SEMINAR FUNDAMENTELE FUNDAMENTE LE FUNDAMENTEL E PEDAGOGIEI
STUDENŢ I :
CE ESTE AUTOED UCAŢIA ? DUC DU NECESITATEA , POSIBILITATEA ŞI REALITATEA AUTOEDUCAŢIEI CUNOAŞTEREA EULUI PROPRIU ORGANIZAREA EFICIENTĂ A ACTIVITĂŢII ŞI FO FOLO LOSI SIRE REA A EF EFIC ICIE IENT NTĂ A B UGET UG ETUL ULL DE BUGE BU GETU TUL TIMP METODE ŞI PROCEDEE FOLOSITE ÎN PROCESUL AU AUTOMODELĂRII
NECESITATEA ŞI ACTUALITATEA AUTOEDUCAŢIEI Tendinţa naturală a omului de a se autodepăşi reprezintă “ combustibilul “ străduinţei de a izbuti pe un plan superior fa ţă de înaintaşii săi . Fiinţa umană vine pe lume neîmplinită şi ea nu încetează să se perfecţioneze ca om până la adânci bătrâneţi . Autoperfecţionarea continuă este cerută înainte de toate de exigenţele mereu sporite ale activităţii profesionale , oamenii fiind nevoiţi să –şi schimbe odată sau chiar de două ori profesia iniţială . Astfel , oamenii trebuie să înveţe din mers profesii şi specialităţi noi. Bogdan Suchodolski afirma : “ … intrăm într-o epocă în care factorii principali nu mai sunt ca până acun resursele naturale , investiţiile şi nici tehnica .Factorii esenţiali ai dezvoltării socio – economice sunt oamenii calificaţi , oameni cu aptitudini creatoare , inteligenţi “ INTELIGENŢA UMANĂ - SURSĂ INEPUIZABILĂ DE PROSPERITATE ŞI DE
Termenul de autoeducaţie provine de la grecescul ,,autos’’=sine ,,autos’’=sine î nsu nsu şi,si latinescul ,,educatio’’=educa ţ ie
AUTOEDUCAŢ IA reprezintă un concept corelat cu : Educa ţ ia Instruirea Autoinstruirea Educa ţia permanent ă Autoeduca ţ ia poate fi definita ca fiind activitatea fiinţei umane desfăşurată in scopul perfecţionării propriei personalităţi, adică educaţie prin sine însuşi . Se identifică uneori cu conceptul de autoinstruire . Autoinstruirea – acţiunea fiinţei umane de a învăţa
Dancsuly, Salade, Vrabie, Comănescu prin notele definitorii asupra Autoeducaţiei demonstrează : caracterul conştient , sistematic, planificat existenţa scopului motivaţia intrinsecă efortul propriu Caracterul conştient , sistematic, planificat nu există totdeauna în autoeducaţie pentru că intervin : lipsa de experienţă la începutul procesului de autoeducaţie ; particularităţile de vârstă; nivelul scăzut al voinţei; natura sarcinilor urmărite. Continutul autoeducatiei poate fi analizat din perspectiva procesului de dezvoltare a personalitatii in diferite etape ale vietii ( Barna, Andrei, ). În acest context, autoeducafia, in calitatea sa de "activitate desfasurata in scopul perfectionarii propriei personalitati" are simultan: un caracter subiectiv, reprezentand un produs al educatiei superior proiectata, organizata, coordonata, (auto)perfectionata; un caracter auto-reglator, reprezentand saltul functional de la conexiunea inversa externa (subiect-obiect) la conexiunea inversa interna (subiect-subiect); un caracter corelativ, reprezentand legatura structurala existenta
Pedagogii L. Ruvinski – I. Comănescu afirmă că procesele de educaţie şi autoeduca ţie sunt activit ăţi neplanificate , nesistematice , sporadice.
