-Universitatea din București-Facultatea de Teologie Ortodoxă “Iustinian Patriarhul”-
Lucrare de seminar la Vechiul Testament
Familia în Vechiul Testament
Student: Dăianu Marian-George.
Coordonator: Asis. Dr. Cristinel Iatan
Anul II, Pastorală, Grupa 3
-București2016 1
INTRODUCERE......................................................................................................................... ................ 3 CAPITOLUL I- Învățătura ortodoxă depre familie ................................................................. ............... 5
1.1. Originea familiei (bărbatul și femeia). ........................................................................................... 5 1.2 Termenii primari cu privire la instituția familiei ...........................................................................
6
1.3 Tipuri de familie în Vechiul Testament .......................................................................................... 8 1.4 Familia în antichitate ........................................................................................................................ 9
Capitolul II: Coordonatele vieții de famile în societatea israelită din perioada vechi -testamentară. 10 2.1. Logodna și căsătoria ......................................................................................................................
10
2.2 Ceremonialul de la logodnă și căsătorie ........................................................................................ 13 ................. ............... 13 2.3. Copilul- darul și binecuvântarea lui Dumnezeu asupra poporului evreu.................................
2.4 Starea socială a femeii ....................................................................................................................
14
................ .... 16 2.5 Alte concepții despre familie în societatea Vechiului Testament și în Antichitate .................... ................ ................... 17 2.6 Divorțul sau cartea de despărțire în vechime (în Antichitate și la evrei). .................................
Capitolul 3-Despre incest și alte probleme
..................... ........ .............. 19 din cadrul familiei, căsătoriei .............................
Concluzii...................................................................................................................................... ...............23 Bibliografie................................................................................................................................... .............. 24
2
INTRODUCERE
Familia a ocupat neîncetat un loc central în învățătura noastră creștină despre viață, fiind înțeleasă drept cea mai însemnată alcătuire socială de care depind dezvoltarea, stabilitatea și, în mod deosebit existența întregii omeniri.
Nucleul societății îl formează familia care se naște din căsătorie. După Sfânta Scriptură, familia este un asezământ rânduit de Dumnezeu și care datează de la facerea primilor oameni creați în mod special și binecuvântați ca să fie rodnici, să se înmulțească, să umple pământul și să-l stăpânească (Facere 1,28). Ea s-a bucurat de mare respect la poporul evreu c are în mod figurat a considerat că stă la temelia oricărei
organizații politico -sociale și religioase.1 S-au dat multe definiții de -a lungul timpu lui familiei, este greu însă de cuprins într-o paradoxală definiție
viața unei familii. Vechiul Testament arată că familia este o instituție divină, întemeiată prin căsătorie având o misiune deosebită și o menire specială. Familia este cea mai de seamă instituție așezată în slujba vieții. Ea este așezământul cel mai propice în care apare , crește și se dezvoltă viața psihofizică a omului. Este
sanctuarul în care apare viața, în care iau ființă primele posibilități de relație între om și natură, între om și om și între om și Dumnezeu.2 Familia este unitatea de bază a societații în Vechiul Testament și practic familie înseamnă familie extinsă.
Unitatea principală a societații în conformitate cu Vechiul Testament este familia. Înțelegerea noastră modernă, tipic occidentală asupra familiei este re flectată pe nucleul acesteia, părinți împreună cu copii locuind într-un singur domiciliu. 3 Cuvântul “familie” acoperea o realitate mai largă decât ceea ce se înțelege astăzi. Ebraicul “Ah” (în
aramaică “AHA”) însemna deopotrivă frate, frate vitreg, văr, rudă apropiată. Niște exemple în acest sens ar fi următoarele: Avraam îi zice nepotului său Lot să nu fie sfadă între ei pentru că sunt frați (Fac. 13,8), tot frate îl numește Laban pe nepotul său Iacov (Fac. 29,15), deși situația fericită sau nefericită a unuia din membrii familiei avea un impact puternic asupra tuturor membrilor acelei familii. Familia era pentru evrei
1
Pr. Prof. Dumitru ABRUDAN, Pr. Prof. Emilian CORNIȚESCU, Arheologia biblică, Ed. IBMBOR, Sibiu, 2002, p. 126.. 2 Prof. Elena MANOLACHE, Familia creștină, implicațiile ei în creșterea și educația moral -religioasă a copiilor,http://www.concursurilecomper.ro/rip/2014/decembrie2014/16-ManolacheElenaFamilia_crestina.pdf, 9 Aprilie 2016. 3 Joel F. DRINKARD, JR . “An understanding of family in the Old Testament: Maybe not as different from us as we usually think” în Review and expositor 98, 2001, pp. 1-14. 3
celula de bază a societății. Ea era o “entitate juridică” , o parte a tribului sau a seminției. Membrii unei familii se simțeau a fi același “os” și aceeași “carne”, iar a avea același sânge însemna a avea același suflet.4 Familia, instituție global pusă în slujba vieții este cel dintâi laborator al elaborării personalității umane, loc în care se naște pentru prima dată ideea de aproapele. În familie se întruchipează chipul miniatural și desăvârșit al societății. Familia a apărut ca o urmare firească a celui mai nobil sentiment, în formă monogamă, potrivit căruia un bărbat și o femeie se angajează reciproc să-și împartă viața în veder ea împlinirii rostului pentru care au fost creați. Familia a luat naștere odată cu crearea primilor oameni, Adam și Eva. Referatul biblic al creării om ului menționează crearea femeii ca o con secință a singurătății și implicit a imposibilității de a merge spre perfecțiune a lui Adam, deci ca pe o măsură a plinătății la care cei doi trenuie să ajungă. “Și a zis Domnul Dumnezeu: “Nu este bine să fie omul singur, să-i facem ajutor potrivit pentru el ”. (Facere 2,18). În Vechiul
Testament familia constituia esența societății iudaice. Cartea Facerea reușește ca prin episoadele pe care le prezintă să fixeze arhetipul imaginilor și valorilor care vor sta la baza familiei evreiești tradiționale. 5 Așadar familia reprezenta axa centrală a organizării sociale evreiești a primelor veacuri. Ea era focarul formator al tinerilor iudei, o formare ce se făcea pe baza perceptelor morale tradiționale și în linia cutumelor moștenite de la părinți.
4
http://documents.tips/documents/casatoria-in-vechiul-si-noul-testament.html, 17 Aprilie 2016.
5
https://programbiblia.wordpress.com/2015/02/25/notiunea-de-familie-in-vechiului-testament/,17 Aprilie 2016.
4
CAPITOLUL I- Învățătura ortodoxă depre familie 1.1. Originea familiei (bărbatul și femeia).
