ASIGURAREA RISCURILOR CATASTROFICE

Asigurarea riscurilor catastrofice catastrofice

2

Cuprins: I. Introducere..................... Introducere.................................. ........................... ........................... ........................... ........................... ........................... ...................3 .....3 II. Clasificarea dezastrelor....................... dezastrelor.................................... ........................... ........................... ........................... ......................6 ........6 III. Evaluarea riscurilor de catastrofă şi predispoziţia la dezastre...................12 dezastre...................12 III.1. Caracterizare generala........................ generala..................................... ........................... ........................... ........................... ..............12 12 III.2. Caracteristicile asigurării riscurilor catastrofice.................... catastrofice................................. ................15 ...15

III.2.1.Frecvenţa de apariţie a riscurilor........................................................15 III.2.2.Mărimea evenimentului......................................................................16 III.2.3.Locaţia..... III.2.3.Locaţia................... ........................... ......................... .......................... ........................... ........................... ........................16 ..........16 III.3. Evaluarea riscurilor catastrofice din perspectiva Swiss Re..................17

III.3.1.Modulul III.3.1.Modulul riscului............... riscului............................. ........................... ........................... ........................... .......................... .............18 18 III.3.2.Modulul III.3.2.Modulul Vulnerabilităţii...... Vulnerabilităţii................... ........................... ........................... ........................... .........................1 ...........199 III.3.3.Modulul III.3.3.Modulul Distribuţiei Distribuţiei valorii................. valorii............................... ........................... ........................... ......................20 ........20 III.3.4.Modulul condiţiilor de asigurare.........................................................21 III.3.5.Combinarea celor 4 module...............................................................23 IV. Aspecte ale reasigurării riscurilor catastrofice.................... catastrofice.................................. ........................24 ..........24

IV.1. Pagubele potenţiale maxime...............................................................24 IV.2. Reasigurarea riscurilor catastrofice.....................................................25 V. Riscul de catastrofă în România şi ş i asigurarea acestuia..............................26 acestuia..............................26

V.1.Riscul de catastrofă în ţara noastră.......................................................26 V.2.As V.2.Asig igura urarea rea clădi clădiril rilor or,, a altor altor const construc rucţii ţii şi a conţi conţinut nutulu uluii aces acestor toraa împotriva pagubelor produse de calamităţile naturale.................................28 VI. Bibliografie.................. Bibliografie............................... ........................... ........................... ........................... ........................... ........................... .................30 ...30


3

I. Introducere Calamităţile naturale au un potenţial foarte ridicat de a produce pagube materiale şi pierderi de vieţi omeneşti de mari proporţii. Expunerea la aceste riscuri a crescut din ce în ce mai mult. Potenţialul de catastrofă determinat de cresterea populaţiei, populaţiei, înfiinţarea unor localitaţi în zone anterior nelocuite, cresterea numărului de construcţii, de locuinţe, de unităţi economice pentru producţie, comerţ, servicii, dezvoltarea economică în regiunile mai expuse, apariţia de aglomerări urbane, dezvoltarea tehnologiei, densitatea mare a valorilor în oraşe şi zone industriale preocupă tot mai mult întreaga comunitate. Din acest motiv este nevoie de o documentare detaliată asupra tipurilor şi forţei catastrofelor naturale cu rol în luarea deciziilor economice şi politice. Pericolul de catastrofă este potenţat şi de schimbările mediului datorită activităţii activităţii oamenilor, oamenilor, modificarea climei cu implicaţii asupra creşterii nivelului mării, modificarea vegetaţiei, cresterea volumului precipitaţiilor şi reaşezarea zonelor cu precipitaţii foarte ridicate sau foarte scazute. Pagubele materiale, pierderile de vieţi omeneşti, şocul psihologic puternic suferit de populaţie, populaţie, efectul producerii producerii acestora pe termen termen lung, lung, determin determinăă crestere crestereaa interesu interesului lui pentru pentru elabora elaborarea rea unor unor studii studii privind riscurile de catastrofă, studierea atentă a fenomenului şi sub aspectul asigurării care ar putea prin rolul şi natura ei să facă mai puţin simţite pagubele materiale şi să repună pe cei afectaţi în situaţia patrimonială existentă înainte de producerea dezastrului. Deoarece riscurile de catastrofă sunt în general asigurabile este necesară o anali analiză ză şi o docu documen mentaţ taţie ie detali detaliat atăă a asigu asigură răril rilor or care care să prezi prezinte nte tipuri tipurile, le, dimen dimensiu siunil nilee şi intens intensita itatea tea dezast dezastre relor lor şi impli implica caţii ţiile le lor în scopu scopull adopt adoptări ăriii deciziilor optime. Bazându-se pe situaţiile anterioare, în ultimele decenii s-au elaborat hărţi pentru zonele cu potenţial de catastrofă în funcţie de care se fac estimări pentru viitor. Catastrofele naturale cu mare potenţial distructiv sunt cutremurele, tsunami, erupt eruptiil iilee vulca vulcanic nice, e, ciclo cicloane anele, le, tornad tornadele ele,, furtun furtunile ile extra extratro tropic picale ale,, furtu furtunil nilee regiona regionale, le, furtunil furtunilee musonic musonice, e, ploaia, ploaia, grindina grindina,, fulgerul fulgerul,, înghetul înghetul,, inundati inundatiile, ile,


