O lucrare foarte bună despre locurile din Vechiul Testament care vorbesc persoana lui Mesia-Hristos, misiunea, viața, învățătura, Împărăția Viitoare ș...
Descripción: Teologia Dogmatică Ortodoxă, volumul 2 de Stăniloae, Dumitru, Pr. Prof. Dr., Volumul 2 cuprinde învăţătura ortodoxă despre Persoane lui Iisus Hristos şi opera Lui de mântuitoare săvârşită în um...
Profil Rsj Prof DrFull description
Dacă azi Sfânta Scriptură este cartea cea mai citită și răspândită, înțelegerea ei ne rămâne totuși dificilă din pricina timpului îndepărtate și a spațiului diferit de al nostru în care au luat naș...
Dacă azi Sfânta Scriptură este cartea cea mai citită și răspândită, înțelegerea ei ne rămâne totuși dificilă din pricina timpului îndepărtate și a spațiului diferit de al nostru în care au luat naș...
Dacă azi Sfânta Scriptură este cartea cea mai citită și răspândită, înțelegerea ei ne rămâne totuși dificilă din pricina timpului îndepărtate și a spațiului diferit de al nostru în care au luat naș...
Dacă azi Sfânta Scriptură este cartea cea mai citită și răspândită, înțelegerea ei ne rămâne totuși dificilă din pricina timpului îndepărtate și a spațiului diferit de al nostru în care au luat naș...
Dacă azi Sfânta Scriptură este cartea cea mai citită și răspândită, înțelegerea ei ne rămâne totuși dificilă din pricina timpului îndepărtate și a spațiului diferit de al nostru în care au luat naș...
Dacă azi Sfânta Scriptură este cartea cea mai citită și răspândită, înțelegerea ei ne rămâne totuși dificilă din pricina timpului îndepărtate și a spațiului diferit de al nostru în care au luat naș...
radiologi
Poljoprivredna mehanizacija
Dengan platform ini, sekali lagi, jelas, PKS tidaklah bertujuan membentuk ‘negara Islam’ atau yang semacamnya, melainkan bertujuan membentuk masyarakat madani. Jelas pula, masyarakat madani …Deskripsi lengkap
Full description
Full description
Descripción: CHIMIA MIRABILIS – LOGOSOLOGIA UNEI NOI METAFIZICI A MICROCOSMOSULUI - Pr. Dr. Dorin Costescu
Nicolae Neega
Hristos in Vechiul Testament
F
Coperta: Lucian Mihai Dragog
Prof. Dr. Nicolae Neaga
Corectura qi lecttra: Nicoleta Pdlimanr Tehnoredactare: Lucian Mihai Dragog Pr. Eugen Mera
Hristos in Vechiul Testament Edifieingrijild, prefalad
Si
postfalatii de Pn Conf, Dn loan Chirild
Tipdritd cu binecuvdntarea inalt Prea Sfinfitului Plrinte Bartolomeu Valeriu Anania Arhiepiscopul Vadului, Feleacului gi Clujului
Lucrarea PC Sale dr N.Neaga este de o importanld deosebitd.pentru lumea Scolilor teologice, de aceea editura noastrd a decis republicarea sa. Dar nu numai, ne-afascinat viala patriarhald a dascdlului N. Neaga, acivia sa, stdruinla cu care l-a cdutat pe Hristos tn Vechiul Tbstament, dar Si tn celelalte religii. Cel mai asiduu cdutdtor al lui Hristos in Yechiul Testament ne-a dat prilejul sd ne cinstim inaintasii, acum dupd trecerea sa la cele veSnice. intru acest act de cinstire am preluat lacrarea PC Sale Jdrd a opera vreo modificare de confinut. Am realizat mici acomoddri de grafie: am inlocait b.o. - cu d. ex. sau am indreptat unele registre onomastice Si numerologice. Pentru a tntregi expozeul exegetic al dascdlului nostru, am circumscris textul propiu-zis al lucrdrii tntre sinteza logosloghieivechitestamentare Si discursul mesianic al apocrifelor. Credem cd nu tmpietdm cu nimic opul pdrintelui, ci doar tntregim orizontul cititorului prin aducerea sa pdnd tn zoii Evangheliilor
Lucrarea noastrd se vrea un omagiu adus ,,patriarhutui studiului vechiului Testament" , un semn de preluire Si considerafie.
Cluj-Napoca
l0 februarie 2004
Pr loan Chirild
Crearea lumii prin Logos. Nu se poate vorbi de un discurs explicit despre Logos ln Pentateuh, dar trebuie sI observ[m ci interpretirile Pentateuhului din perspectivd tcmatic-cosmogonicd pleacl cel mai adesea de la dimensiunea logosicl a ipostasurilor crealiei. Ar fi astfel ciudat sd spunem cI Pentateuhulprezinti o teologie absolut strlin[ de revelarea Logosului in m[sura in care tocmai in aceasta Sfinf,i Plrin]i gisesc un fundament al discursului teologic despre Logos.
