Economie Europeana

ECONOMIE EUROPEANA - CURS -

Stoica Diana

Economie

Europeana

CUPRINS MODUL MOD UL I. FUNDA FUNDAMEN MENTEL TELE E TEORET TEORETICE ICE ALE ECONOM ECONOMIEI IEI MODUL RETIC E ALE EUROPENE Curs 1. Conceptul de integrare-----------------------------------------03 Curs 2. Formele integrarii------------------------------------------------10

MODUL II. ECONOMIA UNIUNII EUROPENE Curs 1. Istoricul formarii Uniunii Europene--------------------------13 Curs 2. Statele membre al U.E., state in curs de aderare si state candidate la U.E. . Simbolurile Uniunii Europene-----------------19 Curs 3. Tratatele Uniunii Europene------------------------------------27 Curs 4. Institutiile Uniunii Europene-----------------------------------29 Curs 5. Politica comerciala a Uniunii Europene--------------------33 Curs 6. Uniunea economica si monetara----------------------------36 2

Stoica Diana

Economie

Europeana

Curs 7. Politica economica comuna-----------------------------------43 Curs 8. Politica agricola comuna---------------------------------------46 Curs 9. Extindere spre est a Uniunii Europene---------------------53 Curs 10. Instrumentele asocierii si aderarii-------------------------56

3

Stoica Diana

Economie

Europeana

MODULUL I. FUNDAMENTELE TEORETICE ALE ECONOMIEI EUROPENE CURS 1. CONCEPTUL DE INTEGRARE 1. INTEGRARE

ÎN SENS GENERAL

În

sens gene sens genera ral, l, inte integr grar area ea repr reprez ezin intă tă aju ajustar starea ea reci recipr proc ocă ă a elem elemen ente telo lorr co cons nsti titu tuti tive ve ale ale unui unui sist sistem em,, perm permiţ iţân ându du-i -i ace acest stui uia a să formez formeze e un nou echili echilibru bru sau “combi “combinar narea ea părţil părţilor or dintrdintr-un un întreg întreg în procesul de atingere a stadiului de uniune, iar uniunea este un întreg rezu rezult ltat at din din com combi bina nare rea a uno unorr păr părţi ţi sa sau u a uno unorr me memb mbri ri”. ”. Prim Prima a mărt mărtur urie ie a definirii, într-o sursă scrisă, a cuvântului “integrare“ datează din anul 1620, când, în prima ediţie a “The Oxford English Dictionary“ integrarea este definită prin “combinarea părţilor dintr-un întreg”. În limb limba a română, ca de altfel şi în limb limbil ile e germ german ană, ă, engl englez eză, ă, franceză, sau italiană, cuvântul integrare este preluat din limba latină, unde “integratio- integrationis “ era utilizat în limbajul uzual cu sensul de a renova, a restabili, a întregi, a completa.

2. INTEGRARE

ECONOMICĂ

În sens economic, termenul a fost iniţial utilizat la microscară pentru a reflecta legăturile stabilite în cadrul activităţi economice între diferitele compartimente ale unei firme sau între firme diferite care participă, în cadrul unul flux tehnologic, la obţinerea unui produs. Ulterior, cu sensul de integrare economică, dar fără a utiliza acest concept (înlocuit de cooperare sau unificare) a fost descris procesul de combinare a economiilor naţionale în cadrul unei regiuni economice de dimensiuni mari, respectiv de formare a blocurilor economice. Defi Defini niţi ţiil ile e date date inte integr grăr ării ii eco econo nomi mice ce la macroscară au câ câte teva va elemente elemente comune. comune. Primul Primul este este acela acela ca integrarea economica semnifica ”crearea unor spaţii economice de mari dimensiuni, care care permit permit,, prin prin exploatarea economiilor la scară şi a specializării ca urmare a creşterii dimens dimensiun iunilo ilorr pieţei pieţei,, obţine obţinerea rea unor unor preţu preţuri ri scă scăzut zute e şi implic implicit it a unor unor

4

Stoica Diana

Economie

Europeana

profituri ridicate. Elementele definitorii ale integrării sunt, din acest punct de vedere: diviziunea muncii muncii - la nivel nivel local, local, sec sector torial ial,, de ramur ramură, ă, naţion naţional, al,  diviziunea regional sau global;   principiul discriminării sau al non-discriminării ; ie, a bunurilor si serviciilor;  mobilitatea factorilor de product ie, Cel de-al doilea este acela prin care integrarea economică trebuie abordata din perspectiva duala: ca proces  si ca o stare de fapt. Privita ca  proces, integrarea reprezint a “crearea şi menţinerea unor modele de interacţiuni economice, sociale şi politice, intense şi diverse,  între unităţi anterior autonome”. Când, procesul procesul este este unul unul continuu, continuu, fără fără impulsul deciziilor politice, ca urmare a dinamicii pieţelor, tehnologiilor, reţele reţelelor lor de comuni comunicar care e şi a schimb schimbări ărilor lor soc social iale, e, vorbim vorbim de integr integrare are info inform rmal ală ă şi nonnon-in inst stit ituţ uţio iona nală lă.. Când proc oces esu ul este ste unul unul co con ntinu tinuu, u, coordonat şi structurat şi constă în schimbarea cadrului legislativ care  încurajează sau inhibă fluxurile informale, vorbim de integrare formală. formală. Pentru Bela Balassa, conceptul de integrare defineşte “un proces econ ec onom omic ic ca care re co cons nstă tă în apli aplica care rea a unor unor măsu măsuri ri ca care re să co cond nduc ucă ă la eliminarea discriminărilor între entităţi economice aparţinând unor state naţionale naţionale diferite” diferite”. Jan Tinber Tinbergen gen numeşt numeşte e ace aceast astă ă latură latură a proces procesulu uluii drept “integrare negativă”, si crearea unor instituţii permanente fără de care forţele integrative ale pieţei sunt prea slabe - integrare pozitivă. Privită ca o stare de fapt, stare la care se ajunge prin intermediul procesului descris anterior, integrarea reprezintă absenţa diferitelor tipuri de discriminări între economiile ile naţi aţionale sau situaţia în care componentele naţionale ale unei economii mai mari nu sunt separate prin frontiere economice, ci funcţionează împreună ca o entitate.

3. INTEGRAREA

ECONOMICĂ INTERNAŢIONALĂ

Integrarea economică internaţională îmbracă, în esenţă, două forme, cea a globalizării şi respectiv cea a regionalizării. Integrarea globală

Mondializarea sau globalizarea globalizarea - integrarea crescândă a fluxurilor de factori, bunuri şi servicii în cadrul pieţelor specifice la dimensiuni mondiale - considerată drept cea mai complexă formă a internaţionalizării activităţii economice reprezintă acea formă a integrării economice non-instituţionale şi non formale, în cadrul căreia agenţii economici îşi desfăşoară activitatea independent de restricţiile impuse de frontierele naţionale, concurează pe pieţe globale şi se adresează unor consumatori cu gusturi pe cale de omogenizare. Rezult Rezultat at al victor victoriei iei raţio raţional nalită ităţii ţii econo economic mice e asupra asupra iraţio iraţional nalită ităţii ţii politice, procesul integrării globale, început în primele decenii ale secolului nostru, a cunoscut cunoscut o evoluţie permanent ascendentă ascendentă generată şi susţinută de o serie de factori de natură economică şi extraeconomică dintre care se desp despri rind nd ca impo import rtan anţă ţă:: apli aplica care rea a unor unor tehn tehnic icii şi a util utiliz izar area ea unor unor

5

Stoica Diana

Economie

Europeana

instrument instrumente e performant performante e în planul planul mişc mişcăr ăril ilor or de capit capital al;; creşte creştere rea a complementarităţii inter şi intrasectoriale în cadrul economiei mondiale, a tend tendin inţe ţeii ofer oferte teii agre agrega gatt de a se adap adapta ta ce cere reri riii agre agrega gatt în condiţ condiţiile iile modifi modificăr cărilo ilorr de factur factură ă demogr demografi afică că şi cultur culturală ală înregi nregistr strată ată la sca scară ră globala, creşterea creşterea gradului gradului de deschidere deschidere a economiilo economiilorr şi a tendinţei tendinţei de dereglementare care se manifestă în cadrul economiilor de piaţă (mixte) pe plan plan naţi naţion onal al;; se semn mnar area ea şi apli aplica care rea a ac acor ordu duri rilo lorr de libe libera rali liza zare re a mişcării schimburilor comerciale, serviciilor şi drepturilor de proprietate intelectuală (GATT, GATTS, TRIPS) şi ulterior a OMC, fapt care a condus la descreşterea într-o măsură semnificativă a barierelor de natură tarifară (şi într-o măsură mult mai mică a celor de natură non tarifară), gener ând prin aceasta intensificarea intensificarea schimburilor internaţionale cu bunuri şi servicii; Liberalizării fluxurilor de mărfuri şi servicii i s-a alăturat, în plan instituţional, odată cu crearea FMI şi a instituţiilor de la Bretton Woods, liberalizarea, într-o măsură însemnată, a fluxurilor de capital ca urmare a aplicării unor strategii specifice de supraveghere a fluctuaţiilor cursului de schim chimb b şi fin finanţă anţărrii unor nor pro proiect iecte e de dezvo ezvolt ltar are e şi rec eco onst nstrucţi ucţie e econom economică ică,, a intens intensifi ificăr cării ii cooper cooperări ăriii multil multilate ateral rale e în sfer sfera a fina financ ncia iarrmonetară, monetară, a multiplicăr multiplicăriiii interdepen interdependenţe denţelor lor în cadrul cadrul pieţei pieţei financ financiar iare e internaţio internaţionale nale ca urmare urmare a apari aparitiei unor noi instrumente financiare de genu genull co cont ntra ract ctel elor or la term termen en util utiliz izat ate e în mod similar pe pieţele inte intern rnaţ aţio iona nale le de ca capi pita tal. l. Dezv Dezvol oltă tări rile le de natu natură ră inst instit ituţ uţio iona nală lă au fost fost completate de intensificarea procesului de difuziune a efectelor aplicării poli politi ticil cilor or macr macroe oeco cono nomi mice ce pest peste e gran graniţ iţel ele e naţi naţion onale ale,, de dezv dezvol oltă tări ri tehnologice şi juridice, care aplicate în sfera tranzacţiilor financiare şi în cea a comunicaţiil comunicaţiilor or au determinat determinat disipare disiparea a mai rapidă a informaţiil informaţiilor or între utilizatori aflaţi în spaţii geografice diferite concomitent cu scăderea semnificativă (în unele situaţii cu până la 98 de procente faţă de începutul anilor ‘50) a costurilor tranzacţiilor. Dezvoltarea, pe baza facilităţilor acordate de subcontractele internaţionale acor ordu duri rile le priv privin ind d lice licenţ nţel ele e prec precum um şi încheie ncheierea rea unor unor alia alianţe nţe sţ de ac strategice internaţionale între firme aparţin ând în general domeniilor de vârf, a unei reţele puternice de firme multinaţionale au permis formarea unui sistem de producţie internaţional favorizat de convergenţa modelelor de consum internaţional. Integrarea globală este pusă în evidenţă cu ajutorul unor indicatori macro-econ macro-economici omici care urmăresc urmăresc în esenţă esenţă reflectare reflectarea a diferenţelo diferenţelorr între între preţ preţur uril ile e fact factor oril ilor or şi ale ale prod produs uselo elorr pe dife diferi rite te pieţ pieţe, e, porn pornin ind d de la asertiunea că o piaţă perfect integrată ar presupune formarea şi utilizarea unui preţ unic pentru acelaşi bun sau serviciu în oricare punct al acesteia. Sistemul de indicatori creat în acest scop reflectă în mod direct gradul de integrare, prin urmărirea evoluţiei schimburilor comerciale în raport cu cea a Produsului Brut Agregat Mondial, respectiv a investiţiilor străine directe în PIB-ul agregat la scară mondială şi indirect prin stabilirea unor indici de credibilitate sau de risc în acordarea creditelor (indicator care care reflec reflectă tă accesu accesull pe piaţă piaţă intern internaţi aţion onală ală de capita capital), l), prin prin analiz analiza a nive nivelu lulu luii taxe taxelo lorr vama vamale le şi a modi modifi fică cări riii ac aces estu tuia ia (ca (ca indi indica cato torr al disparităţilor existente între preţurile interne şi cele practicate pe piaţa mondială) şi ponderea produselor manufacturate în totalul exporturilor (ca 6

Stoica Diana

Economie

Europeana

indicator de reflectare a capacităţii unei ţări de a produce la standarde internaţionale şi de a absorbi cunoştinţe tehnice).

Integrarea regională

Simbiotica glob globali aliză zări rii, i, inte integr grar area ea regi region onal ală ă a deve deveni nitt una una din din caracteristicile principale ale mediului politic, economic, social şi militar mondial din perioada postbelică. Spre deosebire de globalizare, ale cărei cauze, evoluţie, forme de manifestare şi efecte sunt determinate în principal de factori de natură economică economică non formală formală şi non-ins non-instituţ tituţional ională ă (fără a subestima subestima până la negare negare influe influenţe nţele le de natură natură polit politică ică sau de sec securi uritat tate), e), region regionali alizar zarea ea trebui trebuie e analiz analizată ată prin prin prism prisma a gradul gradului ui înalt nalt de interd interdepe epende ndenţă nţă dintre dintre factorii de natură politică, economică, culturală, istorică şi de securitate care o determină şi a efectelor multiple pe care le generează. Datorită caracterului ei multidimensional, este practic dificil a realiza o demarc demarcaţi aţie e clară clară între ntre region regionaliz alizare area a econom economică ică şi cea politi politică, că, în condiţiile în care în cadrul oricărei grupări regionale există o componentă economică, de regulă de bază, în jurul jurul căreia căreia se dezvol dezvoltă tă componente componentele le sociale, politice sau de securitate. Privită în sens general, regionalizarea descrie creşterea integrării sociale în cadru cadrull unei unei regiun regiunii şi proce procesul sul nedire nedirecţi cţiona onatt de intera interacţi cţiuni uni economice şi sociale stabilit între state sau regiuni situate în acelaşi spaţiu geografic. Cu toate că proximitatea geografic a e mai puţin important a, ea este în general utilizata pentru a delimita regionalizarea de celelalte forme de organizare “la un alt nivel decât cel global”. Componenta determinanta a ordinii ec eco onomice postbelice, regionalizarea “definita dinamic drept un proces de formare a unor grupări interstatale pe baze regionale si static prin existenţa unui num ar limitat de state grupate dupa criteriul apropierii geografice si al interdependenţelor com co mune” une” a aparut odată odată cu instit instituţi uţiona onaliza lizarea rea cooper cooperări ăriii econom economice ice,, politice şi militare, şi a organizării formale a acestora. Ea s-a dezvoltat pe coordonatele politice, economice şi de securitate ale lumii lumii bipola bipolare re proprii proprii perioad perioadei ei războiu războiului lui rece şi a evolua evoluatt după după încetarea acestuia în cadrul procesului global de reaşezare a economiei pe baze multipolare. Din perspectiv perspectiva economică, economică, regionaliz regionalizarea area descrie descrie existenţa existenţa unor procese economice autonome care conduc la formarea unor interdependenţe puternice, de natură economică, în cadrul unui spaţiu geografic si între spaţiul geografic respectiv si restul lumii. În funcţie de intensitatea proceselor prin care se desfăşor a şi de complexitat complexitatea ea interdepen interdependenţe denţelor lor pe care le determină, determină, regionaliza regionalizarea rea economică poate îmbrăca forma cooperării regionale informale realizată prin procese economice autonome care conduc la creşterea gradului de interdependenţă în cadrul unei regiuni geografice în comparaţie cu restul lumii, lumii, res respec pectiv tiv forma forma cooper cooperări ăriii region regionale ale instit instituţi uţiona onale le rea realiz lizată ată prin prin intermediul organizaţiilor regionale create în acest scop. 7

Stoica Diana

Economie

Europeana

Cooperarea regională informală se realizează în principal la nivel microeconomic, prin crearea unor fluxuri comune de factori şi bunuri pe baza deciziilor şi a politicilor adoptate în comun de către firme, aparţinând aceleiaşi regiuni, în funcţie de cerinţele pieţei, dar aflate sub influenţa politicilor economice proprii statelor de origine. Dezvoltarea pe verticală şi orizontală a firmelor multinaţionale cu implantări regionale, generatoare a creşte creşterii rii volumu volumului lui schimb schimburi urilor lor comerc comercial iale e intra firm firma, alăt alătur urii de creşterea numărului fuziunilor şi a achiziţiilor dintre firme şi de stabilirea unei reţele dense de alianţe strategice între firme aparţin ând aceleiaşi regiuni favorizează în ultima instanţă instanţă integrarea integrarea economiilor economiilor în cadrul regiunii respective. Desfăşurarea relaţiilor de cooperare economică regională informală impune formarea unor fluxuri migratorii de persoane şi implicit transferul unor idei şi atitudini atitudini politice politice şi sociale sociale a căror rezolvare rezolvare obligă, obligă, în ultima instanţă , la formarea de alianţe trans-guvernamentale. În unele situaţii, forme ale cooperării economice regionale îmbracă un caracter puternic etatist, înfiinţarea şi funcţionarea lor fiind puse în slujba protejării şi a ntărir irii ii infl influe uenţ nţei ei stat statul ului ui şi a pute puteri riii guve guvern rnel elor or.. Acea Aceast sta a impl implic ică ă o întăr reaşezare şi o extindere a autorităţii statale ca parte a unui proces în cadrul căruia statele sunt dispuse (doritoare) să renunţe tot mai mult la libert libertate atea a de acţiun acţiune e confer conferită ită în mod legal în favoar favoarea ea capaci capacităţ tăţii ii şi posibilităţii de a-şi exercita influenţă practică asupra altor state şi asupra soluţionării problemelor comune. Cu toate acestea, în mod normal cooperarea economică regională interstatală nu are la bază politicile unor state sau a unor grupuri de state şi nu presupune un anumit impact politic asupra relaţiilor dintre statele din regiune. Ea dă naştere coridoarelor coridoarelor industriale sau unor reţele formate din zone economice cu caracteristici apropiate. Cooperarea economică regională instituţională completează la nivel macroe macroecon conomi omicc comp compone onenta nta infor informal mală ă prin prin creare crearea a unor unor instit instituţi uţiii comune care reglementează raporturile de interese între părţile implicate. Instrumentele utilizate în cadrul ei sunt reprezentate de măsuri menite a unei infrastructuri, a creşte capacitatea şi eficienţa administrării în comun a resurselor, iar încheierea unor contracte de cooperare interstatale la nivel regional are drept rezultat coordonarea poziţiilor în cadrul instituţiilor internaţionale sau în scopul promovării valorilor comune şi a rezolvării proble problemel melor or apăru apărute te ca urmare urmare a creşte creşterii rii interd interdepe epende ndenţe nţelor lor la nivel nivel regional favorizează procesul procesul de regionalizare şi reliefează rolul rolul crescând al statelor în cadrul acestuia. Coop Co oper erar area ea ec econ onom omic ică ă regi region onal ală ă inte inters rsta tata tală lă poat poate e fi form formal ală, ă, implicând creare crearea a instit instituţi uţiilo ilorr formal formale, e, gradu gradull înalt de instituţio instituţionaliza nalizare re necons neconstit tituin uind d o garanţ garanţie ie a eficie eficienţe nţeii în funcţi funcţiona onare re sau a impor importan tanţei ţei poli politi tice ce a resp respect ectiv ivei ei form forme e co coop oper erat ativ ive, e, sa sau u info inform rmal ală ă - baza bazată tă pe structura mai puţin solidă a întâlnirilor regulate la nivel înalt, şi stabilirea stabilirea unui set de regulamente şi a unui mecanism comun de funcţionare.   Tendinţa, Tendinţa, manifestat manifestată ă în ulti ultimu mull dece deceni niu u es este te de trec trecer ere e de la cooper cooperare area a rea realiz lizată ată prin prin interm intermedi ediul ul organ organiza izaţii ţiilor lor formal formale e având un obiectiv bine definit şi limitat, la cea bazată pe stabilirea unor principii,

8

Stoica Diana

Economie

Europeana

norm norme, e, regu regula lame ment nte e şi proc proced edur urii de luar luare e a deci decizi ziil ilor or,, impl implic icit ite e sa sau u explicite, care să acopere un spaţiu larg al relaţiilor internaţionale. Integrarea economică regională - este considerată o subcategorie specifică a cooperării regionale care implică luarea unor decizii politice vizând dimi diminu nuar area ea sa sau u redu reduce cere rea a co comp mple letă tă a obst obstac acol olel elor or din din ca cale lea a schimburilor comerciale a bunurilor, serviciilor şi factorilor în cadrul unui spaţiu geografic determinat. La baza baza formăr formării ii grupăr grupărilo ilorr region regionale ale integr integrati ative ve stau stau o ser serie ie de elemente de natură preponderent economică dar şi o serie de argumente de natu natură ră moti motiva vaţi ţion onal al stra strate tegi gică că desp despri rins nse e din din sfer sfera a even evenim imen ente telo lorr politice. Avem Avem aici aici în vede vedere re în prim rimul rând descentral descentralizare izarea a sistemulu sistemuluii internaţional ca urmare a încheierii războiului războiului rece şi a erodării erodării sistemului sistemului de alian alianţe ţe prop proprii rii aces acestei tei etap etape e şi recent recentral raliza izarea rea ace acestu stuia ia pe baze baze tripolare, clădite în jurul unor blocuri regionale dominate fiecare de către o putere putere hegemonică hegemonică.. Existenţa Existenţa celor trei macroreg macroregiuni iuni în cadru cadrull cărora cărora există interdependenţe interdependenţe intraregionale intraregionale semnificative şi şi care cunosc fiecare un grad înalt de dezvoltare dezvoltare economică economică a condus, condus, prin efectul efectul de “atracţie grav gravit itaţ aţio ion nală ală “ la o reîmpăr mpărţi ţire re a sfer sferel elor or de infl influe uenţ nţă ă de natu natură ră economică şi nu numai, contribuind la întârirea integrării regionale. În acelaşi context se înscrie şi procesul de intrare a ţărilor în curs de dezvoltare pe poziţii noi în cadrul noii ordini economice mondiale. Eliberate de influenţele politice, dar în acelaşi timp lipsite de suportul economic acordat în timpul războiului rece în scopul menţinerii sferelor de influenţă sub sub form forma a sc schi himb mbur uril ilor or co come merc rcia iale le pref prefer eren enţi ţial ale, e, sa sau u a ajut ajutoa oare relo lorr economice directe sau indirecte , economiile statelor în curs de dezvoltare au adoptat strategia strângerii rândurilor, după modelul Uniunii Europene, în scopul întâririi reprezentativităţii şi a puterii de piaţă. Privit Privit din perspe perspecti ctiv va econo economic mică, ă, proce procesul sul integr integrări ăriii econom economice ice region regionale ale a înregi nregistr strat at o dinami dinamică că asc ascend endent entă ă dator datorită ită unor unor ele elemen mente te favorizante dintre care amintim: - creşterea posibilităţii de a obţine efecte de creare de comerţ, a întâririi puterii de negociere pe piaţa mondială şi a scăderii costurilor de distribuţi distribuţie e ca urmare urmare creşterii creşterii numărului numărului de economii de profile profile similare sau concurenţiale între care au existat legături anterioare puternice, în cadrul unei grupări regionale integrative; - incapacitatea organizaţiilor internaţionale, în speţa a Organizaţiei Mondiale a Comerţului de a soluţiona cu succes problemele legate de libe libera rali liza zare rea a sc schi himb mbur uril ilor or co come merc rcial iale e la nive nivell mult multil ilat ater eral al a ridi ridica catt problema reanalizării rolului grupărilor integrative regionale de nucleu în  jurul căruia s-ar putea construi un sistem de comerţ liber global. Motivaţia este este dată dată de creşte creşterea rea eficie eficienţe nţeii negoci negocieri erilor lor intern internaţi aţiona onale le legate legate de problematica menţionată în condiţiile scăderii numărului de participanţi ca urmare a transferului transferului de competenţe dinspre dinspre centrele de decizie naţionale naţionale spre forurile regionale comune. Formele integrării economice regionale difera în funcţie de scopul urmări urmărit: t: econom economic ic - în ca cazu zull ac acor ordu duri rilo lorr pref prefer eren enţi ţiale ale,, a zone zonelo lorr de comerţ liber, a uniunilor vamale şi a pieţei comune comune ; economic şi politic în cazul uniunii economice şi monetare sau a uniunii politice; în funcţie de 9

Stoica Diana

Economie

Europeana

intensitatea procesului procesului integrativ - dată de măsura măsura armonizării armonizării politicilor -; funcţie de gradu gradull de institu instituţio ţional naliza izare re - dat de număru numărull şi puterea puterea în funcţie instituţiilor comune - în funcţie de gradul de centralizare a autorităţii - în funcţie de efectele pe care le propaga, etc. În funcţie de efectele pe care le propagă, în interior şi exterior, inte integr grar area ea ec econ onom omic ică ă regi region onal ală ă poat poate e îmbră mbrăca ca form forme e mali malign gne e sa sau u benigne. Formele maligne presupun încheierea unor acorduri economice bilaterale între ţări de puteri economice şi politice sau militare diferite în scopul sco pul stabil stabiliri iriii unor unor struct structuri uri comerc comercial iale e şi financ financiar iare e prin prin care care ţările ţările puternice îşi pot asigura dominaţia în interior interior şi în relaţiile comune cu terţii. Formele beningne presupun încheierea ncheierea unor acorduri acorduri regionale regionale în cadrul cărora aplicarea preferinţelor non discriminatorii în cadrul grupului să nu genereze genereze creşterea creşterea barier barierelor elor economice economice faţă faţă de restul restul lumii, iar scopul formării lor este acela de creştere a bunăstării în cadrul grupului şi nu de descreştere a acesteia în afara lui. Dezvoltarea acestor forme a fost posibilă posibilă datorită datorită prerogative prerogativelor lor articolului articolului XXIV al GATT care permiteau permiteau existenţa unor excepţii de la principiul non discriminării propriu clauzei naţiunii celei mai favorizate în forma ei necondiţionată şi recunoaşterea dezira dezirabil bilită ităţii ţii creşte creşterii rii libert libertăţi ăţiii comerţ comerţulu uluii şi a integr integrări ăriii între ntre statel statele e membre GATT prin semnatare a unor acorduri de creare a unor zone de liber schimb sau a uniunilor vamale, cu condiţia ca ele să se formeze treptat, să acopere o mare parte a mărfurilor tranzacţionate tranzacţionate între părţi ţi să nu ridice bariere în calea schimburilor comerciale cu terţii. Aplicarea prevederilor art. XXIV GATT a condus în timp la crearea şi dezvoltare dezvoltarea a blocurilor blocurilor comerciale comerciale regionale, regionale, considerat considerate e alternativ alternative e de ordinul al doilea (second best) la liberalizarea multilaterală a comerţului mondial.