3

I. Introducere Calamităţile naturale au un potenţial foarte ridicat de a produce pagube materiale şi pierderi de vieţi omeneşti de mari proporţii. Expunerea la aceste riscuri a crescut din ce în ce mai mult. Potenţialul de catastrofă determinat de cresterea populaţiei, populaţiei, înfiinţarea unor localitaţi în zone anterior nelocuite, cresterea numărului de construcţii, de locuinţe, de unităţi economice pentru producţie, comerţ, servicii, dezvoltarea economică în regiunile mai expuse, apariţia de aglomerări urbane, dezvoltarea tehnologiei, densitatea mare a valorilor în oraşe şi zone industriale preocupă tot mai mult întreaga comunitate. Din acest motiv este nevoie de o documentare detaliată asupra tipurilor şi forţei catastrofelor naturale cu rol în luarea deciziilor economice şi politice. Pericolul de catastrofă este potenţat şi de schimbările mediului datorită activităţii activităţii oamenilor, oamenilor, modificarea climei cu implicaţii asupra creşterii nivelului mării, modificarea vegetaţiei, cresterea volumului precipitaţiilor şi reaşezarea zonelor cu precipitaţii foarte ridicate sau foarte scazute. Pagubele materiale, pierderile de vieţi omeneşti, şocul psihologic puternic suferit de populaţie, populaţie, efectul producerii producerii acestora pe termen termen lung, lung, determin determinăă crestere crestereaa interesu interesului lui pentru pentru elabora elaborarea rea unor unor studii studii privind riscurile de catastrofă, studierea atentă a fenomenului şi sub aspectul asigurării care ar putea prin rolul şi natura ei să facă mai puţin simţite pagubele materiale şi să repună pe cei afectaţi în situaţia patrimonială existentă înainte de producerea dezastrului. Deoarece riscurile de catastrofă sunt în general asigurabile este necesară o anali analiză ză şi o docu documen mentaţ taţie ie detali detaliat atăă a asigu asigură răril rilor or care care să prezi prezinte nte tipuri tipurile, le, dimen dimensiu siunil nilee şi intens intensita itatea tea dezast dezastre relor lor şi impli implica caţii ţiile le lor în scopu scopull adopt adoptări ăriii deciziilor optime. Bazându-se pe situaţiile anterioare, în ultimele decenii s-au elaborat hărţi pentru zonele cu potenţial de catastrofă în funcţie de care se fac estimări pentru viitor. Catastrofele naturale cu mare potenţial distructiv sunt cutremurele, tsunami, erupt eruptiil iilee vulca vulcanic nice, e, ciclo cicloane anele, le, tornad tornadele ele,, furtun furtunile ile extra extratro tropic picale ale,, furtu furtunil nilee regiona regionale, le, furtunil furtunilee musonic musonice, e, ploaia, ploaia, grindina grindina,, fulgerul fulgerul,, înghetul înghetul,, inundati inundatiile, ile,


