Contabilitatea mărfurilor Evalu Evaluar area ea stoc stocur urililor or de mărfu mărfuri ri.. Cont Contab abililit itat atea ea stocur stocurililor or de mărfu mărfuri ri la preţu preţull cu amănuntul Această categorie de stocuri constituie o structură importantă în cadrul stocurilor achiziţionate cu scopul revânzării în aceeaşi stare. Sunt asimilate mărfurilor şi stocurile de materii prime şi materiale disponibile, redi redist stri ribu buititee pent pentru ru a fi vând vândut ute, e, prec precum um şi produ produse sele le obţi obţinu nute te din din prod produc ucţiţiee prop propri riee (pro (produ duse se fini finite te,, semifabricate) care se vând prin magazinele proprii. Contabilitatea mărfurilor presupune practicarea următoarelor preţuri specifice circulaţiei mărfurilor: - costul de achiziţie asimilat de cele mai multe ori cu preţul de cumpărare (de facturare al furnizorilor) este specific specific comerţului comerţului en-gros en-gros prin care se achiziţionea achiziţionează ză de la producători producători şi se desface un volum mare de mărfuri. În acest caz contul 371 „Mărfuri” evidenţiază costul de achiziţie, neutilizându-se conturile 378 „Diferenţe de preţ la mărfuri” şi 4428 „TVA neexigibilă”. Rezultatul este reprezentat de adaosul comercial determinat prin calculul preţului de vânzare cu ridicata (cost de achiziţie + adaos). - preţul de vânzare cu amănuntul (inclusiv taxa pe valoarea adăugată) este practicat în comerţul endetail unde vânzarea mărfurilor se face cu bucata. În acest caz pentru ca în contul 371 „Mărfuri” să se formeze preţul de vânzare cu amănuntul se impune utilizarea concomitentă a conturilor 378 „Diferenţe de preţ la mărfuri” şi 4428 „TVA neexigibilă” pentru a reflecta TVA aferentă mărfurilor existente în entităţile en-detail. Potrivit Potrivit metodei de evaluare evaluare la preţ cu amănuntul amănuntul intrările intrările şi ieşirile de mărfuri mărfuri sunt evaluate la preţ cu amănuntul determinat astfel: PVA = Cost de achiziţie + Adaos comercial + TVA La contab contabili ilizar zarea ea operaţi operaţiilo ilorr specif specifice ice mărfur mărfurilo ilorr pot fi delimi delimitat tatee 3 moment momente: e: intrare intrareaa în gestiu gestiune, ne, vânzarea şi scăderea (scoaterea) din gestiune. I. INTRAREA ÎN GESTIUNE . În acest moment se determină preţul cu amănuntul al mărfurilor care se înregistrează în contul 371 „Mărfuri” ţinând seama de componentele sale: 1. Costul de achiziţie rezultă din facturile furnizorilor şi se reflectă ca o obligaţie faţă de furnizori în contul 401 „Furnizori”. 2. Adaosul comercial se calculează prin aplicarea cotei de adaos practicată de entitate asupra costului de achizi achiziţie ţie;; prin prin însuma însumarea rea acesto acestorr 2 compon component entee se obţine obţine preţul preţul de vânzar vânzare. e. Adaosu Adaosull comerc comercial ial se evidenţiază în contul 378 „Diferenţe de preţ la mărfuri” (P), cont care reflectă în calitatea sa de cont rectificativ al stocurilor de mărfuri următoarele: - în credit : adaosul comercial aferent mărfurilor intrate; - în debit : adaosul comercial aferent mărfurilor vândute. 3. TVA concură la formarea preţului de vânzare cu amănuntul aferent mărfurilor intrate şi se evidenţiază în creditul contului 4428 „TVA neexigibilă”. Cota de TVA se aplică la preţul de vânzare format din cost de achiziţie şi adaos comercial. TVA = 19% x preţ de vânzare = 19% x (cost de achiziţie + adaos comercial) Diminuarea contului 4428 are loc cu ocazia scăderii din gestiune a mărfurilor vândute.