10

Stoica Diana

Economie

Europeana

CURS 2. FORMELE INTEGRĂRII Aşa Aşa cum noţiun noţiunea ea de integr integrare are econom economică ică inters interstat tatală ală este este una complexă, reflectând multitudinea de relaţii care se stabilesc între două sau mai multe state care îşi conjugă eforturile spre atingerea unui obiectiv comun, tot aşa aşa şi formele pe care le îmbracă aceasta aceasta sunt determinate determinate în funcţie de complexitatea acestor relaţii. În literatura de specialitate bogată în delimitări ale conceptului de integrare, autori de prestigiu în domeniu au distins, în funcţie de o serie de criterii economice, politice, geografice, structurale, etc. următoarele forme /grade /grade// ale integră integrării rii econom economice ice corespu corespunză nzăto toare are unei tendinţ tendinţe e mai intens intense e sau mai restrân restrânse se de egaliz egalizare are a coordo coordonat natelo elorr econom economice ice,, sociale şi politice.

1. COLABORAREA ECONOMICĂ - cuprinde totalitatea raporturilor economice dintre state, stabilite în plan bi şi multilateral, regional şi global, pe toate direcţiile principale ale relaţiilor economice internaţionale. 2. COOPERAREA ECONOMICĂ considerată, în sens general, drept o formă primară, preliminară de armonizare a intereselor şi de ajutor între doi sau mai mulţi participanţi la o acţiune economică. Între cooperare şi integrare există atât deosebiri de fond cât şi de formă, diferenţieri de natură cantitativă şi calitativă. În timp ce cooperarea include acţiuni care au drept scop diminuarea discriminărilor pornind de la comple complemen mentar tarita itatea tea şi conver convergen genţa ţa intere interesel selor, or, integr integrare area a econom economică ică con co nţin ţine măsu măsurri car are e au drep dreptt re rezzulta ultatt elim elimin inar area ea unor unor for forme de discriminare în relaţiile dintre entităţile integrate şi crearea şi aplicarea unui set de discriminări în relaţiile cu terţii. Din acest punct de vedere, acordurile de cooperare economică internaţionale pot fi considerate forme ale cooperării internaţionale, în timp ce eliminarea barierelor tarifare sau non-ta non-tarif rifare are în schimb schimburi urile le comerc comercial iale e reprez reprezint intă ă un act de integr integrare are economică. 3. CLUBUL DE COMERŢ PREFERENŢIAL format din două sau mai multe ţări care îşi reduc taxele la importul reciproc al tuturor bunurilor, deci practic atunci când realizează un schimb de preferinţe tarifare între ele. Ţările membre îţi păstrează păstrează tarifele vamale iniţiale faţă de ţările terţe. Exemplul clasic de club de comerţ preferenţial îl constituie Sistemul de Preferinţe al Commonwealthului, creat în anul 1932, între Marea Britanie şi 48 de ţări asociate din Commonwealth.

11

Stoica Diana

Economie

Europeana

4. ZONA DE COMERŢ LIBER reprezintă acea formă a integrării prin care două sau mai multe ţări convin să înlăture barierele tarifare şi netarifare dintre ele, pe baza unui acord preferenţial de comerţ, dar fiecare ţară îşi menţine propriile bariere comerciale în comerţul cu ţările nemembre. Unii autori autori consideră consideră zonele zonele de comerţ liber ca fiind fiind o etapă de bază, în mod obligatoriu premergătoare creării uniunilor uniunilor vamale. vamale. În spaţiul european s-au format, de-a lungul timpului, o serie de forme integrative simple de tipul zonei de comerţ liber dintre care cea mai cunoscută este Asociaţia Economică a Liberului Schimb (AELS). Aceasta a luat luat naşt naşter ere e pe baza baza Co Conv nven enţi ţiei ei de la Stoc Stockh khol olm m din din 21 iuli iulie e 1959 1959  încheiată între Austria, Danemarca, Norvegia, Portugalia, Suedia, Elveţia şi Marea Britanie, cărora li s-au alăturat în timp şi alte state europene care nu făce făceau au part parte e din din ce cele lelal lalte te stru struct ctur urii inte integr grat ativ ive e afla aflate te în Euro Europa pa în per perioad ioada a res esp pec ecttivă. ivă. În prez prezen entt AELSELS-ul ul es estte for format mat din din Isla Island nda, a, Lichtenstein, Norvegia şi Elveţia. Cu excepţia Elveţiei, toate celelalte state membre ale AELS sunt şi componente ale Spaţiului Unic European. Alte Alte forme reprez reprezent entati ative ve de zone de liber schimb schimb sunt sunt NAFTA NAFTA (North Atlantic Free Trade Area) formată din Statele Unite, Canada şi Mexic în spaţiul nord american, CEFTA (Central European Free Trade Area)   în spaţiul spaţiul est europea european, n, MERCO MERCOSUR SUR (forma (formatt din Argent Argentina ina,, Brazil Brazilia, ia, Uruguay şi Paraguay) Paraguay) în spaţiul spaţiul Americii Americii Centrale Centrale şi ASEAN ASEAN (Association (Association of  South East East Asian Nations) în spaţiul asiatic. 5. UNIUNEA VAMALĂ este forma de integrare prin care ţările membre  înlătură toate barierele în comerţul desfăsurat între ele şi adoptă un tarif  vamal extern comun faţă de terţi. Prima uniune vamală (Zollverein) a fost 1834, prin ridica ridicarea rea barierelo barierelorr vamale, vamale, iniţial iniţial între 18 înfiinţată în anul 1834, state prusace a căror num ar a fost extins ulterior la 25. În timp, uniunea vamală s-a transformat într-o comunitate economică confederativă care, alături de transformările de natură politică a condus la formarea, în 1871 a statului german. Form Formar area ea unei unei uniu uniuni ni vama vamale le va modi modifi fica ca preţ preţur urile ile rela relati tive ve ale bunuri bunurilor lor de pe pieţel pieţele e intern interne e ale state statelor lor membr membre, e, cu reperc repercurs ursiun iunii asupra fluxurilor de comerţ, producţiei şi consumului. 6. PIAŢA COMUNĂ, care reprezintă o uniune vamală în cadrul căreia, libe libera rali liza zare rea a mişc mişcăr ării ii bunu bunuri rilo lorr şi a se serv rvic icii iilo lorr es este te ac acom ompa pani niat ată ă de liberalizarea mişcării fluxurilor de factori între ţările membre. O serie de dezvol dezvoltăr tării de natură natură instit instituţi uţiona onală lă comple completea tează ză măsuri măsurile le de integr integrare are pozitivă, conducând la crearea unui spaţiu economic în interiorul căruia are loc o tendinţă de relativă apropiere a nivelului preţurilor bunurilor şi a factorilor. O piaţă comună se poate forma numai între economii de acelaşi tip. Un prim exemplu de piaţa comună îl constituie etapa a treia în cadrul dezvol dezvoltăr tării ii Comuni Comunităţ tăţilo ilorr Econo Economic mice e Europe Europene ne (între ntre 1969 1969-19 -1986 86)) când liberalizarea fluxurilor de bunuri finite a fost acompaniată de liberalizarea mişcării factorilor de producţie. Evoluţia favorabilă a formei integrative numită Piaţa Comună a condus în timp la formarea pieţei interne unice. 12

Stoica Diana

Economie

Europeana

Un al doil doilea ea exempl exemplu u de piaţă piaţă comun comună, ă, de data data aceas această tă într între e economii de comandă, este dat de CAER realizată (Consiliul de Ajutor Economic Reciproc).

7. PIAŢA UNICĂ, presup presupune une,, în afara afara realiză realizării rii unei unei pieţe comune comune pentru pentru libera circulaţie circulaţie a bunurilor bunurilor şi serviciilo serviciilor, r, aplicarea aplicarea unor măsuri măsuri comune privind liberalizarea achiziţiilor guvernamentale, armonizarea şi recunoaşt recunoaşterea erea mutuală a standardel standardelor or tehnice tehnice din producţia producţia şi distribuţi distribuţia a bunurilor, eliminarea controlului controlului asupra mişcării mişcării capitalurilor, etc. 8. UNIUNEA ECONOMICĂ ŞI MONETARĂ, care se formează, pornind de la piaţa unică, în cadrul căreia are loc creşterea gradului de armonizare a politicilor economice naţionale, în special a celor vizând sfera monetar fina financ nciar iară, ă, până până la adop adopta tare rea a unei unei mone monede de unic unice e şi a unor unor inst instit ituţ uţii ii com co mune une de ges esti tio onar nare a ches chesti tiu unilo nilorr mone moneta tarr fina finan nciar ciare e la niv nivel comunitar. 9. I NTEGRAREA ECONOMICĂ COMPLETĂ (sau totală) reprezintă stadiul ultim al integrării în cadrul căruia unificarea politicilor economice este întregită prin stabilirea unei unităţi supranaţionale ale cărei decizii sunt obligatorii pentru statele membre.

13

Stoica Diana

Economie

Europeana

MODULUL II. ECONOMIA UNIUNII EUROPENE CURS 1. ISTORICUL FORMĂRII UNIUNII EUROPENE Desi conceptul de integrare economică a intrat în limbajul specific abia la începutul secolului al XX-lea, procesul propriu-zis a început din cele mai vechi timpuri şi s-a manifestat cu intensitate diferită (în timp şi spaţiu) pe teritoriul european, ţin ând în permanenţă spre ceea ce Braudel numea “o economie univers”, adică “o economie autonomă, capabilă în esenţă să se satisfacă pe sine însăşi şi căreia legăturile şi schimburile interne îi conferă o unitate organică” Apar Apariţ iţia ia şi dezv dezvol olta tare rea a inte integr grăr ării ii euro europe pene ne a fost fost gene genera rată tă şi stimul stimulată ată de doi factor factorii impor importan tanţi: ţi: progre progresul sul tehnol tehnologi ogicc şi ideali idealismu smull politic.

Ideea europeană Idealismul politic a fost generat de condiţiile specifice existente întro Europă a extremelor: fie unită prin forţă în cadrul unor imperii (cel roman, cel carolingian) carolingian) fie fărâmiţată fărâmiţată de luptele pentru pentru puterea politică şi economică sau pentru impunerea unor concepţii concepţii religioase. Secolul al XVI-lea a însemnat pentru Europa, în plan politic, începutul procesului de formare a statelor naţionale, iar în plan plan rel religi igios os apariţ apariţia ia reform reformei ei prote protesta stante nte care care a împărţ împărţit it creşti creştinăt nătate atea a în mai multe multe părti, destră destrămân mând-o d-o.. Ca atare, atare, proie proiecte ctele le vizând vizând unific unificare area a sub conduc conducere erea a Papei sau cele care urmăreau să menţină dominaţia religiei catolice şi-au pierdut din însemnătate. În această perioadă au apărut, sub influenţa dreptului canonic, un număr de lucrări politice şi filosofice consacrate relaţiilor dintre statele euro europe pene ne.. Astf Astfel el,, Fran France cesc sco o Vitt Vittor oria ia publ public ică ă în 1557 1557 “R “Rel elec ecti tion ones es theologicae”, în care abordează eventualitatea unui război şi atitudinea statelor creştine faţă de acesta, iar Domenico Soto publică în 1560 “De  jure belli ac pacis”, în care condamnă războiul. Un moment moment marcant al evoluţiei evoluţiei ideii europene europene îl constituie constituie sfârşitul sfârşitul secolului secolului al XVII, când au fost fost lansate o serie serie de proiecte care care considerau considerau că unific unificar area ea europ european eană ă trebu trebuia ia înfăp înfăptui tuită tă prin prin inter intermed mediul iul unor unor insti institu tuţii ţii comune care să apere drepturile şi să fixeze îndatoririle statelor participante. Menţionăm în acest sens publicarea, în 1693 , a lucrării lui William Penn 14

Stoica Diana

Economie

Europeana

numită “Essay towards the present and the future peace of Europe by the esteblishment of an European Dyet, Parliament of Estates”, în care autorul propunea organizarea unui Parlament European în care reprezentarea urma să se facă în raport cu importanţa economică şi demografică a statelor componente. De remarcat că dacă la început, proiectele acceptau printre măsurile de menţinere a păcii şi soluţii militare, în timp ele au început să ofere soluţii de rezolvare pe cale paşnică a diferendelor dintre state. În acest sens se menţionează lucrarea filosofului german Immanuel Kant “Zum ewigen Frieden” în care acesta se pronunţă pentru desfiinţarea armatelor şi formarea unei federaţii de state cu formă de guvernământ republicană pentru fiecare stat membru. Secolul al XIX-lea, secolul marilor frământări naţionale a acordat o mai mică importanţă proiectelor unioniste şi de menţinere a păcii. Proprie perioa perioadei dei res respec pectiv tive e este este întârir ntârirea ea rolulu roluluii naţiun naţiunii, ii, deveni devenită tă valoar valoarea ea supremă şi creşterea naţionalismului generator de integrare în interior şi de disociere sau dezintegrare în relaţiile externe. În perioada interbelică, Aristide Briand propune formarea Statelor Unite ale Europei Europei - sintagmă utilizată pentru prima prima oară în 1848 1848 de către Vict Victor or Hugo Hugo şi He Henr nry y Feug Feugue uera ray y - sub sub form forma a unei unei uniu uniuni ni fede federa rale le cuprinzând 27 de state membre ale Socieţătii Naţiunilor care urmau să-şi menţină suveranitatea. După încheierea celui de-al doilea război mondial, ideea integrării europene s-a dezvoltat pe noi coordonate. Se considera, pe bună dreptate, că naţionalismul a stat la baza dezastrului provocat de fascism în Europa, şi ca atare, pentru ca pacea să poată fi menţinută şi apărată era nevoie de o Europă unită înainte de toate economic. Această idee se regăseşte în Manifestul Ventotene publicat în 1941 de către o serie de personalităţi grupate în jurul lui Altiero Spinelli (1907-1986) şi apoi în Declaraţia de la Geneva, din 1944. O se seri rie e de alte alte iniţ iniţia iati tive ve vizâ vizând nd inte integr grar area ea euro europe pean ană ă pe baze baze federaliste sau funcţionaliste au apărut în această perioadă bucurându-se de suportul politicienilor din statele vestice. Astfel, Astfel, David Mitrany Mitrany (1888-1 (1888-1975) 975) a publicat publicat în 1943 un studiu studiu cu privire la organizarea pe baze funcţionaliste a regiunilor, continentelor ţi în ultimă instanţă chiar chiar a lumii, studiu studiu care se pare că l-a influenţat pe Jean Monet Monet în întocm întocmire irea a proiec proiectul tului ui de sol soluţi uţiona onare re a diverg divergenţ enţelo elorr franco franco-germane şi de creare a Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului. (CECO). Proie Proiecte ctele le de unific unificare are din ace acest sta perioadă perioadă au început nceput să prind prindă ă contur contur odată odată cu formar formarea ea primel primelor or struct structuri uri de tip integr integrati ativ v în estul (CAER) şi vestul continentului (UE, AELS-ul), construcţii care au divizat continentul pe noile coordonate impuse de condiţiile militaro- strategicopolitice ale momentului. În deceniul al treilea al secolului trecut, Friederich List şi economistul german Nibenius, au conceput modelul unei uniuni vamale (Zollverein) creata în spaţiul a 18 state prusace, al cărei scop era întărirea economică prin prin inte integr grar are e în inte interi rior or şi prot protec ecţi ţion onis ism m faţă faţă de exte exteri rior or.. Form Formar area ea

15

Stoica Diana

Economie

Europeana

Zollverein-ului a constituit momentul de început al unei jumătăţi de secol  în care s-a format şi consolidat statul naţional unitar german. La sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX, ca urmare a creşterii continue a intervenţiei guvernelor în economie, combinată cu intensifica intensificarea rea schimburi schimburilor lor comerciale comerciale internaţion internaţionale ale au apărut primele primele forme ale integrării pozitive. pozitive. Trebuie remarcat remarcat faptul faptul că primele primele instituţii comune comune cum ar fi Uniune Uniunea a Intern Internaţi aţiona onală lă de Tel Teleco ecomun munica icaţii ţii (1864) (1864),, Uniunea Poştală Internaţională (1874) (1874) şi Organizaţia Organizaţia Mondială a Muncii au fost cele chemate chemate să reglementeze reglementeze facilitar facilitarea ea desfăşură desfăşurării rii schimburilo schimburilorr comerciale şi a condiţiilor concurenţei internaţionale. După După înch închei eier erea ea ce celu luii de-a de-all doil doilea ea răzb război oi mond mondia ial, l, în sc scop opul ul prevenirii apariţiei de noi conflicte au luat fiinţă un număr important de orga organi niza zaţi ţiii inte intern rnaţ aţio iona nale le,, dint dintre re ca care re se rema remarc rcă ă prin prin impo import rtan anţa ţa obie obiect ctiv ivel elor or prop propus use e şi a numă număru rulu luii de stat state e me memb mbre re Orga Organi niza zaţi ţia a Naţiunilor Unite, Banca Mondială şi Fondul Monetar Internaţional. Tot în această această perioadă perioadă se semnează semnează Acordul Acordul General pentru pentru Tarife şi Comerţ, Comerţ, ale cărui prevederi puse în practică au condus la ridicarea graduală a bari barier erel elor or tari tarifa fare re şi nonnon-ta tari rifa fare re din din ca cadr drul ul sc schi himb mbur uril ilor or co come merc rcia iale le internaţionale. Ca urmare urmare a creşte creşterii rii liberal liberaliză izării rii schimbu schimburil rilor or comerci comerciale ale şi a fluxurilor de capital, concomitent cu formarea şi dezvoltarea sistemului mone moneta tarr de la Bret Bretto ton n Wo Wood odss se obse observ rvă ă tend tendin inţa ţa de inte intens nsif ific icar are e a integrării între statele europene. Situaţia economică dezastruoasă în care se afla Europa vestică , criza economică şi monetară de mari dimensiuni, constatarea că sovieticii urmăreau să-şi ext extindă hege egemonia până la Atlantic, alături de incapacitatea, din motive financiare, a Marii Britanii de a ajuta Grecia şi  Turcia să întărească aliniamentul estic al rezistenţei fată de sovietici, sovietici, i-a determinat pe americani să intervină mai întâi sub forma unor fonduri acordate sectorului militar prin GARIOA (Government and Relief Occupied Areas) Areas),, iar apoi apoi sub forma forma unor unor fondur fondurii pentru pentru rea reabil bilita itarea rea econom economică ică acordate prin intermediul Naţiunilor Unite (U.N.R.R.A) United Nations Relief  and Rehabilitation Administration. Sub ace aceste ste forme, forme, Statel Statele e Unite Unite au furniz furnizat, at, într-o într-o primă primă etapă, etapă, ţărilor ţărilor vest-europ vest-europene ene circa 70 % din fondurile fondurile destinate destinate reconstrucţ reconstrucţiei. iei. Pentru a-şi face şi mai mult simţită prezenţa în zonă şi pentru a susţine sub toate aspectele integrarea vest-europeană, Statele Unite au lansat şi pus în aplicare Planul Marshall. Prin Prin preved eveder eril ile e sale ale spec specif ific ice, e, ac aco ordar darea ajut ajutor oru ului lui a fos ostt condiţionată de cooperarea efectivă între guvernele statelor în cauză şi de liberalizarea progresivă a schimburilor comerciale şi a decontărilor intra regionale. regionale. Pentru Pentru punerea punerea în practi practică că şi urmări urmărirea rea utiliz utilizări ăriii fondur fondurilo ilorr americ americane ane,, a fost fost necesa necesară ră creare crearea a unor unor forme forme de integr integrare are pozit pozitivă ivă (Organizaţia Europeană de Cooperare Economică - transformată ulterior prin prin ac acce cept ptar area ea de noi noi me memb mbri ri nonnon-eu euro rope peni ni în OECD OECD sa sau u Uniu Uniune nea a Euro Europe pean ană ă de Plăţ Plăţi) i) ac acti tivi vită tăţi ţile le spec specif ific ice e desf desfăş ăşur urat ate e în ca cadr drul ul lor lor contribuind la rapida reconstrucţie a statelor vest-europene. Acordarea ajutorului financiar ţărilor vest-europene a permis Statelor Unite obţinerea unor avantaje de natură economică, politică şi strategico-militară dintre 16

Stoica Diana

Economie

Europeana

care se desp care despri rind nd ca impo import rtan anţă ţă în plan plan poli politi ticc şi mili milita tarr apro apropi pier erea ea geografică de inamicul principal din războiul rece, iar în plan economic construirea şi ţinerea sub control a concurenţei pe cale de a renaşte în Europa de Vest. Dincolo de toate încercările făcute după încheierea celui de-al doilea război război mondia mondial, l, (cum ar fi Uniun Uniunea ea Econo Economic mică ă a Beneluxu Beneluxului lui,, uniune uniune vamală creată la iniţiativa belgianului Paul Henry Spaak în 1944, în urma unui şir de tentative nereuşite în perioada interbelică) procesul integrativ european european propriu-zi propriu-ziss a început odată cu perceperea corectă, de către statele europene din vestul şi estul continentului, a nevoii de creştere şi consolidare a puterii lor economice în scopul atingerii unor ritmuri înalte de creştere şi dezvoltare economică într-un ntr-un mediu economic economic şi politic politic internaţional marcat în plan geopolitic de războiul rece şi în plan economic de hegemonia Statelor Unite. Deschiderea spre politicile de tip liberal, colaborata cu nevoia de coordonare a ajutorului american au determinat ţările vest europene să reconsidere ideea creării unei zone economice întărite. Primul pas a fost făcut făcut prin prin sem semnar narea ea unor unor acordu acorduri ri de cooper cooperare are bilate bilateral rală ă în diferi diferite te domenii, prin care se ridicau obstacolele în calea cooperării şi a conlucrării   în anumit anumite e sec sectoa toare, re, prin prin utiliz utilizare area a instru instrumen mentel telor or specif specifice ice integr integrări ăriii negative, urmat de crearea unor instituţii şi organizaţii comune ca rezultat al integrării pozitive: Consiliul Europei în scopul coordonării activităţilor culturale şi respectării drepturilor omului, Uniunea Europei de Vest, creată pe baza Tratatului de la Bruxelles, semnat în 1948 şi intrat în vigoare în 1955, 1955, în sco scopul pul rea realiz lizări ăriii unei unei strate strategii gii comune comune în domeni domeniul ul milita militarr şi Organizaţia Europeană de Cooperare Economică (ulterior OECD), înfiinţată în anul 1948, de către ţările beneficiare a finanţării americane în scopul administrării ajutorului american acordat Europei prin Planul Marshall. Consiliul Europei, Uniunea Europei de Vest si OECD-ul reprezintă în fapt singurele instituţii care au reuşit să reunească un număr semnificativ de state europene. În plan economic însă, crearea Uniunii Europene (sub form forma a Co Comu muni nită tăţi ţiii Euro Europe pene ne a Că Cărb rbun unel elui ui şi Oţel Oţelul ului ui,, a Co Comu muni nită tăţi ţiii Econom Economice ice Europ Europene ene şi a Eurato Euratomul mului) ui) a însemnat o nouă divizare a continentului: pe de-o parte ţările est-europene grupate în jurul Uniunii Sovietice, Sovietice, care şi-au şi-au format propria propria structură structură de tip integrativ integrativ,, iar pe de altă cele vest europene divizate la rândul lor în ţări membre ale structurilor integrative menţionate, ţări membre ale AELS-ului şi ţări care şi-au păstrat neutralitatea. Statele vestice care au refuzat participarea la semnarea Tratatului de la Paris şi a celui de la Roma de creare a Comunităţilor, au înfiinţat, în urma negocierilor începute în 1957 şi finalizate prin încheierea Acordului de la Stockholm, Asociatia Europeană Europeană a Liberului Liberului Schimb ai cărei membrii membrii fondatori au fost: Marea Britanie, Austria, Danemarca, Norvegia, Suedia Elveţia şi Portugalia, iar membrii asociaţi Finlanda şi Islanda. Cauzele care au determinat apariţia acestei noi grupări integrative, cu mult mai puţin ambi ambiţi ţioa oasă să în atin atinge gere rea a unor unor form forme e supe superi rioa oare re ale inte integr grăr ării ii decâ decâtt Comunităţile sunt legate de inacceptarea caracterului supranaţional şi a deciziilor comunitare şi de rezervele manifestate faţă de Piaţa Agricolă

17

Stoica Diana

Economie

Europeana

Comună Comu nă ca care re co cons nsti titu tuia ia pent pentru ru ţări ţările le me memb mbre re AELS AELS un co conc ncur uren entt de temut. Un mome moment nt deos deoseb ebit it de impo import rtan antt în evol evoluţ uţia ia inte integr grăr ării ii vest vest europene europene l-a constituit constituit apariţia apariţia Comunităţ Comunităţiiii Economice Economice a Cărbunelui Cărbunelui şi Oţelului, Oţelului, ca urmare urmare a planului planului de reconciliere reconciliere franco-ger franco-germană mană lansat lansat de   Jean Monet şi respectiv George Schuman în perioada 1949-1950, ca o organizaţie economică subregională formată din şase state vest-europene (Franţa, Germania, Italia, Belgia, Olanda, Luxemburg), care au semnat în 1951 Tratatul de la Paris. Pentru toate statele implicate, dar mai ales pentru Franţa şi Germania, semnarea tratatului a avut, fără a declara aceasta în mod mod expr expres es,, pe lâng lângă ă se semn mnif ific icaţ aţia ia ec econ onom omic ică ă o pute putern rnic ică ă conotaţie politică. Formarea CECO-ului în perioada de reconstrucţie vest-europeană a dete determ rmin inat at creş creşte tere rea a prod produc uctiei în ţăr ăril ile e me mem mbre, bre, iar iar aplic plicar area ea prevederilor Uniunii Europene de Plăţi a favorizat liberalizarea comerţului intracomunitar şi multilateralizarea sistemului de plăţi cu efecte deosebit de importante asupra stabilizării preţurilor. Toate acestea au determinat guvern guvernele ele statel statelor or vest-e vest-eur urope opene ne să caute caute să lărgea lărgească scă cooper cooperare area a în dome domeni niul ul ec econ onom omic ic.. Re Rezu zult ltat atul ul a fost fost apar apariţ iţia ia,, în 1957 1957 a două două noi noi Comu Co muni nită tăţi ţi:: Co Comu muni nita tate tea a Econ Econom omic ică ă Euro Europe pean ană ă şi Eura Eurato tomu mul, l, ca care re ulterior,în 1967, printr-un amendament constituţional al Tratatului de la Roma Ro ma au fuzi fuzion onat at cu CECO CECO,, sub sub nume numele le de Co Comu muni nita tate tea a Econ Econom omic ică ă Europeană.

