CAP 1. Protezele fixe Unitare (Coroane) Campul protetic: DEF = Clasificarea protezelor FIXE UNITARE ~ Raportul cu ţesuturile dentare dure: a. Incrustaţii intratisulare - inlay-uri b. Coroane de înveliş Coroane de înveliş parţiale - onlay-uri Coroane de înveliş totale Coroane de substituţie 2. dupa modul de agregare la testurile dentare: agregare coronara – de invelis, inlay, onlay agregare radiculara - coroana de substitutie agregare corono-radiculara - inlay corono-radicular 3. In functie de tehnologia lor de realizare: Turnare (prelucrarea metalelor la cald; se face pentru orice proteza realizata din metal) Ştanţare (prelucrarea metalului la rece = o tehnică depăşită) Ştanţare şi lipire (tot pentru cele metalice - nu se mai utilizeaza în ziua de azi) Frezarea metalică prin tehnica CAD-CAM (pentru schelete din titan) Frezare ceramică (CAD-CAM) Galvanoformare (capa primară din aur) Polimerizare (la rece, la cald, la presiune, la lumină pentru rasinile acrilice si compozite) Sinterizare - ardere (pentru masele ceramice) procedee mixte - combinatii între tehnicile de obţinere a metalului şi a componentei fizionomice. 4. In funcţie de aspectul estetic: Nefizionomice (metalice) Semifizionomice (mixte) Fizionomice (compozite sau ceramice) 5. dupa materialul utilizat: Metalice Polimerice Ceramice Combinaţii: metalo-polimerice sau metalo-ceramice 6. Dupa indicatia clinica: corectarea anomaliilor de forma, volum, pozitie, discromii; protectia coroanelor dentare pregatire preprotetica elemente de agregare pentru proteze partiale fixe sau proteze partiale mobilizabile scheletate proteze unitare pentru imobilizare. 7. Dupa intinderea leziunilor restaurate: reconstituire acoperire substituire 1
Caracteristicile esentiale ale protezelor unitare
Sa fie confectionate din materiale tolerate de tesuturile cavitatii orale, deci neutre din punct de vedere biologic; Sa fie usor inserata pe dintele preparat; Sa aiba retentie, stabilitate si rezistenta; Sa refaca punctele de contact pentru protectia pardontiului marginal; Sa aiba o buna adaptare cervicala; Sa realizeze o integrare ocluzala corecta.
Etapele clinico-tehnice in realizarea unei proteze unitare - etape generale – 1. Examinarea completa si complexa a pacientului - etapa clinica; 2. Stabilirea diagnosticului - etapa clinica; afectiune coronara a unui dinte – indicatie de proteza fixa unitara edentatie redusa (2-3 dinti lipsa) – indicatie de proteza partiala fixa 3. Stabilirea planului de tratament + consimtamantul pacientului 4. Pregatirea suportului dento-parodontal - etapa clinica 5. Amprentarea campului protetic - etapa clinica = prevede obţinerea cu ajutorul a diverse materiale a unei copii negative a câmpului protetic în cele mai mici detalii; 6. Modelul – etapa de laborator = şi constă în obţinerea copiei pozitive a câmpului protetic prin diverse tehnici şi materiale, utilizând amprenta furnizată de către medic; 7. Montarea modelelor in simulator al ADM 8. Realizarea machetei (in situatiile in care este cazul) - etapa de laborator = presupune obţinerea în laborator, cel mai adesea in ceara, dar si late materiale, a formei exacte a viitoarei lucrări protetice; 9. Transformarea machetei in lucrare finita - etapa de laborator prin cateva subetape: Pregătirea machetei în vederea ambalării = prin aplicarea unor tije la nivelul machetei, care se vor transforma în etapele următoare în canale de curgere a aliajului topit; Ambalarea şi obţinerea tiparului = acoperirea machetei cu un material specific fiecarui tip de aliaj folosit (masă de ambalat), material care rezista la temperaturi foarte ridicate (intre 700-1300 grade C) necesare pentru topirea şi turnarea lucrării. După priza masei de ambalat se elimină ceara de macheta si rezultă astfel tiparul TIPARUL = o cavitate negativă în interiorul masei de ambalat de forma si marimea viitoarei piese protetice.
2
9. Transformarea machetei in lucrare finita - etapa de laborator prin cateva subetape: Topirea = asigură topirea metalului prin mijloace speciale; Turnarea = etapa de introducere a metalului topit în tipar cu ajutorul cel mai des a forţei centrifuge sau altor mijloace; Dezambalarea = etapa prin care piesa protetică turnată, metalică este eliberată din interiorul masei de ambalat; 10. Prelucrarea si adaptarea pe model - etapa de laborator, = în care lucrarea este prelucrata cu ajutorul unor freze, pietre montate la micromotorul de tehnică dentară; 11. Proba lucrarii in cavitatea orala - etapa clinica; 12. Finisarea si lustruirea - etapa de laborator; 13. Aplicarea lucrarii protetice in cavitatea orala prin cimentare - etapa clinica, după care lucrarea nu mai poate fi îndepărtată de pe camp numai prin ablaţie. ! Acestea sunt schematic etapele pentru o coroana metalica = cea mai simpla lucrare fixa. Ele vor fi reluate la fiecare tip de lucrare cu detalii! *** Pentru coroanele mixte se agauga o etapa suplimentara dupa etapa 9) Proba componentei metalice in cavitatea orala si anume: 10) Etapa de realizare a componentei fizionomice Ca materiale de placare a structurii metalice la lucrarile fixe putem folosi: rasinile acrilice clasice (RAA) rasini diacrilice compozite (RDC) mase ceramice (MC) Fiecare dintre aceste materiale va trece prin etape si procedee specifice de aplicare pe structura metalica si de prelucrare: la rece pentru RAA, la caldura si presiune si sau lumina pentru RDC la temperaturi inalte prin sinterizare pentru masele ceramice (MC). Vor fi discutate separat la fiecare tip de lucrare! ETAPELE CLINICO-TEHNICE IN REALIZAREA PROTEZELOR FIXE UNITARE (PFU) - etape generale – 1. Examinarea completa si complexa a pacientului - etapa clinica; 2. Stabilirea unui diagnostic si a planului de tratament - etapa clinica; 3. Pregatirea suportului dento-parodontal pentru un anumit tip de PFU - etapa clinica; 4. Amprentarea campului protetic - etapa clinica 3
= prevede obţinerea cu ajutorul a diverse materiale a unei copii negative a câmpului protetic în cele mai mici detalii; 5. Modelul – etapa de laborator = constă în obţinerea copiei pozitive a câmpului protetic prin diverse tehnici şi materiale, utilizând amprenta furnizată de către medic; 6. Realizarea machetei (in situatiile in care este cazul) - etapa de laborator = presupune obţinerea în laborator, cel mai adesea in ceara, dar si late materiale, a formei exacte a viitoarei lucrări protetice; 7. Transformarea machetei in lucrare finita - etapa de laborator prin cateva subetape: o Pregătirea machetei în vederea ambalării = prin aplicarea unor tije la nivelul machetei, care se vor transforma în etapele următoare în canale de curgere a aliajului topit; o Ambalarea şi obţinerea tiparului = acoperirea machetei cu un material specific fiecarui tip de aliaj folosit (masă de ambalat), material care rezista la temperaturi foarte ridicate (intre 700-1300 grade C) necesare pentru topirea şi turnarea lucrării. După priza masei de ambalat se elimină ceara de macheta si rezultă astfel tiparul o TIPARUL = o cavitate negativă în interiorul masei de ambalat de forma si marimea viitoarei piese protetice. o Topirea = asigură topirea metalului prin mijloace speciale; o Turnarea = etapa de introducere a metalului topit în tipar cu ajutorul cel mai des a forţei centrifuge sau altor mijloace; o Dezambalarea = etapa prin care piesa protetică turnată, metalică este eliberată din interiorul masei de ambalat; 8. Prelucrarea si adaptarea pe model - etapa de laborator, = în care lucrarea este prelucrata cu ajutorul unor freze, pietre montate la micromotorul de tehnică dentară; 9. Proba lucrarii in cavitatea orala - etapa clinica; 10. Finisarea si lustruirea - etapa de laborator; 11. Aplicarea lucrarii protetice in cavitatea orala prin cimentare - etapa clinica, după care lucrarea nu mai poate fi îndepărtată de pe camp numai prin ablaţie. Acestea au fost foarte sintetic etapele parcurse in obtinerea unei coroane metalice turnate, cea mai simpla PFU din punct de vedere al fazelor de realizare in cabinet si laborator. Aceste etape sunt reprezentative pentru toate tipurile de PFU (incrustatii, coroane partiale sau de invelis totale), dar trebuie stiut faptul ca, in functie de materialul din care sunt confectionate, aceste etape vor fi diferite. De exemplu: pentru coroanele mixte, la aceste etape se va mai adauga etapa suplimentara, realizata dupa proba componentei metalice in cavitatea orala, si anume: etapa de realizare a componentei fizionomice. Ca materiale de placare a structurii metalice la lucrarile fixe putem folosi: - rasinile acrilice clasice (RAA) - rasini diacrilice compozite (RDC) - mase ceramice (MC) Fiecare dintre aceste materiale va trece prin etape si procedee specifice de aplicare pe structura metalica si de prelucrare: 4
- la rece pentru RAA, - la caldura si presiune si / sau lumina pentru RDC - la temperaturi inalte prin sinterizare pentru ceramica. Aceste etape specifice vor fi prezentate separat la fiecare tip de lucrare in parte.
5
Etapa 1. Examinarea pacientului (faza clinica) Examinarea clinica in practica stomatologica este o etapa clinica extrem de complexa in care se folosesc toate metode de examinare cunoscute, inspectia, palparea, percutia, auscultatia. Pentru a intelege etapa de examinare a pacientului in protetica fixa, o etapa clinica extrem de complexa, trebuie sa definim intâi notiunea de câmp protetic. Câmpul protetic este reprezentat de totalitatea ţesuturilor cu care lucrarea protetică vine în contact, în cazul protezelor unitare acesta fiind alcătuit din: dintele care va fi preparat in scop protetic, parodonţiul marginal al acestuia, dinţii vecini si dinţii antagonişti. In etapa de examinare, vom analiza toate detaliile acestui camp protetic, urmarind mai ales aspectele care pot interfera cu succesul restaurarii fixe. Examenul odontal cuprinde apelul dinţilor care, consta in înregistrarea in fisa stomatologica a prezenţei sau absenţei fiecărui dinte de la nivelul ambelor arcade dentare. Pe baza acestui apel, se va putea completa apoi oglinda dentară a pacientului respectiv. In oglinda dentara se va nota cu ajutorul simbolurilor cunoscute toate afectiunile coronare intalnite: - dintii absenti de pe arcada (extractie, incluzie, agenezie) - resturile radiculare restante la nivelul proceselor alveolare - procesele carioase acute, fracturile, procesele de abrazie fiziologica sau patologica, pentru fiecare dintre aceste afectiuni cu lipsa de substanta se va preciza exacta localizarea (fetele dentare interesate), extinderii (limitata la smalt, dentina sau cu interesarea camerei pulpare) - afectiunile fara lipsa de substanta: modificarile de culoare dentara (discromiile), modificarile de structura dentara (distrofiile si displaziile), modificarile de volum dentar (microdontie sau macrodontie), anomaliile de numar (hipodontie sau supranumerari) sau pozitie (versiune, gresiune sau rotatie): se vor preciza pentru fiecare dintre ele, dintele afectat, tipul modificarii, se va aprecia in grade rotatia sau in mm deplasarea dintelui, tesuturile afectate de distrofie (smaltul si/sau dentina, numai dentina) - tratamentele de restaurare existente: obturatii radiculare, coronare si se va preciza materialul din care sunt realizate, daca sunt corecte sau incorecte din punct de vedere al executiei tehnice sau al conceperii planului de tratament. Dupa examenul clinic odontal se va realiza examenul parodontal care trebuie sa precizeze starea de sanatate sau afectare a parodontiului marginal cat si profund al dintilor de pe cele doua arcade in general, dar mai ales a acelor dinti pe care se vor aplica proteze fixe unitare sau partiale. Examenul static si dinamic al ocluziei este esential in protetica fixa, deoarece succesul unei restaurari si refacerea functionala a ADM depinde de integrarea protezei in armonia rapoartelor functionale. De aceea in examenul ocluziei, trebuie precizate atat rapoartele normale cat si cele patologice, iar restaurarea protetica fixa nu trebuie inceputa pana nu sutn corectate disfunctiile si parafunctiile ocluzale. La sfarsitul etapei de examinare clinica, in cele mai multe cazuri se adauga si un set de examinari complementare dintre care amintim: - examinarile radiologice clasice (radiografiile retroalveolare in diverse incidente, radiografii bite-wing, cu film ocluzal, teleradiografii de profil) - examinari computer tomografice pentru cazurile de lucrari protetice supra-implantare - amprente si modele de studiu, montate intr-un simulator al ADM - examenul fotografic al pacientului - wax-up-ul realizat de tehnician in laborator pe model sau mock-up-ul realizat de medic direct in cavitatea orala a pacientului
6
-
simulari pe calculator realizate cu programe special create in acest scop sau cu programe uzuale de prelucrare a imaginilor, simulari care pot prefigura modificarile cazului initial dupa diverse tratamente - examinari electromiografice - examinari de laborator pentru afectiuni generale asociate - realizarea unor dispozitive ocluzale pentru tatonarea dimensiunii verticale de ocluzie, pentru deconditionarea unor parafunctii ocluzale - inregistrari axiografice pentru analiza complexa a patologiei ocluzale - si altele... Toate aceste metode de examinare complementara au multiple roluri, iar in protetica fixa ele sunt realizate pentru: - in primul rand, o buna documentare a cazului, un diagnostic complex, dar si - pentru a stabili o buna comunicare cu pacientul - pentru a putea explica acestuia patologia care uneori nu este atat de evidenta pentru o persoana laica, neinstruita - pentru a prezenta diversele solutii de tratament propuse - pentru prefigura modificarile aspectului fizionomic al pacientului in urma tratamentului.
Etapa 2. Diagnosticul si planul de tratament Diagnosticul complet si complex curpinde in general mai multe tipuri de diagnostice, astfel trebuie notate in fisa pacientului: un diagnostic oncologic preventiv, un diagnostic odontal, parodontal, protetic, chirugical, care nu fac toate obiectul acestei carti. Vom discuta doar diagnosticul protetic, in cadrul caruia intai se va stabili diagnosticul formei clinice de edentatie, prin incadrarea edentatiei partiale a pacientului intr-una din cele 4 clase pe baza clasificarii Kennedy. Se vor preciza deasemenea si diagnosticul de afectiune coronara pentru fiecare dinte afectat care necesita reabilitarea morfologica si functionala. In general, un dinte cu o afectiune coronare beneficiaza de o restaurare prin tehnica directa sau indirecta, astfel: daca patologia coronara nu mai poate fi restaurata prin tehnica directa (adica, prin obturatii realizate din diverse materiale de catre medic in cabinetul stomatologic), se va recurge la o restaurare indirecta (de tip inlay, onlay sau coroana de invelis tot din diverse materiale), deci vom avea o indicatie de proteza fixa unitara (PFU). Tot ca o regula generala, o edentatie intercalata redusa (cu maxim 2-3 dinti consecutivi lipsa reprezinta o indicatie tipica de proteza partiala fixa (PPF) sau punte dentara. In practica clinica, pentru a putea formula un plan de tratament este necesar sa tinem cont si de alti factori, nu doar incadrarea intr-o clasa Kennedy sau o clasa de afectiuni coronare. Factorii care pot schimba planul de tratament conventional si care trebuie atent urmariti la examinare sunt:
Etapa 3. Preparare a suportului dento-parodontal pentru PFU = faza clinica Etapa de preparare a suportului dento-parodontal difera semnificativ in functie de tipul PFU care va fi aplicata. Exista insa unele principii generale de preparare a suportului dentoparodontal care nu au variat seminificativ de-a lungul a decenii si care trebuie cunoscute ca o baza a preparatiei in protetica fixa, peste care se adauga anumite particularitati individuale
7
determinate de tipul restaurarii si materialul din care este realizate si care vor fi discutate in detaliu la fiecare tip de lucrare protetica in parte. Vezi cursuri cu preparatii + particularitatile de preparare pentru coroana metalica, metalo-ceramica, total ceramica
Etapa 4. Amprentarea pentru protezele fixe unitare Avand in vedere ca majoritatea lucrarilor fixe sunt realizate din materiale care necesita prelucrarea la temperaturi ridicate (turnarea aliajelor, sinterizarea maselor ceramice, polimerizarea RDC), aceste etape nu pot fi realizate direct in cavitatea orala a pacientilor. De aceea, de cele mai multe ori, in protetica fixa avem nevoie de o replica (un duplicat) fidel a campului protetic, care sa fie confectionat dintr-un material suficient de rigid astfel incat pe el sa poate fi realizate toate etapele tehnice de fabricare a PFU. Acest duplicat se numeste model si este obtinut pe baza unei amprente. Amprenta este o etapa clinica, care cuprinde ansamblul de tehnici si metode prin care se obtine o imagine fidela a campului protetic. Aceasta este de fapt o imagine negativa a nivelul amprentei, care va deveni pozitiva in momentul realizarii modelului. Medicul stomatolog are la dispozitie la ora actuala o mare varietate de materiale de amprenta si de tehnici de amprentare. Fara a dori sa tratam in detaliu acest subiect, care apartine eminamente unei carti de materiale dentare, autorii si-au propus sa prezinte sintetic, tehnicile de amprentare cu materialele de amprenta corespunzatoare cele mai larg folosite la ora actuala in protetica fixa, deoarece consideram ca amprenta este o etapa cheie in reusita unei PFU, deci este inseparabila de subiectul proteticii fixe. Dintre multiplele clasificari existente, consideram ca cea mai importanta si cu perspective de viitor, impartirea tehnicilor de amprenta in doua mari clase: A. Amprenta convenţională, care este pana la ora actuala cea mai frecvent folosita in practica stomatologica in intreaga lume. Acesta se caracterizeaza prin faptul ca: necesita un suport rigid in care este aplicat materialul de amprenta, aceastea fiind apoi aplicate la nivelul campului protetic printr-o anumita tehnica de amprentare aleasa de medic in functie de particularitatile campului protetic al cazului clinic; B. Amprenta digitala sau opto-electronica care este pana acum mai rar folosita, dar care va tinde sa “detroneze” sau sa inlocuiasca in totalitate in urmatorii ani sau zeci de ani amprenta conventionala datorita multiplelor ei avantaje. Amprenta digitala foloseste un scanner intra-oral de inalta rezolutie, care inregistreaza cu ajutorul unei camere digitale performante imaginea campului protetic fara a mai fi nevoie de un material de amprenta, o etapa de amprentare si de realizarea unui modelul conventional. Le vom prezenta pe rand cu materialele specifice, cu avantajele si dezavantajele fiecarei tehnici in parte. A. Amprentarea conventionala in proteza fixa este o etapa clinica, definita ca: inregistrarea cu maximum de fidelitate a tuturor detaliilor câmpului protetic realizata cu ajutorul unor materiale de amprenta aplicate intr-un suport rigid denumit port-amprenta folosind o anumita tehnica de amprentare. Amprenta este de fapt imaginea „in negativ” a campului protetic si care serveşte in laboratorul de tehnica dentara la obtinerea modelului de lucru, imaginea „in pozitiv” a detaliilor 8
campului protetic, pe care vor fi parcurse in continuare toate fazele tehnice din obtinerea unei PFU. Conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca o amprenta corecta sunt: - sa reproduca perfect detaliile dintelui preparat, atat suprafata slefuita cat mai ales marginea preparatiei - sa includa si o portiune din suprafata nepreparata a dintelui, subiacenta marginii preparatiei, pentru a permite medicului si tehnicianului sa identifice perfect plasarea si forma preparatiei marginale. - parodontiul marginal trebuie sa fie redat in amprenta. Alaturi de conturul portiunii nepreparate a dintelui, acesta va determina profilul de emergenta al viitoarei proteze. - dintii vecini si dintii antagonisit trebuie sa fie si ei reprodusi intr-o amprenta pentru a putea modela PFU astfel incat sa se integreze armonios in rapoartele ocluziei functionale - trebuie sa fie fara defecte (lipsuri, bule de aer, incluziuni, rupturi) mai ales la nivelul zonelor critice: preparatia marginala a dintelui slefuit, fetele ocluzale ale antagonistilor, fetele proximale ale vecinilor. In lipsa acestor detalii vom avea o amprenta deficitara care se va transforma intr-un model lipsit de detalii si / sau de acuratete, in final rezultand o lucrare protetica care nu va fi perfect adaptata marginal sau incorect conturata (supra- sau sub-conturata), fara refacerea corecta a ocluziei statice si dinamice. Medicul stomatolog are la dispozitie la ora actuala un numar impresionant de mare de materiale de amprenta, care difera in functie de proprietatile lor. Fara a dori sa intram in domeniul materialelor dentare, autorii au considerat ca o carte de proteza fixa nu poate exista in afara unor notiuni elementare de materiale dentare implicate in etapele tehnologice de fabricare a protezelor fixe, ca materiale de amprenta, de model, de macheta, mase de ambalat, mase ceramice. De aceea la fiecare etapa clinica sau de laborator, pe langa prezentarea detalilor tehnice de realizare, vom sintetiza cateva notiuni de baza legate de utilizarea acestor materiale. Legat de materialele de amprenta vom prezenta: proprietatile esentiale care determina alegerea unuia sau altuia dintre numeroasele materiale existente, o clasificare cat mai utila in practica clinica, precum si avantajele si dezavantajelor celor mai folosite materiale de amprenta in protetica fixa la ora actuala. Alegerea unui material de amprenta se face de cele mai multe ori in functie de preferintele individuale ale medicului, usurinta de manipulare si criteriul financiar, asa cum au aratat studiile de specialitate. (SHILLINGBURG) Dupa Stephen Bayne, seful Departmentului de Operative Dentistry de la University of North Carolina Chapel Hill, in proteza fixa ar trebui sa alegem un material de amprenta in functie de necesitatea de a obtine urmatoarele 3 proprietati esentiale: (1) fidelitatea sau acuratetea, (2) stabilitatea dimensionala si (3) elasticitatea. Shillingburg sustine insa, ca nu mai exista diferente semnificative in ceea ce priveste fidelitatea materialelor de amprenta moderne, alegerea ar trebui sa fie ghidata de umectabilitatea lor, adica usurinta de turnare a modelelor, de vascozitate si de timpul pe care il avem la dispozitie pana la realizarea modelului. (SHILLINGBURG) 1. Umectabilitatea (engleza wettability) unui material de amprenta este definita prin usurinta de turnare a unor modele din ghips fara defecte. Umectabilitatea este invers proportionala cu unghiul de contact format de ghips cu materialul de amprenta. 2. Fidelitatea (engleza accuracy) se refera la abilitatea materialului de amprenta de a inregistra si de a reproduce cu maximum de exactitate detaliile din cavitatea orala. 3. Stabilitatea dimensionala (engleza dimensional stability) vizeaza pastrarea dimensiunii preparatiei inregistrate in cavitatea orala si dupa detasarea amprentei de pe camp si pana la
9
turnarea unui model final. Majoritatea materialelor de amprenta sufera dupa indepartarea din cavitatea orala o contractie. 4. Rezistenta la rupere (engleza: tear resistance)
o
Nici un material de amprenta la ora actuala nu indeplineste la maximum toate aceste proprietati, unele au o fidelitatea este foarte buna ca hidrocoloizii reversibili, dar au o rezistenta la rupere si stabilitate dimensionala foarte reduse. Altele ca hidrocoloizii (HC) ireversibili (alginatele), cei reversibili si polieterii care sunt materiale hidrofile au o foarte buna umectabilitate, in schimb siliconii de aditie si de condensare hidrofobi, polisulfurile au un unghi de contact ridicat deci vor produce modele cu bule de aer, cu defecte. Un alt exemplu sunt polieterii, care au atat fidelitatea cat si stabilitatea dimensionala foarte bune, dar sufera un proces de imbibitie in prezenta umiditatii. Hidrocoloizii ireversibili (alginatele), hidrocoloizii reversibili si polieterii care sunt materiale hidrofile pot fi foarte usor umectate de ghips in momentul turnarii modelului, in schimb siliconii de aditie si de condensare hidrofobi, polisulfurile au un unghi de contact ridicat deci vor produce modele cu bule de aer, deci cu defecte. (ROSENSTIEL) Cea mai larg utilizata clasificare a materialelor de amprenta le imparte in doua mari grupe: - materiale neelastice: cu 3 subgrupe: o ghipsul o materialele termoplastice (compounduri) o pastele zinc-oxid-eugenol - materiale elastice: o hidrocoloizii: reversibili: pe baza de geluri de agar-agar ireversibili: alginatele elastomerii de sinteza: Polisulfurile Siliconii: de condensare si de aditie Polieterii. Cele mai utilizate materiale de amprenta la ora actuala in protetica fixa sunt: polieterii, siliconii de aditie si de condensare, precum si HC ireversibli alginatele, acestea din urma fiind utilizate mai des pentru modele de studiu si pentru arcada antagonista. O mentiune aparte trebuie adresata HIDROCOLOIZILOR REVERSIBILI (HC), materiale introduse in practica stomatologica in anii 1920-1930 in Statele Unite. Acestea se prezinta in tuburi sub forma de gel de agar-agar, care este plastifiat la starea de sol in bai speciale termostat cu 3 compartimente si temperaturi diferite, apoi este din nou in stare de gel pentru a fi aplicat in cavitatea orala. HC reversibili prezinta numeroase avantaje: sunt hidrofile, usor de turnat modelele din ghips, timp de lucru prelungit, pret de cost redus, nu necesita linguri individuale, dar au stabilitate dimensionala redusa, rezistenta redusa la rupere si necesita pentru manipulare portamprente standard speciale cu racire. De aceea modelele trebuie turnate imediat si pot fi confectionate doar din ghips. Aceste materiale erau indicate in protetica fixa pentru preparatii multiple si in cazurile cand nu exista un bun control al umiditatii. In ultimii ani, datorita aparitiei de noi clase de materiale hidrofile (polieterii, unii siliconi de aditie), datorita usurintei de manipulare a acestora din urma, prin modificarea tehnicilor de preparatie marginala, controlul umiditatii crescut la nivelul cavitatii orale, HC reversibili sunt tot mai rar folositi locul lor fiind luat de elastomerii de sinteza noi. (O’BRIEN)
10
POLETERII sunt materiale elastice performante, disponibile in mai multe vascozitati: redusa, medie, crescuta. Rigiditatea lor crescuta si timpul de lucru redus le-a limitat mult timp utilizarea la un numar redus de dinti preparati, nu pentru foarte multi dinti stalpi. Noile produse care au timp de lucru de 2.5 min si timp de priza 4.5 min au rezolvat aceste probleme. Contractia lor de priza de 0,3% pe 24h plaseaza polieterii pe primul loc la fidelitate intre elastomerii de sinteza. Alte clasificari ale amprentelor in protetica fixa: ~ Dupa metoda de realizare: Tehnica directa = realizarea unei amprente-macheta a protezei direct în cavitatea orală de catre medic; Tehnica indirecta = cu ajutorul unor materiale de amprentă în portamprenta se inregistreaza o amprenta in cavitatea orala, pe baza carei se va turna in laborator un model, apoi pe model se va realiza macheta! ~ Dupa extindere : • segmentara = cuprinde o zonă redusă a arcadei; • globala sau arcadică = care redă în totalitate imaginea unei arcade. ~ După scop: • amprentă de bază = amprenta arcadei de lucru pe care se execută lucrarea protetică; • amprenta arcadei antagoniste; • amprenta ocluziei; ~ Dupa modalitatea reproducerii ocluziei : • amprenta cu gura inchisa = amprentă într-un timp • amprenta cu gura deschisa = amprentă în 3 timpi ~ Dupa materialul de amprentă utilizat: • simpla = cu un singur material • compusa, dubla = cu două sau chiar mai multe materiale. B. Amprenta digitala AMPRENTA MECANICĂ SAU MECANO-ELECTRONICĂ • cu ajutorul unor dispozitive speciale - profilometre care urmăresc suprafaţa machetei protezei; • Informaţiile sunt transmise fie unui dispozitiv de frezare / fie unui calculator care analizează şi reproduce câmpul protetic. AMPRENTA OPTO-ELECTRONICĂ • Se utilizează proprietăţile ondulatorii şi fotonice ale luminii prin care se scaneaza suprafata dintelui slefuit sau a unui model; • Datele se transmit unor dispozitivelor de frezare în tehnicile CAD / CAM Atentie!! IN CABINET orice etapa de amprenta este urmata de 2 etape intermediare esentiale:
11
Etapa de verificare a amprentei Se urmareste ca amprenta: - sa nu prezinte lipsuri in zonele de importanta vitala pentru succesul lucrarii protetice (exemplu: pentru o coroana metalo-ceramica, un minus la nivelul boltii palatine nu reprezinta o problema, in schimb in amprenta pentru o proteza totala maxilara aceasta zona este principala zona de amprentat) Pentru PFU si PPF cea mai importanta zonza de amprentat este zona preparatiilor dentoparodontale si mai ales zona marginala! Orice lipsa, incluziune de aer, deformare, rupere la acest nivel necesita refacerea amprentei! - a fost corectat centarata pe campul protetic - materialul de amprenta nu s-a desprins de port-amprenta standard sau individuala - este fidela, reda cu exactitate toate detaliile campului protetic - materialul a fost amestecat omogen - grosimea materialului de amprenta este cat mai uniforma la nivelul marginilor portamprentei. Igienizarea / Dezinfectia amprentei Igienizarea = de către medic prin spălarea amprentei sub jet de apa pentru a indeparta urmele de saliva/sange Dezinfectia = diferit în funcţie de materialul utilizat la amprentare. - metode chimice: glutaraldehidă 2% la amprentele luate cu siliconi. Pentru polieteri, deoarece nu pot fi imersati intr-o solutie apoasa (sufera fenomenul de imbibitie cu apa si modificarea proprietatilor amprentei) amprenta este sprayata cu dioxid de clor.
