este un curent literarar secolului al XVIII-lea supranumit "secolul luminilor". Aparitia acestui curent literar a fost favorizata de cateva conditii social-istorice:
•
•
revolutia burgheza din Anglia; semnarea "Declaratiei Drepturilor Omului". Trasaturile iluminismului:
•
•
•
•
promovarea ratiunii; sustinerea tolerantei interetnice; 18885hfi51ism3c combaterea combate rea docmelor si a bisericii (anticlericalismul); (anticlericalismul); asezarea in centrul preoparilor a valorilor umane. - poarta numele de "Scoala Ardeleana".
Reprezentanti ai iluminismului romanesc: fs885h8151issm
•
•
•
•
Samuil Micu Klein; Gheorghe Sincai; Petru Maior; Ion Budai-Dele Budai-Deleanu. anu.
este o specie a genului epic in versuri de mari dimensiuni cu un fir epic intins si cu personaje cu puteri supranaturale, aceste sunt de obicei personaje legendare. Epopeea apare in Grecia Antica si e preluata de cultura latina. Cele mai celebre epopei sunt: "Eliada si Odiseea" de Homer si "Eneida" scrisa de Vergiliu.
"Tiganiada" este capodopera literara a iluminismului romanesc si reprezinta cea mai celebra epopee din literatura romana. Desi redactata in doua variante ea nu ajunge sa fie publicata decat in 1925. Din aceasta cauza literatura romana va avea foarte mult de pierdut. Si alti autori pasoptisti (ex: Ion Heliade Radulescu) incep sa scrie o epopee a neamului insa aceste proiecte nu sunt finalizate.
Ion Budai-Deleanu, om de o vasta cultura gaseste punctul de plecare al "Tiganiadei" in lucrarea "Batra homiamahia" ("Lupta broastelor cu soarecii") de Tasso, in "Don Quijote de la Mancha" a lui Cervantes si in "Orlando furioso" de Aristo.
"Tiganiada" are ca tema calatoria alegorica pe care o face neamul tiganesc in cautarea unei forme statale.
Titlul este unul alegoric creat dupa modelul marilor epopei ("Iliada", "Odiseea", "Eneida"). Acesta ne trimite la personajul central al operei si anume la etnia tiganilor . Titlul este unul alegoric deoarece sub intruchiparea tiganilor, Ion Budai-Deleanu ascunde ascunde aspiratiile iluministe ale romanilor din Ardeal.
Din punct de vedere compozitional "Tiganiada" sau "Tabara tiganilor"este alcatuita din 12 cantece compuse de cantaretul Leonachi Ghianeu si imbogatita "cu multe insemnari si luari aminte, critice istorice, filosofice, filologice si gramatice de catre Mitru Perea si alti mai multi in anul 1800". O astfel de structura isi dovedeste modernitatea datorita multitudinii de voci naratoriale. Personajele care comenteaza evenimentele in subsolul paginii devin voci naratoriale de sine statatoare. Ele nu explica ceva ci au rolul de a crea o opera in opera.
Actiunea se desfasoara in Muntenia lui Vlad Tepes. Domnitorul se hotaraste sa-i inaremeze pe tigani pentu a lupta impotriva turcilor deoarece dorea sa evite folosirea acestora ca iscoade. Pentru a-i convinge Vlad voda le promite o localitate numita Spateni unde acestia sa se organizeze intr-o formatiune statala. Tiganii se lasa greu convinsi, mai intai avand loc un sfat care are rolul de-ai evidentia caracterul eterogen si instabil. Mai intai tiganii sunt supusi unor probe de curaj. Vlad Tepes si armata lui se deghizeaza in turci fara a fi recunoscuti de tigani iar apoi pune in calea acestora carele cu bucate. La cele doua probe tiganii esueaza dovedind lipsa curajului si o pofta de mancare nemasurata. In schimbul intrarii in lupta Vlad Tepes le ofera ca recompensa localitatea Spateni plasata strategic intre Barbatesti si Inimoasa.Denumirea localitatilor este una evident parodica ea desemnand lipsa curajului si a tragerii de inima din partea tiganilor. Odata intrati in lupta tabara tiganilor este tulburata de interventia Satanei care o rapeste pe Romica, logodnica viteazului Parpangel. Pentru a-si regasi iubita acesta porneste intr-o cala torie initiatica la capatul careia trebuie sa dovedeasca faptul ca este apt de a se insura, de a-si intemeia o familie si de a conduce etnia tiganilor. Bineinteles ca aceasta calatorie este tot parodica. Parpangel este supus unor probe astfel trece printr-o padure vrajita si poposeste la un han care in mod miraculos se transforma dimineata intr-o balta cu broaste. Satana reuseste de fiecare data sa-l amageasca pe Parpangel. Dezamagit, eroul se hotaraste sa se intoarca in tabara tiganilor. Pe drum se intalneste cu viteazul Argineanu imbracat in armura vrajita si jac schimb de haine. Astfel Parpangel intra in lupta impotriva turcilor. Infricosati de vederea armurii si crezant ca este Argineanu turcii bat in retragere si toata aceasta aventura eroica se termina cu o banala cadere de pe cal a lui Parpangel. Lesinat mai mult de frica eroul cala toreste in iad si in rai. Cand isi revine o regaseste pe Romica si fac nunta. La ospatul de nunta Parpangel povesteste tuturor tiganilor cele vazute in iad si in rai. Dupa acestea tiganii pornesc un sfat in vederea stabilirii formei de organizare statala. Nu reusesc din cauza naravurilor innascute ale acestora. Totul se incheie cu o dezbinare a tiganilor fiecare apucand pe o alta cale. Povestirea spusa de Parpangel tiganilor despre calatoria sa in rai este impanzita de elemente specifice neamului tiganesc cel mai important fiind mancarea. Aspectele relevante pentru descrierea taramului infatisat de Parpangel sunt: situarea geografica "intre cer si pamant", clima zile senine, ceriul limpede, fara nouri", "vantucele dragalase, line", "nu e vara zadufoasa, nici iarna cu ger, nici toamna rece, ci tot primavara mangaioasa", relieful "campuri cu flori osebite", "dealuri si coaste de cas, de branmza, de slanina" , "muntii si stancele gurguiate tot de zahar, stafide, smochine", "rauri de lapte dulce pe vale", flora si fauna "rodii in loc de arburi si copace", "in loc de nisip si tarana/ Tot graunta de aur iei in mana", "struguri, vin". In descrierea acestui rai Parpangel porneste de la formele de relief, clima si vegetatia intalnite in lumea reala si le transforma idealizandu-le intr-un rai tiganesc. In acest rai al tiganilor totul trimite le o abundenta de bucate semn ca tiganilor nu le este data munca ci lenea si ospatul.
Naratorul este cel care povesteste niste intamplari reale sau imaginare. Vocea naratoriala a acestua se identifica cu persoana a III-a singular. Naratorul care stie tot despre personaje si intamplarile prin care acestea vor trece se numeste narator omniscient si omniprezent (sau narator creditabil). Naratorul necreditabil este acel narator care din diverse mative deformeaza lumea prezenta astfel incat el nu mai poate fi crezut de catre cititor. Parpangel este un astfel de narator necreditabil. Acest erou este actor al intamplarii povestite si totodata si narator. Vocea naratoriala se identifica cu cea a personajului si prezentarea se face la persoana I.
Intitulata "poemation eroi-comico-satiric", "Tiganiada" se dovededeste a fi o alegorie ce intrupeaza nazuintele de veacuri ale romanilor ardeleni. Esenta acesteia o reprezinta democratia fara fond. In incercarea lor de a-si gasi o forma dre organizare statala, tiganii dovedesc lipsa adecvarii la fondul lor originar acela de populatie omada fara posibilitatea de a se aseza intr-un loc. Prezenta vocilor naratoriale aflate in subsolul paginii nu are rolul de a explica un eveniment ci de a imbogati textul. Numele din subsol sunt caracterizante, ceea ce spun personajele se regaseste in semnificatia numelor acestora creand astfel o opera in opera. Ion Budai-Deleanu se dovedeste a fi un creator modern care trece de limitele timpului sau.