SCURT ISTORIC - 1950, 9 mai: Robert Schuman, ministrul de externe al Frantei, inspirat de Jean Monnet, propune planul ce va sta la baza Comunitatii Europene a Carbunelui si Otelului sau CECO ("Declaratia Schuman"); - 1951, 18 aprilie: Este semnat Tratatul de la Paris pentru constituirea CECO, de catre Belgia, Franta, Germania, Italia, Luxemburg si Olanda; Piata ta Comuna Comuna a carbun carbunelu eluii si otelu otelului lui devine devine - 1953, 10 februarie: Pia func functi tion onal ala. a. Ce Cele le sa sase se stat state e fond fondat atoa oare re inla inlatu tura ra bari barier erel ele e vama vamale le si restrictiile cantitative cu privire la materiile prime mentionate; - 1957, 25 martie: Sunt semnate tratatele care instituie Comunitatea Europ European eana a a Energi Energiei ei Atomi Atomice ce (EURA (EURATOM TOM)) si Comuni Comunitat tatea ea Econom Economica ica Europeana (CEE) de catre cele sase tari - Belgia, Franta, Germania, Italia, Luxemburg si Olanda; tratatele de infiintare sunt cunoscute sub numele de  Tratatele de la Roma si au intrat in vigoare la 1 ianuarie 1958; - 1987, 1 iulie: Intra in vigoare Actul Unic European (AUE), care adauga cooperarea politica celei economice; - 1997, 16 iulie: Este adoptata "Agenda 2000 - pentru o Europa mai pute putern rnic ica a si mai mai exti extins nsa" a",, care care trat tratea eaza za refo reform rma a inst instit itut utio iona nala la a UE, UE, prezinta viziunea asupra extinderii Uniunii si opiniile Comisiei cu privire la cererile de aderare la UE ale celor zece tari central europene; - 1999 1999,, 1 ianu ianuar arie ie:: La Lans nsar area ea mone monede deii unic unice e euro europe pene ne in 11 stat state e europene care au indeplinit criteriile de convergenta (Franta, Germania, 18

Stoica Diana

Economie

Europeana

Olanda, Belgia, Luxemburg, Austria, Italia, Spania, Portugalia, Finlanda, Irlanda); - 1999, 1 mai: intra in vigoare Tratatul de la Amsterdam; - 2000, 2000, 15 ianu ianuar arie ie:: Sesiun Sesiunea ea inaugu inaugural rala a a Confer Conferint intei ei minist ministeri eriale ale interg interguve uverna rnamen men-ta -tale le pentru pentru negoci negocieri eri de aderar aderare e cu Malta, Malta, Ro Roman mania, ia, Slovacia, Letonia, Lituania si Bulgaria are loc la Bruxelles, Belgia Instituti utiile ile europe europene ne celebr celebreaz eaza a a 50-a 50-a aniver aniversar sare e a - 2000, 9 mai: Instit "Declaratiei Schuman"; - 2001, 2 ianuarie: Grecia devine cel de al 12-lea membru al zonei euro; - 2001, 2001, 26 febr februa uari rie: e: Trat Tratat atul ul de la Nisa Nisa a fost fost adop adopta tatt de ca catr tre e guvernele Statelor Membre. Tratatul va intra in vigoare dupa ratificarea sa de catre toate parlamentele nationale; - 2002, 1 ianuarie: monedele si bancnotele euro intra in circulatie in cele 12 stat state e part partic icip ipan ante te la zona zona euro euro:: Aust Austri ria, a, Belg Belgia ia,, Finl Finlan anda da,, Fran Franta ta,, Germania, Grecia, Irlanda, Italia, Luxemburg, Olanda, Portugalia si Spania; - 2004, 1 mai: Ziua Extinderii. 10 tari adera la Uniunea Europeana (Cipru, Eston Estonia, ia, Letoni Letonia, a, Lituan Lituania, ia, Malta, Malta, Po Polon lonia, ia, Cehia, Cehia, Slovac Slovacia, ia, Sloven Slovenia ia si Ungaria) - 2005, 13 aprilie, Parlam Parlament entul ul Europe European an a dat unda unda verde verde aderar aderarii ii Romaniei si Bulgariei la Uniunea Europeana. Cu 497 voturi pentru, 93 impo impotr triv iva a si 71 de abti abtine neri ri,, a fost fost adop adopta tata ta rezo rezolu luti tia a refe referi rito toar are e la aderarea Romaniei la Uniunea Europeana in 2007. - 2005, 25 aprilie, in cadrul unei ceremonii oficiale, desfasurate la Abatia de Neumunster din Luxemburg, presedintele Romaniei, Traian Basescu, a semnat Tratatul de Aderare la Uniunea Europeana ca si primul ministru al Bulgariei, Simeon de Saxa Coburg, alaturi de reprezentantii celor 25 de state membre.

Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului (CECO) Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului (CECO): înfiinţată în 1951 prin Tratatul de la Paris cu scopul de a crea o piaţă comună în sectorul cărbunelui şi oţelului. Comunitatea Economică Europeană (CEE) Comunitatea Economică Europeană (CEE): Comunitate înfiinţată în 1957 prin Tratatul de la Roma, având ca obiectiv principal crearea unei Pieţe Comune pentru Statele Membre. Membre. De-a lungul anilor, anilor, activităţil activităţile e s-au extins către alte domenii, astfel că CEE şi-a pierdut caracterul sectorial.  Tratatul de la Maastricht a luat act de această nouă dimensiune, subliniind că es este te nu numa numaii o orga organi niza zaţi ţie e ec econ onom omic ică, ă, ci şi una una cu dime dimens nsiu iune ne politică. EURATOM EURAT EURATOM: OM: înfiin înfiinţat ţată ă în ace acelaş laşii timp timp cu Comuni Comunitat tatea ea Econom Economică ică Europeană (CEE) prin Tratatul de la Roma, având menirea de a elabora o politică comună de utilizare a energiei atomice în scopuri paşnice. Pilonii Uniunii Europene Pilonii Uniunii Europene: cei trei piloni ai Tratatului UE sunt: 19

Stoica Diana

Economie

Europeana

- primul primul pilon pilon – dimens dimensiun iunea ea comuni comunitar tară, ă, compus compusă ă din ara aranja njamen mentel tele e stabilite prin Tratatele celor trei comunităţi (CE, CECO, EURATOM), ex. cetăţenia europeană, politicile comune, UEM, etc.; - al doilea pilon – politica externă şi de securitate comună; - al trei treile lea a pilo pilon n – co coop oper erar area ea poli poliţi ţiei ei şi a just justiţ iţie ieii în co comb mbat ater erea ea criminalităţii.

20

Stoica Diana

Economie

Europeana

CURS 2. STATELE MEMBRE ALE U.E., STATE ÎN CURS DE ADERARE ŞI STATE CANDIDATE LA U.E. SIMBOLURILE UNIUNII EUROPENE "[…] Uniunea se bazează pe valorile respectării demnităţii umane, libe libert rtăţ ăţii ii,, demo democr craţ aţie iei, i, egal egalit ităţ ăţii ii,, stat statul ului ui de drep dreptt şi a resp respec ectă tări riii drepturilor omului, inclusiv drepturile persoanelor aparţinând minorităţilor. Aceste valori sunt comune statelor membre într-o societate caracterizată prin pluralism, nediscriminare, toleranţa, justiţie, solidaritate şi egalitate  între bărbaţi şi femei.[...]". Uniunea Europeană este rezultatul efortului de cooperare între ţările euro europe pene ne,, înce începu putt după după ce cell de-a de-all doil doilea ea răzb război oi mond mondia ial. l. De-a De-a lung lungul ul deceniilor postbelice, Uniunea Europeană a devenit o organizaţie care îşi propune crearea unei Europe unite din punct de vedere politic, economic, social, cultural, păstrând, în acelaşi timp, valorile şi identitatea naţională a statelor componente.  

CE ESTE UNIUNEA EUROPEANĂ? Uniune Uniunea a Europe Europeană ană este este rezult rezultatu atull unui unui proce process de cooper cooperare are şi integrare; Misiunea Uniunii Europene este de a organiza relaţiile dintre statele membre şi între popoarele acestora, într-o manieră coerentă, având drept suport solidaritatea.

STATELE MEMBRE ALE UNIUNII EUROPENE Începând cu data 1 mai 2004, Uniunea Europeană are 25 de state membre membre (Austr (Austria, ia, Belgia Belgia,, Cehia, Cehia, Cipru, Cipru, Danema Danemarca rca,, Estoni Estonia, a, Finlan Finlanda, da, Franţa, Franţa, Germania, Germania, Grecia, Grecia, Irlanda, Irlanda, Italia, Italia, Letonia, Letonia, Lituania, Lituania, Luxemburg Luxemburg,, Malta, Malta, Marea Marea Brita Britanie nie,, Olanda Olanda,, Po Polon lonia, ia, Portug Portugali alia, a, Slovac Slovacia, ia, Sloven Slovenia, ia, Spania, Suedia, Ungaria), care formează împreună un spaţiu de peste 4 milioa milioane ne km2, cu o popu popula laţi ţie e tota totală lă de apro aproxi xima mati tiv v 460 460 mili milioa oane ne de locuitori.

1.) AUSTRIA Anul aderarii: 1995 Forma de guvernamant: Republica parlamentara Capitala: Viena Suprafata: 83.858 km2 Populatia: 8,18 milioane locuitori

21

Stoica Diana

Economie

Europeana

2.) BELGIA Anul aderarii: Membru fondator Forma de guvernamant: Monarhie constitutionala Capitala: Bruxelles Suprafata: 30.510 km2 Populatia: 10,29 milioane locuitori

3.) CIPRU Anul aderarii: 2004 Forma de guvernamant: Republica Capitala: Nicosia Suprafata: 9.250 km2 Populatia: 771.651 locuitori

4.) DANEMARCA Anul aderarii: 1973 Forma de guvernamant: Monarhie constitutionala Capitala: Copenhaga Suprafata: 43.094 km2 Populatia: 5,38 milioane locuitori

5.) ESTONIA Anul aderarii: 2004 Forma de guvernamant: Republica parlamentara Capitala: Tallinn Suprafata: 45.226 km2 Populatia: 1,4 milioane locuitori

6.) FINLANDA Anul aderarii: 1995 Forma de guvernamant: Republica Capitala: Helsinki Suprafata: 337.030 km2 Populatia: 5,19 milioane locuitori

22

Stoica Diana

Economie

Europeana

7.) FRANŢA Anul aderarii: Membru fondator Forma de guvernamant: Republica Capitala: Paris Suprafata: 547.030 km2 Populatia: 60,18 milioane locuitori

8.) GERMANIA Anul aderarii: Membru fondator Forma de guvernamant: Republica Federala Capitala: Berlin Suprafata: 357.021 km2 Populatia: 82,4 milioane locuitori

9.) GRECIA Anul aderarii: 1981 Forma de guvernamant: Republica parlamentara Capitala: Atena Suprafata: 131.940 km2 Populatia: 10,66 milioane locuitori

10.) IRLANDA Anul aderarii:1973 Forma de guvernamant: Republica Capitala: Dublin Suprafata: 70.280 km2 Populatia: 3,92 milioane locuitori

11.) ITALIA Anul aderarii: Membru fondator Forma de guvernamant: Republica Capitala: Roma Suprafata: 301.230 km2 Populatia: 57,99 milioane locuitori

12.) LETONIA 23

Stoica Diana

Economie

Europeana

Anul aderarii: 2004 Forma de guvernamant: Republica parlamentara Capitala: Riga Suprafata: 64.589 km2 Populatia: 2,35 milioane locuitori

13.) LITUANIA Anul aderarii: 2004 Forma de guvernamant: Republica parlamentara Capitala: Vilnius Suprafata: 65.200 km2 Populatia: 3,59 milioane locuitori

14.) LUXEMBURG Anul aderarii: Membru fondator Forma de guvernamant: Monarhie constitutionala Capitala: Luxembourg Suprafata: 2.586 km2 Populatia: 454.157 locuitori

15.) MALTA Anul aderarii: 2004 Forma de guvernamant: Republica Capitala: Valletta Suprafata: 316 km2 Populatia: 400.420 locuitori

16.) MAREA BRITANIE Anul aderarii: 1973 Forma de guvernamant: Monarhie constitutionala Capitala: Londra Suprafata: 244.820 km2 Populatia: 60,09 mil.loc.

17.) OLANDA Anul aderarii: Membru fondator Forma de guvernamant: Monarhie constitutionala

24

Stoica Diana

Economie

Europeana

Capitala: Amsterdam Suprafata: 41.526 km2 Populatia: 16,15 milioane locuitori

18.) POLONIA Anul aderarii: 2004 Forma de guvernamant: Republica Capitala: Varsovia Suprafata: 312.685 km2 Populatia: 38,62 milioane locuitori

19.) PORTUGALIA Anul aderarii: 1986 Forma de guvernamant: Republica Capitala: Lisabona Suprafata: 92.391 km2 Populatia: 10,1 milioane locuitori

20.) REPUBLICA CEHĂ Anul aderarii: 2004 Forma de guvernamant: Republica parlamentara Capitala: Praga Suprafata: 78.866 km2 Populatia: 10,25 milioane locuitori

21.) SLOVACIA Anul aderarii: 2004 Forma de guvernamant: Republica parlamentara Capitala: Bratislava Suprafata: 48.845 km2 Populatia: 5,43 milioane locuitori

22.) SLOVENIA Anul aderarii: 2004 Forma de guvernamant: Republica parlamentara Capitala: Ljubljana

25

Stoica Diana

Economie

Europeana

Suprafata: 20.273 km2 Populatia: 1,93 mil.loc.

23.) SPANIA Anul aderarii: 1986 Forma de guvernamant: Monarhie constitutionala Capitala: Madrid Suprafata: 504.782 km2 Populatia: 40,22 milioane locuitori 24.) SUEDIA Anul aderarii: 1995 Forma de guvernamant: Monarhie constitutionala Capitala: Stockholm Suprafata: 449.964 km2 Populatia: 8,87 milioane locuitori

25.) UNGARIA Anul aderarii: 2004 Forma de guvernamant: Republica parlamentara Capitala: Budapesta Suprafata: 93.030 km2 Populatia: 10,2 milioane locuitori

STATE

ÎN CURS DE ADERARE LA

U.E.

1.) BULGARIA Acord de asociere: 1993 Forma de guvernamant: Republica parlamentara Capitala: Sofia Suprafata: 110.994 km2 Populatia: 7,53 milioane locuitori

2.) ROMÂNIA Acord de asociere: 1993 Forma de guvernamant: Republica Capita: Bucuresti Suprafata: 237.500 km2

26

Stoica Diana

Economie

Europeana

Populatia: 22,27 milioane locuitori

STATE CANDIDATE

LA

U.E.

1.) CROAŢIA Forma de guvernamant: Republica Capitala: Zagreb Suprafata: 56.542 km2 Populatia: 4,49 milioane locuitori

2.) TURCIA Forma de guvernamant: Republica parlamentara Capitala: Ankara Suprafata: 773.452 km2 Populatia: 68,1 milioane locuitori

SIMBOLURILE UNIUNII EUROPENE Simbolurile Uniunii Europene sunt: drapelul, imnul, deviza, moneda unică Euro şi Ziua Europei.

Drapelul - cu cele 12 stele, aşezate în cerc, pe un fond alba albast stru ru,, înse înseam amnă nă unit unitat atea ea şi iden identi tita tate tea a popo popoar arel elor or Euro Europe pei. i. Ce Cerc rcul ul repr reprez ezin intă tă so soli lida dari rita tate tea a şi armo armoni nia, a, iar iar stel stelele ele,, în numă numărr de 12, 12, repr reprez ezin intă tă perf perfec ecţi ţiun unea ea (şi (şi nu număru numărull state statelor lor membr membre e UE cum s-a s-arr putea putea crede) crede).. Istor Istoria ia steag steagulu uluii   începe în 1955. Întâi, el a fost folosit de Consiliul Europei, organizaţie inte intern rnaţ aţio iona nală lă apăr apărăt ătoa oare re a drep dreptu turi rilo lorr omul omului ui şi valo valori rilo lorr cult cultur ural ale e europene. În anul 1985, statele membre UE l-au adoptat ca steag al Comunităţilor Europene (CEE), începând cu 1986 el este utilizat de către toate instituţiile Uniunii Europene. Imnul - tot Consiliul Europei a fost cel care a decis, în 1972, ca “Oda bucuriei” (ultima parte a Simfoniei a IX-a de Beethoven) să devină imnul său, iar în 1985, Statele Membre UE l-au adoptat, şi ele, ca imn oficial al Uniunii Europene. Uniunea Europeană nu a urmărit, prin această decizie, să înlocuiască imnurile naţionale ale Statelor Membre. Alegerea acestei melo me lodi diii ca imn imn subl sublin inia iază ză as aspi pira raţi ţia a spre spre valo valori rile le co comu mune ne,, unit unitat atea ea în diversitate şi idealurile de libertate, pace şi solidaritate care stau la baza Uniunii Europene.

27

Stoica Diana

Economie

Europeana

Deviza - din mai 2000, Europa are şi o deviză – „Unitate în diversitate” diversitate” -, rodul unui concurs la care au participat, cu propuneri, 80.000 de tineri, între 10 şi 20 de ani. Mone Moneda da un unic ică ă EURO EURO - la origin originea ea concep conceptul tului ui de monedă unică se află tratatele care stau la baza Uniunii Europene. Tratatul de la Roma (1957) declară că piaţa comu co mună nă es este te unul unul dint dintre re obie obiect ctiv ivel ele e Co Comu muni nită tăţi ţiii Europene ce va contribui la o “uniune mai strânsă între popoarele Europei”. Tratatul Uniunii Europene (1992 Maastr Maastrich icht) t) intro introduc duce e Uniune Uniunea a Econom Economică ică şi Moneta Monetară ră şi pune pune bazele bazele monedei unice. Iar în decembrie 1995, Consiliul European de la Madrid decide ca moneda unică să poarte numele de “euro”. Începând cu 1 ianu ianuar arie ie 2002 2002,, Euro Euro a intr intrat at prop propri riu-z u-zis is în circ circul ulaţ aţie ie şi în buzu buzuna nare rele le cetăţenilor europeni. În acel moment, doar 12 din cele 15 state membre au adoptat-o, ulterior li s-a alăturat Grecia. Euro a devenit un simbol al Uniunii Europene. Monedele şi bancnotele naţionale ale statelor din Zona Euro au fost scoase din circulaţie pe 28 februarie 2002. Reprezentarea grafică a monedei unice a fost inspirată de litera grecească epsilon, ea trebuind să facă legătură atât cu leagănul civilizaţiei şi democraţiei europene, cât şi cu prima litera din cuvântul “Europa”. Cele două linii paralele din simbolul grafic sunt un indicator al stabilităţii euro. Ziua Europei – 9 mai: Ziua de 9 mai 1950 a reprez reprezent entat at primul primul pas către creare crearea a a cee ceea a ce este este astăzi Uniunea Europeană. În acea zi, la Paris, Ministrul de Externe al Franţei, Robert Schuman, a citit presei inte intern rnaţ aţio iona nale le o decl declar araţ aţie ie prin prin ca care re chem chema a Fran Franţa ţa,, Germania şi celelalte popoare ale Europei să îşi unească producţiile de oţel şi cărbune, ca “prima fundaţie concretă a unei federaţii europene”. Propunerea lui avea ca scop crearea unei comunităţi în cadrul căreia membrii să îşi pună sub control comun producţia de oţel şi cărbune – ca baza a puterii lor militare -, în scopul evitării izbucnirii unui nou război.   Ţările cărora li se adresa în primul rând această provocare – Franţa şi Germania – fuseseră în război timp de aproape 100 de ani, iar cel de-al doilea război mondial aproape că le distrusese. În 1985, când proiectul construcţiei europene era deja clar conturat, cele zece state membre care formau la acea dată Comunitatea Europeană, au hotărât ca ziua de 9 mai să devină Ziua Europei. 28

Stoica Diana

Economie

Europeana

CURS 3. TRATATELE UNIUNII EUROPENE  Tratatele pot fi clasificate astfel: a.) tratate de bază: Tratatul de la Roma şi cel de la Maastricht; b.) tratate care modifică tratatele de bază: Actul Unic European,  Tratatul de la Amsterdam, Tratatul de la Nisa; N isa; c.) tratate care reglementează domenii specifice: Tratatul privind Constituir Constituirea ea Comunităţi Comunităţiii Europene Europene a Cărbunelu Cărbuneluii şi Oţelului Oţelului (Tratatul (Tratatul de la Paris), respectiv Tratatul de Constituirea Comunităţii Europene a Energiei Atomice.

TRATATUL DE

LA

PARIS PRIVIND

CREAREA

CECO

Prim Primul ul trat tratat at se semn mnat at la Pa Pari riss la 18 apri aprili lie e 1951 1951 a pus pus baze bazele le Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului (CECO). A intrat în vigoare la 23 iulie iulie 1952, 1952, princi principal palul ul obiect obiectiv iv fiind fiind eli elimin minare area a barier barierelo elorr din calea calea comerţului şi crearea unei pieţe comune pe care cărbunele şi oţelul produs  în statele membre să poată circula liber pentru a satisface nevoile tuturor membrilor comunităţii.

TRATATUL DE

LA

ROMA

PRIVIND CREAREA

EURATOM

 Tratatul privind crearea Comunităţii Europene a Energiei atomice a fost semnat la 25 martie 1957 şi a intrat în vigoare la 1 august 1958, răsp răspun unzâ zând nd nevo nevoii ii de a supl suplim imen enta ta surs sursel ele e de ener energi gie e trad tradiţ iţio iona nale le.. Punc Puncte tele le fort forte e ale ale trat tratat atul ului ui viza vizau u crea creare rea a unei unei pieţ pieţe e unic unice e pent pentru ru materi materialel alele e şi echipa echipamen mentel tele e nuclear nucleare, e, stabil stabilire irea a legisl legislaţi aţiei ei nuclea nucleare re comune comune,, introd introducer ucerea ea unui unui sis sistem tem de suprav supravegh eghere ere a folosi folosirii rii energ energiei iei nucleare în scopuri paşnice.

ACTUL UNIC

EUROPEAN

Semnat la 17 şi la 28 februarie 1986, intră în vigoare pe 1 iulie 1986, modificând tratatele de bază ale Comunităţii. El relansează construcţia euro europe pean ană ă ca care re are are nevo nevoie ie de un nou nou imbo imbold ld,, atât atât ec econ onom omic ic,, câ câtt şi instituţional.

TRATATUL DE 

LA

MAASTRICHT

Semnat la 7 martie 1992, cu următoarele obiective: susţinerea progresului economic şi social care poate fi susţinută în particular prin crearea unei arii fără bariere interne, prin întărirea

29

Stoica Diana

Economie

Europeana

coeziunii economice şi sociale şi prin crearea uniunii economice şi monetare culminând cu moneda unică;   întărirea protecţiei drepturilor şi interese-lor naţionale ale cetăţenilor din ţările membre prin introducerea cetăţeniei unionale; dezvoltarea a unei cooperăr cooperării strânse strânse în domeniul domeniul justiţiei justiţiei şi afacerilor afacerilor  dezvoltare interne.

TRATATUL DE

LA

AMSTERDAM

La 17 iunie 1997, la Amsterdam şefi de stat şi de guvern din cele 15 ţări membre au semnat tratatul.  Tratatul de la Amsterdam stabilea 4 obiective principale: plasar area ea drep dreptu turi rilo lorr cetăţ cetăţen enil ilor or şi a oc ocup upăr ării ii forţ forţei ei de munc muncă ă în  plas centrul Uniunii;  depăşi depăşirea rea ultime ultimelor lor obsta obstacol cole e din calea calea libert libertăţi ăţiii de circul circulaţi aţie e a cetăţenilor;  acordării Europei o poziţie mai puternică în sfera economică prin responsabilizarea Consiliului European pentru definirea strategiilor comune care urmează să fie administrate de statele membre; eficientizarea rea structuri structuriii instituţi instituţiilor ilor unionale unionale în perspectiva perspectiva lărgirii lărgirii  eficientiza Uniunii în special spre ţările Europei de Est.

TRATATUL DE

LA

NISA

Consiliul European de la Nisa (7-9 decembrie 2000) întrunit în cadrul Confer Conferinţ inţei ei Interg Interguve uvern rname amenta ntale le a adopta adoptatt un nou Trata Tratatt care care a adus adus modificări importante în 4 probleme instituţionale:  mărimea şi compoziţia Comisiei Europene;  ponderea voturilor în Consiliu; înloc ocui uire rea a unan unanim imit ităţ ăţii ii în ca cadr drul ul proc proced edur uril ilor or deci decizi zion onal ale e cu    înl majoritatea calificată;  intensificarea cooperării.