4

alunecările de teren, schimbarea climatului, incendiul, deriva icebergurilor. Dintre acestea cutremurul, cutremurul, tsunami, tornadele şi cicloanele sunt cele mai distructive distructive forţe ale naturii, care alături de pagubele materiale pe zone foarte întinse, au şi un impact psihologic profund şi de lungă durată pentru populaţie. 1 În ultimele două decade dezastrele de mediu au constituit cauza a peste 8 milioane de decese şi a peste 800 milioane de oameni îmbolnaviţi de diferite maladii. Totodată acestea au condus la un volum impresionant de pierderi şi distrugeri de bunuri materiale a căror valoare depaşeşte 30 miliarde de dolari. În raportul prezentat de Gerard LeClaire consultant la Centrul Naţiunilor Unite pentru Asistenţă în caz de urgenţă de mediu (UNCUEA) la 1 octombrie 1983 privind “urgenţele “urgenţele de mediu” termenii de “urgenţa”, “accident” şi “dezastru” nu sunt defin definiţi iţi în mod spec special ial.. Totuş Totuşii dezas dezastul tul este este defin definitit de cătr cătree depar departa tamen mentul tul Afacerilor Umanitare în cadrul Naţiunilor Unite (DHA) ca o serioasă şi gravă ruptură a funcţionării unei societaţi ce cauzează pierderi umane, materiale sau de mediu depăşind posibilităţile societăţii afectate de a face faţă situaţiei folosind resursele proprii. Ministerul Sănătăţii şi al Bunăstării din Suedia defineşte dezastrul ca un dezechilibru între nevoile acute şi resursele disponibile. Potrivit raportului menţionat mai înainte urgenţa se poate transforma într-o veritabilă criză atunci când în activitatea de raspuns la o astfel de situaţie există aspec aspecte te în nereg neregul ulă. ă. Urgenţ Urgenţaa poate poate fi trans transfor format matăă întrîntr-un un dezast dezastru ru dato datorit rităă depăşirii posibilităţilor posibilităţilor de a face faţă situaţiilor. Termenul răspuns se referă la orice acţiune ce are loc în cazul unei urgenţe pentru a reduce efectele negative ale acesteia asupra activitaţilor economice, sanătăţii umane şi mediului înconjurator. Acest termen este parte componentă a ciclului de management a dezastrului care include prevenirea, pregatirea, raspunsul şi redresarea. Orga Or gani niza zaţiţiaa Mond Mondia iala la a Sănă Sănătă tăţiţiii defi define neşt ştee deza dezast stru rull ca fiin fiindd oric oricee eveniment care cauzează pagube, distrugeri ecologice, pierderi de vieţi omeneşti, deteriorarea deteriorarea sănătaţii la o scară suficient suficient de mare încât să justifice un extraordinar extraordinar raspuns sau intervenţie din afara comunităţii afectate. 1

Exemple în acest sunt cutremurul din zona Armenia ( Columbia ) din 25 ianuarie 1999 care a dus la dispariţia a peste 1000 de oameni izolare si foamete, tsunami din zona Asiei de sud-est din 25 decembrie 2004, inundaţiile din Europa Centrala şi de Est din vara anului 2005