in
ceea ce privegte referatul Facerii, hebuie sd observdm
cI
orice interpretare a lui
intr'o manierd mistici include un discurs despre Logos. Chiar gi in mistica iudaici cosmogonia capitd conotaliile unui discurs teologic despre Logos. Odat6 ce Filon a preluat conceptul stoic de Logos, orice discurs cosmogonic iudaic integreaz[ acest concept. La nivelul crealiei lumii, Logosul se regdsegte in mistica iudaicd atAt in cadrul conceptului de Rafiune, c6t gi in cet de inlelepciune, care getercazd uea\ia, cit 9i la nivelul cuvdntului ca act de sivdrgire al acestei opere. Bineinfeles, in mistica iudaicd integrarea conceptului de Logos intr'un discurs cosmogonic se va face f-ard o afirmare a personalitlfii Logosului. Teoriile cosmogonice cabalistice oscileazi intre a considera, in mod filonian, Logosul ca funclie a Persoanei Tatdtui gi a considera Logosul inlelepciune ca prim punct creat, exterior divinitdlii, prin care se dezvoltii creafia. Cabala afirm[ astfel cI: ,,punctul de plecare al itinerarului cosmogonic se numegte Punct Suprem. El se afli in in{elepciunea divini, in Gdndire: "l. Considerind gindirea divin[ ca punct de plecare al crea]iei ,,Iatd etapele pe care ni le putem reprezenta bizuindu-ne pe textul Fucerii: de la gdndire la suJlu, de la suflu la cuvdnt, de la cuvdnt la lumind, de la tumind la aer, de la aer la apd, tn sJiirSit de la apd la materia solidd'L. Conceptul de Logos este agadar uzitat in mod fragmentar 9i divizat in cosmogonia cabalisticl. El apare uneori concretizat ca gflndire, ra{iune, iar alteori ca gi cuvAnt propriu zis. Meritul cosmogoniei cabalistice fundamentate pe Pentateuh este acela de a ancora creatia in Logos: ,, Cuv6ntul rerril, inceputul, desemneazd inlelepciunea care aprezidat la crearea lumii dar acest cuvint semnificl Si <>. ' Ibidem, pag. 309. 2Ibidem, pag. 309.
Nicolae NEAGA
6
Hristos ln Vechiul Tbstament
BereSit bara Elohim,prinYerb a creat Dumnezeu cerurile gi pimdntul. Verbul este numit <> - afirmd Zoharul - c[ci el <f . Insuficienja cosmogoniilor iudaice este aceea care considerd ca punct generator al
crealiei un element creat, pentru cd gdndirea care e inleleasi ca Punct Suprem este vdzutd ca prim element creat. Astfel, se ajunge la o tautologie a afirmdrii originii creafiei
in crealie.
Aceastl insuficiengd a cosmogoniei mozaice provine din faptul
ci
Ra{iunea
generatoare a crealiei nu este personalizati qi implicit etemizatd. Aceasti insuficienld a
unui sistem monopersonalist va fi depdqiti prin tripersonalismul religiei cregtine. Astfel, intr'o cosmogonie eminamente cregtind, daci Logosul este Persoand dumnezeiascl vegnici, gi crealia igi are originea in El, crealia este astfel cauzatl de Dumnezeu gi nu de ea insdEi. Degi referatul Facerii nu prezintd o cosmogonie evident realizatd prin Logos deductibilitatea acestei realit[1i, pornind de la acest referat ca premisd, este posibill in virtutea exprim[rii reahzdii actelor creatoare prin cuvdnl (,,A zis Dumnezeu s[ fie"). Crea{ia se face, astfel, prin rostire. Iar aceastd premisi scripturisticd, coroboratl cu exprimiri cosmogonice, de genul celei din Ioan 1,3 (,,Toate prin El s'au fEcut..."), permite dezvoltarea unui sistem cosmogonic, in care creafia si fie vdzuti ca operi a TatSlui sdvArgit6 prin Logos. Aceast[ teorie a credrii lumii prin Logos este exprimati de Sfhntul Grigore de Nazianz prin cuvintele: ,,Cuvintul se ingroa96"a. Aceastl ingrogare a CuvAntului este vizutd ca o exteriorizare a persoanei sale, ca manifestare a alteritdfi persoanei sale prin cuv6nt rostit. Teofil al Antiohiei dezvoltd in aceastd dimensiune cosmogonici teza Logosului entiatetos (imanent), care in crea{ie devine Logos prosforicos. Aceastl exteriorizare a Logosului intr'un act creator se face frri vreo diminuare a Persoanei sale. Exteriorizarea CuvAntului trebuie neaplrat sd aibi ca efect o plasticizare a sa in nihilo: ,,Cdci CuvAntul lui Dumnezeu, dupi cum spune Filaret al Moscovei, nu este asemenea cuvintelor omenegti care odatd ce ies de pe buze, se sf6rgesc Ai se risipesc in aer"s, ci trebuie s[ infelegem ci efectul nu epuizeazE gi nu diminueazd cauza, deci Logosul rimdne persoand divina deplini chiar dacd crealia se face prin Sine. Neepuizarea Persoanei Logosului in creafie, degi aceasta poartd amprenta sa (,,Lumea e o lume de inlelesuripentru cd ea poartdpecetea Cuvdntului lui Dumnezeu")6, este explicatd de citre Sfin(ii PSrinti prin avansarea conceptului d,e logoi seminali sau I Ibidem, pag. 310-31 {
1997, pag. 51.