30

Stoica Diana

Economie

Europeana

CURS 4. INSTITUŢIILE UNIUNII EUROPENE

1. 2. 3. 4. 5.

Funcţionarea UE se sprijină pe următoarele instituţii: Parlam Parlament entul ul Europea European n Consiliul Consiliul European/ European/Consil Consiliul iul Uniunii Uniunii Europene Comisi Comisia a Europ European eană ă Curte Curtea a de Justiţ Justiţie ie Curte Curtea a de Contu Conturi ri

Aceste institutii colaboreaza indeaproape cu mai multe organisme, si anume: 1. Comitetul Comitetul Economic Economic si Social Social 2. Comite Comitetul tul Regiun Regiunilo ilorr 3. Mediat Mediatoru orull Europea European n 4. Banca Banca Europea Europeana na de Investitii Investitii 5. Banca Centrala Europeana

1.

CONSILIUL EUROPEAN

Aceasta institutie nu trebuie confundata cu Consiliul Europei, care este es te o orga organi niza zati tie e inte interg rguv uver erna name ment ntal ala a co cont ntin inen enta tala la ce ac acti tive veaz aza a in principal in domeniul drepturilor omului, nici cu Consiliul Uniunii Europene, care reuneste reprezentantii celor 15 la nivel ministerial. reprezint inta a reuniu reuniunea nea sefilo sefilorr de stat stat sau de Consiliul Consiliul European European reprez guvern guvern din state statele le membre membre,, la care care partic participa ipa si presed presedint intele ele Comisi Comisiei ei Europene. Reuniunile au loc de doua ori pe an, in general cate doua zile in lunile iunie si decembrie. Ia decizii in sfera initiativelor politice majore, cum ar fi adoptarea de orient orientari ari politi politice ce comune comune,, contri contribui buie e la rezolv rezolvare area a proble problemel melor or major majore e bloc blocat ate e la nive nivell mini minist ster erial ial,, joac joaca a rol rol es esse sent ntia iall in so solu luti tion onar area ea unor unor prob proble leme me cure curent nte e din din viat viata a inte intern rnat atio iona nala la prin prin Po Poli litic tica a Exte Extern rna a si de Secu Securi rita tate te Co Comu muna na (PES (PESC C – me meca cani nism sm dest destin inat at alin alinie ieri riii pozi poziti tiil ilor or diplomatice ale Statelor Membre si prezentarii unei optiuni comune). Din Din punc punctt de vede vedere re juri juridi dic, c, Cons Consil iliu iull Euro Europe pean an nu reprez reprezin inta ta o institutie a Uniunii Europene , asa cum sunt Parlamentul European, Comisia

Europeana, Consiliul Uniunii Europene, Curtea de Justitie sau Curtea de Conturi, aceasta insa nu diminueaza rolul sau esential in toate domeniile, pornind de la definirea si coordonarea orientarilor politice, arbitraj, pana la deblocarea dosarelor dificile.

31

Stoica Diana

Economie

Europeana

Consiliul Uniunii Europene reprezinta o institutie comunitara cu atributii legislative. Ia decizii dupa avizul Parlamentului sau in procedura de co co-d -dec eciz izie ie cu ac aces esta ta.. Are Are rolu rolull de a co coor ordo dona na poli politi tici cile le ec econ onom omic ice e generale ale Uniunii, de a incheia in numele acesteia eia acorduri internationale, de a aproba, impreuna cu Parlamentul, bugetul comunitar. De as asem emen enea, ea, ia deci decizi ziil ile e nece necesa sare re in vede vedere rea a defi defini niri riii si pune puneri riii in aplicare a PESC, si in vederea coordonarii actiunilor statelor membre in domeniile care tin de ordinea publica si cooperare judiciara in materie pena penala la.. Este Este ajut ajutat at in ac acti tivi vita tate tea a sa de Co Comi mite tetu tull Re Repr prez ezen enta tant ntil ilor or permanenti ai statelor membre membre pe langa langa UE (COREPER). 2. PARLAMENTUL EUROPEAN Reprezinta forumul democratic al UE, avand functia de a participa la procesul legislativ si de a controla activitatea Uniunii. Membrii sunt alesi prin vot direct, universal, din 5 in 5 ani, si se reunesc in sesiuni plenare o saptamana pe luna, la Strasbourg. Deti Detine ne 20 de co comi mite tete te ca care re isi isi desf desfas asoa oara ra se sedi dint ntel ele e de lucr lucru u la Bruxelles In urma Tratatului de la Nisa numarul membrilor a fost marit la 732, 732, din din ca care re in prez prezen entt exis exista ta 626 626 de depu deputa tati ti,, rest restul ul locu locuri rilo lorr fiin fiind d rezervate in vederea extinderii.

3. COMISIA EUROPEANA Este Este orga organu null exec execut utiv iv al UE, UE, co comp mpus us dint dintrr-un un co cole legi giu u de 20 de membri (comisari), (comisari), inclusiv presedintele, numiti numiti de guvernele nationale. Reprezint Reprezinta a exclusiv exclusiv interesele interesele comunitar comunitare, e, asigurand asigurand respectar respectarea ea tratatelor si avand drept de initiativa prin directive, reglementari, decizii, recomandari. Este responsabila de punerea in aplicare a politicilor comunitare. Adres drese eaza aza Co Cons nsil iliu iulu luii rec ecom oman anda darri de polit olitic ica a ec eco onomi nomica ca,, supravegheaza situatia bugetara si datoriile publice ale statelor membre, poate sesiza Consiliul referitor la aspecte legate de PESC. In urma Consiliului European de la Nisa, tarile mari au acceptat ca, incepand din anul 2005, sa renunte la unul din cei doi comisari, in schimb “tarile “tarile mici” au refuzat refuzat propunerea propunerea de a ramane fara singurul singurul comisar de care dispun; in documentul final a fost mentinuta o referire la plafonarea numarului de comisari la 27.

4. CURTEA DE JUSTITIE  Jurisdict  Jurisdictia ia sa acopera acopera numai probleme probleme specifice specifice legate de aplicarea aplicarea   Tratatelor, pe baza principiului ca dreptul comunitar prevaleaza asupra legi legiii nati nation onal ale. e. Este Este form format ata a din din 15 jude judeca cato tori ri,, as asis ista tati ti de 9 avoc avocat atii generali. Cons Co nsil iliu iull Euro Europe pean an de la Nisa Nisa a subl sublin inia iatt nece necesi sita tate tea a refo reform rmei ei autoritatilor judiciare din UE, destinata imbunatatirii eficacitatii sistemului   jud judic icia iar; r; in ac aces estt se sens ns sunt sunt impo import rtan ante te doua doua as asp pec ecte te:: as asig igur urar area ea posi posibi bili lita tati tiii ca repr reprez ezen enta tant ntii din din noil noile e SM sa part partic icip ipe e la ac acti tivi vita tate tea a 32

Stoica Diana

Economie

Europeana

auto autorritat itatil ilor or judi judici ciar are e din din UE si co conf nfig igur urar area ea adec adecv vata ata a deci decizi ziei ei prelim prelimina inare; re; refor reforma ma sis sistem temulu uluii justit justitiei iei confor conform m Tratat Tratatulu uluii de la Nis Nisa a acopera infiintarea unor noi structuri pentru organele judiciare, schimbari in struct structura ura tribun tribunale alelor lor specia speciale, le, intro introduc ducere erea a unei unei impart impartiri iri clare clare a  jurisdictiei tribunalelor speciale.

5. CURTEA DE CONTURI Garanteaza, in fata Consiliului si Parlamentului European, corecta gestionare a fondurilor europene.  Tratatul de la Nisa ia in considerare accesul la cunoasterea practica a aspectelor legale si financiare ale functionarii UE de catre noile state membre.

Organisme Organismele le pe care se sprijina sprijina function functionarea area institutii institutiilor lor europene, acestea au urmatoarele atributii: 1. COMITETUL ECONOMIC SI SOCIAL 

 





repr reprez ezin inta ta o plat platfo form rma a inst instit itut utio iona nala la,, nonnon-po poli liti tica ca,, prin prin ca care re reprezentantii mediilor mediilor economico – sociale europene pot, si trebuie sa isi isi expr exprim ime e punc puncte tele le de vede vedere re,, de mani manier era a form formal ala, a, as asup upra ra politicilor europene; transm transmite ite avize avize pe teme teme econom economico ico-so -socia ciale le de intere interess europe european an Comisiei, Consiliului si Parlamentului European; membrii sai (numiti consilieri) sunt propusi de guvernele nationale si provin din trei grupuri: patronatul, salariatii si diferitele ramuri de activitate activitate (agriculto (agricultori, ri, mestesug mestesugari, ari, propriet proprietari ari de intreprin intreprinderi deri de intrep intreprin rinder derii mici mici si mijloc mijlocii, ii, liber liber profes profesion ionist isti, i, reprez reprezent entant antii ai consumatorilor, ai comunitatii stiintifice si pedagogice, ai economiei sociale, ai familiei, ai miscarilor ecologiste); are rol consultativ; este consultat, obligatoriu sau facultativ, dupa caz, az, de ca cattre Par arla lam mentu entull Euro uropean pean,, Consi onsili liu u sau Co Comi missia Europeana; avizele sale sunt transmise instantelor de decizie ale UE, si publicate in Jurnalul Oficial al Comunitatii Europene.

2. COMITETUL REGIUNILOR  

a fost creat prin Tratatul de la Maastricht; are misiunea de a “apropia” Uniunea Europeana de cetatenii sai, in doua doua se sen nsuri suri:: prin prin rolu rolull de purt purtat ator or de cuva cuvant nt,, tran transm smit itan and d info inform rmat atiil iile e de la inst instit itut utii iile le euro europe pene ne ca catr tre e regi regiun unil ile e stat statel elor or membre membre (autor (autorita itati ti locale locale), ), cat si prin prin medier medierea ea intre intre instit instituti utiile ile europene si autoritatile locale pentru ca acestea din urma sa isi faca opinia cunoscuta la nivel comunitar;

33

Stoica Diana

Economie

Europeana

reprezinta pozitia autoritatilor regionale si locale care sunt afectate de activitatea Comunitatii;  are 222 membri din autoritatile locale si regionale ale UE, numiti pe 4 ani de catre Consiliul European;  detine 8 comisii interne specializate pe domenii: - politica politica regionala, regionala, fonduri fonduri structura structurale, le, coeziune coeziune economico economico-socia -sociala, la, cooperare trans-frontaliera si inter-regionala - agricultura, dezvoltare rurala, pescuit - retele trans-europene, transporturi, societatea informationala - planificare teritoriala, energie, mediu - politica sociala, sanatate, protectia consumatorului, cercetare, turism - ocuparea fortei de munca, politica economica, piata unica, industrie, IMM-uri - invata invataman mant, t, formar formare e profe profesio sional nala, a, cultur cultura, a, tinere tineret, t, sport, sport, dreptu drepturi ri fundamentale - probleme institutionale 

3. MEDIATORUL EUROPEAN 



emite recomandari in urma sesizarilor asupra unor cazuri de cazuri de admi admini nist stra rare re inef inefic icie ient nta a in actiu actiuni nile le inst instit itut utii iilor lor si orga organe nelo lorr comunitare, cu exceptia Curtii de Justitie si a Tribunalului de prima instanta; orice persoana fizica sau juridica rezidenta sau avand sediul statutar in UE poate inainta, direct sau prin intermediul unui membru al Parlamentului European, o plangere catre Mediatorul European.

4. BANCA EUROPEANA DE INVESTITII   

a fost creata in urma Tratatului de la Roma acorda finantari pe termen lung in favoarea investitiilor viabile; asigur asi gura a fondur fondurii pentru pentru invest investiti itiii in diferi diferite te regiun regiunii ale Uniuni Uniunii, i, in special cele mai putin dezvoltate, prin imprumutul, in special pe pietele de capital, a unor fonduri pe care apoi le reorienteaza, in cond co ndit itii ii opti optime me,, ca catr tre e fina finant ntar area ea unor unor inve invest stit itii ii co conf nfor orme me cu obiectivele Uniunii Europene.

5. BANCA CENTRALA EUROPEANA    

impr impreu euna na cu banc bancil ile e nati nation onal ale e ale ale stat statel elor or me memb mber er,, form formea eaza za Sistemul European al Bancilor Centrale – Eurosystem (ESCB); principalul obiectiv este de a mentine stabilitatea preturilor; defineste si implementeaza politica monetara in Zona Euro; cont co ntro role leaz aza a sist sistem emul ul de plat platii si reze rezerv rvel ele e in valu valuta ta stra strain ina a ale ale statelor membre.

34

Stoica Diana

Economie

Europeana

CURS 5. POLITICA COMERCIALĂ COMERCIALĂ A UNIUNII EUROPENE EUROPENE Prin Prin Trat Tratat atul ul de la Ro Roma ma (195 (1957) 7) sunt sunt stip stipul ulat ate e etap etapel ele e form formăr ării ii Uniunii vamale: eliminarea barierelor tarifare şi non tarifare şi aplicarea unui unui tar arif if vam vamal co com mun. un.Art.1 rt.10 0 din din ac acel elaş aşii trat tratat at face face refer eferir ire e la liberalizarea mişcării bunurilor şi serviciilor în relaţiile cu terţii. Art. 12 şi 13 reglementează ridicarea obstacolelor de natură cantitativă şi în general a celor de natură non-tarifară şi stabileşte o perioadă de tranziţie de 12 ani  în care să se definitiveze crearea unei uniuni vamale. Instrumentele utilizate au permis încheierea procesului de tranziţie cu doi ani înainte de perioada perioada stabilită. Primii ani ani din cei 10 10 ai tranziţiei sau caracterizat prin aplicarea instrumentelor integrării negative, adică a eliminării eliminării obstacolelor obstacolelor de orice orice fel din calea liberei circulaţii circulaţii a bunurilor şi servic ser viciilo iilor. r. Ultima Ultima parte parte a proces procesulu uluii de tranzi tranziţie ţie s-a caract caracteri erizat zat prin prin apli aplica care rea a inst instru rume ment ntelo elorr inte integr grăr ării ii pozi poziti tive ve,, adic adică ă prin prin crea creare rea a unor unor instituţii comune şi aplicării unor politici comune. In cadrul instrumentelor integrării pozitive un rol important l-a jucat stabilirea stabilirea tarifului tarifului extern extern comun comun calculat calculat ca medie aritmetică aritmetică a taxelor taxelor vamale aplicate în Benelux, Franţa, Italia şi Germania. Tarifele menţionate au fost în mod gradual ajustate în funcţie de tariful extern comun, ceea ce a însemnat pentru unele ţări o creştere a protecţionismului prin măsuri tarifare, iar pentru altele o liberalizare a schimburilor comerciale cu terţii. În 1969 au fost eliminate şi restricţiile cantitative şi măsurile cu efecte similare în condiţiile în care pentru bunurile manufacturate aceste restricţii au fost eliminate în totalitate încă din 1961.  Ţările care au aderat ulterior Comunităţilor au înregistrat perioade mai scurte de tranziţie: Irlanda , Danemarca şi Marea Britanie, intrate în 1973 1973 au avut avut o peri perioa oadă dă de tran tranzi ziţi ţie e de cinc cincii ani; ani; Grec Grecia ia,, Span Spania ia şi Portugalia de şapte, respectiv nouă ani de tranziţie.

INSTRUMENTELE POLITICII

COMERCIALE COMUNE

Tariful extern comun (CET) ;Nivelul şi structura CET. Iniţial, nivelul taxelor vamale stabilite prin CET a fost mai scăzut decât cel aplicat de Statele Unite sau Japonia. El a continuat să scadă progresiv ca urmare a rundelor succesive ale GATT, ajungând în prezent la un nivel mediu de 3%. De-a lungul timpului, Uniunea Europeană a negociat o serie de tarife preferenţiale cu un număr de ţări sau grupuri cu care a dorit să  întreţină relaţii privilegiate. Acestea sunt:

35

Stoica Diana

Economie

Europeana

AELS- cu scopul evitării deturnării de comerţ apărută ca urmare a lărgirii UE prin aderarea fostelor state membre AELS la UE;  cu ţările din zona mediteraneană pentru a permite accesul liber al prod produs usel elor or prov proven enin ind d dins dinspr pre e spaţ spaţiu iull me medi dite tera rane nean an,, în spec specia iall materii prime sau semifabricate; ţările ACP ACP (Asia (Asia,, Caraib Caraibe, e, Pacifi Pacific) c) pentr pentru u a consol consolida ida rel relaţi aţiile ile  cu ţările dintre aceste ţări şi UE, ca rezultat al poziţiei lor de foste colonii pe care aceste ţări le-au avut faţă de ţările membre UE;  cu ţările în curs de dezvoltare privind importul de materii prime şi semi se mifa fabr bric icat ate e în unel unele e dome domeni niii se sens nsib ibil ile e cum cum ar fi text textil ilel ele e sa sau u produsele siderurgice;  cu ţări din Europa Centrală şi de Est, cu care au existat acorduri de importanţă nesemnificativă până în 1989 şi cu care au fost semnate Acor Acordu duri ri de Asoc Asocier iere e (aco (acord rdur urii ca care re au un pute putern rnic ic ca cara ract cter er comercial ). În priv privin inţa ţa legi legisl slaţ aţie ieii vama vamale le co comu mune ne s-au s-au stab stabil ilit it o se seri rie e de prevederi a căror punere în practică s-a realizat cu ajutorul directivelor. Aces Aceste tea a au co conţ nţin inut ut pe lâng lângă ă inst instru rume ment nte e ale inte integr grăr ării ii nega negati tive ve şi regl reglem emen entă tări ri priv privin ind d armo armoni niza zare rea a proc proced edur uril ilor or şi a me meto tode delo lorr de administrare a tarifelor naţionale. Armonizarea s-a efectuat în concordanţă cu art. 27 din Tratatul de La Ro Roma ma confor conform m căruia căruia înaint înainte e de închei încheiere erea a perioa perioadei dei de tranzi tranziţie ţie,, statel statele e vor proce proceda da la armoni armonizar zarea ea reglem reglement entări ărilor lor admini administr strati ative ve şi legi legisl slat ativ ive. e. Pe Pent ntru ru piaţ piaţa a inte intern rnă, ă, ac aces estt lucr lucru u înse înseam amnă nă elim elimin inar area ea formalităţilor la frontieră, iar pentru cea externă stabilirea unor criterii comune de verificare a regulilor de origine, colectare a taxelor vamale sau reexportul mărfurilor. Prima etapă în evoluţia Comunităţilor a fost cea a formării Uniunii Vamale, etapă importantă deoarece pentru fiecare din ţările comunitare bunuri bunurile le tranz tranzacţ acţion ionate ate reprez reprezent entau au surse surse consid considera erabil bile e de formar formare e a veni venitu turrilor ilor în cadr adrul PIB.( IB.(p pent entru Ger erm mania ania şi Mar are ea Britan itanie ie ele ele repr reprez ezen enta tau u o pătr pătrim ime e din din PIB) PIB),, în timp timp ce pent pentru ru ţări ţările le mici mici (Bel (Belgi gia, a, Olanda sau Luxemburg) reprezentau 50-60% din PIB. La sfâr sfârşi şittul per perioad ioadei ei de tranzi anziţţie s-a s-a înr înregis egistr trat at o tran transf sfo ormar mare spectaculoasă atât în privinţa volumului cât şi a structurii şi dimensionării schimburilor comerciale comunitare. 

Clauzele sau măsurile de salvgardare. Art. 24 al GATT permite membrilor semnatari ai Acordului aplicarea unor măsuri de salvgardare în situaţiile în care importurile unei ţări aduc prejudicii prejudicii important importante e producăto producătorilor rilor autohton autohtoni. i. Acest articol articol permite, permite, în scopul acoperirii clauzei de salvgardare, utilizarea barierelor netarifare şi doar ca excepţii aplicarea unor măsuri de natură tarifară. Proc Proced edur uril ile e anti antidu dump mpin ing g - sunt sunt apli aplica cate te prin prin legi legisl slaţ aţia ia euro europe pean ană ă în conformitate cu art. 6 din GATT şi cu procedurile Codului Antidumping din 1976.Conform documentelor prezentate anterior, taxele antidumping nu vor depăşi diferenţa dintre preţul de vânzare (mai mic) şi preţul mediu aplicat pe piaţa internă a exportatorului(mai mare). 36

Stoica Diana

Economie

Europeana

Un sistem apropiat taxelor antidumping îl reprezintă taxele aplicate produselor ale căror preţuri au fost direct sau indirect subvenţionate de guve guvern rnel ele e ţări ţărilo lorr prod produc ucăt ătoa oare re.. Aces Acestte taxe axe nu pot pot depă depăşi şi nive nivelu lull subvenţiilor acordate pentru producerea bunurilor respective. In ultimul deceniu s-au aplicat în jur de 150 de procedu eduri antidumping din care 50 au fost aplicate în mod direct împotriva ţărilor partenere. Per total, taxele antidumping au fost îndreptate spre China (23%), Turcia (18%), Japonia (19%) şi Coreea de Sud (12%). Produsele pentru care au fost aplicate taxe anti-subvenţie au fost prod produs usel ele e de înal înalta ta tehn tehnol olog ogie ie prov proven enin ind d din din Japo Japoni nia a sa sau u ţări ţările le nou nou industrializate sau orice tip de produs ce provine din ţări cu costuri scăzute ale forţei de muncă.

Noul instrument de politică comercială are drept scop aplicarea unei proceduri în situaţia în care UE observă că pe piaţa externă există parteneri care aplică politici comerciale ilicite. Aces Acestt nou nou inst instru rume ment nt perm permit ite e retr retrag ager erea ea co conc nces esii iilo lorr vama vamale le acordate partenerilor comerciali care pot fi dovediţi de practici comerciale ilicite. Pentru schimburile comerciale cu produse de un anumit tip s-au încheiat o serie de acorduri şi tratate speciale, după cum urmează:schimburile comerciale cu produse agricole intră sub incidenţa politicii agricole comune;cele cu produse siderurgice intră sub incidenţa codulu coduluii E.S.C. E.S.C.E.; E.;cel cele e cu produs produse e textil textile e intră intră sub incide incidenţa nţa acordu acordului lui multifibră ai cărei semnatari sunt toate ţările UE. SUA acoperă aproximativ 20 % din totalul tranzacţiilor efectuate de UE pe piaţa americană. Austr Australi alia, a, Noua Noua Zeelan Zeelandă dă şi Canada Canada au înregi înregistr strat at o reduce reducere re a schimburilor comerciale, reducere care se explică prin faptul că intrarea in 1973 a Marii Britanii a determinat deturnare de comerţ dinspre Canada, Australia şi Noua Zeelandă. Canada a fost cel mai puţin afectată deoarece principalul partener au fost şi au rămas SUA.  Ţările din Bazinul Mediteranean au menţinut acelaşi trend al relaţiilor comerciale cu UE până in 1990, când în urma semnării Acordului de Asociere cu ţările din centrul şi estul Europei a apărut deturnare de comerţ dinspre spaţiul mediteranean spre cel central şi est-european. Schimburile comerciale cu ţările membre O.P.E.C. au înregistrat o scădere drastică începând cu anii 80 ca urmare a răcirii relaţiilor politice dintre lumea arabă şi Europa Occidentală, dar şi a descoperirii de noi surse de petrol în jurul ţărilor riverane ale UE.

37

Stoica Diana

Economie

Europeana

CURS 6. UNIUNEA ECONOMICĂ ŞI MONETARĂ Uniunea Economică şi Monetară considerată a fi, dintr-un anumit punc punctt de vede vedere re,, ce cell mai mai ambi ambiţi ţios os dar dar şi ce cell mai mai risc riscan antt proi proiec ectt al construcţiei europene este rezultatul unei decizii politice fundamentată pe o puternică componentă economică. Dacă doar una din cele două componente (economică sau politică) ar fi stat la baza creării Uniunii Economice şi Monetare, aceasta nu s-ar fi realizat nici în prezent deoarece doar din punct de vedere economic sau doar din punct de vedere politic argumentele argumentele nu ar fi fost fost suficiente. Din punct de vedere politic, formarea Uniunii Economice şi Monetare reprezintă cedare de suveranitate şi de control asupra deciziilor privind politica economică a statelor membre. Mai mult, introducerea şi utilizarea monede monedeii unice unice ar presup presupune une o singur singură ă conduc conducere ere econom economică ică care care ar necesita transferul de responsabilităţi şi chiar funcţionarea unei conduceri politice unice. Nici Nici strict strict din punct punct de vedere vedere economi economic, c, uniunea uniunea economi economică că şi moneta monetară ră nu prezin prezintă tă argume argumente nte suficie suficiente nte pentr pentru u creare crearea a ei. Spaţiu Spaţiull comu co muni nita tarr nu repr reprez ezin intă tă o zonă zonă mone moneta tară ră optimă optimă.. Stat Statut utul ul de zonă zonă monetară optimă presupune un grad ridicat de mobilitate transfrontalieră a capitalului şi forţei de muncă, o flexibilitate înaltă a preţurilor şi salariilor, tran transf sfer erur urii fisc fiscal ale e în co cond ndiţ iţii iile le în ca care re veni venitu turi rile le din din impo impozi zite te sunt sunt redistribuite spre zone aflate în recesiune. În situaţia spaţiului comunitar, lucrătorii nu sunt dispuşi să se mute în alte state comunitare în căutarea unui loc de muncă, muncă, tot aşa cum, datorită datorită unei protecţii protecţii sociale generoase nu sunt dispuşi să accepte locuri de muncă prost plătite. Pentru statele membre mai puţin competitive, creşterea concurenţei nu va determina nici scăderea salariilor nici migrarea lucrătorilor, iar, odată intrate în zona euro, autorităţile monetare naţionale nu vor putea utiliza devalorizarea, ceea ce va conduce la scăderea salariilor reale la niveluri la care aceste efecte adverse sunt reversibile. Efectul va fi creşterea şomajului în aceste state. UE nu are resurse bugetare suficiente şi nici un mecanism bine opus la punct la transferurilor transferurilor fiscale dinspre statele bogate spre cele sărace. În esen es enţă ţă,, stat statele ele dint dintrr-un un grup grup sa sau u ca care re ader aderă ă la un grup grup pot pot câ câşt ştig iga a reciproc din deţinerea unei monede comune doar atunci când structurile lor economice sunt similare şi când nu există riscul ca şocurile asimetrice să lovească doar unele din aceste ţări. Un al doilea argument, deosebit de important îl reprezintă faptul că  între economiile statelor membre există diferenţe notabile între nivelurile de dezvoltare, fapt care va determina o reacţie diferită la şocurile venite din exterior. Astfel, pentru ţara exportatoare modificarea preţului mondial al unui produs va avea efecte opuse decât pentru ţara importatoare.

