CURS DE MECANICĂ Automobilul este un vehiculrutier,carosat si suspendat elastic pe cel putin trei roti care se deplaseaza prin mijloace de propulsie proprii in diferite conditii de teren-destinat transportului de persoane,bunuri ori executarii unor lucrari. Din categoria automobilelor fac parte: - Autoturismele; - Microbuzele; - Autobuzele; - Automobilele destinate transportului de bunuri; - Automobilele destinate transportului de persoane; - Autoutilitarele (autocamioane); - Automobilele articulate; - Autospecializatele; - Autoremorcherele; - Autotractoarele; - Autorulotele; - Troleibuzele. Din categoria motocicletelor fac parte: - motocicletele solo; - motocicleta cu ataş; - mototriciclul. “Clasificarea automobilelor” • Dupa tipul motorului, automobilul poate fi: cu motor termic sau cu motor electric (actionat cu baterii de acumulatoare sau pile de combustibil). “Clasificarea automobilelor” Motoarele termice folosite de automobile sunt: cu aprindere prin scanteie (cu carburator sau cu injectie de benzina), cu aprindere prin compresie (Diesel), turbina cu gaze, cu reactie (la unele automobile de curse) si cu abur.
“Clasificarea automobilelor” • Dupa felul transmisiei, automobilele pot avea: transmisie mecanica, transmisie hidraulica, transmisie hidromecanica si transmisie electrica “Clasificarea automobilelor” Dupa capacitate de trecere, care caracterizeaza posibiltatile de inaintare, automobilele pot fi: cu capacitatea de trecere normala si cu capacitatea de trecere mare (automobilele de teren). O caracteristica importanta a automobilelor o constituie formula rotilor care se poate reprezentain forma generala astfel: 2pt x 2pm, unde pt reprezinta numarul total al puntilor sau al osiilor, iar pm- numarul puntilor motoarelor. Din acest punct de vedere se deosebesc automobile cu: doua punti (4 x 2 sau 4 x 4), trei punti (6 x 2, 6 x 4 sau 6 x 6) si cu patru punti (8 x 4, 8 x 6 sau 8 x 8). 1. Automobile pentru transportul persoanelor Automobilele pentru transportul persoanelor se clasifica in: autoturisme, autobuze si automobile de performante. Clasificarea autoturismelor. Autoturismul este un automobil care, prin constructie si amenajare este destinat transportului de persoane, avand cel mult noua locuri (inclusiv cel al conducatorului auto). Poate tracta si remorci a caror masa sa nu depaseasca masa automobilului tractor. Clasificarea autoturismelor se face dupa capacitatea cilindrica a motoruluisi dupa tipul caroseriei. Dupa capacitatea cilindrica a motorului, autoturismele pot fi: • Autoturisme foarte mici (microturisme), cu capacitatea cilindrica mai mica de 600 cm³; • Autoturisme mici, cu capacitatea cilindrica intre 600 si 1300 cm³; • Autoturisme mijlocii, cu capacitatea cilindrica intre 1300 si 2500 cm³; • Autoturisme mari, cu capacitatea cilindrica mai mare de 2500 cm³; Dupa tipul caroseriei, autoturismele pot fi: cu caroserie inchisa, cu caroserie deschisa si decapotabila. Dupa forma caroseriei, autoturismul poate fi: limuzina, cupeu, cabrioleta, landolet, autoturism-teren si aututurism-sport. Organizarea generala a autoturismelor. Aceasta este determinata de locul de dispunere a motorului cu punti motoare. Dupa schema de organizare generala autoturismele pot fi: cu motorul in fata si puntea motoare in spate; cu motorul in fata si puntea motoare tot in fata; cu motorul in spate si puntea motoare in spate.
Solutia clasica. Pentru a mari suprafata utila a caroseriei, la constructiile moderne, prevazute cu suspensie cu roti independente, la care puntea rigida propriu-zisa din fata lipseste, motorul este coborat intre roti. Prin aceasta, inaltimea centrului de masa se reduce, marindu-se stabilitatea automobilului. Solutia asigura o distributie mai unifoma a greutati totale a automobilului pe cele doua punti si prezinta o accesibilitate mai buna la motor si transmisie pentru lucrarile de intretinere tehnica. Solutia totul in fata. La aceasta solutie, grupul motor-transmisie este dispus, in mod normal, in sens longitudinal, cu motorul in spatele rotilor din fata, intre roti sau inaintea lor. Ca varianta deosebita a formulei totul in fata sunt autoturismele la care grupul motor-transmisie este dispus transversal,in scopul de a castiga un spatiu cat mai mare la persoane la aceeasi deschidere intre punti. Solutia totul in fata, prin lipsa arborelui longitudinal, permite coborarea caroseriei (deci si a centrului de masa), prezentand in felul acesta o stabilitate mai mare in comparatie cu solutia clasica. Aceasta solutie, spre deosebire de solutia totul in spate si cea clasica, prezinta o stabilitate marita in viraj. In afara de avantajele prezentate, solutia totul in fata are si unele dezavantaje, ca: • Micsorarea greutati aderente la urcarea pantelor; • Complicatii constructive pentru puntea din fata, care este, in acelasi timp, o punte motoare si de directie; • Manevrarea mai dificila a volanului etc. Solutia totul in spate permite, de asemenea, coborarea centrului de masa prin lipsa arborelui longitudinal. Prin dispunerea motorului in spate se reduce mult zgomotul si se elimina scaparile de gaze in interiorul caroseriei. La urcarea unei pante, greutatea aderenta creste, deoarece, in acest caz, rotile din spate, care se incarca suplimentar, sunt si roti motoare. Solutia totul in spate permite o profilare aerodinamica mai buna a autoturismului la partea frontala. Aceasta solutie se intanleste in doua variante:cu agregatul motor-transmisie longitudinal, in consola, in spatele puntii (solutia cea mai raspandita) si cu el dispus transversal. Solutia totul in spate reprezinta, insa si unele dezavantaje, cum sunt:
• consumul unei puteri mai mari pentru instalatia de racire a motorului ( ventilator mai mare); • necesitatea unor comnzi lungi si complicate; • uzuri mari la motor, deoarece aspira praful ridicat in timpul mersului etc. Clasificarea autobuzelor. Autobuzul este un automobil care, prin constructie si amenajare, este destinat transportului de persoane si bagaje, avand mai mult de noua locuri pe scaune. Poate tracta si remorci. Autobuzele se clasifica dupa: destinatie, numarul de locuri si lungimea de gabarit si dupa modul de organizare generala. Dupa destinatie, autobuzele se clasifica astfel: • urban, pentru transportul in comun in interiorul oraselor, amenajat cu locuri pe scaune, in coridor de trecere si cu cel putin doua platforme pentru urcare si coborare usoara si rapida in statii; • Interurbane, amenajat cu locuri pe scaune si un coridor ingust de trecere; • Autocar, pentru transportul pe distante lungi si numai pe scaune ale turistilor si amenajat pentru transportul bagajelor.
Compunerea generală a automobilului Principalele părţi componente ale unui automobil sunt motorul, şasiul şi caroseria. Motorul este alcătuit din mecanismul motor şi instalaţii auxiliare. Mecanismul motor este format din organe fixe şi organe mobile. Organele fixe principale ale motoarelor cu ardere internă sunt compuse din colectorul de admisie şi colectorul de evacuare chiulasă, blocul cilindrilor, carterul şi braţele motorului. Din grupa organelor mobile fac parte arborele cotit şi volantul, bielele şi pistoanele cu bolţurile şi segmenţii. Instalaţiile auxiliare ale motorului sunt: - instalaţia de alimentare; - mecanismul de distribuţie; - instalaţia de aprindere; - instalaţia de răcire; - sistemul de pornire; - aparatura pentru controlul funcţionării.
Şasiul este compus din: - grupul organelor de transmitere a momentului motor la roţile motoare; - sistemele de conducere; - organele de susţinere; - propulsie; - instalaţiile auxiliare. Rolul transmisiei este de a transmite, de a modifica şi a distribui momentul motor la roţile automobilului. Ambreiajul are rolul de a realiza cuplarea progresivă şi decuplarea motorului de restul transmisiei în momentul pornirii, precum şi în timpul mersului, la schimbarea treptelor cutiei de viteze. Rolul cutiei de viteze este de a modifica forţa de tracţiune, în funcţie de valoarea rezistenţei la înaintare. Transmisia longitudinală (cardanică) serveşte la transmiterea momentului motor de la cutia de viteze la transmisia principală. Transmisia longitudinală (cardanică) are axele geometrice ale arborilor aşezate sub un unghi variabil datorită oscilaţiilor suspensiei. Transmisia principală transmite momentul motor de la transmisia cardanică, sistemul în plan longitudinal al automobilului, la diferenţial şi arborii planetari situaţi într-un plan transversal; transmisia principală măreşte în acelaşi timp momentul motor. Mecanismul de direcţie serveşte la schimbarea direcţiei de mers a automobilului, prin schimbarea planului roţilor de direcţie în raport cu planul longitudinal al automobilului. Reducerea vitezei automobilului se realizează cu ajutorul sistemului de frânare, după dorinţa conducătorului, sau chiar la oprire, precum şi la imobilizarea lui în timpul staţionării sau parcării pe un plan orizontal, pantă sau rampă.Instalaţiile auxiliare ale automobilului servesc la asigurarea confortului, siguranţei circulaţiei şi a controlului exploatării. Orice autovehicul care prin construcţie atinge o viteză mai mare de 10 km/h trebuie să fie dotate cu un dispozitiv de avertizare sonoră. Motorul cu ardere internă cu piston Motorul este sursa de energie necesară deplasării autovehiculelor.
Părţile componente ale unui motor sunt:
Mecanismul bielă-manivelă îl constituie biela şi arborele, care transformă mişcarea rectilinie a pistonului în mişcare de rotaţie a arborelui motor. Motorul porneşte cu ajutorul cheii de contact, care acţionează un contact electric ce include circuitul de aprindere a bujiilor, demarorul are rolul de a angrena coroana dinţată a volantului care pune în mişcare arborele motor. Ciclul motor cu aprindere prin scânteie în patru timpi este: admisia, compresia, aprinderea şi evacuarea. 1. Admisia – pistonul se deplasează în jos şi se absoarbe o cantitate de amestec carburant format din aer şi benzină. 2. Compresia – pistonul se deplasează în sus, amestecul carburant este comprimat în camera de compresie a cilindrului.
3. Aprinderea – bujia produce scânteie şi astfel se aprinde amestecul carburant, prin aprinderea amestecului carburant creşte temperatura şi presiunea gazelor rezultate din ardere, apăsând pe piston. Pistonul este obligat să se deplaseze şi astfel să realizeze cursa activă. 4. Evacuarea – la deplasarea pistonului, gazele arse sunt lăsate să iasă în atmosferă prin supapa de evacuare, după care toţi timpii de mai sus se repetă.
Amestecul carburant este asigurat de carburator, care pulverizează combustibil şi realizează dozajul necesar pentru o bună funcţionare a motorului.
Amestecul carburant ajunge în cilindru
prin galeria de aspiraţie şi se aprinde de la scânteia produsă de bujie.
După modul de aprindere a amestecului aer-combustibil există motoare cu aprindere prin scânteie (MAS) şi motoare cu aprindere prin compresie (MAC, motoare Diesel). La motoarele cu aprindere prin compresie aerul este puternic comprimat, combustibilul este introdus în cilindru, fiind injectat la sfârşitul cursei de comprimare, el se aprinde atunci când vine în contact cu aerul care a ajuns la temperatura de autoaprindere a combustibilului. La motoarele în patru timpi, ciclul de funcţionare se realizează în patru curse simple ale pistonului, deci în două rotaţii ale arborelui cotit. La motoarele în doi timpi, ciclul de funcţionare se realizează în două curse simple ale pistonului, adică, într-o rotaţie completă a arborelui cotit. Arborele cotit realizează ciclul de funcţionare al unui motor în patru timpi în două rotaţii complete. La motoarele cu aprindere prin compresie (MAC) cei patru timpi ai ciclului motor sunt: - admisia, - compresia, - injecţia, arderea şi destinderea, - evacuarea.