Etapa 5. Modelul in proteza fixa MODELUL: DEF: = copia pozitivă a câmpului protetic, poate fi realizat din diverse materiale, se obtine pe baza amprentei. Pe model se vor realiza unele dintre etapele tehnice ulterioare pana la obtinerea protezei unitare (de exemplu: macheta viitoarei microproteze, adaptarea protezei, realizarea componentei fizionomice...) Condiţiile pe care ar trebui să le îndeplinească un model ideal: sa fie dur, nedeformabil rezistenţă la abrazie fidelitate plasticitate iniţială urmată de transformarea materialului după priză într-un corp dur sa permită manopere de corecţie sa nu interacţioneze cu materialul de model sau de machetă sa aibă o bună stabilitate volumetrică în timp. Clasificarea mdelelor ~ dupa extinderea lor (ca si la amprente): modele arcadice (intotdeauna obtinute dupa o ampr arcadica) 12
modele segmentare (obtinute dupa ampr segmentare) ~ dupa materialul din care sunt confectionate gipsuri o dure = clasa III sau o extradure = clasa IV, V cimenturi mase plastice = rasini acrilice, epoxidice, epiminice, poliuretanice, materiale compozite metale = depuse pe cale galvanica / aliaje usor fuzibile / aliaje topite si pulverizate / amalgame ~ dupa tehnologia de realizare si materiale folosite de tehnician (dupa Bratu): prin indesare - amalgam, cimenturi prin turnare - gips, polimeri, aliaje uşor fuzibile prin depunere de metale/aliaje - galvanizare, pulverizare Prin sinterizare - mase ceramice ~ dupa caracterul de fixitate sau posibilitatea de mobilizare a bonturilor: 1. Model cu bonturi fixe: folosit in general pentru arcada antagonista 2. Model cu bonturi mobilizabile: folosit pentru arcada de lucru 1. Model cu bonturi fixe Segmentar sau arcadic Folosit DOAR!! pentru arcada antagonista 2. Modelul cu bonturi mobile Model cu bonturi mobile Segmentar sau arcadic Cel mai folosit pentru arcada de lucru ~ dupa caracterul de fixitate sau posibilitatea de mobilizare a bonturilor: cu bonturi fixe: nu pot fi detasate, fixate in soclu Folosite pentru modelul arcadei antagoniste!! cu bonturi mobilizabile: au bonturile detaşabile sunt cele mai larg utilizate ca modele de lucru pentru arcada cu dintele / dinţii şlefuiţi Avantaj: permit accesul pe feţele proximale, necesar atât în faza de machetă cât şi în etapele ulterioare Bonturile mobile pot fi realizate din materiale diferite, care pot sau nu să coincidă cu materialul din care este realizat restul modelului. Tehnologia de obtinere a modelelor I. Model cu bonturi fixe − Verificarea amprentei in laborator − Prepararea pastei de ghips (vezi materiale dentare) − Umplerea amprentei prin vibrare − Priza ghipsului: 30-60 min − Demularea amprentei − Verificarea modelului. II. Model cu bonturi mobile − pot fi prevăzute sau nu cu pinuri Dowel − Mai multe procedee de realizare 13
− Cele mai folosite 2 procedee: − procedeul Pindex si − modelul cu pini Dowel PINII : sunt tije metalice cilindrice / cilindroconice, pot fi simple sau duble (pini cu teaca), avand au 2 extremitati, cu o extremitate (capul retentiv) se fixează în mijlocul bontului mobil, celalat capat (tija metalic neretentiva) intra in soclul modelului de unde poate fi mobilizata usor. 1. Procedeul PINDEX − Umplerea amprentei pana la marginea ei superioara − Priza ghipsului − Demularea − Soclarea a.i. baza sa fie perfect plana − Aparatul Pindex – frezarea unui locas pt pin − Lipirea pinilor in lacasurile speciale create − Crearea retentiilor cu freza montata la micromotor + aspirare continua − Izolarea bazei − Turnarea soclului − Mobilizarea pinilor 2. Modelul cu bonturi mobile cu pini Dowel − Trasarea unor repere cu marker-ul pe marginile amprentei in dreptul dintilor preparati − Umplerea amprentei cu ghips − Centrarea manuala a pinilor in amprenta dupa repere, cat mai paraleli intre ei − Izolarea pinilor cu ceara − Turnarea soclului Sectionarea bonturilor mobile − Cu lama de fierastrau subtire − Cu un disc diamantat montat la micromotorul de tehnica dentara − Aparate speciale: model cut 3. Sistemul Master (Bredent) − Inlocuieste pinii metalici cu pini de plastic prefabricati fixati pe o placuta de unica utilizare − Placuta: pe o fata are pinii, pe cealalta un sistem de retentie pt soclu (nervura) 4. Sistemul Split Fix Modelul segmentar cu ocluzie cheie distala De domeniul istoric Se toarna intai partea cu preparatia, se conformeaza o prelungire distala din ghips cu o cheie in T sau Y Se asteapta priza ghipsului Se izoleaza prelungirea distala Se toarna a doua jumatate a amprentei (antagonistii) se asteapta priza ghipsului. Modele realizate prin depunere de metale pe cale galvanica = sunt cele mai precise Caracteristici : fidelitate exceptionala duritate mare 14
stabilitate volumetrica absenta fenomenelor de imbatranire.
Bibliografie: 1. SHILLINGBURG H.T.& all – Fundamentals of Fixed Prosthodontics. 3rd Edition, Quintessence Publishing, Illinois, 1997. 2. ROSENSTIEL S.F., LAND M., FUJIMOTO J.– Contemporary Fixed Prosthodontics. 3rd Edition, Mosby Inc., St. Louis, 2001. 3. O’BRIEN W.J. – Dental Materials and their selection. 4th ed. Quintessence Pub, Chicago. 4. NICOLA C., BORZEA D., SECELEANU R. - Materiale dentare utilizate in protetica dentara. Ed Casa Cartii de stiinta, Cluj-Napoca, 2002. 5. ROMINU M, BRATU D., & all. Materiale dentare. Notiuni teoretice si aplicatii clinice. Ed. Brumar. Timisoara, 2003. 6. N. VASSILAKOS, C.PINHEIRO FERNANDES. Surface properties of elastomeric impression materials. Journal of Dentistry, Oct 1993, 21 (5): 297-301. 7. 10. JOHNSON G.H., CRAIG R.G. Accuracy of addition silicones as a function of technique. The Journal of Prosthetic Dentistry Volume 55, Issue 2, February 1986, 197-203.
Etapa de transfer a datelor înregistrate clinic pe pacient la laborator prin montarea in simulatoare ale ADM
Simulatoare A.D.M sunt instrumente care reproduc partial unele din miscarile mandibulare. Ele imită partial articulaţia A.T.M.cu deosebirea: bratul superior (~ imita maxilarul) este mobil, cel inferior (~mandibula) este fix! CLASIFICARE Simulatoare fixe a. Ocluzorul b. Articulatoare cu valori medii Simulatoare reglabile a. Articulatoare partial programabile b. Articulatoare total programabile I. Simulatoare fixe a. Ocluzoarele Simulatoare cu valori fixe permit numai mişcări de închidere-deschidere reproduc poziţia IM şi DVO. Tehnica de montare în ocluzor cuprinde: - pregătirea modelelor prin: o soclarea bazelor 15
o trasarea liniei mediene pe soclul modelului superior o realizarea retenţiilor pe ambele socluri o solidarizarea modelelor prin intermediul amprentei ocluziei - montarea pe braţul inferior astfel încât: o linia mediană trasată pe solcul modelului superior să coincidă cu nervura mediană a braţului superior al ocluzorului o planul de ocluzie să fie la nivelul umărului ocluzorului o După ce s-a poziţionat corect faţă de ocluzor, se prepară pastă de gips care se depune pe braţul inferior şi se repun modelele în poziţie - montarea pe braţul superior decurge după priza gipsului cu care s-a realizat montarea pe braţul inferior o se prepară gips şi se depune pe baza modelului superior, după care se închide ocluzorul şi se modelează gipsul sub formă de calotă semisferică. b. Articulatoare cu valori medii neprogramabile o permit închidere-deschidere,propulsie, lateralitate o Au cateva valori fixate la valori medii in populatia generala: o panta tuberculului articular ( 330 ) o unghiul Bennett (15-180) o distanta intercondiliana de 104 mm. Tehnica de montare într-un articulator cu valori medii Montarea pe braţul superior - Linia mediană trasată pe modelul superior să coincidă cu nervura mediană a braţului superior al articulatorului - Tija incisivă să vină în contact cu punctul interinicisiv - Vârful cupizilor şi marginile incizale sunt în contact cu măsuţa care materializează planul de ocluzie. - După fixarea poziţiei în funcţie de reperele menţionate, se uleiază braţul articulatorului şi tija de fixare a modelului superior, se prepară pastă de gips care se depune pe soclul modelului maxilar şi se închide braţul superior al articulatorului. Se aşteaptă priza gipsului. Montarea pe braţul inferior - Modelele se solidarizează intre ele în poziţie corectă prin intermediul amprentei ocluziei - Se răstoarnă articulatorul - Se alege placuta corespunzatoare bratului inferior – cu magnet sua cu surub in functie de tipul articulatorului - Se prepară gips şi se depune pe soclul modelului inferior - Se închide articulatorul II. Simulatoare reglabile a. Articulatoare parţial programabile (Hanau2, Protar3) b. Articulatoare total programabile (Protar5, Protar7) Valorile care pot fi reglate individual sunt: inclinarea pantei retroincisive inclinarea pantei tuberculului articular distanta punct interincisiv - axa de rotaţie pură
16
unghiul Bennett.
Simulatoarele semiadaptabile (parţial programabile) o Permit mişcări de închidere-deschidere, propulsie şi lateropulsie o au reglabile următoarele valori: - panta retroincisivă - panta tuberculului articular - distanţa de la punctul interincisiv la axa balama - unghiul Bennett Clasificare: 1. Articulatoare ARCON o Condilii mandibulari sunt montati pe bratul inferior, cavitatea glenoida pe cel superior o Cel mai utilizate la ora actuala o Preferate pt protezele fixe (nu pt PT) 2. Articulatoare NON-ARCON o Exact invers: tuberculii mandibulari montati pe bratul superior, cavitatea glenoida este reprezentata de un sant pe bratul inferior. o Mai frecvent folosite pt proteza totala ARCUL FACIAL = un instrument auxiliar folosit in cabinetul stomatologic, cu ajutorul caruia se pot determina: distanţa bicondiliana triunghiul BONWILL traiectorile condiliene, panta tuberculului articular miscarile de lateralitate. Are si o componenta de transfer care va fi folosita in laboratorul de tehnica dentara pentru montare. Pentru fixare arcul facial are: o Tijele condiliene o Furculiţa o Stoper nazal Datele oferite laboratorului prin aceste metode sunt: 1. Axa balama terminală 2. Înclinaţia pantei tuberculului articular. 3. Evaluarea unghiului BENNETT = unghiul format între traiectoria condilului nelucrător cu planul sagital. 4. Evaluarea mişcării BENNETT = în mişcarea de lateralitate condilul lucrător se răsuceşte spre exterior în jurul unui ax vertical realizând mişcarea Bennett 0,5 - 3 mm; 5. Înclinarea pantei retroincisive; 6. Triunghiul Bonwill; 7. Punctul interincisiv. ** Inainte de realizarea machetei = etapa intermediara = PREGATIREA MODELULUI PENTRU MACHETARE 1. Trasarea limitei preparaţiei = creion chimic, culoare contrastanta 2. Eliminarea zonelor retentive = cu ceara
17
3. Crearea spaţiului pentru cimentare = lac distanţator (die-spacer) de grosime = 0,2 mm, pana la 1-2 mm de limita cervicala a preparatiei 4. Izolarea modelului = imersie in apa / ulei de parafina / solutie speciala (separator cearaghips). ** Evidentierea limitei cervicale a preparatiei (ditching the die) Scopul: de a evidentia limita limita cervicala a slefuirii (pragul) pt o adaptare foarte precisa a lucrarii la acest nivel de a modifica conturul radicular al bontului mobil, astfel ca unghiul format între porţiunea radiculară şi limita preparaţiei să fie foarte clar. O amprentă corectă trebuie să redea un segment al dintelui amprentat situat dincolo de limita preparaţiei. Această porţiune serveşte la definirea unghi de emergenţă (cavosurface angle). Se face în 2 moduri: - cu un bisturiu sau - cu ajutorul unor freze globulare de carbid-tungsten nr. 4 sau 6 pe un model uscat şi utilizând aspiratia.
Etapa 7. Realizarea machetelor pentru proteza fixa unitara Def = o etapa intermediara in care se obtine forma si dimensiunea exacta a lucrarii finale, realizata din ceara sau alt material, o rasina sintetica. Se realizeaza in majoritatea cazurilor pe modelul de lucru, de catre tehnician in laborator CONDITII cerute unui material de macheta: Plasticitate Sa arda fara reziduuri Stabilitate dimensionala (nu se contracta/ dilata) Rigiditate (nu se deformeaza in timpul manipularii) Materiale pentru macheta 1. Ceara = cel mai frecvent folosit, numita si “ceara de inlay” sau “ceara de turnare” 2. Rasini acrilice autopolimerizabile = mai frecvent pt coroana de substitutie (DCR turnat) Priza rapida Dure, nu se deformeaza (ceara se deformeaza!) Arde fara reziduuri, dar la temp 0C > ceara. 3. Mase plastice = sub forma de fete ocluzale prefabricate Pentru fetele ocluzale ale coroanelor, onlay-uri Se adapteaza pe model dupa ce s-a depus un strat de ceara Se fac completari unde este necesar. Caracteristicile cerii de macheta = Ceara de turnare (de inlay) Se prezinta sub forma de: 18
Batoane, conuri, placi cu fierite grosimi Fluiditate Expansiune / contractie = redusa Conductivitate termica = la ΔTemp mici se obtine ΔVolum mari Ductilitate buna = proprietate de a fi tras in fire ceara se deformeaza fara sa se rupa Arde fara reziduuri!
Metode de obtinere a machetei 1. in majoritatea cazurilor pe modelul de lucru, de catre tehnician in laborator = metoda indirecta 2. Realizarea machetei de medic in cavitatea orala = metoda directa (ex: pentru coroanele de substitutie) 3. Metoda mixta: macheta este realizata de tehnician in laborator, trimisa la cabinet, medicul o probeaza si o perfecteaza, apoi inapoi la laborator pt turnare. Tehnici de machetare 1. Tehnica pozitiva: = prin picurare + modelare aditiva a F. Ocluzale si Orale 2. Tehnica prin imersie: = imersia in baie de ceara + sculptarea sau completarea machetei prin picurare 3. Tehnica negativa: = prin picurare în exces + razuire 4. Prin ambutisare + razuire 5. Metoda foliilor: de ceara sau de plastic = se obtine o capa + peste care se picura ceara I. Tehnica POZITIVA: = presupune picurarea de ceara din aproape in aproape pana se obtine forma finala dorita EXEMPLU: Realizarea machetei pentru o coroana metalica prin tehnica pozitiva (modelarea prin aditie) ! Modelarea prin aditie (trusa PKT) va fi detaliata in anul II sem 2 Instrumentar necesar pt machetare - 2 autori au imaginat-o Thomas si E. Payne - Trusa de modelare prin aditie (tursa P.K.Thomas) - Trusa largita = 9 - trusa restransa = 5 2. Metoda capei de plastic (din folie de polietilena) Avantaje: o Se obtine o grosime uniforma a machetei pe toate fetele o peste acesta se poate aditiona ceara in functie de tipul protezei fixe o Este rigida, nedeformabila la temp camerei o Se poate perfecta adaptarea marginala la nivel cervical prin ceara de colet (de culoare visinie) o Timp de lucru redus o Cost redus o Folosita la: o Lucrarile fixe metalo-ceramice o Lucrarile fixe metalo-acrilice o Obligatoriu bont mobil!!