38

Stoica Diana

Economie

Europeana

În mod similar, consumatorii din unele state membre se împrumută mai mult, alţii mai puţin şi ca atare vor percepe în mod diferit fluctuaţiile ratelor dobânzilor. Mecanismul ratei de schimb nu va reuşi să atenueze şocurile asimetrice. Mai există apoi şi problema incompatibilităţii ciclurilor de afaceri, în sensul că unele state membre se pot afla în faza de creştere, altele în cea de declin sau stagnare, astfel încât o politică monetară unică nu va putea rezolva problemele tuturor statelor implicate. În ca cadr drul ul zone zoneii euro euro,, stat statel ele e me memb mbre re ale ale ac aces este teia ia nu mai mai au posibilitatea de a-şi stabili propria rată a dobânzii sau de a utiliza cursul de schi sc himb mb ca inst instru rume ment nt al poli politi ticii cii ec econ onom omic ice. e. Mai Mai mult mult,, nici nici unul unul din din mecanismele alternative de ajustare, cum ar fi migraţia, nivelul salariilor, mişcările mişcările de capital, capital, politica politica fiscală, fiscală, transferur transferurile ile fiscale fiscale sau ajutoarele ajutoarele directe nu funcţionează la parametri optimi în spaţiul Euro. În acelaşi timp, există bariere culturale şi lingvistice legate de mobilitatea forţei de muncă. Rata dobânzii poate fi prea ridicată pentru unele state, în care există stagnare economică şi o rată ridicată a şomajului sau prea scăzută pentru economiile aflate în pericol de supraîncălzire. Datorită acestor considerente, Uniunea Europeană reprezintă şi în prezent o zonă monetară suboptimă, fapt ce constituie un impediment în această etapă a integrării.  Tratatul de la Roma nu face referire în mod explicit la introducerea unei unei mone monede de unic unice e şi nici nici la un sist sistem em de co coor ordo dona nare re a poli politi tici cilo lorr monetare între statele membre. La sfârşitul anilor ’60 colapsul sistemului fina financ nciar iar de la Bret Bretto ton n Wo Wood ods, s, co coro robo bora ratt cu şo şocu curi rile le petr petrol olier iere e ale deceniului opt au adus în discuţie discuţie crearea unui sistem monetar european. În 1969 1969,, Co Comi misi sia a a prop propus us,, prin prin Plan Planul ul Barr Barre e creş creşte tere rea a co coop oper erăr ării ii şi asistenţa reciprocă în situaţii de criză financiară, iar în 1980, prin Raportul Werner, crearea unei uniuni economice şi monetare care urma să înceapă să funcţioneze din 1980, dar care a eşuat. În urma Consiliului European de la Bruxelles din decembrie 1978, pe baza propunerii comune a cancelarului Helmut Schmit şi a preşedintelui Franţei, Valery Giscard d’ Estaing s-a creat Sistemul Monetar European, văzut ca un instrument de creare a unei zone de stabilitate monetară în spaţiul spaţiul comunitar, comunitar, dar şi şi ca o verigă verigă de legătură legătură între Bretton Bretton Woods Woods şi Uniunea Economică şi Monetară.. Sist Sistem emul ul Mone Moneta tarr Euro Europe pean an,, adop adopta tatt de cătr către e memb membri riii Comu Comuni nittăţii ţii Euro Europe pen ne, care are au deve deveni nitt memb membri ri de facto cto ai acestuia are ca şi componente: (ECU) utilizată în decontările financiare  unitate de cont europeană (ECU)  un fond de cooperare monetară, instituit în 1973  mecanismul ratei de schimb  institutul monetar european. ECU a fost fost intr introd odus us în anul anul 1975 1975 ca unit unitat ate e ofic oficia ială lă de co cont nt a Comunităţii Europene înlocuind Unitatea Europeană de Cont. Din punct de vedere a structurii, ECU a reprezentat o monedă nominală, de fapt un coş monetar constituit în funcţie de puterea economică a statelor membre participante la constituirea acestuia. Spre deosebire de mecanismul ratei

39

Stoica Diana

Economie

Europeana

de schimb, ECU a inclus toate statele comunitare care erau membre ale Sistemului Monetar European. Iniţial, paritatea ECU–Dolar american a fost de 1 la 1, iar ECU a fost utilizat   în special pentru acoperirea tranzacţiilor financiar-monetare, (inclusiv a emisiunilo emisiunilorr de obligaţiuni obligaţiuni şi a altor titluri de creanţă), creanţă), publice publice şi private de unde şi denumirile de ECU public şi respectiv ECU privat, şi mai puţin (apro (aproxim ximati ativ v 1%) pentru pentru acoper acoperire irea a tranz tranzacţ acţiil iilor or comerc comercial iale. e. Ulteri Ulterior, or, funcţia de unitate de cont a fost lărgită prin utilizarea sa la elaborarea bugetelor comunitare. În 1995, 1995, ECU ECU a primit primit denumirea de EURO EURO iar din 1999 ECU şi-a încetat existenţa. Fondul European de Cooperare Monetară , creat în aprilie 1973, reprezintă un fond comun creat din depunerile în aur şi dolari (fiecare în proporţie de 20%) din rezervele ţărilor ţărilor ale căror căror monede erau cuprinse în ECU, chiar dacă nu făceau parte din mecanismul ratei de schimb. Fondul funcţiona pe principiul acordării de credite pe termen foarte scurt pe care şi le acordau băncile centrale între ele, credite pe termen scurt şi mediu pentru echilibrarea balanţei de plăţi şi mecanismul mobilizării de ECU. Pentru gestionarea facilităţilor acordate prin FECOM, a fost abilitată Banca Reglemente Reglementelor lor Internaţio Internaţionale. nale. În conformita conformitate te cu prevederile prevederile legate de etap etapa a a doua doua a Uniu Uniuni niii Econ Econom omic ice e şi Mone Moneta tare re,, Fond Fondul ul Euro Europe pean an de Cooperare Monetară s-a dizolvat şi atribuţiile acestuia au fost preluate de către Institutul Monetar European. înfiin inţţat în 1994, 994, cu sediu ediull la Instit Institutu utull Moneta Monetarr Europe European an, înfi Frankfurt, în Germania. Prin instrumente şi proceduri financiare specifice, Institutul Monetar European avea rolul de a întări cooperarea între Băncile Centra Centrale le Naţion Naţionale ale ale ţărilo ţărilorr comuni comunitar tare, e, de a superv superviza iza funcţi funcţiona onarea rea Sist Sistem emul ului ui Mone Moneta tarr Euro Europe pean an şi de a întă întări ri co coor ordo dona nare rea a poli politi tici cilo lorr monetare ale statelor membre în scopul asigurării stabilităţii preţurilor. Resursele s-au constituit din contribuţia băncilor centrale, calculate 50% în funcţie de populaţie şi 50% în funcţie de PIB. Mecanismul ratei de schimb, introdus în 1979 pentru a reduce fluctuaţiile în valoarea nominală a monedelor statelor membre, pe baza susţinerii reciproce şi a acţiunilor colective ale băncilor centrale din statele memb me mbrre. Bănci ăncile le ce cent ntrrale ale au inte interrven venit pe pieţ pieţel ele e valu alutar tare, prin prin cumpărarea sau vânzarea de monede, pentru a le influenţa valoarea. Intervenţia s-a realizat pe baza principiului cererii şi al ofertei: atunci când valoarea unei valute scădea sub un anumit prag, stabilit de comun acord şi numit marjă marjă sau culoar de de fluctuaţie, fluctuaţie, băncile băncile centrale centrale au intervenit intervenit,, restabilind valoarea de piaţă a respectivei monede. În momentul crizei din 1992, mecanismul ratei de schimb avea zece membri, Spania a intrat în acest aranjament în 1987, Marea Britanie în 1990 şi Portugalia în aprilie 1992. Grecia nu făcut parte din mecanism, datorită lipsei de performanţă a economiei, iar Luxemburgul avea legată moneda de francul belgian. Mecanismul ratei de schimb avea la bază un sistem de parităţi care   îi permitea fiecărei monede să fluctueze limitat în relaţia cu fiecare din valute valutele le din sis sistem tem stabili stabilindu ndu-se -se,, în acelaşi acelaşi timp, o rată centrală centrală de paritate în ECU. ECU. Iniţial, monedelor monedelor li s-a permis permis o fluctuaţie fluctuaţie de +/-2,25% +/-2,25% în   jurul jurul parită parităţii ţii central centrale, e, cu excepţ excepţia ia Italiei Italiei căreia căreia i s-a permis permis o rată rată de

40

Stoica Diana

Economie

Europeana

fluctuare de 6% datorită unei rate ridicate a inflaţiei şi dificultăţilor politice interne. Aces Acestt aran aranja jame ment nt mone moneta tarr a înre înregi gist stra ratt o se seri rie e de trăs trăsăt ătur urii particulare, in sensul că a fost primul sistem al ratelor de schimb în   înt întrregim egime e eur european pean,, făr ără ă a avea vea la bază ază o mone moned dă de re refe ferrinţă inţă extraeuropeană . În acelaşi timp, el nu s-a constituit în jurul unei monede pivot ci pe baza unui mecanism de schimb bilateral. Criza din 1992-1993, în timpul căreia două monede (lire sterlină şi cea italiană) italiană) s-au retras retras din sistem, sistem, cinci dintre dintre ele şi-au realiniat realiniat ratele ratele de schimb (peseta spaniolă, escudo portughez, lira Irlandeză, coroana daneză şi francul francez) şi una dintre ele a atins marje marje de fluctuare de de +/- 15% a demonstrat faptul că integrarea monetară cu mai multe monede aflate  în circulaţie nu dă rezultatele scontate şi că singura cale pentru atingerea acestui deziderat o reprezintă moneda unică. S-a pus astfel problema reconsiderării disciplinei monetar financiare   în cadrul cadrul sistemului sistemului prin flexibilizar flexibilizarea ea operaţională operaţională şi crearea crearea unor noi noi mecanisme care să permită integrarea monetară. Din acest considerent, în 1999, când s-a adoptat moneda unică, a fost lansat un al doilea mecanism al ratei de schimb (numit MRS 2) în cadrul căruia sistemul multilateral a fost înlocuit cu unul bilateral, prin care fiecare monedă participantă are definită o paritate centrală comparativ cu euro euro.. Aces Acestt me meca cani nism sm perm permit ite e inte interv rven enţi ţia a de că cătr tre e Banc Banca a Ce Cent ntra rală lă Europeană şi de către băncile centrale ale statelor membre atunci când cursul de schimb depăşeşte marja de +/- 15% faţă de cursul central. Din MRS 2 fac parte statele membre din zona euro şi Danemarca (aceasta din urmă optând pentru un culoar de fluctuaţie de +/- 2,25%.). Un obiectiv cel puţin la fel de important al MRS2 îl reprezintă ajutorul acordat statelor membre din afara zonei Euro în aplicarea unor politici de stabil stabiliza izare re macro macroeco econom nomică ică cu sco scopul pul impuls impulsion ionări ăriii ace acesto stora ra pentr pentru u a atinge convergenţa necesară intrării în zona Euro.   Avant Avantaje ajele le care care au decurs decurs din funcţi funcţiona onarea rea mecani mecanismu smului  lui  ratei de schimb sunt:  creşterea stabilităţii mediului financiar prin utilizarea unui sistem de cursuri semi fixe care au permis reducerea riscurilor investiţionale şi de afaceri;  acţiuni colective care le-au permis statelor membre să se bazeze nu doar pe eforturile proprii de menţinere a valorii monedelor lor; impunerea rea discip disciplin linei ei financ financiar iare e în lupta lupta împotr împotriva iva inflaţ inflaţiei iei prin prin  impune stabilirea unei marje permise de depreciere a unei monede;  o mai bună alocare a resurselor, ca efect al eliminării incertitudinilor legate de fixarea cursului de schimb şi, prin aceasta, a utilizării mecanismului preţurilor ca instrument de alocare a resurselor;  stimularea sectoarelor manufacturiere prin stabilitatea cursului de schimb schimb;; în absenţ absenţa a ace aceste steii stabil stabilită ităţi, ţi, res resurs ursele ele se orien orientau tau spre spre sectoarele economice care nu aveau legătură cu exportul;  stimularea firmelor mici şi mijlocii mai puţin expuse riscului legat de cursul de schimb;  creşterea schimburilor comerciale la nivel intra-unional. intra-unional.

41

Stoica Diana

Economie

Europeana

Dezavantajele care au făcut ca acest mecanism să nu poată evita o criză de proporţii cum a fost cea din 1992, au fost:  faptul că s-a pornit de la presupunerea că valoarea monedelor ar fi putu pututt fi me menţ nţin inut ută ă prin prin inte interv rven enţi ţie e guve guvern rnam amen enta tală lă,, ce ceea ea ce  înseamnă capacitatea limitată a guvernelor de a acoperi piaţa;  faptul că a plecat de la presupunerea, care s-a dovedit a fi eronată, că guvernele ar fi fost dispuse să intervină atunci când monedele altor state membre s-au depreciat, contribuind prin intervenţia lor la stabilitatea acestora; mecanismu smull a funcţi funcţiona onatt bine bine în condiţ condiţiil iile e unor unor rate rate ale inflaţ inflaţiei iei  mecani scăz sc ăzut ute e şi co cons nsta tant nte, e, dar dar a reac reacţi ţion onat at viol violen entt şi nega negati tiv v în mome moment ntul ul în ca care re pe piaţ piaţă ă au apăr apărut ut pert pertur urbă bări rile le gene genera rate te de reuni eunifficar icarea ea Ger German maniei iei sau de rezu ezultat ltatu ul res espi pin nger gerii, ii, prin prin referendum referendum,, a ideii de uniune monetară sau monedă unică în unele din statele membre;  a încurajat speculanţii care au găsit un cumpărător garantat pentru monedele slabe din sistem în persoana băncilor băncilor centrale ale statelor statelor membre; pierde dere rea, a, de că cătr tre e guve guvern rnel ele e stat statel elor or me memb mbre re,, a suve suvera rani nită tăţi ţiii  pier moneta monetare re asupr asupra a econom economiilo iilorr naţion naţionale ale cu toate toate implica implicaţii ţiile le care care derivă din acest aspect. Funcţionarea Sistemului Monetar European şi în special în cadrul acestuia a mecanismului ratei de schimb a implicat respectarea marjelor de fluctuaţie în limitele impuse, ceea ce a determinat, prin angajamentele luate, o scădere a independenţei băncilor centrale, generând aşa numita “trinitate imposibilă” adică, imposibilitatea de a avea, în acelaşi timp o politică monetară independentă, un sistem de cursuri fixe şi o mobilitate depl deplin ină ă a ca capi pita talu lulu lui. i. În peri perioa oada da func funcţi ţion onăr ării ii sist sistem emul ului ui,, me memb mbri riii mecanismului ratei de schimb au optat, în general pentru stabilitatea ratei de schimb combinată cu un control riguros al mişcării capitalurilor. Independen Independenţa ţa moneta monetară ră a permis permis statelor statelor membre membre să operez opereze e cu rate diferite ale inflaţiei însă şocurile petroliere din anii 70 au determinat o creştere a diferenţei dintre aceste rate ceea ce a obligat fie la o reglare a ratei inflaţiei prin renunţarea la sistemul de cursuri fixe, fie la o renunţare la inde indepe pend nden enţa ţa în stab stabil ilir irea ea rate rateii infl inflaţ aţie ieii şi me menţ nţin iner erea ea sist sistem emul ului ui cursurilor fixe. Soluţia aleasă a fost aceea a menţinerii divergenţelor între ratele inflaţiei şi ajustarea ratele de schimb ori de câte ori era necesar pentr pentru u a evita problem problemele ele legate legate de compet competiti itivit vitate ate în plan intern intern şi extern. Funcţionarea Sistemului Monetar European a condus la reducerea impred impredict ictabi abilit lităţi ăţiii cursul cursului ui de schimb schimb între între monede monedele le compon component ente e ale acestuia, introducerea şi creşterea gradului de convergenţă între ratele inflaţ inflaţiei iei la nivelu nivelull statel statelor or membre membre,, încur încurajar ajarea ea aplică aplicării rii unor unor rate rate de creştere a ofertei de bani din ce în ce mai mici şi mai apropiate, reducerea variabilităţii ratelor naţionale ale inflaţiei, ale creşterii ofertei de bani şi ale dobânzilor.

42

Stoica Diana

Economie

Europeana

  Tra Trans nsfo form rmar area ea Co Comu muni nită tăţi ţiii Euro Europe pene ne în Uniu Uniune ne Econ Econom omic ică ă şi Monetară, aşa cum a fost prevăzută prin Tratatul de la Maastricht, semnat   în februarie 1992 şi intrat în vigoare în 1993 a fost conturată încă din 1988 1988,, o dată dată cu elab elabor orar area ea Ra Rapo port rtul ului ui as asup upra ra Uniu Uniuni niii Econ Econom omic ice e şi Monetare, cunoscut şi sub numele de Raportul Delors. Acest raport a prefigurat construcţia noii forme integrative în trei etape, recomandând crearea sistemului băncilor centrale europene, fără a recomanda recomanda însă însă în mod explicit utilizar utilizarea ea unei monede monede unice. Opoziţi Opoziţia a Mari Mariii Brit Britan anii ii,, argu argume ment ntat ată ă prin prin pier pierde dere rea a de suve suvera rani nita tate te pe ca care re o pres presup upun unea ea noua noua fază fază inte integr grat ativ ivă, ă, a întâ întârz rzia iatt înce începe pere rea a unif unific icăr ării ii monetare.  Tratatul de la Maastricht, cunoscut şi sub numele de Tratatul Uniunii Europ Europene ene,, a stabil stabilit it calend calendaru arull Uniuni Uniuniii Econom Economice ice şi Moneta Monetare, re, cadru cadrull instit instituţi uţiona onall necesa necesarr funcţi funcţionă onării rii ace aceste steia, ia, format format din Banca Banca Centra Centrală lă Europeană şi sistemul băncilor centrale precum şi criteriile de convergenţă pentru economiile statelor membre. Prim Prima a etap etapă ă a calen alenda darrulu ului cupr cuprin inssă într între e 1 iuli iulie e 1990 1990 şi 31 decembrie 1993, ale cărei elemente centrale au fost stabilite înainte de Maastricht, a reprezentat etapa consolidării pieţei. În cadrul ei s-au realizat o serie de progrese legate de abolirea restricţiilor legate de mişcările de capi ca pita tal, l, co cons nsol olid idar area ea me meca cani nism smul ului ui rate rateii de sc schi himb mb şi o întă întări rire re a cooperării între băncile centrale ale statelor membre. În cadrul acestei etape, în procesul de consolidare a pieţei Consiliul a stabilit un cadru de conv co nver erge genţ nţă ă al perf perfor orma manţ nţel elor or ec econ onom omic ice e din din stat statel ele e me memb mbre re şi de monitorizare a progresului realizat, pe baza unor rapoarte periodice. periodice. Cea Ce a de-a de-a doua doua etap etapă, ă, înce începu pută tă la 1 ianu ianuar arie ie 1994 1994,, de form formar are e instit instituţi uţiona onală, lă, a marcat marcat ali alinie nierea rea şi conver convergen genţa ţa econom economiil iilor or statel statelor or membre dar a şi implicat transferul autorităţii monetare către Sistemul European al Băncilor Centrale şi crearea Institutului Monetar European. Etapa Etapa a treia a impus impus trecerea trecerea spre spre sistemul sistemul irevocabil irevocabil de cursuri cursuri fixe fixe,, util utiliz izar area ea unei unei poli politi tici ci mone moneta tare re unic unice e pent pentru ru stat statel ele e me memb mbre re part partic icip ipan ante te prec precum um şi înlo înlocu cuir irea ea prog progre resi sivă vă,, până până la elim elimin inar are, e, a monedelor statelor membre care au îndeplinit criteriile de convergenţă cu moneda unică Euro.  Tratatul de la Maastricht condiţionează participarea în cadrul Uniunii Econ Econom omic ice e şi Mone Moneta tare re de înde îndepl plin inir irea ea unor unor crit criter erii ii de co conv nver erge genţ nţă ă nominală, un fel de ţinte cantitative cantitative de referinţă, cunoscute şi sub numele de Criteriile de la Maastricht. Acestea sunt: sunt:  rată scăzută a inflaţiei, care să nu depăşească cu mai mult de 1,5 % cele mai bune performanţe ale statelor membre participante în anul dinaintea examinării;  dobâ dobânz nzii sc scăz ăzut ute e pent pentru ru cred credit itel ele e pe term termen en lung lung,, ca care re să nu depăşească cu mai mult de 2% dobânzile din cele mai performante state membre participante în anul dinaintea examinării;  un deficit real sau planificat care să nu depăşească 3% din PIB  datorie publică cumulată care să nu depăşească 60% din PIB;  stabilitatea cursului de schimb, în sensul menţinerii cursului naţional  în limitele marjelor normale de fluctuaţie ale MRS2 pentru cel puţin

43

Stoica Diana

Economie

Europeana

doi ani înaint înaintea ea intrăr intrării ii în zona zona euro. euro. Criter Criteriul iul de conver convergen genţă ţă a cursul cursului ui de schimb schimb reprez reprezint intă ă una una din condiţ condiţiile iile Trata Tratatul tului ui de la Maastricht care trebuie îndeplinită de către statele membre înainte de adop adopta tare rea a mone monede deii unic unice. e. Acea Aceast sta a pres presup upun une e part partic icip ipar area ea obligatorie la MRS2 cel puţin doi ani înainte de intrarea în zona euro, timp în care nu este permisă realinierea parităţii centrale în sensul devalorizării în cei doi ani de participare la MRS2. În afara acestor criterii, au fost luate în calcul şi o serie de alţi factori, cum ar fi gradul de integrare al pieţelor, soldul balanţei de plăţi, costul unitar al forţei de muncă precum şi alte elemente relevante pentru stabilitatea pieţelor. Alăt Alătur urii de crit criter erii iile le de co conv nver erge genţ nţă ă nomi nomina nală lă,, însă însă fără fără a face face obie obiect ctul ul Trat Tratat atul ului ui de la Maas Maastr tric icht ht,, au apăr apărut ut,, la iniţ iniţia iati tiva va Co Comi misi siei ei Europene şi a Băncii Centrale Europene o serie de criterii care merg pe asigurare asigurarea a convergen convergenţei ţei şi coeziunii coeziunii structur structurilor ilor economice economice ale statelor statelor memb me mbre re şi ale ce celo lorr ca cand ndid idat ate. e. Aces Aceste te crit criter erii ii numi numite te şi crit criter eriil iile e de convergenţă reală privesc: - gradul de deschidere a economiei, calculat ca pondere a schimburilor comerciale externe în PIB, - ponderea comerţului bilateral că ţările membre ale Uniunii Europene în totalul comerţului exterior, - structura economiei pe cele trei ramuri principale (industrie, agricultură şi servicii), - PIB-ul pe cap de locuitor, calculat fie în funcţie de paritatea puterii de cumpărare, fie la cursul nominal. La summitul de la Bruxelles din mai 1998, Consiliul a decis că 11 din cele 15 state membre îndeplineau criteriile de convergenţă şi deci puteau participa la etapa a treia a procesului integrativ. În fapt, s-au făcut o serie de concesii dintre care le amintim pe cele legate de ponderea datoriei publice în PIB în cazul Italiei şi al Belgiei. Pentru a se evita controlul guvernelor asupra chestiunilor financiare ale statelor membre, s-a semnat Pactul de Stabilitate şi Creştere de la Dublin (1996) prin care era asigurată discip disciplin lina a financ financiar iară ă prin prin evitar evitarea ea unor unor defici deficite te bugeta bugetare re peste peste limite limitele le stabilite. Confor Conform m preved prevederi erilor lor Tratatu Tratatului lui Uniuni Uniuniii Europe Europene, ne, statele statele care ader aderă ă la Uniu Uniune nea a Euro Europe pean ană ă obţi obţin n o dero deroga gare re temp tempor orar ară ă în ce ceea ea ce priveşte adoptarea monedei comune şi implicit intrarea în zona euro, ceea ce presupune ca, ulterior aderării, acestea să intre în MRS2. Structura instituţională a Uniunii Economice şi Monetare este dată în prin princi cipa pall de către către Banc Banca a Ce Cent ntra rală lă Euro Europe pean ană ă şi bănc băncil ile e centr central ale e ale ale statelor membre formează Sistemul European al Băncilor Centrale. Din acest sistem mai fac parte şi băncile centrale ale statelor membre care nu fac parte din zona Euro, şi care nu participă la luarea deciziilor cu privire la politica monetară unică pentru zona Euro. Obie Obiect ctiv ivul ul decl declar arat at al SEBC SEBC îl co cons nsti titu tuie ie me menţ nţin iner erea ea stab stabil ilit ităţ ăţii ii preţurilor alături de definirea şi implementarea politicii monetare unice, crea creare rea a şi deţi deţine nere rea a de reze rezerv rve e valu valuta tare re ale ale stat statel elor or part partic icip ipan ante te şi asigurarea stabilităţii sistemului financiar. Începând cu 1 ianuarie 1999, 44

Stoica Diana

Economie

Europeana

politica monetară a Uniunii Europene nu a mai fost concepută la nivel naţional, ci la nivel comunitar de către Banca Centrală Europeană.