Asigurarea riscurilor catastrofice

5

Legislatia din România privind apărarea împotriva dezastrelor defineşte dezastrele ca fiind fenomene naturale distructive de origine geologică sau meteorologică sau îmbolnăvirea unui număr mare de persoane sau animale produse în mod brusc ca fenomene de masă. Aici sunt incluse cutremurele, alunecările de teren, prabuşirile de teren, inundaţiile, fenomenele meteorologice periculoase, epidemiile şi epizootiile. Tot în categoria dezastre intră şi evenimentele cu urmări deosebit de grave asupra mediului înconjurător provocate de accidente cum ar fi: accidentele chimice, biologice, nucleare,în subteran, incendiile de masă şi exploziile, accidentele majore pe căile de comunicaţie, accidentele majore la instalaţiile şi utilajele tehnologice periculoase, căderea de obiecte cosmice periculoase, accidentele şi avariile la reţelele de instalaţii şi telecomunicaţii. Necesitatea practicării asigurarilor împotriva catastrofelor naturale

Asigurările s-au născut din nevoia acută de protecţie a omului şi a bunurilor sale împotriva forţelor distructive ale naturii, accidentelor şi bolilor, din nevoia constituirii unor mijloace de exstenţă în condiţiile pierderii sau reducerii capacităţii de muncă. Dezvoltarea societăţii a însemnat o continuă strădanie a omului în găsirea celor mai bune soluţii în rezolvarea acestor probleme. Diferitele fenomene imprevizibile şi distructive ale forţelor naturii au avut şi mai exercită încă influienţe dăunătoare asupra valorilor materiale şi chiar spirituale, create de munca oamenilor. Calamităţile naturale pot provoca mari prejudicii materiale economiei unei ţări, deopotrivă agentilor economici şi cetăţenilor. Cu toate că oamenii au obţinut mari succese în reducerea pagubelor provocate de fenomenele naturale, ei sunt încă neputincioşi în faţa unor calamităţi ale naturii pentru care stiinţa nu a găsit încă mijloacele tehnice suficiente de luptă aducând societăţii mari prejudicii. Din acest motiv, omului i-a rămas calea solidarizării şi ajutorării reciproce pentru suportarea în comun a efectelor calamităţilor naturii, şi anume , calea


6

asigurării prin care pagubele provocate de un eveniment sunt suportate de mai multe persone fizice sau juridice cuprinse în asigurare. Pentru prevenirea, limitarea, combaterea şi compensarea daunelor, persoanele fizice şi agenţii economici îşi pot constitui din resursele lor unele rezerve materiale şi băneşti. Însă acest lucru este ineficient deoarece volumul rezervelor trebuie să fie egal cu valoarea bunurilor pentru care aceştia contituie rezervele, ceea ce duce la o imobilizare a resurselor şi o gestionare ineficientă a acestora. Aceasta a dus la ivirea necesitaţii folosirii unei căi mai convenabile şi mai eficiente şi anume trecerea riscurilor asupra unor societăţi specializate în domeniul asigurărilor şi reasigurărilor, care constituie la nivelul lor fonduri de rezervă şi de asigurare. Reasigurările sunt o completare firească a asigurărilor care favorizează menţinerea stabilităţii rezultatelor financiare ale societăţilor de asigurare prin omogenizarea şi dispersia riscurilor.

II.Clasificarea dezastrelor Conform Organizaţiei Mondiale a Sănătaţii dezastrele sunt clasificate în felul următor: a. După natura acestora: •

Dezastre naturale;

Dezastre datorate activităţilor umane. b. După perioada de instalare dezastrele pot fi: •

•

Cu o perioadă de instalare scurtă ( inundaţii, cutremure, tsunami);

Cu o perioadă de instalare lentă (secetă şi foamete). c. După origine dezastrele pot fi: •

•

De origine meteorologică (uragane, cicloane, tornade taifunuri, ploi torenţiale, furtuni, viscole, inundaţii, secete, canicule, geruri);

•

De origine topografică (alunecări de pământ, prabuşiri de teren, avalanşe);

•

De origine tectonică şi telurică (cutremure de pământ, erupţii vulcanice);


•

7

De origine tehnologică produse de acţiunea omului (accidente chimice industriale, incendii, explozii, razboaie, conflicte civile, avarii de structuri);