19
3. Tehnica prin imersie in baie de ceara o Foloseste o ceara speciala cu fluiditate crescuta, care se prezinta in general sub forma de granule o Se pregateste bontul mobil exact ca pentru celelalte tehnici o Ceara este topita in « bai » speciale termostat o Bontul izolat este imersat in baia de ceara o Se obtine pe toate fetele bontului 0,5-1 mm de ceara o Imersia se repeta dupa racirea (solidificarea) stratului precedent o Se completeaza morfologia prin aditie de ceara cu spatula simpla sau electrica II. Tehnica NEGATIVA de machetare : = presupune modelarea cerii prin sculptare / radiere din ceara depusa in exces pe bontul mobil cu preparatia (fie prin picurarea de ceara in exces, fie prin ambutisarea unui rulou de ceara pe bont) FINISAREA machetei o “la rece” – cu spatula / cu betisoare cu vata imbibate in alcool o “la cald” – suflare de aer cald SCOP: obtinerea unei suprafete lucioase, netede care va necesita o prelucrare minima dupa turnare. ETAPA de Pregatire a machetei in vederea ambalarii Aplicarea unei tije de ceara pe macheta Detasarea de pe model Degresarea / detensionarea Fixarea pe capacul conformatorului Aplicarea unei tije de ceara pe macheta = aplicarea unei tije din ceara care va constitui viitorul canal de scurgere a metalului topit in tipar. - Dimensiunile tijei : lungime = 15 - 30 mm, diametru = 1 - 2 mm - Elemente care se plaseaza pe tija: Sfera de compensatie si anumite repere (la 1 cm si 2 cm de macheta) Pe tija: se realizeaza cat mai aproape de macheta o sfera de ceara cu diametrul de 3 - 5 mm, care reprezinta macheta rezervorului de metal topit = sfera de compensare • se mai pot adauga 2 repere : • unul la 10 mm de sfera - varful conului de turnare; • al doilea la 20 mm de sfera - ne indica pana unde introducem macheta cu tija in masa de ambalat Se vor realiza machetele canalelor de evacuare a gazelor cu ajutorul firelor de naylon, ceara sau par de cal. Se fixeaza cu o extremitate la macheta si cealalta la marginea craterului. Indepartarea machetei de pe model - cu ajutorul tijei de ceara aplicata in vederea ambalarii - Aplicarea tijei se face intr-o zona nefunctionala Degresarea / detensionarea machetei - Degresarea machetei cu solutii speciale (alcooli, neofalina) - Detensionarea: se spray-aza solutii speciale Fixarea pe capacul conformatorului 20
Etapa 8. Ambalarea si realizarea tiparului Def = Presupune introducerea machetei intr-un ambalaj realizat din masa refractara care rezista la temperaturi inalte pentru a putea realiza etapele de turnarea a aliajului metalic si transformare a machetei in piesa protetica finita Materiale / Instrumentar necesar pentru ambalare Instrumentar necesar pentru ambalare un conformator sau cilindru Poate fi intreg sau sectionat masa de ambalat Pentru fiecare aliaj metalic exista o masa specifica de ambalat !! astfel incat coeficient contractie al aliajului = coeficient dilatare al masei de ambalat Tehnici de ambalare • Ambalarea intr-un timp = cea mai folosita – cu masa specifica de ambalat • Ambalarea in 2 timpi – istoric: - se realizeaza un nucleu din masa specifica de ambalat in jurul piesei protetice, peste acesta, se completeaza in cilindru masa nespecifica de ambalat - Economie de material - NU se mai foloseste!! AMBALAREA INTR-UN TIMP - Un conformator, o masa de ambalat specifica aliajului - Reguli de ambalare CONDITII masa de ambalat o sa aiba granulatie fina pentru a se insera in toate detaliile machetei; o sa fie rezistenta la soc; o sa reziste la temperaturi inalte 750-1000 0C fara a se altera; o dupa priza sa aiba un grad de porozitate pentru a permite evacuarea gazelor din tipar; o cea mai importanta conditie : sa prezinte un coeficient de expansiune egal cu coeficientul de contractie al aliajului metalic o sa nu intre in reactie chimica cu aliajul; o sa se desprinda usor de pe piesa protetica turnata. PREPARAREA MASEI DE AMBALAT • amestecul se realizeaza intre pulbere si lichidul specific, in proportiile indicate de producator, intr-un bol de cauciuc; • spatularea poate fi manuala sau mai corect se realizeaza la VACUUM - MALAXOR = o malaxare mecanica timp de 30 de secunde si concomitent evacuarea aerului din amestec
Bibliografie
21
Materiale de macheta: ceara: compozitie, avantaje, dezavantaje Mase de ambalat : tipuri, preparare. 1. Nicola Codruta, Borzea Dorin, Seceleanu Radu – Materiale dentare utilizate in protetica dentara. Casa Cartii de Stiinta, Cluj-Napoca 2002. 2. Craig R. – Dental Materials: properties and manipulation. 8th Ed., Mosby, Chicago, 2004.
ETAPA 9. Turnarea Etapele turnarii 1. Pregătirea tiparului • Preîncălzirea / Încălzirea 2. Topirea aliajului metalic 3. Intoducerea metalului topit în tipar Turnarea va fi urmata de dezamabalare pentru obtinerea piesei turnate din tipar si de prelucrarea mecanică şi lustruire inainte de proba in cavitatea orala. 1. PREGATIREA TIPARULUI = TRATAMENTUL TERMIC AL AMBALAJULUI • Preincalzirea • Incalzirea I. Preincalzirea = consta in ridicarea temperaturii cuptorului de preincalzire pana la 180 2500C in timp de 90 minute. Scopul este de a: o topi ceara de macheta o evapora apa din masa de ambalat o incepe dilatarea termica. Ii. Incalzirea tiparului = prin care temperatura tiparului este ridicata de la 2500C la 750 9000C Prin incalzire se realizeaza: o uscarea totala a tiparului o arderea completa a materialului de macheta o dilatarea termica cu valori intre 0,8 - 0,9 % o aducerea temperaturii tiparului cat mai aproape de valorile termice ale aliajului topit. Alegerea aliajului dentar pentru lucrarile protetice turnate se face in functie de: o tipul de proteza unitara, scopul ei o cantitatea de aliaj necesara se determina astfel: pentru o macheta care cantareste 1,5 grame este necesara o cantitate de 2,5 - 3,5 grame aliaj metalic pentru a fi topit. o cantitatea in plus este necesara pentru umplerea canalului de turnare si a rezervorului de metal topit. 2. TOPIREA ALIAJULUI SURSE DE ENERGIE calorica pentru topirea aliajelor dentare sunt: 1. Flacara produsa prin: o Arderea gazelor naturale (metan, propan, butan) in prezenta oxigenului o Vaporii de benzina in prezenta oxigenului 22
o Flacara oxihidrica - arderea hidrogenului in oxigen o Flacara oxiacetilenica 2. Curentul electric 3. Laserul SURSE DE ENERGIE pentru topirea aliajelor dentare 1. Flacara produsa prin arderea gazelor naturale (metan, propan, butan) in prezenta oxigenului o temp dezvoltata = 1000 - 20000 C o la topirea aliajelor nobile, seminobile, inoxidabile. 2. Vaporii de benzina in prezenta oxigenului o temperaturi de 12000 C o la topirea aliajelor nobile si seminobile 3. Flacara oxihidrica = arderea hidrogenului in oxigen o temp 3000 0 C o se topesc toate aliajele cu exceptia celor de paladiu, argint deoarece acestea au afinitate fata de atomul de hidrogen. 4. Acetilena cu O2 = flacara oxi-acetilenica o temperatura este de 30000 C o se utilizeaza mai ales pentru aliaje inoxidabile 5. Curentul electric o produs prin arc voltaic sau o cu ajutorul curentilor de medie si joasa frecventa – folositi in trecut, nu se mai utilizeaza azi o curenti de inalta frecventa – folositi in aparatul numit Castomat 6. Laserul FLACARA rezultata din arderea gazelor sau a combustibililor lichizi are 3 zone : zona rece neutilizabila; zona oxidanta in care predomina oxigenul care se poate combina cu aliajul nici ea nu este utilizabila; zona reductoare de culoare albastru deschisa, in care nu exista oxigen este partea cu punctul termic cel mai inalt 3. INTRODUCEREA ALIAJULUI TOPIT IN TIPAR: o forta centrifuga; o presiunea vaporilor; o absorbtie cu ajutorul vidului. CASTOMATUL o Topirea aliajului = cu ajutorul curentilor de inalta frecventa. o Turnarea se executa in mediu de gaz inert care protejeaza aliajul de actiunea oxidanta.
ETAPA 10. DEZAMBALAREA Dezambalarea DEF = indepartarea masei de ambalat de pe suprafata piesei protetice turnate.
23
o Dupa turnare – racirea (revenirea de la temperatura de turnare a aliajului metalic intre 700-11000C pana la temperatura camerei 210C) trebuie sa fie lenta LENTA o Curatirea piesei protetice se realizeaza prin diverse metode: o Mecanic o Sablare o chimic Verificarea piesei protetice turnate Supradimensionari Subdimensionari Lipsuri totale Lipsuri partiale porii Defecte ale piesei protetice turnate o Supradimensionarea o Coeficient de dilatare masa de ambalat >> coeficient contractie metal - se va produce o dilatare în exces a masei de ambalat o tensiuni interne ale cerii de machetă o Subdimensionarea o racirea brusca a metalului o coeficient de dilatare a masei de ambalat < < coeficient de contracţie al aliajului o Plusuri o de forma sferică: înglobare de bule de aer la ambalare o lipsa de vibrare o Lipsurile o totale: o topire insuficientă a aliajului o scurgerea lentă în canal a aliajului topit şi solidificarea înaintea centrifugării o parţiale: o cantitate insuficientă de metal sau aliaj care nu a fost topit corespunzător o încălzirea necorespunzătoare a tiparului o lipsa de evacuare a gazelor din tipar sau obstruarea unei zone din tipar prin fragmente de masă de ambalat o Porii o distanţa mare dintre rezervorul de metal topit şi cavitatea tiparului o rezervorul de metal topit prea mic o forţa de împingere a aliajului topit în tipar a fost redusă.
ETAPA 11. PRELUCRAREA MECANICA Cuprinde 3 etape: planarea, netezirea, lustruirea. Planarea o sectionarea tijelor: cu discuri de carborund o indepartarea plusurilor: cu pietre abrazive la micromotor 24
Netezirea o cu freze finir diverse forme Finisarea. Lustruirea o Finisarea se face cu discuri abrazive fine, polipanturi roată sau flacără, perii fine roată şi piatră ponce, filţuri o Lustruirea: cu perii, filţuri roată mici şi pastă Tripoli, pufuri montate la piesa de mână sau la polizor. Urmeaza etapele de: o Proba in cavitatea orala o Ajustari la nivel de cabinet (daca este cazul) sau la laborator o Fixarea prin cimentarea in cavitatea orala Recapitulare: FAZELE clinico-tehnice in realizarea unei coroane metalica o Prepararea suportului dento-parodontal pentru o coroana metalica o Preparatia pentru o CM: (vezi curs 4) Cateva reguli generale: Limita cervicala a preparatiei = cu prag chamfer de 0,5 – 0,8 mm adancime Reducerea din structura dentara = HOMOTETICA la nivelul fetei ocluzale si pe fetele proximale supraecuatorial!! Pe fetele laterale se reduce 0,8-1 mm La nivelul cuspizilor de sprijin 1,5 mm la nivelul curpizilor de stabilizare, ghidaj 1 mm Cel mai frecvent limita cervicala = plasata juxtagingival sau supragingival o Amprenta arcadica in 3 timpi: amprenta arcadei de lucru in materiale siliconice, amprenta arcadei antagoniste in alginat, amprenta ocluziei in ceara de ocluzie sau silicon o Model de lucru cu bonturi mobile, model antagonist cu bonturi fixe o Montarea in simulator (articulator sau ocluzor) o Macheta CM - tehnica recomandata este tehnica pozitiva: prin aditie sau tehnica capa de plastic sau imersie in baie de ceara o Ambalarea intr-un timp o tratamentul termic al ambalajului – cu obtinerea tiparului o topirea aliajului metalic si introducerea aliajului in tipar o se obtine piesa protetica turnata o Prelucrarea mecanica si lustruirea
Curs 5-6 Prepararea suportului dento-parodontal pentru Proteze Fixe Unitare (PFU) = etapa clinica
Principii generale in prepararea dintilor pentru PF
25
Preparatii specifice fiecarui tip de PFU
Individualizarea regulilor generale de preparatie in functie de cazul clinic: Atunci cand realizam examinarea completa a pacientului, stabilirea diagnosticului si a planului de tratament trebuie sa tinem cont de anumite particularitati ale fiecarui caz clinic in parte si de anumite criterii, care:vor determina alegerea unui anumit tip de PFU sau pot modifica adesea regulile generale de preparatie! Criterii: Particularitati legate de pacient o Varsta, sex, ocupatia o Igiena bucala, cooperarea pacientului o Considerente financiare Particularitatile edentatiei partiale: o localizarea si extinderea ariei edentate o Dispozitia topografica a dintilor restanti si starea dintilor stalp o Ocluzia o creasta alveolara / caracteristicile osului. Pregatirea profesionala, dotarea cabinetului si laboratorului Examinari complementare: Rx, CT, Computer-Imaging, analiza pe modele de studiu montate in articulator, wax-up diagnostic inaintea inceperii oricarui tratament. Ahmad I. – Predetermining factors governing calculated tooth preparation for anterior crowns. QDT 2001; 24: 57-68. - pozitia pe arcada a dintilor ce vor fi preparati - particularitati de forma, structura a dintilor care vor fi preparati Principii generale de preparare a suportului dento-parodontal in PF 1. Principiul BIOLOGIC 2. Principiul MECANIC 3. Principiul ESTETIC 1. Principiul BIOLOGIC = se refera la pastrarea si / sau restabilirea starii de sanatate a tesuturilor dento-parodontale, prin: Conservarea la maximum a structurii dentare Refacerea corecta a morfologiei dintelui / dintilor de restaurat Plasarea marginilor preparatiei supragingival Rapoarte de ocluzie corecte Protectia dintelui preparat impotriva fracturii. Prevenirea lezarii tesuturilor dure si moi in timpul prepararii o Dintele preparat lezarea pulepi dentare: mecanic, termic, chimic o Dintii vecini o Partile moi: limba, buze, obraji Conservarea la maximum a structurii dentare prin preparatii cat mai conservative Asigurarea santatii parodontale, pulpare, si rezistenta in timp a dintelui preparat prin: o Prepararea corecta a dintelui, reducerea adecvata din peretii axiali, alegerea tipului de preparatie o Plasarea marginilor preparatiei in raport cu parodontiul superficial
26
Tipul preparatiei marginale si adaptarea marginala. Se prefera coroane partiale decat coroane de invelis total Prepararea cu un grad de convergenta minima intre peretii axiali Prepararea F. Ocluzale homotetica pentru a asigura o grosime uniforma a restaurarii o Prepararea fetelor axiale cat mai simetric; pentru dintii malpozitii seprefera redresarea ortodontica o Tipul marginii preparatiei = cat mai conservativ!! Bineinteles in functie de celelate principii estetic, functional. o o o o
Protectia dintelui vecin printr-o matrice metalica sau prin smaltul proximal de la nivelul punctului de contact al dintelui care este preparat, astfel: separarea interdentara se face cu o freza flacara foarte efilata pastrata continuu in contact cu dintele de preparat, astfel inca va ramane o “felie” de smalt la nivelului punctul de contact interdentar cu dintele integru. Protectia pulpei dentare a dintelui preparat Cauze de lezare: mecanice, termice, chimice; Cel mai frecvent pulpa este afectata de temperatura ridicata generata prin frictiunea dinte-instrument rotativ: o Presiunea excesiva, instrumentar uzat, turatie foarte mare Trebuie avuta in vedere morfologia camerei pulpare: extrem de varibila in functie de varsta + preparatia modificata la dintii cu malpozitii. Conicitatea prea accentuata a preparatiei: o Duce la un sacrificiu inutil de substanta dentara o Evitarea extinderii preparatiei spre apical: o Pe fetele orale ale dintilor marginea se plaseaza intotdeauna supragingival! o Pe fetele vestibulare de cate ori este posibil. Preparatia anatoforma (homotetica) pe fata ocluzala: o Se urmareste conturul anatomic al dintelui o Se reduce exact cat este necesar din tesutul dentar: 1,5 mm pe cuspizii de sprijin 1 mm pe cuspiziii de ghidaj 1 mm santuri, fosete o Preparatia plana a F. Ocl duce la spatiu insuficient sau exces de indepartare de tesut dentar. Cantitatea de tesut dentar indepartat depinde de: o Circumferinta JAC (diamterul dintelui la colet) o Tipul pragului ales pentru preparatie! Exemplu fig A 1 = preparatie chamfer, 2 = preparatie cu prag drept, zona hasurata = tesutul dentar indepartat suplimentar Similar: nivelul de plasare a marginii: supragingival e mai conservativ, subgingival necesita un plus de sacrificiu de tesut dentar dur : fig B: zona hasurata reprezinta aceasta diferenta Plasarea marginilor preparatiei o SUPRA-gingival 27
o JUXTA-gingival o SUB-gingival (0.5 mm) Marginile preparatiei trebuie plasate SUPRAGINGIVAL, ori de cate ori este posibil! • Sunt mai usor de preparat, finisat (nu necesita indepartarea tesutului gingival) • Sunt mai usor de amprentat nu necesita indepartarea tesutului gingival) • Detalii mai bune pe model - adaptare marginala mai buna la lucrarea protetica finala • Ideal ar trebui sa fie plasate in smalt (marg supragingivale) – situate in dentina/ cement (marg subgingivale) • sunt usor de igienizat pentru pacient • mai usor de controlat periodic. • Marginile plasate subgingival = principalul factor de risc al lezarii parodontiului !! Limita / marginea preparatiei • Cel mai biologic, parodontoprofilactic = supragingival • Din ratiuni estetice uneori este necesara plasarea marginii sub-gingival doar pe F.V. la coroane mixte metalo-ceramice sau metalo-polimerice. • Forma marginii preparatiei ~ trebuie sa urmeze indeaproape conturul JAC o convex spre radacina pe F.V. si L. si cncav spre coroana pe F.M si D. o La o distanta de minimum 2,5 mm de osul alveolar Situatii de plasare a marginii subgingival • Carii cervicale, eroziuni, obturatii extinse subgingival • Este nevoie de retentie suplimentara • Punctul de contact proximal este foarte aproape de marginea gingivala • Limita cervicala a coroanelor metalo-ceramice/ metalo-polimerice trebuie mascata de marginea gingivala libera. Tipuri de preparatii • Tipuri de preparatii marginale: A, Featheredge. B, Chisel. C, Chamfer. D, Bevel. E, Shoulder. F, Sloped shoulder. G, Beveled shoulder.
STUDIU INDIVIDUAL CHAMFER / SHOULDER!!
28
Preparatia maginala tip Chamfer • Adecvata pentru: o Coroana metalica turnata o Coroana metalo-ceramica pe fata linguala (colereta metalica) • Este foarte clara, usor de identificat pe dintele preparat, pe amprenta si pe model; • Asigura suficient loc pentru materialul restaurare • Poate fi plasata cu precizie (singurul dezavantaj: a nu se lasa o margine de smalt nesustinuta) • Instrumentul de preparare = freza diamantata cilindrica cu varf rotunjit; ½ frezei este exact imaginea chamferului. Controlul axului de orientare al frezei = foarte important. A, indepartarea de dinte creaza o retentivitate B, apropierea de axul lung al dintelui creaza o convergenta prea mare a peretilor axiali Preparatia maginala tip Shoulder • Marginea de tip shoulder permite mai mult spatiu pentru stratificarea ceramicii, este recomandata pe fata Vestibulara a dintilor preparati pentru coroane metalo-ceramice, mai ales daca se foloseste pragul ceramic • Trebuie sa formeze un unghi de 90 grade cu suprafata dintelui nepreparat!! o Un unghi mai ascutit – fractura ceramicii • In practica, majoritatea medicilor tin sa preparare un prag vestibular insuficient (prea ingust) rezultand coroane metalo-ceramice cu aspect estetic nesatisfacator sau cu contururi axiale prea bombate! • A fost recomandat un prag chamfer mai adanc > decat o preparatie tip shoulder • Un prag de 120 grade = o alternativa la cel de 90 grade pentru F. Vestibulara la coroanele metalo-ceramice, deoarece permite o cantitate mai mare de ceramica. Tot la principiul biologic trebuie avute in vedere: • Refacerea rapoartelor ocluzale intitale sau corectate • Protectia dintelui preparat impotriva fracturarii. 2. Principiul MECANIC
29
= se refera la obtinerea unei lucrari protetice cat mai rezistenta si durabila in timp, principiu asigurat prin: Forma de retentie a preparatiei Forma de rezistenta Deformarea Forma de retentie - Depinde direct proportional de: suprafata de contact dinte preparat – fata interna a coroanei exemplu: la coroane partiale << cor totale; la molar >> premolar. - Convergenta de 60 spre ocluzal Exemplu: Retentia unei cape cu 100 convergenta este jumatate retentia unei cape cu 50 convergenta. (Rosenstiel) Forma de rezistenta Exemplu: la coroanele totale rezistenta este data de peretele V, la coroanele partiale sunt necesare santuri suplimentare. La coroanele de invelis scurte sau preparate cu conicitate f accentauata lipseste peretele V. Deci nu vom avea forma de rezistenta. Deformarea O lucrare protetica trebuie sa reziste la deformari in timpul functionalitatii ei. Daca nu are suficienta rezistenta va ceda la nivelul interfetei restaurare-ciment = descimentare sau metal-ceramica = desprinderea ceramicii de pe substratul metalic sau fractura dintelui preparat. Cauze: Alegerea incorecta a materialului Prepararatie incorecta a ditnelui Realizarea tehnica incorecta a coroanei metalo-ceramice. 3. Principiul ESTETIC = se refera la refacerea aspectul estetic alterat al pacientului = estetica este obtinuta prin: Vizibilitatea zero/ minima a metalului Grosimea cat mai mare a ceramicii Marginile subgingivale (cu exceptia: lucrarilor integral ceramice). ! Cele 3 principii trebuie satisfacute simultan! “In trecut, obtinerea fie a esteticii fie a functionalitatii cerea sacrificiul celeilalte, astfel ca daca primau cerintele mecanice/ functionale, atunci estetica era compromisa. Astazi acest lucru nu mai este valabil, putand obtine simultan si rezistenta mecanica si o fizionomie optima pentru pacient” (Galip Gurel – The Science and art of procelain laminate veneers. Quintessence Publishing, Germany, 2003.) Preparatia pentru o coroana metalica turnata STUDIU INDIVIDUAL!! Preparatia pentru o coroana metalo-ceramica
30
Reguli generale Reducerea pe toate fetele trebuie sa fie in cantitate sufiecienta pentru a asigura spatiul pentru ambele componente, metal+ceramica Se reduc minim 1,2 mm adancime, ideal 1,5 mm (spatiul suficient pentru: Capa metalica = 0,3-0,4 mm Ceramica = min 0,8-1,2 mm. !! este necesara o anumita grosime minima a ceramicii pentru a putea obtine efectele de profunzime, transluciditate, dinte natural prin stratificarea ceramicii. La dintii cu diametru cervical foarte redus sau IC mandibulari nu este posibil sa obtinem intotdeauna un prag de 0.6-0.8 mm fara expunerea camerei pulpare sau slabirea formei de rezistenta si retentie a preparatiei. Etapele preparatiei 1. Realizarea cheii din silicon 2. Trasarea santurilor de ghidaj 3. Reducerea incizala / ocluzala 4. Prepararea fetei Vestibulare 5. Prepararea fetei Linguale 6. Prepararea fetelor proximale 7. Finisarea pragului supragingival sau infundarea juxta sau subgingivala dupa caz 8. Finisarea contururilor si peretilor preparatiei. Instrumentar necesar 1. Realizarea chei de silicon 2. Trasarea santurilor de ghidaj 3. Reducerea marginii incizale Marginea incizala la coroanelor metalo-ceramice este fara metal pe aprox. 1,5 mm pentru redarea transluciditatilor naturale O reducere incizala de 2 mm este recomandata pentru obtinerea unui rezultat estetic Reducerea excesiva din incizal sau ocluzal (>2 mm): o scurteaza f mult bontul preparat si reduce forma de rezistenta si retentie o periciliteaza vitalitatea dintelui. 4. Prepararea pe Fata Vestibulara In 2 planuri distincte: un plan paralel cu 1/3 cervicala si unul paralel cu 1/3 incizala Se reduce minim 1,2 mm adancime, ideal 1,5 mm (spatiul suficient pentru: • Capa metalica = 0,3-0,4 mm • Ceramica = min 0,8-1,2 mm. Prepararea intr-un singur plan: Reducere insuficienta fie in 1/3 cervicala, fie in 1/3 incizala
31
Rezultat estetic necorespunzator fie transpare opaquer-ul, fie este prea convexa coroana MC
5. Prepararea pe fetele Linguala Depinde de modul in care ceramica acopera capa metalica In majoritatea cazurilor ceramica acopera in totalitate metalul, pana la o colereta metalica la nivelul coletului. Pe fetele proximale ar trebui sa avem ca si la marginea incizala 1,2 mm fara metal pentru a permite trecerea luminii prin fetele proximale. 6. Prepararea pe fetele Proximale
•
•
7. Plasarea marginilor preparatiilor Pragul este preparat supra-gingival pe toate fetele; dupa prepararea fetelor axiala (V, L, M, D) se alege plasarea marginilor Pe Lingual = supragingival pe vestibular = juxta sau subgingival la cor M-C. Daca este cazul va fi “infundat” deplasat in sens radicular cu freza diamantata cu varf rotunjit 8. Finisarea preparatiei
• • • •
Verificarea preparatiei Vizual in cavitatea orala a pacientului Amprenta ocluziei Pe modele Flexible clearance guide Tooth preparations for complete crowns: an art form based on scientific principles. Goodacre C.G. J Prosthet Dent. 2001 Apr;85(4):363-76 Teeth should be prepared so that they exhibit the following characteristics: 10 to 20 degrees of total occlusal convergence, a minimal occlusocervical dimension of 4 mm for molars and 3 mm for other teeth, an occlusocervical-to-faciolingual dimension ratio of 0.4 or greater. Facioproximal and linguoproximal line angles should be preserved whenever possible. When the above features are missing, the teeth should be modified with auxiliary resistance features such as axial grooves or boxes, preferably on proximal surfaces. Finish line selection should be based on the type of crown/retainer, esthetic requirements, ease of formation, and personal experience. Expectations of enhanced marginal fit with certain finish lines could not be validated by recent research. Esthetic requirements and tooth conditions determine finish line locations relative to the gingiva, with a supragingival location being more acceptable. Line angles should be rounded, and a reasonable degree of surface smoothness is desired.