Instrumentele şi procedurile de politică monetară utilizate de către BCE sunt:  operaţiunile pe piaţa deschisă, din care fac parte operaţiunile de cesiune temporară, operaţiile ferme de vânzare de active de către SEBC, emisiunea de certificate de depozit, operaţiuni de schimburi de devize şi lichidităţi în alb; facili lită tăţi ţi perm perman anen ente te ca care re perm permit it furn furniz izar area ea sa sau u retr retrag ager erea ea de  faci lichidităţi;  rezervele obligatorii;  controlează dobânda la împrumuturile pe termen foarte scurt, dar nu şi pent pentru ru ce cele le pe term termen en lung lung,, cu ajuto ajutoru rull că căro rora ra se fina finanţ nţea ează ză datoria publică. Politica monetară comună este adoptată de către Banca Centrală Europeană şi apoi implementată de către băncile centrale ale statelor membre participante la moneda unică. Banca Centrală Europeană este independentă şi nu execută dispoziţiile instituţiilor Uniunii Europene şi nici pe cele ale guvernelor statelor membre. Ea are dreptul exclusiv de a autoriza emisiunea de bancnote în cadrul zonei euro, în timp ce băncile centrale naţionale sunt unicii acţionari şi deţinători ai capitalului Băncii Central Europene. Capitalul subscris este proporţional cu ponderea PIB-ului şi respectiv a populaţiei statului membru respectiv în totalul comunitar.

45

Stoica Diana

Economie

Europeana

CURS 7. POLITICA ECONOMICĂ COMUNĂ Uniunea Uniunea economică economică şi monetară monetară se sprijină sprijină pe trei piloni: piloni: primul primul este cel monetar, cel de-al doilea este cel fiscal iar cel de-al treilea cel structural. structural. Politica economică comună acoperă cu preponderenţă pilonii doi şi trei. Dacă Dacă în ca cadr drul ul prim primul ul pilo pilon, n, ce cell mone moneta tar, r, se poat poate e vorb vorbii de o pute putern rnic ică ă co coor ordo dona nare re înso însoţi ţită tă de o înlo înlocu cuir ire e a poli politi tici cilo lorr mone moneta tare re naţionale şi a celor privind cursul de schimb cu politici comunitare, în privinţa celui de-al doilea pilon, datorită în principal lipsei unui regulament fiscal comun, se poate vorbi de o slabă coordonare şi de slabe performanţe în aplicarea în comun a unor prevederi şi reguli de această natură. În cadrul Uniunii Economice şi Monetare există mai multe modele de coor co ordo dona nare re a poli politi ticii cii ec econ onom omic ice, e, în func funcţi ţie e de modu modull şi pute putere rea a de intervenţie: unul bazat pe reguli obligatoriu de respectat, cel de-al doilea bazat pe reguli orientative şi cel de-al treilea care merge pe principiul coordonării politicilor economice ale statelor membre, fără a presupune existenţa unei baze legale în acest sens. Primul, Primul, creat pentru pentru a impune disciplină disciplină financiară, financiară, este cel adoptat adoptat de Pactul de Stabilitate şi Creştere, bazat pe reguli stricte prevăzute în tratatele Uniunii şi care sunt aplicate prin intermediul unor reglementări for formale male ca carre obli obligă gă la res espe pect ctar area ea legi legiii şi, şi, în ca cazu zurri dove dovedi dite te de nerespectar nerespectare e a acesteia, la aplicarea aplicarea de penalităţi. penalităţi. De menţionat menţionat faptul că sancţiunile pot fi acordate numai statelor membre ale zonei euro. Cel de-al doilea, care stă la baza elaborării Cadrului General de Politi Politică că Econom Economică ică,, presu presupun pune e aplica aplicarea rea unor proce procedur duri, i, prevă prevăzut zute e în tratate, dar care nu sunt, prin lege, obligatoriu de respectat. Cel de-al treilea, care merge pe metoda deschisă de coordonare a politicilor economice, ca rezultat al concluziilor Consiliului European, nu obligă, prin lege, la respectarea prevederilor şi nu permite acordarea de sancţiuni financiare. Privin Privind d din perspe perspecti ctivă vă istor istorică ică,, Statel Statele e membr membre e sem semnat natare are ale  Tratatului de la Roma nu au fost pregătite, la acel moment, să accepte abandonare abandonarea a controlul controlului ui asupra asupra problemelo problemelorr economice economice şi monetare monetare în favoarea Comunităţii. Ca atare, au fost definite obiectivele care urmau să fie atinse prin politicile naţionale, inclusiv cele legate de gradul de ocupare a forţei de muncă, de stabilitatea stabilitatea preţurilor preţurilor sau de echilibrul balanţei de plăţi, plăţi, politici a căror elaborare şi implementare a rămas în exclusivitate în sarcina şi sub  jurisdicţia statelor membre.

46

Stoica Diana

Economie

Europeana

Momentul în care s-a putut vorbi de o politică economică comună este legat de decizia luată de statele membre de trecere spre uniunea economică şi monetară, monetară, în 1971, ca urmare a unei rezoluţii a Consiliului şi a reprezentanţilor reprezentanţilor guvernelor statelor membre. Condiţia realizării etapelor cerute de către uniunea economică şi moneta monetară ră a fost fost conver convergen genţa ţa econom economiilo iilorr state statelor lor membre membre,, o sar sarcin cină ă deosebit deosebit de dificil de îndeplinit îndeplinit date fiind disparită disparităţile ţile structura structurale le majore dint dintre re eco econo nomi miil ile e ca care re urma urmau u să part partic icip ipe e la ac aces estt proc proces es înain înainte te de completarea pieţei interne. În ciuda eşecului înregistrat, lecţiile primite în acea perioadă au constituit un important stimulent pentru elaborarea şi formularea unei politici economice eficiente.

Convergenţa economică în Uniunea Europeană Spre deosebire de situaţia politicii monetare, statele membre îşi menţ me nţin in resp respon onsa sabi bili lita tate tea a as asup upra ra poli politi tici ciii ec econ onom omic ice, e, în co cond ndiţ iţii iile le respectării principiilor economiei de piaţă deschise în cadrul unui mediu concurenţial corect. Înce Începâ pând nd cu 1 ianu ianuar arie ie 1994 1994,, poli politi ticil cile e ec econ onom omic ice e ale ale stat statelo elorr memb me mbre re sunt sunt co coor ordo dona nate te la nive nivell co comu muni nita tar. r. Deci Decizi zia a Co Cons nsil iliu iului lui din din Dece Decemb mbri rie e 1990 1990 es este te dire direcţ cţio iona nată tă spre spre întă întări rire rea a ca capa paci cită tăţi ţiii stat statel elor or membre de a atinge în mod progresiv convergenţa în privinţa performanţelor economice înregistrate. În acest context, Consiliul pentru Afaceri Economice şi Financiare (ECO (ECOFI FIN) N),, ac acţi ţion onân ând d pe baza baza majo majori rită tăţi ţiii ca cali lifi fica cate te,, la reco recoma mand ndar area ea Comisiei, formulează, în fiecare an, un document care cuprinde cadrul general al politicii economice pentru statele membre şi pentru Uniune în ansamblul ei şi raportează rezultatele Consiliului. Pe această bază, la recomandarea Comisiei, Consiliul prin majoritate calificată, calificată, aprobă cadrul general al politicii economice economice prin care sunt stabilite obiectivele obiectivele comune legate de inflaţie, finanţe publice, stabilitatea cursului de schimb şi ocuparea forţei de muncă. (art. 99 din TEC). Acest document se află în centrul coordonării politicii economice a Uniunii Europene. Consiliu liul, pe baza rapo apoar arttelo elor întocmite de către Comisie monito monitoriz rizeaz ează ă dezvol dezvoltăr tările ile economic economice e ale fiecăru fiecăruii stat stat membru membru şi ale Uniuni Uniunii, i, prin prin aşa numita numita monitori monitorizar zare e multil multilate ateral rală ă fundam fundament entată ată pe prog progra rame mele le de co conv nver erge genţ nţă ă prez prezen enta tate te de că cătr tre e fiec fiecar are e din din stat statel ele e membre (art. 99.3 din TEC). Procesul de monitorizare este însoţit şi de o revizuire a politicilor bugetare, cu referire particulară la mărimea şi finanţarea deficitelor. Monitorizarea multilaterală are drept scop obţinerea de angajamente reciproce din partea statelor membre de a-şi coordona politicile econom In situaţia în care se constată că politicile elaborate de către un stat membru nu sunt în concordanţă cu cadrul general stabilit, Consiliul poate, pe baza baza major majorită ităţii ţii califica calificate, te, sa facă facă recoma recomand ndări ări statulu statuluii membr membru u în cauza. 47

Stoica Diana

Economie

Europeana

De as asem emen enea ea,, prin prin unan unanim imit itat ate, e, Co Cons nsililiu iull poat poate e să deci decidă dă as asup upra ra măsurilor ce urmează a fi luate atunci când se consideră că situaţia dintr-un stat membru prezintă dificultăţi legate de aprovizionarea cu un anumit produs. In situaţia în care un stat membru se afla în dificultate sau este ameninţat de o situaţie dificilă, din cauze care nu se afla sub controlul aces ac estu tuia ia,, Co Cons nsil iliu iull poat poate, e, pe baza aza de unan unanim imit itat ate e să deci decidă dă,, la propunerea Comisiei, acordarea de asistenţă financiară statului membru respectiv (art. 100 TEC). Intr Intrar area ea în etap etapa a a trei treia a a uniu uniuni niii ec eco onomic omice e şi mone moneta tarre şi adoptarea monedei monedei euro a legat economiile economiile statelor membre membre şi mai mult mult prin adoptarea politicii monetare şi a cursului de schimb comun. Politicile economice şi determinarea nivelului salariilor au rămas în responsabilitatea guvernelor naţionale, in conformitate cu art. 104 din TEC şi cu prevederile Pactului de Creştere şi Stabilitate. Deoa Deoare rece ce dezv dezvol olta tare rea a ec econ onom omiiiilo lorr naţi naţion onal ale e are are impa impact ct as asup upra ra perspectivelor inflaţiei în zona euro, ele influenţează condiţiile monetare ale zonei. Din acest motiv, introducerea monedei unice presupune o mai puternica monitorizare şi coordonare a politicilor economice ale statelor membre care formează zona euro. O mai puternică coordonare va putea, în schimb, să contribuie la atingerea obiectivelor propuse prin art. 2 din tratatul EC. Pentru a asigura creşterea convergenţei şi bunei funcţionări a pieţei interne, statele membre care nu fac parte din zona euro, dar fac parte din mecani mecanismu smull ratei ratei de schimb schimb trebu trebuie ie inclus incluse e în coordo coordonar narea ea politi politicilo cilorr economice.

48

Stoica Diana

Economie

Europeana

CURS 8. POLITICA AGRICOLĂ COMUNĂ Consid Considera erată tă uneori uneori drept drept “victi “victimă mă a propri propriulu uluii succes succes”, ”, Politi Politica ca agricolă comună a reprezentat, încă de la crearea ei, una din cele mai cont co ntro rove vers rsat ate e poli politi tici ci co comu muni nita tare re.. Cu toat toate e că în prez prezen entt agri agricu cult ltur ura a utilizează doar 1,8 % din PIB-ul comunitar (spre deosebire de 12% în anii 60) 60) şi ac acop oper eră ă doar doar 4% din din tota totalu lull popu populaţ laţie ieii ac acti tive ve,, ea co cont ntin inuă uă să constituie o sursă de conflicte atât în cadrul Uniunii Europene, cât şi în relaţiile acesteia cu principalii săi parteneri comerciali. Indife Indiferen rentt dacă dacă e privit privită ă la nivel nivel naţion naţional, al, region regional al sau mondia mondial, l, agricultura a reprezentat întotdeauna un segment sensibil al economiei şi a fost şi este privită, şi în prezent, ca o ramură de un tip special, care treb trebui uie e prot protej ejat ată ă şi subv subven enţi ţion onat ată. ă. Argu Argume ment ntel ele e în favo favoar area ea ac aces este teii afirmaţii sunt următoarele: Produsele agricole sunt destinate acoperirii trebuinţelor vitale ale indivizilor; datorită acestui fapt ele reprezintă unul din elementele de bază ale securităţii securităţii economice economice şi, în ultimă ultimă instanţă, instanţă, chiar al supravieţu supravieţuirii irii unei economii. Struct Structur urile ile agrico agricole le naţion naţionale ale sunt sunt legate legate de struct structuri urile le soc social iale. e. Produsele agricole sunt materii prime într-o serie de ramuri ale industriei uşoa uşoare re,, ca atar atare e exis existe tenţ nţa a lor lor dete determ rmin ină ă buna buna func funcţi ţion onar are e a ac aces esto torr ramuri; Privită din perspectiva ofertei, piaţa produselor agricole are un grad ridicat de volatilitate, determinat în principal de dependenţa acesteia de factori naturali. Oferta volatilă se întâlneşte pe piaţă cu o cerere relativ rigidă, ceea ce face face ca preţ preţul ul prod produs usel elor or agri agrico cole le,, lăs lăsat at la jocu jocull libe liberr al pieţ pieţei, ei, să fluctueze puternic chiar în intervale foarte scurte de timp. Pentru a asigura o rela relati tivă vă stab stabil ilit itat ate e în ac acop oper erir irea ea nevo nevoil ilor or co cons nsum umat ator oril ilor or dar dar şi în veniturile producătorilor a fost nevoie de intervenţii în mecanismul pieţei, atât atât prin prin inte interm rmed ediu iull preţ preţul ului ui cât şi prin prin alte alte pârg pârghi hiii şi inst instru rume ment nte e specifice. În ultima perioadă se pune accentul pe componenta ecologică a activităţii economice, ori, datorită veniturilor relativ scăzute obţinute în agricultur agricultură, ă, comparati comparativ v cu cele obţinute în alte sectoare sectoare ale economiei, economiei, e nevoie nevoie de un ajutor ajutor din partea partea statu statului lui pentr pentru u a asi asigur gura a compon component enta a ecologică a acestei ramuri. În priv privin inţa ţa spaţ spaţiu iulu luii co comu muni nita tar, r, treb trebui uie e me menţ nţio iona natt fapt faptul ul că agricultura a fost întotdeauna întotdeauna un sector protejat şi subvenţionat subvenţionat de către stat. După cel de-al doilea război mondial atenţia acordată agriculturii s-a inte intens nsif ific icat at în urma urma expe experi rien enţe ţeii gene genera rate te de lips lipsa a alim alimen ente telo lorr şi a foametei din timpul războiului.

49

Stoica Diana

Economie

Europeana

Argumentele în favoarea unei politici agricole comune au fost: a). contrastele existente la nivelul celor şase state membre, în momentul constituirii structurilor comunitare, contraste datorate pe de-o parte unor cauze de natură geografică dar şi modului în care naţiunile europene au tratat de-a lungul timpului problema agriculturii; b). statele bogate au avut tendinţa de a-şi susţine fermierii prin acordarea de subvenţii şi prin preţuri ridicate, în timp ce statele sărace au încercat să atragă la bugetul de stat cât mai multe venituri dinspre sectorul agricol, în special prin pârghii fiscale; c). faptul că, deşi la sfârşitul anilor 60 cei şase membrii fondatori aveau 65 milioane hectare de teren utilizat în agricultură, la o populaţie agricolă de 17,5 17,5 milioa milioane ne de persoa persoane, ne, cu difere diferenţi nţieri eri sem semnif nifica icativ tive e între între statel statele e membre, membre, în sensul că ponderea ponderea populaţiei populaţiei agricole agricole era de 33% în Italia, Italia, 25% în Franţa, 20% în Belgia, în timp ce agricultura producea 36%din PIBul Italiei, 30% din cel al Franţei şi 15% din cel al Germaniei, producţia agricolă acoperea numai 85% 85% din nevoia de hrană a celor şase; d). diferenţe semnificative atât din punct de vedere al dimensiunilor cât şi al randamentelor fermelor europene comparativ cu cele din Statele Unite; astf as tfel el,, fer ferme mele le din din Stat Statel ele e Unit Unite e aveau veau o dim dimensi ensiu une me medi die e de aproximativ 20 de ori mai mare decât cele europene; un fermier american hrănea 50 de locuitori, în timp ce unul european hrănea 10 locuitori. Formarea pieţei unice s-a realizat sectorial, deci trebuia inclusă şi agri agricu cult ltur ura. a. Disc Discuţ uţii iile le iniţ iniţial iale e s-au s-au purt purtat at as asup upra ra incl includ uder erii ii sa sau u nu a agri agricu cult ltur urii ii în proc proces esul ul de inte integr grar are e a pieţ pieţelo elorr naţi naţion onal ale e euro europe pene ne.. Excl Exclud uder erea ea benef benefic icia ia de argu argume ment nte e teor teoret etic ice e cum cum ar fi ac acela ela că o structură integrativă integrativă nou creată creată nu poate poate fi net avantajoasă avantajoasă decât atunci când, când, confor conform m teorie teorieii vineri vineriene ene,, e format formată ă din econom economiil iile e cu struct structur urii conc co ncur uren enţi ţial ale e şi nive nivelu luri ri co comp mpar arab abil ile e de dezv dezvol olta tare re.. Cum Cum se sect ctoa oare rele le agr agricol icole e ale ale ţăr ăril ilor or eur europen pene er erau au ca carrac acte terrizat izate e de o put puter erni nică că eterogenitate lansarea lor într-un regim de liber schimb specific pieţelor comune fără o completare legislativ instituţională specifică ar fi accentuat disp dispar arit ităţ ăţil ile e exis existe tent nte. e. Inte Intere rese se poli politic tice e şi ec econ onom omic ice e au dete determ rmin inat at includerea agriculturii în procesul construcţiei europene şi aplicarea unei politici comune prin care agricultura avea să devină expresia cea mai fidelă a principiilor de funcţionare şi existenţă a unui sistem integrat. Existenţa pieţei unice a lărgit sfera de desfacere a produselor în interior, obligând la specializarea producătorilor, cu efecte asupra creşterii producţiei concomitent cu ieftinirea produselor. Toate acestea au condus la nevoia nevoia de a utiliz utiliza a instru instrumen mente te comune comune de protecţ protecţie ie a fermel fermelor or şi fermierilor dar şi pentru a stimula desfacerea desfacerea surplusului în exterior. Din Din punc punctt de vede vedere re poli politi tic, c, Po Poli liti tica ca Agri Agrico colă lă Co Comu mună nă a fost fost “o afac afacer ere e fran franco co-g -ger erma mană nă,” ,” în se sens nsul ul că Germ German ania ia şi-a şi-a desc deschi hiss piaţ piaţa a produselor agricole franceze, iar Franţa produselor industriale germane. Agricultorii din statele europene puternice au reprezentat dintotdeauna o forţă demnă de luat în considerare. Politica Agricolă Comună a fost creată prin Tratatul de la Roma (art. 38-47, acum art. 32-37) iar principiile de operare au fost stabilite în cadrul Conferinţei de la Stresa, care a avut loc în 1958, şi ale cărei prevederi au fost puse în aplicare începând cu 1962. Această politică acoperă o gamă 50

Stoica Diana

Economie

Europeana

largă largă de activi activităţ tăţii specif specifice ice dintre dintre care care aminti amintim m contr controlu olull schimb schimburi urilor lor come co merc rcia iale le cu prod produs use e agri agrico cole le,, măsu măsuri ri de susţ susţin iner ere e prin prin preţ preţur uri, i, transf transferu eruri ri ale venitu venituril rilor or,, subven subvenţii ţii de produ producţi cţie, e, fondur fondurii de invest investiţi iţiii nerambursabile, reglementări legate de standardele de sănătate, etc. Obiect Obiective ivele le Politi Politicii cii agrico agricole le comune comune,, confor conform m artico articolul lului ui 33 din  Tratat, sunt:  creşterea productivităţii în agricultură prin promovarea progresului tehnic şi utilizarea optimă a factorilor de producţie, în special a forţei de muncă;  asigurarea unui standard de viaţă decent lucrătorilor agricoli;  stabilizarea pieţelor agricole;  asigurarea ofertei de hrană la nivel comunitar; asigur gurare area a unor unor preţur preţurii de consum consum rezona rezonabil bile e pentru pentru produs produsele ele  asi agricole. Pentru atingerea acestor obiective s-au stabilit, la Stresa, cele două tipuri de politici: A. poli politi tica ca de co con ntro trol a pieţe ieţeii car are e co con nţine ţine regle eglem mentă entărri de func funcţi ţion onar are e a pieţ pieţei ei,, orga organe nele le de inte interv rven enţi ţie, e, regl reglem emen entă tări ri priv privin ind d concurenţa şi comerţul exterior comunitar; B. polit politica ica struct structura urală, lă, vizând vizând modifi modificăr cării în factor factorii ii de produc producţie ţie,, cond co ndiţ iţii iile le de prod produc ucţi ţie, e, form formar area ea unor unor fond fondur urii de fina finanţ nţar are e a ac aces este teii politici la nivel comunitar.

1. POLITICA DE CONTROL A PIEŢEI Prin Princi cipi piul ul ca care re stă stă la baza baza Po Poli liti ticii cii agri agrico cole le co comu mune ne es este te ac acel ela a conform căruia căruia pieţele agricole agricole sunt administrate, instrumentele utilizate utilizate  în acest sens fiind preţurile, cotele de producţie, subvenţiile şi barierele de import. Reformele recente ale Politicii Agricole Comune au introdus o serie de instrumente noi, cum ar fi suportul financiar direct acordat fermierilor, stim stimul ulen ente tele le fina financ ncia iare re ac acor orda date te agri agricu cult ltor oril ilor or pent pentru ru a renu renunţ nţa a la cultivarea cultivarea pământului pământului etc. Indiferen Indiferentt de natura natura instrumentelo instrumentelorr utilizate, utilizate, sistemul este, în esenţă, unul care distorsionează piaţa. Cele trei principii fundamentale ale Politicii Agricole Comune unitat atea ea pieţ pieţei ei real realiz izat ată ă prin prin libe libera rali liza zare rea a mişc mişcăr ării ii prod produs usel elor or  unit agricole în limitele spaţiului comunitar; preferinţ inţa a comuni comunitar tară ă rea realiz lizată ată prin prin protec protecţia ţia de impor importur turile ile de  prefer prod produs use e agri agrico cole le din din afar afara a spaţ spaţiu iulu luii co comu muni nita tarr şi prom promov ovar area ea expo exporrtur turilor ilor co com munit unitar are; e; ace cest st princi incipi piu, u, ca carre favo favorrizea izează ză produc producăto ătorii rii,, res restrâ trânge nge posibi posibilit litate atea a de ale aleger gere e a consum consumato atoril rilor or comunitari; soli lida dari rita tate tea a fina financ ncia iară ră (res (respo pons nsab abil ilit itat atea ea fina financ ncia iară ră co comu mună nă))  so conform căruia costurile PAC sunt suportate de către toate statele membre, fără a lua în calcul în mod direct contribuţia pe care au adus-o la bugetul comunitar . Pentru ca politica de control a pieţei să funcţioneze se utilizează trei tipuri de sisteme de control al pieţei:schemele de garantare şi preţul de

51

Stoica Diana

Economie

Europeana

intervenţie, care se aplică la 70% din produsele agricole. Schemele de intervenţie garantează preţul minim la care agenţiile comunitare intervin şi cumpăr cumpără ă produs produse e pe care care le stoche stochează ază;fo ;form rmare area a liberă liberă a preţu preţuril rilor or pentru un număr limitat de produse; Principalele instrumente utilizate în cadrul politicii de control a pieţei sunt :  sistemul de susţinere a preţurilor;  subvenţiile directe;  barierele de import;  subvenţiile la export; existenţa nţa unui unui sis sistem tem moneta monetarr propr propriu iu agricu agricultu lturii rii (agrim (agrimone onetar tary y  existe system). Instrumentul pivot utilizat în cadrul sistemului de control al pieţei îl constituie sistemul de susţinere a preţurilor. De menţionat că Uniunea Europeană a stabilit şi utilizează şi în prezent plafoane de preţ pentru aproape toate produsele agricole. De regulă, preţurile astfel stabilite sunt cu 50% până la 100% mai mari decât preţul mondial. Sistemul de susţinere a preţurilor este format din:  preţul de intervenţie , adică preţul la care agenţiile comunitare cumpără şi stochează produsele de pe piaţă atunci când producţia este este excede excedenta ntară. ră. Nu trebui trebuie e confun confundat dat preţu preţull de interv intervenţ enţie ie cu intervenţia în sine, sine, care e un mecanism de stabilizare a pieţei. Este un preţ unic pentru spaţiul comunitar;  preţul ţintă e format din preţul de intervenţie + diferenţa dintre preţ preţul ul de piaţ piaţă ă şi ce cell de inte interv rven enţi ţie e la ca care re se adau adaugă gă co cost stul ul tran transp spor ortu tulu luii într între e zona zona cu prod produc ucţi ţia a ce cea a mai mai mare mare şi ce cea a cu producţia cea mai mică din spaţiul comunitar. Acest preţ e unul care se fixează zilnic şi se speră să se obţină pe piaţa cu producţia cea mai mică;  preţul prag, utilizat pentru importurile de produse agricole atunci când preţul acestora este mai mic decât preţul la care se obţin produsele în spaţiul comunitar şi se calculează ca diferenţă între preţul ţintă şi costul depozităr ăriii la care se adaugă costul transportului. Alături de preţurile menţionate anterior, există şi preţuri specifice unor produse , cum ar fi preţul orientativ (guide price) pentru carnea neprelucrată, preţul preţul de bază bază (basic price) price) pentru legume şi fructe, fructe, preţul de retragere de pe piaţă (withdrawla price) utilizat pentru legume şi fructe atunci când acestea ating un anumit grad de perisabilitate. Prin crearea şi utilizarea unor preţuri distorsionate pentru anumite produse agricole s-a încurajat creşterea producţiei acestora, ajungându-se, pe această cale, la obţinerea de surplusuri. Ca atare, au apărut noi pârghii, de data aceasta pentru a reduce susţinerea financiară atunci când se ating ţintel ţintele e propus propuse. e. Din ace aceast astă ă catego categorie rie menţio menţionăm năm cantit cantităţi ăţile le maxime maxime gar aran anta tate te,, co cote tele le maxim axime e de pro producţ ducţie ie şi co co-r -res espo pons nsab abil ilit itat atea ea producătorilor în susţinerea costului producţiei obţinute în surplus.