Familia a constituit în vechime, așa cum reprezintă și în ziua de astăzi, o celulă fundamentală în baza căreia s-a condus viața poporului evreu, elementul de bază care a constituit oarecum și fundamentul credinței poporului. Înțelegerea noastră a familiei nucleare a necesitat modificări (de multe ori prin adăugarea de adjective), pentru a exprima realitățile culturii contemporane. În zilele noastre avem familii monoparentale, familii cu dublă carieră, familii -cuib goale, familii amestecate. Se pare că termenul de familie trebuie să fie modificat de către unul sau mai multe adjective cu scopul de a o înțelege într -un anumit context. Chiar și denumirea comună de familie nucleară folosește un adjectiv pentru a modifica substantivul familie. 6 Termenul ebraic baith definește atât casa care-i adăpostește pe membrii unei familii (Iov 8,15), cât și membrii și descendenții unei familii (Facere 18,19). Ca în orice societate, familia are la bază unirea
bărbatului cu femeia prin actul căsătoriei. În cele două relatări despre crearea omului (Facere 1,27, 2,21 21-24), femeia apare egală cu bărbatul chiar dacă este numită după bărbat și chiar dacă se menționează că
a fost creată ca să-i fie acestuia ajutor pe măsură. Dacă însă în prima relatare a creației femeia nu apare pe un plan inferior, în cea de- a doua relatare ea este menționată la urmă spre a-i fi de ajutor bărbatului. Cartea
Facerea vorbește depre fameie însă ca un partener pe măsura bărbatului, de care acesta este atras și pentru care își părăsește chiar propria familie. Cu toate acestea bărbatul o va stăpâni (Facere 3,16), iar ea va apărea adesea ca numărându-se printre bunurile lui. 7 Trăind într -o societate eminamente patriarhală, femeia a avut un rol neînsemnat, rolul acesteia se limita doar la sfera casei și a familiei, exceptie făcând doar câteva femei care s-au impus în viața publică. Acestea sunt Debora, Hulta, Iudith, Ester. Încă de la început voia lui Dumnezeu a fost ca unirea între bărbat și femeie în vederea procreării să aibă loc exclusiv în cadrul căsătoriei monogame, relatarea creării menționând căsătoria monogamă ca fiind singura care corespunde pe deplin voii lui Dumnezeu. Prima familie a fost întemeiată în Rai, având ca preot și martor pe însuși Dumnezeu, după cum aflăm din cuvintele Sale: “Creșteți și vă înmulțiți, umpleți pământul și -l stăpâniți.”(Fac. 1,28). În starea primordială,
prima familie a cunoscut, desigur, cea mai frumoasă perioadă a existenței sale. Colaborarea, respectul și înțelegerea, sunt doar cîteva însușiri morale ce caracterizau cea dintâi familie, însă, odată cu căderea în păcat, balanța echilibrului sufletesc se zdrungină, având consecințe drastice și asupra vieții familiale. Dacă până la căderea în păcat, Adam și Eva, prima familie creștină, trăiau într -o armonie deplină, după aceea, 6
Joel F. DRINKARD, JR . “An understanding of family in the Old Testament: Maybe not as different from us as we usually think” ...pp. 1-14. 7 Pr. Prof. Dr. Petre SEMEN, Arheologia biblică în actualitate, editura Trinitas , Iași, 2008, p. 83. 5
situația se schimbă. Cea dintâi repercursiune reiese din cuvintele lui Dumnezeu : ”Atrasă vei fi de bărbatul tău și el te va stăpâni”(Facere 3,16). Astfel, femeia este pusă deja într -o stare de dependență față de bărbat, situație de care acesta va abuza, dând naștere la ceea ce în istoria familială se numește poligamia.8 În cartea Facerii, în capitolul 2, 18 se spune: “Nu este bine ca omul să fie singur; să-i facem ajutor potrivit
pentru el”. Expresia „ajutor potrivit pentru el” exprimă niște idei profunde. Una ar fi aceea că femeia îl completează pe băr bat, este ființă socială prin natură, dar ea nu este pur și simplu un element în serviciul său, ea este demnă de bărbatul său adică îi este egală prin natură. În continuare se introduce crearea animalelor pentru a pune în relief, prin contrast adevăratul rol al femeii. Descrierea creării femeiii și cea a bărbatului este etimologică. Toate expresiile folosite: “coastă”, “os din oasele mele și carne din carnea mea”, “bărbat”, ‘femeie”, indică unitatea naturii soțului și a soției. Totuși, existența femeii, din punct de vedere psihologic și în cadrul social depinde de bărbat. Istoria creării femeii, uniunea matrimonială și
caracterul său monogamic sunt voite de Dumnezeu.9 Cât privește viața religioasă la evrei, femeia era într -o foarte mare inferioritate față de bărbat, în sensul că o femeie nu putea fi slujitoare la templu și nici nu putea să depună votul de nazireat, decât cu consimțământul tatălui, dacă ea ara necăsătorită sau cu acordul soțului, după căsătorie. Menirea esențială a femeii israelite și nu numai a ei era ceea de a deveni mamă și de a avea copii cât mai mulți. A avea cât mai mulți copii era pentru o femeie cea mai mare fericire (Facere 24,60; 30,1), iar sterilitatea era considerată de femeie o pedeapsă venită de la Dumnezeu. Vocația femeii israelite era aceea de a naște, a avea sau a crește copii, chiar să crească și pe copiii străini dacă ea nu avea posibilitatea să nască fiii și fiice. De aceea, dragostea maternă a devenit un lucru esențial în vița unei familii din Israel și ea a fost luată drept model al iubirii lui Dumnezeu față de poporul Său ( Isai 49,15).
1.2 Termenii primari cu privire la instituția familiei Există doi termeni primari de rudenie în Vechiul Testament, aceștia fiind înțeleși adesea ca familie extinsă. Termenii aceștia sunt:
care se traduce în mod obișnuit “casa tatălui” și
care se traduce prin
familie sau clan. Acești doi termeni reprezintă grupuri de rudenie primare din sicietatea vetero -testamentară.
8
Teodor BABA, “Familia în planul existenței divino -umane, în istoria biblică, în Biserică și în societate”, în Teologia, Anul XIV, nr. 1, Arad, ianuarie- aprilie 2010, pp. 117-143. 9 Raymond E. BROWN, S.S. Joseph A. FITZMYER , S.J. Roland E. MURPHY, O. Carm., Introducere și comentariu la Sfânta Sriptură,volumul II, Pentateuhul, Galaxia Gutenberg, 2007, pp. 18-19. 6
Unitatea debază a familiei a fost
care trebuia să fie înțeleasă ca gospodăria tatălui. Acset termen apare
în Vechiul Testament de cincizeci de ori. Termenul
ar putea să se refere la o structură fizică, o casă
însă acest termen folosut se referă mai degrabă la cei ce locuiesc în casă, în gospodărie, incluzând în acest înțeles pe toți ai casei, indiferent de poziția pe care ei o ocupau în casă sau în gospodărie (membrii familiei, servitori). Termenul
este folosit pentru a determina în mod clar un domiciliu, o casă, o gospodărie
incluzând toate persoanele casei și proprietățile care se întindeau pe lângă casă. Termenul
înseamnă familie sau clan și indică uniatatea de familie mai mare. Familia sau clanul ar fi alcătuită dintr un grup mai numeros, dintr-un număr mare de familii extinse care au fost strâns legate între ele.10
Termenul
este folosit pentru a prezenta pe fiii lui Ruben, descendența neamului lui ( N umerii
1,20). Folosind același pasaj de la Numerii 1,20 care se referă și la gospodăria tatălui, se identifică termenul
care este este folosit cu înțelesul de clan. Acest termen exprimând noțiunea de clan
se clasifică, ca și amploare, între noțiunea de trib și noțiunea de gospodărie, casă a tatălui său. Un exemplu în acest sens ar fi Saul care este identificat a fi fiul lui Chiș (face parte din casa tatălui său), din clanul lui Matrite, tribul lui Veniamin. Un alt exemplu relevant în acest sens ar fi cel al lui Iosua atunci când i se
poruncește să determine pe cel al cărui păcat a făcut să vină asupra lui Israel nenorocirea în primul atac asupra cetății Ai. El este însărcinat să aducă tot poporul aproape de Yahwe, lucrul acesta trebuia să se întâmple prin aducerea, în primă fază, a triburilor, care la rândul lor trebuie aduse aproape de clanuri, clanuri
care urmează a fi aduse aproape de gospodării. În momentul în care gospodăria este adusă aproape de Yahwe ea trebuie să fie adusă aproape de bărbați adulți. Termenul
este folosit pentru a exprima gardul preferat de rudenie cu privire la căsătorie.
Acesta exprima o distanță destul de mare între viitorii soți astfel încât să nu implice legile privind incestul. Existau aranjamente în cadrul cărora pr o prietățile aduse de viitorii miri să nu se înstrăineze de familia lor,
să rămână în interiorul ei. Un exemplu foarte bun în acest sens este relatarea despre via lui Nabot. Acesta refuză să își vândă via regelui Ahab pentru niciun fel de lucru în schimb, chiar dacă i se propusese o proprietate mai bună și mai mare. El nu voia să o vândă deoarece această vie era proprietatea familiei, era moștenită de la strămoși. Această vie ap arținuse familiei sale, clanului său și tribului din care făcea p arte. Exista o preferință în cadrul poporului israelitean prin care proprietatea să rămână în sânul familiei. Aceasta era endogamia ( contracte obligatorii ale căsătoriilor în interiorul unui grup social, în sânul aceluiași trib).11
10
Joel F. DRINKARD JR . “An understanding of family in the Old Testament: Maybe not as different from us as we usually think” … pp. 1-14. 11 https://dexonline.ro/definitie/endogamie, 24 Aprilie. 7
Un aspect foarte inter esant este și acela al exogamiei care apare de multe ori în societatea Vechiului Testament. Exemplul cel mai relevant în acest sens este cel al lui Avraam care se căsătorește cu o
egipteancă, cu Agar, care nu este din clanul său, din grupul său social. De asemenea un exemplu foarte concludent ar fi al cărții Rut care se bazează pe căsătoriile între cei din tribul lui Iuda și femei moabitence. Aceștia sunt principalii termeni care erau folosiți în vechime pentru a exprima termenul de famile, locul în care aceasta trăiește, pentru a indica membrii familiei, ai casei. 1.3 Tipuri de familie în Vechiul Testament
În cartea Rut se începe în mod aparent să se prezinte o familie nucleară, a lui Elimelec și Naomi împreună
cu copiii lor Mahlon și Chilion, care locuiau în Betleem și care au mers apoi în Moab, datorită foametei din Iuda. După un timp această familie a devenit familie cu un singur părinte, prin moartea lui Elimelec. Apoi devine o familie extinsă pentru că Mahlon și Chilion iau soții moabite, mai târziu însă ambii fii mor lăsând trei femei, Noami, Orpa și Rut. Termenul de familie amestecată ar putea fi cel mai bine descris în familia lui Iacob, în c artea Genezei.