•
• • •
Definitie Reprezentanti
•
•
Definitie
•
Reprezentanti
•
•
•
•
•
•
•
•
•
Tiganiada (Comentariu) Epopeea (Definitie) Introducere Geneza operei Tema operei Semnificatia titlului Compozitia Firul epic
•
•
Incheiere
ALTE DOCUMENTE Zeita Hera
ALTE DOCUMENTE Zeita Hera
Istoriografia iluminista româneasca
EUROPA FEUDALĂ ENUMA ELISH
Iluminismul s-a manifestat si în cultura Egiptul-Religia româna ca un fenomen spiritual semnificativ. Civilizatia azteca Sunt Sunt doua doua aspec aspecte te care care trebui trebuie e avute avute în vedere vedere atunci atunci când când discuta discutam m iluminis iluminismul mul Evolutionismul român. In primul rând. curentul se individu individualiz alizeaz eaza a prin desch deschide iderea rea lui spre spre GENEALOGIE feno fenome menu null nati nation onal al.. Nu este este sing singul ular ar în aceasta sta priv rivinta inta.. Toa Toate manif anife estar staril ile e Alexandru Lapusneanul iluminism iluminismului ului în Europa Europa centralcentral-esti estica ca îsi MARESALUL ANTONESCU SAU UN OM ASA asociaza, într-o masura sau alta, interesul CUM A FOST pentru problema problema nationala si procesele procesele de ordin national. Apare astfel o particularitate Mituri antice. Mituri moderne în raport cu iluminismul iluminismul apusean, care, asa cum am subliniat mai sus, era interesat de ceea eea ce constit stitu uia esen senta comuna una si univ univer ersa sala la în desf desfas asur urar area ea isto istori riei ei si în manifestarea intelectuala a indivizilor. De aici. aici. lipsa lipsa de preoc preocup upar are e a iluminis iluminismul mului ui apus apusea ean n pent pentru ru feno fenome men nul nati nation onal al,, pent pentru ru aspe aspect ctel ele e specificitatii. Lumea trebuia trebuia înteleasa înteleasa ca totalita totalitate te pentru ratiune - adevarat adevaratele ele probleme care se ridicau erau de ordin universal. Aplicarea ei la realitatea sociala este chemata sa dezvaluie mai ales uniformitatile si nu particu particulari laritat tatile, ile, fiindca fiindca pe temeiul temeiul universa universalulu luluii se poate construi determ determini inismu smul, l, se pot dezvalui dezvalui regular regularita itatil tile, e, deci deci se accede accede spre raporturi de cauzalitate si de lege. O viziune integratoare nu putea, asadar, sa încline spre ceea ce segmenteaza si compartimenteaza realitatea universala a istoriei. Aceasta Aceasta perspectiva perspectiva de analiza analiza a iluminismu iluminismului lui a trebuit trebuit - am putea spune, spune, în mod necesar, - sa sufere retusuri r etusuri si amendamente. Intr-adevar, realizarea societatii civile, bazata pe domnia legii si pe rolul activ al celor celor guvern guvernat ati, i, nazuin nazuinta ta spre spre regene regenerar rare, e, cautar cautarile ile menite menite sa aseze aseze temelii temelii noi umanitatii umanitatii nu erau opuse fenomenu fenomenului lui national, national, ci, dimp dimpot otri riva va,, se înte înterp rpen enet etra rau. u. Natiunile Natiunile aspirau aspirau si ele la criterii criterii si valori valori proprii proiectelor proiectelor universaliste universaliste pe care le conc concep epea eau u filo filoso sofi fi ca Imma Immanu nuel el Kant Kant.. Nu exis exista ta,, deci deci,, o inco incomp mpat atib ibil ilit itat ate e într între e iluminism iluminism si afirmar afirmarea ea fenome fenomenulu nuluii nation national. al. De altfel altfel,, cele cele doua doua proces procese e sunt sunt si sincrone, încât este de înteles ca ele trebuiau sa aiba puncte de contact. Aceste Aceste puncte de contact contact se regasesc regasesc acolo unde problema nationala nationala se afla la ordinea ordinea zilei. zilei. Le întâlnim întâlnim,, cum am amintit amintit la gândito gânditorii rii germani, germani, în Europ Europa a cent centra rallestica, acest moment este si mai pronuntat. Aici viziunea iluminista îsi asuma fenomenul national, devenind purtatorul mesajului acestuia. Ca atare, se pastreaza 333e421d nucleul rationalist al iluminismului, dar tematica de predilectie descinde din ideea nationala. Pe terenul românesc, exemplul
99
extrem extrem de caracteristic caracteristic este Scoala Ardeleana. Ardeleana. Conectata Conectata la miscarea miscarea de idei a epocii. Scoala Ardeleana ramâne credincioasa traditiei problemelor culturii noastre din perioadele anterioare: umanismul si preiluminismul. Ea manifesta un interes aparte pentru istorie si filologie. Faptul este de înteles daca daca avem avem în vedere vedere ca ideea ideea nation nationala ala s-a fundam fundament entat at pe comun omunit itat ate ea istorica, pe cultura si pe limba. Meritul Scolii Ardelene consta în faptul ca a dat un sens activ ideilor care au germinat în gândirea g ândirea umanista, facând din ele el e în mod deliberat pârghii de aparar aparare e si afirmare a drepturilor poporului român, în primul rând a românilor transilvaneni. Faptul Faptul de cultu cultura ra dobân dobândes deste te astfe astfell o finali finalitat tate e politica politica precisa. precisa. El premerge premerge miscarii miscarii nationale nationale cu caracter caracter politic, politic, cont contri ribu buin ind d la preg pregat atir irea ea prog progra ramu mulu luii ideologic al acestei miscari. Deci. la nivelul Scolii Ardelene, constiinta nationala nu se manifesta doar ca un simplu simplu act de cunoaste cunoastere, re, nu are o expresie expresie contemplat contemplativa, iva, ci devin devine e acti activa va,, L prefatând etapa miscarii politice nationale . Princip Principalii alii repreze reprezenta ntanti nti ai Scolii Scolii Ardelen Ardelene e au fost: fost: Samuil Samuil Micu, Micu, Gheorghe Sincai, Sincai, Petru Maior, Maior, Ion Budai Deleanu Deleanu Ei si-au desfasura desfasuratt activ activit itat atea ea rntrrntr-un un mediu soda!-istori soda!-istoricc si cultural cultural efervesce efervescent. nt. Toti au învatat învatat la scoli scoli superioa superioare re din Apus. Apus. la Roma Roma sau la Viena Viena,, fiind fiind trimis trimisii acolo acolo spre a se pregat pregatii sa active activeze ze în structurile ecleziastice greco-catolice pentru cinul preotesc; s-au format ca oameni de cultura cu un orizont întins de preocupari. Intr-o scriere dedicata Scolii Ardelene, Lucian Blaga arata ca reprezentantii acesteia au avut permanent în vedere situatia cultura culturala la extrem extrem de grea în care se aflau aflau românii românii transilv transilvane aneni. ni. Ca atare, atare, era de înfaptuit înfaptuit o opera uriasa uriasa în toate domeniile. De aici. enciclopedismul lor. l or. nazuinta de a se manifesta în toate domeniile spre a contribui la închegarea corpului de cultura româneasca14. Corifeii Corifeii Scolii Ardelene au cultivat cultivat deopotriva deopotriva filosofia, filosofia, logica, teologia, teologia, dar mai cu seama s-au manifestat cum am amintit, în domeniul istoriei si lingvisticii. Activ Activita itatea tea lor s-a desfa desfasur surat at în ultime ultimele le deceni deceniii ale seco secolul lului ui al XVIl XVIlII-le lea a si la începutul secolului al XIX-lea. Preocuparile lor de ordin national au un mare înaintas, pe episcopul unit Inochentie Micu Clain. care a aparat drepturile românilor într-o serie de demersuri si de replici D. Popovici, Literatura româna in epoca luminilor, editie îngrijita de Ioana Em Pelrescu, Editura Dacia, Cluj, 1972, p. 46. Lucian Blaga Gândirea româneasca in Transilvania în secolul al XI1] l-lea, Editura Stiintifica. Bucuresti, 1966, p. 129. 100