În timpul compresiei supapele de admisie şi evacuare sunt ambele deschise. Evacuarea gazelor arse se realizează liber, datorită diferenţei de presiune din cilindru şi mediul exterior, de către piston, care, împinge în exterior gazele arse. Chiulasa reprezintă piesa care închide cilindrii motorului la capătul cel mai îndepărtat de axa arborelui cotit. Strângerea insuficientă a acesteia, care constituie o cauză a arderii ei, poate avea loc la montarea unui motor nou. Mecanismul de distribuţie Mecanismul de distribuţie asigură deschiderea şi închiderea supapelor de admisie şi evacuare, precum şi evacuarea gazelor rezultate din ardere. În funcţie de tipul motorului distribuţia se clasifică în: - distribuţie pentru motoare în patru timpi; - distribuţie pentru motoare în doi timpi. În funcţie de poziţia supapelor, mecanismele de distribuţie sunt: - cu supape în cap, unde supapele sunt montate în chiulasă; - sistemul mixt, supapele fiind montate în bloc şi în chiulasă. Prin comanda distribuţiei se transmite mişcarea de la arborele cotit la arborele cu came. Distribuţia se realizează prin intermediul unor roţi dinţate, unui lanţ sau unei curele dinţate. Uzura inegală a camelor de la arborele cu came duce la funcţionarea neregulată a motorului. Instalaţia de alimentare a motorului Instalaţia de alimentare a motoarelor cu aprindere prin scânteie (MAS) este ansamblul organelor care servesc la alimentarea motorului cu amestec carburant format din benzină şi aer, având compoziţia şi cantitatea necesară regimului de funcţionare. Părţile componente ale carburatorului sunt: - camera de nivel constant; - camera de amestec; - difuzorul; - jiclorul; - clapeta de admisie.
Rolul carburatorului este de a realiza amestecul carburant. La motoarele cu aprindere prin scânteie, instalaţia de alimentare cu injecţie de benzină este de tip monopunct sau multipunct. Instalaţia de răcire Instalaţia de răcire asigură menţinerea unui regim termic normal de funcţionare a pieselor motorului pentru economicitatea şi siguranţa în exploatare a motorului. În funcţie de natura agentului de răcire există instalaţii de răcire cu lichid şi instalaţii de răcire cu aer. Instalaţia de răcire cu lichid are ca părţi componente: - pompa de apă; - ventilatorul; - radiatorul; - termostatul. Pompa de apă (pompa centrifugă) este antrenată de către arborele cotit printr-o curea trapezoidală. Termostatul are rol de a conduce lichidul de răcire spre radiator sau spre pompă, de a regla şi a păstra temperatura acestuia între limitele necesare, prin deschiderea şi închiderea circuitului de răcire. Blocarea termostatului în poziţia deschis duce la scăderea temperaturii lichidului de răcire, având ca efecte: - scăderea puterii motorului; - consum mărit de carburant; - uzura prematură a motorului. Ruperea sau slăbirea curelei de ventilator, blocarea termostatului în poziţia închis, înfundarea sau spargerea radiatorului precum şi pierderea de lichid de răcire conduc la supraîncălzirea motorului.
Radiatorul are rol de a dispersa apa supraîncălzită venită de la motor pentru a fi
răcită de către ventilator. Instalaţia de ungere Instalaţia de ungere are rolul de a asigura ungerea pieselor în mişcare, pentru a reduce frecarea şi a preveni uzura motorului.
La motoarele de automobile ungerea se realizează prin stropire, uleiul fiind împroşcat de către arborele cotit, care prin mişcarea lui de rotaţie, barbotează uleiul din carterul inferior. Scăderea nivelului uleiului sub cota minimă duce la ungerea insuficientă a componentelor motorului şi ca urmare a frecării mari, se produce supraîncălzirea motorului. Instalaţia de ungere are ca părţi componente: - pompa de ulei; - filtrul de ulei; - radiatorul de ulei. Pompa de ulei este antrenată de arborele cu came, prin intermediul pinionului de pe arborele ruptorului distribuitor.Filtrarea uleiului de la motor se realizează printr-un filtru de hârtie legat în serie la circuitul de ungere. Pentru instalaţia de ungere a motoarele automobilelor se folosesc uleiuri minerale sau sintetice.
Instalaţia de aprindere Instalaţia de aprindere are rol de a produce scântei electrice în camera de ardere pentru a aprinde amestecul carburant. Există trei tipuri de instalaţii de aprindere:
- electronice; - electrostatice; - cu baterie de acumulatoare. Instalaţia de aprindere este formată din două circuite: - circuit de joasă tensiune – este alcătuit din bateria de acumulatoare, contactul, înfăşurarea primară a bobinei de inducţie cu rezistenţă adiţională, ruptorul, condensatorul, conductorul de joasă tensiune şi indicatorul de curent; - circuit de înaltă tensiune – este alcătuit din înfăşurarea secundară a bobinei de inducţie, distribuitorul, bujiile, conductorii de înaltă tensiune. Instalaţiile de aprindere electronice micşorează consumul de carburant, datorită arderilor complete ale amestecului carburant. Echipamentul electric Instalaţia de alimentare cu curent electric este formată din: - bateria de acumulatoare; - generatorul de curent cu releu regulator; - releu de indicare a încărcării bateriei. Bateria de acumulatoare este sursa de energie pentru pornirea motorului, alimentează consumatorii electrici ai automobilului când motorul este oprit, alimentează consumatorii electrici ai automobilului când generatorul nu debitează suficientă energie electrică.
Scăderea
nivelului electrolitului determină sulfatarea bateriei, fapt ce constă în acoperirea plăcilor cu un strat alb de sulf de plumb cristalin şi are drept cauză păstrarea îndelungată a bateriei în stare parţial sau total descărcată. Efectul acestui lucru este scăderea tensiunii bateriei la creşterea sarcinii.
Eliminarea sulfatării se realizează prin încărcarea de lungă durată cu curenţi de mică
intensitate şi concentraţie redusă a electrolitului.
Generatorul de curent este sursa de energie
electrică pentru consumatori în timpul funcţionării motorului şi de încărcare a bateriei de acumulatoare. Transmisia autovehiculului Transmisia are rolul de a transmite momentul motor la roţile motoare ale automobilului. Transmisia autovehiculului este alcătuită din:
- ambreiaj; - cutie de viteze (schimbător de viteze); - transmisia cardanică; - transmisia principală; - diferenţial; - arbori planetari; - transmisia finală. Ambreiajul face parte din transmisia automobilului şi este intercalat între motor şi cutia de viteze, în scopul decuplării temporare şi cuplării progresive a motorului cu transmisia. Ambreiajul este format din două plăci: - una montată pe arborele motor; - una montată pe axul cutiei de viteze. Cu ajutorul pedalei de ambreiaj se realizează cuplarea sau decuplarea motorului de transmisie. Decuplarea şi cuplarea motorului de transmisie sunt necesare la pornirea de pe loc a automobilului şi în timpul mersului pentru schimbarea treptelor cutiei de viteze.
După principiul de funcţionare ambreiajele sunt mecanice, hidrodinamice, combinate şi electromagnetice.După tipul mecanismului de acţionare, ambreiajele sunt cu acţionare mecanică sau hidraulică. Automobilele sunt echipate cu cutie de viteză pentru a modifica forţa de tracţiune, în funcţie de variaţia rezistenţelor la înaintare. Transmisia cardanică are rolul de a transmite momentul motor, fără să-l modifice, de la cutia de viteze la transmisia principală. Transmisia principală, întâlnită şi sub denumirea de angrenaj principal are rolul de a multiplica şi transmite momentul motor de la arborele longitudinal la diferenţial. Diferenţialul este mecanismul care permite ca roţile motoare ale aceleiaşi punţi să se rotească cu viteze unghiulare diferite, dând astfel posibilitatea ca la deplasarea automobilului în viraje să parcurgă spaţii diferite.
Sistemul de direcţie Sistemul de direcţie al unui autovehicul are multiple mecanisme cu ajutorul cărora conducătorul poate schimba, în funcţie de necesitate, direcţia de deplasare a vehiculului. Sistemul de direcţie al unui vehicul trebuie să nu influenţeze poziţia corectă a roţilor, să nu fie influenţat de oscilaţiile suspensiei, să nu transmită la volan şocurile primite de la roţi şi să permită schimbarea direcţiei de înaintare a vehiculului cu un efort minim din partea conducătorului. Stabilitatea roţilor directoare, adică tendinţa acestora de a-şi păstra poziţia neutră şi de a se reîntoarce la ea când au fost deviate de la aceasta, de către forţe întâmplătoare sau de rotirea volanului, este determinată şi asigurată de unghiurile roţilor de direcţie.
Unghiul de
convergenţă al roţilor asigură paralelismul planurilor de mişcare a roţilor directoare, fiind necesar pentru a anihila tendinţa de rulare divergentă a acestora.
Unghiul de înclinare laterală a
pivotului face ca, în cazul scoaterii roţilor în direcţie din poziţia neutră, să se mărească tendinţa acestora de a reveni la mersul acestora în linie dreaptă, uşurând manipularea volanului. Unghiul de înclinare longitudinală a pivotului contribuie la stabilitatea în mers a autovehiculului, prin faptul că roţile directoare au tendinţa să revină singure la direcţia de mers iniţială, după efectuarea unui viraj.
Pentru o manevrare cât mai uşoară şi cât mai sigură a sistemului de direcţie, majoritatea autoturismelor sunt echipate cu servodirecţie. Servodirecţia amplifică forţa de acţionare asupra roţilor de direcţie, la manevrarea volanului. Sistemul de direcţie trebuie să permită stabilizarea mişcării rectilinii. Roţile de direcţie trebuie ca după ce virajul s-a efectuat, să aibă tendinţa de a reveni în poziţia mersului de a reveni în linie dreaptă. Roţile de direcţie au tendinţa de a reveni în poziţia de mers în linie dreaptă, după executarea virajului, sub acţiunea unghiului de fugă. Unghiul de fugă reprezintă înclinarea laterală a pivotului. Elementele componente ale sistemului de direcţie, se împart în funcţie de destinaţia lor, astfel: - mecanismul de acţionare sau comandă a direcţiei - transmite mişcarea de la volan la levierul de direcţie; - transmisia direcţiei – cu ajutorul căreia mişcarea este transmisă de la levierul de direcţie la fuzetele roţilor. Sistemul de frânare Sistemul de frânare denumit şi frâna principală sau frâna de serviciu, se utilizează pentru a reduce viteza de deplasare sau pentru oprirea automobilului; acţionarea acesteia se face prin apăsarea unei pedale cu piciorul. Frâna de staţionare permite menţinerea în stare oprită a vehiculului şi menţinerea lui în această stare, inclusiv pe un sol cu înclinare. Eficienţa sistemului de frânare se apreciază după distanţa în care se opreşte un automobil atunci când se deplasează cu o anumită viteză. Sistemul de frânare este alcătuit din frânele propriu-zise şi mecanismul de acţionare al frânelor. Pentru o frânare cât mai eficientă trebuie ca distanţa dintre tamburi să fie cât mai mică. Roţile automobilului Roţile automobilului sunt compuse dintr-o bandă de rulare şi dintr-o parte elastică (pneu). Roţile propriu-zise sunt compuse din jantă, butuc şi elemente de legătură între jantă şi butuc. Roţile vehiculului trebuie să fie centrate şi echilibrate.
Pneurile au rolul de a reduce şi amortiza şocurile produse în timpul deplasării autovehiculului. Pneurile care echipează roţile autovehiculelor trebuie să fie în bună stare de folosire, fără tăieturi sau rupturi, fără a fi deteriorate şi având o presiune indicată de către producătorul vehiculului. Pneurile trebuie să aibă adâncimea profilului benzii de rulare de minim 1,6 mm.