Iacob a avut două soții, pe Lia și pe Ra hela, fiecare dintre ele având câte o slujnică, Lia pe Bilha iar Rahela pe Zilpa. Fiecare dintre aceste patru femei i-au dăruit lui Iacob fii, aceștia fiind socotiți printre cei doisprezece fii ai lui Iacov, Israel.
În vechiul Testament este mai greu de a descoperi familii cu dublă carieră, deși ca exemplu poate fi dat cazul soției proorocului Isaia care este desemnată ca proorociță, lucru din care reiese faptul că avea propria ei profesie pe lângă cea a soțului ei. (Isaia capitolul 8). De asemenea Deborah a judecat pe Israel (Judecători capitolul 4). Mai mult în Vechiul Testament exista femeia de vitejie (Proverbe 31). Ea era în mod clar o
femeie, soție, mamă descrisă ca având o carieră completă alături de soțul ei. Unitatea principală a societății în conformitate cu Vechiul Testament es te familia. În contrast cu accentul occidental pe individualitate, la evrei accentul este concentrat pe identitatea de grup, în special pe identitatea de familie. Un exemplu relevant în acest sens este urmatorul: Saul care avea să fie rege peste Israel nu este
un Saul individual ci el este Saul, fiul lui Chiș din clanul Matrite, tribul lui Veniamin. Sub acest înțeles sunt multe familii în Vechiul Testament. În societatea Vechiului Testament sunt câteva exemple ale unor familii goale, sterpe, fără copii, acest lucru petrecându-se prin dispariția copiilor din cadrul unității familiei. Niște exemple în acest sens sunt
următorele: înainte de nașterea lui Samson, Manoah și soția lui au avut un cuib gol, nu au avut fii sau fiice (Judecători 13). Familia lui Ieftae a fost și ea o familie-cuib goală după jurământul său și după uciderea singurei sale fiice, numele acesteia nefiind cunoscut, fiind anonim.
8
1.4 Familia în antichitate
Familia din Orientul Apropiat a timpurilor istorice este patriarhală din punct de vedere al caracterului și al organizării. Conform codului Hammurabi, familia babiloniană a fost monogamă în caracter. Cu privire la monogamie există un aspect faorte interesant și anume că dacă un om se recăsătorește după moartea soției, copiii ambelor soții trebuie să împartă în mod egal moștenirea tatălui lor. Existau cazuri excepționale când un bărbat se căsătorea cu o a doua soție sau lua o concubină cu care să trăiască în timp ce prima lui soție era încă în viață. Aceste cazuri excepționale erau următoarele : bărbatul putea să ia o a doua femeie doar atunci când prima soție suferea de o boală incurabilă, dacă soția bărbatului avea un caracter sensibil, neglijează îndatoririle și micșorează importanța bărbatului ei în public. Pe de altă parte, un bărbat ar fi putut avea concubine sclave cate ar fi voit. Codul Hammurabi recunoaște în mod explicit acest lucru când afirmă că o concubină sclav și copiii ei vor fi eliberați după moartea stăpânului lor. 12 Tot conform codului Hammurabi, familia asiriană a fost poligamă în caracterul ei. Un om avea o soție (șef), dar putea să își ia cât mai multe concubine, după dorința lui. Legile asiriene prescriu faptul că dacă un bărbat moare iar prima lui soție nu a avut copiii, copiii concubinei sau concubinelor sale îl vor moșteni. În Siria și în Palestina familiile cananiților și a israeliților erau poligame. Dumnezeul din Ugarit, Ball, avea trei mirese perfecte. Legile deuteronomice afirmă că o familie normală este alcătuită dintr -un bărbat
cu două soții (Deuteronom 21,15). Datorită poligamiei a fost creată o regulă (excepție de la ea făcând cei săraci): un bărbat putea să aibă câte soții voia, asta depinzând de suportul financiar de care el dispunea. În toate aceste tipuri de familie din perioada Vechiului Testament dar și din antichitate maternitatea era
gloria unei femei, în momentul în care ea devenea mamă simțea binecuvântarea lui Dumnezeu revărsată asupra ei și asupra întregii ei famili.
12
I. MENDELSOHN, “The Family in the Ancient Near East ”, în The Biblical Archaeologist, vol. 11, No. 2, may, 1948, pp. 24-40. 9
Capitolul II: Coordonatele vieții de familie în societatea israelită din perioada vechi-
testamentară 2.1. Logodna și căsătoria
Familia a fost, este și va fi pentru toate timpurile și în toate împrejurările vieții cea mai sigură, temelia nezrunginată și în același timp instituția cea mai desăvârșită care asigura și asigură dezvoltarea sănătoasă atât a vieții fizice cât și a celei morale. Omul este unitatea completă pentru că unitatea se realizeză în dualitatea personală, neuniform, ci complementară dintre bărbat și femeie. Fundamentul întregii ordini sociale este familia, care se naște din căsătorie. Dumnezeu a instituit căsătoria ca comunitatea vieții între un bărbat și o femeie, prin care se susține și se lățește nu numai genul omenesc ci și natura spiritual să se dezvolte, conform misiunii sale, așa ca omul să fie în stare, nu numai la corp și la suflet să se facă stăpânitorul pământului ci să devină cetățean al imperiului divin. Acestui scop căsătoria corespunde numai în forma monogamică. Această ordine primitivă conform căreia căsătoria avea să fie o legătură indisolubilă a unui bărbat și a unei femei, într -un singur corp, s-a tulburat prin păcat. Prin faptul că canaanitul Lameh și-a luat două femei s-a introdus poligamia. După potop însă se vede că Dumnezeu, fie numai evreilor cu scopul de a înmulți neamul, fie tuturor popoarelor, în scopul sporirii tot mai mult a genului omenesc a admis poligamia. Chiar și patriarhii evreilor nu numai că țineau în același timp mai multe femei dar pe lângă acestea mai aveau și concubine, pe care fără îndoială nu le-ar fi primit dacă nu aveau credința că acest lucru este admis de Dumnezeu.13 În Vechiul Testament dragostea nu era o condiție pentru căsătorie. Noi înțelegem din Vechiul Testament faptul că întemeierea unei familii, căsătoria era aranjată încă de când cei doi care urmau să se căsătorească erau copii. Interesant este că în Vechiul Testament nu se face referire la căsătorie de foarte multe ori și nici nu este specificat în vreu n loc ceremonialul de căsătorie. Singura referire explicită la o nuntă în cartea de cântece de dragoste, Cartea lui Solomon. În cartea Facerii este relatat episodul în care se face aranjament
cu privire la căsătoria dintre Isaac și Rebeca (Geneza 24,67). O altă căsătorie aranjată este cea a lui Iuda pentru fiul său, cel întâi născut Ir, cu Tamara. Se observă însă în anumite cazuri și neimplicări ale părinților în vederea căsătoriei. Un caz relevant în acest sens este cel a l lui Iosif care s- a căsăstorit cu Asineta , fiica lui Potifer fără ca Iacov să aibă vreo implicație.14
Au existat în Vechiul Testament multe căsătorii de pe urma cărora poporul a beneficiat într -un anumit mod, politic sau economic. Astfel căsătoria lui Solo mon cu fiica lui Faraon a stabilit o alianță între cele
13
Arh. Presb. Prof. Dr. Vasile TÂRNAVSCHI, Arheologia Biblică, Editura Consiliului Eparhial Ortodox al Bucovinei, Tiparul Glasul Bucovinei, Cernăuți, 1930. 14 Joel F. DRINKARD JR . “An understanding of family in the Old Testament: Maybe not as different from us as we usually think” … pp. 1-14. 10
două țări. O astfel de alianță va reduce riscul de a se porni vreun război între cele două națiuni deoarecece familiile lor regale aveau la cael moment, prin căsătoria repsectivă, o legatură de rudenie fosrte strânsă. În cadrul unor familii din societatea vetero – testamentară motivul pentru care căsătoriile erau aranjate
era cel economic. O primă preocupare a fost proprietatea familiei. De-alungul Vechiului Testament o preocupare ridicată era aceea ca proprietatea să nu se piardă în afara familiei. Această preocupare era un factor major în cadrul practicii leviratului, în care un frate sau o rudă a unui om decedat , fără copii putea să o ia de soție pe văduvă pentru ca proprietatea pe care familia o deținus până la moartea bărbatului să rămână în interiorul familiei. Actul căsătoriei, la poporul ales, nu avea caracter religios, de taină, așa cum avea să devină în creștinism, unde iubirea devine plinătatea și integritatea vieții creștine. În Vechiul Testament majoritatea căsătoriilor erau aranjate, astfel că dragostea nu era prezentă de la