adresate Dietei din Transilvania si Curtii de la Viena, între 1728-l751. Pe temeiul vechimii si latinitatii românilor, al faptului ca românii sunt etnia majoritara în provincie, al participarii populatiei românesti la sarcinile de ordin fiscal si militar, Inochentie Clain a elaborat un întreg program de revendicari si de reforme care vizau egala îndreptatire a românilo românilorr cu celelalte celelalte nationalitati, nationalitati, recunoasterea recunoasterea lor si a confesiunilo confesiunilorr românilor românilor printre natiunile si religiile recepte, pnn urmare, înlaturarea discriminarilor de ordin politic, civic si religios, accesul egal al românilor la functiile administrative în stat. precum si la învatatura. Inochentie Micu Clain preconizeaza, deci. o modificare constitutionala esentiala în Transilvania. El da ideii de natiune o conceptie etnica moderna, nu una feudala prin care natiunea avea un înteles politic-juridic, reunind grupuri de persoane cu interese comune de ordin social, profesional, profesi onal, confesion confesional al etc. etc. Or. pentru pentru Inoche Inochenti ntie e Micu. Micu. natiun natiunea ea însem însemna na întrea întreaga ga comun comunita itate te etnica etnica a românilor. Ea raspundea cerintei timpurilor moderne, intereselor fundamentale ale român românilo ilor, r, „în toat toate e petiti petitiile ile,, reven revendic dicar arile ile - scrie scrie istor istoricu icull David David Prodan Prodan despre despre activitatea lui Inochentie Micu - e nelipsita natiunea. Chiar revendicarile clerului sunt ale clerului cler ului si natiunii, se confunda cu c u revendica revendicarile rile ei"15. Activitatea lui Inochentie Micu este începutul unui drum si al unui program care va continua de-a lungul întregii miscari de emancipare a românilor din Transilvania. Pe aceasta directie directie se vor însene, peste doua doua generatii, reprezentantii Scolii Ardelene. Ei vor vor da un amplu amplu fundam fundamen entt istoric, istoric, lingvi lingvisti sticc si cultur cultural al unei unei consti constiint inte e mai puternice si mai vii a problemei natiunii române în epoca. Primul Primul în seria seria cronol cronologi ogica ca dintre dintre mani mani repreze reprezenta ntanti nti ai Scolii Scolii ardelen ardelene e a fost Samuil Micu (1745-l806), nascut la Sad, lânga Sibiu. Devenit preot, Samuil Micu a studiat filosofia si teologia la Viena, între anii 1766-l772. Câmpul preocuparilor sale a fost mult mai larg decât cursurile curs urile cerute de d e programa de studiu. A beneficiat beneficiat astfel de o întinsa cultura în variate domenii: matematica, economie, fizica, a cercetat opera unor mari gânditori ai vremii -Christian Wolf, Fnedrich Baumeister etc. A întocmit peste 60 de lucrari l ucrari,, dintre care 13 au fost tiparite în timpul vietii. 15
D. Prodan, Supplex Ubellus Vdacfwmim, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1987, p. 153. 101
în 1778 a scris, în latina. Scurta cunostinta a istoriei românilor (un rezumat a Istori ria, a, lucrur lucrurile ile si aparu aparutt în lim limba ba româ româna na). ). Pri Princ ncipa ipala la sa opera opera istori istorica ca este este Isto întâmplarile românilor. A publicat în timpul vietii doar introducerea la aceasta vasta lucrare, lucrare, în primul volum volum a staruit asupra asupra romanilo romanilorr în Dacia; al doilea volum este es te dedicat dedi cat istoriei Ţarii Românesti Românesti ; al treilea -Istoria domnilor Moldovei pâna la 1595; al patrulea, Istoria a beseri besericea ceasca sca a Episco Episcopie pieii o isto istori rie e a bise biseri rici ciii româ române nest stii în Tran Transi silv lvan ania ia,, Istori românesti din Ardeal. Este vorba de o istorie integrala a românilor având ca tema fundamentala originea, continuitatea si unitatea poporului român. .,Conceptia generala despre istorie izvora din rationamentul conceptiei sale filosofice. Ea genereaza o serie de trasaturi trasaturi noi: înlantuirea înlantuirea cauzala cauzala a evenimen evenimentelor telor,, folosirea folosirea exacta exact a a izvoarelor, izvoar elor, eruditia, erudi tia, 6 îndemnul pentru luminarea maselor"' , în domeniul domeniul lingvistic, Samuil Micu este autorul, autorul, împreuna cu Gheorghe Maior, al primei gramatici românesti Elementa linguae dacommanae sive valahicae (1780) (Elemente ale limbii daco-române sau valahe). Samuil Samuil Micu a propus propus un program program de luminare luminare,, materia materializa lizatt în trad traduc ucer erii si prelucrari cu caracter filosofic si religios. Un alt reprezentant al Scolii Ardelene este Gheorghe Sincai ( 1754-l816 ). A studiat la colegiul reformat din Târgu Mures si la cel iezuit din Cluj. devenind în 1778 profesor de retorica si poetica la Blaj. La 1774 a fost trimis sa învete la vestitul colegiu De propaganda fide (Despre propagarea credintei) la Roma Sincai este omul unei opere si al unei idei. Opera se numeste Uranica românilor si a mai multor neamuri. A lucrat la ea întreaga viata si a publicat doar partea de început în timpul vietii sale (în „Calendarul de la Buda" pe 1808-l809). A strâns o mare masa de documente (27 de tomuri) în vederea scrierii ei. Lucrarea avea sa vada lumina tiparului în editie integrala abia în 1853-l854. 1853-l854. Mihail Kogalniceanu Kogalniceanu era atât de convins convins de însemnatatea ei capitala, încât exclama la 1840. în „Dacia literara": „Hromca iui Sincai este un lucru atât de mare, atât de pretios, încât cuvintele îmi lipsesc spre a-mi arata arata mir mirare area. a. Mii de docum document ente e necuno necunoscu scute te,, rare, rare, se afla afla adunat adunate: e: si nu stau stau la îndoiala a zice ca cât Hronica aceasta nu va fi publicata, publ icata, românii nu vor avea avea isto istorie rie"" 17. 16
Dictionarul literaturii române de la origini pâna la 1900.
Academiei, Bucuresti, 1979, p.567.
17
Editura
M.Kogalniceanu, Gheorghe Sincai, în „Dacia literara'', 1&40, partea a 1la p. 217. 217. 102
Hronica românilor ti a mai multor neamuri nu are structu structura ra unei unei lucr lucrar arii de
interpretare istorica. Sincai foloseste modelul cronicilor, fixând pe ani evenimentele si faptele în succesiunea lor cronologica, îsi începe expunerea în anul 86 î.e.n., în care „Dechebal se ridica împotriva fricosului împarat Domitian", pâna la 1739. an de sinod al bisericii unite sub Inochentie Micu Claia
Pentru fiecare an despre care s-au pastrat izvoare prezentând interes. Sincai fiice mentiuni asupra evenimentelor, comenteaza izvoarele si adesea citeaza paragrafe dm textele acestora. Documentarea lui este imensa. Daca stolnicul Constantin Cantacuzino sau Dinitrie Canterrir au folosit pentru scrierile lor între 100 si 150 de izvoare, Gheorghe Sincai utilizeaza peste 450 de izvoare (anale, cronici, acte de cancelarie si alte scrieri). Efortul lui acopera munca unor întregi echipe de cercetatori. Sincai este un temperament temperament puternic, o fire inflexibila în comp compor orta tame ment ntul ul si în convingerea sa. A probat-o cu însasi conduita vietii, Pastrându-se pâna la capat drept în fata adversarilor. Nu s-a bucurat de nici un favor, a fost pus în situatia sa caute surse de trai aleatorii, dar nu a cedat. Atasat valorilor iluministe, Gheorghe Sincai Si ncai a dat o foarte mare importanta operei operei de educ educar are e a mase maselo lor. r. In cali calita tate te de dire direct ctor or al sco scolilo lilorr româ român nesti sti unit unite e din din Transilvania, el a contribuit semnificativ la reorganizarea si dezvoltarea retelei de scoli, la îmbunatatirea programelor de învatamânt la elaborarea unor manuale. De asemenea, marele carturar a fost sensibil la ideea ameliorarii starii taranilor pe calea reformelor. „Românii cei prosti (în sens de simpli - n.ns.) -scria Sincai - au gemut sub tiranie tiranie pâna în anul 1785. când s-au milostivit milostivit augus augustu tull împar împarat at losif losif II a stric strica a 18 iobagia" . Principala directie a gândirii lui Sincai este însa de ordin politic, tinând la repunerea romanilor în drepturile lor. la l a recâstigarea libertatilor pierdute. Impres Impresion ionant anta a prin vastit vastitate atea a demers demersulu ului, i, prin faptul faptul ca îmbrati îmbratisea seaza za trecu trecutu tull tuturor tuturor românilor, românilor, prin caldura caldura mesajului mesajului national si iluminist, iluminist, Hronica românilor ramâne un monument de prima importanta în cultura româna. Pentru istoriografie, ea îsi sporeste înca rolul prin faptul ca unele izvoare folosite de Sincai s-au pierdut între timp, astfel ca mentionarile si extrasele din cartea sa sunt singurele care au mai ramas. 18
Gheorghe Sincai, Opere u, Hronica românilor, toni H, editie îngrijita de Horea Fugariu, note de Manole Neagoe, Editura Pentru Literatura, Bucuresti, 1969, p. 184. 103
Cu numai doi ani mai mic decât Sincai, la 1756. s-a nascut la Târgu Mures, dintr-o familie mic nobiliara carturareasca. Petru Maior. Se tragea atât dupa tata, cât si dupa mama, dintr-o familie de preoti. Intre 1774-l778 a învatat la Colegiul .,De propaganda fide" din Roma. iar între 1779 1779-l7 -l782 82.. a studia studiatt la Vien Viena. a. A urma urmatt cursu cursuri ri de filos filosof ofic ic si teol teolog ogie ie,, s-a s-a preocupat de istoria bisericii si s-a documentat în legatura cu istoria românilor. A fost fost profe profeso sorr la Blaj, Blaj, iar apoi apoi cenzo cenzorr si revizo revizorr al sectie sectieii româ române ne a Tipog Tipogra rafi fiei ei Universitatii din Buda. Reprezentantii Scolii Ardelene n-au fost anticlencali si nu au procedat la cntica desc deschi hisa sa a relig religiei iei.. In condi conditia tia lor, lor, nici nici n-o n-o pute puteau au tace tace.. Ei erau. erau. însa. însa. adep adepti ti ai rationalismului, ai dreptului natural si ai interpretarii libere a Bibliei. Perspectiva iluminista a lui Petru Maior apare cu toata claritatea în scrierea sa
Procanonul, ramasa în manuscris si publicata abia în 1894. Este o carte de predici în
cinci volume.