aceea, daci se vorbegte despre un plan paradigmatic in Dumnezeu de croare a lumii, trebuie s6 inlelegem ci acest plan este exteriorizat prin Logos. Depdqind
divinitdlii, de
insuficienla cosmogoniei mozaice privind crearea unei g6ndiri ca structurd paradigmaticl de creare a lumii in Dumnezeu, teologia bizantind afirmd: ,,Deoarece nimic nu se poate crea in Dumnezeu, gdndurile sau ideile despre lume sunt expresii necreate ale vielii dumnezeieSti care reprezintd potenlialitatea nelimitatd a libertdyii dumnezeieSti"l . Logosul, avdnd ca principali funclie aceea de a revela, de a exterioriza ralitnea cxistenfei divine, exteiorizeazdin actul crealiei aceste idei, dar nu se identificd cu ele
nici la nivel personal, nici Ia nivel fiinfial. ,,in gdndirea Pdrinlilor greci, ideile divine au un carqcter mai dinamic, intenlional. Ele nu-gi au locul tn fiinld, ci in ceea ce este dupd fiinyd, in energiile divine, caci ideile se identificd cu voinla sau cu voinlele (lelemata) care determind modurile felurite dupd care fiinlele cteate participd la energiile creatoare"s. ,,Pentru aceea, paradoxal, fipturile sunt in Logosul cel Unul care este tnsd ,supraJiinlial" Si mai presus de participare. Astfel, raliunile (loqot), dupd Sfdntul Maxim nu sunt identice cufiinla lui Dumnezeu, nici cu existenla lucrurilor din lumea creatd"e. Agadar, paradigmele divine ale crealiei igi au sediul in energiile divine fiind expresia modului de existenld al divinitdlii. Ele sunt exteriorizate prin Logos, crealia ca atare fiind un act de plasticizare al lor prin rostire. ,,Lucrurile ca plasticizdri ale chipurilor raliunilor divine sunt create prin cuvinlele poruncitoare ale Logosului divin, care dd
acestor chipuri plasticizate caracterul unor unitdli ralionale gdndite, proprii obiectivelor "to. Crealia lumii
prin Logos. $i dacd acest principiu teologic fundamental este voalat exprimat in Pentateuh, afirma{ia ioan eicil: ,,lainceput era Cuvantuf' -rezolvd' trangant obscura problemi a inceputurilor. Logosul este obArgia existentei, este Rafiunea se face agadar
crealiei gi a creaturilorrr. Crearea omului dupd chipul Logosului. Crealia, care este un act liber al voinlei gi nu o rev[rsare naturall ca iradierea energiilor divine, este lucrarea unui Dumnezeu John Meyendorff, Teologia Bizantind, EIBMBOR, 1996, pag. 176. a Bisericii de Rdsdrit, Ed. Bonifaciu 1998, pag. 84. e John Meyend orff, kologia Bizantind, EIBMBOR, 1996, pag. 177 . vol. 2, Bucureqti '0 Preot prof. dr. Dumitru Stiniloae, Teologia Dogmaticd Ortodoxd, EIBMBOR, 7
I
.
Apud. Sffintul Maxim, Ambigua. Vladimir Lossky, Teologia Misticd a Bisericii de Rdsorit, Ed. Bonifaciu, 1998, pag 94. 6 Preot prof. dr Dumltru Stiniloae, kologia Dognnticd Ortodoxa, EIBMBOR, vol. 2, Bucuregti
5
paradigme divine. Logosul ca Persoanl reprezinti caracteristica ,,fiin{ei pentru altul" a este chipul sau modul de exprimare in exterior a Persoanei Tatilui, El exprim[, aqadar, raliunea de a fi a Tatilui gi manifestl in exterior modul de a fi al
divinitifii, deci
6
Vladimir Los sky. Teologia Misticd
1997 ,pag.7. 'rIbidem, pag.9.
Nicolae NEAGA
Hristos tn Vechiul Testament
personal' a Treimii care are o voinfd comund ce apar(ine firii qi care lucreazi potrivit deciziei gdndirii Sale, acesta este ceea ce se nume$te: ,,sfotur cer vesnic si cu neputitfid de schimbat al lui Dumnezeu"12. Crealia este un act liber al vointei Sale gi ea este singurul fundament al fiin{elor. Orice creaturd iEi are punctul s5u de contact cu dumnezeirea, totul este conlinut in Logos. Logosul, Dumnezeu Cuvantul, care se prezinti ca un centru divin, focar din care pomesc razele creatoare, logoi-iparticulari ai fEpturilor, centru spre care tind, la rdndul loq fiingele create, ca spre finta lor ultimi. creatd pentru a fi indumnezeitd, lumea este dinamicd, tinzind cdtre scopul ei ultim, de mai inainte hotirat in ideile-vointe. Acestea din urmd igi au centrul in cuv6nt, inlelepciune ipostatic[ a Tatilui, care se manifesti in toate qi care aduce toate in Duhur sfint ra unirea cu I)umnezeu. in Dumnezeu nu existd nimic care sd inceteze, nimic care si aib[ un sfir$it. Cuv6ntul siu se nagte, dar nu trece. El n'a creat pentru un trmp oarecare, ci pentru vegnicie; El a adus laptura la fiinla prin Cuvdntul Sdu creator: ,,Cdci tot ceea ce aqost cr"at de Dumnezeu in diversele natui se reuneste in om ca intr'un creuzet, pentru aforma in er o de,tdvdrsire .fird pereche, ca o armonie compusd din elurite sunete,,t3. A$adar, omul a fost frcut cel din urm
palatul slu ,,ca un profet gi ca un preot,'r4. voin{a lui Dumnezeu, aceasta este origine
plinitatea vietii dumnezeiegti, aceasta fiind in libeftate aceaste unire, in acordul liber Dumnezeu. _ Un aspect important al cosmogoniei este crearea omurui dupa chipul lui Dumnezeu.