început în cadrul unei familii întemeiate pe baza unei căsători aranjate. Există însă exemple în societatea Vechiului Testament, situații în care dragostea a fost prezentă în cadrul căsătoriilor, ba mai mult în unele cazuri ea se manifesta înainte de căsătorie. Iacov, datorită dragostei pe care i -a purtat-o Rahilei a lucrat timp de 7 ani lui Laban pentru a se căsători cu Rahela. După ce lucrează 7 ani nu o primește de soție pe Rahila ci pe Lia, fiica cea mare a lui Laban. Datorită dragostei pe care o simțea pentru Rahila el a acceptat să mai lucreze încă 7 ani pentru a o primi pe Rahila de soție.15 O caracteristică aparte a căsătoriei şi a familiei vechi-testamentare este aceea că situaţia sa în timp apare ca o anomalie în comparaţie cu evoluţia celorlalte lucruri, fiind în strânsă legătură cu evoluţia omului ca şi creatură a lui Dumnezeu. Astfel, dacă la început totul era într -o stare paradiziacă, după căderea în păcat a omului şi după alungarea sa din Eden, familia a cunoscut o stare de decădere continuă, până la venirea în lume a Mântuitorului Iisus Hristos, în ciuda unelor intervenţii divine prin prooroci, care au încercat să readucă anume lucruri pe făgaşul normalului. Vechii evrei disociau căsătoria în două acte distincte: logodna și cununia. Actul logodnei aducea față în față cele două părți: părinții sau fratele mai mare al logodnicei și părintele logodnicului. Discuțiile se purtau în prezența unor martori și se întărea printr -un legământ, așa cum se precizează la Maleahi 2,14 (“ Și de ce ziceți: De ce? Din pricină că Domnul a fost martor între tine și femeia tinereților tale, față de care tu ai fost viclean, deși ea era tovarășa ta și femeia legământului tău”). Contractul dintre cei doi logodnici era întărit printr-un legământ în f ața lui Dumnezeu, iar apropierea logodnicei de casa viitorului mire se făcea prin
cumpărare, soțul le mulțumea cu o anumită sumă de bani, sau prin muncă părinților lo godnicei (exemplul 15
Joel F. DRINKARD, JR . “An understanding of family in the Old Testament: Maybe not as different from us as we usually think” … pp. 1-14. 11
lui Iacov care s-a învoit să slujească pentru Rahila șapte ani, a luat -o pe Lia împotriva voinței sale slujind
încă șapte ani pentru Rahila). Prețul pe care viitorul mire îl plătea era de 50 de siclii părinților logodnicei (Deut. 22, 29). Prețul de cumpărare putea fi înlocuit rareori prin muncă sau prin acte de eroism. După încheierea logodnei viitorii soți purtau numele de mire și mireasă, ea nu părăsea casa părintească p ână la căsătorie și era îndatorată să păstreze castitatea. Deși era numai logodită, era socotită drept soția logodnicului și în caz că încălca contractul încheiat era ucisă cu pietre ( Deut. 22, 23 -24). Logodnicul avea dreptul să desfacă contractul încheiat și pentru aceasta trebuia să de carte de despărțire. După un interval de timp de la logodnă urma căsătoria, când mireasa se impodobea cu vălul de nuntă, de aceea se numea și cea încununtă (Kalla) și aștepta sosirea mirelui însoțit de prietenii săi. La despărțire părinții miresei o binecuvântau și aceasta era condusă de mire la casa sa, cu cântece, jocuri și muzică, unde avea loc ospățul de șapte zile.16 În Vechiul Testament nu a existat nicodată o familie perfectă. Vechiul Testament nu a încercat niciodată
să prezinte într -o imagine prea idealizată, familia. El vine cu exemple relevante în acest sens. În familiile Vechiului Testament au existat tensiuni, agitații multe, și de multe ori s -a întâmplat nenorociri în jurul vieții de familie. De multe ori cauzele evenimentelor neplăcute și a tragediilor care se petreceau în cadrul unei familii erau chiar membrii acelei familii. Cele mai multe tensiuni au existat în familiile poligamice. Avraam
a avut două soții, pe Sara și pe Agar. După ce Agar a rămas însărcinată apar tensiunile în familia lui Avraam. Mai mari tensiuni au luat naștere în momentul în care Sara a dat naștere lui Isaac. În interiorul familiei lui
Avraam tensiunile apar din cauza mosștenirii. Sara voia să se asigure de faptul că Isaac va fi singurul moștenitor al lui Avraam. În Geneza 21 se menționează faptul că Agar și Ismael sunt trimiși departe pentru ca Sara să se asigure că averea lui Avraam va rămâne pe mâinile lui Isaac.17 În familiile vetero-testamentare tensiunile au fost prezente dintotdeauna. În acest sens pe linia familiei lui Avraam au existat tensiuni începând cu cele două soții ale sale apoi au existat tensiuni între Lia și Rahila apoi tensiunile cu privire la dragostea pe care Isaac i-a purtat- o lui Iosif, fiul său. Lucrul acesta a creat
foarte mari invidii și tensiuni între fii lui Isaac.
16
Pr. Prof. D. ABRUDAN, Pr. Prof. E. CORNIȚESCU, Arheologie biblică... pp. 127-128. Joel F. DRINKARD, JR . “An understanding of family in the Old Testament: Maybe not as different from us as we usually think” … pp. 1-14. 17
12
2.2 Ceremonialul de la logodnă și căsătorie Căsătoria era precedată de logodnă. Logodna (Eres) consta din învoirea între părinții și fratele bun al miresei și între părintele miresei. Aceasta trebuia să se facă în prezența unor martori și uneori trebuia întărită de jurământ. Căsătoria cu drept se numește legământul lui Dumnezeu, pentru că prin legământul încheiat între soți, invocându-se numele lui Dumnezeu, se exprimă că bărbatul nu este necredincios față de soția sa și soția nu este necredinciosă față de bărbatul său. Evreii își cumpărau miresele. Încheindu -se logodna, mirele era dator tatălui miresei a plăti prețul de cumpărare (Mohar) iar rudelor miresei de a face daruri. Pe timpul lui Moise prețul de mijloc era 30 de sicli, cel mult 50.18 2.3. Copilul- darul și binecuvântarea lui Dumnezeu asupra poporului evreu
O posteritate numeroasă la evrei însemna o mare binecuvântare aruncată asupra lor de către Dumnezeu. Nașterea era moment de bucurie iar femeia (mama) le permitea moașelor care o asistau la naștere să-i prezinte nou-născutul tatălui. Toate momentele care marcau creșterea, evoluția în timp a copilului erau
prilej de bucurie pentru părinți. Toate textele Vechiului Testament arată că pentru evrei nașterea a cât mai mulți copii însemna perpetuar ea pe linia familiei dar și a averii, păstrarea moștenirii ancestrale. Fetele puteau să părăsească casa când se măritau. Copiii se nășteau asistați de moașe. În Geneză 30,3 Rahila îî zice lui Iacov să intre la Bilha pentru ca aceasta să nască pe genunchii Rahilei pentru a putea să aibă și ea copii. La Geneză 50,23 se precizează că copiii lui Machir, fiul lui Manase, s -au născut pe genunchii lui Iosif. Textele acestea se referă la modalitatea în care se nășteau copiii la evrei dar se referă și la actul adopției.19 În Oientul Apropiat adopția se întâmpla dintr -o varietate de motive iar fiul adoptat trebuia să nu fie privit în cadrul familiei ca un copil adoptat și ca un membru propriu -zis al acelei familii. În mod ocazional copilul trebuia să fie membr u al casei, al gospodăriei, fiind făcut fiu și moștenitor în schimbul îngrijirii omului acelei case, părintelui său, la bătrânețe. Astfel de aranjament a făcut și Avraam, menționat la Geneză 15,24, când îl întreabă pe Dumnezeu ce are de gând să -i dea pentru că el nu avea copii și stăpânitor în casa lui era Eliezer din Damasc, adăugând și faptul că de vreme ce nu a avut fii, sluga sa îl va moșteni. Dumnezeu însă nu lasă lucrurile să se petreacă așa și îi zice lui Avraam că îl va moșteni cel care va răsări din coa sta sa. Adopția unui copil pentru a fi moștenitor nu era singurul mod la care recurgea un om fără copii ci în
18
Arh. Presb. Prof. Dr. V. TÂRNAVSCHI, Arheologia Biblică…p. 176. Roland de VAUX, O.P., Ancient Israel its life and institutions, translated by John McHugh, Darton, Longman & Todd, London, p.42. 19
13