De origine epidemiologică (febra galbenă şi alte boli virale, holera, meningita). În unele ţări, riscurile de catastrofă naturală sunt extrem de ridicate, determinând o anumită politică de asigurare privind acoperirea parţială sau chiar excluderea anumitor riscuri. În mod normal statul trebuie să se implice deşi nu poate să ofere protecţia totală pentru pierderile catastrofale. De aceea este necesar un parteneriat în domeniul riscului în care să fie implicaţi asiguraţi, asigurători, reasigurători alături de stat, fiecare parte asumându-şi o cotă din risc şi finanţând unele măsuri adecvate de management al riscului. Acesta este singurul mod fezabil de acoperire cuprinzătoare şi eficientă a riscurilor de catastrofă. Trebuie acceptat ca progresul nu se poate concepe fără un sistem de asigurări şi reasigurări la nivel naţional bine organizat şi condus. În cele mai multe ţări implicarea guvernului în cazul catastrofelor este o condiţie “sine qua non” pentru protejarea economiei şi bunul mers al societăţii. •

1. Cutremurul şi mişcarile tectonice

Privit la nivel mondial, riscul de cutremur ocupă detaşat locul întâi comparând pierderile materiale pe termen lung şi numarul victimelor cauzate de dezastrul natural. Frecvenţa de producere a cutremurelor se poate determina în funcţie de “istoria seismică”, în timp ce potenţialele pierderi economice şi de vieţi omeneşti sunt putin previzibile. Într-un interval scurt de timp pierderile datorate cutremurelor au crescut datorită evoluţiei rapide a economiei şi societăţii. Factorii care au contribuit la acestea sunt: •

•

•

cresterea de patru ori a populaţiei mondiale la începutul secolului ceea ce înseamnă o expunere mult mai mare la risc a populaţiei, a locuinţelor, a locului în care îşi desfăşoară activitatea; cresterea investiţiei pe locuitor; cresterea densităţii şi numarului construcţiilor cu caracter commercial şi privat. Tebuie subliniat că durata medie de viaţă a unei cladiri moderne este


8

de 50 de ani, dar multe au o vechime mai mare expunându-se astfel la un risc mai mare. •

Cresterea cheltuielilor cu reparaţiile este determinată de faptul că părţile componente au preţuri din ce în ce mai mari. În medie ele reprezintă 80% din daunele fizice generate de cutremur şi solicită o cantitate mare de muncă, salarii şi directe legate de salarii în crestere în ultimii ani în cele mai multe ţări, fapt ce conduce de multe ori la luarea deciziei de a distruge clădirile avariate şi nu de a le repara;

Preţurile ridicate ale terenurilor precum şi dorinţa de a limita transportul au adus la aglomerări considerabile. Unii asigurători corelează riscul de cutremur cu intensitatea acestuia la care se produc pagubele (de exemplu 6 grade pe scara Mercalli). Peste 90 % din cutremure se produc în regiunile în care se întâlnesc mari plăci tectonice, în zonele de convergentă în special în mijlocul oceanelor. •

Expunerea la cutremur este clasificată în 5 zone conform urmatorului tabel:

Zona 0 1 2 3 4

Intensitatea maximă probabilă odată la 50 de ani (cu o probabilitate de a depăşi 10% ) V sau sub VI VII VIII IX sau peste

Tabelul nr.1 Zonarea seismică în funcţie de intensitatea maximă probabilă 2 2. Erupţiile vulcanice

Erupţiile vulcanice sunt riscuri din care decurg şi alte evenimente numite riscuri asociate: căderi şi nori de cenusă,maree, scurgeri de lavă şi noroi, cutremure vulcanice. Riscurile diferă ca intensitate şi dimensiune de la un vulcan la altul. Căderile de cenusă şi mereele crează pagube pe suprafeţe mari în timp ce 2