Dacd intregul referat al creafiei, cu evidentele imprica{ii voalate ale unui discurs hristologic, devine profund logosic in lumina Noului rlstament, interpretarea termenului de chip al lui Dumneley, in lumina teologiei pauline,
capdtd irq.i.r*i profund hristologice: ,,Pentru sfdntul Apostol paue7, (Col. 1,15) este Hristos. Iar omul este, precu,m ro^
r"d"o, rl,iip al Chipului eic t, dacd nu identic ca semndicalie cu
Dar e cu de <
neydzuttt',ts.
Hristos reprezintd, agadar, Arhetipul gi rhelosur existenlei umane: ,, sfdntur lrineu de Llton spune cd
Ir Ibidem, pag. 135. I{ Ibidem, pag. 138. 15
Panayotis Nellas, Omul
cu acest Prototip viitor. Prin urmare, Adam a fost creat dupd Chipul Cuvdntului Care avea sd-gi asume in timp, ca Hristos, firea omeneascd Si sd Se arate ca om desd
lbul
animal indunutezeit, Ed.Deisis, I 99g, pag. 65.
de mai tnainte Si l-a creat pe Adam
potrivit
arhetipald a crea]iei Trebuie slinlelegem, totugi, c[ omul lui Dumnezeu, osul ffilc doar in umanitatea indumnezeitl a lui de Logos este indumnezeit?l pontru cd, in ultimd instant6, chiar 9i aceast[ umanitate
dup[ modelul conlinut in Sine. ,,Chipul lui Dumnezeu" din Facere l, 26 tu este umanitatea indumnezeitd, ci rceallta este dupd ,,Chipul lui Dumnezeu', Care este Logosul. Hristos este Arhetip al Omului gi model de des6vArgire al acestuia, pentru cd este identic cu Logosul. intreaga orea[ie este flcutlprin plasticizarea ra]iunilor divine de cltre Logos(,,totul este conlinut ln Logos, Cea de-a doua Persoand a Sfintei Treimi, gare este pimul principiu 9i linta Ultimd a tuturor celor creale")|7. Astfel, ,,Orice creaturd tSi are punctul de conlact cu DUmnezeirea: aceasta este ideea, rafiunea sa, Logosul Sdu, Care este in acelasi timp cdtre care tinde. Ideile lucrurilor individuale sunt confinute in idei mai inalte gi
llnla
ilui generale, precum sunt speciile
tn
genuri'\\-
Omul, ca element creat, nu-gi poate regdsi obdrgla dec6t tot in Logos: ,,in mod ttpecial, El este Prototipul omului care este tn sine cuvintele ce-l exprimd pe el Si toate Cy care std in legdturd, ca unele ce vin, 5i ele, din Cuvdntul Suprem. Cuvdntul creator tuturor, ale unora ca subiecte de cuvinte, Sl suslindtor are in Sine cuvintele sau raliunile persoanelor subiecte ale cuvintelor, conlinutul ale altora ca Si conlinut al lor deosebit de dar destinat sd devind al lor"te. Crearea omului dup[ Chipul lui Dumnezeu se reflectd in insugirile acestuia. Astfel, dac[ acest Chip al lui Dumnezeu este identificat cu Logosul, iar Logosul este gindit ca Pcrsoand, este necesar ca gi omul sd fie persoanl - subiect de comuniune: ,,Subiectul uman e rafiunea personald gdnditoare, creatd intr'o corespondenld cu lucrurile gdndite de Logosul Dumnezeiesc dinainte de a le crea. Logosul nu creeazd numai niSte subiecte gdndite, ci Si niste subiecte aduse la existenld dupd Chipul Sdu, ca subiecte pe care sd le gdndeascd intr'un dialog caEl "20. De asemenea, dac[ Logosul este cugetat ca Persoand Care ipostaziazii o fiinld, atunci gi omul trebuie sd respecte aceeagi structurE. De aceea, ,,Omul este in acelasi timp persoand Si naturd sau, mai exact, persoand care concretizeazd
16
Apud P.S. Irineu Sl[tineanul, Iisus Hristos sau Logosul inomenit, Ed. Romdnia cregtinl, 1998,
pag. 6. i, vludi-ir Lor sky, Teologia Misticd a Bisericii de Rd.sdrit,Ed. Bonifaciu, 1998, pag.87. r8 re
-
9
Ibidem, pag. 87. Preot prof. dr. Dumitru Stiiniloae, Teologia Dogmaticd Ortodoxd, vol' 2, EIBMBOR, Bucureqti
1997,pa9.49. 20
Ibidem, pag. 8.