II. VÂNZAREA MĂRFURILOR (VÂNZAREA PROPRIU-ZISĂ) . Are loc de regulă cu numerar, dar şi cu tichete valorice sau cu card-uri, preţul cu amănuntul fiind detaliat la vânzare pe 2 componente: - preţul de vânzare (se va utiliza contul 707 „Venituri din vânzarea mărfurilor”) - TVA colectată inclusă în preţ (se va utiliza contul 4427 „TVA colectată”. Calculul TVA colectată inclusă în preţul de vânzare cu amănuntul aferent mărfurilor vândute se face prin aplicarea cotei recalculate de TVA asupra PVA, iar preţul de vânzare se calculează ca diferenţă: PVA – TVA inclusă în preţ. Cota recalculată de TVA se determină prin aplicarea procedeului „sutei mărite”. C' TVA =
Cx 100
100
+ C
unde: C = cota de TVA C'= cota recalculată de TVA
C' TVA =
19 x100 100
19
+
= 15,966387
III. SCĂDEREA DIN GESTIUNE . Se face lunar la preţul de vânzare cu amănuntul evidenţiindu-se
concomitent: - costul de achiziţie al mărfurilor vândute reflectat în debitul contului 607 „Cheltuieli privind mărfurile”; - adaosul comercial aferent mărfurilor vândute regăsit în debitul contului 378 „Diferenţe de preţ la mărfuri”; - TVA neexigibilă aferentă vânzărilor regăsită în contul 4428 „TVA neexigibilă”. Adaosul comercial aferent mărfurilor vândute se determină de regulă prin metoda procentului mediu de adaos comercial: a. determinarea cotei/procentului de adaos comercial: K378 =
SIc 378
( SId 371
− SIc
+ Rc
378
4428 ) + ( Rd 371
− Rc
4428 )
)
b. stabilirea adaosului comercial aferent stocului de mărfuri: adaos comercial = K378 x (Sfd371 – Sfc 4428)
Contabilitatea stocurilor obţinute din activitatea de exploatare A. Contabilitatea stocurilor fabricate Produsele finite sunt bunuri care au parcurs toate fazele procesului de fabricaţie şi nu au nevoie de prelucrări ulterioare în cadrul entităţii, corespund normelor de calitate, au fost recepţionate şi s-au întocmit documentele de predare la magazie. Semifabricatele sunt produse al cărui proces tehnologic s-a terminat într-o secţie (fază de fabricaţie) s-au întocmit documentele de predare la depozit, urmează a fi prelucrate în continuare pentru a intra în componenţa produselor finite sau vândute terţilor. Produsele reziduale reprezintă produse rebutate ce nu corespund normelor de calitate, materialele recuperabile şi deşeurile. Conturile 341„Semifabricate”, 345„Produse finite”, 346„Produse reziduale” , după conţinutul economic sunt conturi de active circulante materiale (stocuri), iar după funcţia contabilă conturi de active. În metoda inventarului permanent se debitează cu preţul de înregistrare (costul efectiv de producţie sau costul prestabilit) al produselor intrate în gestiune şi se creditează cu valoarea la preţ de înregistrare aferent produselor ieşite din gestiune. Soldul debitor reprezintă valoarea la preţ de înregistrare aferent produselor existente în stoc. În metoda inventarului intermitent conturile de stocuri se debitează la sfârşitul lunii cu valoarea la preţ de înregistrare aferent produselor existente în stoc şi se creditează la începutul lunii cu valoarea stocului iniţial de produse. În situaţia în care evidenţa produselor se ţine la costuri prestabilite 1 (standard), iar costurile de producţie calculate la finele lunii sunt diferite se utilizează contul 348 „Diferenţe de preţ la produse”, folosit de regulă în cazul inventarului permanent. Acest cont evidenţiază diferenţele (în plus sau în minus) dintre costul de producţie efectiv şi costul prestabilit al produselor. Este un cont rectificativ al valorii de înregistrare a produselor, cont bifuncţional. Costul standard (prestabilit) este antecalculat în funcţie de nivelurile normale ale materialelor, manoperei, etc. Aceste niveluri sunt revizuite periodic şi ajustate în funcţie de condiţiile existente la un moment dat. În acest caz contul 345 „Produse finite” funcţionează la costul standard (prestabilit). Diferenţele de preţ între costul prestabilit sau costul standard al produselor şi costul lor efectiv se înregistrează în conturile de diferenţe şi se repartizează asupra valorii bunurilor ieşite pe baza unui coeficient de repartizăre (K) calculat prin relaţia : SI + RD cumulat al ct. 348 „Diferenţe de preţ la produse” Kr = -------------------------------------------------------------------------SI + RD cumulat al ct. 345 „Produse finite” 1
RC ct. 348 = RC ct. 345 „Produse finite
x
Kr
La finele perioadei, soldul contului de diferenţe de preţ se cumulează cu soldul contului de produse evidenţiate la preţ de înregistrare, rezultând astfel valoarea produselor la costul de producţie efectiv.