Suspensia automobilului Suspensia automobilului are rol de a asigura confortul călătorilor şi de a proteja încărcătura împotriva şocurilor, cauzate de neregularităţile drumului. Părţile componente ale suspensiei automobilului sunt: - elementele elastice; - dispozitivele de ghidare; - amortizoarele; - stabilizatoarele. Elementele elastice întâlnite la automobile sunt arcurile în foi, arcurile elicoidale, bările de torsiune, elementele pneumatice şi hidropneumatice. Pentru o amortizare rapidă a oscilaţiilor, în suspensia automobilelor se montează amortizoare hidraulice. Cele mai frecvente defecţiuni ale amortizorului sunt deteriorarea supapelor sau a arcurilor acestora. Aparatura de bord pentru controlul funcţionării autovehiculului Autovehiculele sunt echipate cu aparate de măsură şi control, cu ajutorul cărora, conducătorul auto să aibă în permanenţă sub observaţie regimul de funcţionare al autovehiculului. Aparatele de măsură şi control sunt: - avertizor optic al presiunii de ulei (culoare roşie); - avertizor optic al temperaturii lichidului de răcire a motorului (culoare roşie); - indicator de confirmare a funcţionării şocului (culoare galbenă); - indicator al semnalizatorului pentru schimbarea direcţiei de mers (culoare verde); - un cadran care indică viteza de deplasare a autovehiculului (vitezometru); - un cadran care indică turaţia motorului (turometru);
- indicator pentru nivelul carburantului; - indicator pentru nivelul încărcării bateriei de acumulatori; - indicator de confirmare a funcţionării cu lumina de drum (culoare albastră); - indicator de confirmare a funcţionării lanternelor de poziţie şi a iluminării bordului; - indicator pentru instalaţia de dezaburire a geamului din spate; - indicator pentru confirmarea faptului că frâna de staţionare este trasă. Accesorii pentru siguranţa circulaţiei Pentru a asigura confort şi siguranţă, autovehiculele sunt echipate cu diverse accesorii. Principalele accesorii sunt: - ştergător şi instalaţie de spălare pentru parbriz; - ştergător şi instalaţie de spălare pentru lunetă; - instalaţie de aer condiţionat sau climatizare interioară; - instalaţie de încălzire a parbrizului şi a lunetei; - dispozitive sonore pentru semnalizarea mersului înapoi; - faruri acţionate automat; - oglinzi reglabile electric; - volan ajustabil; - trapă; - airbag-uri; - servodirecţie. CURS DE PRIM AJUTOR Primul ajutor reprezintă un complex de măsuri de urgenţă şi se aplică în cazul accidentelor înainte de intervenţia cadrelor medicale. Pentru obţinerea rezultatelor dorite în acordarea primului ajutor, salvatorul trebuie: -
să cunoască toate regulile de acordare a primului ajutor;
-
să-şi păstreze calmul, să fie eficace şi rapid în luarea deciziilor şi măsurilor de acordare a
primului ajutor.
Conducătorul auto care constată existenţa unui accident soldat cu victime are următoarele obligaţii: -
să oprească imediat la locul accidentului;
-
să îndepărteze persoanele curioase;
-
să folosească trusa de prim ajutor;
- să ceară ajutorul persoanelor din jur (dacă se află la faţa locului, este de preferat o persoană calificată); -
să debaraseze victima;
-
să poziţioneze victima în funcţie de leziunile pe care le prezintă;
- să îndepărteze obiectele vestimentare (curele, cravate, bretele, corsete) ce ar putea împiedica sau îngreuna respiraţia şi circulaţia normală a sângelui; -
să stabilească priorităţile de acordare a primului ajutor (stop cardio-respirator, hemoragie,
fracturi); -
să trateze rănile şi arsurile, dacă este cazul;
-
să evite manevrele inutile ce pot agrava starea victimei;
-
să apeleze la cea mai apropiată unitate sanitară cu sprijinul medical de urgenţă;
-
să asigure transportul victimei la spital;
-
să urmărească pe timpul transportului funcţiile respiratorie şi cardiacă ale victimei, precum şi
oprirea hemoragiilor; -
să comunice cadrelor medicale ora producerii accidentului;
-
să comunice cadrelor medicale ce măsuri de prim ajutor s-au acordat;
-
să comunice cadrelor medicale ora şi minutul aplicării garoului;
-
să comunice cadrelor medicale medicamentele administrate;
- să comunice cadrelor medicale dacă au apărut schimbări importante în starea victimei, comparativ cu momentul producerii accidentului; -
să comunice cadrelor medicale dacă s-a produs decesul şi ora la care a avut loc;
-
să anunţe organele de poliţie;
-
să se întoarcă la locul accidentului în cazul în care a însoţit victima la spital;
-
să indice organelor de anchetă, cât mai exact, locul victimei şi al vehiculului, dacă acestea au
fost deplasate între timp; -
să nu şteargă urmele existente, care pot constitui dovezi judiciare;
-
să prezinte organelor de anchetă martorii prezenţi în momentul producerii accidentului.
STOPUL CARDIO-RESPIRATOR
Respiraţia şi circulaţia sângelui prin vase reprezintă cele două funcţii vitale ale organismului. Stopul cardio-respirator reprezintă încetarea acestor funcţii. Repunerea în activitate sau susţinerea respiraţiei şi a circulaţiei accidentatului se realizează prin manevrele de resuscitare cardio-respiratorie. Reanimarea victimei trebuie să se facă rapid, eficient şi să fie continuă, inclusiv pe timpul transportului, până la reluarea funcţiilor vitale. Stopul respirator reprezintă oprirea bruscă a activităţii pulmonare. Semne de recunoaştere: •
diminuarea sau oprirea mişcărilor respiratorii;
•
învineţirea tegumentelor, în special a feţei;
•
puls rapid;
•
pierderea cunoştinţei.
Resuscitarea respiratorie se poate efectua prin: •
metoda respiraţiei artificiale gură la gură;
•
metoda respiraţiei artificiale gură la nas, dacă nu se poate deschide gura victimei.
Primul ajutor în stopul respirator: - scoaterea victimei din vehicul şi deplasare într-un loc care să permită acordarea primului ajutor; - poziţionarea victimei pe spate, cu umerii ridicaţi, folosind un material moale rulat sub omoplaţi; - poziţionarea salvatorului este în genunchi, lateral dreapta de capul victimei; - hiperextensia capului; – eliberarea căilor respiratorii de eventualii corpi străini cu ajutorul indexului mâinii drepte, înfăşurat într-o bucată de tifon; – împingerea mandibulei înainte pentru eliberarea orificiului glotic;
- aplicarea unui material de protecţie (tifon) pe faţa victimei; – presarea nărilor (cu mâna stângă) pentru a împiedica refularea aerului; - efectuarea insuflaţiei – salvatorul inspiră adânc, aplică gura peste cea a victimei, astfel încât să o cuprindă în totalitate şi insuflă aerul în plămânii acestuia, apoi se retrage şi eliberează gura şi nasul victimei, aşteptând ca aerul să iasă din plămânii victimei; - controlul eficacităţii manevrei se face prin observarea mişcărilor cutiei toracice repetarea insuflaţiilor (14-16 pe minut la adult, 20 pe minut la copil); - transportul victimei la spital; - pe timpul transportului se vor urmări mişcările respiratorii, culoarea tegumentelor, pulsul, starea generală. Când nu se poate efectua metoda gură la gură, se recurge la metoda respiraţiei artificiale gură la nas. În acest caz, insuflaţiile se vor face prin nările victimei, gura acesteia rămânând închisă. Stopul cardiac reprezintă întreruperea bruscă a activităţii inimii. Semne de recunoaştere: •
puls slab sau absent la artera carotidă;
•
relaxarea completă a musculaturii;
•
pierderea reflexelor;
•
mărirea pupilelor;
•
transpiraţii reci;
•
greutate în respiraţie;
•
pierderea cunoştinţei.
Resuscitarea în stopul cardiac se face prin masaj cardiac extern. Verificarea activităţii cardiace se face prin palparea pulsului la artera gâtului sau prin ascultarea bătăilor inimii, punând urechea pe pieptul bolnavului. Primul ajutor în stopul cardio-respirator: - scoaterea victimei din vehicul; - poziţionarea victimei pe spate, pe o suprafaţă dreaptă şi dură; - poziţionarea salvatorului lateral stânga, în genunchi;
- efectuarea masajului cardiac se acţionează pe treimea inferioară a sternului, cu podul palmei stângi peste care se aplica podul palmei drepte; Se execută scurt şi energic o presiune astfel încât sternul să coboare cu 4-6 cm spre coloana vertebrală. Se lasă toracele să revină spontan la normal, fără ca mâinile să se ridice de pe sternul accidentatului. Manevra se repetă cu o frecvenţă de 60/minut. -
masajul cardiac extern se continuă pană la reluarea bătăilor cardiace sau atâta timp cât rezistă
salvatorul; -
transportarea la spital a victimei;
- pe timpul transportului se vor supraveghea pulsul, respiraţia, transpiraţie culoarea tegumentelor, mărimea pupilelor, starea generală.
HEMORAGIA
Hemoragiile reprezintă pierderea de sânge în afara sistemului vascular. În funcţie de tipul vasului din care curge sângel hemoragiile pot fi: •
arteriale – sângele este roşu deschis şi curge ritmic în plagă;
•
venoase – sângele este roşu închis şi curge în valuri;
•
capilare – sângele musteşte în plagă.
După locul unde se scurge sângele, hemoragiile se împart în: - interne – sângele se scurge într-o cavitate închisă; - externe – sângele apare la suprafaţa corpului în mod direct; - exteriorizate – sângele se scurge într-un organ care comunică cu exteriorul. Gravitatea unei hemoragii se apreciază în funcţie de cantitatea de sânge pierdut. Semnele de recunoaştere ale unei hemoragii interne sunt: •
ameţeli;
•
transpiraţii reci;
•
tensiune arterială scăzută;
•
respiraţie accelerată;
•
puls rapid;
•
frisoane;
•
agitaţie;
•
convulsii;
•
lipotimie;
•
dilatarea pupilelor.
Primul ajutor în hemoragii: •
scoaterea victimei din vehicul;
• poziţionarea victimei pe spate, cu capul mai jos decât nivelul trunchiului şi cu picioarele ridicate cu 20-30 cm, pentru a uşura irigarea cu sânge a creierului; • stabilirea tipului de hemoragie; • efectuarea hemostazei: -
prin compresiune manuală la distanţă, mai sus de plagă – este corect efectuată atunci când
face să dispară pulsul arterial de pe artera pe care o comprimă; -
prin pansament compresiv, care se realizează prin aşezarea unor comprese groase direct
pe plaga sângerândă, aplicându-se apoi, direct peste comprese, un bandaj de presiune, care nu trebuie strâns prea tare, pentru a nu opri circulaţia arterială; -
aplicarea unui garou, numai atunci când gravitatea hemoragiei pune în pericol viaţa
victimei şi când sângerarea nu poate fi oprită prin alte mijloace. Garoul trebuie să fie suficient de lung pentru a înconjura membrul respectiv de două ori. El se aşează întotdeauna deasupra rănii (între rană şi corp), dar fără a atinge rana. Garoul se strânge, eventual cu ajutorul unui băţ, până când sângerarea se opreşte. Odată aplicat, garoul nu se mai lărgeşte şi nu se mai mişcă. Se ataşează un bilet în care se menţionează ora şi minutul în care a fost aplicat garoul, care nu se acoperă cu alte pansamente. În vederea transportării victimei la spital, aceasta va fi aşezată cu capul mai jos decât nivelul corpului, lateral dreapta sau stânga pentru inconştienţi, iar membrele inferioare vor fi ridicate la 30-45 grade. Pe timpul transportului, victima va fi învelită, pentru evitarea frisoanelor şi, dacă este conştientă, va fi hidratată.
RANA (PLAGA) Rana sau plaga reprezintă o întrerupere a continuităţii tegumentului, ca rezultat al unui traumatism, devenind astfel o poartă de intrare a microbilor în organism. În funcţie de profunzimea lor, plăgile pot fi: • excoriaţii (zgârieturi); • superficiale (interesează straturile pielii); • profunde (sunt interesaţi muşchii, vasele, nervii, diferite organe, oase). Primul ajutor pentru răni: • salvatorul se va spăla pe mâini cu apă şi săpun; • curăţirea, dezinfectarea şi pansarea rănii; • se curăţă şi se degresează tegumentele din jurul plăgii, întotdeauna de la marginea ei către exterior, folosindu-se apă şi săpun; • se dezinfectează rana cu antiseptice (alcool medicinal, alcool iodat, apă oxigenată) În cazul rănilor profunde nu se vor folosi nici un fel de substanţe dezinfectante, care ar putea pătrunde în interior şi leza organele interne; • nu se îndepărtează nici un fel de corp străin care s-a înfipt adânc în muşchi sau în alte ţesuturi, deoarece se poate declanşa o hemoragie gravă; • peste plagă nu se aplică unguente, prafuri, spray-uri; • deasupra plăgii se aplică comprese sterile (niciodată vată), care se fixează cu feşi de tifon sau leucoplast; • zona rănită se aşează în poziţie de repaus; • se transportă victima la spital. ENTORSA, LUXAŢIA ŞI FRACTURA
Entorsa reprezintă întinderea forţată a ligamentelor şi capsulei articulare, cu mici rupturi ale acestora, fără deplasarea oaselor din articulaţie. Cele mai des întâlnite sunt entorsele gleznei, cotului, umărului, pumnului, degetelor. Semne de recunoaştere: • dureri la mobilizarea articulaţiei; • umflarea articulaţiei; • sensibilitatea zonei la atingere; • modificări de culoare de la albastru până la negru. Primul ajutor în entorse: • peste articulaţie se aplică comprese cu apă rece sau gheaţă; • se aplică bandaje cu scopul de a susţine articulaţia; • victima nu trebuie lăsată să folosească articulaţia respectivă; • nu se va folosi căldura sau compresele cu apă caldă în perioada imediat următoare traumatismului; • transport la spital. Luxaţia reprezintă ruptura capsulei articulare, a ligamentelor, cu dislocarea oaselor din articulaţii. Articulaţiile cele mai afectate sunt: umărul, şoldul, cotul, degetele, degetul mare de la mână şi genunchiul Simptome de recunoaştere: • deformarea articulaţiei; • dureri la mobilizarea articulaţiei sau imposibilitatea de a o folosi; • modificarea culorii pielii din jurul zonei traumatizate; • sensibilitate la atingerea zonei. Primul ajutor: • nu se va încerca aşezarea osului la loc; • zona lovită se imobilizează cu o atelă sau o eşarfă, în poziţia în care a fost găsit membrul;
• transportarea victimei la spital. Fractura reprezintă întreruperea continuităţii unui os. Fracturile pot fi: - închise (pielea rămâne intactă); - deschise (există o rană deschisă până la nivelul osului rupt). Semne de recunoaştere: -
durere vie, localizată într-un punct fix, care creşte în intensitate la orice încercare de
mobilizare a regiunii lezate; -
deformarea regiunii;
-
echimoze;
-
lipsa transmiterii mişcărilor;
-
crepitaţii osoase;
-
impotenţă funcţională;
-
întreruperea traiectului osului.