Contributia lui Petru Maior pe tarâm istoriografie însene câteva lucrari de mare Istoria pentru pentru începutul începutul românilo românilorr în Dachia Dachia pe care valoare. Se remarca, astfel. Istoria Petru Maior a reusit s-o publice în 1812, ea fiind printre putinele scrieri publicate de reprezent reprezentantii antii Scolii Ardelene Ardelene chiar în timpul timpul vietii. vietii. Lucrarea Lucrarea este centrat centrata a pe o singura singura mare problema problema:: geneza geneza poporului poporului român, român, demonstr demonstrare area a latinitat latinitatii ii sale. sale. „Cugetul meu iaste nu întreaga istorie a românilor a o tese - spune Maior - fara cele ce mai vârtos se tin de începutul lor în Dachia ... ca vazând românii din ce vita stralucita sânt prasiti, toti sa îndemne stramosilor lor întru omenie si în buna cuviinta a le urma"19. Petru Petru Maio Maiorr soco socote test ste, e, deci, deci, ca istor istoria ia trebu trebuie ie sa sluje slujeas asca ca vietii vietii,, adevarurile ci fiind un îndemn si o pilda pentru urmasi. Este marea problema a functiei modelatoare a istoriei, nascuta o data cu însasi cercetarea trecutului si reiterata necontenit pâna astazi. Lucrarea se citeste cu interes multumita caracterului caracterului ei aerisit. organ organiza izarii rii reusite, bine echilibrate a materiei si orientarii polemice foarte pronuntate a acesteia. Intr-ad Intr-adeva evar, r, Petru Petru Maior Maior simte simte nevoia nevoia sa raspund raspunda a unor unor istorici contempora contemporani ni Sulze Sulzer, r, Eder Eder si Engel Engel - care care negau negau cont continu inuit itat atea ea româ români nilo lorr si, si, prin prin urma urmare re,, si latinitat latinitatea ea lor. sustinân sustinând d teona teona imigratio imigratiomst mstâ â a venirii venirii populati populatiei ei române românesti sti de dincolo de Dunare, în secolele IX-XIII. Cntica acestor conceptii de catre Maior este energica, sustinuta, fara menajamente. menajamente. 19
Petru Maior, Istoria pentru începutul românilor în Dachia, Editura 1990, p.7. 104
El demonte demonteaza aza puncteie puncteie de vedere vedere ale adversar adversarilor ilor si, ceea ce este importan important, t, le n e u dezvaluie substratul politic. î f ' ' acesta, acesta, cartea lui Maior însasi dobând dobândest este eo se dimensiune politica si constitui constituie e într-o pledoarie pledoarie ardenta ardenta în favoar favoarea ea natiuni natiuniii române. Fara sa fie o lucrare de m2 e eruditie sau de proportii prea ample, lucrarea a fost receptata ca o carte a natiunii. Ea a avut un efect revelator asupra generatiilor redest redestept eptari ariii nation nationale ale român românest esti. i. O martur marturise iseste ste Mihail Mihail Kogal Kogalmc mcea eanu nu care care o considera considera un nioment important important în opera de redestep r edesteptare tare a constiintei constiintei nationale20, o încuviinteaza George Baritiu, aratând ca. pentru generatia sa, „cetirea acestei carti strabatea ca schinteile unui fulger toata fiinta noastra; multime de presimtrri S1 idei care care dormi dormita ta în noi noi se deste destepta ptara ra deodat deodata a ca prin farmec farmec puternic; puternic; ex tatia tatia si fanatismul fanatismul ca noi suntem romani si nu altceva, altceva, nu mai avea avea nici un ctwnpa ctwnpat, t, nu 21 cunostea nici un hotar" . Cartea lui Petru Maior este ° pledoarie patetica pentru demnitatea poporului român, pentru virtutile e carQ '' îndreptatesc la o soarta mai buna. buna. „în „în istoria istoria lui lui Petru Maior — releva cu justete acad. David Prodan -obsedeaza imaginea proiectata în viitor a noii Dacii, a unitatii românesti simbolizata de Mihai Viteazul"22. Asa cum am amintit, Petru N/laior si-a construit polemic lucrarea. El a pornit de la ideea ca toti scriitorii straini care negau latinitatea si continuitatea românilor nu erau erau mâna mânati ti de scc scc P11" stiin stiintif tific ice, e, ci urma urmare reau au în subt subtex extt inte intere rese se poli politi tice ce,, denigrarea imaginii romanilor. „Voitorii de rau românilor -arata Maior - spun ca toti românii îf* zilele lui Aurelian sa fi iesit din Dachia peste Dunare în Misia"23. Pentru £»ce £»ceia ia care care recu recurg rg la deni denigr grar area ea im imag agin inii ii romanil romanilor, or, Maior Maior folose foloseste ste accent accent distrugatoare: „Unii ca acestia fiare salbatice si urgia neamului omenesc sunt"24. Prezenta polemica nu era singi larä în cartea lui Maior. Ea se înscrie pe o linie care vine de la umanist. Stim ca Miron Costin. Constantin Cantacuzino si 20
Mihail Kogalniceanu, Opere tcom\A l, Scrieri istorice, editie Andrei Otetea, Bucuresti, 1946, p. 616. Vasile Netea, Constiinta origir '' comune fi a unitatii nationale în istoria Poporului roniân, Editura Albatros. Bucu**6 -l980' P-972
Acad. D.Prodan, Supplex Libellé Valachonim, p. 388. Petru Maior hturia pentru încfif utl românilor în Dachia, Editura Junimea, 1990 n 29 & Ibidem, p. 39. 105 105
Dimitrie Cantemir au acordat si ei o mare importanta criticii unor anton improvizati - Simion Dascalii. Misail Calugaai etc. - care recurgeau la teze denigratoare privind circum circumsta stante ntele le forma formam m popoa popoailui ilui român, român, proble problemel mele e continu continuitat itatii ii etc. Dimitrie Dimitrie Cantemir Cantemir si stolnicul stolnicul Constantul Constantul Cantacuzino Cantacuzino extindeau extindeau analiza analiza critica critica la scrieri scrieri si izvoare straine - grecesti, ungare etc. Speci Specifi ficc pent pentru ru Petru Petru Maio Maiorr este este ca el nu numa numaii anga angaje jeaz aza a polem polemic ici. i. dar dar construieste polemic întreaga sa lucrare. Staruin Staruinta ta intransig intransigent enta a în ideea ideea latinit latinitati atiii îl duce pe Maior Maior la exager exagerari ari Ca si Dimitrie Cantemir, transilvaneanul Petru Maior sustine puntatea latina a românilor, negând orice rol al dacilor în procesul de constituire a poporului român. Activitatea istoriografica a lui Petru Maior se remarca si prin lucrarea Istoria bisericii românilor atât acestor din coace, precum si a celor de dincolo de Dunare
(1813 (1813). ). Este. Este. de fapt fapt prima prima scriere scriere care îmbratis îmbratiseaz eaza a întreaga întreaga istorie istorie a bisericii bisericii române, staruind asupra unitatii de credinta ca factor de coeziune si de unitate a românil românilor, or, precum precum si asupra asupra probleme problemelor lor unirii unei parti a bisericii române din Transilvania cu Roma. Maior înfatiseaz înfatiseaza a aspecte interesan interesante te ale trecutului trecutului religios al românilor. românilor. Ea este o carte carte de referin referinta ta în studiere studierea a acestei acestei problem probleme e de mare mare semnificatie cultural-spirituala din viata poporului nostru, în domeniul lingvisticii. Pet Petru Maio Maiorr este este coau coauto toru rull vest vestit itei ei Eleme Element nta a lingua linguae e daco daco-ro -roma mana nae e sive sive valachicae (1780), care propune norme ortografice menite sa sugereze prototipul latin al cuvintelor cuvintelor2". Prin aceasta, cei doi autori apar ca precursori ai scolii latiniste în lingvistic lingvistica, a, fortând fortând inutil inutil unele unele etimolo etimologii, gii, desi Maior Maior a scris personal personal într-o într-o limba curata si evoluata sensibil tata de momentul umanist din cultura româna. Lui Maior îi apartine, de asemenea- initiativa întocmirii lexiconului de la Buda, un dictionar româno-latin-maghiar-german, opera laborioasa. presupunând eforturi îndelun îndelungat gate e si sustinut sustinute. e. Elabora Elaborarea rea ei a continu continuat at si dupa dupa moar moarte tea a lui Maio Maiorr ( 1820), cartea fiind publicata în 1825. Daca, pâna nu de mult, figurile figuril e exponentiale ale Scolii Ardelene erau considerate a fi Samuil Micii, Gheorge Sincai si Petru Maior, în ultima vreme scara valorilor tinde sa situeze cel putin pe acelasi loc pe Ion Budai-Deleaflu Nascut în 1860 la Cigmau, a facut si el studii la Viena, unde a frecventat 25