Cost efectiv > cost prestabilit În debitul contului se înregistrează diferenţele în plus (nefavorabile economic) dintre costul efectiv şi costul prestabilit aferente produselor intrate în gestiune din producţie proprie C711”Variaţia stocurilor” În creditul contului se înregistrează diferenţele în plus dintre costul efectiv şi costul prestabilit repartizate asupra produselor ieşite din gestiune prin vânzare D711. Cost efectiv < cost prestabilit În creditul contului se înregistrează diferenţele în minus (favorabile economic) aferente produselor intrate în gestiune din producţie proprie D711 În debitul contului se înregistrează diferenţele în minus dintre costul efectiv şi costul prestabilit repartizate asupra produselor ieşite din gestiune prin vânzare C711 Soldul contului debitor respectiv creditor reprezintă diferenţele în plus respectiv în minus aferente produselor existente în stoc. Contabilitatea operaţiunilor privind produsele finite se diferenţiază în funcţie de metoda de contabilitate sintetică a stocurilor respectiv dacă se apelează la metoda inventarului permanent sau metoda inventarului intermitent. SCHEMA GENERALĂ Metoda inventarului permanent 1/n Obţinere produse finite - bon de predare 345 = 711 cost standard 2/n ∆ în +, în - (cost efectiv, cost prestabilit) 348 = 711 ∆ + 711 = 348 ∆ 3/n Vânzare – factura de vânzare 411 = % preţ de vânzare+TVA 701 preţ de vânzare 4427 TVA 4/n Descărcare gestiune 711 = % cost efectiv 345 cost prestabilit 348 ∆+ 711 = 345 cost prestabilit 348 = 711 ∆5/n 6/n+1
-
1/n
Metoda inventarului intermitent -
2/n ∆ în +, în - (cost efectiv, cost prestabilit) rămâne fără obiect (evaluarea produselor fabricate pe bază de inventare faptice se realizează direct în costuri efective) 3/n Vânzare – factura de vânzare 411 = % preţ de vânzare+TVA 701 preţ de vânzare 4427 TVA 4/n -
5/n La sfârşitul lunii n are loc inventarierea 345 = 711 cost efectiv 6/n+1 La începutul lunii n+1 scoaterea stocurilor din evidenţă 711 = 345
Pentru a înţelege fluxul înregistrărilor contabile privind produsele fabricate se prezintă în continuare modul de funcţionare al contului 711„Variaţia stocurilor” care evidenţiază costul de producţie aferent producţiei obţinute şi livrate. Este un cont bifuncţional. Se creditează cu costul de producţie sau cu costul prestabilit aferent produselor şi producţ iei neterminate obţinute, precum şi cu diferenţele de preţ aferente. Se debitează cu costul de producţie sau cu costul prestabilit aferent produselor ieşite din gestiune în urma vânzării şi a reluării la începutul perioadei a producţiei în curs de execuţie, precum şi cu diferenţele de preţ aferente. Soldul final creditor reprezintă variaţia în plus (creşterea) stocului de produse faţă de începutul lunii. Soldul final debitor reflectă variaţia în minus (descreşterea) stocului de produse faţă de începutul lunii.
B. Contabilitatea producţiei în curs de execuţie Producţia în curs de execuţie reprezintă producţia care nu a trecut prin toate fazele de prelucrare prevăzute de procesul tehnologic, produsele nesupuse probelor şi recepţiei tehnice sau necompletate în întregime, inclusiv lucrările şi serviciile neterminate. Se determină la finele perioadei de gestiune şi se evaluează la costul de producţie. Contabilitatea se conduce cu grupa 33 „Producţia în curs de execuţie” care cuprinde conturile 331 „Produse în curs de execuţie” şi 332 „Lucrări şi servicii în curs de execuţie” . Sunt conturi de stocuri de activ, care se debitează la stocare cu costul de producţie al producţiei în curs de execuţie consemnată în listele de inventariere (33 „Producţie în curs de execuţie” = 711 „Variaţia stocurilor”) şi se creditează în momentul destocării la începutul perioadei următoare, odată cu scoaterea ei din gestiune (711 „Variaţia stocurilor” = 33 „Producţia în curs de execuţie”). Soldul debitor reprezintă valoarea la cost de producţie aferent producţiei neterminate la sfârşitul perioadei.