AUTOEDUCAŢIA – ACTIVITATEA FIINŢEI UMANE DESFĂŞURATĂ ÎN SCOPUL PERFECŢIONĂRII PROPRIEI PERSONALITĂŢI Caracteristicile , profunzimea eficienţei autoeduca ţiei depind de o serie de condiţii : nivelul de dezvoltare al conştiin ţei de sine; calităţile volitile ale fiin ţei umane ( perseveren ţă, înfrânare ); stăpânirea priceperilor de deprindere de muncă intelectuală ; natura şi complexitatea sarcinilor propuse ;
AUTOEDUCAŢIA trebuie analizată în
corelaţie cu : Educaţia Educaţia permanentă În primii ani ai educaţiei , are loc o dezvoltare situaţională a personalităţii, sub influenţa situaţiilor concrete , imitaţia şi influenţele concrete au rol hotărâtor . Îmbogăţirea experienţei , a dezvoltării fizice şi psihice , comportamentul este determinat de cerinţele interne . Sfârşitul preadolescenţei conduce la restructurarea profundă a : organismului
G.W. Allport afirmă că în adolescen ţă se produce acel salt educativ în în dezvoltarea conştiinţei de sine care permite şi stimulează declanşarea preocuparea de autoperfecţionare Apariţia autoeducaţiei presupune : • Maturitate : fizică
psihică morală nivel de cultură generală • capacitatea de autocunoaştere şi de dezvoltare a conştiinţei de sine în condiţii de mediu şi educaţie Autoeducaţia poate apărea şi mai târziu fiind favorizată de anumite evenimente, în care individul compară ceea ce te tr buie ă fi trebui •
î n a e r a t r n I i i i ţ n o a l e r l e a O i a n u o c s s
ta r e m i tă d e n e l in i ş te
S po ri r e a e x ig en ţ d e p e l o r f aţ r op ă r ia p e r s o an ă
e n u i s n e O t
lă a n i o ţ a t iv o m
AUTOEDUCAŢIA reprezintă o
o
: rezultatul firesc al educaţiei ; etapa când ( normele ) cerinţele sunt interiorizate în cerinţe proprii şi devin cerinţe interne ;
De aici înainte, dezvoltarea personală are loc prin întrepătrunderea influenţelor externe şi
RAPORTUL DINTRE EDUCAŢIE ŞI AUTOEDUCAŢIE Raportul educaţie-autoeducatie construieste practic un nou
echilibru intre factorii externi si factorii interni ai activitatii de formare-dezvoltare a personalitatii, factori situati pe o linie de evolutie ascendenta. Astfel educatia, aflata initial alaturi de mediu in ipostaza unui factor extern, devine treptat - prin educatie permanenta si autoeducatie -un factor intern stabil, care reflecta, la nivel functional si structural, capacitatea intrinseca a personalitatii umane de (auto)perfectionare continua a activitatii sale individuale si sociale. Educatia asigura, la acest nivel, atingerea scopului pedagogic fundamental al organizatiei scolare moderne si postmodeme: "a face din obiectul educatiei subiectul propriei sale educatii, din omul care capata, educatie omul care se educa el insusi" (Faure, Edgar Autoeducatia incepe sa se manifeste de obicei la varsta preadolescentei sau a pubertatii. Nu sunt excluse nici maturizarile precoce si nici cele tardive. LA NIVEL PREŞCOLAR : Educaţia este mai mare decât autoeducaţia De la varsta prescolara, copilul este antrenat in diferite activitati in vederea formarii calitatilor volitive. Ele pot fi grupate in cateva categorii:
LA ŞCOLARUL MIC : Educaţia este mai mare sau egală cu autoeducaţia Pana la varsta de 10-11 ani dominate sunt influentele externe desi apar si momente de manifestare a copilului ca subiect al educatiei. Preocuparea pentru autoeducatie nu apare de la sine, ci este un act pregatit prin intregul proces educational. Educatorul (parinte, invatator) este cel ce creeaza deschiderea interesului pentru sine, cel ce initiaza contactul cu lumea si cu propria persoana. PREADOLESCENŢĂ : Educaţia este egală cu autoeducaţia Preadolescenta este prima etapa la care autoeducatia se poate realiza in mod sistematic, organizat si planificat. In aceasta perioada