52

Stoica Diana

Economie

Europeana

Subvenţiil Subvenţiile e directe directe reprezint reprezintă ă ajutoare ajutoare suplimenta suplimentarr acordate acordate unor produse agricole, de regulă produse marginale, cum ar fi măslinele, viermii de mătase sau anumite tipuri de seminţe. Bari Barier erel ele e de impo import rt repr reprez ezin intă tă un sist sistem em mixt mixt de taxe taxe vama vamale le aplicate asupra importurilor combinat cu stabilirea unor cote de import asupra produselor agricole. Uniunea Europeană a încheiat, de-a lungul timpului, o serie serie de acorduri acorduri preferenţiale care permit accesul produselor agricole din statele în curs de dezvoltare în regim preferenţial, însă aceste produse, provenind în special din zona mediteraneană nu reprezintă un pericol pentru agricultura europeană. Subvenţiile de export (sau restituirile la export) reprezintă un mod de a susţine susţine exporturile exporturile de produse produse agricole comunitare comunitare pe piaţa externă externă atunci atunci când costul obţinerii obţinerii acestora acestora la nivel comunitar comunitar e mai mare decât cell de pe piaţ ce piaţa a mond mondia ială lă.. Acor Acorda dare rea a unor unor as astf tfel el de subv subven enţi ţiii es este te interpretată drept un mod de distorsionare a concurenţei şi penalizată de cătr că tre e Orga Organi niza zaţi ţia a Mond Mondia ială lă a Co Come merţ rţul ului ui,, fapt fapt ca care re a dete determ rmin inat at o reducere a cheltuielilor cheltuielilor cu subvenţiile de de export ale Uniunii de la 55% din totalul exporturilor de produse agricole în 1992 la mai puţin de 10% în 1998. Sistem Sistemul ul moneta monetarr propriu propriu agricu agricultu lturii rii a apărut apărut din nevoia nevoia de a asigura, şi prin pârghii monetare, stabilitatea preţurilor produselor agricole şi implicit a veniturilor producătorilor agricoli. În esenţă, sistemul se baza pe calculul unor rate de schimb speciale numite “ cursuri verzi” aplicate produselor agricole. Atunci când pe piaţă existau diferenţe între cursurile “verzi” şi cele ale pieţei, prin mecanismul numit compensări monetare (care reprezintă în fapt un sistem de impozite şi subvenţii) se acordau comp co mpen ensa saţi ţiii prod produc ucăt ător orilo ilorr afec afecta taţi ţi de dife difere renţ nţel ele e de curs curs.. Sist Sistem emul ul compensărilor monetare a fost înlocuit, în 1992, de aranjamente agromonetare, prin care se fixau, periodic, ratele de schimb pentru preţurile de deco decont ntar are e ale ale prod produs usel elor or agri agrico cole le în inte interi rior orul ul spaţ spaţiu iulu luii co comu muni nita tar. r. Începând Începând cu 1 ianuarie ianuarie 1999, 1999, sistemul sistemul “banilor “banilor verzi “ a fost înlocuit înlocuit cu meca me cani nism smul ul rate rateii de sc schi himb mb,, incl inclus usiv iv pent pentru ru stat statel ele e ce cele le patr patru u stat state e membre care în acel moment nu făceau parte din zona Euro.

2. POLITICA STRUCTURALĂ Aplic plicar area ea ac aces esttei poli politi tici ci s-a s-a rea eali liza zatt mult mult mai lent lent dat dator orit ită ă diferenţelor dintre condiţiile de producţie şi dintre legislaţiile naţionale în domeniul agricol, care trebuiau armonizate. Pentru a da un impuls acestei politi politici ci s-a s-au u aplica aplicatt preved prevederi erile le Pla Planul nului ui Mansho Mansholt, lt, care care cuprin cuprindea deau u trei trei grupe de măsuri: administrative, de îmbunătăţire a canalelor de desfacere a produselor şi de eliminare a discrepanţelor în productivitate. Din prima prima catego categorie rie,, cea a măsuri măsurilor lor admini administr strati ative ve menţio menţionăm năm susţ susţin iner erea ea fina financ nciar iară ă a inve invest stiţ iţii iilo lorr efec efectu tuat ate e în sc scop opul ul intr introd oduc ucer erii ii progresului tehnic în agricultură. Instrumentul utilizat în acest sens a fost subvenţionarea dobânzilor şi a unei părţi din investiţii. Alte măsuri vizau dezvoltarea învăţământului agricol, şi susţinerea financiară acordată celor care doreau să-şi închidă afacerile.

53

Stoica Diana

Economie

Europeana

Din cea de-a de-a doua doua catego categorie rie menţio menţionăm năm acord acordare area a de subven subvenţii ţii fabr fabric icil ilor or de lact lactat ate, e, a ce celo lorr de amba ambala lare re a legu legume melo lorr şi fruc fructe telo lor, r, produc producţie ţieii de vinuri vinuri,, în sco scopul pul facili facilităr tării ii accesu accesului lui ace acesto storr produ produse se pe pieţele externe.

3. COSTURILE ŞI BENEFICIILE POLITICII AGRICOLE COMUNE Dezvoltarea agriculturii comunitare a permis transformarea Uniunii Europene dintr-un importator net de produse agricole agricole la mijlocul anilor 60,  în cel de-al doilea exportator de produse agricole la nivel mondial. Acest lucru s-a realizat ca urmare a creşterii productivităţii dar şi ca urmare a susţin susţineri eriii financ financiar iare e putern puternice ice de care care s-a bucura bucuratt sec sector torul ul agrico agricoll în spaţ spaţiu iull co comu muni nita tar. r. Acea Aceast sta a a făcu făcutt ca ca,, pe fond fondul ul creş creşte teri riii preţ preţur urilo ilorr alimentelor într-un ritm mai scăzut decât al preţurilor bunurilor de consum, să se înregistreze o creştere de patru ori a volumului bunurilor agricole tranzacţionate între statele membre.

Costuri Contr Controve overse rsele le legate legate de Politic Politica a Agrico Agricolă lă Comună Comună sunt sunt legate legate în principal de aspectele financiare legate de buna funcţionare a acesteia. Se spune că acesta este cea mai costisitoare, birocratică şi risipitoare dintre poli politi tici cile le co comu muni nita tare re dar dar şi poli politi tica ca cu cell mai ce mai pute putern rnic ic ca cara ract cter er protecţionist. Principalele critici aduse acestei politici sunt legate de faptul că:  Este o politică “scumpă” în sensul că utilizează între 45 şi 50% din bugetul comunitar. Dacă în 1965 cheltuielile legate de agricultură reprezentau 8% din bugetul comunitar, în 1969 ele ajunseseră la 80%. Ritmul anual de creştere al cheltuielilor bugetare a fost de apro aproxi xima mati tiv v 90% 90% în prim primii ii 15 ani ani de func funcţi ţion onar are e ai Co Comu muni nită tăţi ţii, i, stabilizân stabilizându-se du-se,, la nivelul nivelul anilor anilor 90, la aproximat aproximativ iv 7%. Veniturile Veniturile obţinute din taxele vamale aplicate importurilor sunt depăşite de sumele sumele cheltuite cheltuite pentru pentru acordarea acordarea de subvenţii subvenţii,, achiziţionar achiziţionarea ea şi stocarea surplusului sau pentru alte cheltuieli legate de exportul produselor agricole;  Este o politică anacronică, în sensul că acele condiţii care existau în momentul creării ei nu mai există . Problema majoră a anilor 60, lipsa de produse produse agricole s-a transformat în problema surplusului surplusului de produse agricole, în condiţiile în care, începând cu 1973 consumul de produse agricole a înregistrat o creştere anuală anuală de mai puţin puţin de 0,5% 0,5%,, iar iar prod produc ucţi ţia a agri agrico colă lă în ac acee eeaş aşii peri perioa oadă dă a înre înregi gist stra ratt o creştere de 2% pe an. Problema surplusului de produse agricole a ridicat o serie de probleme, printre care cele legate de stocare şi depo depozi zita tare re cu toat toate e co cost stur uril ile e afer aferen ente te.. Re Rezo zolv lvar area ea prob proble leme meii surplusului a fost căutată în mai multe direcţii, dintre care exportul acestuia a fost una din alternative. Datorită faptului că preţurile din spaţiu spaţiull comuni comunitar tar se situea situează ză peste peste preţu preţuril rile e mondia mondiale, le, Politi Politica ca Agricolă Comună a introdus un nou instrument, provenit din sfera poli politi tici cilo lorr co come merrcial ciale, e, numi numitt “res “resttitu ituiri iri la expor xportt” prin prin ca carre produc producăto ătoril rilor or agrico agricoli li comuni comunitar tarii li se acoper acopere e difere diferenţa nţa dintr dintre e 54

Stoica Diana

Economie

Europeana







 

costul obţinerii produsului (mai mare) şi preţul cu care acesta putea fi vândut la export (mai mic).Prin acordarea de subvenţii mascate, UE încuraja practicarea dumpingului cu produse agricole comunitare. După Runda Uruguay a GATT aceste practici au fost interzise; Consumatorii europeni sunt dezavantajaţi pe de o parte datorită impozitelor pe care le plătesc, din care o parte importantă sunt utiliz utilizate ate pentru pentru susţi susţiner nerea ea agricu agricultu lturii rii,, pe de altă altă parte parte dator datorită ită preţurilor ridicate ridicate ale produselor agricole comunitare comparativ comparativ cu cele din alte ţări. Cum între categoriile de consumatori europeni există diferenţa nu numai de la un stat membru la altul ci şi între clasele sociale, consumatorii cu venituri scăzute vor fi dezavantajaţi prin faptul că vor participa cu o pondere mai mare a veniturilor lor la formarea şi susţinerea fondurilor agricole prin faptul că cea mai mare parte a veniturilor lor sunt utilizate pentru hrana acoperită de produse agricole. Utilizarea plafoanelor de preţ determină în fapt o redistribuire a puterii de cumpărare dinspre familiile sărace spre fermierii bogaţi; Este o politică generatoare de inechitate între categoriile sociale, în sensul că subvenţiile se acordă numai unor categorii profesionale şi nu şi altora altora din sectoare sectoare în care venituri veniturile le sunt reduse reduse (cum ar fi mineritul sau industria oţelului); Este o politică generatoare de inechitate, în sensul că producătorii mari mari sunt sunt avanta avantajaţ jaţii mai mult mult decât decât micii micii produ producăt cător ori. i. Explic Explicaţi aţia a cons co nstă tă în fapt faptul ul că ferm fermel ele e de mari mari dime dimens nsiu iuni ni obţi obţin, n, dato datori rită tă econom economiil iilor or la sca scară, ră, produs produsele ele la cos costur turii margin marginale ale mai scă scăzut zute e decât cele ale fermelor de mici dimensiuni. Creşterea producţiei ca urma urmare re a intr introd oduc ucer erii ii taxe taxeii vama vamale le va dete determ rmin ina a o creş creşte tere re a beneficiului marginal şi implicit a celui total, ca diferenţă între preţul intern ( egal cu preţul mondial plus taxa vamală) şi costul marginal. Conf Co nfor orm m es esti timă mări rilo lorr Co Comi misi siei ei Euro Europe pene ne,, la nive nivelu lull anul anului ui 1994 1994 apro proxima ximati tiv v 20% 20% din total otalu ul fer fermier mieril ilo or euro uropen peni au primit imit aproximativ 80% din beneficiile PAC,deoarece aproximativ 80% din producţia agricolă provine din fermele de mari dimensiuni; Datorită caracterului puternic protecţionist, reprezintă o sursă de conflict cu alte state, în special cu Statele Unite; A gene genera ratt dist distru ruge gere rea a me medi diul ului ui înco înconj njur urăt ător or prin prin încu încura raja jare rea a agriculturii intensive şi a supraproducţiilor.

Beneficii Aplicarea Politicii Agricole Comune a indus o serie de costuri de natură natură econom economico ico-so -socia cială lă dar a şi genera generatt o ser serie ie de efecte efecte poziti pozitive. ve. Dintre acestea cele mai importante sunt următoarele: utiliz izar area ea preţ preţur uril ilor or prag prag a perm permis is,, prin prin inte interm rmed ediu iull preţ preţur uril ilor or,,  util creşterea veniturilor fermierilor şi prin aceasta atingerea unui grad de coeziune socială între Europa urbană şi cea rurală. Cu toate aces ac este tea, a, se me menţ nţin in încă încă dife difere renţ nţe e se semn mnif ific icat ativ ive e într între e nive nivelu lull veniturilor medii obţinute în agricultură comparativ cu media UE. 55

Stoica Diana

Economie

Europeana

Astf Astfel el,, la nive nivelu lull anul anului ui 1990 1990 veni venitu tull me medi diu u al unui unui lucr lucrăt ător or din din agricultură reprezenta mai puţin de 40% din venitul mediu al unui lucrător din UE;  creşterea preţurilor a determinat, pe căile menţionate anterior, o creştere a producţiei agricole, reducând prin aceasta dependenţa de importuri a spaţiului comunitar;   în perioada cuprinsă între 1950 şi 1960 s-a înregistrat o creştere a veni venitu turi rilo lorr me medi diii mult mult mai mai ac accen centu tuat ată ă decâ decâtt ce cea a înre înregi gist stra rată tă la nivelul preţurilor produselor agricole ceea ce a determinat o scădere a ponderii cheltuielilor cu alimentele din totalul veniturilor personale unor metode metode şi tehnologii moderne (inclusiv (inclusiv utilizarea pe  aplicarea unor scară largă a îngrăşămintelor chimice şi a hormonilor de creştere) a condus condus la creşte creşterea rea produc producţie ţieii dar şi a produc productiv tivită ităţii ţii terenu terenuril rilor or agricole. Această modificare a productivităţii nu a fost însoţită de o creştere corespunzătoare a consumului, în condiţiile în care cererea pentru pentru bunuri bunuri de subzistenţă subzistenţă este relativ relativ rigidă, rigidă, motiv pentru care , după 1977, UE s-a transformat din importator net în exportator net de produse agricole.

4. STRUCTURA LEGISLATIV-INSTITUŢIONALĂ ŞI FINANCIARĂ Inst Instit ituţ uţii iile le impl implic icat ate e în oper operar area ea Po Polit litic icii ii Agri Agrico cole le Co Comu mune ne sunt sunt Consil Consiliul iul şi Comisi Comisia a Europ European eană. ă. Putere Puterea a de co-dec co-decizi izie e a Parlam Parlament entulu uluii European nu se aplică agriculturii, în ciuda faptului că propunerea Comisiei din cadrul Conferinţai Interguvernamentale din 1996 a reomandat acest lucru, dar nici în Tratatul de la Amsterdam, nici în cel de la Nisa nu s-a specificat acest obiectiv. Fina Finaţa ţare rea a se real realiz izea ează ză prin prin buge bugetu tull co comu muni nita tar, r, prin prin Fond Fondul ul European de Orientare Orientare şi Garantare Garantare a Agriculturii (FEOGA), (FEOGA), fond divizat pe două secţiuni: una de garantare, care acoperă aproximativ 90% din totalul cheltuielilor şi prin care este finanţat sistemul de preţuri şi cel de susţinere a pieţei şi partea de orientare, care acoperă susţinerea financiară acordată ajustării structurilor agricole.

56

Stoica Diana

Economie

Europeana

CURS 9. EXTINDEREA SPRE EST A UNIUNII EUROPENE În etapele procesului de extindere, privite în dinamica lor, se pot identi identific fica a unele unele simili similitud tudini ini dar şi difere diferenţe nţe sem semnif nifica icativ tive, e, dintre dintre care care amintim: Până în prezent, economiile statelor membre admise ulterior formării Comunităţil Comunităţilor, or, cu excepţia excepţia “săr “săracilo acilor” r” (care erau, în momentul momentul admiterii admiterii aproximativ la fel de săraci - privit din perspectiva PIB/locuitor - ca si unele din din stat statel ele e ca cand ndid idat ate) e) au fost fost co cons nsid ider erat ate e drep dreptt ec econ onom omii ii de piaţ piaţă ă funcţionale, în ciuda existenţei unui anumit grad de control si centralizare a activităţii economice. Cea de-a cincea etapă a extinderii a permis intrarea în Uniune a statelor central şi est europene care au aparţinut anterior unor structuri de economie centralizată. Toate statele care au aderat la 1 mai 2004, ca de altfel şi statele candidate pentru 2007, au obţinut statutul de economie de piaţă funcţională într-o perioadă de timp relativ scurtă, în care au avut loc tran transf sfor ormă mări ri de es esen enţă ţă dato datori rită tă că căro rora ra se mani manife fest stă ă încă încă o rela relati tivă vă fragilitate instituţională şi structurală. În ace acest st contex context, t, aderar aderarea ea lor înseam înseamnă nă formar formarea ea unei unei struct structuri uri econom economice ice integr integrate ate din econom economii ii aparţi aparţinân nând d unor unor sis sistem teme e econom economice ice anterior diferite, diluând oarecum economia de piaţă consacrată de secole de capitalism. Integrarea în Uniunea Europeană a statelor din primele patru etape de extindere nu a fost o experienţă integrativă nouă, ele făcând parte, până până în moment momentul ul în care care au deveni devenitt membrii membrii cu dreptu drepturi ri depline depline ai acesteia fie din zona de comerţ liber a AELS, fie din Spaţiul Unic European. Din acest motiv, ele au cunoscut forme, instrumente şi tipuri de integrare proprii economiilor de piaţă. Etapele anterioare ale extinderii, premergătoare celei de-a cincea, au adus în rândul statelor membre două tipuri de parteneri. În prima categorie intră statele cu venituri scăzute (Grecia, Spania şi Portugalia), a căror intrare a determinat o scădere a venitului mediu al Uniunii şi care au devenit, prin redistribuire bugetară, beneficiari net ai fondurilor Uniunii Europene. De remarcat că atât numărul populaţiei cât şi diferenţa dintre venitul mediu al statelor membre şi a celor care au aderat la UE nu a atins nici măcar jumătate din nivelul celor înregistrate de cele 10 state intrate în structurile comunitare în 2004. În cea de a doua categorie intră state cu un venit peste media pe Uniune (Austria, Finlanda, Suedia) care au crescut venitul mediu net şi au determinat o creştere a contribuţiei la bugetul unional. Contextul geopolitic în care s-a desfăsurat extinderea spre est a Europei Europei este fundamenta fundamentall diferit diferit de cel al deceniilor deceniilor anterioare, anterioare, în care s-

57

Stoica Diana

Economie

Europeana

au înregi înregistr strat at evoluţ evoluţii ii ondula ondulator torii ii si pertur perturbăr bării import important ante e ale ciclul ciclului ui economic care au favorizat tendinţa de integrare în ideea creşterii puterii economice a statelor aspirante prin participarea lor în cadrul unei forme integrative. Ultim ltimu ul dec ecen eniu iu a fost fost fer ferit de şoc ocu uri masi masiv ve de genu genull ce celo lorr declanşate de criza petrolului sau de cea a datoriilor externe, însă a pus pe tape tapett prob proble leme me noi, noi, cum cum ar fi tero terori rism smul ul cu toat toate e impl implic icaţ aţii iile le lui lui econom economice ice şi geostr geostrate ategic gice. e. În ace acest st contex context, t, extind extindere erea a nu mai este este privită privită doar ca un mijloc mijloc de exploatare exploatare eficienta eficienta a resurselo resurselor, r, de lărgire lărgire a pieţei şi implicit de creştere a standardului de viaţă, ci ca şi atragerea unor spaţii tot mai ample într-o zonă stabil integrată, în care terorismul şi efectele lui să poată fi mai uşor ţinute sub control sau anticipate. Creşt Creştere erea a rolul rolului ui şi a impor importan tanţei ţei corpor corporaţi aţiilo ilorr trans transnaţ naţion ionale ale în cadrul procesului de integrare globală si regională în ultimele trei decenii a determ determina inatt o recons reconside iderar rare e a poziţi poziţiei ei Uniuni Uniuniii Europe Europene ne fată de ţări ţările le central si es estt euro europe pene ne.. Inve Invest stiitiile iile stră străin ine e dire direct cte e real realiz izat ate e de că cătr tre e companiile multinaţionale din Uniunea Europeană în ţările central şi est europene reprezintă o formă a integrării naturale, informale, pregătitoare a aderării pe care etapele anterioare ale extinderii nu le-au cunoscut. Uniunea Europeană traversează, în ultimul deceniu, o perioadă de creştere si dezvoltare a procesului integrativ spre noi forme; dacă statele aderate aderate până în prezent prezent şi-au armonizat armonizat interesele interesele cu primele primele etape ale unei unei Uniu Uniuni ni în form formar are e (zon (zonă ă de libe liberr sc schi himb mb,, uniu uniune ne vama vamală lă,, piaţ piaţă ă comună comună), ), în cadrul cadrul căreia căreia datorit datorită ă contex contextul tului ui global global al anilor anilor ‘60-70 ‘60-70 intrarea lor a însemnat acoperirea lipsei de for tă de muncă şi a unor pieţe de desfacere croite pe măsura dezvoltării dimensiunilor producţiei şi a intensificării schimburilor comerciale, statele care au aderat în mai 2004 şi cele cele candid candidate ate pentru pentru 2007 trebui trebuie e să atingă atingă nivelu niveluril rile e de dezvolta dezvoltare re ceru ce rute te de form formel ele e supe superi rioa oare re ale ale inte integr grăr ării ii:: uniu uniune nea a ec econ onom omic ică ă şi monetară si ulterior cea politică.

EXTINDEREA

SPRE CENTRUL ŞI ESTUL

EUROPEI

Al cincilea val al extinderii Uniunii Europene – de cea mai mare amploare ca număr de ţări a acoperit opt state central şi est-europene: Polonia, Ungaria, Cehia, Slovacia, Slovenia, Estonia, Letonia, Lituania, şi două două ţări ţări medite mediteran raneen eene: e: Cipru Cipru şi Malta. Malta. Aceste Acestea a reprez reprezint intă ă 34% din suprafaţa Uniunii Europene cu 15 membri, 29% din populaţie şi 5% din PIB. Programul de extindere a fost lansat oficial de Comisia Europeană la 30 martie 1998, când primele cinci state: Ungaria, Cehia, Polonia, Estonia, Slovenia Slovenia şi Cipru au fost nominaliz nominalizate ate pentru pentru începerea începerea negocierilo negocierilorr de aderare. Un pas pas impo import rtan antt în ac acea east stă ă a cinc cincea ea etap etapă ă de exti extind nder ere e l-a l-a constituit decizia Consiliului European de la Helsinki Helsinki din 10-11 decembrie 1999, cu privire la extinderea negocierilor de aderare în vederea includerii Bulgariei, Bulgariei, Letoniei, Letoniei, Lituaniei, Lituaniei, Maltei, României şi Slovaciei, Slovaciei, cât şi pentru pentru a acordarea oficial oficial Turciei a “statutul “statutul de candidat”.

58

Stoica Diana

Economie

Europeana

Costur Cost uril ile e şi bene benefi fici ciil ile e inte integr grăr ării ii unei unei ec econ onom omii ii într într-u -un n spaţ spaţiu iu inte integr grat at,, cu part partic icul ular ariz izar are e a ec econ onom omii iilo lorr ce cent ntra rall şi es estt euro europe pene ne în Uniu Uniune nea a Euro Europe pean ană ă pot pot fi sint sintet etiz izat ate e în efec efecte te de natu natură ră poli politi tică că,, economică şi socială. Din Din punc punctt de vede vedere re poli politi tic, c, bene benefi fici ciil ile e decu decurg rg în prin princi cipa pall din din partic participa iparea rea la proces procesul ul decizi deciziona onal, l, stabil stabilita itatea tea sis sistem temulu uluii democr democrati atic, c, creşterea siguranţei cetăţenilor şi consolidarea poziţiei în raport cu terţii. Din punct de vedere economic, beneficiile sunt date în principal de accesul liber la piaţa unică, care de altfel se poate uşor transforma în cost   în absenţ absenţa a unui unui grad grad adecva adecvatt de compet competiti itivit vitate ate,, accesu accesull la fondur fondurile ile structurale şi la fondul de Coeziune, care se îndreaptă spre economiile cu un grad de dezvoltare cuprins în parametri inferiori mediei comunitare, precum precum şi şi de creşt creştere erea a capaci capacităţ tăţii ii de a atra atrage ge inves investiţ tiţii ii străin străine e prin prin creşterea stabilităţii legislativ-instituţionale dictată de adoptarea aquis-ului comunitar. Privite prin prisma efectelor generate pe piaţa internă, beneficiile apar ca urmare urmare a efectelor efectelor statice statice de creare şi deturnar deturnare e de comerţ, comerţ, a scăder scă dere e a cos costur turilo ilorr de producţ producţie ie datora datorate te eliminări eliminăriii taxelo taxelorr vamale vamale,, accelerării creşterii economice şi impulsionării ramurilor producătoare de produse pentru export. Privite din perspectiva politicii de dezvoltare regională, beneficiile   îns însea eamn mnă ă alăt alătur urii de ac acce cesu sull la fond fondur urile ile stru struct ctur ural ale e şi la fond fondul ul de coeziune transferul de know-how, dezvoltarea infrastructurii regionale şi echilibrarea diferenţelor dintre regiuni. Efectele generate de adoptarea politicii agricole comune se regăsesc   în spriji sprijinul nul financ financiar iar sub forma forma plăţil plăţilor or compen compensat sator orii ii şi subven subvenţii ţiilor lor la export, creşterii producţiei agricole datorită creşterii preţurilor produselor agricole odată cu alinierea lor la cele comunitare; creşterea exporturilor, dezvol dezvoltar tarea ea zonelo zonelorr rurale rurale,, creşte creşterea rea venitu venituril rilor or popul populaţi aţiei ei ocupat ocupate e în agricultură şi reducerea subvenţiilor acordate de către statul membru. Apartenenţa la Uniunea Economică şi Monetară va genera, la rândul ei, o serie de beneficii ce derivă în principal din stabilizarea mac acro roec eco onomi nomică că pe ter termen lung lung şi din redu educe cerrea co cost stur uril ilor or de tranzacţionare. În privinţa costurilor, acestea apar în principal legate de gradul de comp co mpet etit itiv ivit itat ate e al ec econ onom omie ieii şi într într-o -o mai mai mică mică măsu măsură ră repr reprez ezin intă tă chel cheltu tuie ieli lile le lega legate te de crear crearea ea şi form formar area ea apar aparat atul ului ui admi admini nist stra rati tiv, v, armonizare legislativă şi formarea personalului. Detaliate pe obiective, acestea sunt date, pentru piaţa unică, de creşterea deficitului comercial ca urmare a aplicării tarifului extern comun dar şi ca urmare a aplicării schemelor de preferinţa comunitare din cadrul Sist Sistem emul ului ui Gene Genera rali liza zatt de Pref Prefer erin inţe ţe Vam Vamale ale al Uniu Uniuni niii Euro Europe pene ne.. Pătrunderea pe piaţa internă a unor produse din terţe ţări, ca urmare a scăderii protecţiei tarifare dar şi a produselor comunitare pot elimina de pe piaţă piaţă firmel firmele e necomp necompeti etitiv tive, e, generâ generând nd şomaj şomaj şi scă scăder derea ea venitu venitului lui mediu. Din perspectiva politicii de dezvoltare regională, costurile sunt date  în principal de construcţia instituţională dar şi de eventuala apreciere a

59

Stoica Diana

Economie

Europeana

monedei naţionale ca urmare a infuziilor masive de capital, cu efecte negative asupra exporturilor. Politica agricolă comună va genera o creştere a costului produselor agricole şi implicit o creştere a cheltuielilor pentru hrană ale populaţiei, iar subvenţiile şi plăţile compensatorii pot întârzia restructurarea agriculturii.