Studiu individual!! Principii de preparare (Principles of tooth preparation for fixed prosthodontics)
32
Prepararea suportului dento-parodontal pentru o coroana metalica si o coroana metaloceramica (Tooth preparation for a cast metal crown and for a metal-ceramic crown). BIBLIOGRAFIE: 1. BRATU D. şi col – Bazele clinico-tehnice ale protezarii fixe.Ed. Helicon, Timişoara, 2001. 2. SHILLINGBURG H.T.& all – Fundamentals of Fixed Prosthodontics. 3rd Edition, Quintessence Publishing, Illinois, 1997. 3. ROSENSTIEL S.F., LAND M., FUJIMOTO J.– Contemporary Fixed Prosthodontics. 3rd Edition, Mosby Inc., St. Louis, 2001.
COROANE DE ÎNVELIŞ DEF = Proteze unitare care se agregă extracoronar prin cimentare la suprafeţele şlefuite ale coroanei dentare. • fac parte din protezele de acoperire • Sunt utilizate: – ca proteze unitare pe dinti cu afectiuni coronare – ca elemente de agregare pentru punţi sau – pentru ancorarea unor PPMS.
CLASIFICARE • După întinderea feţelor acoperite: – totale – parţiale • După aspect: – nefizionomice – fizionomice – semifizionomice • După materialul din care sunt confecţionate: – metalice – nemetalice: • ceramice • acrilice – mixte: • metalo -ceramice • metalo - acrilice • metalo – plastice
INDICAŢII • • • • • •
protecţia dinţilor cu distrucţii coronare întinse; refacerea morfologiei şi funcţiei în carii, anomalii de formă, poziţie, volum, modificări de culoare; element de agregare (retentori) în punţi; element de sprijin şi menţinere a protezelor mobilizabile; element de stabilizare a dinţilor mobili; fixarea aparatelor chirurgicale şi ortodontice.
Tipuri de proteze unitare discutate 33
• •
Restaurari intra-coronare = INLAY-uri (I) Restaurari extra-coronare: – Partiale: ONLAY (II) / FATETE (III) – Totale: COROANE DE INVELIS TOTALE: • Nefizionomice: coroana metalica turnata (IV) • Mixte: – coroana metalo-ceramica (V) – metalo-compozit (VI) – metalo-acrilica (VII) • Fizionomice: – coroana integral ceramica (VIII) – coroana compozit (IX) – coroana acrilica = provizorie (X) – Coroana de substitutie (XI)
I. Inlay • Definiţie: = proteza fixa unitara cu dimensiunile cele mai reduse, caracterizata prin faptul ca este inconjurata de tesuturi dure dentare, cu rolul de a reface morfologia dintelui sau constituie element de agregare. – Primul inlay ceramic 1835, primul inlay aur turnat 1897 – 1979: “…preparatiile pentru inlay trebuie sa fie limitate doar la dintii care necesita acoperirea unuia sau mai multor cuspizi pentru a creste rezistenta…” = datorita aparitiei obturatiilor din amalgam = au reprezentat principal substituent la inlay-urilor pentru cavitatile “intra-coronare” pe dintii laterali – In consecinta a scazut semnificativ folosirea inlay-urilor in practica stomatologica, fiind inlocuite: • In cavitatile medii: obturatii prin tehnica directa: amalgam, ulterior compozite • In cavitatile extinse: inlay-uri estetice: ceramica, compozite – Clasificarea inlay ~ dupa clasificarea cavitatilor lui Black: – Clasa I: F ocluzale dinti laterali – Clasa a II-a : F ocluzale + proximale dinti laterali – Clasa a III-a: F proximale si Orale dinti frontali – Clasa a IV-a: F proximale dinti frontali cu interesarea unghiului incizal – Clasa a V-a: pe fata Vestibulara a tuturor dintilor la colet Reguli de preparare a cavitatilor pt inlay: • Peretii laterali paraleli intre ei (2-4 grade divergenta spre ocluzal) • Peretii axiali perpendiculari pe baza cavitatii • Peretii sa aiba grosime suficienta: inlay-onlay-overlay • Ax de insertie-dezinsertie perpendicular pe planul de ocluzie • Mentinerea = prin frictiune • Cavitati clasa I si II bizotarea marginilor in unghi = 30-45 grade (inlay-uri metalice) • Rotunjirea unghiurilor interne intre peretii cavitatilor • Cavitati clasa a II-a: – istmul = portiunea care leaga cavit verticala de cea ocluzala – Latime = 1/3 din lat F Ocluz. – Tooth Preparation: • The following applies to inlay restorations: 34
• •
– minimum depth at the bottom of the fissure: 1.5mm – minimum depth at the margin of the cavity: 2mm – if the margin of the cavity lies close to the cusp tip: 2.5mm – the cervical step must not have contact with the adjacent tooth – minimum width of the approximal step: 1.5mm – angle between lateral wall of the approximal box and approximal surface: ≥ 60° the following must be observed for onlay restorations: – minimum layer thickness for cusp preparation: 1.5 mm The impression is taken with a precision impression material according to the common rules of dental prosthetics.
Preparări atipice pt inlay-uri: – – – – – –
Peretii inclinati O nervura de retentie Trepte Puturi (pinlay) MOD – se indica acoperirea F Ocluz / cuspizi de sprijin (overlay) Inlay-uri compuse: • Cu crampoane, cu pivoturi – pinlay • Cu nervuri • Cu claveta • Cu pivoturi radiculare = inlay corono-radicular
AVANTAJE: • • •
Economie de tesuturi dure longevitate mare (inlay-uri de aur = pana la 25 ani) caracteristici mecanice si fizice excelente
DEZAVANTAJE: • Scumpe = pret de cost crescut • Greu de realizat tehnic • Retentie reduse pt punti • Pacienti cu igiena f buna = risc de carie secundara marginala. Inlay-urile din aliaje nobile sunt cele mai longevive restaurari indirecte zona laterala = solutia optima pentru reconstituire coronara in distructii coronare extinse atunci cand imperativele estetice nu sunt primordiale.
INDICATII • Refacerea morfologiei afectate pe dinti unde nu se mai pot realiza obturatii prin tehnica directa in cabinet: – Pierderi medii/mari, extinse de substanta dura dentara – Cavitati profunde - dificultatea polimerizării directe – Deschidere larga la nivelul peretilor proximali – dificultati de refacere a punctului de contact • Ca element de agregare: doar in punti de intindere redusa • La pacienti cario-rezistenti, cu igiena orala buna • Cerinte estetice ale pacientilor • mai multe restaurari pe o hemiarcada.
35
CONTRAINDICATII Relative: • • • • • •
pe dinti devitali Pe dinti rotati, extrudati Dinti cu obturatii cervicale mari La pacienti cu igiena deficitara Pacienţi cu carioactivitate mărită Lipsa motivatiei pacientilor – obligatoriu controlul clinic periodic al restaurarilor.
II. Onlay • Definiţie = coroana de invelis partiala care lasa descoperita F Vestibulara = foloseste mijloace de retentie intra-coronara (exemplu: un onlay MOD este o varietate de inlay MOD clasa a II-a), dar trebuie diferentiate deoarece onlay-ul = o coroana partiala. • Tipuri de onlay: • 3/4 • 4/5 • 7/8 • atipice. • Clasificări – Onlay ¾ = acopera 3 din 4 fete ale dintilor frontali – Onlay 4/5 acopera 4 din 5 fete ale dintilor laterali, mai putin fata Vestibulara. • Preparări atipice - pinledge 1/4 - onlay 7/8 - overlay
AVANTAJE – – –
Economie de substanta dentara Marginile accesibile controlului pentru finisare, igienizare Pastreaza culoarea si aspectul smaltului pe F. Vestibulara
DEZAVANTAJE: – –
Onlay metalic - vizibilitatea marginilor Indicatii restranse: • exigentelor preparatiei, aliaje nobile, tehnica de laborator pretentioasa
INDICATII: – – –
Element de agregare fizionomic in punti reduse Coroane partiale tip onlay solidarizate = un sistem de imobilizare in boala parodontala Sprijin pt elementele speciale ale protezelor partiale mobilizabile
CONTRAINDICATII –
• •
Nu se aplica pe dinti: triunghiulari, nanici, cu modificari de culoare, displazii de smalt, defecte pe F. Vestibulara – La tineri cu volum mare al camerei pulpare – Procese carioase multiple – Cand nu se poate obtine paralelismul cu alte elemente de agregare al putnii dentare – Materiale pentru realizarea inlay-uri / onlay-uri Aliaje : nobile Rasini diacrilice compozite (RDC) 36
•
Mase ceramice
INLAY/ ONLAY- URI METALICE / din aliaje nobile • •
Avantaje: – Rezistenţa la flexiune, rezistenţa la uzură – Biocompatibilitatea aurului Dezavantaj: – aspectul inestetic
INLAY/ ONLAY DIN MATERIALE COMPOZITE • Avantaje: –
– – – – – – –
Proprietatile compozitelor de laborator superioare celor folosite in cabinet in tehnica directa: • procent polimerizare crescut (pana la 98%), proprietati mecanice: rezistenta la abrazie crescuta, stabilitate cromatica superioara. adaptare marginala superioara tehnicii directe, realizarea optima a punctului de contact, realizarea unei suprafete ocluzale functionale, posibilitatea prelucrarii si lustruirii optime, Inchidere marginala mai buna cu absenta infiltratiei marginale absenta sensibilitatii postoperatorii Posibilitati de reparare a unor defecte marginale minime.
• Dezavantajele: – –
timp de lucru mai lung (minim 2 sedinte), necesita interventia laboratorului = pret de cost mai mare decat tehnica directa.
3. INLAY/ ONLAY-URI CERAMICE - preparatia pt inlay-uri ceramice = studiu individual - vezi curs sisteme integral ceramice
III. Fatetele DEF = proteze unitare care se agregă prin tehnici adezive pe faţa vestibulară a dintelui preparat prin şlefuire la acest nivel. INDICATII = metoda de tratament minim invaziva: – modificari de: culoare dentara, forma, volum – Tulburari de formare a smatului dentinei: hipoplazii – fracturi coronare – abrazii, treme – în cazuri in care albirile nu au dat rezultate. CONTRAINDICATII: – discromii severe – ocluzii cap la cap – obiceiuri vicioase.
Avantaje: 37
-
Metoda cea mai minim invaziva Permit modificari ale pozitiei, formei, culorii dintelui Metoda de electie in tratamentul discromiilor Rezistenta mecanica buna
Dezavantaje: -
preparaţia clinica necesita o mare rigurozitate procedeele de fixare foarte sensibile fracturile care pot sa apara la proba fatetei probleme tehnice de executie in laborator.
Istoric • • • •
in 1938 – Charles Pincus pentru actorii de la Hollywood, în scopul modificării esteticii dentare pentru filmări = erau fatete temporare ( din rasini acrilice) Ulterior, tot Pincus realizeaza fatete ceramice, aplicate pe dinti fara o preparatie speciala. Conceptul modern de fatetare (veneers) este posibil datorita descoperirii: - Gravajului acid al smaltului = BUONACORE (1955) - Aparitiei rasinilor diacrilice compozite de cimentare / fixare adeziva. - ROCHETTE (1973) = tratarea suprafetei interne a fatetei ceramice - Bernard Touati 1998: rata de succes de 94% la 5 ani, 87% la 10 ani
Variante tehnologice de fatetare: • • • •
Tehnica directa = in cavitatea orala: - din compozite fotopolimerizabile de cabinet Tehnica indirecta = in laborator: - Din RDC de laborator - Mase ceramice Variante de preparare pentru fatete Prepararea pentru fatete
Etape clinico-tehnice: •
• • • • •
Prepararea: pe o adâncime de 0,2 pana la 0,5-0,7 mm in functie de materialul folosit si situatia clinica: - In cazurile în care se doreşte corectarea poziţiei dintelui situat prea Vestibular se indeparteaza mai mult - contrar, daca dintele este in palato-pozitie nu se indeparteaza deloc (cazuri prepless) - Pentru discromii se slefuieste mai accentuat Limita cervicală = supragingival în cazurile clinice obişnuite şi subgingival numai în cazul unor discromii. Proximal şlefuirea se face până în apropierea punctelor de contact, fără desfiinţarea acestora. La nivelul marginii incizale şlefuirea se va face bizotat, atunci când faţeta protejează marginea incizală. Restul fazelor de laborator = similare cu coroana integral ceramica in functie de tipul de mase ceramice folosite Cele mai utilizate sisteme ceramice pt fatete sunt: - Mase ceramice sinterizate pe folie de platina - Mase ceramice sinterizate pe mase refractare - Sisteme prin injectare/ presare
38
•
Fixarea lor in cavitatea orala = cu cimenturi rasina prin tehnica adeziva.
39
V. COROANA METALICA (CM) • • •
CM Stantate (istoric) CM Turnate - Cu grosime dirijata - Cu grosime totala Alte procedee (galvanoformare, frezare)
Coroanele de înveliş metalice Avantaje: – – – – Dezavantaje: –
sunt uşor de realizat din punct de vedere tehnic nu necesită o pregătire deosebită a medicului sau tehnicianului au o fricţiune foarte bună dacă şlefuirea e corectă prelucrarea marginilor metalice se poate face foarte exact nu sunt fizionomice
CM •
2 tipuri: – CM cu grosime totala = tot spatiul rezultat prin slefuire intre dintele preparat si dintii vecini + anatagonisti este completat cu metal. Are contact cu bontul preparat pe toata suprafata. – CM cu grosime dirigata = CM are o grosime egala pe toate fetele laterale ale dintelui preparat (0,4 – 0,8 mm). Are contact cu bontul doar pe 1 mm cervical.
CM CU GROSIME TOTALA Avantaje: o retentivitate bună o rezistentă faţă de forţele de abrazie o reface morfologia dintelui pe care se aplică o procedeu de realizare simplu Dezavantaje: • transmite variaţiile de temperatură • neeconomice • ablaţie dificilă
CM CU GROSIME DIRIJATA Avantaje: o grosime uniformă de 0,40mm o reface perfect morfologia dintelui pe care se aplică o economice o nu transmit variaţiile termice o ablaţie uşoară Dezavantaje: • retenţia pe bont mai puţin bună datorită unei fricţiuni parţiale
Aliajele utilizate în confecţionarea coroanelor turnate Aliaje nobile: cu conţinut crescut de Au cu conţinut redus de Au 40
pe bază de Pd- Au Aliaje seminobile: argint – paladiu / paladiu – cupru Aliaje nenobile: nichel - crom (aliat cu Molibden sau Beriliu) – Ni si Be au fost legati de alergii la metale nenobile!! crom - cobalt cupru - aluminiu (bronzurile) – scose din uz!
Recapitulare: FAZELE clinico-tehnice in realizarea unei coroane metalica
Prepararea suportului dento-parodontal pentru o coroana metalica Preparatia pentru o CM: • • • • • • • •
•
Limita cervicala a preparatiei = cu prag chamfer de 0,5 – 0,8 mm Reducerea din structura dentara = HOMOTETICA !! Pe fetele laterale este necesar un spatiu de 0,8 mm La nivelul cuspizilor de sprijin 1,5 mm La nivelul cuspizi de ghidaj 1 mm Cel mai frecvent limita cervicala = plasata supragingival sau juxtagingival. FORMA obţinută după şlefuire (= conturul extern al preparaţiei): – pereţii să fie verticali şi paraleli sau uşor convergenţi (formă cilindro-conica) – Convergenta 5 – 10 0 Marginile preparaţiei = zona de joncţiune dintre dinte şi coroana = zona de importanta majora! deoarece: – trebuie asigurată o închidere perfect etanşă pt a impiedica patrunderea lichidelor orale - apariţia procese carioase sub lucrare – Cimenturile utilizate la fixarea CM = sunt solubile în timp în salivă, astfel încât dacă închiderea marginală nu e perfectă, dintele va fi în scurt timp compromis. La coroana metalica: – Preparatie tip chamfer – Margini supragingivale
Amprenta segmentara / arcadica Model de lucru cu bonturi mobile Modelul antagonist cu bonturi fixe Montarea in simulator Macheta CM • •
Tehnica pozitiva: prin aditie Tehnica capa de plastic, imersie in baie de ceara
Ambalarea – tiparul – piesa turnata
41
Transformarea machetei de ceara – piesa protetica finala • Pregatirea maxchetei pentru ambalare • Ambalarea • Tratamentul termic al tiparului • Topirea aliajului • Introducerea aliajului metalic topit in tipar • Dezambalarea • Verificarea piesei turnate • Prelucrarea mecanica: planare, netezire, lustruire
Prelucrarea mecanica Lustruirea • • •
Proba in cavitatea orala Ajustari la nivel de cabinet (daca este cazul) sau la laborator Fixarea prin cimentarea in cavitatea orala
COROANE DE ÎNVELIŞ FIZIONOMICE Def: = construcţii protetice realizate in intregime din materiale care satisfac exigenţele estetice. = sunt confecţionate în întregime din materiale nemetalice (metal-free). Aceste materiale fizionomice pot fi 3 clase mari: 1. mase ceramice – coroana integral ceramica 2. răşini diacrilice compozite (RDC) – coroana din compozit 3. răşini acrilice - coroana acrilica = cor provizorii 1. COROANA FIZIONOMICĂ CERAMICĂ (CCC) Terminologie: • Coroana integral ceramica sau total ceramica (literature romana) • La couronne ceramo-ceramique (literature franceza) • The full ceramic crown sau all-ceramic restoration (literat engleza) Definiţie: = Este o proteză unitară estetică realizata din mase ceramice prelucrate prin diverse procedee tehnologice. - Introdusa de Land in 1886, sub denumirea de: coroana Jacket. Primele coroane total ceramice se obtineau prin sinterizări succesive a maselor ceramice feldspatice pe o folie de platină, în cuptoare speciale. - Coroana ceramica nu a mai fost folosita o perioada lunga de timp, si datorita aparitiei rasinilor acrilice si a maselor ceramice si aliajelor ce au permis dezvoltarea tehnicii metaloceramice. In ultimele 2 decenii, sistemele integral ceramice au cunoscut o dezvoltare impresionanta datorita: - Aparitiei de noi mase ceramice: care au determinat aparitia de noi procedee de obtinere a lucrarilor integral ceramice cu proprietati imbunatatite.