Primul ajutor în fracturi: • dezangajarea victimei; • poziţionarea victimei în funcţie de zona fracturată; • în cazul fracturilor deschise, se face hemostază, iar rana se acoperă cu o compresă sterilă mai mare, fără a se încerca să se împingă bucăţile de os ieşite în afară; •
imobilizarea provizorie a fracturii cu ajutorul alelelor, care trebuie să fie suficient de lungi
pentru a fixa atât articulaţia de deasupra, cât şi cea de dedesubtul osului rupt; •
nu se încearcă în mei un fel reducerea fracturii, adică aşezarea oaselor în poziţia ior normală;
• atelele vor fi capitonate cu bucăţi de pânză, prosoape sau pături, ce trebuie aşezate între atelă şi pielea zonei rănite; •
atelele nu se leagă prea strâns, astfel încât legătura să oprească circulaţia.
O atenţie deosebită trebuie acordată fracturilor de coloană vertebrală şi în special fracturilor de la nivelul gâtului. În acest caz, victima nu trebuie mişcată în absenţa personalului calificat, decât dacă se află în pericol de moarte (incendiu, explozie etc). Orice mişcare a capului, în faţă, în spate, la stânga sau la dreapta poate avea drept consecinţă paralizia totală sau moartea! In cazul fracturilor cervicale, pot exista următoarele simptome: • leziune la nivelul capului; • dureri de cap; • gât ţeapăn; • imposibilitatea de mişcare; • imposibilitatea de a mişca anumite părţi ale corpului; • senzaţii de furnicături în mâini sau picioare. Dacă victima trebuie mişcată din pricina pericolului vital: - imobilizaţi gâtul cu un prosop rulat, cu diametru de aproximativ 10 cm, strâns lejer în jurul gâtului, având grijă ca legătura să nu stânjenească respiraţia; - victima va fi aşezată pe o targa tare (scândură, uşă), suficient de lungă şi de lată, în aşa fel încât corpul să nu se îndoaie sau să se mişte lateral; - dacă există posibilitatea, targa se leagă de corpul victimei la nivelul frunţii şi pe sub subsuori, iar pe laturile corpului se vor aşeza prosoape rulate, pături, haine sau orice alt obiect potrivit, pentru a preîntâmpina orice fel de mişcare laterală a capului sau gâtului. Dacă victima trebuie transportată la spital de altcineva decât de personal calificat: - victima trebuie transportată întinsă la orizontală, cu faţa în sus, pe o suprafaţă plană şi dură (vehicul cu platformă); - corpul victimei trebuie mutat ca un tot imobil, susţinând capul, gâtul şi trunchiul în poziţia în care a fost găsită victima; - în jurul gâtului şi capului victimei se aşează prosoape rulate, pături sau haine, pentru a preveni orice mişcare; - dacă e posibil, corpul victimei se leagă de suport.
ARSURILE Afecţiunile cauzate de arsură întregului organism sunt determinate direct de mărimea suprafeţei arse, profunzimea arsurii şi modul de evoluţie a leziunii locale. Clasificarea arsurilor În funcţie de întinderea arsurii: - arsuri uşoare, sub 15% din suprafaţa corpului; - arsuri între 15-30% din suprafaţa corpului pot genera şoc; - arsuri critice între 30-40% din suprafaţa corpului; - arsuri letale peste 40-50% din suprafaţa corpului. După profunzimea arsurii: - gradul I – congestia pielii, durere, edem; - gradul II – flictene cu conţinut limpede transparent, edem, durere; - gradul III – flictene cu conţinut sanguinolent, edem, durere; - gradul IV – escară dermică totală, pielea pare albită sau carbonizată, fiind distrusă în întregime. Primul ajutor în arsuri: - scoaterea victimei de sub influenţa agentului cauzal; - stingerea flăcărilor prin învelirea victimei cu o pătură; - nu se vor îndepărta resturile de haine de pe zonele arse; - resuscitare cardio-respiraiorie, dacă e cazul; - zonele arse se acoperă cu pansamente groase şi sterile (tifon); - arsura va fi spălată cu apă din abundenţă numai în cazul arsurilor chimice; - nu se aplică peste plagă dezinfectante, unguente, prafuri;
- pe timpul transportului, victima va fi învelită cu o haină sau o pătură, pentru a se menţine o temperatură confortabilă. TRANSPORTUL ACCIDENTAŢILOR
Evacuarea persoanelor accidentate din/de sub autovehicul trebuie să fie cât mai rapidă şi corect executată. Această acţiune se va face prin ridicare (nu tragere sau împingere), astfel încât capul, gâtul şi trunchiul victimei să fie menţinute, pe cât posibil, în acelaşi plan. Numai în acest fel se va evita agravarea leziunilor existente sau/şi apariţia altora. Regulile pentru efectuarea unui transport corect sunt: • dezangajarea victimei să se facă astfel încât capul gâtul şi trunchiul să se menţină în acelaşi plan; • manevrele de resuscitare cardio-respiratorie vor fi continuate şi pe timpul transportului; • victima să fie transportată numai după ce a fost obţinută redresarea funcţiilor vitale; • poziţia victimei pe timpul transportului va rămâne identică cu cea în care i s-a acordat primul ajutor la locul accidentului; • capul victimei va fi aşezat către direcţia de deplasare; • poziţia tărgii va fi obligatoriu orizontală; • şoferul autovehiculului care transportă victima va evita frânările şi efectuarea virajelor bruşte. Poziţionarea victimei în funcţie de starea generală şi rănile existente: • poziţie de repaus (răniri, luxaţii, entorse, fracturi închise); • pe spate, cu capul mai jos decât nivelul trunchiului şi al membrelor inferioare, care vor fi ridicate la 30-45 grade (hemoragii mari); • pe spate (stop cardio-respirator); • şezând (fracturi de antebraţ, mandibulă, maxilar); • semişezând cu spatele sprijinit (fracturi de coastă când victima este conştientă); • lateral, pe partea bolnavă (victimă inconştientă cu fractură costală); • orizontal, pe o parte (fractură craniană);
• pe spate cu corpul lateral (inconştient, cu fractură de coloană vertebrală); • pe spate (fractură de coloană vertebrală).
Indicatoare de avertizare
1.1 „Trecere la nivel cu o cale ferată cu bariere”
1.2 „Trecere la nivel cu o cale ferată fără bariere”
1.3.1 „Cale ferată fără bariere cu o singură linie”
1.3.2 „Cale ferată fără bariere cu două sau mai multe linii”
1.4.1 – 1.4.6 „Apropiere de trecerea la nivel cu calea ferată în afara localităţilor”
1.5 „Trecere la nivel cu liniile de tramvai”
1.6 „Intersecţie a drumurilor de semnificaţie echivalentă”
1.7.1 „Intersecţie cu un drum fără prioritate”
1.7.2 „Intersecţie cu un drum fără prioritate”
1.7.3 „Intersecţie cu un drum fără prioritate”
1.8 „Intersecţie cu sens giratoriu”
1.9 „Semafor” − intersecţie, trecere pentru pietoni sau sector de drum unde circulaţia este dirijată de un semafor.
1.10 „Pod basculant sau bac de transbordare”
1.11 „Ieşire spre chei”
1.12.1 „Curbă periculoasă”, la dreapta. − cotitură periculoasă a drumului cu rază mică sau cîmp vizual limitat.
1.12.2 „Curbă periculoasă”, la stînga. − cotitură periculoasă a drumului cu rază mică sau cîmp vizual limitat.
1.13.1 „Curbe periculoase”, prima la dreapta.
1.13.2 „Curbe periculoase”, prima la stînga.
1.14.1 „Pantă cu declivitate mare”
1.14.2 „Rampă cu declivitate mare”.
1.15 „Drum lunecos” -sector de drum cu pericol de alunecare sporită a carosabilului.
1.16.1 „Drum cu denivelări” − sector de drum deteriorat (gropi, deformări ale carosabilului etc.).
1.16.2 „Denivelare artificială”
− sector de drum pe care, pentru impunerea vitezei reduse de deplasare, este aplicată pe suprafaţa carosabilului o denivelare (denivelări).
1.17 „Împroşcare cu pietriş” − sector de drum cu pericol de împroşcare cu pietriş sau prund de sub roţile vehiculelor.
1.18.1 „Drum îngustat”, din ambele părţi
1.18.2 – “Drum îngustat”, din partea dreaptă
1.18.3 − “Drum îngustat”, din partea stîngă
1.19 „Circulaţie în dublu sens” − sector de drum cu circulaţie în ambele sensuri
1.20 „Trecere pentru pietoni” – porţiunea drumului destinată pentru traversarea carosabilului de către pietoni, semnalizată ca atare prin instalarea indicatoarelor 5.50.1, 5.50.2 şi/sau prin aplicarea marcajului rutier 1.14.1, 1.14.2.
1.21 „Copii” – sector de drum în apropierea şcolilor, instituţiilor preşcolare etc., unde persista pericolul apariţiei copiilor pe carosabil.
1.22 „Biciclişti” – locul intersectării cu pista pentru biciclişti în afara intersecţiei.
1.23 „Lucrări pe drum”
1.24.1 „Animale” − sector de drum pe care este posibilă apariţia animalelor.
1.24.2 „Animale” − sector de drum pe care este posibilă apariţia animalelor.
1.25.1 „Căderi de pietre” − sector de drum pe care sînt posibile avalanşe, alunecări de teren sau căderi de pietre, respectiv: 1.25.1 – din partea stîngă.
1.25.2 „Căderi de pietre” − sector de drum pe care sînt posibile avalanşe, alunecări de teren sau căderi de pietre, respectiv: 1.25.2 – din partea dreaptă.
1.26 „Vînt lateral” − sector de drum care trece pe un rambleu înalt, pod, viaduct, de-a lungul malului abrupt ale unui rezervor de apă etc., pe care este posibil un vînt lateral puternic sau rafale de vînt inopinate.
1.27 „Aerodrom” − sector de drum deasupra căruia zboară la înălţime mică aparate de zbor (avioane, elicoptere).
1.28 „Tunel” − construcţie artificială neiluminată sau cu vizibilitatea limitată a portalului de intrare.
1.29 „Drum aglomerat” − sector de drum pe care persistă ambuteiaje în trafic.
1.30 „Alte pericole” − sector de drum pe care există vreun pericol dintre cele neprevăzute prin alte indicatoare de avertizare.
1.31 „Accident” 1.31 „Accident” − apariţia pe drum a unui obstacol sau a unei situaţii (accident în traficul rutier) de natură să facă trecerea dificilă sau chiar imposibilă.
1.32.1 „Direcţia curbei periculoase”,la dreapta − direcţia de urmat într-o curbă semnalizată prin indicatoarele 1.12.1 – 1.13.2 sau ocolirea sectoarelor de drum în reparaţie.
1.32.2 „Direcţia curbei periculoase”,la stînga − direcţia de urmat într-o curbă semnalizată prin indicatoarele 1.12.1 – 1.13.2 sau ocolirea sectoarelor de drum în reparaţie.
1.33 „Direcţia curbelor periculoase la stînga şi la dreapta”
1.33 „Direcţia curbelor periculoase la stînga şi la dreapta” − direcţie de urmat într-o intersecţie cu configuraţia literei „T”, la ramificare de drumuri sau la ocolirea sectoarelor de drum în reparaţie.