Geneză 16 Sara o dă pe Agar, slujnica, lui Avraam pentru a zămisli datorită faptului că ea nu putea să aibă copii. Același lucru îl face și Rahil a cu Bilha.20
Actiunile care se făceau pentru ca femeile israelitence să aibă copii cu orice preț se făceau cu scopul de a evita cu orice preț lipsa de urmași. Copilul primea numele imediat după naștere, așa cum este menționat la Facere 19,37 iar la 8 zile se tăia împrejur și devenea membru al societății religioase ( Fac. 17, 12). Fiecare copil purta numele său fără prenume, iar ca să se deosebească față de ceilalți cu același nume propriu, la 8 zile când se făcea tăiere împrejur i se daăuga numele tatălui de către mamă, tată, rude sau chiar vecini. (I Reg. 22,9). Creșterea copiilor de către membrii familiei, de către părinții lui era asigurată până la vârst a de 5 ani după care copiii erau instruiți de către un educator. Pentru copii binecuvântarea tatălui avea o valoare deosebită, mai ales binecuvântarea primită înainte de moartea acestuia. Parintele avea dreptul absolut în căsătoria fiicelor sale pe care putea să le vândă ca și sclave, însă numai la poporul evreu, așa cum este menționat în
Ieșire 21,7. Durata părintelui dura pâna la căsătoria copiilor săi. 2.4 Starea socială a femeii
Creştinismul, prin porunca iubirii, preconiza egalitatea tuturor faţă de Dumnezeu, „căci toţi suntem fii ai lui Dumnezeu prin credinţa în Iisus Hristos ... Nu mai este iudeu, nici elin; nu mai este nici rob, nici liber; nu mai este nici parte bărbătească, nici parte femeiască, pentru că voi toţi una sunteţi în Hristos Iisus” (Galateni III, 26, 28).
La poporul evreu femeia se bucura de oarecare drepturi și față de celelalte popoare ea nu era supusă întru totul autorității absolute a soțului său. În lumina Sfintei Scripturi, soția nu putea să fie vândută de bărbatu l
său așa cum făcea cu sclavii și cu fiicele sale. Ea devenea, prin plata pe care bărbatul o făcea familiei acesteia, proprietatea soțului, ceea ce făcea să nu fie întru totul egală cu soțul său. În această situație putea fi oricând îndepărtată și nu avea voie să dea divorț sau să depună vreun vot înaintea lui Dumnezeu. Față de celelalte popoare din antichitate, la poporul evreu starea socială a femeii, cu toate că nu era egală cu bărbatul, era cu mult superioară în această privință. Ea se numea stăpâna (Baal) ca și soțul său ( Baal), deoarece sub autoritatea sa se aflau sclavele. Ea se bucura de de aceeași cinstire din partea copiilor săi (Ieș.
20,12), era elogiată pentru calitățile sale (Pilde 12,41 ; 14,1).21
20
Tikva FRYMER -K ENSKY, “Patriarchal Family Relationships and Near Eastern Law” , în The Biblical Archaeologist , Vol. 44, No. 4, Autumn, 1981, pp. 209-214. 21 Pr. Prof. D. ABRUDAN, Pr. Prof. E. CORNIȚESCU, Arheologie biblică...pp. 130 -131. 14
Spre deosebire de popoarele din jur, poporul evreu considera că Dumnezeu , în marea Lui înțelepciune, a creat-o pe Eva din coasta lui Adam; a creat-o ființă cugetătoare, făcând-o desăvârșită și întreagă, asemenea
bărbatului, adică rațională, capabilă să fie alături de om în toate împrejurările vieții.22 Femeia trebuia să dea naștere la prunci pentru ca prin aceasta să se dea continuitate neamului omemenesc, aceasta nefiind o deosebire ființială ci mai degrabă o binecuvântare , spre binele comun al celor doi, al bărbatului și al femeii. De aceea Adam va afirma:” Iată, acesta-i os din oasele mele și carne din carnea mea!” (Facere 2,23).
În momentul în care o femeie se căsătorea părăsea familia ei în care s -a născut. Un exemplu în acest senseste Rebeca care a părăsit casa tatălui ei și se întoarce cu robul lui Avraam ca să fie soția lui Isaac. Deci ea a părăsit casa, gospodăria tatălui ei pentru a deveni soția lui Isaac și pentru a fi parte integrate din familia lui Avraam. O femeie nu putea să moștenească averea tatălui său însă existau cazurile în care aceasta trebuia să se mărite cu persoane din cercurile rudelor apropiate. Exista o altă situație interesantă în care o femeie se putea întoarce în casa tatălui ei, după moartea soțului, dacă nu a avut copii cu el. 23 La vechii evrei, soția, femeia, se deosebea în mod categoric de sclavele care puteau fi vândute, chiar dacă
și pentru ea se plătise de către bărbat o sumă de bani, la căsătorie. Autoritatea femeii se răsfrângea asupra sclavilor, a copiilor și asupra dreptului de naștere. În cartea Deuteronom se află o remarcă foarte importantă cu privire la femeie și anume că în cazul în care
un bărbat dezonora o femeie, el era pedepsit. În Deuteronom se arată modul cum era pedepsit. Modurile de pedeapsă erau: prin uciderea cu pietre sau prin obliga ția de a o lua de soție, impunându -i-se bărbatului să nu poată să divorțeze de ea vreodată. Din studierea pasajelor scripturistice cu privire la femeie, în cadrul poporului evreu se deduc anumite diferențe între aceasta și femeia altor popoare ale lumii antice, ea a avut un alt statut.
În Orientul Apropiat femeile au jucat un rol important în religie. Codul Hammurabi enumeră un număr de ordine preoțești de sex feminin. Astfel, având libertatea economică și religioasă, statutul social demn al femeii din Babilon nu a avut nciun egal în Orientul Apropiat Antic. Dacă luăm legile asiriene ale Orientului
Mijlociu, ca o oglindă ce reflectă poziția reală a femeii asiriene, aflăm că poziția socială a ei era mai rea decât a unui animal de povară. Ea se afla, ca fată, sub controlul strict al tatălui ei iar b ca femeie căsătorită sub marea putere necruțătoare a soțului ei. Dacă această femeie comitea vreo crimă, soțul ei era judecătorul
22
Sf. Ioan Gură de Aur, Scrieri, Partea I, Omilia XV, 1-3, Edit. I.B.M, București, 1987, p. 168-171. Joel F. DRINKARD, JR . “An understanding of family in the Old Testament: Maybe not as different from us as we usually think”…, pp. 1-14. 23
15
și călăul ei. Mai mult decât atât, o femeie asiriană era considerată responsabilă pentru faptele greșite ale soțului ei.24 2.5 Alte concepții despre familie în societatea Vechiului Testament și în Antichitate
În societatea vetero-testamentară, la fel ca și în societatea actuală, reprezentările familiei sunt
asemănătoare. Existau în Vechiul Testament familii extinse: mai multe generații ale unei familii care trăiesc în gospodăria familială ( ebraică-
), care trăiau în baza moștenirii familiale (ebraică –
), fie într-o
singură gospodărie sau într -un campus de uz casnic, o f amilie extinsă alcătuită din mai multe familii separate, semi- nucleare. Un exemplu în acest sens ar fi exemplul lui Iacov care a trăit cel puțin douăzeci
de ani cu socrul său drept - Laban (acesta era și unchiul său- Geneza 29-31), timp în care el s- a căsătorit și a avut cel puțin unsprezece copii. Mai târziu după ce s-a întors Iacov din Siria în Canaan, fiii lui proprii căsătoriți au locuit împreună cu el și apoi toți au emigrat în Egipt, ca o singură unitate de familie (Geneza 35-47).25
După ce Dumnezeu a creat femeia din coasta lui Adam cu scopul de a-i fi de ajutor bărbatului, se presune ideea de familie. În Geneză cap. 2, 24 se afirmă că omul va lăsa pe tatăl său și pe mama sa și se va lipi de soția sa și ei vor fi una. În acest context reprezentarea familiei nu este una nucleară, în mod neapărat, ci acest context poate indica faptul că bărbatul, odată ce își părăsește propria familie, își întemeiază împreună cu femeia lui gospodăria lor proprie. Un alt aspect interesant despre familie este ace la că mormintele familiilor erau comune. În Vechiul
Testament există mai multe expresii cu privire la moartea, concepția despre sfărșitul vieții:” să se întindă cu strămoșii”, “ să fie adăugat la poporul cuiva”. Un exemplu relevant cu privire la acest aspect este al lui Avraam. El a cumpărat la moartea soției sale, Sara, o peșteră. La Macpela, pentru a o utiliza ca mormânt de familie. Mai târziu, Avraam, Isaac, și Rebeca, Iacov, Lia au fost îngropați în același mormânt de familie. Există doi termeni de rudenie primară din Vechiul Testament, care adesea sunt înțeleși ca famile extinsă: (casa tatălui), și
( familie sau clan).