60

Stoica Diana

Economie

Europeana

CURS 10. INSTRUMENTELE ASOCIERII ŞI ADERĂRII În

perioada ce a urmat evenimentelor politice din centrul si estul Europei de la sfârşitul anilor’80, Uniunea Europeană a încheiat cu ţările apar aparţi ţină năto toar are e fost fostul ului ui bloc bloc co comu muni nist st trei trei tipu tipuri ri de inst instru rume ment nte e de cooperare economica: acorduri de asociere, încheiat cu cele şase ţări din Europa Centrală şi de Est şi cu ţările Baltice, acorduri de cooperare si parteneriat, cu Rusia, Ucraina, Belarus, Kazahstan, şi acorduri de comerţ ţi cooperare cu Albania si Slovenia. Cele trei tipuri de acorduri prezintă o serie de similitudini în privinţa domeniilor de cuprindere, dar şi un număr important de deosebiri legate în primul rând de complexitatea obiectivelor propuse: în timp ce acordurile de asociere au domenii de cuprindere largi, mergând de la obiective vizând crearea unor forme simple de cooperare p ână la instituirea unor zone de comerţ liber şi având drept drept sco scop p declar declarat at pregăt pregătire irea a aderăr aderării, ii, cele cele de com co mer erţţ şi co coo oper perar are e se limi limite teaz ază ă la prev preved eder erii viz vizând co coop oper erar area ea economică sectorială şi concesiile comerciale. Acordul European de Asociere se diferenţiază de celelalte forme inst instit ituţ uţio iona nali liza zate te ale ale co coop oper erăr ării ii dint dintre re stat statel ele e ca cand ndid idat ate e şi Uniu Uniune nea a Europeană prin obiectivul politic pe care îl propune - acceptarea statelor cand ca ndid idat ate e ca me memb mbri riii cu drep dreptu turi ri depl deplin ine e a Uniu Uniuni niii - prec precum um şi prin prin complexitatea relaţiilor economice pe care le implică: realizarea graduală a unei unei zone zone de libe liberr sc sch himb, imb, într-u tr-un n inte interrval val de 10 ani, ani, car are e să preg pregăt ătea easc scă ă co cond ndiţ iţii iile le ec econ onom omic ice e de apro apropi pier ere e a ec econ onom omie ieii stat statul ului ui candidat de standardele cerute de statutul de membru cu drepturi depline. Acordurile de Asociere, a căror bază legislativă a constituit-o art.113 şi art.238 din Tratatul de la Roma, sunt înţelegeri cuprinzătoare care, aşa cum cum rezu rezult ltă ă din din art. art.1, 1, au drep dreptt obie obiect ctiv iv:: crear crearea ea ca cadr drul ului ui favo favora rabi bill dialogului politic şi relaţiilor politice între UE şi ţările asociate; integrarea trepta treptată tă din punct punct de vedere vedere econom economic, ic, prin prin promov promovare area a expans expansiun iunii ii schimburilor şi a unor relaţii economice armonioase; oferirea unui suport pentru cooperarea economică, socială, financiară şi culturală; înfiinţarea unor instituţii care să pună în practică asocierea şi să ofere cadrul unei integrări treptate în Uniune. Se poa oatte spu spune că Aco corrdur durile ile Euro uropene pene sunt, unt, sub as asp pec ectu tull conţin conţinutu utului lui,, acord acorduri uri mixte, mixte, acoper acoperind ind nu doar doar aspect aspecte e econom economice ice şi comerciale, comerciale, ci şi dialog dialog politic politic şi cooperare cooperare culturală. culturală. Se mai numesc numesc şi “acorduri din a doua generaţie” Acordurile de Asociere la Uniunea Europeană a ţărilor din Europa Centrală şi de Est au fost semnate începând cu 1991, conform tabelului de mai jos:

61

Stoica Diana

Economie

Europeana

Ţara

Semnarea acordului european

Intrarea în Cererea vigoare a oficială de Acordului aderare la UE European Bulgaria martie 1993 februarie 1995 decembrie 1995 Cehia octombrie 1993 februarie 1995 ianuarie 1996 Estonia iunie 1995 februarie 1998 noiembrie 1995 Letonia iunie 1995 februarie 1998 octombrie 1995 Lituania iunie 1995 februarie 1998 decembrie 1995 Polonia decembrie 1991 februarie 1994 aprilie 1994 România februarie 1993 februarie 1995 iunie 1995 Slovacia octombrie 19 1993 februarie 19 1995 iunie 19 1995 Slovenia iunie 1996 februarie 1999 iunie 1996 Ungaria decembrie 19 1991 februarie 19 1994 martie 19 1994 Turcia septembrie 1963 Decembrie aprilie 1987 1964 Malta decembrie 1970 aprilie 1971 iulie 1990 Cipru decembrie 1972 iunie 1973 iulie 1990 Surs Sursa: a: Ce Cent ntru rull de infor informa mare re al Co Comis misiei iei Euro Europe pene ne în Ro Româ mâni nia. a. Tema Tema europeană 10, Extinderea spre est pe agenda Consiliului European, aprilie 2002.

Criteriile de la Copenhaga Reuniunea la nivel înalt a liderilor UE de la Copenhaga, în iunie 1993 a lansat promisiunea istorică potrivit căreia ţările din Europa Centrală şi de Est, care îşi exprimă dorinţa în acest sens, vor putea adera la Uniune de   înd îndat ată ă ce sunt sunt în măsu măsură ră să îşi îşi as asum ume e obli obliga gaţi ţiil ile e de me memb mbru ru,, prin prin  îndeplinirea condiţiilor economice şi politice. Cu ac acea east stă ă oc ocaz azie ie,, au fost fost spec specif ific icat ate e clar clar pent pentru ru prim prima a oa oară ră condiţiile ce trebuie îndeplinite pentru a deveni membru, cunoscute sub nume numele le de “c “cri rite teri riile ile de la Co Cope penh nhag aga”. a”. Aces Aceste tea a stab stabil iles escc anum anumit ite e standarde pentru ţările care aspiră să devină membre ale UE: 1. Criteriul politic

a). Stabilitatea instituţiilor care garantează democraţia şi statul de drept;  Ţările care doresc să adere la UE trebuie să garanteze libertăţile democratice(pluralism politic, libertatea de expresie, libertatea religioasă), să înfi înfiin inţe ţeze ze şi să gara garant ntez eze e func funcţi ţion onar area ea inst instit ituţ uţii iilo lorr demo democr crat atic ice, e, a inde indepe pend nden enţe ţeii sist sistem emul ului ui judi judici ciar ar şi a auto autori rită tăţi ţiii co cons nsti titu tuţi ţion onal ale, e, să organizeze alegeri libere şi corecte, care să facă posibilă alternanţa la putere a diferitelor partide politice;

62

Stoica Diana

Economie

Europeana

Garantare area a dreptu drepturilo rilorr omului omului: aşa cum sunt acestea b). Garant formulate în Convenţia pentru protecţia drepturilor drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, adoptată de către Consiliul Europei; c). Respectarea drepturilor şi protecţia minorităţilor : se referă la Convenţia cadru pentru protecţia minorităţilor naţionale, cu privire la respec res pectar tarea ea dreptu drepturil rilor or indivi individua duale le ale minor minorită ităţil ţilor, or, la Recoma Recomanda ndarea rea nr.1201, adoptată de către Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei în 1993, care recomandă, dar nu consideră a fi obligatorie, recunoaşterea drepturilor colective ale minorităţilor. 2. Criteriul economic

a). Existenţa unei economii de piaţă funcţionale Aces Acestt crit criter eriu iu are are în vede vedere re crea creare rea a ec econ onom omie ieii de piaţ piaţă ă prin prin priv privat atiz izar area ea se sect ctor orul ului ui de stat stat,, libe libera rali liza zare rea a preţ preţur uril ilor or şi înlă înlătu tura rare rea a controlului administrativ asupra acestora, asigurarea stabilităţii preţurilor, existenţa unui sistem financiar-bancar suficient de puternic încât să poată colecta colecta depuneri depuneri şi să le orienteze orienteze spre finanţarea finanţarea dezvoltării dezvoltării economice; economice; să existe posibilitatea intrării unor ofertanţi pe piaţă (intrarea noilor firme să nu fie împiedicată de către monopoluri sau de către anumite bariere administrative); să existe şi formula ieşirii de pe piaţă prin faliment; să existe un sistem juridic adecvat, care să garanteze proprietatea şi să   întăreasc întărească ă rolul rolul contractelo contractelor; r; stabilitat stabilitatea ea macroecon macroeconomică omică – exprimată exprimată prin stabilitatea preţurilor, echilibrul bugetar şi al balanţei externe – să fie prez prezen entă tă as astf tfel el încâ încâtt să repr reprez ezin inte te supo suport rtul ul unei unei creş creşte teri ri ec econ onom omic ice e durabile; b). Capa Capaci cita tate tea a de a face face faţă faţă pres presiu iuni niii conc concur uren enţi ţial ale e şi forţelor pieţei din cadrul Uniunii Acesta Acesta este este un criter criteriu iu foart foarte e comple complex, x, care care cuprin cuprinde de ansamb ansamblul lul condiţiilor economice de care depinde competitivitatea – de la prezenţa infrastructurii, a sistemului educaţional, la prezenţa economiei de piaţă funcţionale, a unor politici economice adecvate noilor condiţii, la un grad ridicat de integrare în UE prin comerţ şi investiţii directe. Importante sunt, pentru forţa competitivă a unei ţări, şi structura economică pe ramuri şi tipuri de proprietate, dimensiunea firmelor, etc. 3. Capacitatea de a-şi îndeplini obligaţiile de membru, inclusiv de a adera la obiectivele politice, economice şi la uniunea monetară.

Aderarea la UE, chiar dacă nu presupune ca ţările foste asociate din Europa Centrală şi de Est să înregistreze de la început performanţele necesare necesare participării participării la Uniunea Uniunea Economică Economică şi Monetară, Monetară, se presupun presupune e că acestea vor reuşi, într-o perioadă rezonabilă, să evolueze spre atingerea acestor obiective. De asemenea, UE a stabilit prin Tratatul de la Maastricht ca “pil “pilon onii ii”” ca care re să spri spriji jine ne co cons nstr truc ucţi ţia a euro europe pean ană ă să fie fie Uniu Uniune nea a Economică şi Monetară (UEM), Politica Externă şi de Securitate Comună (PESC), şi coordonarea politicii în domeniul Justiţiei şi Afacerilor Interne (JAI). Un asemenea criteriu presupune ca ţările candidate să fie capabile a prelua reglementările şi regulile existente în cadrul Pieţei adică a “acquis63

Stoica Diana

Economie

Europeana

ului communautai communautaire” re” – rezultat rezultat al peste peste 40 de ani de evoluţii evoluţii a procesulu procesuluii de integrare a pieţelor. Preluarea se referă la a dispune de capacitatea admini administr strati ativă vă şi juridi juridică că pentr pentru u transp transpune unerea rea în legisl legislaţi aţia a naţion naţională ală a regl reglem emen entă tări rilo lorr co comu muni nita tare re,, şi co cond ndiţ iţii ii pent pentru ru apli aplica care rea a ac aces este teia ia în practică. Primul criteriu, cel politic, este considerat a fi o condiţie prealabilă pentru deschiderea negocierilor de aderare, în timp ce celelalte criterii treb trebui uie e să fie fie înde îndepl plin init ite e până până mome moment ntul ul ader aderăr ării ii.. Al trei treilea lea crit criter eriu iu presupune ca noii membri să fie capabili să preia politicile ile şi reglementările UE (acquis-ul), pe care apoi să le transpună în practică şi să le aplice în mod efectiv. “Condiţionalitatea” impusă de aceste criterii ce trebuie îndeplinite pentru a deveni membru UE a avut un puternic impact asupra ritmului refo reform rmelo elorr în ţări ţările le ca cand ndid idat ate e şi le-a le-a co conf nfer erit it un ca cara ract cter er irev irever ersi sibi bil. l. Stab Stabil ilit itat atea ea şi pros prospe peri rita tate tea a tot tot mai mai mare mare ca care re au rezu rezult ltat at sunt sunt în beneficiul actualilor şi viitorilor membri.

ADERAREA ROMÂNIEI LA UNIUNEA EUROPEANĂ Despre negocierile de aderare Ce se negociază? Una Una dint dintre re co cond ndiţ iţiil iile e neces necesar are e pent pentru ru ca Ro Româ mâni nia a să ader adere e la Uniu Uniune nea a Euro Europe pean ană ă es este te să adop adopte te şi să pună pună în prac practi tică că legi legisl slaţ aţia ia euro europe pean ană. ă. Le Legi gisl slaţ aţia ia euro europe pean ană ă (den (denum umit ită ă acqui acquiss co comu muni nita tar) r) es este te  împărţită în 31 de domenii (care fac obiectul aşa-numitelor capitole de negociere). Fiecare capitol este "deschis spre negociere” în momentul în care Uniunea Europeană consideră că România a ajuns la un nivel minim de adoptare a legislaţiei europene din domeniu. Procesul de negociere se referă la adoptarea de câtre România a unor reglementări similare celor europe europene ne şi prezen prezentar tarea ea unui unui progr program am detali detaliat at al adoptă adoptării rii întreg întregulu uluii acquis din domeniu. După ce se ajunge la o poziţie comună, a Uniunii Europene şi României, capitolul este considerat a fi " închis provizoriu”. Nici un capitol de negociere nu este considerat a fi definitiv închis până în momentul în care toate cele 31 de capitole sunt finalizate. Ultimul capitol care se negociază şi care se închide este capitolul 31 - Diverse care cuprinde reglementările care nu pot fi incluse în nici unul dintre celelalte 30. De asemenea, atâta timp cât nu se încheie negocierile pentru toate capitole, oricare dintre acestea poate fi redeschis (dacă, spre exemplu, legislaţia europeană s-a modificat şi România nu poate să adopte legi similare până la data aderării, sau în cazul în care România nu îşi respectă angajamentele luate în procesul de negociere). Negocierile se consideră a fi finalizate numai în momentul în care au fost negociate şi închise toate cele 31 de capitole. Când au început negocierile? 64

Stoica Diana

Economie

Europeana

Negocierile de aderare au început, în martie 1998, cu şase ţări candidate: Ungaria, Polonia, Estonia, Cehia, Slovenia şi Cipru. La 13 octombrie 1999, Comisia a recomandat Statelor Memb Membre re UE să înce înceap apă ă nego negoci cier eril ile e şi cu Ro Româ mâni nia, a, Slovacia, Letonia, Lituania, Bulgaria şi Malta. Această Decembrie prop propun uner ere e a fost fost apro aproba bată tă ofic oficia iall de că cătr tre e Stat Statel ele e 1999 Membre la Consiliul European de la Helsinki, din 12 decemb decembrie rie 1999. 1999. Ro Român mânia ia a începu începutt negoci negocieri erile le de aderare, în mod oficial, în februarie 2000. Martie 1998

Cine negociază? Din partea Uniunii Europene, Comisia Europeană este cea care a fost   îns însăr ărci cina nată tă de Stat Statel ele e Memb Membre re UE să se oc ocup upe e de nego negoci cier eri. i. Cu alte alte cuvinte, România negociază cu Comisia Europeană, în calitatea sa de reprezentant al Statelor Membre UE. De obicei, la începutul fiecărei Preşedinţii UE (adică, o dată la şase luni luni), ), Co Cons nsil iliu iull de Mini Minişt ştri ri al Uniu Uniuni niii anun anunţă ţă ca care re sunt sunt dome domeni niil ile e ca care re urmează să fie discutate, în perioada următoare, cu ţările candidate. Din Din par arttea Români mâniei ei,, Guve Guvern rnul ul a stabi tabili litt ca inst instit ituţ uţii iile le car are e coordonea coordonează ză procesul procesul de negociere negociere sunt Ministeru Ministerull Integrării Integrării Europene Europene (prin Ministrul Integrării Europene) şi Delegaţia de Negociere a Aderării României la Uniunea Europeană (condusă de un Ministru-Delegat, care  îndeplineşte funcţia de Negociator-Şef). Nego Ne goci ciat ator orul ul-ş -şef ef co cond nduc uce e proc proces esul ul de nego negoci cier eri, i, co coor ordo done neaz ază ă elabor ela borare area a docum document entelo elorr de poziţi poziţie e şi urmăre urmăreşte şte progre progresel sele e făcute făcute de România în punerea în practică a acquis-ului. Ministrul Integrării Europene este este res respon ponsab sabil il pentr pentru u coordo coordonar narea ea tuturo tuturorr activi activităţ tăţilo ilorr de integr integrare are europeana, precum si pentru gestionarea asistentei financiare si tehnice puse la dispoziţia României in procesul de aderare. De as asem emen enea ea,, pent pentru ru fiec fiecar are e dome domeni niu u in part parte e din din ac acqu quis is-u -ull comunitar exista, in procesul de negociere, „delegaţii de sector”, care sunt formate din reprezentanţi ai diferitelor Ministerelor sau altor instituţii cu atribuţii in domeniu.

Capitole de negociere capitoll de negoci negociere ere se refe Un capito referă ră la un anum anumit it dome domeni niu u din din legisl legislaţi aţia a europe europeană ană (spre (spre exempl exemplu u agricu agricultu ltura ra sau politi politica ca region regională ală). ). Există 31 de capitole pe care fiecare ţară candidată trebuie să le discute cu Uniu Uniune nea a Euro Europe pean ană, ă, ele ele repr reprez ezen entâ tând nd ce ceea ea ce es este te cuno cunosc scut ut sub sub numele generic acquis comunitar . Prin negocieri se urmăreşte ca legislaţia din ţara candidată să fie armo armoni niza zată tă cu ce cea a euro europe pean ană, ă, adic adică ă fiec fiecar are e ce cetă tăţe ţean an româ român n să aibă aibă aceleaşi drepturi şi obligaţii ca şi cei din Uniunea Europeană. În cursul negocierilor, ţara candidată (sau chiar Uniunea Europeană) poate să ceară 65

Stoica Diana

Economie

Europeana

perioade de tranziţie (amânarea pentru o perioadă limitată a aplicării unei anumite prevederi) sau derogări (neaplicarea anumitor reglementări pe teritoriul său). Un capitol este „provizoriu închis” după ce se ajunge la un acord comun asupra condiţiilor în care ţara candidată o să aderă la Uniunea Europeană. În momentul în care toate cele 31 de capitole sunt închise, se consideră că ţara candidată a adoptat în totalitate acquis-ul comunitar şi are instit instituţi uţiile ile necesa necesare re pentru pentru aplica aplicarea rea lui, lui, condiţ condiţii ii necesa necesare re pentr pentru u aderarea la Uniunea Europeană. Cele 31 de capitole: Capitolul 1 - Libera circulaţie a bunurilor Capitolul 2 - Libera circulaţie a persoanelor Capitolul 3 - Libera circulaţie a serviciilor Capitolul 4 - Libera circulaţie a capitalului Capitolul 5 - Dreptul societăţilor comerciale Capitolul 6 - Politica în domeniul d omeniul concurenţei Capitolul 7 - Agricultura Capitolul 8 - Pescuitul Capitolul 9 - Politica în domeniul d omeniul transporturilor Capitolul 10 - Impozitarea Capitolul 11 - Uniunea Economică şi Monetară Capitolul 12 - Statistica Capitolul 13 - Politica socială şi ocuparea forţei de muncă Capitolul 14 - Energia Capitolul 15 - Politica industrială Capitolul 16 - Întreprinderi mici şi mijlocii Capitolul 17 - Ştiinţa şi cercetarea Capitolul 18 - Educaţie, formare profesională şi tineret Capitolul 19 - Telecomunicaţii şi tehnologia informaţiilor Capitolul 20 - Cultura şi audiovizualul Capito Capitolul lul 21 - Politi Politica ca region regională ală şi coordo coordonar narea ea instru instrumen mentel telor or structurale Capitolul 22 - Protecţia mediului înconjurător Capitolul 23 - Protecţia consumatorilor şi a sănătăţii Capitolul 24 - Justiţia şi afacerile interne Capitolul 25 - Uniunea vamală Capitolul 26 - Relaţii externe Capitolul 27 - Politica externă şi de securitate comună Capitolul 28 - Controlul financiar Capitolul 29 - Prevederi financiare şi bugetare Capitolul 30 - Instituţii Capitolul 31 - Diverse Capitolul "Alte teme" nu este tratat similar cu celelalte capitole de negociere. El reprezintă, în termeni practici, capitolul de negociere în care se regăsesc aspectele care deşi nu sunt controversate, nu pot fi incluse în nici unul din celelalte capitole.

66

Stoica Diana

Economie

Europeana

Capitolul "Alte teme" cuprindea următoarele aspecte, care au fost negociate şi agreate de câtre ţările candidate la Copenhaga: 1. Aderarea ţărilor candidate la Fondul European de Dezvoltare; 2. Participarea şi contribuţia ţărilor candidate la Fondul de Cercetare pentru Cărbune şi Oţel; 3. Subscrierea, de către ţările candidate, la capitalul şi rezervele Băncii Centrale Europene; 4. Amendarea Statutului Băncii Europene de Investiţii, în vederea aderării ţărilor candidate; 5. Incl Includ uder erea ea în Trat Tratat atul ul de Ader Aderar are e a unei unei clau clauze ze gene genera rale le de salvgardare în domeniul economic, a unei clauze specifice de salvgardare referi referitoa toare re la piaţa piaţa intern internă, ă, şi a unei unei clauze clauze specif specifice ice de sal salvga vgard rdare are referitoare la domeniul justiţiei şi afacerilor interne, valabilă pe o perioada de trei ani; 6. Apli Aplica care rea a si gest gestio iona nare rea a regu reguli lilo lorr avân având d ca sc scop op pune punere rea a în prac practi tică că,, după după ader aderar are, e, a fond fondur urilo ilorr de prepre-ad ader erar are e PH PHAR ARE, E, ISPA ISPA şi SAPARD, în noile state membre; 7. Creare Crearea a unei unei facili facilităţ tăţii de tranzi tranziţie ţie pentru pentru dezvol dezvoltar tarea ea pe mai departe, consolidarea capacităţii administrative şi încurajarea schimbului de bune practici practici între membrii membrii cu drepturi egale, în beneficiul beneficiul noilor state membre, după aderare; 8. Crearea unui fond temporar pentru a ajuta statele membre în vedere vederea a aplică aplicării rii acquis acquis-ul -ului ui Scheng Schengen en şi pentru pentru contro controlul lul la graniţ graniţele ele externe, fond cu o valoare totala de 858.3 milioane Euro, pentru perioada 2004-2006; 9. Eligibilitatea noilor state membre, începând cu 1 ianuarie 2004, pentru finanţări din Fondurile Structurale, anumite fonduri FEOGA şi cele pentru Politici Interne; 10. 10. Aran Aranja jame ment nte e pent pentru ru peri perioa oada da inte interi rima mara ra,, într între e data data de 1 noiemb noiembrie rie 2002 2002 (term (termen en de referi referinţa nţa pentru pentru finali finalizar zarea ea negoci negocieri erilor lor)) şi data aderării; acquis-ul comunitar adoptat în această perioadă nu este acoperit de negocierile de aderare; în acelaşi timp, ţările candidate care au semnat tratatul de aderare nu sunt încă State Membre propriu-zise; 11. 11. Baza Baza lega legală lă pent pentru ru gest gestio iona nare rea a fond fondur uril ilor or nece necesa sare re pent pentru ru dezafectarea reactoarelor nucleare de la Ignalina (Lituania) şi Bohunice – Unitatea VI (Slovacia); 12. 12. Acor Acordu dull bila bilate tera rall într între e Re Repu publ blic ica a Ce Cehă hă şi Aust Austri ria a în ce ceea ea ce priveşte centrala nucleară de la Temelin; 13. Declaraţia Maltei cu privire la Gozo; 14. Declaraţia Maltei cu privire la neutralitatea ei; 15. Protocolul maltez privind avorturile; 16. Zonele suverane ale Marii Britanii din Cipru.

67

Stoica Diana

Economie

Europeana

68