Dictionarul literaturii române de la origini pâna la 1900, Editura
Academiei, 1979, p.537. 106
câteva institutii de învatamânt î nvatamânt supenor timp de zece ani. urmând, atât teologia, teologia, cât si filosofia. A avort o formatie enciclopedica înlesnita de cunoasterea multor limbi. Reveni Revenitt pentru pentru o vreme vreme la Blaj, Blaj, ca profes profesor, or, el s-a retras din viata viata cleric clerical ala a ajungând tocmai la Lemberg (Lvov), unde a îndeplinit functii juridico-administrative (secreta (secretarr de tribunal tribunal si consilier consilier de Curte), Curte), îm împa pamâ mânt nten enit it în Gali Galiti tia, a, Ion Ion Buda BudaiiDele Delean anu u a rama ramass tot tot timp timpul ul cu preo preocu cupa pari ri inte intele lect ctua uale le si spir spirit itua uale le lega legate te de problemat problematica ica provinciei provinciei natale. natale. Are realizari realizari dispuse pe un larg diapazon - de ordin lingvistic, filosofic, literar si istoric. In literatura, literatura, Budai-Deleanu Budai-Deleanu a lasat lasat o opera remarcabila: remarcabila: Ţ iganiada, publicata mult mai târziu (l 876). în filolo filologie gie,, a redac redactat tat o serie serie de studii, studii, în lexico lexicogra grafi ficc a proiec proiectat tat un vast vast dictionar în zece volume, pe care nu a reusit sa-l realizeze, dar a realizat un lexicon românromân-germ german an în patru patru volume volume si un altul altul germangerman-româ român, n, neterr neterrmn mnat, at, în doua doua volume. In domeniul istoriografiei, în afara altor scrieri de mai mica întindere, Ion Budai-Deleanu a elaborat ampla lucrare De originibus populonirn Transilvaniae (Desp (Despre re origin originea ea popoa popoare relor lor din Trans Transilv ilvan ania) ia),, care care a ramas ramas pâna pâna de curân curând d în manusc manuscris, ris, fiind tradusa tradusa si publicat publicata a abia în 1991, 1991, în doua doua volume, volume, sub îngrijirea îngrijirea lui Ladislau Gyémant, Gyémant, în Editura Enciclopedica. Enciclopedica. Este o carte de mare întindere si de vasta eruditie. Partea l cuprinde „cele mai de seama prefaceri ale Daciei, precum si faptele popoarelor care au locuit aceasta tara", începe de la potopul primordial, dar de fapt miezul miezul acestei acestei prime prime parti parti este o istorie istorie a Daciei Daciei de la Traian Traian pâna la 1699, 1699, când Transilv Transilvania ania a intrat intrat în compon component enta a Imperiulu Imperiuluii Habsbur Habsburgic gic pe temeiu temeiull Pacii Pacii de la Karlowitz. Cea de a doua parte dezbate problema problema originilor originilor popoarelor popoarelor care locuia locuiau u în Transilvania - români, unguri, secui si sasi, dar si a altora care au locuit altadata: daci si geti, agatîrsi, sciti, huni, slavi. Textul lui Budai-Deleanu e dens, contine observatii intere interesan sante, te, dar si unele unele consid considera eratii tii fantez fanteziste iste ca, de pilda, pilda, aceea aceea ca dacii dacii ar fi stramo stramosii sii slavilo slavilor. r. Impres Impresion ioneaz eaza a la Budai-De Budai-Delean leanu u spiritul spiritul erudit erudit si viziunea viziunea ampla ampla asupra asupra temei abordate. abordate. Impresioneaza, Impresioneaza, de asemenea, asemenea, sentimentul sentimentul duratei istorice, dincolo de desfasu desfasurare rarea a caleido caleidosco scopica pica a neamuril neamurilor or care s-au perindat perindat în cursul cursul e vremii P Pamântul Transilvaniei. Sub avalansa acestor neamuri, istoria Transilvaniei capata un aspect Pictural, sub care se pot distinge permanente. 107 107
Desi Desi BudaiBudai-Del Delean eanu u este este mai elasti elasticc în legatu legatura ra cu dimen dimensiun siunea ea retr retrag agem em aureliene aureliene din Dacia, Dacia, el se alatura alatura totusi totusi parerilor parerilor autohtor autohtoraste aste ale români românilor lor.. „Eu socotesc ca trebuie sa ma alaturi parerii celor din urma, cu atât mai mult cu cât si traditiile proprii ale românilor afirma acelasi lucru, iar altfel originea românilor si venirea lor în Dacia Traiana nu se poate lamuri potrivit judecatii sanatoase"26. Daca De originibus populorum Transilvaniae, m ciuda ciuda condi conditie tieii si dorin dorinte teii de exactitate, are multe ipoteze discutabile, rod al unei intuitii istorice vecine cu fantezia si al dorintei de a explica fenomene ramase înca si astazi enigme ale trecutului (de pilda, geneza si provenienta slavilor). Ion Budai-Deleanu a lasat un studiu exceptional de istorie constitutionala: Despre uniunea celor trei natiuni si Approbatae constitutiones ale Transilvaniei"'. lntr-o analiza strânsa, impecabila, cu argumentare juridico-politica si de ordin istoric, Ion Budai-Deleanu Budai-Deleanu demonstreaza demonstreaza neconstitutiona neconstitutionalitatea litatea conditiei de tolerat a românilor, înscrisa în legea organica Approbatae constitutiones. Scriitorul român arata netemeinicia istonca a definirii românilor ca tolerati si incompatibilitatea tradit traditiei iei juridi juridice ce si politic politice-c e-cons onstit tituti utiona onale le cu exclud excludere erea a româ r omâni nilo lorr din di n regi re gimu mull de stari si ordine al provinciei. Studiul lui Ion Budai-Deleanu este o pledoarie fara fisuri în în apararea drepturilor egale ale români românilo lorr din Trans Transilv ilvani ania a cu celel celelal alte te nationalitati, în anul 1815. Ion Budai-Deleanu a întocmit un raport. Scurte observatii asupra Bucovinei. care contine elemente de civilizatie, moravuri si etnolingvistice despre provincie. La aproape doua secole dupa elaborarea lor. scrierile istorice ale lui Budai-Deleanu îsi sporesc semnificatia prin recenta lor editare. Privita în ansamblu. Scoala Ardeleana constituie un însemnat capitol din cultura româna, marcat de Spiritul luminilor si de efortul pentru afirmarea ideii nationale. Iluminismul a avut traditii si în Principatele Dunarene. Aici nu s-a materializat în scrieri de anvergura si nu are reprezentanti de acelasi nivel, ca cei ai Scolii Ardelene. Spiritul Spiritul rationalist rationalist îsi face însa simtita simtita prezenta prezenta în sfera educatiei si a cultura într-o î ntr-o masura masura mai mare decât se considera considera în mod obisnu obisnuit. it. Cine urmares urmareste te,, de pilda, documen documentele tele privitoar privitoare e la miscarea miscarea scolara scolara si educationala din di n Principate poate sa constate asumarea clara a valorilor 26
Ion Budai-Deleanu, Despre originea popoarelor din Transilvania, vol. l 1994, p. 188. 27
p. 306-336. 108 108
Ibidem,