42
-
Aparitia coroanelor integral ceramice a avut drept scop rezolvarea / eliminarea problemelor aparute in utilizare lucrarilor protetice metalo-ceramice, dintre care amintim: • Opacitatea capei metalice • Absenta transmiterii luminii in 1/3 cervicala • Dificultati in obtinerea unui aspect estetic in zona coletului langa marginea gingivala • In combinatie cu metale nenobile, acestea vor produce oxizii care dau o coloratie in gri a marginii gingivale • Alergii la diverse metale din aliajele dentare. “Most dentists agree that the most difficult task in dentistry is to match a single-unit PFM with the surrounding dentition. Even when the lab technician could perfectly match the shade, there still is the problem of vitality of the crown, as it would not absorb or reflect light like a natural tooth” (DiTolla) Avantaje - Rezultate estetice deosebite - Transluciditatea - Biocompatibilitatea - ceramica este materialul cel mai biologic din toate materialele utilizate în stomatologie - Asigură sănătatea parodontală prin realizarea unui prag drept amplasat supragingival. Dezavantaje 2005 o Rezistenţă scăzută, fracturarea lor este destul de frecventă; o limitarea utilizării lor în zona frontală; o nu pot fi realizate punţi, cu excepţia unor edentaţii mici în zona frontală; o nu se aplică în distrucţii coronare accentuate; o integritatea marginilor este greu de realizat prin tehnicile de laborator; o duritatea foarte mare, deci produc abrazia dinţilor antagonişti; o imposibilitatea utilizării lor pentru fixarea protezelor parţial mobilizabile. Dezavantaje 2008 Rezistenta mai redusa la fractura (sistemele pe masa refractara) nu se aplică în distrucţii coronare accentuate duritatea mare, deci produc abrazia dinţilor antagonişti Unele mase ceramica imposibilitatea utilizării lor pentru fixarea protezelor parţial mobilizabile. Indicaţii pe dinţi frontali cu distrucţii coronare de întindere mică; dinţi cu coroane clinice suficient de înalte; la pacienţi cu ocluzii normale fără bruxism sau alte parafuncţii ocluzale Tehnica adeziva a modificat semnificativ modul de preparare a suportului dento-parodontal pentru diversele tipuri de restaurari, precum si indicatiile si contraindicatiile lucrarilor integral ceramice!! Pregătirea suportului dento-parodontal pentru coroane integral ceramice - este necesar un prag de tip shoulder (900) sau un deep-chamfer, - adâncimea preparatiei la nivelul pragului este de aprox 1,5 mm pe fata V si 1 mm pe fata L - shoulder-ul va fi realizat pe toate fetele dintelui
43
- pragul este plasat intotdeauna supragingival - Preparatia trebuie sa aiba unghiuri şi margini rotunjite - spaţiu incizal sau ocluzal >> 1,5 mm. Principii generale în realizarea preparaţiei: • sunt dictate de proprietăţile mecanice ale materialelor ceramice: • rezistenţă mare la compresie • rezistenţă scăzută la flexiune • lipsa de elasticitate. • un prag deep chamfer rotunjit de 1-1,2 mm sau un shoulder (900) • Se reduce incizal sau ocluzal 1,5-2 mm, cu unghiuri fine rotunjite • HOMOTETIC = conturul general al dintelui cât mai asemănător cu cel al dintelui natural - rezulta o grosime uniformă a ceramicii. VARIANTE DE SISTEME INTEGRAL CERAMICE Istoric • 1886: LAND – coroana Jacket ceramica arsa pe folie de platina • Din masa ceramica cu punct de fuziune ridicat • Rezistenta f scazuta • Indicata pe dintii frontali (Incisivi) • 1965: McLean – coroana jacket cu miez de alumina (40-50% alumina) • Placata cu ceramica feldspatica conventionala • Mai rezistenta >> coroana jacket clasica • Indicata: doar la proteze unitare (nu punti dentare!) Clasificarea sistemelor integral ceramice 1. în funcţie de compoziţia ceramicii: • ceramică feldspatică • de primă generaţie (placarea scheletelor metalice) • de generaţie nouă - cu conţinut crescut de leucit (pentru sisteme integral ceramice) • ceramica aluminoasă = conţine peste 85% Al2O3 din care se realizează nucleele, peste care se depun apoi mase ceramice de placare • ceramica vitroasă (sticloasă) = vitroceramica alcătuită din cristale de fluorsilicat sau apatită dispuse neregulat în masa sticloasă 2. în funcţie de tehnologia de obţinere: A.Sisteme aditive o prin depunere succesivă de straturi exemple: Optec HSP, Vitadur, Duceram LFC o prin turnare Cerapearl, Dicor o prin infiltrare şi sinterizare In-Ceram o prin presare IPS Empress, Cerestore, Optec OPC, Cerapres B.Sisteme substractive:
44
o frezare mecanică o frezare computerizată CAD/CAM (Computer Aided design / Computer Aided Machining = literatura engleza), CFAO (Conception Fabrication Assisste par Ordinateur = literatura franceza) 3. în funcţie de tehnologia de obţinere! = cea mai relevanta clasificare: o Prin sinterizarea pulberii ceramice pe modele refractare sau matrice de platină o Prelucrarea ceramicii in stare plastica prin injectare sau turnare o Prin infiltrarea cu sticlă a unor structuri poroase şi sinterizare o Prin prelucrarea mecanică a unor lingouri ceramice prefabricate I. Sisteme integral ceramice prin sinterizarea pulberii ceramice pe modele refractare sau pe folie de platină (optional = nu intra la examenul final!) = se bazeaza pe principiul sinterizarii ceramicii clasice feldspatice pe un suport rezistent la temperaturi inalte - lucrarile protetice realizate prin acesta tehnica au o estetica deosebita si o transluciditate maxima ce imita aspetcul smaltului dentar, dar rezistenta la flexiune este cea mai mica dintre toate sistemele integral ceramice <100 Mpa. - Etapele de realizare a unei fatete ceramice pe masa refractara, sintetizate pe scurt, cuprind: o Prepararea suportului dento-parodontal – permite reducerea preparatiei pentru o fatata pana la 0.4 mm! o Obtinerea unui model din ghips cu bonturi mobile, apoi bonturile vor fi duplicate, obtinandu-se bonturi duplicate din masa refractara o Pe aceste bonturi mobile duplicate se realizeaza stratificarea ceramicii feldspatice pana la refacerea culorii si morfologiei o Lucrarea se introduce in cuptorul de ceramica impreuna cu bontul mobil pentru sinterizare o Pentru proba in cavitatea orala este necesara detasarea fatetei de pe bontul duplicat din masa refractara – se obtine prin sablare o Fixarea adeziva in cabinet = este o tehnica foarte sensibila atat pentru medic (sunt foarte fragile inainte de fixare), cat si pentru tehnician (nu mai sunt posibile arderi ulterioare de corectie). II. Sisteme integral ceramice prin prelucrarea ceramicii in stare plastica prin injectare sau turnare Principiul de presare/ turnare a ceramicii: • Se utilizeaza o ceramica vitroasa pe baza de disilicat de litiu ranforsata cu leucit (se obtin valoari ale rezistentei de 400Mpa). Ceramica este incalzita la temp inalta si turnata intr-un tipar obtinut din mase de ambalat speciale pe baza de fosfati • Nucleul se modelează din ceară pe model, apoi se aplică tijele de turnare, se ambalează, • se elimină ceara din tipar, • se plastifiază o pastilă de ceramică şi se injectează în tipar. • Placarea se face cu ceramică pe bază de fluorapatită sinterizată la 800 0C • Se obtine: - Fie o lucrare protetica finala (terminata ca forma, volum) = doar dintr-un material acromatic – colorantii si glazurarea se aplica ulterior prin pictura extern - Fie un nucleu din ceramica presata – pe care se va realiza stratificarea ceramicii clasice pt a obtine morfologia si culoarea finala a lucrarii = tehnica stratificarii
45
Indicatii ceramicii presate: - inlay, onlay, fatete, coroane - unele sisteme (Empress2, eMax Press) permit realizarea de punti dentare Exemplu: sistemul IPS Empress (Ivoclar-Vivadent) Sistemul IPS Empress • Empress 1 = se obtine o capa monocroma de dimensiune şi morfologie identica cu coroana finala, culoarea este data prin pictura externa şi apoi sinterizare. • Empress 2 = se obtine un nucleu de ~ 0,8 mm din sticlă ceramică pe bază de cristale de litiu care va fi placat cu straturi de ceramică cu fluorapatită. - Duritatea ceramicii este apropiată de cea a smalţului - estetica mult mai bună decât la sistemul Empress clasic - proprietăţile optice ale ceramicii cu fluorapatită asemănătoare smalţului. Etape tehnologice de realizare a unei coroane presate prin sistemul Empress: - prepararea suportului dento-parodontal pt o lucrare integral ceramica - Amprenta arcadei de lucru (siliconi de aditie sau polieteri) - Realizarea modelui in laborator - Izolarea bontului, lacul distantator - Realizarea macheta din ceara speciala - Ambalarea machetei intr-o masa de ambalat speciala pe baza de fosfati, realizarea tiparului, preincalzirea - In cuptorul special pentru injectare se vor introduce: tiparul si ingoturile de ceramica care vor fi tratate termic si introduse apoi in tipar in faza plastica sub presiune - Dupa presare se dezambaleaza piesa ceramica din tipar rezultand: – capa monocroma la forma si morfologia finala. Efectele de individualizare se vor obtine prin pictura externa (machiaj) – inca o sinterizare (Empress 1) sau – o capa de dimensiuni reduse fata de restaurarea finala, peste care se va realiza stratificarea ceramicii de placare IPS eMax Ceram (Empress2) III. Prin infiltrarea cu sticlă a unor structuri poroase şi sinterizare Exemplu: Sistemul INCERAM (Vita, Germania) Istoric: • Introdus in 1985 de Michel Saadoun – descopera nucleul de alumina • Rezistenta la flexiune = 2,5 x > alte sisteme ceramice existente • Transluciditatea (aluminei) este mai redusa decat a sistemelor care contin leucit (IPS Empress) Sistemul InCeram = se bazeaza pe obtinerea unei cape ceramice din ceramica aluminoasa sau magnezica, care ulterior este infiltrata cu o sticla de aluminosilicat de lantan. = Peste acest nucleu se depun straturi de ceramica feldspatica care se sinterizeaza similar cu tehnica metalo-ceramica. Exista 3 variante ale sistemului InCeram (Vita, Germania): 1. InCeram Alumina 2. InCeram Spinell 3. InCeram Zirconia ** InCeram Celay
46
Exista 3 variante ale sistemului InCeram (Vita, Germania): 1. InCeram Alumina = prevede realizarea unui nucleu cu conţinut crescut de Al2O3 2. InCeram Spinell = a cărui nucleu conţine Spinell, adica o ceramica magnezica, pe baza de Mg, Al şi O şi se foloseşte numai în zona frontală deoarece este extrem de fi zionomică dar mai puţin rezistentă 3. InCeram Zirconia = nucleul este foarte rezistent, conţine oxid de zirconiu (30%) si oxid de aluminiu (70%). ** InCeram Celay care este de fapt un sistem substractiv care obţine capa ceramică prin frezare mecanică şi după infiltrarea acesteia cu aluminosilicat de lantan se face placarea ei pentru obţinerea coloristicii şi a morfologiei Etape clinico-tehnice in realizarea coroanei ceramice prin infiltrarea unor nuclee poroase cu sticla - InCeram Alumina etape tehnice: • amprenta in 3 timpi a arcadei de lucru – model cu bont mobil din ghips extradur • se amprenteaza cu siliconi de aditie si se duplica bontul mobil dintr-un gips special poros • Trasarea limitei cervicale a preparatiei cu creion colorat (de culoare contrastanta); • Izolarea bontului duplicat; • Pepararea suspensiei de alumina: din pulberea de alumina amestecata cu lichidul specific, sunt necesare: masuta vibratorie, vaccum si o baie de ultrasunete; • Suspensia de alumina este pensulata pe bontul mobil duplicat in exces; pasta trebuie să aibă consistenta constanta, sa nu se deshidrateze • Dupa priza, excesul este indepartat cu un bisturiu pana la o grosime de 0,7 mm ocluzal si 0,5 mm pe feţele axiale. • in această fază structura este foarte fragila, deci trebuie manipulata cu atenţie • Prima sinterizare a nucleului de alumina se face pe bontul mobil. Sinterizarea nucleului se face in cuptorul InCeramat in timp de 10 ore, pana la 1120 0C; • Nucleu de alumina rezultat dupa prima sinterizare este f fragil, poros, cu aspect albcretos; • Retuşurile nucleului se fac cu ajutorul frezelor diamantate, la turaţie scăzută, • Cu ajutorul unui lichid albastru se pot detecta eventualele fisuri în masa de alumină; • Infiltrarea cu sticla: de aluminosilicat de lantan se face prin depunerea nucleului de alumina pe o folie de platina astfel încât soluţia de infiltrare să nu pătrundă în interiorul nucleului. • Sticla se infiltrează prin capilaritate în spaţiul dintre particulele de oxid de aluminiu. Se sinterizeaza pana la 11000 C în 4-5 ore • Indepărtarea excesului de sticlă se face cu freze diamantate. • Excesul se indeparteaza prin sablare cu Al2O3 de 35-50 μm la 3-6 bar • se depun mase de ceramica feldpsatica dupa tehnica de stratificare de la metaloceramica: – Un strat de dentină opacă cu care se schiţează morfologia, – Un strat de dentina translucida cu care se definitivează morfologia şi care se depune uşor în exces şi – Un strat de smalţ care se depune incizal, proximal, cingulum, după îndepărtarea dentinei din această treime. • Sinterizarea ceramicii dupa fiecare strat in cuptorul de metalo-ceramica clasic (sinterizarea se face in jur de 900 - 930 0C) • Ca ceramica de placare se poate folosi: Vitadur Alpha, Vita VM 7
47
Sistemul InCeram Sprint • foloseşte aceeasi masă ceramică şi acelaşi principiu de realizare ca şi tehnica InCeram descrisă, • cu urmatoarele particularitati: – se poate aplica doar la proteze unitare, nu pentru punţi – se reduce timpul de sinterizare de la 6 ore la 40 min pentru capa de alumina, precum si timpul de infiltrare cu sticlă la 40 min – se poate utiliza cuptorul clasic pentru M-C, nu necesita achiziţionarea cuptorului InCeramat specific pentru această tehnică. IV. Prin prelucrarea mecanică a unor lingouri ceramice prefabricate 1. sistemele de frezare mecanică (Celay , Ceramatic) 2. sistemele de frezare computerizată (Cerec, Procera). Sistemul Cerec (Ceramic Reconstruction) • face parte din sistemele CAD-CAM (computer assisted design / computer assisted machining) fiind produs de firma Sirona. • Exista mai multe astfel de sisteme: – Cerec1(2000), apoi Cerec 2 (2003), apoi Cerec3, apoi Cerec In-lab, ultimul Cerec In-office, ultimele fiind mai complexe. • Se frezeaza o restaurare dintr-un bloc de ceramica sinterizata sau doar pre-sinterizata • Se obtine o lucrare monocroma, care va fi pictată extern • Initial: adaptarea marginală a lucrarilor CAD/CAM era mai slaba << decat la cele conventionale, prin perfectionarea sistemelor se considera azi ca adaptarea marginala s-a îmbunătăţit mult!! • in plus, s-a dublat şi rezoluţia la scanare faţă de sistemul Cerec 1. • Sistemul Cerec prezintă un dispozitiv de achiziţionare a datelor reprezentat de o cameră intraorală, un dispozitiv dependent de sarcină, care realizează conversia imaginii în format digital, o unitate centrală de procesare a datelor care stabileşte designul viitoarei lucrări şi un dispozitiv de frezare (cu unul- Cerec 1 sau două motoare –Cerec 2 ). Exemplu: Sistemul CEREC (Sirona) • Achiziţionarea datelor, verificarea imaginii şi stabilirea designului poate fi realizată în mai multe feluri: 1. prin amprenta optică în cavitatea orală: înainte şi după prepararea cavităţii. – În acest caz, designul preparaţiei se face în corelaţie cu morfologia dinaintea şlefuirii şi se pot trasa direct pe monitor unele repere ca: limita cervicală a preparaţiei, înălţimea cuspizilor, şanţuri, fosete, vârful cuspizilor limitrofi. 2. Amprenta optica a unei machete realizate prin tehnica directa din ceară sau RAA. 3. O altă variantă: este amprenta optică a machetei şi modelulului obţinut după o amprentă clasică. – Se realizează o amprentă clasica in 3 timpi şi un model. Modelul este pensulat cu dioxid de titan pentru amprenta optica. Tehnicianul realizeaza macheta din ceară a viitoarei proteze unitare. Aceasta va fi scanată. – Sistemul Cerec procesează datele şi să stabileşte designul viitoarei lucrări, reconstituind inclusiv morfologia feţei ocluzale în urma scanării feţei ocluzale a machetei realizate de către tehnician pe model. Exemplu: Sistemul Cercon (Degudent)
48
–
utilizeaza ceramica pe baza de oxid de zirconiu tetragonal (TZP), obţinută prin măcinarea ceramicii sub formă de pulbere presinterizată, în stare poroasă care este apoi sinterizată pentru creşterea densităţii şi a rezistenţei flexiune – Zirconiu = descoperit in 1789 de chimist german M. Klaproth; avea aplicatii mutiple in tehnologia spatiala, masini – inainte de a fi introdus in stomatologie Etapele tehnice sunt următoarele: - se realizează o amprentă - pe baza amprentei se obţine un model - macheta este modelată sub formă de capă pe model şi apoi este fi xată într-o ramă specială care permite detaşarea ulterioară - după detaşarea machetei se citeşte codul de bare al blocului ceramic - se fi xează blocul ceramic în rama aparatului - se scanează macheta după fixarea ramei la aparat - urmează frezarea protezei unitare grosier şi apoi de fineţe conform datelor achiziţionate prin scanarea machetei - se îndepărtează prin secţionare de pe suport. În această fază nucleul este foarte friabil. - Proba pe model nu este posibilă = atât din motivul rezistenţei mecanice cât şi datorită faptului că la frezare se ţine cont de contracţia din timpul sinterizării, astfel încât capa este largă şi nu potriveşte pe modelul de lucru. - se fac corecturi fine cu micromotorul - se sinterizează nucleul în cuptorul Cercon Heat - substructura sinterizată este extrem de dură, astfel încât eventualele zone de plusuri pot fi îndepărtate prin prelucrare mecanică cu freze diamantate sub răcire continuă cu apă - se depun peste nucleu straturi de ceramică de placare în vederea nuanţării şi obţinerii morfologiei
49
ALEGEREA CULORII Variante de alegere a culorii in stomatologie 1. Metode vizuale: – Subiective, depind de: practician, factori de mediu 2. Metode instrumentale: o Mult mai obiective, aparatura sofisticata, pret de cost ridicat o Exemple: Spectrofotometre Colorimetre Camera digitala 1. Alegerea vizuala - Cea mai des folosita (85% din medicii stomatologi) - Se alege culoarea unui dinte prin compararea dintelui cu esantioane de culoare (chei de culori) Cheile de culori (shade guide/ shade tab/ teintiers) o Diferite in functie de firma o cea mai folosita la ora actuala este cheia Vitapan clasic introdusa de firma germana Vita in anul 1956. o Fiecare firma producatoare de mase ceramice are o cheie de culori proprie: exemple: cheia Vita 3D Master (Vita), cheia Chromascop (Ivoclar), Cheia Vita Clasic (Vita) - Cheia Vita se bazeaza pe parametru nuanta, si grupează dintii umani in patru familii de nuanţe: a. A (brun-roşcat) b. B (galben-portocaliu) c. C(cenuşiu-verzui) d. D (gri-roşcat). - In cadrul grupului de nuanţe sunt diferenţiate mai multe grade de saturaţie, aranjate în ordine crescătoare: - A1,A2,A3,A3,5,A4 - B1,B2,B3,B4 - C1,C2,C3,C4, - D2,D3,D4. Cheia 3D Master (Vita) - Se bazeaza pe principiul celor 3 dimensiuni ale culorii: luminozitatea, saturatia si nuanta. - Alegerea culorii se face in ordinea importantei acestor 3 parametrii: o Se incadreaza intai dintele in una din cele 5 grupuri de luminozitate (1, 2, 3, 4 sau 5). Rezultatul poate fi: 1M sau 2M sau 3M sau 4M sau 5M. o Apoi in cadrul grupul ales, pe verticala variza saturatia: exemplu: 2 M1 este mai putin saturat ca 2 M 2 o Apoi va valoarea aleasa pt saturatie, pe orizontala se poate alege o nuanta mai spre galbui = notata L, nuanta M = mediu, sau R = mai rosiatic
50
I. Alegerea vizuala = extrem de subiectiva!! - Depinde de numerosi factori: o Practician: acuitatea vizuala, oboseala o Factorii de mediu: - Iluminare - culorile cabinetului - hainele pacientului, rujul, pielea II. Alegerea instrumentala - spectrofotometre - colorimetre Transmiterea culorii alese in cabinet la laboratorul de tehnica dentara!! Prin fisa de laborator = obligatoriu intr-o forma scrisa. FIsa de laborator poate fi: o fisa clasica de mana o o fisa electronica transmisa prin internet. COROANA FIZIONOMICĂ DIN RĂŞINI DIACRILICE COMPOZITE (RDC) Răşinile diacrilice compozite (RDC) = sunt de fapt un amestec de trei componente diferite: I. componenta organică = doi copolimeri, de obicei metacrilici II. componenta anorganică = pulberi fine de cuarţ cristalin, siliciu coloidal, sticle barosilicate; III. silani = compuşi organici ai siliciului care realizează legătura chimică între componenta organică şi cea anorganică. Avantaje RDC: – materiale estetice – bună păstrare în timp a culorii – preparare conservativă a cavităţilor – Pot fi utilizate în variate situaţii clinice – aderă la ţesuturile dure dentare – tehnici adezive – percolare marginală mai scăzută – colorare la interfaţă mai redusă – “armarea” structurilor dentare restante – posibilitatea reoptimizării restaurărilor Dezavantaje RDC: • adaptare marginală deficitara în special la pragul gingival datorită: – contracţiei de polimerizare – necesită izolare cu digă !!!! – restaurări mai dificil de realizat şi mai costisitoare decât cele de amalgam: – restaurare în mai multe etape – tehnica de inserare mai dificilă – refacerea punctelor de contact proximale mai dificilă – procedee de finisare mai pretenţioase – Se abrazeaza în zonele laterale
51
Indicaţii RDC (vezi curs materiale dentare!!) – sigilare şanţuri şi fosete – Afectiuni coronare fara lipsa de substanta (anomalii de forma, volumul, culoare) – faţete directe – închideri de diasteme / treme – lineri + adezivi universali – obturaţii – Faţete, inlay, onlay indirecte – reconstituirea bonturilor – restaurări protetice fixe fizionomice sau mixte clasice – punţi adezive – cimenturi diacrilice pentru lucrări protetice fixe fizionomice – reparaţii ale componentei fizionomice – imobilizări adezive Contraindicaţii RDC:(vezi curs materiale dentare)!! – imposibilitatea izolării câmpului operator – ocluzie nefavorabila – alergii Tehnologia de realizare: - prepararea suportului dento-parodontal prin procedee specifice, amprentarea - realizarea modelului in laborator - izolarea modelului cu izolatori speciali; - aplicarea dentinei opace in straturi de < 1-2 mm grosime - fotopolimerizare; - nuanţare cu modulatori de culoare; - fotopolimerizare; - aplicarea dentinei translucide şi modelarea morfologiei; - fotopolimerizare; - aplicarea smalţului cu grosime variabila in functie de zona de pe suprafata coroanei (intre 0,1-1mm); - fotopolimerizare; - O polimerizare finala: termo-baro-polimerizare la temperatura si presiune Exemple de RDC: • Sistemul Adoro (Ivoclar) • Sistemul belleGlass HP (Kerr) • Sistemul Estenia (Kurraray) = RDC cu procent ridicat de filler (92% volum, 82% masa) Sistemul belleGlass HP (Kerr) = polisticlă cu umplutură microhibridă foto-, termo-, baropolimerizabilă. • Polimerizarea finală se face după modelarea completă a morfologiei coronare, prin termo-, baropolimerizare: – în atmosferă de azot-6 bari – la 1350C – 10-20 minute. Avantaje belle-Glass HP 1. Prin tripla polimerizare, obţinem polimerizarea în proporţie de 98,5% a RDC 2. Acest fapt determina îmbunătăţirea calităţilor mecanice: duritate şi rezistenţă crescute.
52
3. Absenţa oxigenului în cursul termo-, baropolimerizării determină o structură fără microporozităţi a lucrării protetice. 4. Restaurarea prezintă o mare transparenţă, imitând smalţul dentar natural, deoarece materialul produce o reflexie difuză a luminii. 5. Timpul de realizare este scurt.