el incepe sa se desopere si sa se priveasaca cu alti ochi, sa-si indrepte atentia spre problemele reale ale existentei sale care pana atunci nu-l preocupau. Dezvoltarea constiintei de sine, tendinta spre independenta si experineta sociala tot mai bogata marcheaza o anunita maturitate psihologica, intelectuala si morala necesara pentru afiramarea procesului de autoeducatie. Sensisblitatea marita, excitabilitatea pronuntata, ca si influentele negative tot mai numeroase ale educatiei incidentale presupun stimularea si indrumarea preocupatrilor de automodelare la aseasta varsta. ADOLESCENŢĂ : Educaţia este mai mică sau egală cu autoeducaţia Adolescenta este considerata varsta autoeducatiei, in sesul ca in cele mai multe cazuri preocuparile de autoformare constienta,
Spre deosebire de preadolescenti, care se orienteaza mai ales spre autoeducatia fizica si cea cu carcter practic (unde succesele sunt mai observabile), adolescentii imbratiseaza cu succes toate comportamenetele autoformarii personalitatii. In domeniul autoeducatiei intelectuale adolescentii se orienteaza spre formarea unor algoritmi proprii gandirii logice a operatiilor intelectuale, insusirea conceptiei despre lume . Deseori, apare tentinta de autoinoire, de schimbare profunda si totala, dorinta de a deserveni alt om. Adolescentilor le devine accesibila lumea frumosului. Apare dorinta de instruire estetica, spre formarea componentelor atitudinii estetice (gustul, judecata, idealul, sentimentele si convingerile estetice). Atat la baieti, cat si, mai ales la fete, infatisarea exterioara devine obiectul atentiei. Putem distinge, asadar, doua stadii in procesul de evolutie a autoeducatiei: 1. stadiul pregatirii pentru autoeducatie, specific varstei prescolare si varstei scolare mici 2. 2. stadiul autoeducatiei propriu-zise ADULT : Educaţia este egală cu autoeducaţia
MENIREA EDUCAŢIEI ESTE SĂ PREGĂTEASCĂ FIINŢA UMANĂ PENTRU CONTINUAREA EDUCAŢIEI PRIN EFORT PROPRIU PE TOT PARCURSUL VIEŢII . ÎNTRE EDUCAŢIE, AUTOEDUCAŢIE ŞI EDUCAŢIA PERMANENTĂ EXISTĂ UN RAPORT DE CONTINUITATE ŞI DISCONTINUITATE , ASFEL : Educaţia creează condiţiile esenţiale (motivaţie, capacităţi, priceperi, deprinderi , tehnici de muncă intelectuală ) pentru apariţia Autoeducaţiei (însumează conţinutul desăvârşit al educaţiei )
PRIN AUTOEDUCAŢIE , EDUCAŢIA
EDUCAŢIA PERMANENTĂ – STRATEGIE DE ADAPTARE , RESTRUCTURARE SAU PERFECŢIONARE A PREGĂTIRII PROFESIONALE. EA VIZEAZĂ REÎNNOIREA , ÎMBOGĂŢIREA CUNOŞTINŢELOR. Toffler Toffler afirma : “ … analfabetul de mâine nu va fi cel care nu ştie să citească ci VA FI CEL CARE NU A ÎNVĂŢAT CUM SĂ ÎNVEŢE “
AŞADAR , PUTEM SPUNE CĂ AUTOEDUCAŢIA REPREZINTĂ MODALITATEA FUNDAMENTALĂ DE REALIZARE A EDUCAŢIEI PERMANENTE
ESENŢA SOCIALĂ A AUTOEDUCAŢIEI derivă din interdependenţa între dezvoltarea personală şi dezvoltarea socială bazată pe : viaţa în colectiv şi relaţiile interumane care ofer ă individului modele de urmat rolul prietenilor , al microgrupului
RESPONSABILITATEA TÂNĂRULUI PENTRU PROPRIA LUI DEVENIRE “ Ne fac înţelepţi nu amintirile trecutului, ci responsabilităţile viitorului “ Rezultă astfel corelarea ridicată între gradul de conştientizare a răspunderii proprii pentru formarea ală i şi te ările
AUTOEDUCAŢIA ÎNTRE POSIBILITATE ŞI REALITATE