rationaliste de catre factorii de decizie în domeniul educational preocuparea lor de a asigura orientarea scolii spre asemenea valori. „De toti este stiut ca din câte lucruri împodobesc pe om în aceasta viata trupeasca - se spunea într-un Hrisov al domnitorului Grigore Ghica la 1749 - învatatura este mai aleasa si mai înalta, îi face pe oameni buni întrebuintând întru toate ratiunea" . Asemen Asemenea ea postula postulate te se pot întâlni întâlni în numeroa numeroase se alte document documente e ale vremii, atestând patrunderea la nivelul mentalului, mentalul ui, cel putin p utin în cercurile selecte, selecte, a conce conceptulu ptuluii de ratiune si a rolului activ care i se conferea. Produc Productia tia istorio istoriogra grafic fica a este este însa mai saraca, saraca, mai lipsita lipsita de anvergu anvergura. ra. Cîtiva cronicari - Dionisie Eclesiarhul, Naum Rîmniceanu - sunt mai degraba de moda veche. In Cuvânt înainte la Adunarea hronologiei domnilor tarii noastre, Naum a vorbit despre originea românilor. Este interesanta ideea, sustinuta de el, a continuitatii dacilor dacilor dupa cucerire cucerirea a romana romana si amest amestec ecul ul lor cu colon colonist istii ii romani romani.. Ea difera difera de pozitia umanistilor umanisti lor si a reprezentantilor reprezentantilor Scolii Ardelene. Ardelene. A scris scris desp despre re rasc rascoa oala la (Zav (Zaver era) a) lui Tudo Tudor. r. preze prezent ntân ând d even evenim imen ente tele le fara fara întelegerea istorica necesara. Hronograf al Ţ arii Românesti de la Dionisie Eclesiarhul (1759-l820) a lasat un Hronograf 1764 pâna Ia 1815. Este Este,, pract practic ic,, o cron cronic ica a si în cea cea mai mai mare mare part parte e o lucr lucrar are e memorialistica. In aceasta consta, mai ales, valoarea ei de izvor istoric viu. Prezinta situatii, caracterizeaza personaje istorice, i storice, povesteste povesteste interesant evenim evenimentele entele militare si unele episoade din lupta de eliberare în sud-estul european.
O figura de relief mai înalt a fost episcopul de Râmnic, Chesarie (decedat în 1780). 1780). A desfasur desfasurat at o bogata bogata activitate activitate de editor editor si initiator initiator al unor carti bisericesti (printre care 6 volume de Minee). s-a interesat de miscarea intelectuala din Europa, traducând chiar din celebra Enciclopedie, condusa de Diderot29. Fata Fata de autorii autorii amintiti, amintiti, Mihai Cantacuzin (17299-l79 l790) 0) este este un om polit politic ic Cantacuzino o (172 înz înzes estr trat at si inst instru ruit it,, mare mare ban ban al Ţ arii arii Româ Române nest sti. i. Nume Numele le lui lui evoc evoca a o pagina semnificativa din miscarea politica a marii boierimi pentru obtinerea 28
Vezi Istoria Scoalelor de la 1800 la 1864, de V.A. Urechia, voi. IV, Bucuresti, 1901. p. 33.
Vezi Dictionarul literaturii române de la origin i pâna la 1900, Editura Academiei Române, Bucuresti, 1979, p. 148. 109
autonomiei Ţarilor Române în contextul rivalitatilor rivalitat ilor turco-austro-ruse turco-austro-ru se din secolul al XVIÏÏ-lea. La Congresul de pace de la Focsani (1774) dintre Rusia si Turcia, cele doua tari român române e (Ţara Române Româneasc asca a si Moldov Moldova) a) au trimis trimis delegatii delegatii formate formate din boien si reprezentanti ai înaltului cler care au asista asistatt la negoci negocieri eri.. Acolo Acolo s-au prezent prezentat at pretinsele pretinsele capitulata încheiate încheiate de domnii tarilor române cu înalta Poarta (1383; 1386; 1460) prin care s-ar fi recunoscut autonomia Moldovei si a Munteniei. Era, deci, un drept istoric al românilor, reglementat prin capitulatii. Delegatia românilor Ia congres cerea sa se revina la invocate invocatele le capitulatii capitulatii.. Mihai Cantacuzin Cantacuzin0 a fost purt purtat ator orul ul de cuvâ cuvânt nt al boierimi boierimiii si, probabil, probabil, inspirato inspiratorul rul capitula capitulatiilo tiilor. r. Ca istoric, Mihai Cantac Cantacuz uzino ino a lasat lasat doua scrieri scrieri de real real interes interes:: istoria politica si geogra geografic fica a a Ţ arii arii Române Românesti sti si Ghenealoghi Ghenealoghia a familia familia Cantacuzin Cantacuzinilor. ilor. în pnma pnma lucrare lucrare mentionata mentionata gasim infor i nformatii matii intere i nteresante sante cu caracter caracter istoric, istoric, geografic. geografic. economic si s tatistic despre p rovincia nord-dunareana: date despre organiza organizarea rea soci social ala a si juri juridi dica ca,, desp despre re asez asezam amin inte tele le cult cultur ural ale e etc. etc. Auto Autoru rull înserea însereaza, za, de asemenea, si o cronolog ie a domnilor Ţ arii Românesti, începând cu Negru Voda. Lucrarea a fost publicata la Vierxa, în 1806 de fratii Tunusli dupa manuscris greces grecesc. c. Aceasta Aceasta scriere, scriere, interesant interesanta a prin ea însasi, însasi, a servit servit model model si sursa de inform informati atiii pentru pentru Dionis Dionisie ie Fotin Fotino, o, care care a întocm întocmit, it, în limba limba grea greaca ca,, o Istorie generala a Daciei sau a Transilvaniei, Transilvaniei, Ţ arii Românesti si Moldovei (1818-l819). Grec de origine, f otmo otmo s-a atasat tarii de adoptiun adoptiune e si si-a dedicat activitatea activitatea studierii istoriei românilor. A proiectat-o pe imaginea vechii Dacii, asa cum rezulta din titlul lucrarii, lucrarii, voind voind sa evidentie evidentieze ze prin aceast aceasta a caract caracteru erull unitar unitar al natiuni natiuniii rotxiân rotxiâne. e. dincolo de granitele politico-statale din vremea sa. Lucrarea a fost tiparita la 1818 la Viena. Ea a fost tradusa de George Sion în limba româna si publicata în 185 5 fo tj-ei volume. Contemporana cu lucrarea lui Fotino este scrierea unui alt autor grec stabilit în Principate - Dirrutrie (Danul) Philippide, care a publicat la Lipsea, în 1810, în limba Geografie e « României. României. Este o lucrare greaca. Istoria Ror âniei, continuata cu o Geografi patrunsa d,e simpatie pentru poporul român. subliniind continuitatea sa la nordul Du narii si în toate provinciile nationale. nationale. Termenul „România'; despre care se credea pâna de curând ca Philippide l-a 110 110
folosit pentru prima data exprima constiinta de neam a românilor proiectata pe conturul geografic locuit de poporul nostru. Asadar, iluminismul a adus o bogata recolta de idei în cultura româna. El a real realiz izat at o sint sintez eza a într între e unel unele e tem teme spec specif ific ice e ilum ilumin inis ismu mulu luii apu apusean sean si preocuparile de ordin national izvorâte din cerintele realitatii românesti si din traditiile culturii române30 In conditiile conditii le Ţarilor Române, iluminismul s-a relevat, relevat , mai ales, în istoriografie si lingvistica - doua serii de preocupari preocupari intelectuale indisolubil indisolubil legate de procesul procesul de afirmare a natiunii române. Isto Istorio riogr graf afia ia ilumi ilumini nist sta a a dezv dezvol olta tatt si adân adânci citt tema temati tica ca uman umanis ista ta a isto istori riog ogra rafi fiei ei noas noastr tre. e. Ea a exti extins ns ana ana info inform rmat atie iei, i, a ridi ridica catt grad gradul ul de profesionalism profesionalism si de claritate a expunerii, a dat explicatiei rationaliste un câmp mai larg de manifestare manifesta re si a eliminat el iminat consideratiile consider atiile de ordin supra suprana natu tural ral din explicarea proceselor si fenomenelor istorice. Prin cele mai reprezentative reprezentative manifestari, manifestari, istoriografia istoriografia noastra s-a situat la nivelul celei din Europa central-estetica, iar marii ei exponenti au pastrat un contact viu cu miscarea de idei apuseana: filosofica, istorica si lingvistica. In felul acesta, iluminismul românesc a contribuit la pregatirea premiselor pentru pentru constit constituire uirea a istoriog istoriograf rafiei iei moderne moderne în tara noastra, noastra, pe valul valul înnoirilor soci social al-e -eco cono nomi mice ce,, al expa expans nsiu iuni niii idei ideiii si mi misc scar arii ii nati nation onal ale, e, al afir afirma mari riii romantismului în întreaga miscare cultural-ideologica. inclusiv în istoriografie. El s-a afirmat prin câteva opere istorice de seama care ramân repere permanente în desfasurarea cunoasterii istorice din tara noastra
Ţiganiada http://ro.wikiped http://ro.wikipedia.org/wiki/Ioa ia.org/wiki/Ioan_Budai-Delean n_Budai-Deleanu u Pentru detalii, vezi: Ţ iganiada.