1.34.1, 1.34.2 „Curbă deosebit de periculoasă”. Particularităţi de utilizare a indicatoarelor de avertizare Distanţa de la locul instalării indicatoarelor de avertizare pînă la începutul sectorului de drum periculos este în funcţie, în special, de limita maximă admisibilă a vitezei de deplasare pe drumurile publice. Indicatoarele rutiere de avertizare, cu excepţia indicatoarelor 1.3.1 – 1.4.6 şi 1.32.1 – 1.34.2, pe sectoarele de drum pe care limita maximă admisibilă a vitezei de deplasare depăşeşte 50 km/h, atît în afara localităţilor, cît şi în localităţi, se instalează la o distanţă de 150300 m, pe alte sectoare de drum în localităţi − la o distanţă de 50-100 m. În caz de necesitate, indicatoarele pot fi instalate la o altă distanţă decît cea menţionată, utilizîndu-se în aceste cazuri panoul adiţional 6.1.1. Indicatoarele 1.3.1, 1.3.2 se instalează imediat înaintea trecerii la nivel cu calea ferată. Indicatoarele 1.4.1 – 1.4.3 se instalează pe partea dreaptă a drumului, iar 1.4.4 − 1.4.6 – pe stînga; indicatoarele 1.4.1 şi 1.4.4 − sub primul indicator 1.1 sau 1.2, iar 1.4.3 şi 1.4.6 − sub al doilea indicator 1.1 sau 1.2, în direcţia de mers; indicatoarele 1.4.2 şi 1.4.5 − independent, pe un spaţiu egal între primul şi al doilea indicatoare, respectiv 1.1 sau 1.2. Simbolul încrucişării sau joncţiunii din diagrama indicatoarelor 1.7.1 − 1.7.3 trebuie să corespundă configuraţiei reale a intersecţiei. Indicatorul 1.9 se instalează în locurile în care semnalele semaforului nu pot fi observate din timp de către participanţii la trafic. În cazul în care panta şi rampa urmează consecutiv una după alta, indicatoarele 1.14.1, 1.14.2 pot fi instalate imediat înaintea acestora fără de panoul 6.1.1.
Indicatorul 1.19 se instalează pe drumurile (carosabilele) cu sens unic înaintea sectoarelor de drum (carosabile) cu circulaţia dublu sens. În timpul lucrărilor de scurtă durată, indicatorul 1.23 poate fi instalat fără panoul 6.1.1, la o distanţă de 10-15 m înaintea locului sau sectorului de drum pe care se efectuează lucrări. În afara localităţilor, indicatoarele 1.1, 1.2, 1.10, 1.11, 1.21 şi 1.23 se repetă. Următorul indicator se instalează la o distanţă nu mai mică de 50 m faţă de începutul sectorului de drum periculos. Indicatoarele 1.21 şi 1.23 se repetă şi în localităţi, fiind instalate imediat înaintea sectorului de drum cu pericol. Indicatoarele 1.34.1, 1.34.2 se instalează succesiv pe întreaga lungime, pe partea exterioară a curbei deosebit de periculoase, la o distanţă între ele de 20 –50 m.
Indicatoare de informare şi orientare
5.1 „Limite generale de viteză” − furnizează informaţie cu privire la limitele vitezei de circulaţie în localităţi, în afara lor, precum şi pe drumurile pentru automobile. Indicatorul se instalează la intrare în ţară.
5.2 „Autostradă” − indică reglementări speciale prevăzute de prezentul Regulament pentru circulaţia pe acest drum.
5.3 „Sfîrşit de autostradă”
5.4 „Drum pentru automobile” − drum destinat numai circulaţiei automobilelor, autobuzelor şi motocicletelor.
5.5 „Sfîrşitul drumului pentru automobile”
5.6 „Staţie pentru vehiculele de rută” − indică locul de oprire a vehiculelor de rută, respectiv, pentru autobuze.
5.7 „Staţie pentru vehiculele de rută” − indică locul de oprire a vehiculelor de rută, respectiv, troleibuze şi tramvaie.
5.8 „Staţie de taxi”
5.9 „Închirieri de automobile”
5.10 „Gară auto”
5.11 „Gară de trenuri”
5.12 „Port”
5.13 „Punct de asistenţă medicală”
5.14 „Spital”
5.15 „Staţie de alimentare cu combustibil”
5.16.1 „Autoservice”
5.16.2 „Staţie de testare tehnică”
5.17 „Cîntar autovehicule”
5.18 „Spălătorie”
5.19 „Telefon”
5.20 „Restaurant”
5.21 „Centru comercial”
5.22 „Apă potabilă”
5.23 „Hotel sau motel”
5.24 „Obiectiv turistic”
5.25 „Camping”
5.26 „Loc pentru popas”
5.27 „Poşta”
5.28 „Poliţia”
5.29 „Poliţia rutieră”
5.30 „Atenţie, radar”
5.31 „WC”
5.32 „Plajă sau piscină”
5.33 „Punct de informare turistică”
5.34 „Drum cu sens unic” − drum sau carosabil pe care circulaţia vehiculelor, pe toată lăţimea, este permisă numai într-o singură direcţie.
5.35 „Sfîrşitul drumului cu sens unic”
5.36 „Intrare pe drumul cu sens unic”
− intrarea pe drumul sau carosabilul pe care circulaţia vehiculelor este permisă numai în direcţia indicată de săgeată. Dacă prin indicatoarele şi/sau marcajele rutiere nu sînt impuse restricţii, indiferent de direcţia de circulaţie pe drumul cu sens unic, în limitele intersecţiei este permisă întoarcerea.
5.37.1 „Direcţiile de deplasare pe benzi” − determină numărul benzilor şi direcţiile permise pentru deplasare prin intersecţie pe fiecare dintre acestea.
5.37.2 „Direcţiile de deplasare pe benzi” − determină numărul benzilor şi direcţiile permise pentru deplasare prin intersecţie pe fiecare dintre acestea.Indicatorul permite virajul la stînga din banda extremă stîngă, permite şi întoarcerea.
5.38.1 „Direcţia de deplasare pe bandă” Indicatorul permit virajul la stînga din banda extremă stîngă, permite şi întoarcerea.
5.38.2 „Direcţia de deplasare pe bandă”
5.38.3 „Direcţia de deplasare pe bandă”
5.38.4 „Direcţia de deplasare pe bandă” Indicatoarele 5.37.1, 5.37.2, 5.38.1 – 5.38.4 se repetă, primul se amplasează la o distanţă de 50150 m faţă de intersecţie. Acţiunea indicatoarelor 5.37.1, 5.37.2, 5.38.1 – 5.38.4, plasate înaintea intersecţiei, se extinde pe întreaga intersecţie, dacă indicatoare suplimentare 5.37.1, 5.37.2, 5.38.1 – 5.38.4, plasate în intersecţie, nu indică alte direcţii de deplasare decît cele de pînă la intersecţie.
5.39.1 „Bandă suplimentară” Determină începutul benzii de decelerare sau al benzii suplimentare de circulaţie în rampă.
5.39.2 „Bandă suplimentară” În cazul în care pe fondul indicatorului 5.39.2 este aplicat indicatorul 4.6, conducătorul de vehicul care nu poate respecta viteza de deplasare indicată trebuie să preselecteze banda suplimentară de deplasare în rampă.
5.39.3 „Bandă suplimentară” Indicatorul 5.39.3 determină începutul sectorului benzii din mijloc destinat circulaţiei în direcţia de mers pe carosabilul cu trei benzi sau începutul benzii de stocare de pe care se efectuează virarea la stînga ori întoarcerea.
5.40.1 „Sfîrşitul benzii” Indică sfîrşitul benzii suplimentare de circulaţie în rampă sau a celei de accelerare.
5.40.2 „Sfîrşitul benzii” Indica sfîrşitul sectorului de bandă destinat circulaţiei în direcţia de mers pe carosabilul cu trei benzi.
5.41.1 „Direcţiile de deplasare pe benzi” − determină direcţiile de deplasare pe carosabilul cu trei benzi.
5.41.2 „Direcţiile de deplasare pe benzi” − determină direcţiile de deplasare pe carosabilul cu trei benzi. În cazul în care pe fondul indicatorului 5.41.2 este aplicat simbolul unui indicator care interzice circulaţia anumitor vehicule, acestea nu vor circula pe banda respectivă.
5.41.3 „Direcţiile de deplasare pe benzi” − determină direcţiile de deplasare pe carosabilul cu trei benzi.
5.42 „Bandă rezervată vehiculelor de rută” − bandă destinată exclusiv circulaţiei vehiculelor de rută, care se deplasează în aceeaşi direcţie cu fluxul de transport. Acest indicator poate fi suspendat deasupra benzii respective sau instalat pe marginea dreaptă a drumului. În cazul în care această bandă este rezervată la marginea dreaptă a carosabilului, în locurile în care banda nu este delimitată prin marcajul 1.2 b), vehiculele care efectuează manevra de virare la dreapta pentru a ieşi de pe acest drum trebuie să preselecteze
această bandă. Astfel trebuie să procedeze şi vehiculele care intră cu viraj la dreapta pe acest drum. Această bandă, în locurile de delimitare prin linia discontinuă, poate fi utilizată şi pentru a opri pe ea, în scopul de a îmbarca sau a debarca pasageri, necreîndu-se prin aceasta obstacole vehiculelor de rută.
5.43 „Drum cu bandă rezervată vehiculelor de rută” − drumul pe care vehiculele de rută circulă pe banda special rezervată lor, în sensul opus de circulaţie. Circulaţia, precum şi oprirea altor vehicule pe această bandă sînt interzise.
5.44 „Sfîrşitul drumului cu bandă rezervată vehiculelor de rută”
5.45.1, 5.45.2 „Intrare pe drumul cu bandă rezervată vehiculelor de rută” – respectiv: spre dreapta; spre stînga.
5.46 „Loc de întoarcere”
– determină locul unde este permisă întoarcerea vehiculelor. Virarea la stînga este interzisă.
5.47 „Zonă de întoarcere” – determină limitele sectorului pentru întoarcerea vehiculelor. Virarea la stînga este interzisă.
5.48.1 „Parcare ” – semnalizează parcarea terestră.
5.48.2 „Parcare rezervată” – semnalizează locurile pe care se permite parcarea doar a autovehiculelor ce aparţin întreprinderilor sau organizaţiilor respective, precum şi angajaţilor acestora.
5.48.3 „Parcare subterană sau terestră etajată” – semnalizează parcarea subterană sau terestră etajată.
5.49 „Denivelare artificială” – indicatorul trebuie să fie amplasat imediat înaintea fiecărei denivelări de acest gen.
5.50.1, 5.50.2 „Trecere pentru pietoni” – în lipsa marcajelor rutiere 1.14.1, 1.14.2, indicatorul 5.50.1 se instalează în sensul de mers pe partea dreaptă a drumului, pe marginea cea mai apropiată a trecerii, iar indicatorul 5.50.2 – pe partea stîngă a drumului, pe marginea cea mai îndepărtată a trecerii.
5.51.1 – 5.51.2 „Trecere denivelată pentru pietoni” – respectiv subterană.
5.51.3 – 5.51.4„Trecere denivelată pentru pietoni” deasupra drumului.
5.52 „Viteză recomandată” – viteza de deplasare recomandată pe sectorul de drum în cauză. Indicatorul îşi extinde acţiunea pînă la următoarea intersecţie. Devierea de la viteza recomandată nu se consideră încălcare a prezentului Regulament.
5.53.1 „ Drum fără ieşire”
5.53.2 „ Drum fără ieşire”
5.53.3 „ Drum fără ieşire”
5.54 „Zonă rezidenţială” – indică începutul teritoriului din localitate unde circulaţia se efectuează conform exigenţelor capitolului IV secţiunea a 11-a din prezentul Regulament.
5.55 „Sfîrşitul zonei rezidenţiale”
5.56.1 „Zonă cu viteză maximă limitată”
5.56.2 „Sfîrşitul zonei cu viteză maximă limitată”.
5.57.1 „Zonă pietonală”
5.57.2 „Sfîrşitul zonei pietonale”
5.58.1 „Presemnalizarea direcţiilor de deplasare”
5.58.2 „Presemnalizarea direcţiilor de deplasare”
5.58.3 „Presemnalizarea direcţiilor de deplasare”
5.58.4 „Presemnalizarea direcţiilor de deplasare” În cîmpul lor pot fi imaginile altor indicatoare de interzicere, de informare-orientare, simbolul aeroportului, pictograme etc. În partea inferioară a indicatoarelor 5.58.2 – 5.58.4 se indică distanţa de la locul instalării acestora pînă la intersecţie sau începutul benzii de decelerare.
