DISTORSIUNI ÎN EVALUARE
a) Personalitatea şi atitudinile examinatorului
b)Aşteptările evaluatorului
c) Dive Di verse rse cir ci r cumstan cumstanţ ţ e
tendinţa de subapreciere a performanţelor elevilor mai ales în prima parte a anului şcolar, determinată de prejudecata potrivit potrivit căreia acordarea unor unor note mari nu întreţine interesul interesul elevilor pentru studiu şi nici nici capacitatea de mobilizare şi de efort aprecierea rezultatelor elevilor prin note sub limită sancţionându-i pentru atitudini, fapte, situaţii care nu au Notarea „sancţiune” legătură cu nivelul de pregătire. cunoştinţelor, sau a unor erori, chiar şi atunci când acestea nu Notarea „speculativă” sancţionarea prin notă a unor lacune în ansamblul cunoştinţelor, fac parte din elementele esenţiale ale conţinutului, conţinutului, sau când reprezintă o situaţie izolată sau întâmplătoare formându-şi o părere favorabilă sau nefavorabilă despre un elev, unii profesori tind să supraaprecieze / Notarea „etichetă” subaprecieze rezultatele rezultatele acestuia „menţinându-l în zona valorică” în care s-a aflat într-o anumită perioadă, fără să ţină seama de evoluţia ulterioară Se manifestă prin atitudini diferite, chiar opuse, de la un profesor la altul. Unii profesori manifestă înţelegere şi Ecuaţia personală a bunăvoinţă pronunţată faţă faţă de acei elevi elevi care se străduiesc străduiesc să înveţe, demonstrează demonstrează conştiincioz conştiinciozitate itate în educatorului, denumită eroare îndeplinirea îndeplinirea sarcinilor şcolare, fiind indulgenţi în aprecierea rezultatelor obţinute de ei, chiar dacă calitatea lor individuală individuală constantă. este modestă sau sub nivelul aşteptat. Alţii, dimpotrivă, dimpotrivă, sunt mai severi, sancţionează orice eroare sau lacune în răspunsurile răspunsurile date, neţinând seama de strădaniile elevului în cauză. Unii sunt impresionaţi de originalitatea răspunsurilor răspunsurilor şi soluţiilor formulate, alţii sunt satisfăcuţi de răspunsurile reproductive, reproductive, atribuindu-le valori numerice şi calificative superioare. „Există profesori care folosesc nota ca mijloc de încurajare a elevului, de stimulare, în timp ce alţii o folosesc ca mijloc de constrângere a elevului pentru a depune mai mult efort în activitate şcolară" . se exprimă în supraaprecierea rezultatelor unor elevi sub influenţa impresiei foarte bune pe care unul sau mai Efectul halo mulţi profesori o au despre ei. Datorită reputaţiei bune pe care o au în colectivul şcolar, acestor elevi le sunt trecute cu vederea unele erori, lacune sau rezultate mai slabe. Efectul de anticipaţie Se exprimă în subaprecierea rezultatelor unor elevi sub influenţa părerii nefavorabile pe care profesorul şi-a sau prezicere, cunoscut format-o despre capacitatea şi nivelul de pregătire ale acestora. Fiind convins că elevul X nu poate depăşi nivelul sub numele de „ efectul intelectual scăzut la care se află şi, în consecinţă, nu poate satisface cerinţele programei şcolare, un astfel de profesor va manifesta manifesta anticipativ anticipativ o atitudine atitudine nefavorabilă nefavorabilă faţă de elevul elevul etichetat etichetat definitiv ca fiind slab. Pygmalion" priveşte influenţa exercitată asupra profesorului de diverse circumstanţe pe care el le percepe. Comportamentul Efectul de rol de rol este determinat atât de însuşirile însuşirile persoanei, cât şi de anumite circumstanţe care îl dirijează şi îl reglează ca : ce se aşteaptă de la el?; ce consideră el a fi un răspuns răspuns bun? Dependenţa de aprecierile aprecierile factorilor de răspundere, în evaluarea profesorului, profesorului, fac ca atunci când profesorul ştie că este evaluat pe baza promovabilităţii elevilor, el să devină mai indulgent în aprecierea performanţelor acestora. Apoi mai pot interveni şi erori de apreciere din perspectiva corespondenţei între ceea ce ştie el şi ceea ce a răspuns elevul, devenind subiectiv în apreciere pentru că modelul răspunsului corect aparţine evaluatorului, deci lui. se exprimă în accentuarea subiectivă (la nivelul conştiinţei profesorului) a diferenţelor de nivel dintre Efectul de contrast performanţele unor unor elevi. O lucrare sau un răspuns oral oral sunt apreciate mai bine bine dacă urmează după una mai slabă şi invers - mai exigent când când urmează după una mai bună. bună. În primul caz inducţia inducţia este pozitivă, pozitivă, în cel de-al doilea caz, ea este negativă. provoacă aşteptări pentru profesor, ceea ce devine model de referinţă în evaluare. n cazul elevilor care sunt Statutul şcolar al