Unii cecetători susțin că au existat două tipuri distincte de căsătorii prin care se întemeiau familiile în Asiria: una avea caracter patriarhal, iar celalaltă avea caracter “erebu”, adicăfemeia după căsătorie rămânea
în casa tatălui ei. Este afirmat în mod clar de cercetătorii moderni faptul că simplul fapt al unei femei căsătorite care rămâne în casa tatălui ei după căsătorie, nu implică în mod necesar un alt tip de căsătorie.
24
I. MENDELSOHN, “The Family in the Ancient Near East”… pp. 24-40. Joel F. DRINKARD, JR . “An understanding of family in the Old Testament: Maybe not as different from us as we usually think” ...pp. 1-14. 25
16
Cu privire la Orientul Apropiat, în legile codului Hammurabi există o secțiune care se ocupă cu căsătoria
unui bărbat cu o femeie nauditu- preoteasă, cu scopul întemeierii unei familii. Aceasta este o clasă specială a femeilor care ar fi fost femei de moravuri ușoare sau calugărițe dar este cel puțin clar că, indiferent de starea lor sexuală, nu li s-a permis in mod legal să aibă copii. Cu privire la acest aspect, al faptului că femeia suditu nu-i poate oferi copii bărbatului, se găseau diferite soluții. Bărbatul putea să se căsătorească cu o
soție secundară (Sugitu), aducând-o în casă, însă el nu putea să o ridice la celași rang cu n uditu, prima lui soție. O femeie era de așteptat să aibă copii pentru soțul ei (această dorință era prezentă în toate tipurile de familii). În cazul în care nu ar putea să facă acest lucru, indiferent dacă este interzis prin lege, el s-ar putea
căsători cu altă femeie. Eventual, pentru a preveni acest lucru so ția și-ar putea da bărbatul propriei slujnice, sclave pentru a-i dărui un copil, pentru ca slujnica să îi poarte copilul stăpânei. În codul Hammurabi în multe dintre legile care sunt date pentru femeia nuditu, nu sunt remarci făcute în mod explicit la nașterea
de copii de către sclavă pentru stăpâna sa. Nu se știe dacă în Babilon femeile sterpe au dat concubinelor pe soții lor pentru a le face copii. În Orientul Apropiat unele documnete menționează acest obicei.26 2.6 Divorțul sau cartea de despărțire în vechime (în Antichitate și la evrei)
Căsătoria în Orientul Apropiat antic a fost o afacere civilă, din această cauză nu era necesară nicio sancțiune religioasă. În Babilonia căsătoria s -a bazat pe un contract scris. Paragraful 128 din codul Hammurabi spune clar că dacă un om ia o femeie de soție și nu face contract (rikistum) cu ea, acea femeie nu poate fi numită soție. Contractele de căsătorie conțineau patru sau cinci clauze în care se făcea referire la declarația de căsătorie, numele părților interesate, valoarea tihartului, a plății efecuate de bărbat.27 Toate contractele de căsătorie încheiate între părți erau necesare pentru legalizarea căsătoriilor. În Babilonia și Asiria, Tihartu (plata efectuată de bărbat pentru căsătorie) era absolut necesar pentru că fără această plataă căsătoria nu se putea consuma. Căsătoriile din Orientul Apropiat puteau fi anulate. Conform unei legi sumeriene, bărbatul putea să divorțeze de soția sa oricând doar prin pronunțarea formulei “Tu nu ești soția mea” și prin plata către ea a unei sume de bani, în ar gint. Codul Hammurabi acceptă această regulă cu o singură excepție, bărbatul nu
putea să divorțeze de o soție bolnavă. În cazul în care soția ( hirtum - prima soție) nu putea să aibă copii, bărbatul putea să se despartă de ea bărbatul trebuia să îi plăteasă o sumă de bani echivalentă cu tihartu și să îi returneze toată zestrea pe care femeia o adusese din casa tatălui său.28 În cazul unei concubine care a dat naștere la copii, zestrea îi trebuie returnată ei, și în plus, ea primește o parte din proprietatea soțului. După ce copii au crescut ea are dreptul la o parte din moșia soțului egală cu 26
Tikva FRYMER -K ENSKY, “Patriarchal Family Relantionships and Near Eastern Law”, … pp. 209-214. I. MENDELSOHN, “The Family in the Ancient Near East”, … pp. 24-40. 28 R VAUX., O.P., Ancient Israel its life and institutions…p. 35. 27
17
cota de moștenire al unui copil din familie, născut de ea. Nimic nu se spune în cod despre un divorț al primei soții a unui bărbat, care a dat naștere la copii. Dar se înțelege de la sine că ea ar fi putut să divorțeze, fapt care se înțelege din contractele de căsătorie. În cazul căsătoriilor la evrei, divorțul ca și căsătoria, era un domeniu în care dre pturile femeiii erau cu totul subordonate drepturilor bărbatului. Era suficient ca bărbatul să facă o declarație împotriva ei în maniera: “Ea nu mai este femeia mea iar eu nu mai sunt bărbatul ei” (Osea 2,4), și să-i întocmească carte
de despărțire. În Deuteronom 24,27 se precizează faptul că această carte de despărțire nu avea alt rost decât să-i dea dreptul să își refacă căminul. Și în societatea israelită căsătoria apre ca oricare altă chestiune civilă, la baza ei stă un contract, un legământ iar profetul Maleahi o numește pe logodnică “femeia legământului tău”. Ruperea acestui legământ prin divorț nu mai putea fi refăcut, deoarece dacă o femeie repudiată se recăsătorea, iar bărbatul său murea și devenea iarăși liberă, printr -un legământ se putea recăsători, înă nu cu primul soț ( Deuteronom 24, 3-4 și Ieremia 3,1).29 Divorțul este menționat rareori în Vechiul Testament dar se pare că a fost un lucru cert în cadrul familiilor vetero-testamentare. Câteva pasaje din Vechiul Testament se referă la o anumită lege cu privire la divorț. (Deuteronom 24,1-4, Ieremia 3,1). Pasajul de la Duteronom 24,1-4 afirmă legea conform căreia dacă un bărbat se căsătorește cu o f emeie și
nu o place, găsesște ceva neplăcut la ea atunci sa îi dea carte de despărțire și o va elibera. Femeia în acest caz se va putea mărita cu un alt bărbat iar dacă și acest bărbat o va urî și îi va scrie carte de despărțire, și va elibera din casa sa, sau în caz că el moare, femeia nu se poate întorce la primul bărbat ca să se recăsătorească pentru că acest lucru este urâciune în fața lui Dumnezeu. În același mod este prezentată legea aceasta a cărții de despărțire și la Ieremia 3,1, unde se pune întrebarea : “Prin aceasta nu s-ar întina în adevăr țara aceea?”Acest fapt al recăsătoririi unei femei cu primul ei bărbat, după divorțul de al doilea bărbat, era considerat în Vechiul Testament o necurăție, fărădelege. Iuda avusese mulți îndrăgostiți, și totuși Domnul
o invite să se întoarcă la El. Promiscuitatea ei a adus poluare și secetă asupra țării, dar ea tot nerușinată ca și o prostituată a rămas. I -a vorbit lu i Dumnezeu ca și când s -ar fi pocăit dar El i -a cunoscut cuvintele și faptele rele.