Sursa: Munich Re, World Map Of Natural Hazards, 1998


9

scurgerile de lavă şi noroi, norii de cenusă şi cutremurele vulcanice, au efecte numai în vecinatatea imediată. Aceste tipuri de risc sunt greu de cuantificat deoarece frecvenţa erupţiilor este redusă ceea ce nu permite o evaluare bine fundamentată şi desprinderea unor tendinţe clare pentru viitor. Astfel din punctul de vedere al asigurărilor, clasificarea în funcţie de intensitate nu este relevantă. 3. Valurile seismice - Tsunami 3

Tsunami este o catastrofă naturală ce afectează în special coastele Asiei aparând după producerea cutremurelor sau ca urmare a unor alunecări de teren ale fundului mării deseori induse de cutremure sau erupţii vulcanice în mare sau pe uscat. Valurile se propagă în toate direcţiile şi cu mare viteză. Ele depind de adâncimea apei şi de dimensiunea bazinului maritim, astfel că în bazinele maritime mari viteza valurilor poate atinge 700 km/h. Valurile seismice se pot deplasa pe distanţe de 10.000 de km sau chiar mai mari fără să se atenueze ca intensitate afectând zone aflate în reguni îndepartate. 4 Magnitudinea tsunami-urilor se măsoară cu ajutorul unei scări de 5 grade ( de la 0 la 4), luându-se în considerare şi adâncimea apei. Riscurile de tsunami sunt datorate extinderii activităţii industriale şi comerciale, aglomerărilor urbane, şi a dezvoltării turismului în zonele afectate. 4. Inundaţiile

Inundaţiile afectează aproape toate ţările lumii cu excepţia celor deşertice. Aceste riscuri au cea mai mare frecvenţă de apariţie şi sunt responsabile pentru mari pierderi materiale şi moartea unui număr mare de oameni. Rezervele totale de apă ale pământului sunt de 1.6 miliarde km cubi, circa 450.000 km cubi de apă se evaporă annual, din care peste 90% revin în oceane şi sub 10% ajung pe continent luaţi de curenţii de aer. 5 5. Ploile torenţiale

Precipitaţiile medii anuale la nivel mondial se situează în jurul valorii de 1000 l/m pătraţi. Ele diferă de la o regiune la alta în funcţie de latitudine, altitudine

3

Denumire din limba japoneza, Japonia fiind mult afectata de acest risc Japonia a fost afectata in 1960 de valurile produse ca urmare a cutremurului din Chile 5 Sursa: Flooding and Insurance, Munich Re, 1997 4


10

şi alţi factori cu caracter local. În definirea potenţialului de inundaţie de o mare importanţa este cunoaşterea valorii medii anuale a precipitaţiilor. 6. Furtunile

Furtunile sunt la nivel mondial printre cele mai importante calamităti din punctul de vedere al daunelor şi al zonelor afectate. În perioada 1988 -2002 două treimi din totalul daunelor plătite în valoare de aproximativ 150 miliarde de dolari au reprezentat despăgubiri plătite ca urmare a furtunilor. În categoria furtunilor există două categorii mari de catastrofe grupate în funcţie de viteza vântului, zona şi perioada de producere: •

•

Furtuni tropicale ( uragan, taifun, ciclon ) – ating 12 grade pe scara Beaufort, adică peste 118 km/h. Acestea au denumiri diferite în funcţie de zona de producere, şi anume: uragan în zona oceanului Atlantic şi a Pacificului de nord-est, ciclon în zona Oceanului Indian, Mările Australiene şi Pacificul de Sud şi taifun în zona pacificului de nord-vest. Furtunile tropicale afectează zone largi, 200 - 250km lăţime, de-a lungul coastelor şi în zonele insulare atingând viteze chiar de 300 km/h. Ca efecte indirecte ale furtunilor tropicale amintim ploile şi inundaţiile; Furtunile extratropicale – apar în zonele de tranziţie dintre regiunile subtropicale. Intensitatea furtunilor depinde în mod direct proporţional de diferenţa de temperatură dintre masele de aer rece polar şi masele de aer subtropical, fiind mai frecvente toamna şi iarna. De aceea aceste furtuni se mai numesc şi furtuni de iarnă. Potenţialul ridicat de catastrofă rezidă în viteza mare a vântului de aproximativ 140 – 200 km/h ajungând chiar la 250 km/h şi afectând suprafeţe mari până la 2000 km. 7. Tornadele