t 10
reveleazd natura, pentru cd el este Chip al Fiului, care reprezintd un ipostas personal distinct al Fiinlei Unice Si indivizibile, comwtd Tatdlui, Fiului Si Sfintului Duh"2t. Omul se conformeazdArhetipului sdu nu doar la nivelul structurii sale ontologice, ci 9i la nivelul oglindirii esenlei Sale (nu a reproducerii ei). Astfel, un om creat dupe chipul Rafiunii trebuie si fie cu necesitate rafional qi chemat la pirtEgie in aceastd Si
Rafiune: ,,Din moment ce reprezintd un chip al atotinlelepciunii Creatorului, inlelepciunea (sophia) omului are putinla Si datoria de a se ridica Si ea la atotinfelepciune. SfdntulAtanasie cel Mare spune
al Cuvdntului care
este Fiul lui Dumnezeu, a$a Si inlelepciunea Lui, in care (inlelepciunea creatd) avdnd putinla de a cunoaste Si a cugeta, ne facem primitori ai inSelepciunii Creatoare. Omul este inleles de Pdrinli in mod ontologic numai ca Jiinld teologicd. Ontologia lui este ioaneicdt'42. Rafionalitatea omului se regdsegte atit Ia nivelul capacitalii sale de cugetare, cdt gi la nivelul potenfialitd|ii sale de a fi o fiin!5 cuvdntdtoare: ,,Arfi corect sd inlelegem c:d omul este ralional-cuvdntdtori pentru cd a fosl zidit dupd Chipul lui Hristos, care e Rafiunea-cuvdntul ipostatic al Tatdlui. Sfintul Atanasie cel Mare, care cerceteazd in special aceastd temd, o formuleazd cu claritate; "2a. ,,Devine astfel limpede cd esenla omului nu se aJld in materia din care a fost creat, ci tn Arhetipul (modelul) pe baza cdruia a fost pldsmuit qi spre care tinde. ASa cum adevdrul icoqnei se afld in persoqna zugrdvitd pe ea, tot a;a gi adevdrul omului se afld in modelul lui'2s. Ultima dintre fEpturile lui Dumnezeu gi totodat5 cea mai de seami dintre ele este omul, cu care Dumnezeu incheie gi incoroneazd,intreagacreafie. Prin natura gi demnitatea 2r
omul se deosebegte de toate fEpturile p6mdntegti, frind insd legat de ele dupd cum ilto legat gi de lumea curat spirituald. ,,Omul este o minune dacd privim mica picdturd de,rdmdntrd din care derivd Si care produce oase Si carne tntocmite dupd chip"z'. Logosul sau CuvAntul insugi s'a frcut om pentru a schimba qi a readuce la El [tsrnul omenesc. Omul este agadar o fiin]6 ra]ionalI, alcituiti din suflet gi trup, este u6irea gi unitatea acestor douL Dumnezeu a chemat la viald pi la inviere intreg ansamblul, rdicl pe om, nu doar o parte a lui. in Cartea Facerii 1,26: ,,$i a zis Dumnezeu: Sdfacem on dupd chipul Si asemdnarea Noastrd"zl , folosirea unor imagini gi simboluri pentru 6Xprimarea acestui adevdr de credinli este determinati de nevoia de exprimare qi de
llr
lnfelegere omeneascS. Omul posed[, prin insigi natura sa, rafiunea de a ajunge la adevdr. Numai Logosul, fuliunea suprem[, putea sdJ protejeze pe om, reprezentantul Siu cel mai calificat in
hijlocul naturii, Gontribulia Logosului se v[degte mai ales in crearea ra]iunii: ,,care lumineazl mintea 9i lntemeiazd judecata"28, in timp ce Sfintul Duh inzestreaz[ inima cu darul virtulilor, precum gi cu cdldura iubirii divine. Rolul raliunii sau al Logosului este impus de cdutarea adev[rului ideal: ,,S[min!a Logosului"2eeste plantatd sau innlscuti intregului neath omenesc. Raliunea innlscutd tUturor oamenilor nu poate si nu afecteze activitatea gi istoria uman[. Acliunea raliunii ln istorie o conduce pe aceasta spre Raliunea suprem[, spre Logosul llristos, Fiul lui Dumnezeu, prin ceea ce s'ar putea numi o revelafie universali fiindci ,Jofi acei ctre au tr[it gi triiesc cu Logosul sunt cregtini"]o. Aceasta este perspectiva hristici a existen{ei, asupra clreia nu putem stlrui, dar constituie miezul credinlei cregtine. Cici aceasta inseamni a fi creqtin, a crede cd: care ,,Cuvdntul trup s'a f5cut gi noi am v5zut slava"3t, Sicd: ,, at6t a iubit Dumnezeu lumea, cd u lrimis pe insusi Fiul Sdu, ca cei ce cred in El sd nu piard, ci sd aibd viayd veSnicd"32. Logosul lui Dumnezeu insugi s'a fEcut obiectul ra{iunii (al gnndirii) qi al migcdrii fiin{ei ulnano, puadnd-o total in acord cu raliunea gi cu migcarea Sa divin[ plini de iubire gi ItrcAnd-o sd se miqte in virtutea creafiei insegi.