53
COROANA FIZIONOMICĂ DIN ACRILAT Definiţie: • Este o proteză unitară cu caracter provizoriu, care reface morfologia şi funcţia dinţilor având un aspect cromatic asemănător cu cel al dinţilor naturali. Avantajele coroanelor din acrilat: • tehnică de executie simpla • pret de cost redus, accesibila pentru terapia de masa • protejeaza bontul coronar şi il izoleaza de mediul oral pe o perioada limitata de timp • nu transmite variaţiile termice. Dezavantajele coroanelor din acrilat: isi modifica culoarea duritate redusă, se abrazează uşor au elasticitate - duce la descimentare nu sunt biocompatibile: daca polimerizarea nu este corespunzătoare, monomerul restant are acţiune iritantă asupra ţesuturilor moi au un anumit grad de porozitate - sunt placofile reflectare redusă a luminii – opace. Tehnici de realizare a coroanelor acrilice (RA) Coroana acrilica este o coroana provizorie, deci este realizata ca o etapa intermediara pana la finalizarea restaurarii protetice definitive. Ea poate fi fabricata in 2 variante: A. prin tehnica directa, de medic in cabinetul de stomatologie: o inainte de a incepe preparatia dintelui se ia o amprenta intr-un material siliconic; o dupa terminarea preparatiei specifice a suportului dento-parodontal pentru un anumit tip de coroana (metalo-ceramica, integral ceramica, metalo-compozit) se prepara pasta de acrilat si se introduce amprenta initala o amprenta + rasina acrilica se reaplica pe camp, fiind conformata astfel dupa forma intitala a coroanei dentare o rezulta astfel coroana provizorie. Se asteapta priza materialului. o in general in acesta tehnica se folosec materiale cu reactie de priza autopolimerizabile B. prin tehnica indirecta in laborator: o dupa prepararea suportului dento-parodontal, se realizeaza o amprenta finala trimisa la laborator o in aceasta amprenta se vor turna 2 modele: o primul pe care se va realiza fazele tehnologice de obtinere a lucrarii finale (metalo-ceramice sau integral ceramice sua metalo-compozit sau compozit) o un al doilea model pt coroana provizorie: • Se prepara o pastă plastică, modelabilă prin amestectul polimer + monomer • Se depune pasta de culoarea dorită DIRECT PE BONTUL MOBIL, în straturi succesive pana la refacerea morfologiei dentare • Se polimerizeaza (termo-baro-polimerizare) in incinte speciale, la 1200C, 6 atm., 30 minute. • In tehnica indirecta se vor folosi in general rasini acrilice cu reactie de termo-baropolimerizare 54
• •
Modelarea coroanei se face direct pe bontul de ghips, deci fara faze de machetare, ambalare, este o tehnica usor de realizat. Diferenta!! • In general coroanele provizorii sunt realizate a doua zi dupa rpeparatie in laboratorul de tehnica dentara. • Varianta in cabinet: realizeaza o economie de timp substantiala si permite pacientului sa plece cu o lucrare privozorie aplicata in cavitatea orala, imediat dupa prepararea dintilor.
EDENTATIA PARTIALA
Edentatia reprezinta pierderea integritatii morfologice si functionale a arcadelor dentare prin lipsa unuia sau a mai multor dinti. - in arcada apare un loc liber: spatiu edentat sau bresa - spatii edentate: reduse sau intinse, in functie de numarul dintilor absenti. Factori incriminati in etiopatogenia edentatiei: 1. Extractia de urgenta - dureri pulpitice - dureri in parodontita apicala acuta 2. Extractia terapeutica a dintilor nerecuperabili: - distructii coronare masive - implantare deficitara - dintii din focare de fractura si tumori - extractia dintilor in scop ortodontic 3. Avulsie traumatica: - copii - accidente sportive - agresiuni 4. Suprasolicitari ocluzale prin terapie necorespunzatoare: “iatrogenii” Complicatii locale, loco-regionale si generale: = tulburari ale funtiei A.D.M. – in funtie de localizarea si intinderea spatiilor edentate: - tulburari fizionomice - tulburari fonetice in edentatiile frontale - tulburari masticatorii – edentatiile in zona laterala
55
- migrari dentare - pierderea DVO – in edentattiile biterminale (PM,M) - abrazia patologica - disfunctii ocluzale - disfunctii alt ATM-ului Forme clinice ale edentatiei partiale: Numeroase clasificari in functie de: 1. localizarea bresei edentate: la maxilar si mandibula, pe o hemiarcada sau pe ambele, in zona frontala, laterala sau terminala 2. numar dintilor lipsa:
- edentatie redusa: 1-3 dinti lipsa - edentatie intinsa: 4- 5 dinti lipsa - edentatie subtotala: mai sunt prezenti 1 pana la 3-4 dinti
3. spatiile edentate pot fi marginite la: - ambele capete de dinti restanti= edentatii intercalate - numai la o extremitate= edentatie terminale - cand coexista ambele situatii= mixte
Clasificarea edentatiei partile: - cela mai utilizate clasificari sunt: Kennedy si Costa (studiu individual: clasif dupa Kennedy – in funct de regiunea topografica a breselor edentate): - clasa I: arcade edentate termino-terminal (lipsesc molarii si/sau unii premolari) - clasa II: edentatia unei singure zone laterale de pe o arcada - clasa III: edenatii laterale, pe ambele arcade, cu existenta ultimului M - clasa IV: edentatii frontale marginite distal
Proteza partiala fixa (puntea dentara) - PPF Def: Este o proteza fixa care reface morfologia si functia arcadelor dentare pe dintii restanti in edentatii partiale intercalate reduse Tipurile de edentatie care beneficeaza de tratament prin punte se incadreaza in calsele III si IV Kennedy.
56
Caracteristicile PPF: - sunt lucrari protetice fixate pe dintii restanti prin cimentare cu ajutorul unor proteze unitare - transmiterea fortelor masticatorii se face dento-parodontal - volumul pe care il ocupa este mic, nu il depaseste pe cel al dintilor naturali - respectarea morfologiei si pozitia dintilor naturali - sunt constructii rigide, nedeformabile, rezistente la rupere si abrazie Campul protetic: Reprezinta totalitatea elem anatomice cu care puntea vine in contact 1. dintii stalpi = cei care delim bresa edentata si vor fi pregatiti in vedea aplicarii elem de agregare 2. creasta alveolara edentata= rezulta in urma rezorbtiei procesului alveolar dupa pierderea dintilor 3. dintii omologi = cu importanta deosebita in edentatiile frontale, pentru incadrarea puntii in armonia dento-dentara si dento-faciala 4. dintii antagonisti= cei situati la nivelul maxilarului opus bresei edentate Componentele PPF A. elem de agregare (RETENTORI) = ele realizeaza fixarea prin cimentare a puntii pe dintii stalpi B. corpul de punte (INTERMEDIARII) = care inlocuiesc dintii absenti de pe arcada A. elemente de agregare: Alegerea unei anumite PFU ca elem de agregare se face in functie de: - topografia dintelui stalp - valoarea protetica a dintelui stalp - cerintele fizionomice - conditii tehnice materiale A. elem de agregare: - coroane de invelis: cele mai simple si mai vechi elem de agregare, sunt utilizate pe dintii din zona laterala la pacientii la cre nu primeaza principiul estetic - inlay-urile: indicate pt punti de intindere mica (1 dinte lipsa) din zona laterala, pe dintele stalp mezial, din motive estetice - onlay-urile: sunt frecvent utilizate in puntile stabilizatoare, sine de imobilizare 57
- coroanele mixte: au valoarea retentiva a coroanelor de invelis metalice, au avantajul aspectului estetic, pot fi utilizate pe toti dintii (frontali sau laterali), toate tipurile de coroane mixte pot fi utilizate ca elemente de agregare (matalo-ceramica sau metalo-compozite) - coroanele fizionomice: - coroana acrilica: numai IN PUNTI PROVIZORII!! - coroana ceramica: majoritatea sistemelor integral ceramice se folosesc ca elem de agregare in edentatii reduse, unele sisteme pot fi utilizate numai in zona frontala (inceram Alumina, Inceram Spinell), pot fi aplicate si in zona laterala, ajungand azi pana la punti totale ceramice (oxide de Zr in sistemele CAD/CAM) B. corpul de punte – in functie de raportul cu creasta edentata se clasifica in: - cu contact in sa - cu contact in semisa - cu contact punctiform - tangential liniar 1. corpul de punte in sa Vine in contact cu muchia crestei edentate pe ambii versanti (V si O), fata mucosala fiind concava. Este fizionomica, dar nu este igienica deoare det retentia de alim, fiind foarte dificil de igienizat de catre pacient. Este folosit doar in zona frontala maxilara (din motive fizionomice si fonetice) 2. corpul de punte in semisa Vine in contact cu muchia crestei edentate doar pe versantul vestibular, fata mucozala nu mai este concava, deci se igienizeaza mai usor decat corpul in sa, este fizionomic. Indicat tot pt zona frontala maxilara 3. corpul de punte cu contact tangential linear Contactul se face pe versantul vestibular al crestei, doar sub forma uneii linii ce corespunde cu coletul dintilor lipsa. Fata mucosala este neteda/convexa, deci mai usor de igienizat. Este si fizionomic datorita inaltimii fetei vestibulare a intermediarilor, inaltimi apox egale. Indicat in zona laterala maxialra 4.corpul de punte punctiform 58
Contactul se relizeaza pe muchia crestei intr-un singur punct, fata mucosala este accentuat convexa, deci foarte usor de igienizat, se indica in zonele laterale mandibulare, cand spatiul intre planul de ocluzie si creasta este insuficient pt a realiza un raport suspendat 5. corpul de punte suspendat Este cel mai igienic. Exista un spatiu intre corp si creasta de aprox 2-5 mm. indicat in edentatiile laterale mandibulare cand distanta plan de ocluzie-creasta este mai mare de 7-8 mm. Clasificarea PPF - criteriul fizionomic: fizionomice Nefizionomice Partial fizionomice - in functie de raportul cu corpului de punte cu creasta edentata: In sa sau semisa Cu contact punctiform Tangential - dupa intinderea puntii: Suspendat Reduse Intinse totale - dupa modul de atasare: atasate permanent Mobilizabile Demontabile - dupa procedeul de realizare tehnica: Prin turnare dintr-o bucata Din mai multe elem componente realizate separat, ambalate prin sudura Corpurile de pucte indicate in functie de topografia edentatiei: 1. maxilar- zona frontala: primordiale sunt functiile fizionomice si de fonatie, raportul cu creasta alveolara va fi in sa sau semisa. Se utilizeaza corpuri de punte fizionomice 2. maxialr, zona laterala: corp de punte total metalic sau mixt(cu casete si fatete din acrilat sau compozit sau corp de punte metalo-ceramic). Raport cu creasta: tangential/punctiform/semisa 3. mandibula, zona frontala: se respecta fizionomia si raportul cu creasta alveolara, contact: punctiform, semisa, tangential 59
4. mandibula, zona laterala: corp de punte total metalic sau mixt (cu casete si fatete compozite, cp metalo-ceramic), raport cu creasta: suspendat sau punctiform, in functie de spatiul disponibil.
Principii in realizarea PPF 1. functional Are in vederea refacerea functiilor fizionomice, fonetice, masticatorii si de autointretinere. Fizionomia se realizeaza prin utilizarea materialelor estetice, refacerea formei, dimensiunii si pozitiei dintilor frontali, si a culorii (mai ales pe feteleFV). Fonatia: refacerea curbei vestibulare, modelarea fetelor orale si pozitia in sens V-o si altimea corpului de punte. Masticatia: modelaj individualizat F Ocl(tip masticator, aditie), proiectia fortelor – poligon sustentatie, latimea in sens V-O a capei 2. biomecanic – ofera rezistenta mecanica prin: - dintii stalpi - in functie de morfo si dim coroanei, parodontiul marginal, nr si orientarea radacinilor - elem de agregare – materiale si tipul lor - corp de punte – meteriale si modul de realizare Stabilitatea si echilibrul PPF: - frictiune: depinde de tipul de elem de agregare alese, corectitudinea preparatiei si realizarea lor tehnica, pozitia corpului de punte si a elem de agregare: punti echilibrate/neechilibrate, dinti stalpi, planuri diferite - insertia: paralelism de stalp, exceptie: puntile demontabile/mobilizabile 3. profilactic – protectia pulpei la slefuire, preparatie amrginala a elem de agregare: supra/ sub gingival, protectia papilei (modelarea corpului de punte), supra sau subconturarea, convexitatile fetelor V, O, lustruirea, modelarea fetei mucosale, materiale folosite, modelaj ocluzal corect – protectia parodontiului marginal si protectia ATM, 60
Puntea metalo-ceramica Etape clinico tehnice 1. examinarea – model de studiu cu rol diagnostic, si analiza la paralelograf, rol medico-legal 2. diagnostic 3. plan te tratament 4. tratamente pro- si pre- protetice Pregatirea preprotetica - tratamente odontale ale cariilor simple si complicate, tratamente parodontale - extractia dintilor nerecuperabili: fracturati, mobili, inclusi in procese patologice, migrati irecuperabili - tratamente chirurgicale: rezectii apicale, remodelari chirurgicale ale osului si ale mucoasei, gingivoplastii, alungire coronara, implante - reechilibrare ocluzala - tratamente ortodontice - pregatirea suportului dento-parodontal - amprentarea campului protetic - realiz modelelor de lucru - montarea in simulatoare - realizarea machetei componentei metalice a PPF - transformarea machetei in schelet metalic - prelucrare metalica - proba in CO -realiz componentei fizionomice prin etape tehnice specifice - cimentarea conventionala sau adeziva Etape tehnice in realizarea puntii metalo-ceramice: - posibilitati tehnice de obtinere a scheletului metalic: exista 4 procedee la ora actuala 1. machetare - turnare conventionala 2. galvanizarea (exemplu sistemul Captek) 3. frezarea CAD CAM (se adreseaza nu doar Zr ci si metalelor) 4. sinterizarea laser
61
- pentru o grosime uniforma a ceramicii pe scheletul metalic se realizeaza in laborator tehnica “full wax-up” = consta in modelarea intregii punti in ceara pana la morfologia finala (macheta full wax reproduce si stratul de metal si componenta ceramica) - pe baza full-wax se realizeaza cheia de silicon - apoi se va reduce dirijat ceara astfel incat sa ramana un spatiu uniform pt ceramica - swe verifica spatiul cu cheia de silicon continuu - pregatirea pt ambalare - ambalarea si turnarea - prelucrarea mecanica a scheletului - verificarea spatiului pt ceramica si proba in cabinet in cavitatea orala a pacientului - obtinerea legaturii metal-ceramica: prin procedee de sablare, sinterizarea de oxidare, ceramic bonding agents (daca e cazul) - depunerea straturilor ceramice: opaque – 2 straturi, dentina – refacerea morfologiei finale supradimensionat cu aprox 10-20% - sinterizari succesive ale fiecarui strat la o anumita temperatura si timp ~ de producatorul masei ceramice si aliajul folosit -
!! la puntile de intindere mare exista riscul deformarii scheletului metalic in timpul sinterizarilor succesive ale straturilor ceramice! Uneori scheletul metalic este pereftc adaptat la proba cabinet, dupa depunerea ceramicii apar neconcordante!
-
se folosesc aliaje speciale pt scheletul puntilor, diferite de aliajele pt coroane metaloceramice
-
se pot turna puntile totale din 2 sau 3 buncati care vor fi apoi unite prin sudare cu laser
-
se realizeaza colereta metalica pe fata linguala cu rol de distributie a stresurilor interne in timpul racirii si inclzirii
Conditii impuse elem de agregare: - grosime cat mai constanta a ceramicii asigura: rezultat optim estetic, mascarea opaque-ulu, evita supraconturarea Condiitii pt scheletul metalic: - prin tehnica cut-back sau full wax up se obtine o macheta cu grosime optima - alegerea unui aliaj compatibil cu masa ceramica de palcare - foarte importanta pt transmiterea fortelor si rezistenta PPF finale este forma pe sectiune a scheletului metalic 62
- zona de trecere intre metal si ceramica - sa NU EXISTE unghiuri ascutite sau margini Conditii pt corpul de punte: - modelarea scheletului metalic sau a substructurii ceramice la sist integral ceramice sa asigure un suport adecvat masei ceramice de placare - unghiuri rotunjite - palsarea corecta a jonctiunii elem de agregare-corp de punte - design proximal: conexoiunile se extind proximal si ocluzal, fata mucozala are forma literei “U” pt a aasigura spatiu parodontal - zona de trecere metal-ceramica sa fie convexa, sa permita autocuratirea - punctele de contact ocluzale sunt fie numai pe metal, fie numai pe ceramica Design corpului de punte: colereta pe fata linguala - asigura distributia stressului in timpul racirii metalului si asigura rezistenta, reprez suport pt ceramica de pe cuspizii palatinali Igienizarea: este cai mai buna la corpul suspendat, urmand in ordine descrescatoare: cel punctiform, tangential, semisa si sa. Designul, dpdv estetic: - transluciditatea – data de grosimea ceramicii - prag cervical min 1 mm, ocluzal minim 1,5mm, ceramica min 0,8mm, schelet metalic intre o,3 si 0,5 mm. colerete orale metalice - daca nu se reduce scheletul metalic, rezulta zoneintunecate si umbre proximale. Reducerea in scop estetic NU trebuie sa pericliteze rezistenta. Reflectarea luminii: metalul si opaque-ul reflecta lumina, nu o transmit Rezistenta corpului de punte depinde de: 1. raportul inaltime/latime 2. aliaj 3. modelarea corpului de punte 4. preparatiile dintilor stalp Inaltimea si lungimea influenteaza deformarea corpului de punte: 63
- inaltimea x2 → stabilitatea x 8 - latimea V-O x2 → stabilitatea x 2 Puntea integral ceramica Sistemele integral ceramice: -
ceramican feldpsatica nu pot fi folosite in punti
-
sistemele prin presarea/ injectarea ceramicii (exemplu: Empress 2) si
-
cele cu nucleu din ceramica alminoasa infiltrate cu sticla pot fi folosite pt punti frontale de dimesiune redusa (maxim 1 dinte lipsa).
-
Oxidul de Zirconiu (fabricat exclusiv prin tehnologie CAD CAM) poate fi folosit pentru toate tipurile de punti: in zona laterala, dimensiuni reduse, extinse sau chiar punti totale.
64
COROANA MIXTA DEF = o restaurare unidentara care acoperă în totalitate bontul dentar si este formata din 2 componente: – o componentă metalică (scheletul sau suportul metalic)-> REZISTENTA şi – o componenta fizionomică care acopera componenta metalică, mascând-o parţial sau in totalitate (placajul)-> ASPECTUL ESTETIC • Mater fizionomic acopera suportul metalic: – pe toate fetele (coroana mixta total fizionomica) sau – numai pe fata Vestibulara +/- ocluzala (cor mixta partial fizionomica) • Dimensiuni: – Componenta metalica (CAPA METALICA) = 0.25 - 0.4 mm – Componenta fizionomica = minim 0.8 – 1,2 mm / ideal > 1,5 mm • Legatura intre metal si componenta fizionomica – MECANICA :macroretentii +/- microretentii – FIZICO-CHIMICA: forte Van der Waals,ionice, covalente, metalice Coroana mixta • Mater fizionomic de placare al capei metalice poate fi: – Ceramica – Compozit (RDC) – Acrilat clasic ~ in functie de mater fizionomic, cor mixta se clasifica in: • Cor metalo-ceramica • Cor metalo-polimerica: – Cor metalo-compozit – Cor acrilica ~ functie de procedeul tehnologic de realizare a componentei metalice: – Turnare (din aliaje nobile, nenobile, aliaje de titan) – Sinterizare – Galvanoformare – Prin frezare: CAD/CAM Systems. ~ functie de tehnologia de obtinere a componentei fizionomice: – Sinterizare = ceramica – polimerizare = polimerii (RDC, acrilate) • Termo-baro-polimerizare • Foto-polimerizare • Tripla: termo-foto-baro-polimerizare ~ functie de modalitatea de retentie a componentei fizionomice la scheletul metalic: – retentie mecanica = macro si microretentii (coroana M-Acrilica clasica) – retentie micromecanica asociate cu mecanisme de adeziune fizico–chimica (coroana M-Ceramica si M-Compozit); Adeziunea fizico-chimica se obtine prin conditionarea suprafetei metalice prin : - oxidare - silanizare - metalizare - tratare cu agenti de cuplare.
65
Indicatiile coroanei mixte : • Pe dinti cu afectiuni coronare (carii, fracturi, displazii, distrofii, discromii care nu mai pot beneficia de refacere prin reconstituire sau fatetari) • Elemente de agregare pentru punti • pot fi utilizate pe toti dintii (frontali, premolari, molari) • Chiar in situatia unor tulburari ocluzale • Pe dinti in oropozitie pentru aliniere estetica • ca elemente componente ale unor sisteme de imobilizare in parodontopatii • pentru ancorarea unor proteze partiale mobilizabile, mai ales cand se folosesc sisteme speciale. Contraindicatiile coroanei mixte : • Pe dinti scurti cu retentie redusa; • pe dinti cu distructii mari; • la tineri sub 20 de ani din cauza camerei pulpare mari.
V. COROANA METALO-CERAMICA •
Etape clinico-tehnice in realizarea coroanei M-C sunt: …completati!!