Tornadele sunt vânturi foarte puternice care se deplaseaza pe distanţe de mai mulţi km au formă cilindrică sau conică, cu un diametru al coşului de circa 100 de metri. La capătul tornadei, viteza maximă poate atinge 500 km/h deşi frecvent depăşeşte cu putin 100 km/h. O singură tornadă poate crea singură pagube de sute de milioane de dolari.


11

8. Fulgerul şi trasnetul

Fulgerele sunt cauza multor pagube materiale şi pierderi de vieţi omeneşti, evaluate la aproximativ 1500 concomitente pe pământ. Uneori sunt cauza incendiilor provocate pădurilor, cauza arderii echipamentelor electrice şi electronice, a transformatoarelor de înaltă tensiune şi a releelor de transmisie şi traficul aerian este supus acestui risc, motiv pentru care se încearcă evitarea pe cât posibil a acestor regiuni. Zonele cu cel mai mare risc sunt Europa Centrala şi de Est şi Florida. 9. Grindina

Este un fenomen atmosferic care constă în formarea unor bucăţi de gheaţă de formă, dimensiune, greutate, densitate diferită care pot cadea pe obiectul asigurat avariindu-l sau distrugându-l. Ca risc de catastrofă produce mari pagube agriculturii, vehiculelor, clădirilor, etc. Viteza grindinei depinde de dimensiunea bucăţilor şi variază între 50 km/h pentru bucăţi de 1 cm şi de 150 km/h pentru bucăţi de 9 cm. Severitatea pagubelor depinde nu numai de dimensiunea şi greutatea lor ci şi de viteza vantului în timpul grindinei. Alături de cutremur considerat ca fiind cel mai mare risc potenţial de catastrofă şi nivel al pierderilor, şi grindina poate determina pierderi ce pot fi comparate ca nivel şi întindere de cele produse de cutremur. Cele mai afectate zone de grindină sunt Europa, Orientul Mijlociu, Asia de Est şi de Sud-est, Australia şi zona Central-Sudica a Americii de Sud. 10. Alunecările de teren

Reprezintă miscarea în jos a terenului, pietrelor şi solului, avându-şi originea în miscarea de gravitaţie. Sunt cauzate de alte riscuri precum: ploi torenţiale, inundaţii, cutremure sau de distrugerea echilibrului pe termen lung al plantelor, suprafeţei pământului consecinţa operaţiunilor industriale sau a lucrărilor de construcţii. Întâlnite frecvent în Noua Zeelandă, acestea au un mare potenţial de catastrofă. 11. Avalanşele


12

Sunt cantităţi de zăpadă sau gheaţă care încep să se mişte brusc pe pantă şi se prăbuşesc la vale. Sunt determinate de greutăţile maselor mari de zăpadă cu umiditate ridicată la care se adaugă interacţiunea mai multor factori cum ar fi: teren, cantitatea de zăpadă, vânt, structura zapezii de suprafaţă, temperatura. Se întâlnesc în zonele de munte în Franţa, Elveţia, Austria, Nordul Italiei casele din zonele expuse avalanşelor fiind construite astfel încât să reziste la presiunea zăpezii. Avalanşele pot determina şi producerea şi a altor calamităţi precum inundaţiile şi alunecările de teren. 12. Deriva icebergurilor

Afectează în principal traficul maritim având efecte pe o durată îndelungată iar datorită schimbării climei previziunile în privinţa manifestării lor sunt dificil de făcut. 13. Incendiile