Preotprof. dr. L G. Coman,,,Elemente de antropologle ", in Studii Teologice, an XX, nr. 311968, pag.64. 17 Preot prof. dr. Dumitru Ra&t, indrumdri misionare, EIBMBOR, Bucuregti 1986,pag. 179. 7H Nichifor Crainic,,,Conceplia noastyd despreviald",in Studii Teologice, seria a II-a, an XLV, nr. 1-4l1993,pag, 35. re Preot prof. dr. I. G. Coman, Elemente de antropologie, pag.70. ro lbidem, pag.71. rl Mircea Vulcinescu, Zogos Eros, Ed. Paideia, Bucurepti l99l,pag.49. Si 12 Ibidem, pag. 50. rd
I
l2
Nicolae NEAGA
Hristos fn Vechiul Testament
Prin aceste inaintlri, Dumnezeu iese din Sine insugi prin lucririle Sale bineficitoare, nu numai in crearea lucrurilor, ci qi a persoanelor, care sunt chipurile subiectului insugi al Logosului. cregtinii sunt,,copiii adevdrului'a3,pentru cd,viata lor este dupi adevir.
Adevirul care defineEte pe om participd deci simultan Ia rafiune gi la Dumnezeu; la raliune, pentru ci oamenii au fost creafi de Ia inceput ca fiinfe rafionale gi capabile de inteligenld, la Dumnezeu pentru cI El este fundamentul raliunii ca inteligenfd sau Rafiune vegnicd. Prin aceastl intrupare, Dumnezeu-Logosul intrl ontologic in istorie, o cuprinde de la un capdt la altul gi o conduce. Devenind om,,,Logosul impdrtagegtevia,ta"la, suferinla, dilemele, ntrdejdile gi aspirafiile tuturor oamenilor. intruparea acestei Raliuni in om i-a dat acestuia congtiinfa ci el este solidar cu cosmosul in care el trebuie sS,realizeze deplinul echilibru ontologic Ai moral al fiinlei sale. Omul nu poate deveni st[p6nul cosmosului decAt pitrunzdndu-l incet gi laborios cu spiritul siu. ,,Rafiunea insdsi este identicd, se contope$te cu raliunea obiectivd si universald, .fiind Si ea emanalie a aceluiasi <"3s. Logosul e cel ce a provocat evolulia lumii prezidatr de un Neo-Logos, care nu e alrul decAt Logosul total. Omul este iubit de Dumnezeu, participarea omului intreg la vialI 9i chiar la viala vegnicd fiind expresia acestei iubiri divine. intruparea Logosului gi activitatea acestuia in cadrul istoric gi cosmic au {Ecut sI coboare dragostea insigi in inimile oamenilor. ,, omul
Firea umanl e participarea la Logos, iar via{a e o devenire spre Hristos in Hristos. Logos s'a fEcut mu{imea lucrurilor, Logosul e prin toate pentru cd ,,cei care au Prin Duhul lui Dumnezeu sunt conduSi la Cuvdnt, adicd la Fiul Si Fiul ii ia Si ii oferd Tatdlui, anterioar[ facerii lumii, deci etern6, El Tatdl le dd nestricdciunea"re. Consubstanlialitatea tllntre Logos, Dumnezeu 9i Sfhntul Duh, rolul cosmologic in crealia Universului 9i rolul lOtcriologic in mdntuirea omului ni-L prezinti pe un Dumneze\ cate se afl[ acasi in lcsst cosmos. fost trimis de Dumnezeu oamenilor, a$a cum un rege trimite pe fiul sdu, prin convingere. Prin intrupare ,,Logosul a recapitulat ln El intreaga fire uman5"ao. Aga cum primul Adam a fost nlscut din p[mAnt de citre LOgosul lui Dumnezeu, se cuvenea ca acest Logos, recapituldnd El insuqi pe Adam, sd flc ndscut 9i El la fel cu Adad. ,,Cuvintul, la plinirea vremii, S'a Jdcut om, pentru a
Logosul
fCcapitula totul in Sine"at. Cdnd Cuvintul asum[ firea omeneasc[ se stabilegte
ggmuniunea dinfue Dumnezeu gi omenire. Logosul L-a prezentat pe Dumnezeu oamenilor, Ct ace$tia s[ aib[ spre ce progresa. ,,Prezen[a lui Hristos tn crealie, prin puterea Duhului, este singtrul mijloc prin 1Ure lumea afost deschisd Si prin care se poate deschide din nou cdtre Dumnezeu"a2.
Qmul este prefuit gi indlfat, el este,,Chipul lui Dumnezev"ol, egal in cinste, drepturi 9i dstorii cu toli semenii sai. Omul e menit sd creascd pdnd la dimensiunile staturii lui Hristos; omul este o fiinfl social6, el nu poate trli astfel izolat, ci in comunitatea celorla[i. incd de la inceput, adicd de la facerea lumii, se observd impreund lucrarea
Porumbelului divin gi a CuvAnfului, datoritl cdruia toate s'au zidit, lucrare care se C6ntinud in veacul veacwilor. Din aceasti perspectivd, se poate afirma c[ Logosul a lmprimat creafiei caracterul de ralionalitate, qeand raliunile lucrurilor, modele exemplare mu arhetipuri dupl care a zidit universul sensibil. Cuvintul a devenit ipostasul acestui trup, astfel incdt natura umanl 9i cea divin[ au primit un centru unic. Crealia in sine (natura gi omul) nu ne poate comunica viala veqnici a lui Dumnezeu, dUpi ce noi am pierdut-o priu cldere. ,,De aceea S'a intrupat Dumnezeu ca om, pentru cu lnsuSi Dumnezeu izvorul vielii veqnice sd ni se facd prin mijlocirea umani Si prin natura legatd de om, mijloc de comunicare al acestei viefi"a. Cuvdntul devenit trup n'a
Irineu Bistri1eanul,.yii,1 tul lrineu de Lyon, Ed. Cartimpex, Cluj-Napoca 1998, pag. 48' pag. 56. lbidem, 'o {r lbidem, pag. 58. ir Preot prof. dr. Dumitru Popescu, Hristos - Bisericd - Societate, EIBMBOR, Bucuregti 1998,
Preot prof. dr. I.G.Coman, Elemente de antropologie, pag.13. Ibidem, pag.74. r5 Preot Sebastian chiril6, Logos si Ethos, in studii reotogice, nr. 3-411970,an 36 Preot prof. dr. I. G. Coman, Elemente de antropologie, pag.74.