Notarea strategică
elevilor Efectul de ordine
Eroarea logică (sau eroarea constantă)
d)Caracteristicile obiectelor de învă ământ e)Natura probelor f)Ce se evaluează g)Tipologia examina ilor
h)Erori în aprecierea conduitei
Eroarea prin asemănare Eroarea prin contrast Eroarea de generozitate Efectul blând Eroarea logică
transferaţi de la clase sau şcoli cu reputaţie foarte bună şi aşteptările profesorului sunt mai mari, de aceea în evaluări pot interveni supraaprecieri a nivelului de performanţă a copilului, dată fiind cunoaşterea „capitalului cultural” al instituţiei , sau clasei respective. asemănător cu cel de contrast se manifestă atât în cazul examinărilor orale, cât şi la corectarea lucrărilor scrise, ordinea în care sunt ascultate, respectiv citite lucrările influenţând aprecierea. Ca variantă a acestui efect este şi efectul de contaminare (efectul de ancorare) care se exprimă în aprecierea subiectivă, deci incorectă, a rezultatelor şcolare sub influenţa cunoaşterii notelor acordate de alţi profesori sau chiar de el la alte evaluări. se produce în situaţiile în care se apreciază şi alte variabile (specifice altor discipline) decât cele considerate oportune la disciplina respectivă, ca: corectitudinea exprimării, aşezarea în pagină, respectarea regulilor de ortografie şi punctuaţie, lizibilitatea şi vizibilitatea scrisului. Variabilitatea aprecierilor se manifestă diferit şi de la obiect de învăţământ la altul. Diferenţele sunt generate de natura conţinuturilor verificate. În cadrul disciplinelor socioumane, precum şi la cele de educaţie artistică, sau la cele în care rezultatele au componente de creaţie subiectivitatea profesorului poate fi mult mai mare, faţă de cele din domeniul ştiinţelor naturii, matematicii, sau gramaticii unde aprecierile au repere de referinţă mult mai exacte. Experienţa demonstrează că evaluările orale sunt mai puţin exacte, generând o variabilitate mai mare în comparaţie cu probele scrise. La probele scrise răspunsul se conservă şi lucrarea poate fi reevaluată. Variabilitatea foarte mare este în funcţie de ce anume se evaluează, mai ales în evaluarea capacităţilor şi a lucrărilor de creaţie, pentru că în evaluarea acumulării de cunoştinţe, deprinderi, stăpânirea unor tehnici, algoritmi, sau abilităţi, poate fi mult mai obiectivă Elevii care dau dovadă de spontaneitate sunt avantajaţi faţă de cei lenţi. Din perspectiva personalităţii elevului, anumite aspecte ale acesteia pot favoriza producerea unor erori de apreciere. Ne referim la starea psihică dominantă în timpul verificării, starea şi gradul de emotivitate, starea de oboseală, nivelul sensibilităţii afective şi cel al capacităţii de autocontrol, specificul temperamental. Toţi aceşti factori personali influenţează negativ sau pozitiv capacitatea de concentrare a atenţiei, de receptare a întrebărilor şi de elaborare a răspunsurilor, calitatea acestora şi a procesului de reactualizare a cunoştinţelor (promptitudine, fidelitate), ritmul gândirii. Efectele negative generate, în unele situaţii, de factorii menţionaţi maschează sau denaturează nivelul real de pregătire a elevilor, favorizând astfel producerea unor erori în actul evaluativ. exprimată în indulgenţa manifestată faţă de aspectele negative în care educatorii se regăsesc pe ei înşişi, fiind un efect care decurge din tendinţa de autodisculpare a evaluatorului. constă în aprecierea mai severă, sub raportul însuşirilor psihice pe care le posedă evaluatorul, dar care sunt deficitare în conduita celorlalţi. se manifestă în conduita diriginţilor şi în general a educatorilor în circumstanţe în care sunt interesaţi de a prezenta o situaţie mai bună în ceea ce priveşte conduita elevilor. se manifestă în tendinţa şi atitudinea unor profesori de a aprecia cu indulgenţă elevii cunoscuţi în raport cu elevii mai puţin cunoscuţi sau cei necunoscuţi (elevii nou veniţi în grupul respectiv). Faţă de aceştia manifestă o anumită rezervă şi o exigenţă mai mare. este provocată de imprecizia, ambiguitatea termenilor care definesc diverse stări afective.