Contabilitatea deprecierii stocurilor Stocurile pot suferi deprecieri în raport cu valoarea de intrare, ca urmare a demodării, degradării sau datorită faptului că la inventar, valoarea realizabilă netă este apreciată ca fiind mai mică decât valoarea contabilă (de înregistrare). Întrucât activele de natura stocurilor trebuie reflectate în bilanţ la valoarea cea mai mică dintre cost şi valoarea realizabilă netă, valoarea stocurilor se diminuează până la valoarea realizabilă netă, prin înregistrarea în contabilitate a ajustărilor pentru deprecierea stocurilor. Relaţia de principiu utilizată pentru calculul ajustărilor la închiderea exerciţiului financiar cu ocazia inventarierii activelor este: Ajustări pentru= Valoarea contabilă - Valoarea de inventar deprecierea stocurilor (costul lor) (realizabilă netă) Deprecierea valorii stocurilor nu se face în mod direct prin creditarea conturilor de stocuri ci prin folosirea conturilor rectificative din grupa 39„Ajustări pentru deprecierea stocurilor şi producţiei în curs de execuţie” în cadrul căreia sunt create conturi pentru fiecare categorie de stocuri astfel. Conturile din grupa 39 după conţinutul economic sunt conturi rectificative ale valorii stocurilor, prin deducerea valorii ajustărilor din valoarea de înregistrare a categoriei respective de stocuri, în vederea stabilirii valorii nete a lor. După funcţia contabilă sunt conturi de pasive. Se creditează cu valoarea ajustărilor constituite sau suplimentate de regulă la sfârşitul exerciţiului pe seama cheltuielilor de exploatare privind ajustările pentru deprecierea activelor circulante. Se debitează în exerciţiul următor cu ajustările anulate sau diminuate aferente stocurilor ieşite din gestiune ca urmare a utilizării sau valorificării lor, trecându-se la venituri din ajustări pentru deprecierea activelor circulante. Soldul creditor reprezintă valoarea ajustărilor constituite la finele perioadei. Exemplu: La sfârşitul exerciţiului N ca urmare a inventarierii rezultă următoarea situaţie a stocurilor. lei Denumirea Valoarea Valoarea Diferenţe Ajustare stocurilor contabilă de inventar +/ de creat (Vc) (Vi) . 301 „Materii prime” 250.000 260.000 + 10.000 302 „Materiale 90.000 90.000 consumabile” 345 „Produse finite” 350.000 300.000 - 50.000 50.000 depreciere 371 „Mărfuri” 1.000.000 980.000 - 20.000 20.000 depreciere . Ajustarea pentru deprecierea stocurilor se constituie numai dacă Vi < Vc deci dacă rezultă minus de valoare. Înregistrarea constituirii ajustărilor la finele exerciţiului N: a) pentru deprecierea produselor finite şi a mărfurilor
70.000
6814
Cheltuieli
de
=
%
exploatare ajustările deprecierea circulante
privind pentru activelor
394 Ajustări pentru deprecierea produselor 397 Ajustări pentru deprecierea mărfurilor
La sfârşitul exerciţiului N+1 situaţia stocurilor se prezintă astfel: Stocuri Valoarea Valoarea de Diferenţe Ajustări contabilă inventar + / necesare (Vc) (Vi) 301 250.000 230.000 - 20.000 20.000 depreciere 302 90.000 90.000 345 350.000 340.000 - 10.000 10.000 depreciere 371 1.000.000 1.000.000 La sfârşitul exerciţiului N + 1 a) Ajustări de constituit la materii prime
20.000
50.000 20.000 Ajustări existente 50.000 20.000
6814 Cheltuieli de = exploatare privind ajustările pentru deprecierea activelor circulante
391 Ajustări pentru deprecierea materiilor prime 00
% 394 Ajustări pentru deprecierea produselor 397 Ajustări pentru deprecierea mărfurilor
7814 Venituri din ajustări pentru deprecierea activelor 00 circulante
20.0
b) Reducerea ajustării la produse finite cu 40.000 lei şi anularea ajustării la mărfuri prin trecerea sumelor respective la venituri.
40.000 20.000
=
Aplicatie
60.0