13
.
P.S.
pag. 19. Preot prof. ttr. I. G. Coman, ,,Actualitatea gdndirii ( )lteniei, an XXVII, w. 9-l0ll97 5, pag. 81 . ar
{{
Nichifor Crairic, op. cit., p.65.
patristice",in Studii Teologice, Mitropolia
Nicolae NEAGA
Hristos tn Vechiul Testament
refEcut chipul gi aseminarea, deoarece El insugi a devenit ceea ce existi deja dupi Chipul SIu, gravdnd in profunzime asemdnarea, fEcinduJ pe om, prin vdzutul Cuvintului, asemenea Tatllui celui nevizut. Altfel spus, primul Adam a fost creat dupl Chipul qi Asemdnarea Iui Hristos, NoulAdam, El insugi ,,Chip vdzut al Tatilui". Cosmosul gi natura umand intim legatl de cosmos sunt imprimate cu o rafionalitate, omul, creaturi al lui Dumnezeu'b e dotat in plus cu o raliune capabili de cunoagtere ,,iar congtientd a ra{ionaliti}ii cosmosului gi a propriei sale naturi, Acest fapt face posibil dialogul persoanelor umane cu Logosul divin din lumea lucrurilor create: ,,Ascunzdndu-Se pe Sine pentru noi in chip negrdit tn raliunile lucrurilor, se face cunoscut in chip proporlional prinfiecare din cele vdzute'46. Crealia produce o ramificare a raliunilor din unitatea lor in Logosul divin, iar migcarea produce readunarea lor in aceasti unitate. Logosul intrupat, Dumnezeu, se folosegte nu numai de fipturi, ci chiar de imprejurlrile concrete ale vietii: ,,El vorbeSte Si lucreazd continuu prin noi, prin care cheamd pe fiecare om la implinirea datoriilor sale fald de El Si de semenii sdi'47, rdspunzdnd la apelurile omului in fiecare clipd. Lucrurile gi imprejur{rile acestea sunt tot atfltea gdnduri (rafiuni) manifestate ale lui Dumnezeu, deci tot atdtea cuvinte plasticizate. Datoritii acestei structuri ralionale a crea[iei. care este un reflex al Ra]iunii divine manifestate in Persoana Logosului divin, Dumnezeu nu se confundl cu creafia, nici nu se separl de creafie, ci pistreazl o relalie internl cu intreg universul, cu toate lucrurile v5zute gi nevdzute, prin Duhul Sfint. Acest lucru ni se face evident prin actul unic, nerepetabil al intrupnrii Logosului divin, care pune ,,un fundament nou gi etern comuniunii pan-umane"o8, ca reflex al comuniunii treimice. Un pas mai departe l-a constituit afirmarea posibilitdfii ca DumnezeuCuvdntul sd poat[ fi gi lucra in trupul omenesc ca parle a crea{iei. Se descoperd prin aceasta conformitatea ce existi intre persoana umanl gi Logosul care se intrupeazd gi se afirm6 astfeT: ,, Cuvdntul Totdlui iSi pregdteSte El insusi in Fecioara trupul ca templu Si gi-l face
lnleleasd Jdrd Logosul ipostatic"sr, adicd cuvAntul vielii, Cuvintul lui Dumnezeu care loorganrzeazd lumea intr'o nou[ comuniune personald cu Creatorul.