Omul reprezinta un produs al propriilor realizari, ceea ce a faurit singur din propria lui fiinta ; dar ca orice creatie, pentru a se desavarsi ,, trebuie mai intai afundata in timpul prin care va deveni « ( Antoine de Saint- Exupery ). Nu intamplator, stiinta moderna a demonstrat ca aproape fiecare om este potential dotat pentru a utilza instrumentele autoeducatiei. Studiile facute de specialisti evidentiaza capacitatile de care dispune creierul uman in stocarea si prelucrarea informatiilor. Daca s-ar folosi doar 50% din capacitatea intelectuala, un om obisnuit ar putea sa vorbeasca 30 de limbi sau sa urmeze 10- 15 facultati.. Realitatea este ca folosim cel mult 10% din potentele fizice si psihice.Diferenta dintre posibil si real, este chiar diferenta intre ceeea ce suntem si ce putem deveni..Prin autoeducatie, omul poate sa reduca o parte semnificativa a acestui decalaj.. La varsta preadolescentei se poate face primul pas in abordarea autoeducatiei, in mod sistematic , organizat si planificat.Fiind etapa cea mai timpurie a autoeducatiei, pot sa apara o serie de dificultati sau particularitati.Ele sunt determinate de modul de receptare a informatiilor, fixarea si realizarea obiectivelor propuse, directiile prioritare . Cercetarile releva faptul ca adolescentii se pot entuziasma foarte repede, atunci cand participa la actiuni bine
AUTOEDUCAŢIE ŞI AUTOCUNOAŞTERE IMPORTANŢA AUTOCUNOAŞTERII Autocunoaşterea reprezintă sarcină a cunoaşterii în general Socrate : “ … autocunoaşterea este autoperfecţionare morală ( înţelepciune , bărbăţie ,cumpătare) Apollo din Delphi : “ Cunoaşte-te pe tine însuţi “ Complexitatea căutării de sine este dată de complexitatea fiinţei umane Mihai Stoian în ,,Modele şi modele de viaţă “ : procesul desăvârşirii de sine are 3 trepte : 1. Imaginea de sine – conduce la realizarea de sine ; 2. Idealurile – construiesc planuri de viaţă; 3. Concepţia de viaţă – dezvoltă personalitatea . Cunoaşterea de sine exprimată în autoapreciere obiectivă , aprecierea corectă a semenilor , optimizarea activităţii ,
Cunoaşterea de sine întărită de cunoaşterea altora dă posibilitatea fiinţei umane de a evita conflictele cu semenii , conflicte ce pot genera tensiuni .
SURSELE CUNOAŞTERII DE SINE : Acţiune Relaţiile cu oamenii Informarea ştiinţifică
GREŞELI ÎN ÎNTOCMIREA PROGRAMULUI DE AUTOEDUCAŢIE : tendinţa de a urmări mai multe obiective ; tendinţa de a elabora programe prea generale, fără a ţine seama de particularităţile propriei personalităţi şi de sarcinile profesionale şi extraprofesionale ; tendinţa de a fixa programe prea frigide , planificând orice minut . A lucra după programe nu înseamnă a lucra fără pauză. Este necesară reorganizarea planului . A munci fără un program precis duce la reorientarea activităţii , la încordare psihică şi chiar la eşec . O bună planificare şi programare a activităţilor permite evitarea : muncii în asalt ; împletirea împletirea dintre muncă şi odihnă ; distribuirea corectă a diferitelor forme de activitate.
REGULI PENTRU FOLOSIREA EFICIENTĂ A BUGETULUI DE TIMP Precizează scopul activităţilor ; Concentrează- te asupra a ceea ce este principal ; Învaţă să fii hotărât ; Fixează termene precise pentru îndeplinirea sarcinilor ; Foloseşte integral timpul ; Apucă- te de lucru imediat ; Cheltuieşte timpul liber cât mai raţional ; Alternează activităţile ; Nu scăpa din vedere nici lucrurile mărunte ; Pentru fiecare activitate în parte foloseşte orele cele mai potrivite ;
R.Steiner spune ca: “educatorul este gradinarul care trebuie sa ajute floarea sa cresca.Nu sa-i schimbe specia,nu sa-i imprumute propriile idealuri,nu sa faca planuri pentru exigenta…” V Pavelcu spunea ca: “nu exista o sursa mai bogata in satisfactii decat aceea de a te simti opera propriei tale personalitati si scluptor a propriei tale fiinte
Barna,A.,, În puterea noastră autoeducaţ ia – Tinere ţe , autoeducaţ ie , responsabilitate “ , Ed . Albatros , Bucuresti , 1989 Barna,A.,,Autoeducatia.probleme teoretice si metodologice’’E.D.P.1995 Barna,A,,Curs de pedagogie.Fundamentele teoretice ale educatiei’’ http://www.eltauniversitate.ro/ http://www.observatorul.com/ http://www.activ.andirivac.ro/