5.59 „Schema de ocolire” – indică direcţia de ocolire a unor sectoare de drum, înaintea cărora este instalat unul dintre indicatoarele 3.14 – 3.18.
5.60 „Traseul de urmat pentru schimbarea direcţiei de mers” – determină traseul de deplasare în intersecţie, în cazul în care există anumite restricţii de manevrare, sau direcţiile permise de deplasare într-o intersecţie complexă.
5.61.1 „Direcţiile de deplasare spre anumite localităţi sau obiective”
5.61.2 „Direcţiile de deplasare spre anumite localităţi sau obiective” Fundalul de culoare albastră al indicatoarelor 5.58.1, 5.58.2, 5.59 şi 5.61.2, instalate în localitate, stabilesc că, la ieşirea din localitate, deplasarea spre localităţile sau obiectivele menţionate pe indicator se va efectua pe drumul naţional; fundalul de culoare albă determină că obiectivul (obiectivele) se află în localitatea respectivă. Simbolurile indicatoarelor 5.61.1, 5.61.2, aplicate în cîmpul indicatorului 5.58.3, arată că obiectivul menţionat se află în afara localităţii.
5.62 „Distanţele pînă la localităţile indicate” – informează despre distanţa în kilometri pînă la localităţile dislocate pe itinerar.
5.63.1 „Intrare în localitate”
– denumirea şi începutul localităţii în care intră în vigoare regulile ce determină circulaţia prin localităţi.
5.63.2 „Ansamblu continuu de imobile” – începutul construcţiilor de imobile ale localităţii.
5.63.3 „Sfîrşitul ansamblului continuu de imobile” – sfîrşitul construcţiilor de imobile ale localităţii.
5.64 „Ieşire din localitate”
5.65 „Intrare în localitate” – denumirea şi începutul localităţii în care pe drumul în cauză nu intră în vigoare regulile ce determină circulaţia prin localităţi.
5.66 „Ieşire din localitate”
5.67 „Denumirea rîului sau altui obiectiv”
5.68 „Denumirea străzii”
5.69 „Direcţia spre stradă”
5.70 „Indicator kilometric” – distanţa în kilometri pînă la începutul sau sfîrşitul drumului.
5.71.1 – 5.71.2 „Numărul itinerarului” – indicatoarele 5.71.1 şi 5.71.2 arată numărul atribuit drumului (itinerarului); 5.71.2 semnifică numărul drumului european.
5.71.3 – 5.71.5 „Numărul itinerarului” 5.71.3 – 5.71.5 – arata numărul şi direcţia drumului.
5.72.1 „Direcţie de circulaţie recomandata pentru autocamioane” – indică direcţia inainte recomandată pentru circulaţie autocamioanelor şi maşinilor autopropulsate, în cazul în care în intersecţie deplasarea lor, într-o direcţie oarecare, este interzisă.
5.72.2 „Direcţie de circulaţie recomandata pentru autocamioane” – indică direcţia la dreapta recomandată pentru circulaţie autocamioanelor şi maşinilor autopropulsate, în cazul în care în intersecţie deplasarea lor, într-o direcţie oarecare, este interzisă.
5.72.3 „Direcţie de circulaţie recomandata pentru autocamioane” – indică direcţia la stinga recomandată pentru circulaţie autocamioanelor şi maşinilor autopropulsate, în cazul în care în intersecţie deplasarea lor, într-o direcţie oarecare, este interzisă.
5.73 „Loc de oprire” – indică locul de oprire a vehiculelor la semnalul de interzicere al semaforului sau agentului de circulaţie.
5.74 „Avertizare, interzicere sau restricţie pe un drum lateral”
5.75 „Circulaţie reversibilă” – informează despre prezenţa uneia sau mai multor benzi de circulaţie, pe sectorul în cauză de drum, pe care direcţia de deplasare poate fi schimbată provizoriu în sensuri opuse.
5.76 „Sfîrşit de circulaţie reversibilă”
5.77 „Intrare pe drumul cu circulaţie reversibilă”
5.78.1 „Bornă kilometrică” Borna 5.78.1 semnalizează drumurile publice naţionale de semnificaţie magistrală. Pe partea laterală a bornei orientată spre drum se înscrie emblema specifică a categoriei drumului. Pe partea frontală: pe capătul de formă semicirculară se înscrie numărul ce reprezintă poziţia kilometrică; pe centru, începînd de sus, se înscriu: localitatea principală (oraş, municipiu sau nod rutier), care urmează pe traseu, urmată de distanţa în kilometri întregi pînă la centrul civic al localităţii; prima localitate de pe traseu, urmată de distanţa în kilometri întregi pînă la centrul civic al acesteia. Cînd localitatea cea mai apropiată este şi localitatea principală, se înscrie numai
denumirea acesteia cu distanţa respectivă. Pe sectoarele de drum în traversarea localităţilor, între indicatoarele de început şi sfîrşit de localitate, se înscrie doar denumirea localităţii.
5.78.2 „Bornă kilometrică” borna 5.78.2 –semnalizeaza drumurile publice naţionale de semnificaţie republicană. Pe partea laterală a bornei orientată spre drum se înscrie emblema specifică a categoriei drumului. Pe partea frontală: pe capătul de formă semicirculară se înscrie numărul ce reprezintă poziţia kilometrică; pe centru, începînd de sus, se înscriu: localitatea principală (oraş, municipiu sau nod rutier), care urmează pe traseu, urmată de distanţa în kilometri întregi pînă la centrul civic al localităţii; prima localitate de pe traseu, urmată de distanţa în kilometri întregi pînă la centrul civic al acesteia. Cînd localitatea cea mai apropiată este şi localitatea principală, se înscrie numai denumirea acesteia cu distanţa respectivă. Pe sectoarele de drum în traversarea localităţilor, între indicatoarele de început şi sfîrşit de localitate, se înscrie doar denumirea localităţii.
5.78.3 „Bornă kilometrică” borna 5.78.3 –semnalizeaza drumurile publice locale. Pe partea laterală a bornei orientată spre drum se înscrie emblema specifică a categoriei drumului. Pe partea frontală: pe capătul de formă semicirculară se înscrie numărul ce reprezintă poziţia kilometrică; pe centru, începînd de sus, se înscriu: localitatea principală (oraş, municipiu sau nod rutier), care urmează pe traseu, urmată de distanţa în kilometri întregi pînă la centrul civic al localităţii; prima localitate de pe traseu,
urmată de distanţa în kilometri întregi pînă la centrul civic al acesteia. Cînd localitatea cea mai apropiată este şi localitatea principală, se înscrie numai denumirea acesteia cu distanţa respectivă. Pe sectoarele de drum în traversarea localităţilor, între indicatoarele de început şi sfîrşit de localitate, se înscrie doar denumirea localităţii. Indicatoare de informare suplimentară (panouri adiţionale).
6.1.1 „Distanţa pînă la locul intrării în vigoare a indicatorului”: – indică distanţa de la locul instalării indicatorului pînă la începutul sectorului de drum periculos, locul intrării în vigoare a interzicerii sau restricţiei corespunzătoare, precum şi distanţa pînă la anumite obiective care se află în direcţia de mers;
6.1.2 „Distanţa pînă la locul intrării în vigoare a indicatorului” – indică distanţa de la indicatorul 2.1 pînă la intersecţie, în cazul în care înaintea acesteia este instalat indicatorul 2.2.
6.2.1 „Direcţia şi distanţa” – determină direcţia şi distanţa pînă la anumite obiective îndepărtate de la drum.
6.2.2 „Direcţia şi distanţa” – determină direcţia şi distanţa pînă la anumite obiective îndepărtate de la drum.
6.3.1 „Zonă de acţiune” – indică lungimea sectorului de drum periculos semnalizat prin unul dintre următoarele indicatoare de avertizare 1.13.1 – 1.17, 1.21, 1.23, 1.24.2 – 1.28, 1.30; determină zona de acţiune a indicatoarelor de interzicere 3.22, 3.23, 3.25, 3.27, 3,29 şi 3.30; determină spaţiile rezervate staţiilor pentru vehiculele de rută şi parcărilor adiacente trotuarelor, semnalizate prin indicatoarele de informare şi orientare 5.6, 5.48.1, 5.48.2, precum şi zona de acţiune a indicatorului 5.52.
6.3.2 „Sfîrşitul zonei de acţiune” – determină sfîrşitul sectorului de drum periculos semnalizat prin unul dintre indicatoarele de avertizare 1.13.1 – 1.17, 1.21, 1.23, 1.24.2 – 1.28, 1.30; suspendă acţiunea indicatoarelor de interzicere 3.22, 3,29 şi 3.30; determină sfîrşitul spaţiilor rezervate staţiilor pentru vehiculele de rută şi parcărilor adiacente trotuarelor, semnalizate prin indicatoarele de informare şi orientare 5.6, 5.48.1, 5.48.2, precum şi sfîrşitul zonei de acţiune a indicatorului 5.52.
6.4.1 – 6.4.3 „Zonă de acţiune” respectiv, 6.4.1 – reduce; 6.4.2 – confirmă, 6.4.3 – suspendă zona de acţiune a indicatoarelor 3.31 – 3.32.3;
6.4.4 „Zonă de acţiune” 6.4.4 şi 6.4.5 – determină direcţia şi zona de acţiune a indicatoarelor 3.31 şi 3.32.1, în cazul în care oprirea sau staţionarea sînt interzise de-a lungul faţadei unui edificiu, marginii pieţei etc.
6.4.5 „Zonă de acţiune” 6.4.4 şi 6.4.5 – determină direcţia şi zona de acţiune a indicatoarelor 3.31 şi 3.32.1, în cazul în care oprirea sau staţionarea sînt interzise de-a lungul faţadei unui edificiu, marginii pieţei etc.
6.5.1 „Direcţie de acţiune” – indică direcţia de acţiune a indicatoarelor de interzicere 3.2 – 3.11 instalate înaintea intersecţiei, iar panourile 6.5.1 şi 6.5.3 – şi direcţia de mers spre unele obiective semnalizate care se află în imediata apropiere a drumului.
6.5.2 „Direcţie de acţiune” – indică direcţia de acţiune a indicatoarelor de interzicere 3.2 – 3.11 instalate înaintea intersecţiei, iar panourile 6.5.1 şi 6.5.3 – şi direcţia de mers spre unele obiective semnalizate care se află în imediata apropiere a drumului.
6.5.3 „Direcţie de acţiune”
– indică direcţia de acţiune a indicatoarelor de interzicere 3.2 – 3.11 instalate înaintea intersecţiei, iar panourile 6.5.1 şi 6.5.3 – şi direcţia de mers spre unele obiective semnalizate care se află în imediata apropiere a drumului.
6.6.1 – 6.6.3 „Categoria de vehicul” – determină categoria vehiculului la care se referă indicatorul pe care îl completează. Panoul 6.6.1 extinde acţiunea indicatorului asupra autoturismelor, precum şi autocamioanelor a căror masă maximă autorizată nu depăşeşte 3500 kg, panoul 6.6.2 – asupra autocamioanelor, inclusiv ansamblurilor de vehicule a căror masă maximă autorizată depăşeşte 3500 kg, precum şi asupra maşinilor autopropulsate.
6.6.4 – 6.6.6 „Categoria de vehicul”
6.6.7 – 6.6.8 „Categoria de vehicul” Panoul 6.6.8 –extinde acţiunea indicatorului asupra autovehiculelor semnalizate prin semnul distinctiv „Încărcătură periculoasă”.
6.7.1 „Zile de odihnă sau de sărbătoare”
6.7.2 „Zile de lucru”
6.7.3 „Zilele săptămînii” – specifică zilele săptămînii în care acţionează indicatorul.
6.7.4 – 6.7.7 „Timp de acţiune” – intervalul de timp şi zilele săptămînii în care acţionează indicatorul.
6.8.1 – 6.8.3 „Modul de amplasare a vehiculului în staţionare” 6.8.1 – permite staţionarea, respectiv pe partea dreaptă sau stîngă a carosabilului paralel cu marginea lui, tuturor vehiculelor; 6.8.2 – 6.8.9 – determină modul de staţionare a autoturismelor şi motocicletelor, respectiv pe partea dreaptă sau stîngă a carosabilului, la parcarea adiacentă trotuarelor.
6.8.4 – 6.8.6 „Modul de amplasare a vehiculului în staţionare” 6.8.1 – permite staţionarea, respectiv pe partea dreaptă sau stîngă a carosabilului paralel cu marginea lui, tuturor vehiculelor; 6.8.2 – 6.8.9 – determină modul de staţionare a autoturismelor şi motocicletelor, respectiv pe partea dreaptă sau stîngă a carosabilului, la parcarea adiacentă trotuarelor.