Utilizarea constructiilor metalo-ceramice a devenit posibila datorita : • Aparitiei unor mase ceramice si aliaje care realizeaza o legatura puternica; • mase ceramice si aliaje cu coeficienti asemanatori de expansiune termica; • aparitia maselor ceramice cu punct de fuziune scazut; • aparitia aliajelor care nu se deformeaza la temperatura de topire a maselor ceramice. In realizarea constructiilor metalo-ceramice ne intereseaza : • Aliajele metalice utilizate • Masele ceramice • Legatura metalo-ceramica. Aliajele utilizate in tehnica metalo-ceramica: • Sa fie rigid, sa nu se deformeze; • sa nu isi schimbe culoarea; • sa realizeze o legatura rezistenta cu ceramica; • sa posede bune proprietati mecanice si un coeficient de expansiune termica asemanator cu al ceramicii; • sa fie biocompatibil si rezistent la coroziune. Masele ceramice utilizate in tehnica metalo-ceramica trebuie: • Sa redea morfologia si culoarea dintilor naturali • sa aiba temperaturi scazute de sinterizare • sa reziste in mediul bucal • sa aiba un coeficient de expansiune termica compatibil cu cel al metalului pe care se aplica • sa nu influenteze negativ nici un element component al A.D.M. cu care vine in contact. Particularitati in pregatirea suportului dento-parodontal pentru coroana metaloceramica:
66
•
Principiile generale in realizarea preparatiei sunt dictate de proprietăţile mecanice ale materialelor ceramice: • rezistenta mare la compresie • rezistenta scazuta la îndoire • lipsa de elasticitate / rigiditate. • preparatie anatoforma • Asigura spatiu necesar pentru: • Componenta metalica = 0,3 - 0,4 mm • Componenta ceramica = 0,8 -1,5 mm • Reducerea minima = 1,2 mm • Pentru estetica ideala sunt necesari ~ 2 mm Reducerea necesara pentru metalo-ceramica: • Fata Vestibulara: peste > 1,5 mm (ideal 1,8 - 2 mm) preparatie anatoforma (2 planuri, unul cervical, unul incizal) preparatie tip shoulder = cor. MC clasica sau o preparatie deep chamfer = cor. MC cu prag ceramic vestibular Preparatia marginala plasata subgingival 0,5-2 mm din motive estetice Ocluzal / incizal = 2 mm Fata Linguala: Reducere mai redusa = 1,2 - 1,6 mm preparatie tip chamfer pentru cor MC clasica cu colereta metalica pe fata linguala Plasarea supra-gingival intotdeauna! Design-ul marginii preparatiei Machetarea pentru capa metalica a cor MC • mchetarea pentru capa metalica a cor MC • Etapa de pregatire a modelului pentru machetare: …… • Realizarea machetei din ceara a capei metalice: – Prin metoda foliei de polietilena: tehnica…avantaje / dezavantaje – Prin imersie in baie de ceara: tehnica…avantaje / dezavantaje • Transformarea machetei in piesa protetica turnata prin etapele de: – VEZI CURSURILE 2 SI 3!! • Dupa parcurgerea etapelor clinico-tehnice de: – Preparare a suportului dento-parodontal specifica … – Amprentare … – Modele … – Obtinerea capei metalice prin: • Machetare – ambalare – turnarea metalului – dezambalare – prelucrare mecanica sau • Galvanoformare sau • Frezare CAD-CAM – Proba capei metalice astfel obtinute in cabinet – Trimiterea inapoi la laborator pentru etapa de realizare a componentei fizionomice ceramice • Pregatirea capei metalice in vederea aplicarii masei ceramice prin: – Capa este supusa unor tratamente speciale cu scopul cresterii suprafetei de contact aliaj-ceramica (sablare)
67
– formarii oxizilor (oxidare). 1. Sablarea se realizeaza cu oxid de aluminiu de 25 - 50 µm 2. Oxidarea suprafetei capei prin tratament termic, oxizi ce faciliteaza legatura ceramicii la metal 3. Utilizarea agentilor de cuplare “CERAMIC BONDING AGENTS” elimina etapa de oxidare - agenti utilizati in special pentru aliajele nobile. Aplicarea masei ceramice pe suportul metalic pregatit Se aplica in straturi succesive: 1. Opaque 2. Dentina 3. Smalt 4. Se adauga efecte, trasparente, pigmentari, individualizari pentru obtinerea unui rezultat estetic superior. 1. OPAQUER-UL In general se aplica 2 straturi: Primul strat, mai fluid, numit wash-opaque = rolul de a umecta suprafata metalului si a crea legatura aliaj-ceramica Al 2-lea strat, mai gros = are rolul de a masca metalul si de a reda ceramicii culoarea de baza are o grosime de 100 µm sinterizarea se face in vid ** Sinterizarea = fenomenul de topire supeficiala a particulelor si unirea lor intr-o masa compacta 2. Al doilea strat, dentina, reda morfologia dintelui restaurat • se aplica in exces (la un volum supradimensionat in toate sensurile cu ~ 20-25% pentru a compensa contractie din timpul sinterizarii • se schiteaza crestele marginale, cuspizii, lobii, pantele cuspidiene • Sinterizarea stratului de dentina se realizeaza in vid • Se indeparteaza o cantitate de dentina pentru a crea loc pentru smalt, efecte, transparente, individualizari, pigmentari 3. Al treilea strat, smaltul / enamel: se aplica pentru finalizarea morfologiei dentare si obtinerea efectelor de transparente la nivelul marginii incizale, pe cuspizi, fete proximale. Sinterizarea stratului de smalt se face in vid. PROBA in cavitatea orala: - se verifica adaptarea marginala a coroanei - se verifica culoarea – daca sunt necesare corectii se retrimite in laborator pentru aplicarea unor : straturi de corectie / individualizare 4. Glazurarea Dupa proba si adaptarile necesare in cavitatea orala Nu se desfasoara in vid (migreaza la suprafata incluziunile de aer) Rezulta un strat vitros, perfect neted, ce impiedica absorbtia fluidelor din mediul bucal * Legatura metalo-ceramica – studiu individual!! o Ipoteza legaturii fizice; o Ipoteza legaturii mecanice; o Ipoteza legaturii chimice. Avantajele coroanele mixte metalo-ceramice:
68
• • • •
legătura metal-ceramică BUNA mai ales în cazul aliajelor nobile cu procent ridicat de Au şi Pt Prepararea dintelui mai redusă decât pentru coroane integral ceramice daca pe F.Orala se lasa doar metal se poate realiza orice tip de limita a preparaţiei, dar indicate sunt cele cu prag rezistenţă bună la forţele ocluzale
Dezavantajele coroanele mixte metalo-ceramice: • în caz de traumatism survine frecvent fractura radiculară • Culoarea si transmiterea luminii nu este ideala din cauza substratului metalic • Prepararea este accentuată atunci când atât metalul cât şi ceramica învelesc toate feţele dintelui • Preţul de cost ridicat.
COROANELOR MIXTE METALO-POLIMERICE 2 tipuri in functie de materialul fizionomic: - Metalo-acrilica clasica (pe cale de disparitie) - Metalo-compozite (moderne)
COROANA MIXTA METALO-ACRILICA = este alcatuita dintr-o componenta metalica ce acopera fetele Orala, Ocluzala si proximale similar coroanei metalice turnate (metalul are o grosime de 0,8-1 mm pe aceste fete) si o caseta la nivelul fetei vestibulare unde grosimea metalului este de 0,4 mm. = In forma de caseta create la nivelul fetei vestibulare sunt realizate retentii pentru fixarea componentei fizionomice din rasina acrilica clasica (RA). Etapele clinico-tehnice sunt identice cu cele de la coroana metalica, cu deosebiri: - preparatia specifica pentru coroana mixta: - macheta (vezi lucrari practice) - realizarea componentei fizionomice Etapa de preparatie pentru coroana mixta metalo-acrilica: - coroana mixta fiind alcatuita din 2 componente (metal+acrilat), preparatia vizeaza crearea de spatiu pe fata Vestibulara pt ambele materiale, pe fetele proximale, orala, ocluzala doar metal. - Putem concluziona ca la nivelul fetelor orale, ocluzale si proximale preparatia respecta principiile de la coroana metalica (vezi curs prepar coroana metalica turnata). - La nivelul fetei vestibulare se va realiza o preparatie marginala de tip shoulder, cu indepartarea a 2 mm = spatiu necesar componentei metalice (0,4mm) + retentiilor aplicate + componentei fizionomice acrilice. - Se vor respecta cele 2 planuri cervical si ocluzal descrise la coroana metalo-ceramica. Etapa de amprenta …idem cor metalica Realizarea modelelor…. idem cor metalica Montarea in simulator.... idem cor metalica
69
Etapa de realizarea a machetei componentei metalice: • Pentru asigurarea retentiei componentei estetice a rasinilor acrilice pe fata vestibulara a machetei se vor realiza o serie de MACRORETENTII = pot fi: • perlate = cele mai folosite la protezele unitare • anse (corpul de punte) • butoni, solzi de peste, retentii negative • In afara de macroretentiile amintite, polimeri pot fi retentionati si prin forma scheletului metalic. – Aceasta se modeleaza in zona vestibulara sub forma de caseta cu margini retentive in care se plaseaza fateta. Etapele de transformare a machetei in lucrare turnata … idem cor metalica Dupa realizarea machetei, se face pregatirea machetei pentru ambalarea, ambalarea, obtinerea tiparului, turnarea aliajului. Dupa turnare capei metalice, dezambalarea, prelucrarea … Proba in cavitatea orala • trimiterea inapoi la laborator pentru obtinerea componenta fizionomice. – etapa intermediara (ca si la cor MC) de: pregatirea a scheletului (capei) metalice inaintea placarii cu material fizionomic: capa metalica este sablata – se acopera suprafata unde va fi plasata partea fizionomica cu un lac opacizant * Etapa de realizare a compon fizionomice: din R.A.A = etapa particulara pentru coroana metalo-acrilica clasica Răşina acrilică se prezintă sub formă de: – Polimer = pulbere în flacoane de diferite culori. Pentru o coroană utilizăm în general 0,60 - 1 g polimer. – Monomer = lichid incolor, cu miros pătrunzător, volatil, se găseşte într-un flacon de sticlă colorată şi închisă ermetic. • Prepararea pastei de acriliat: ( vezi Materiale dentare – sem 2) – prin amestecul predozat sau saturare progresiva a pulberii + lichidul – depunerea pastei de culoarea dorită se face direct pe bontul mobil, în straturi succesive – se modeleaza liber cu spatula pana la redarea morfologiei fetei vestibulare caret trebuie refacuta prin fateta de acrilat. • Dupa redarea morfologiei dintelui de restaurat se introduce in incinta de termo-baropolimerizare – Rasinile moderne au o reactia de polimerizare = termo-baro-polimerizare = polimerizarea se realizează în incinte speciale, cu vapori de apă, la temp ridicata si presiune !! Componeta acrilica nu se leaga la cea metalica nici fizic, nici chimic, ci doar mecanic!! De aceea cel mai frecvent accident la cor mixte M-A este desprinderea fatetelor de la nivelul componentei metalice. Avantajele coroanelor mixte metalo-acrilice clasice: - asigură atât o rezistenţă mecanică bună datorită scheletului metalic cât şi un aspect estetic relativ satisfăcător datorită prezenţei acrilatului la nivel vestibular (faţeta vestibulara) - tehnică de execuţie simpla, nu necesită dotări speciale ale laboratorului - preţ de cost redus, accesibilă pentru terapia de masă
70
Dezavantajele coroanelor mixte metalo-acrilice clasice: – faţetele acrilice se pot desprinde uşor, retenţia lor fiind pur mecanică – datorită faţetei din acrilat nu sunt cele mai biologice (dacă prelucarea termică nu este corespunzătoare monomerul restant are acţiune iritantă asupra ţesuturilor moi) – îşi modifică culoarea sub influenţa factorilor de mediu. COROANA MIXTA METALO-COMPOZIT (RDC = RASINA DIACRILICA COMPOZITA) Rasinile diacrilice compozite (RDC) numite si compozite = polimeri cu trei componente: o componenta organică = doi copolimeri, de obicei metacrilici o componenta anorganică = pulberi fine de cuarţ cristalin, siliciu coloidal, sticle barosilicate; o silani = compuşi organici ai siliciului care realizează legătura chimică între componenta organică şi cea anorganică. Avantaje RDC: o materiale estetice ce pot fi utilizate in variante situatii clinice o bună păstrare în timp a culorii o preparare conservativă a cavităţilor, deoarece aderă la ţesuturile dure dentare – tehnici adezive o percolare marginală mai scăzută o colorare la interfaţă mai redusă o “armarea” structurilor dentare restante o posibilitatea reoptimizării restaurărilor Dezavantaje RDC: o adaptare marginală necorespunzătoare în special la pragul gingival datorită: o contracţiei de polimerizare o posibilităţii reduse de fulare o necesită izolare cu digă !!!! o restaurări mai dificil de realizat şi mai costisitoare decât cele de amalgam: o restaurare în mai multe etape o tehnica de inserare şi fulare mai dificilă o refacerea punctelor de contact proximale mai dificilă o procedee de finisare mai pretenţioase o rată mare de uzură în special în zonele laterale Indicaţii RDC (vezi curs materiale dentare sem 2!) o sigilarea şanţurilor şi fosetelor o in afectiuni coronare fara lipsa de substanta (anomalii de forma, volumul, culoare) o faţete din compozit prin tehnica directa o închideri de diasteme / treme o ca lineri o ca adezivi universali o ca restaurari directe = obturaţii din compozite o Faţete, inlay, onlay realizate prin tehnica indirecta
71
o Pentru reconstituire de bonturi o Proteze fixe total fizionomice (coroana din RDC – fara suport metalic) o proteze fixe mixte metalo-compozite (coroane sau punti) o punţi adezive o cimenturi diacrilice pentru lucrări protetice fixe fizionomice o reparaţii ale componentei fizionomice o imobilizări adezive Contraindicaţii RDC: o imposibilitatea izolării câmpului operator o ocluzie nefavorabila o alergii Avantajele RDC fata de RA • contracţie mai redusă la polimerizare; • absorb mai puţină apă; • calităţi mecanice net superioare; • aspect estetic mai performant; • stabilitate cromatică în timp mai bună; • fenomene de îmbătrânire mai lente; • tehnologia de realizare este mai rapidă şi facilă. Tehnologia de realizare in laborator a coroanei mixte metalo-compozite: - vezi Etapele clinico-tehnice de la coroana metalica + particularitati: - in etapa de preparare a suportului dentar si in etapa de machetare exista 2 tipuri de coroane mixte metalo-compozite: A. componenta fizionomice (RDC) acopera doar fata vestibulara – prepararea dintelui + machetarea compon metalice = similara cu o cor metalo-acrilica clasica B. compon fizionomica RDC acopera toate fetele dintelui capa metalica – preparatia + machetarea = similara cu coroana metalo-ceramica clasica -
in etapa de realizare a compon. fizionomice din RDC (difera de ceramica si RA): • capa metalica este pregatita pentru a obtine legatura metal-compozit: – inca din faza de macheta se realizeaza pe toate fetele retentii – in plus sablarea, oxidarea si silanizarea; In vederea asigurarii unei legaturi chimice intre cele doua componente metal – compozit RDC, scheletul metalic este supus unor operatii cum ar fi : – Sablarea – Oxidarea – Silanizarea Sablarea are rolul : • curatirea suprafetelor metalice • marirea suprafetelor de contact (interfete) • crearea de microretentii de ordinul micronilor • reducerea fortelor tangentiale care apar la nivelul interfetelor datorate coeficientilor de dilatare diferiti al celor doua materiale. Oxidarea are rolul: • Legarea chimica a silanilor la suprafetele metalice se face prin intermediul legaturilor de tipul Me - O - Si; • legatura e data de atomii de oxigen; • de aici necesitatea oxidarii suprafetelor metalice ce urmeaza sa fie placate. 72
Silanizarea : Repezinta utilizarea silanilor in vederea imbunatatirii adeziunii compusilor polimerici pe suprafata metalului. SILANII = sunt compusi organici ai siliciului, care asigura o legatura chimica intre stratul de oxizi metalici - componenta polimerica a coroanei mixte Peste capa astfel tratata pentru obtinerea legaturii metal-RDC se aplica straturile de material compozit. Rasinile compozite de laborator se prezinta - ca si compozitele de cabinet - sub forma unei truse continand seringi de compozit cu diverse nuante coloristice si cu proprietati diferite. Exista astfel similar trusei de ceramica, dentina opaca, dentina translucida, smalt sau nuantatori de culoare. Succesiunea depunerii straturilor de compozit este: – aplicarea unui prim strat de dentina opaca = 1-2 mm; – fotopolimerizare; – aplicarea unor nuantatori sau modulatori de culoare; – fotopolimerizare; – aplicarea dentinei translucide şi modelarea morfologiei; – fotopolimerizare; – aplicarea smalţului = 0,1 mm; – fotopolimerizare; • dupa modelarea completa a morfologiei coronare, se realizeaza POLIMERIZAREA FINALA = termo-, baropolimerizare: în atmosferă de azot = 6 bari, la 1350C timp de 1020 minute. Exemplu: Belle-Glass HP (NG) • polisticlă cu umplutură microhibridă • Tripla polimerizare = foto-, termo-, baropolimerizare • Fiecare strat intermediar este foto-polimerizat Avantaje belle-Glass HP Prin procedeul triplu de polimerizare, obţinem polimerizarea în proporţie de 98,5% a răşinii diacrilice compozite. Acest fapt implică îmbunătăţirea calităţilor mecanice: duritate şi rezistenţă crescute. Absenţa oxigenului în cursul termo-, baropolimerizării determină o structură fără microporozităţi a lucrării protetice. Restaurarea prezintă o mare transparenţă, imitând smalţul dentar natural, deoarece materialul produce o reflexie difuză a luminii. Timpul de realizare este scurt. Avantajele coroanele mixte metalo-compozite : - retenţie atât mecanică cât şi chimică a componentei fizionomice de metal - mai bine tolerate de parodonţiul marginal comparativ cu lucrările metalo-acrilice datorită materialului compozit - un număr mai redus de etape tehnice decât RA clasice - redau aspectul estetic al dintelui mult mai bine decât răşinile acrilice clasice (RA); în unele cazuri se apropie de aspectul ceramicii - mult mai compacte decât RAA clasice, de aceea au o rezistenţă mecanică mai bună şi o penetrabilitate redusă a lichidelor orale - în consecinţă o menţinere în timp mult mai bună a culorii
73
- rezistenţa mecanică superioară se datorează tehnicii de armare a materialelor compozite cu fibre de sticlă sau alte mijloace Dezavantajele coroanele mixte metalo-compozite : - preţul de cost este mai ridicat decât în cazul RA clasice, dar este mai redus decât în cazul ceramicii - necesită o dotare mai specială a laboratorului
Coroana de substitutie Def: Proteze unidentare care substituie coroana unui dinte natural, ageganduse prin cimentare la radacina tratata endodontic. Reprezinta ultima solutie de a reface morfologia si functia acestuia. Parti componente: - dispozitivul coronar - dispozitivul radicular = dispozitiv corona-radicular (DCR)= coroana de substitutie 1. dispozitivul radicular poate fi: - simplu: reprezentat de un pivot metalic ce patrunde in loja radiculara pregatita 2. dispozitivul coronar: se prezinta sub forma unui bont metalic, ce va fi acoperit de o coroana de invelis (acesta este cel mai frecvent folosit) Dupa scop: - pt refacerea morfologiei si dintilor cu leziuni odontale extinse - elem de agregare in punti - elem de mentinere, sprijin, si stabilizare, a protezelor partiale Indicatii: - leziuni carioase extinse in supf si in profunzime - dinti devitalizati cu discromie si obturatii mari nearmate - fracturi coronare in 1/3 mijlocie sau cervicala - malpozitii ce nu pot fi corectate ortodontic sau chirurgical - dinti cu abrazie de gradul III si IV - displazii - retentori pt punti 74
- elemente de mentinere, sprijin si stabilizare Se aplica numai pe radacini tratate endodontic Dezavantaje: - dificil de adaptat la supf radiculara - posibilitatea rotirii pivotului sub actiunea fortelor masticatorii - coroziunea metalului in canal – colorarea in gri/negru a radacinii - risc de fractura a radacinii Avantaje: - se folosesc cand sunt mai multe DCR-uri pe aceeasi hemiarcada – cu o singura amprenta - rigide - se pot utiliza si ca lucrari provizorii de urgenta Pregatirea lojei radiculare: - realizarea unei radiografii - se pregateste canalul prin dezobturarea pe o lungime de 2/3 din lungimea totala a radacinii - pe sectiunea transversala lacasul pivotului va fi ovalar, 1/3 din diametrul transversal al radacinii Pregatirea lojei radiculare: - pregatirea partii coronare - suprafata radiculara se pregateste V: sub sau juxta gingival, iar O cu 1 -2 mm supragingival - se mai poate pregati o suprafata radiculara cu 2 versanti, unul vestibular si unul oral La nivelul molarilor: - daca radacinile au canale paralele se pot realiza DCR-uri turnate monobloc - in majoritatea cazurilor radacinile sunt divergente mai ales la molarii superiori – se pot realiza DCR-uri prin clevetare sau turnare Macheta DCR cu pivot simplu si componenta coronara bont artificial: 75
-se pot realiza din ceara sau mase acrilice autopolimerizabile - exista 3 metode de realizare a machetei: 1. metoda directa – este realizata macheta de catre medic in cabinet 2. metoda indirecta – realizarea machetei se face de catre tehnician in laborator dupa o amprentare prealabila la nivel de cabinet Dupa obtinerea machetei se trece la transformarea machetei in piesa protetica turnata DCR-ul turnat se va cimenta in cav orala, apoi se vor parcurge toate etapele cunoscute de realizare a unei coroane de invelis peste bontul coronar metalic. Tehnica de realizare a DCR-ului turnat A. metoda indirecta - amprentarea lojei radiculare cu materiale siliconice - in lab se toarna un model din masa refractara, - macheta din ceara a DCR-ului - ambalarea impreuna cu bontul mobil - turnarea B. metoda directa - o amprenta – macheta direct in cavitatea orala din RAA sau foarte rar din ceara - in laborator se ataseaza tija de turnare + ambalera - turnare Sunt necesare mai multe sedinte clinice de tratament: - o sedinta clinica de preparare a lojei radiculare si amprentarea - in lab: realizarea DCR-ului turnat - o sedinta clinica de adaptare si cimentare a DCR-ului metalic - o sedinta de preparare a bontului coronar + amprenta pt coroana de invelis Pivotii radiculari prefabricati: Sunt tot mai frecvent folositi azi doarece: - reduc nr de sedinte de tratament in cabinet: o singura sedinta pt refacerea portiunii coronare si radiculare - evolutia materialelor – imbunatatirea th\ehnicii adezive 76
-modul de elasticitate apropiet de cel al dentinei In aceesi sedinta clinica: - prepararea lojei radiculare - refacerea portiunii radiculare - refacerea portiunii coronare - prepararea +amprenta pt coroana de invelis In functie de material pot fi: - metalici prefabricati: activi sau pasivi - pivoti estetici: pe baza de fibre de carbon, sticla, cuart, ceramici Acesti pivoti sunt fixati in canalul radicular cu un compozit cu priza duala.
EDENTATIA PARTIALA Edentatia = pierderea integritatii morfologice si functionale a arcadelor dentare prin lipsa unuia sau mai multor dinti. • In arcada apare un loc liber = spatiu edentat sau bresa edentata • Spatiile edentate: pot fi numite reduse sau intinse in functie de numarul dintilor absenti. Factorii incriminati in etiopatogenia edentatiei : 1. Caria dentara complicata – cea mai frecventa boala cronica Extractia de urgenta : - dureri pulpitice - dureri in parodontita apicala acuta 2. Extractia terapeutica a dintilor nerecuperabili: - distructii coronare masive - implantare deficitara - dinti din focare de fractura si tumori - extractia dintilor in scop ortodontic 3. Avulsie traumatica : - copii, jocuri; - accidente sportive; - accidente rutiere; - agresiuni. 4.Suprasolicitari ocluzale prin terapie necorespunzatoare : “iatrogenii”
77
Complicatiile locale, loco-regionale si generale : = tulburari ale functiilor A.D.M. ~ in functie de localizarea si intinderea spatiilor edentate. Tulburari fizionomice Tulburari fonetice in edentatiile frontale Tulburari masticatorii - edentatiile in zona laterala Migrari dentare Pierderea DVO - in edentatiile biterminale (PM,M) Abrazia dentara patologica Disfunctii ocluzale Disfunctii A.T.M. Forme clinice ale edentatiei partiale Numeroase clasificari in functie de: Localizarea bresei edentate: la maxilar si mandibula, pe o hemiarcada sau pe ambele, in zona frontala, laterala sau terminala. Numarul dintilor lipsa: Ed. Redusa = 1-3 dinti lipsa Ed. Intinsa = 4-5 dinti absenti Ed. Subtotala = mai sunt prezenti 1 pana la 3-4 dinti. Spatiile edentate pot fi marginite la: ambele capete de dinti restanti = edentatii intercalate Numai la o extremitate = ed. Terminale Cand coexista ambele situatii = mixte. CLASIFICAREA EDENTATIEI PARTIALE cele mai utilizate sunt : Clasificarea KENNEDY Clasificarea COSTA SEMIOLOGIE + STUDIU INDIVIDUAL clasificarea edentatiei partiale dupa Kennedy!!