Autorul şi-a declarat el însuşi modelul, cel al literaturii neserioase, început încă din antichitate de Homer prin Bătălia şoarecilor cu broaştele. În Epistola închinătoare către Mitru Perea îşi alcătuieşte, ca Cervantes Cervantes,, o biografie fantezistă de ţigan supus austriac, care a participat la campania din Egipt a lui Napoleon lui Napoleon şi a rămas acolo. În finalul scrisorii parodiază proiectele Şcolii Ardelene de a evoca veridic trecutul naţional.
Ţiganiada a fost redactată în două versiuni: prima, din 1800, este mai stufoasă şi cu o acţiune
mai complicată, a doua, din 1812, mai echilibrată şi mai artistică. Din păcate, ea nu a fost cunoscută decît tîrziu, publicată mai întîi într-o revistă r evistă obscură, Buciumul român în 1875 în prima variantă, iar în cea de-a doua abia în 1925. Eminescu nu a cunoscut-o. Opera aparţine genului epic în versuri, fiind o epopee eroi-comică. Este singura epopee românească terminată, care are ca temă lumea pe dos, parodierea ordinii universale. Subiectul.
Cele douăsprezece cînturi urmăresc două fire epice: pe de o parte se narează aventurile ţiganilor înrolaţi în armata lui Vlad Ţepeş, Ţepeş, iar pe de altă parte aventurile lui Parpangel, în căutarea iubitei sale Romica, furată de diavoli. Ca în orice epopee care se respectă, eroii pămînteni au duşmani şi protectori supranaturali. Autorul are simţul artei ca joc, subiectul şi personajele fiind pretexte pentru o „comedie a literaturii” (N. Manolescu). De aceea, universului naraţiunii îi corespunde un metaunivers, prezent în subsolul paginilor şi alcătuit dintr-o armată de critici care supun „adevărul istoric” prezent în epopee unui tir de contestaţii umoristice. Dacă textul este o parodie, metatextul este de asemenea parodic, ficţiunea amestecîndu-se cu critica ficţiunii, pentru că autorul „are simţul artei ca joc, intuiţia gratuităţii şi a absurdităţii” (N. Manolescu). Există, deci, două niveluri ale operei: a) povestirea propriu-zisă, care este „epopeea fricii cronice şi a preocupării pentru stomac” (N. Manolescu), Manolescu), care parodiază motive literare consacrate, ca ubi sunt (eroii vestiţi de altădată), muza inspiratoare, devenită aici o femeie cîrtitoare cu gură mare şi minte puţină, sau lumea pe dos, căci epopeea începe cu defilarea ordonată à ţiganilor şi sfîrşeşte cu încăierarea acestora (întîi ordinea, apoi haosul); b) critica povestirii, ale cărei personaje sunt întruchipări ale modalităţilor de receptare a textului: Onochefalos, care se miră că Romica s-a putut transforma în tufă vorbitoare, reprezintă lectura literală; Idiotiseanu, care afirmă că nu toate cele ce se scriu sunt adevărate, reprezintă lectura naivă; Erudiţian, care recunoaşte împrumuturile de la alţi scriitori, este lectura savantă. Stilul.
G. Călinescu a remarcat geniul verbal al autorului, care atenuează lipsa talentului descriptiv. Invenţia verbală începe de la numele ţiganilor, „un grotesc de sonuri” (Aordel, ( Aordel, Corcodel, Cucavel, Parpangel, Găvan, Giolban, Goleman, Ciormoi, Dîrboi etc.), trece prin p rin invenţii onomatopeice unele atît de fireşti încît „trebuie un studiu deosebit pentru a vedea dacă ele nu circulă” şi ajunge la modelarea lor în scopuri prozodice, schimbîndu-le genul şi terminaţia pentru a le face să rimeze (dracă, palată, copace etc). În Istoria critică a literaturii române, Nicolae Manolescu evidenţiază valoarea Ţiganiadei printr-o comparaţie: „Ţiganiada este un Don Quijote al nostru, glumă şi satiră, fantasmagorie şi scriere înalt simbolică, ficţiune şi critică a ei”.
ILUMINISMUL ROMANESC despre Sinteze literare
Iluminismul - curent cultural Iluminismul = luminism sau secolul luminilor Lumina = cultura, cunostinte Curentul iluminist caracterizeaza pe plan ideologic si cultural secolul al XVIII-lea, punand accent deosebit pe cunoasterea stiintifica, pe ridicarea popoarelor prin cultura (prin iluminarE). Trasaturi: » Promoveaza rationalismul si materialismul » Are caracter laic, anticlerical, antifeudal, antidespotic » Combate fanatismul si dogmele » Impune egalitatea intre oameni, libertatea » Sustine emanciparea maselor prin cultura » Raspandeste cultura prin scoli, asezaminte culturale si lucrari de popularizare Reprezentanti si lucrari definitorii: - » Jonathan Swift {Calatoriile lui GulliveR) » C. L. Montesquieu {ScrisoripersanE) *s » Voltaire {CandidE) i » J. J. Rousseau {Emil sau despre educatiE) ! » G. E. Lessing {LaokooN) s.a. Conceptiile iluministe in domeniul social si politic au influentat Revolutia Franceza. Trasaturile iluministe vor fi preluate in mare parte si in modalitati orientate catre realismul secolului al XlX-lea. Iluminismul a propulsat din plin cercetarea stiintifica si procesul culturalizarii maselor.
Iluminismul romanesc Patrunderea la noi a ideilor iluministe a fost intarziata atat de dominatia straina, cat si de feudalismul autohton. Carturarii nostri de la sfarsitul secolului al XVIII-lea si inceputul secolului al XlX-lea s-au format sub influenta scolilor Vienei si Romei (cei din TransilvaniA) si gratie lecturilor din rationalistii francezi si, in primul rand, celebrei Enciclopedii ingrijite de Diderot si D Alembert (cei din Tara Romaneasca si MoldovA). Ei au reusit destul de greu sa se emancipeze", sustinand un iluminism original romanesc. Totusi au existat multiple semne" ale acestei originalitati. in Tarile Romane, influentele europene au fost extrem de puternice. Chesani Ramniceanu si Leon Ghenca au pornit de la Enciclopedia franceza spre a impune unele conceptii iluministe cu aplicatii autohtone. Primul s-a realizat ca filosof al istoriei; celalalt a incurajat introducerea limbii romane in scoli si a militat pentru raspandirea culturii. Tendinte iluministe au avut, de fapt, scriitorii care au pus bazele culturii si literaturii romane: Vacarestii, C. Conachi, Dinicu Golescu, I. H. Radulescu, Gh. Asachi s.a.