L4
propriu ca pe o unealtd, Jdcdndu-se cunoscut Si locuind tn el"ae. Prin aceasta se confirm6 menirea trupului de a deveni ,,casi",
a5
Prin urmare, ralionalitatea cosmosului se descoperd ca un fundament spiritual lmprimat crealiei de Tatdl, prin Fiul, in Duhul Sfhnt. Omul este chipul Fiului qi caatarc €tte ,,dupl chipul Tatalui"51. Ca gi chip al Cuvintului lui Dumnezeu, omul subiect al lgcrurilor sau impreund-subiect cu semenii sdi, avdnd rlspunderea de a vedea in lucruri hfiunile divine ale lor, gi prin ele, pe Logosul insugi ca subiect suprem al lor, are menirea td dczvolte comuniunea cu semenii sdi, ca impreun[-subiecfi ai lucrurilor, dupd chipul Logosului divin. Omul este flcut dupd chipul lui Dumnezeu pentru c[, avdnd un suflet inrudit cu Dumnezeu din principiul de via|[ produs in om prin suflarea lui Dumnezeu, tinde spre Dumnezeu gi se afl[, intr'o relalie vie cu Dumnezeu. lat prin aceast[ rela]ie de viafi, omul menline nesllbitd inrudirea sa cu Dumnezeu. Relalia dintre om gi Dumnezeu este posibilS datoriti faptului ci Dumnezeu l-a fEcut pe om de la inceput inrudit cu Sine. F[c6ndu-l dupd Chipul Sdu, Dumnezeu l-a pus pe om chiar de la inceput in relalie congtientd gi liberd cu Sine. Exprimirile antropomorfice ale lui Moise despre lucrlrile dumnezeieqti ne evidenliazi in chip minunat deosebirea tipurilor de lucrdri manifestate de Creator ,,cdci descriind creafia, marele prooroc observd cd pe toate celelalte creaturi Dumnezeu le-a produs prin cuvdnt"53, iar pe om l-a fbcut cu mAinile Sale. Omul a fost adus la existenld ln urma tuturor creaturilor pentru cI el reprezint[ o intregire a acestora qi pentru c[ unegte
in sine lumea materiall cu
cea spirituald.
Putem concluziona astfel ci numai actul divin al intruplrii Logosului care ne Une$te cu Dumnezeu garatteazd, mdnfuirea. ,,Ceea ce e Jdcut odinioard prin Cuvdntul lui Dumnezeu continud mereu sd Jie ficut prin acelasi Cuvdnt: "s. Prin urmare, lumea a existat dintotdeauna, deoarece bun[tatea lui Dumnezeu a uvut mereu trebuin{[ de obiect. Agadar, crea(ia omului dupi Chipul lui Dumnezeu care l-a plEsmuit, s'a fEcut dintru'nceput pentru ca El (Hristos) sI poat[ cuprinde c6ndva Arhetipul. intruparea Logosului care e ,, Chipul" sa:u ,,Icoana" desdvdrgitd gi unicd a ,,Tatdlui" gi astfel, omul, enipostaziatin Logos, se poatA fi iniltat 9i el la ,,chip", sd se arate gi el ,,icoand" sau ,,chip al lui Dumnezeu". ,,Chipul lui Dumnezeu in om reprezintd rr
Ibidem, pag. 19.
r) Preot prof. dr. rr
Dumitru
Ra d:u,
indrumdri misionare, op. cit. pag' 219.
Ibidem, pag.2l9 ra Alexandru $afra4 Cabala, Ed. Univers Enciclopedic, Bucureqti, 1999, pag.3l.
t6
Nicolae NEAGA
Hristos fn Vechiul Testament
un dar si fu acelasi rimp un scop, o bogdyie dar qi un destin. omur isi gdseste conrinutur ontologic tn Arhetip "ss, Persoana divino-umand a rui Hristos ne aratr cat se poate de evident ci omul nu a fost creat pentru autonomie, ci pentru co Dumnezeu adevirat gi Om adevira! El c Treime, prin care Duhul se pogoarl in lume
De aceea, considerim nimerit s[ intreprindem o anarizd dlductico-poetice, in aceeagi manierd de neaccentu are a
a
t7 problemei Logosului rn
caracterului personarist al
Logosului gi de observare a dimensiunilor tipologicJogosice a acestor scrieri. La acest o reiterare a discursului cosmologic al ,
di Etou[iei Vlrut ca nlvcl
cu Thtil ceresc.
Facerii.
ln AiO*ti"o_fo"ii.., Logosul
il'au tntdrit cerurile Si
prin duhul gurii Lui loard puterea lor,). Fdrr sd reludm intreaga cosmogonie a crealiei prin cuvdnt (explicatd in capitorul Iofcritor la Logosur in pentateuh), trebuie sr observdm ce, u nivetuicd4ilor didactico_ po.trce, funclia instrumental[ a Logosului in cosmogonie conferi poribilitutra
Prin urmare, natura umani a rui Hristos este desdvdrEitd, insr ceea ce rucreazd ca ,,persoand" in om, rucreazd ca $ ,,Cuvd,n/" in Hristos, a cirui p"..oura este divin.. Umanitatea insumatI de aceasta din urmd are, astfer, o anume asum,*e cu cea a lui Adam inainte de picat. Dar chenoza Cuvdntului est supuse, prin voinla de riscumpirare a M6n condifii fald de care nu trebuie sd rea
,ro,
viziunii despre Logos. Dac6 am vorbit despre creatia tumii prin Logos, am ttltat cd lumea apare ca expresie a plasticizirii Logosului-Raliune 9i tretuie sd artrttrm cd in cr4ile didactico-poetice aceastr Raliune capitE insuqirii" ird6;.ii (ps. r03, nu_anfiri ale
Pe de alta parte, dacd voinfa care devine voinld a Cavilntului,'s6este v
4i ,,toate cu infelepciune le-ai fEcut',).
proprie rezidd intreaga taind a mintuirii no
ogie igi glsegte rezolvarea in hristologie, lui Dumnezeu,,dupi care este creat omul. ercare de explicare a originilor, finalitdfilor lune antropogenetic ioaneicd'
Logosu nici in cazul c despre Logos.
semantica conceptelor firndamentale ale ac ancorare a lor intr-o dimensiune logosi
din aceste cdrli pare si acorde ur inedit David
a spus dumnezeiescul