6.8.7 – 6.8.9 „Modul de amplasare a vehiculului în staţionare” 6.8.1 – permite staţionarea, respectiv pe partea dreaptă sau stîngă a carosabilului paralel cu marginea lui, tuturor vehiculelor; 6.8.2 – 6.8.9 – determină modul de staţionare a autoturismelor şi motocicletelor, respectiv pe partea dreaptă sau stîngă a carosabilului, la parcarea adiacentă trotuarelor.
6.9 „Parcare cu motorul oprit” – arată că staţionarea se efectuează numai cu motorul oprit.
6.10 „Servicii cu plată”
6.11 „Restricţia duratei de staţionare” – determină durata maximă de staţionare în locurile semnalizate prin indicatorul 5.48.1.
6.12 „Loc pentru verificarea autovehiculelor” – informează că terenurile semnalizate prin indicatoarele 5.26 sau 5.48.1 sînt amenajate cu instalaţie destinată acestui scop.
6.13 „Restricţie la masa maximă” – indicatorul însoţit de acest panou se referă numai la vehiculele cu masa maximă autorizată mai mare decît cea indicată.
6.14 „Acostament periculos” – avertizează că ieşirea pe acostament este periculoasă din cauza lucrărilor pe el. Însoţeşte indicatoarele 1.23, 1.30.
6.15.1, 6.15.2 „Direcţia drumului cu prioritate” – determină direcţia drumului cu prioritate în intersecţie.
6.16 „Bandă de circulaţie” – determină banda de circulaţie la care se referă indicatorul sau semaforul.
6.17 „Pietoni orbi” – avertizează că de trecerea pentru pietoni se folosesc orbii. Însoţeşte indicatoarele 1.20, 5.50.1, 5.50.2.
6.18.1 „Carosabil umed” – arată că semnificaţia indicatorului pe care îl însoţeşte este valabilă numai în perioada în care carosabilul este umed.
6.18.2 „Carosabil alunecos” – determină că semnificaţia indicatorului pe care îl însoţeşte este valabilă numai în perioada în care carosabilul este alunecos.
6.19 „Loc de staţionare rezervat invalizilor” – determină că semnificaţia indicatorului 5.48.1 este valabilă numai pentru autovehiculele semnalizate prin semnul distinctiv 8 (anexa nr. 6).
6.20 „Cu excepţia invalizilor” – informează că semnificaţia indicatorului nu este valabilă pentru autovehiculele semnalizate prin semnul distinctiv 8 (anexa nr. 6).
6.21 „Folosiţi lumina de întîlnire”
6.22 „Evacuarea forţată a autovehiculelor” – informează despre evacuarea forţată a vehiculelor oprite sau staţionate neregulamentar.
6.23.1 „Direcţii pentru circulaţie” – indică direcţia de deplasare la semnalul verde, în cazul în care pe semnalele semaforului lipsesc săgeţile direcţionale. Se amplasează sub semafoare.
6.23.2 „Direcţii pentru circulaţie” – indică direcţia de deplasare la semnalul verde, în cazul în care pe semnalele semaforului lipsesc săgeţile direcţionale. Se amplasează sub semafoare.
6.23.3 „Direcţii pentru circulaţie” – indică direcţia de deplasare la semnalul verde, în cazul în care pe semnalele semaforului lipsesc săgeţile direcţionale. Se amplasează sub semafoare.Panourile 6.23.3 şi 6.23.5 permit şi întoarcerea.
6.23.4 „Direcţii pentru circulaţie” – indică direcţia de deplasare la semnalul verde, în cazul în care pe semnalele semaforului lipsesc săgeţile direcţionale. Se amplasează sub semafoare.
6.23.5 „Direcţii pentru circulaţie” – indică direcţia de deplasare la semnalul verde, în cazul în care pe semnalele semaforului lipsesc săgeţile direcţionale. Se amplasează sub semafoare.Panourile 6.23.3 şi 6.23.5 permit şi întoarcerea.
6.24.1 – 6.24.3 „Semnalizarea obstacolului” – semnalizează obstacolul şi direcţia de ocolire a acestuia. Se utilizează în asociere cu indicatoarele 4.2.1 – 4.2.3.
6.23.6 „Direcţii pentru circulaţie” Indică direcţia de deplasare permisă la semnalul roşu al semaforului şi se amplasează la nivelul semnalului roşu din dreapta acestuia. În cazul în care la nivelul semnalului roşu, în dreapta acestuia, este amplasat un panou adiţional cu o săgeată de culoare verde pe fundalul negru, cu vîrful spre dreapta, conducătorul poate să continue deplasarea în direcţia săgeţii la semnalul roşu, de pe banda de circulaţie din dreapta carosabilului, doar după ce a efectuat oprirea. Totodată, conducătorul trebuie să nu creeze obstacole altor participanţi la trafic, să nu expună pericolului pietonii cu drept de circulaţie, care traversează carosabilul şi conducătorii de vehicule ce se deplasează la semnalul verde al semaforului.
Indicatoare de interzicere şi restricţie
3.1 „Acces interzis” − interzice accesul tuturor vehiculelor.
3.2 „Circulaţie interzisă” − interzice circulaţia tuturor vehiculelor.
3.3 „Circulaţie interzisă autovehiculelor”
3.4 „Circulaţie interzisă autocamioanelor” − interzice circulaţia autocamioanelor şi ansamblurilor de vehicule a căror masă maximă autorizată depăşeşte 3500 kg (în cazul în care masa nu este menţionată pe indicator) sau a celor cu masa mai mare decît cea indicată, precum şi a maşinilor autopropulsate.
3.5 „Circulaţie interzisă motocicletelor”
3.6 „Circulaţie interzisă maşinilor autopropulsate”
3.7 „Circulaţie interzisă autotrenurilor” − interzice circulaţia autocamioanelor şi maşinilor autopropulsate cu remorci de orice tip, precum şi remorcarea autovehiculelor.
3.8 „Circulaţie interzisă vehiculelor care transportă substanţe explozive sau uşor inflamabile”
3.9 „Circulaţie interzisă vehiculelor care transportă încărcături periculoase”
3.10 „Circulaţie interzisă vehiculelor cu tracţiune animală” − interzice circulaţia vehiculelor cu tracţiunea animală, animalelor de călărie, povară, izolate sau în turmă, cireadă.
3.11 „Circulaţie interzisă bicicletelor” − interzice circulaţia bicicletelor şi a ciclomotoarelor.
3.12 „Circulaţie interzisă pietonilor cu cărucioare manuale”
3.13 „Circulaţie interzisă pietonilor”
3.14 „Masă limitată” − interzice circulaţia autovehiculelor şi ansamblurilor de vehicule a căror masă completă de facto este mai mare decît cea menţionată pe indicator.
3.15 „Masă limitată pe axă” − interzice circulaţia vehiculelor a căror masă pe oricare dintre axe o depăşeşte pe cea menţionată pe indicator.
3.16 „Înălţime limitată” − interzice circulaţia vehiculelor a căror înălţime de la suprafaţa carosabilului (cu sau fără încărcătură) este mai mare decît cea menţionată pe indicator.
3.17 „Lăţime limitată” − interzice circulaţia vehiculelor a căror lăţime (cu sau fără încărcătură) este mai mare decît cea menţionată pe indicator.
3.18 „Lungime limitată” − interzice circulaţia vehiculelor, inclusiv a ansamblurilor de vehicule, a căror lungime (cu sau fără încărcătură) este mai mare decît cea menţionată pe indicator.
3.19.1 „Vama” oprire obligatorie, după caz, la indicator.
3.19.2 „Poliţia” − oprire obligatorie, după caz, la indicator.
3.20.1 „Viraj la dreapta interzis”
3.20.2 „Viraj la stînga interzis”
3.21 „Întoarcere interzisă”
3.22 „Spaţiu minim limitat” − interzice circulaţia vehiculelor dacă spaţiul dintre ele este mai mic decît cel menţionat pe indicator.
3.23 „Depăşire interzisă” − interzice depăşirea tuturor vehiculelor, cu excepţia celor solitare care se deplasează cu o viteză mai mică de 30 km/h.
3.24 „Sfîrşitul zonei de interzicere a depăşirii”
3.25 „Depăşire interzisă autocamioanelor” − interzice autocamioanelor a căror masă maximă autorizată este mai mare de 3500 kg depăşirea tuturor vehiculelor, cu excepţia celor solitare care se deplasează cu o viteză mai mică de 30 km/h. Maşinilor autopropulsate li se interzice depăşirea tuturor vehiculelor, cu excepţia celor cu tracţiune animală şi bicicletelor.
3.26 „Sfîrşitul zonei de interzicere a depăşirii pentru autocamioane”
3.27 „Viteză maximă limitată” − interzice circulaţia vehiculelor cu o viteză mai mare decît cea menţionată pe indicator.
3.28 „Sfîrşitul zonei cu viteză maximă limitată”
3.29 „Viteză maximă limitată pe categorii de autovehicule”
3.30 „Claxonare interzisă” − interzice folosirea dispozitivului de avertizare sonoră, cu excepţia cazurilor necesare prevenirii accidentelor în traficul rutier.
3.31 „Oprire interzisă” − interzice oprirea şi staţionarea vehiculelor.
3.32.1 „Staţionare interzisă” − interzice staţionarea vehiculelor.
3.32.2 „Staţionare interzisă în zilele impare ale lunii”
3.32.3 „Staţionare interzisă în zilele pare ale lunii”
3.33 „Sfîrşitul tuturor restricţiilor” − semnalizează sfîrşitul zonei de acţiune a unuia sau a cîteva indicatoare dintre cele ce urmează: 3.22, 3.23, 3.25, 3.27, 3.29 – 3.32.3. Particularităţi de utilizare a indicatoarelor de interzicere şi restricţie
Indicatoarele 3.2 – 3.11 interzic circulaţia vehiculelor respective, în ambele sensuri. Acţiunea indicatoarelor nu se extinde asupra: 3.1 – 3.3, 3.20.1 – 3.21, 3.31 − vehiculelor de rută urbane; 3.2, 3.3, 3.31, 3.32.1 – 3.32.3 − vehiculelor conduse de invalizi sau care transportă invalizi; 3.2 – 3.7 şi 3.10 − vehiculelor de prestări servicii instituţiilor dislocate în zona semnalizată, cetăţenilor care locuiesc ori lucrează în zona respectivă, precum şi vehiculelor care aparţin acestor instituţii sau cetăţeni. În aceste cazuri vehiculele trebuie să intre în zona semnalizată şi să iasă din această zonă la intersecţia cea mai apropiată de locul destinat; 3.4 – camioanelor care au aplicată pe suprafeţele laterale ale caroseriei o dungă albă înclinată sau a celor destinate transportării de persoane; 3.31 – taximetrelor, dacă oprirea este necesară pentru a îmbarca sau a debarca persoane; 3.32.1 – 3.32.3 – taximetrelor cu contorul în funcţiune. Indicatoarele 3.20.1 – 3.21 îşi extind acţiunea numai asupra carosabilului, precum şi altor locuri, înaintea cărora este instalat unul dintre aceste indicatoare. Acţiunea indicatoarelor 3.22, 3.23, 3.25, 3.27, 3.29 – 3.32.3 începe din locul instalării lor şi încetează în intersecţia cea mai apropiată, iar în localităţi, în lipsa intersecţiilor − la ieşirea din localitate. Acţiunea indicatoarelor nu încetează la ieşirile de pe teritoriile adiacente drumului, precum şi în locurile de intersectare (joncţiuni) cu drumurile rudimentare, înaintea cărora nu sînt instalate indicatoarele de avertizare sau de prioritate corespunzătoare. Indicatoarele 3.12, 3.13, 3.31 – 3.32.3 îşi extind acţiunea numai pe partea drumului pe care sînt instalate. Acţiunea indicatoarelor 3.27 şi 3.29 instalate înaintea localităţilor semnalizate prin indicatorul 5.63.1 se suspendă prin acest indicator. În cazul în care sînt utilizate concomitent indicatoarele 3.32.2 şi 3.32.3, vehiculele vor fi deplasate de pe o parte a drumului pe cealaltă după ora 19.00. Limita sectorului de drum pe care se aplică acţiunea indicatoarelor poate fi redusă: pentru indicatoarele 3.22 , 3.23 , 3.25, 3.27, 3.29 şi 3.30 − prin aplicarea panoului adiţional 6.3.1; pentru indicatoarele 3.23, 3.25, 3.27 − prin instalarea la sfîrşitul sectorului, respectiv, a indicatoarelor 3.24, 3.26, 3.28. Limita sectorului de acţiune a indicatoarelor 3.27, 3.29 poate fi redusă prin instalarea indicatoarelor 3.27 şi 3.29, care dispun altă viteză maximă; pentru indicatoarele 3.31, 3.32.1 – 3.32.3 − prin instalarea panoului 6.4.1 sau prin repetarea acestora în asociere cu panoul adiţional 6.4.3. Indicatoarele 3.31 – 3.32.3 instalate în asociere cu panoul adiţional 6.22 informează despre evacuarea forţată a autovehiculelor oprite sau staţionate neregulamentar. Indicatorul 3.31 poate fi utilizat în asociere cu marcajul rutier 1.4, iar indicatoarele 3.32.1 – 3.32.3 − cu marcajul rutier 1.10. În acest caz limita sectorului de acţiune a indicatoarelor este determinată de lungimea marcajului.