Scoala Ardeleana Definire, calitati, reprezentanti; principiul de baza Un loc aparte ocupa situatia din Transilvania, unde tanara burghezie romaneasca, mai dezvoltata datorita deschiderii catre Occident, a propus un iluminism in acelasi timp politic si social, patriotic si national, cultural si etic - deci un iluminism original fata de tot ce realiza Europa si lumea. Punctul de plecare al atitudinii iluminismului transilvanean era injustitia mai vechiului Unio trium nationum (1437), care frustra romanii din Ardeal de drepturi fata de asa-numitele nationalitati privilegiate. Contra acestei nedreptati se ridica o adevarata miscare ideologica, politica, nationala si socio-culturala denumita sugestiv Scoala Ardeleana, care militeaza in primul rand pentru castigarea drepturilor romanilor din Transilvania si -in continuare - pentru iluminarea" poporului prin cultura, sub permanentul indemn al antifeudalismului si rationalismului. Programul politic esential i-a fost Supplex Libellus Valachorum Transilvaniae (1791) in care se solicitau drepturi egale pentru romani pe baza unor documente istorice care atestau vechimea si continuitatea lor in teritoriu. Scoala Ardeleana a inclus practic toti ideologii si oamenii de cultura ai timpului
luminilor" transilvane. Dar corifeii au fost, fara nici o indoiala, S. Micu, Gh. Sincai, P. Maior, I. Budai-Deleanu. Principiile si ideile reprezentantilor Scolii Ardelene se regasesc in lucrari istorice, lingvistice si de cultura generala. Principiul de baza este - fara indoiala - credinta in originea si continuitatea romanilor in teritoriu, alaturi de increderea in natiune si in cultul libertatii umane in pofida dictaturii de orice tip (de la dezumanizare si pana la injosirea nationala).
Continutul umanist al iluminismului Scolii Ardelene A» Un atare principiu de exceptie si-a gasit sustinerea in idei care au consemnat o autentica batalie stiintifica. Combatand adversarii romanilor in Transilvania, reprezentantii Scolii Ardelene au preluat argumente ale predecesorilor lor. M. Costin si D. Cantemir sunt citati la loc de frunte, adaugandu-li-se argumentari moderne. Samuil Micu, Gheorghe Sincai si Petru Maior utilizeaza descrieri istorice pentru a demonstra suprematia originii poporului roman fata cu celorlalte nationalitati. Dar, filosofi iluministi fiind, ei nu forteaza nota, ci sustin doar impunerea egalitatii in drepturi (conform conceptiei lui S. Micu - de exemplu - ca toate natiile firesti se cuprind in marea natie a neamului omenesc"). Dreptul natural, legea firii devin la corifeii Scolii Ardelene principii care ar trebui sa guverneze intelegerea dintre oameni, natiuni si popoare. Se poate afirma cu precizie ca Scoala Ardeleana a contribuit pe deplin la afirmarea constiintei nationale. Nu se omite exagerarea sa in deschiderea purismului, dar aceasta trebuie inteleasa tot ca o tendinta patriotica. Reprezentantii sai au dorit sa demonstreaze nobletea" romanilor si au ajuns sa nege alte elemente care ar fi putut (conform conceptiei loR) sa strice o atare noblete (elemente nelatinestI).
Directiile miscarii in ansamblu, Scoala Ardeleana cunoaste doua directii fundamentale - una pronuntat iluminista si alta erudita. De la primul nivel, se urmarea emanciparea poporului si mai ales a taranilor prin dezvoltarea culturii si popularizarea stiintei. Erudismul Scolii Ardelene se refera la multimea tratatelor de istorie si de lingvistica. Dorind sa demonstreze latinitatea limbii si poporului roman, reprezentantii sai fac trecerea de la cronica la istoria autentica, realizeaza o prima cercetare autentica a limbii romane {Elementa linguae daco-romanae sive valachicaE) si un dictionar {Lexiconul de la BudD). Argumentele latinitatii sunt stiintifice si multiple: istorice, filologice si demografice. in planul limbii, se pune
problema adoptarii alfabetului latin in locul celui chirilic, se impune cerinta fixarii normelor gramaticale, se sustine imbogatirea vocabularului prin neologisme. De fapt, Scoala Ardeleana reprezinta cea dintai etapa de modernizare a culturii noastre si se inscrie pe deplin in fluxul iluminismului european.
Literatura beletristica a Scolii Ardelene A» Scoala Ardeleana a creat un climat favorabil in literatura si nu in zadar Ion BudaiDeleanu este numit primul poet roman de talie europeana. Opera literara fundamentala a acestuia este Tiganiada este Tiganiada (a mai realizat si poemul Trei vitejI), sinteza artistica a ideilor iluministe, prima demonstratie de valoare a posibilitatilor poetice ale limbii romane, de fapt singura noastra epopee realizata. v in perioada in care cultura romana nu prezenta nici un alt text literar notabil (inceputul secolului al XlX-leA), Budai-Deleanu propune o lucrare masiva in versuri (circa 5.000) si nu de calitate indoielnica. Prin urmare, el este deodata un deschizator de drumuri si un varf de lance" in literatura. Din pacate, opera a disparut curand pentru aproape 100 de ani, neputand influenta in nici un fel debutul literaturii noastre artistice. Tiganiada este supranumita de autorul sau Poemation eroi-comico-satiric" (alcatuit de Leonachi Dianeu") deoarece epopeea imbina perfect fluxul luptelor eroice conduse de Vlad Tepes cu comicariile" tiganilor adunati de acesta in tabara si cu satira necrutatoare adresata boierimii tradatoare de neam, tiraniei feudale si bisericii lipsite de credinta. in cele doua parti introductive ale operei (Prolog" si Epistolie inchinatoare catre Mitru Petre"), Budai-Deleanu prezinta modelul urmat (Homer - cu a sa Batalie dintre soareci si broastE) si se plange de saracia limbii la acea ora - o mare piedica in realizarea respectivei lucrari. Tratata in 12 canturi si un epilog, Tiganiada urmareste derularea unei actiuni de proportii pe doua planuri esentiale: in plan terestru, urmarim actiunile lui Tepes si ale eroilor sai, parada" tiganilor, intamplarile acestora in tabara; in plan fantastic, luptele dintre romani si turci primesc replica in conflictele dintre sfinti si draci (ca si in Iliada lui Homer, numai ca la un nivel romanizat"), , iar calatoria lui Parpangel in rai si in iad in cautarea Romicai, iubita sa furata de Satana - aminteste cumva de demersul dantesc din Infernul si Paradisul.
Actiunea propriu-zisa a epopeii este aparent simpla: Vlad Tepes se pregateste de razboi cu turcii si ordona adunarea tuturor tiganilor intr-o mare tabara, ca sa nu-1 tradeze si ca sa-i aiba stransi in caz de necesitate pe front. Intervin mai multe
actiuni complementare (rapirea Romicai, cautarile disperate ale lui Parpangel, uneltirile" dracilor si ale sfintilor, plimbarile" arhanghelului Mihail si ale sfantului Spiridon prin lacasurile divine, disputele din tabara tiganilor etC). in luptele cu turcii, Tepes invinge, dar tradarea boiereasca il obliga sa plece in exil. Efortul sau de conducator este preluat de simbolicul Romandor, caruia ostasii ii cer sa-i duca au la libertate, au la moarte", formuland expresia unui mesaj sublim: romanii nu pot suporta in nici un mod impilare. Deosebita in continut, epopeea este uluitoare in forma artistica, pentru momentul national respectiv. Precedate de argumente" sinteze, cele 12 canturi deruleaza un flux care se vrea continuu. Versurile fluente preiau ceva din dulceata creatiilor populare, iar numele personajelor sunt de-a dreptul simbolice: Slobozan, Baroreu, Romandor, Angineanu, Romica etc.