PROTEZA PARŢIALĂ FIXĂ (puntea dentara) Definitie = Este o proteza fixa care reface morfologia si functia arcadelor dentare in edentatii partiale intercalate reduse. = Tipurile de edentatie care beneficiaza de tratament prin punte se incadreaza in clasele III, IV Kennedy. Caracteristicile PPF • Sunt lucrari protetice fixate pe dintii restanti prin cimentare cu ajutorul unor proteze unitare; • Transmiterea fortelor masticatorii sa face dento-parodontal; • Volumul pe care il ocupa este mic, nu depaseste pe cel al dintilor naturali; • Respecta morfologia si pozitia dintilor naturali; • Sunt constuctii rigide, nedeformabile, rezistente la rupere si abrazie.
78
CAMPUL PROTETIC Reprezinta totalitatea elementelor anatomice cu care puntea vine in contact. 1. Dintii stalpi = cei care delimiteaza bresa edentata si vor fi pregatiti in vederea aplicarii elementelor de agregare; 2.Creasta alveolara edentata = rezulta in urma rezorbtiei procesului alveolar dupa pierderea dintilor. 3. Dintii omologi = cu importanta deosebita in edentatiile frontale, pentru incadrarea puntii in armonia dento-dentara si dento-faciala; 4. Dintii antagonisti = cei situati la nivelul maxilarului opus bresei edentate. Gradul de atrofie al crestei este in functie de cauza pierderii dintilor, mai accentuat in parodontopatie >> fata de carie si complicatii. Componentele PPF 1. Elementele de agregare (retentori) = ele realizeaza fixarea prin cimentare a puntii pe dintii stalpi; 2. Corpul de punte (intermediarii)= care inlocuiesc dintii absenti de pe arcada. 1. Elementele de agregare Alegerea unei anumite PFU ca elemente de agregare se face in functie de : • Topografia dintelui stalp • valoarea protetica a dintelui stalp • cerintele fizionomice • conditii tehnice materiale. 1. Elementele de agregare 1. Coroanele de invelis metalice Cele mai simple si mai vechi elemente de agregare; sunt utilizate pe dinti din zona laterala la pacienti la care nu primeaza criteriul estetic. 2. Inlay-urile indicate in punti de intindere mica (1 dinte lipsa) din zona laterala pe dintele stalp mezial din motive estetice. 3. Onlay-urile Sunt frecvent utilizate in puntile stabilizatoare, sine de imobilizare. 4. Coroanele mixte Au valoarea retentiva a coroanelor de invelis metalice; au avantajul aspectului estetic; Pot fi utilizate pe toti dintii (frontali, laterali) toate tipurile de coroane mixte pot fi utilizate ca elemente de agregare (metalo-ceramica si metalo-compozit) 5. Coroane fizionomice Coroana fizionomica acrilica: numai in punti provizorii! Coroana fizionomica ceramica: majoritatea sistemelor integral ceramice se folosesc ca element de agregare in ed reduse (InCeram, Empress), unele sisteme pot fi utilizate numai in zona frontala (sistemul InCeram Alumina sau Spinell, Vita), altele pot fi aplicate si in zona laterala (sistemele pe baza de ZrO2), ajungand azi pana la punti totale ceramice (oxid de Zr in sistemele CAD CAM).
79
2. Corpul de punte In functie de raportul cu creasta edentata se clasifica in: • Cu contact in sa • Contact in semisa • cu contact punctiform • Tangential liniar 1.Corpul de punte in sa o Vine in contact cu muchia crestei edentate pe ambii versanti (V si O), fata mucozala fiind concava o Fizionomic o NU este igienic – retentioneaza alimente, foarter dificil de igienizat de catre pacient o Este folosit DOAR in zona frontala maxilara din motive: fizionomic si fonetic!! 2. Corpul de punte in semisa o Vine in contact cu muchia crestei edentate doat pe versantul V o fata mucozala nu mai este concava – deci este mai usor de igienizat >> cel in sa! o Este fizionomic o Indicat tot in zona frontala maxilara 3. Corpul de punte cu contact tangential liniar o Contactul se face pe versantul Vestibular al crestei, doar sub forma unei linii ce corespunde cu coletul dintilor lipsa o Fata mucozala este neteda/ convexa deci mai usor de igienizat o Este si fizionomic datorita inaltimii fetei V a intermediarilor ~ cu a dintilor naturali o Indicat in zona laterala maxilara. 4. Corpul de punte punctiform o Contactul se face pe muchia crestei intr-un singur punct; o Fata mucozala este accentuat convexa deci foarte usor de igienizat o Se indica in zona laterala mandibulara, cand spatiul intre planul de ocluzie si creasta este insuficient pentru a realiza un raport suspendat. 5. Corpul de punte suspendat Este cel mai igienic; exista un spatiu intre corpul de punte si creasta de 2-5 mm; Indicat in edentatiile laterale mandibulare cand distanta plan de ocluzie-creasta este > 7-8mm. Clasificarea PPF ~ criteriul fizionomic: Nefizionomice Fizionomice Partial fizionomice ~ in functie de raportul corpului de punte cu creasta edentata: in sa sau semisa cu contact punctiform Tangential ~ dupa intinderea puntii: suspendat. Reduse Intinse totale. ~ dupa modul de atasare al puntii la dintii stalpi de agregare 80
atasate permanent Mobilizabile demontabile. ~ dupa procedeul de realizare tehnica: prin turnare dintr-o bucata din mai multe elemente componente realizate separat, asamblate prin sudura.
Corpurile de punte indicate ~ functie de topografia edentatiei 1. la maxilar in zona frontala o Primordiale sunt functiile fizionomica si fonatie; o Raportul cu creasta alveolara va fi in sa sau semisa; o Sunt utilizate corpuri de punte fizionomice; 2. la maxilar in zona laterala o corp de punte total metalic; o corp de punte mixt (cu casete si fatete din acrilat sau compozit sau cp metalo-ceramic) o Raport cu creasta = tangenţial/ semişa/ punctiform. 3. La mandibula in zona frontala o Se vor respecta: fizionomia si raportul cu creasta alveolara. o Contact: o Punctiform o semisa o tangential 4. La mandibula in zona laterala o corp de punte total metalic sau o corp de punte mixt (cu casete si fatete compozit, cp metalo-ceramic) o Raport cu creasta: suspendat sau punctiform!! ~ functie de spatiul disponibil
Principii in realizarea PPF 1. Functional 2. Biomecanic 3. Profilactic Principiul functional = refacerea functiilor: Fizionomice, Fonatie, Masticatie, Autointretinere Principiul biomecanic Rezistenta mecanic Stabilitatea si echilibrul PPF Insertia Principiul profilactic Protectia pulpei dentare, a parodontiului marginal/ mucoasa crestelor. 1. Principiul functional Fizionomia: Materiale estetice Forma, dimensiunea, pozitia dF (FV) (înghesuiri, malpoziţie) Culoarea
81
Fonaţia:
Curbura Vestibulara Modelare Fetelor Orale Poziţia in sens V-O si latimea corpului de punte
2.
Principiul
biomecanic
Rezistenţa mecanică
D. stalpi - morfologie cor - dimensiune cor - parodonţiul ma - nr, orientare răd.
Elem agreg Corp punte - material - material - tipul - realizare
Stabilitatea şi echilibrul PPF: Fricţiunea: depinde de tipul elem agregare alese, corectitudinea preparatiei si realizarea lor tehnica Poziţia cp-ea: punti echilibrate/neechilibrate, dinti stâlpi planuri diferite Inserţia: paralelism d stalp, exceptie: puntile demontabile / mobilizabile 3. Principiul profilactic
Protecţia pulpei – şlefuire Preparatia marginala la elementele de agregare: supra / sub gingival protecţia papilei (modelarea cp)
Etape
clinico-tehnice
Examinare Modele de studiu: rol diagnostic si analiza la paralelograf + un rol medico-legal Diagnostic Plan de tratatment Tratamente pre- si pro-protetice Pregătirea preprotetică Tratamentele odontale ale cariilor simple şi complicate (pulpite, gangrene); Tratamentele parodontale; Extracţia dinţilor nerecuperabili: dinţi fracturaţi, mobili, d incluşi în procese patologice, d migraţi irecuperabili; Trat chirurgicale: rezectie apicala, remodelari chirugicale ale osului, ale mucoasei (creste balante), gingivoplastii, alungire coronara, implante Reechilibrare ocluzala Tratamente ortodontice
Pregatirea suportului dento-parodontal Amprenta campului protetic Realizarea modelelor de lucru Montarea în simulator Realizarea machetei componentei metalice a PPF 82
Transformarea machetei in schelet metalic prin ….. Prelucrarea mecanica Proba în cavitatea orala Realizarea componentei fizionomice prin etape tehnice specifice: Metalo-compozit: … Metalo-ceramica: …
Cimentarea convtionala sau adeziva
Puntea metalo-ceramică Conditii impuse elementelor de agregare Grosime cat mai constanta a ceramicii, asigura: rezultat estetic optim mascarea opaque-ului evita supraconturarea Cerinte pentru scheletul metalic: Prin tehnica cut-back (Shillingburg) sau full wax up se obtine o macheta cu grosime optima Alegerea unui aliaj compatibil cu masa ceramica de placare Foarte importanta pentru transmiterea fortelor si rezistenta PPF finale este forma pe sectiune a scheletului metalic Zona de trecere intre metal-ceramica Sa Nu existe unghiuri ascutite, margini Cerinte pentru corpul de punte: Modelarea scheletului metalic (sau a substructurii ceramice la sistemele integral ceramice) sa asigure un suport adecvat masei ceramice de placare Unghiuri rotunjite Cerinte pentru corpul de punte : Plasarea jonctiunii cp - elemente agregare Design corp de punte Colereta F. Linguala = asigura distribuitia stressului in timpul racirii metalului si rezistenta = suport pentru ceramica de pe cusp Palatinal Penetrarea luminii Metalul si opaque-ul reflecta lumina, nu transmit!! Aspect după prelucrare mec Verificarea spaţiului pt ceramică Proba in cavitatea orala Rezistenta corp de punte depinde de: Raportul inaltime / latime Aliaj Modelarea c.p. Preparatiile d.stalp 83
Puntea integral ceramica
EDENTATIA PARTIALA
Edentatia = pierderea integritatii morfologice si functionale a arcadelor dentare prin lipsa unuia sau mai multor dinti. •
In arcada apare un loc liber = spatiu edentat sau bresa edentata
•
Spatiile edentate: pot fi numite reduse sau intinse in functie de numarul dintilor absenti.
Factorii incriminati in etiopatogenia edentatiei : 1. Caria dentara complicata – cea mai frecventa boala cronica Extractia de urgenta : - dureri pulpitice - dureri in parodontita apicala acuta 2. Extractia terapeutica a dintilor nerecuperabili: - distructii coronare masive - implantare deficitara - dinti din focare de fractura si tumori - extractia dintilor in scop ortodontic 3. Avulsie traumatica : - copii, jocuri; - accidente sportive; - accidente rutiere; - agresiuni. 4.Suprasolicitari ocluzale prin terapie necorespunzatoare : “iatrogenii” Complicatiile locale, loco-regionale si generale : = tulburari ale functiilor A.D.M. ~ in functie de localizarea si intinderea spatiilor edentate.
Tulburari fizionomice
Tulburari fonetice in edentatiile frontale
Tulburari masticatorii - edentatiile in zona laterala
Migrari dentare 84
Pierderea DVO - in edentatiile biterminale (PM,M)
Abrazia dentara patologica
Disfunctii ocluzale
Disfunctii A.T.M.
Forme clinice ale edentatiei partiale
Numeroase clasificari in functie de:
Localizarea bresei edentate:
la maxilar si mandibula, pe o hemiarcada sau pe ambele, in zona frontala, laterala sau
terminala.
Numarul dintilor lipsa:
Ed. Redusa = 1-3 dinti lipsa
Ed. Intinsa = 4-5 dinti absenti
Ed. Subtotala = mai sunt prezenti 1 pana la 3-4 dinti.
Spatiile edentate pot fi marginite la:
ambele capete de dinti restanti = edentatii intercalate
Numai la o extremitate = ed. Terminale
Cand coexista ambele situatii = mixte.
CLASIFICAREA EDENTATIEI PARTIALE cele mai utilizate sunt : Clasificarea KENNEDY Clasificarea COSTA SEMIOLOGIE + STUDIU INDIVIDUAL clasificarea edentatiei partiale dupa Kennedy!!
PROTEZA PARŢIALĂ FIXĂ (puntea dentara) Definitie = Este o proteza fixa care reface morfologia si functia arcadelor dentare in edentatii partiale intercalate reduse. 85
= Tipurile de edentatie care beneficiaza de tratament prin punte se incadreaza in clasele III, IV Kennedy. Caracteristicile PPF •
Sunt lucrari protetice fixate pe dintii restanti prin cimentare cu ajutorul unor proteze
unitare; •
Transmiterea fortelor masticatorii sa face dento-parodontal;
•
Volumul pe care il ocupa este mic, nu depaseste pe cel al dintilor naturali;
•
Respecta morfologia si pozitia dintilor naturali;
•
Sunt constuctii rigide, nedeformabile, rezistente la rupere si abrazie.
CAMPUL PROTETIC Reprezinta totalitatea elementelor anatomice cu care puntea vine in contact. 1. Dintii stalpi = cei care delimiteaza bresa edentata si vor fi pregatiti in vederea aplicarii elementelor de agregare; 2.Creasta alveolara edentata = rezulta in urma rezorbtiei procesului alveolar dupa pierderea dintilor. 3. Dintii omologi = cu importanta deosebita in edentatiile frontale, pentru incadrarea puntii in armonia dento-dentara si dento-faciala; 4. Dintii antagonisti = cei situati la nivelul maxilarului opus bresei edentate. Gradul de atrofie al crestei este in functie de cauza pierderii dintilor, mai accentuat in parodontopatie fata de carie si complicatii.
Componentele PPF 1. Elementele de agregare (retentori) = ele realizeaza fixarea prin cimentare a puntii pe dintii stalpi; 2. Corpul de punte (intermediarii)= care inlocuiesc dintii absenti de pe arcada. 1. Elementele de agregare Alegerea unei anumite PFU ca elemente de agregare se face in functie de : •
Topografia dintelui stalp
•
valoarea protetica a dintelui stalp 86
•
cerintele fizionomice
•
conditii tehnice materiale.
1. Elementele de agregare 1. Coroanele de invelis metalice
Cele mai simple si mai vechi elemente de agregare;
sunt utilizate pe dinti din zona laterala la pacienti la care nu primeaza criteriul estetic.
2. Inlay-urile
indicate in punti de intindere mica (1 dinte lipsa) din zona laterala pe dintele stalp
mezial din motive estetice. 3. Onlay-urile
Sunt frecvent utilizate in puntile stabilizatoare, sine de imobilizare.
4. Coroanele mixte
Au valoarea retentiva a coroanelor de invelis metalice;
au avantajul aspectului estetic;
Pot fi utilizate pe toti dintii (frontali, laterali)
toate tipurile de coroane mixte pot fi utilizate ca elemente de agregare (metalo-ceramica
si metalo-compozit) 5. Coroane fizionomice
Coroana fizionomica acrilica: numai in punti provizorii!
Coroana fizionomica ceramica: majoritatea sistemelor integral ceramice se folosesc ca
element de agregare in ed reduse (InCeram, Empress), unele sisteme pot fi utilizate numai in zona frontala (sistemul InCeram Alumina sau Spinell, Vita), altele pot fi aplicate si in zona laterala (sistemele pe baza de ZrO2), ajungand azi pana la punti totale ceramice (oxid de Zr in sistemele CAD CAM). 2. Corpul de punte In functie de raportul cu creasta edentata se clasifica in: •
Cu contact in sa
•
Contact in semisa
•
cu contact punctiform
•
Tangential liniar
87
1.Corpul de punte in sa o
Vine in contact cu muchia crestei edentate pe ambii versanti (V si O), fata mucozala
fiind concava o
Fizionomic
o
NU este igienic – retentioneaza alimente, foarter dificil de igienizat de catre pacient
o
Este folosit DOAR in zona frontala maxilara din motive: fizionomic si fonetic!!
2. Corpul de punte in semisa o
Vine in contact cu muchia crestei edentate doat pe versantul V
o
fata mucozala nu mai este concava – deci este mai usor de igienizat >> cel in sa!
o
Este fizionomic
o
Indicat tot in zona frontala maxilara
3. Corpul de punte cu contact tangential liniar o
Contactul se face pe versantul Vestibular al crestei, doar sub forma unei linii ce
corespunde cu coletul dintilor lipsa o
Fata mucozala este neteda/ convexa deci mai usor de igienizat
o
Este si fizionomic datorita inaltimii fetei V a intermediarilor ~ cu a dintilor naturali
o
Indicat in zona laterala maxilara.
4. Corpul de punte punctiform o
Contactul se face pe muchia crestei intr-un singur punct;
o
Fata mucozala este accentuat convexa deci foarte usor de igienizat
o
Se indica in zona laterala mandibulara, cand spatiul intre planul de ocluzie si creasta este
insuficient pentru a realiza un raport suspendat. 5. Corpul de punte suspendat Este cel mai igienic; exista un spatiu intre corpul de punte si creasta de 2-5 mm; Indicat in edentatiile laterale mandibulare cand distanta plan de ocluzie-creasta este > 7-8mm. Clasificarea PPF ~ criteriul fizionomic:
Nefizionomice
Fizionomice
Partial fizionomice
~ in functie de raportul corpului de punte cu creasta edentata:
in sa sau semisa 88
cu contact punctiform
Tangential
~ dupa intinderea puntii:
suspendat.
Reduse
Intinse
totale.
~ dupa modul de atasare al puntii la dintii stalpi de agregare
atasate permanent
Mobilizabile
demontabile.
~ dupa procedeul de realizare tehnica:
prin turnare dintr-o bucata
din mai multe elemente componente realizate separat, asamblate prin sudura.
Corpurile de punte indicate ~ functie de topografia edentatiei 1. la maxilar in zona frontala o
Primordiale sunt functiile fizionomica si fonatie;
o
Raportul cu creasta alveolara va fi in sa sau semisa;
o
Sunt utilizate corpuri de punte fizionomice;
2. la maxilar in zona laterala o
corp de punte total metalic;
o
corp de punte mixt (cu casete si fatete din acrilat sau compozit sau cp metalo-ceramic)
o
Raport cu creasta = tangenţial/ semişa/ punctiform.
3. La mandibula in zona frontala o
Se vor respecta: fizionomia si raportul cu creasta alveolara.
o
Contact:
o
Punctiform
o
semisa
o
tangential
4. La mandibula in zona laterala o
corp de punte total metalic sau
o
corp de punte mixt (cu casete si fatete compozit, cp metalo-ceramic)
o
Raport cu creasta: suspendat sau punctiform!! ~ functie de spatiul disponibil 89
Principii in realizarea PPF 1.
Functional
2.
Biomecanic
3.
Profilactic
Principiul functional = refacerea functiilor:
•
Fizionomice, Fonatie, Masticatie, Autointretinere
Principiul biomecanic
•
Rezistenta mecanic
•
Stabilitatea si echilibrul PPF
•
Insertia
Principiul profilactic
•
Protectia pulpei dentare, a parodontiului marginal/ mucoasa crestelor.
1. Principiul functional
Fizionomia:
•
Materiale estetice
•
Forma, dimensiunea, pozitia dF (FV) (înghesuiri, malpoziţie)
•
Culoarea
Fonaţia:
•
Curbura Vestibulara
•
Modelare Fetelor Orale
•
Poziţia in sens V-O si latimea corpului de punte
2. Principiul biomecanic
Rezistenţa mecanică D. stalpi
- morfologie cor
Elem agreg - material
Corp punte - material 90
- dimensiune cor
- tipul
- realizare
- parodonţiul ma - nr, orientare răd.
Stabilitatea şi echilibrul PPF:
•
Fricţiunea: depinde de tipul elem agregare alese, corectitudinea preparatiei si realizarea
lor tehnica •
Poziţia cp-ea: punti echilibrate/neechilibrate, dinti stâlpi planuri diferite
Inserţia:
•
paralelism d stalp, exceptie: puntile demontabile / mobilizabile
3. Principiul profilactic
Protecţia pulpei – şlefuire
Preparatia marginala la elementele de agregare: supra / sub gingival
protecţia papilei (modelarea cp)
Etape clinico-tehnice
Examinare
Modele de studiu: rol diagnostic si analiza la paralelograf + un rol medico-legal
Diagnostic
Plan de tratatment
Tratamente pre- si pro-protetice
Pregătirea preprotetică
Tratamentele odontale ale cariilor simple şi complicate (pulpite, gangrene);
Tratamentele parodontale;
Extracţia dinţilor nerecuperabili: dinţi fracturaţi, mobili, d incluşi în procese patologice,
d migraţi irecuperabili;
Trat chirurgicale: rezectie apicala, remodelari chirugicale ale osului, ale mucoasei
(creste balante), gingivoplastii, alungire coronara, implante
Reechilibrare ocluzala
Tratamente ortodontice
91
Pregatirea suportului dento-parodontal
Amprenta campului protetic
Realizarea modelelor de lucru
Montarea în simulator
Realizarea machetei componentei metalice a PPF
Transformarea machetei in schelet metalic prin …..
Prelucrarea mecanica
Proba în cavitatea orala
Realizarea componentei fizionomice prin etape tehnice specifice:
•
Metalo-compozit: …
•
Metalo-ceramica: …
Cimentarea convtionala sau adeziva
Puntea metalo-ceramică
Conditii impuse elementelor de agregare
Grosime cat mai constanta a ceramicii, asigura:
•
rezultat estetic optim
•
mascarea opaque-ului
•
evita supraconturarea
Cerinte pentru scheletul metalic:
Prin tehnica cut-back (Shillingburg) sau full wax up se obtine o macheta cu grosime
optima
Alegerea unui aliaj compatibil cu masa ceramica de placare
Foarte importanta pentru transmiterea fortelor si rezistenta PPF finale este forma pe
sectiune a scheletului metalic
Zona de trecere intre metal-ceramica
Sa Nu existe unghiuri ascutite, margini
92
Cerinte pentru corpul de punte:
Modelarea scheletului metalic (sau a substructurii ceramice la sistemele integral
ceramice) sa asigure un suport adecvat masei ceramice de placare
Unghiuri rotunjite
Cerinte pentru corpul de punte :
Plasarea jonctiunii cp - elemente agregare
Design corp de punte
Colereta F. Linguala
•
= asigura distribuitia stressului in timpul racirii metalului si rezistenta
•
= suport pentru ceramica de pe cusp Palatinal
Penetrarea luminii
•
Metalul si opaque-ul reflecta lumina, nu transmit!!
Aspect după prelucrare mec
Verificarea spaţiului pt ceramică
Proba in cavitatea orala
Rezistenta corp de punte depinde de:
•
Raportul inaltime / latime
•
Aliaj
•
Modelarea c.p.
•
Preparatiile d.stalp
Puntea integral ceramica
93