În cartea profetului Maleahi, în capitolul 2 se afirmă faptul că Dumnezeu urăște alungarea femeii, urăște ca cineva să își întindă nedreptatea pe veșmîntul său. Toate aceste legi, bine conturate atât la evrei cât și în Orientul Apropiat, indică faptul că familia se forma
prin căsătoria soților și că ea era foarte bine organizată pentru acele vremuri.
29
Pr. Prof. Dr. P. SEMEN, Arheologia biblică în actualitate…p.88. 18
Legile pentru căsătorie și divorț erau foarte importante atât la evrei cât și la alte popoare. Ele ersu niște regule foarte clare pentru a pune ordine între bărbat și femeie, în cazul apariției unor tensiuni între aceștia. De asemenea aceste reguli reglementau comportamentele membrilor familiei în r aport cu Dumnezeu. Prin
aceste reguli cu privire la cartea de despărțire, membrii familiei care se depărțeau nu mai erau urâți de Dumnezeu, nu cădeau în necurăție față de Creatorul a toate. Capitolul 3-Despre incest și alte probleme din cadrul familiei, căsătoriei
Legile din Levitic 18 nu sunt singurele din Vechiul Testament ci există și alte legi cu conținut similar.
Cele mai apropiate legi, ca și conținut sunt cele de la Levitic 20. Legile din Levitic 20 se referă la anumite aspecte din cadrul familiei Vechiul Testament și anume ca să nu existe relații incestuoase în cadrul familiei. În acest capitol sunt pedepsite adulterul: „ De se va desfrâna cineva cu femeie măritată, adică de se va desfrâna cu femeia aproapelui său, să se omoare desfrânatul și desfrânata”. Din acest pasaj se arată clar că adulterul este o mare fărădelege în fața lui Dumnezeu, contravene legilor date de Dumnezeu, se poate înțelege într -un anumit punct și ca o înșelare a lui Dumnezeu, din moment ce legile lui au fost încâlcate. În capitolul 27, 15-26 al cărții Deuteronom sunt cuprinse o serie de blesteme, mai exact se cuprind patru
moduri în care legile cu privire la buna conduită dintre membrii familiei sunt călcate aspru. Sunt blestemate aspru următoarele aspecte cu privire la familie : cel ce se va culca cu femeia tatălui său, cel ce se va culca cu vreun dobitoc, cel ce se va culca cu sora sa, fiica tatălui său sau fiica mamei sale, cel ce se va culca cu soacra sa, cu sora femeii sale. Aceste blesteme sunt similare cu cele din Levitic 18 dar nu se prezi ntă în
niciunul dintre cele două texte semne de interdependență. Toate cele patru blesteme folosesc expresii similare, utilizând termenul sexual sakab . Codul preoțesc a formulat legi mai detaliate cu privire la puritatea personală pentru ca aceste legi să fie folosite în perioada
postexilică. Aceste legi revelează faptul că “poluarea” , “fărădelegea”, rezultată din nașterea copiilor trebuie să fie contracarată prin ritualuri de purififcare. Trei interpretări foarte influente ale capitolului 18 sunt acum curente. L. M. Epstein a adăugat capitolului toate celelate date cu privire la incest găsite în Vechiul Testament și a reconstruit în model sincronic al întregului sistem incestuous ebraic, inclusiv interdicții ipotetice care, a crezut el, că au fost prelungirile logice ale interdicțiilor existente dar pentru acest lucru nu a existat nicio evidență biblică. Aceste speculații, adăugate la faptul că datele din Vechiul Testament sunt în esență diacronice și nu pot fi transformate ușor în modele sincron, sunt fatale pentru reconstrucția propusă
de el. Este regretabil faptul că sociologul B. Farber s-a bazat în totalitate pe analiza lui Epstein în capitolul său intitulat “ Sistemul biblic de rudenie ”.30
30
Stephen F. BIGGER “The family Laws of Leviticus 18 in Their Setting, in Journal of Biblical Literature, Vol 98, No. 2, Jun. 1979, pp. 187-203. 19
Un alt interpret al Vechiului Testament, K. Elliger, în studiul său Traditional -Istoric a încercat să se facă diferențiere între straturile diacronice conținute în capitol. El a propus și a afirmat că cele unsprezece interdicții au circulat initial în formă identică, “goliciunea – nu vei descoperi” și a privit toate declaraț iile și repetițiile ca fiind secundare. Prin adăugarea unor interdicții el a ajuns la un decalog timpuriu care a fost redus din motive sociologice la un decalog origin al care să controleze în trei sau patru familii extinse.
Nu este neapărat suficient să se reducă legile din Levitic 18 la elementele lor comune iar celelalte legi să fie asumate ca fiind secundare. Sunt două cazuri în capitolul 18 de la Levitic, în vers etele 12-13, când se interzice ca goliciunea surorii tatălui și a surorii mamei să nu se descopere, se arată că ele ca formă identice. Una dintre interdicțiile a fost plasată în interiorul cealaltă în exteriorul decalogului reconstruit. Decalogul acesta a fost una dintre regulile importante din societatea ebraică iar cercetarea și supoziția sociologului E lliger nu reușește să fie convingătoare.
În toate aceste cercetări ale lui Elliger se pune întrebarea daca ele, legile, au fost într-o formă anterioară, veche iar aceste forme anterioare, târzii să fi avut semnificatii sociologice importante. Concluziile sociologului Elliger au fost repede acceptate dar în 1967 J. R. Porter a încercat să corecteze această imagine a familiei nomade a sociologului Elliger, argumentând prin faptul că multe dintre adăugirile lui Elliger ar
fi aparținut celui mai vechi strat. El a mai mai argumentat cum că în capitolul apărut într -o epocă în care nu a existat o mai mare entitate socială decât Israel, familiile trăiau într -o formă extinsă, într -o stare seminomadă. Modificările acestea ale lui Porter nu conduc la o structură social unificată. Ceea ce nu se poate presupune din capitolul 18 al cărții Levitic este că ea oferă dovezi de organizare socială într -o comunitatea ebraică de semi-nomazi. Forma critică, istoria tradițională și sociologică a capitolului nu au fost încă explicate în mod adecvat. 31
Toate aceste cercetări au dus la diferite interpretări ale familiei, ale regulilor cu privire la familie, la organizarea ei, tipurile de familii care au existat în societatea ebraică și la felul cum trebuia să se desfășoare viața unei familii.
Legea mozaică interzicea căsătoria între rudele de sânge - a fiului cu mama, a fratelui cu surorile, a nepotului cu mătuşa, nepoata, nora, cumnata, pedepsind cu moartea aceste abateri. (Levitic 20). De asemenea erau pedepsite cu moartea atât zoofilia (Levitic 20, 15-16), cât şi relaţiile homosexuale (Levitic 20, 1). Toate aceste pedepse pe care le primeau evreii cu privire la încălcarea regulilor familiei sunt dovada
31
Stephen F. BIGGER “The family Laws of Leviticus 18 in Their Setting, … pp. 187-203. 20
faptului că familia erau o instituție sfântă pentru societatea evreiască, întemeiataă pe niște reguli foarte stricte care trebuiau să fie respectate cu sfințenie. Legea le interzicea israeli ților de a-și lua femei din neamurile pǎgâne, ca nu cumva sǎ fie atrași de ele la
idolatrie (Ieșire 34, 15-16). Ȋncǎ ȋnainte de promulgarea Legii lui Moise, Avraam trimisese sǎ i se aducǎ fiului sǎu Isaac o soție din neamul sǎ u (Facere 24), iar Iacov a fost trimis de tatǎl sǎu sǎ-și gaseascǎ soție dintre rudele sale din Mesopotamia. Legea mozaicǎ interzicea unirile ȋntre rudele de sânge, conform principiului: ,,Nimeni sǎ nu se apropie de nicio rudǎ dupǎ trup” (Levitic 18, 6). Er au interzise unirile dintre mamǎ și fiu, un bǎrbat și una dintre femeile tatǎlui sǎu sau cu sora sa sau cu sora sa vitregǎ, a unui nepot cu mǎtușa sa. In capitolul 18 al cărții Levitic, în primele două versete Domnul a grăit Domnul cu Moise și a zis: “Vorbește fiilor lui Israel și zi către ei: Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru”. Încă din primele două versete ale capitolului se subînțelege faptul că Dumnezeu este Dumnezeul cel adevărat, singurul Dumnezeu al poporului evreu. Următoarele două versete, trei și patru, instruiesc ascultătorii și cititorii să nu se comporte
ca egiptenii și canaaniții ci păzind legile Domnului. Cele două versete prezintă o formă poetică de bază dar elementele care le plasează în această formă poetică sunt prea prozaice pentru forma poetică în care apar. Versetele 4 și 5 par a fi structuri repetitive, cu cererile lui Dumnezeu pe care oamenii trebuie să le respecte
și afirmarea “Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru ”. Acestea însă nu sunt o construcție parenetică evidentă și pot fi un ele ment timpuriu. Promisiunea de viață din aceste versete este legată de complexul juridic care se ocupă cu diferite tipuri de poluare personală, provocată fiecare printr -un comportament sau contaminare.32 Celelalte versete (6-24) arată ceea ce este interzis cu desăvârșire unui evreu sa facă, cu privire la familie.