Indicatoare de prioritate
2.1 „Cedează trecerea” − conducătorul trebuie să cedeze trecerea vehiculelor care se apropie de intersecţie pe drumul ce urmează a fi intersectat, iar în cazul în care indicatorul este însoţit de panoul adiţional 6.15.1 sau 6.15.2 – celor care se apropie pe drumul cu prioritate. În caz de necesitate, el trebuie să oprească la marcajul 1.13, iar în lipsa acestuia − înaintea intersecţiei.
2.2 „Trecerea fără oprire interzisă” − este interzisă deplasarea fără a opri la marcajul 1.12, iar în lipsa acestuia − la marginea carosabilului ce urmează a fi intersectat. Conducătorul trebuie să cedeze trecerea vehiculelor care se apropie de intersecţie pe drumul ce urmează a fi intersectat, iar în cazul în care indicatorul este însoţit de panoul adiţional 6.15.1 sau 6.15.2 – celor care se apropie pe drumul cu prioritate.
2.3 „Drum cu prioritate” − acordă conducătorului prioritate în trecerea intersecţiilor cu circulaţie nedirijată.
2.4 „Sfîrşitul drumului cu prioritate”
2.5 „Prioritate pentru circulaţia din sens opus” − este interzis accesul pe sectorul de drum îngustat, unde trecerea concomitentă în sensuri opuse a două vehicule este dificilă sau chiar imposibilă. Conducătorul trebuie să cedeze trecerea vehiculelor care vin din sens opus şi se află pe acest sector sau sînt în apropiere de el.
2.6 „Prioritate în raport cu circulaţia din sens opus” − conducătorul profită de prioritate în trecere pe sectorul de drum îngustat, în raport cu vehiculele care circulă din sens opus.
Particularităţi de utilizare a indicatoarelor de prioritate
Indicatoarele 2.1, 2.2 se instalează imediat înaintea intersecţiei, iar indicatoarele 2.5 şi 2.6 − imediat înaintea sectorului de drum îngustat. Indicatoarele 2.3 şi 2.4 se instalează la începutul şi sfîrşitul drumului cu prioritate. În localităţi, indicatorul 2.3 trebuie să fie repetat în faţa fiecărei intersecţii. În afara localităţilor, pe drumurile modernizate sau împietruite, indicatoarele 2.1 şi 2.2 sînt precedate de indicatorul 2.1 însoţit, respectiv, de panourile 6.1.1 şi 6.1.2 . Indicatorul 2.2 poate fi instalat înaintea trecerilor la nivel cu calea ferată fără bariere. În acest caz conducătorul de vehicul este obligat să oprească la marcajul rutier 1.12, iar în lipsa acestuia − în dreptul indicatorului. În afara localităţilor indicatorul 2.5 se repetă. Primul se instalează înaintea sectorului de drum îngustat, în asociere cu panoul adiţional 6.1.1, pe acelaşi suport cu unul dintre indicatoarele 1.18.
Indicatoare de sens obligatoriu
4.1.1 – „Direcţie obligatorie de deplasare” − înainte; Indicatorul 4.1.1, instalat la începutul sectorului de drum, îşi extinde acţiunea pînă la următoarea intersecţie, permiţînd virarea la dreapta pe teritoriile adiacente drumului.
4.1.2 – „Direcţie obligatorie de deplasare”– la dreapta;
4.1.3 – „Direcţie obligatorie de deplasare”− la stînga;
4.1.4 – „Direcţie obligatorie de deplasare”− înainte sau la dreapta;
4.1.5 – „Direcţie obligatorie de deplasare”− înainte sau la stînga;
4.1.6 – „Direcţie obligatorie de deplasare”− la dreapta sau la stînga;
4.2.1 „Direcţie obligatorie de ocolire a obstacolului” − pe dreapta;
4.2.2 „Direcţie obligatorie de ocolire a obstacolului” – pe stînga;
4.2.3 „Direcţie obligatorie de ocolire a obstacolului” – pe dreapta sau pe stînga;
4.3 „Sens giratoriu” − circulaţie permisă numai în direcţia indicată pe indicator.
4.4 „Pistă pentru biciclişti” − circulaţia este permisă numai bicicletelor şi ciclomotoarelor. În cazul în care lipsesc trotuarele sau pistele pentru pietoni, este permisă şi circulaţia pietonilor.
4.5 „Pistă pentru pietoni” − circulaţia este permisă numai pietonilor.
4.6 „Viteză minimă limitată” − se permite circulaţia cu viteza menţionată pe indicator sau mai mare, cu condiţia că nu se depăşesc limitele prevăzute în punctul 47 din prezentul Regulament.
4.7 „Sfîrşitul zonei cu viteză minimă limitată”
4.8 „Lanţuri antiderapante obligatorii” − în caz de zăpadă sau polei, pe sectorul de drum la începutul căruia este instalat acest indicator, deplasarea vehiculului este permisă numai dacă toate roţile acestuia sînt dotate cu anvelope de iarnă sau cel puţin două dintre roţile motoare ale acestuia sînt echipate cu lanţuri antiderapante.
4.9 „Sfîrşitul obligaţiei de a folosi lanţuri antiderapante” MIJLOACE DE IDENTIFICARE A UNOR VEHICULE SEMNE DISTINCTIVE
1. „Autotren” − trei lanterne de culoare portocalie, amplasate orizontal deasupra cabinei, avînd spaţii egale între ele de 150-300 mm − se instalează pe autocamioanele şi tractoarele cu roţi (de categoria 1400 kg şi mai mare) care tractează remorci, precum şi pe autobuzele şi troleibuzele care sînt articulate.
2. „Vehicul lung” − dreptunghi cu suprafaţa reflectorizantă, avînd dimensiunea de 560 x 200 mm, de culoare galbenă, cu conturul de culoare roşie (lăţimea conturului 40 mm) − se instalează în spatele autovehiculului, în partea de jos a caroseriei, pe ambele părţi la cel mult 0,40 m de la extremităţile laterale ale vehiculului.
3. „Semnul statului”
− elipsă (oval) cu suprafaţa reflectorizantă, avînd dimensiunea axei mari de 165 mm, axei mici de 105 mm, de culoare albă, cu conturul de culoare neagră (lăţimea conturului 5 mm), pe fondul căreia este aplicată inscripţia „MD” de culoare neagră − se instalează în spatele autovehiculelor înmatriculate în Republica Moldova care participă în traficul internaţional.
4. „Pneuri antiderapante” − triunghi echilateral cu vîrful în sus, de culoare albă, cu conturul de culoare roşie, pe fondul căruia este aplicat simbolul unui pneu cu lanţuri de culoare neagră (latura triunghiului 200300 mm, în funcţie de tipul vehiculului, lăţimea conturului 1/10 din latură) − se instalează în spate pe partea stîngă a autovehiculelor echipate cu pneuri care au elemente antiderapante.
5. „Copii” − pătrat de culoare galbenă, cu conturul de culoare roşie (latura 250-300 mm, în funcţie de tipul microbuzului sau autobuzului, lăţimea conturului 1/10 din latură), pe fondul căruia este aplicat simbolul indicatorului rutier 1.21 de culoare neagră − se instalează în faţa şi în spatele microbuzelor şi autobuzelor care efectuează transportarea în grup a copiilor.
6. „Vehicul lent” − triunghi echilateral cu vîrful în sus şi cu suprafaţa reflectorizantă, de culoare galbenă, cu conturul necomplet de culoare roşie (latura triunghiului 200-300 mm, în funcţie de tipul vehiculului, lăţimea conturului 1/10 din latură) − se instalează în spatele autovehiculului lent, în partea de jos a caroseriei, pe ambele părţi la cel mult 0,40 m de la extremităţile laterale ale vehiculului.
7. „Conducător surdomut”
− cerc (diametrul 160 mm) de culoare galbenă, cu conturul de culoare roşie (lăţimea conturului 5 mm), în care sînt înscrise trei cerculeţe de culoare neagră (diametrul 40 mm) dispuse în unghiurile unui triunghi echilateral imaginar, al cărui vîrf este îndreptat în jos − se instalează în faţa şi în spatele autovehiculelor ai căror conducători sînt surzi sau surdomuţi.
8. „Conducător invalid” − pătrat (latura 140 mm) de culoare galbenă, cu conturul de culoare roşie (lăţimea conturului 5 mm), pe fondul căruia este aplicat simbolul invalidului de culoare neagră − se instalează în faţa şi în spatele autovehiculului condus de invalid.
9. „Conducător medic” − pătrat (latura 140 mm) de culoare albastră care are înscris în el un cerc (diametrul 125 mm) de culoare albă, pe care este aplicată o cruce de culoare roşie (lungimea liniei 90 mm, lăţimea liniei 25 mm) − poate fi amplasat în faţa şi în spatele autovehiculelor, la dorinţa conducătorului medic.
10. „Şcoală” − triunghi echilateral cu vîrful în sus, de culoare albă, cu conturul de culoare roşie, pe fondul căruia este aplicată inscripţia „Ş” de culoare neagră (latura triunghiului 200-300 mm, în funcţie de tipul vehiculului, lăţimea conturului 1/10 din latură) − se instalează în faţa şi în spatele autobuzelor şi camioanelor cu care se efectuează instruirea.
11. „Limitare de viteză” − cerc de culoare albă (diametrul 160-250 mm, în funcţie de tipul vehiculului), cu conturul de culoare roşie (lăţimea conturului 1/10 din diametru), care reprezintă simbolul indicatorului rutier 3.27 de semnificaţia corespunzătoare − se instalează în spate pe partea stîngă a autovehiculelor care transportă încărcături cu gabarit şi masă depăşite, precum şi în cazurile
în care viteza maximă a vehiculului, conform caracteristicii tehnice, este mai mică decît cea stabilită în punctul 47 din prezentul Regulament.
12. „Încărcătură cu gabarit depăşit” − panou cu suprafaţa reflectorizantă de dimensiunea 400 x 400 mm, pe fondul căruia sînt aplicate pe diagonală o asociere de linii, de culoare roşie şi albă, cu lăţimea de 50 mm − se aplică în conformitate cu punctul 88 din prezentul Regulament.
13. „Încărcătură periculoasă” − dreptunghi cu suprafaţa reflectorizantă de dimensiunea 690 x 300 mm, cu conturul negru (partea dreaptă a căruia este de 400 x 300 mm, de culoare portocalie, partea stîngă – 290 x 300 mm, de culoare albă, lăţimea conturului – 15 mm), pe care se semnalizează particularităţile încărcăturii periculoase − se instalează în faţa şi în spatele vehiculelor care transportă astfel de încărcături.
14. „Triunghi de presemnalizare” − trebuie să corespundă standardului. Se utilizează conform punctului 37 subpunctul 2) din prezentul Regulament.
15. „Conducător începător” − cerc de culoare galbenă (diametrul 160-250 mm, în funcţie de tipul vehiculului), cu conturul de culoare roşie (lăţimea conturului 5 mm), pe fondul căruia este aplicat semnul exclamării de culoare neagră − se instalează în faţă şi în spatele vehiculelor ai căror conducători au o vechime în conducere mai mică de un an.
16. „Coloană militară” – dreptunghi cu suprafaţă reflectorizantă, avînd dimensiunea de 750 x 300 mm, de culoare galbenă, cu conturul de culoare roşie (lăţimea conturului 40 mm), pe fundalul căruia se aplică inscripţia „ATENŢIE! COLOANĂ MILITARĂ” de culoare neagră (înălţimea literelor – 60 mm, lăţimea literelor – 30 mm, grosimea liniei – 10 mm, distanţa dintre rînduri – 40 mm). Se instalează pe partea frontală a primului şi partea dorsală a ultimului vehicul din coloană, la o distanţă de cel mult 0,40 m de la extremitatea stîngă laterală a vehiculului.