Toate aceste reguli și pedepse instituite de Dumnezeu stau la baza unei familii sănătoase în societatea Vechiului Testament căci cei care au încălcat aceste reguli. Legile incestului din vv 7- 16 prezintă o similitudine superficială a formei însă sunt diferențe stricte de
frazeologie cu similitudine mai restrânsă existentă în cadrul unor grupuri mai mici de legi. Anumite structuri folosesc termini de relație feminini, unele repetă interdicția dând și un motiv pentru aceasta ori adăugând un obiect la verbul folosit atât de des în structuri “a descoperi”. Din motive critice asemănările grupează legile în patru grupe scurte.
Prima grupă începe cu versetul 7, dă ca obiect al legii goliciunea tatălui și a mamei. Este posibil ca o parte din acest verset să fi fost adăugat ca fiind o explicație a restului. Utilizarea termenului masculin, la fel
ca în versetul 14 ar însemna o clarificare prin adăugarea de mamă. Sensul legii inițiale a fost făcut absolut 32
Stephen F. BIGGER “The family Laws of Leviticus 18 in Their Setting” … pp. 187-203. 21
clar de clauza-motiv, “acasta este mama ta”. În Deuteronom 22,30 se exprimă aceeași idee dar în mod
diferit: “Nimeni să nu ia de soție pe femeia tatălui său și să ridice marginea hainei tatălui său.” Versetul 11 este ca formă incomplet, lipsit de al doilea element. Expresia “care s-a născut din tatăl tău” e un punct important de clarificare. Legea inițială pare să fi fost preocupată de o armonie internă. În versetul 14, ca și în versetul 7, termenul inițial al relației, de tip masculine. Versetul 15, care interzice relația cu nora, are o semnificație deosebită evidențiată prin utilizarea termenului kalla care este termenul specific pentru relația cu nora.33
Grupa a treia este găsită în legile consecutive care relatează depre soră ( v 9), nepoată (v10) iar grupa a patra este folosită tot pentru un fel de legi consecutive, care implică sora tatălui și sora mamei.
Așadar, legile familiale din cartea Levitic, capitolul 18 cer ordine și puritate în societate , care trebuie să iasă din grupul local, al familiei. Familia trebuia să fie un exemplu în societatea Vechiului Testament și din
cauza asta puritatea și respectarea legilor erau lucruri fundamentale, bineplăcute înaintea lui Dumnezeu.
33
Stephen F. BIGGER “The family Laws of Leviticus 18 in Their Setting, … pp. 187-203. 22
Concluzii Familia a fost, este și va fi cea care va sta la buna funcționare a lucrurilor în lume. Dacă familia nu ar mai exista atunci lumea ar fi dominată de haos și de păcat. Dacă oamenii nu și -ar mai întemeia familii, lumea s-ar duce către sfârșitul ei. Atât în societatea Vechiului Testament cât și acum, familia este celula de bază
a societății. Tema aceasta m-a făcut să descopăr lucruri noi, mi -a deschis noi căi de înțelegere asupra familiei. De asemenea ea mi-a revelat importanța pe care a avut-o familia atât în societatea Vechiului Testament cât și
în societatea contemporană. Legile cu privire la familie din Vechiul Testament sunt foarte importante pentru că dau armonia și liniștea familiei, iar prin armonie, liniște, respectarea legilor vine și ascultarea față de Dumnezeu.
În vechime, instituţia căsătoriei a marcat profund dezvoltarea societăţii iudaice, aceasta având o importanţă deosebită atât din punct de vedere al sistemului religios cât şi al celui civil. Căsătoria era importantă pentru că ea era fundamentul familiei Vechiului Testament. Prin întemeierea familiei se puneau, de asemenea, bazele unui statut economic și social foarte bun pentru că averile nu se risipeau și oamenii trăiau în armonie, atât unii față de alții cât și față de Dumnezeu. Familia stă la baza bunului mers al societății și astăzi ca și în Vechiul Testament. Ea stă la baza tuturor acțiunilor oamenilor, este fundamentul tut uror proiectelor care se făuresc în lume deși în ultima perioadă familia a început să fie denaturată, sensul ei a început să fie înțeles greșit sau înăbușit.
În opinia mea familia, atât în Vechiul Testament cât și în zilele noastre familia a fost, este și va fi cea care care vas ta la baza bunului mers al lucrurilor din lume.
23
Bibliografie A.SFÂNTA SCRIPTURĂ Biblia sau Sfânta Scriptură tipărită cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, Patriarhul
Bisericii Ortodoxe Române, cu aprobarea Sfântului Sinod, Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă, București, 2008. Biblia adecă Dumnezeiasca Scriptură ale cei vechi și noao leage, toate care s-au tălmăcit dupre limba elinească spre înțeleagerea limbii rumânești, cu porunca preabunului creștin și luminatului domn Ioan Șărban Cantacozino Basarabă voivod și cu îndemnarea dumnealui Constantin Brâncoveanul, marele logofăt -București 1688; Biblia(Protestantă), traducere literală nouă,completată, revizuită și actualizată cu subtitluri și texte paralele marginale și ad -notări de traducere în subtext -București 2001;
B. CĂRȚI DE COMENTARII BIBLICE ABRUDAN, Pr. prof. Dumitru, CORNIȚESCU, pr. prof. Emilian, Arheologia Biblică, Editura IBMBOR, Sibiu, 2002. BROWN, Raymond E., FITZIMER , S.S Joseph, MURPHY, S. J. Roland E, Carm O, Introducere și comentariu la Sfânta Scriptură, vol. II, Pentateuhul, Galaxia Gutenberg, 2007.
MANOLACHE, Pr. Elena, Familia creștină, implicațiile ei în creșterea și educația moral-religioasă a copiilor.
SEMEN, Pr. prof. Petre, Arheologia în actualitate, editura Trinitas, Iași, 2008. TÂRNAVSCHI, Arhim. Presb. Pr. Dr. Vasile, Arheologia biblică, Editura Consiliului Eparhial Ortodox al
Bucovinei, tiparul Glasul Bucovinei, Cernăuț i, 1930. VAUX, Roland O.P, Ancient Israel its life and institutions, tradusă de John Mchugh, Darton, Longman și Todd, Londra C. SCRIERI PATRISTICE
Sfântul Ioan Gură de Aur, Scrieri , Partea I, Omilia XV, 1-3, Edit. IBM, București, 1987. D. ARTICOLE BABA, Teodor, „Familia în planul existentei divino -umane, în isoria biblică, în Biserică și în societate” în Teologia,anul XIV, nr. 1, Arad, ianuarie-aprilie 2010. 24
BIGGER , Stephen, „The family laws of Leviticus 18 in their setting”, în Journal of Biblical Lite rature, vol. 98, no. 2, Jun., 1979.
DRINKARD, Joel F., “An understanding of family in The Old Testament: Maybe not as different from us as we usually think” în Review and expositor 98, 2001. FRYMER -K ENSKY, Tikva, “Patriarchal family relationships and Near Eastern”, în The Biblical Archaeologist , vol. 44, no. 4, Autumn, 1981.
MENDELSOHN, I., „The family in the Ancient Near East”, în The Biblical Archaeologist, vol. 11, no. 2, may, 1948. SITE-URI ELECTRONICE http://documents.tips/documents/casatoria-in-vechiul-si-noul-testament.html, 17 Aprilie 2016. https://programbiblia.wordpress.com/2015/02/25/notiunea-de-familie-in-vechiului-testament/,17 Aprilie. https://dexonline.ro/definitie/endogamie, 24 Aprilie.
25