Incendiile au provocat de-a lungul timpului şi continuă să provoace şi astăzi importante pierderi materiale. Declanşate de trasnete, creşterea temperaturii peste anumite limite, explozii, scurtcircuite, neglijenţă sau acţiuni criminale, incendiile sunt un factor perturbant ce afectează activitatea economică, viaţa oamenilor şi echilibrul ecologic. Pagubele produse de acestea sunt valori materiale utile uneori greu sau imposibil de înlocuit, întrerup activitatea de producţie, afectează transporturile, pun în pericol viaţa şi integritatea corporală a oamenilor. Ca exemplu, numai în perioada 1970-1995, în lume s-au produs 637 de mari incendii care au provocat pagube de 12.589 milioane de dolari, localizate în proporţie de 47,3% pe continentul nostru.

III.Evaluarea riscurilor de catastrofă şi predispoziţia la dezastre III.1. Caracterizare generala

Estimarile privind predispoziţia la dezastrele serioase ale unei anumite ţări sau zone sunt de obicei determinate de cunosterea din trecutul apropiat. Aceste previzuni nu sunt nici cantitative nici obiective. Din acest motiv este nevoie să se


13

stabilească un mijloc de determinare cantitativă a riscului naţional asociat cu efectele dezastrelor. Efectul unui dezastru dintr-o ţară depinde în mare masură de nivelul economic al acestei ţări. Un eveniment care afectează un anumit număr de persoane cauzator de pagube poate avea un efect dezastros asupra unei ţări cu economie slabă, în timp ce un dezastru cu un grad de distrugere similară într-o ţară cu o economie puternică, poate fi trecut cu vederea. Cu toate acestea, chiar în cazul unor economii puternice, frecvenţa şi severitatea dezastrelor sunt luate în considerare în funcţie de pierdere. Efectele catastrofelor naturale sunt puternice şi constau, alături de distrugerile imediate, în efecte de lungă durată dintre cele mai diverse, cum ar fi: crearea şi menţinerea efectului de seră pe o perioadă nedeterminată, ploi de lungă durată, inundaţii, furtuni pe Coasta Pacificului din America de Nord şi Sud şi în zona Africii de Est, cresterea activităţii ciclonului din Pacificul de Est, uragane în Atlanticul de Nord şi Caraibe, secete şi incendii pt păduri în partea vestică a Pacificului, în Australia, Indonezia, Filipine şi în subcontinentul Indian, Africa de Sud, zona Sahelului şi America de Sud Est. În 1990, “Organizaţia Naţiunilor Unite pentru rezolvarea dezastrelor” a efectuat aşa numitul “Studiu preliminar asupra identificării ţărilor predispuse la dezastre pe baza impactului economic” în care au fost analizate 195 de ţări în vederea stabilirii impactului evenimentelor dezastroase asupra economiilor acestora. În funcţie de impactul dezastrelor asupra economiilor, primele 10 ţări cele mai predispuse aşa cum reiese din studiu sunt date în clasamentul următor: Poziţia 1 2 3 4 5 6 7

Ţara Montserrat Vanuatu Nicaragua Burkina Faso Dominica Insulele Cook Ciad


8 9 10

14

Bolivia Santa Lucia Yemen

Pentru multe dintre ţările incluse în studiu rezultatele au confirmat expunerea acestora la dezastre pe baza experienţei UNDRO în acele ţări. Cu toate acestea, unele rezultate au fost totuşi destul de surprinzătoare deoarece gradul în care unele ţări au fost afectate de dezastre a fost neaşteptat. Pentru domeniul asigurărilor, este important să se urmarească evoluţiile acestor fenomene cu puternic potenţial distructiv în scopul adoptării unor măsuri adecvate pentru o evaluare corectă a riscurilor. Ca urmare a schimbării climei, este posibilă existenţa unor valori extreme pentru un număr mare de parametri care sunt relevanţi pentru asigurări în aproape toate regiunile lumii. Metodele uzuale de evaluare şi stabilire a primelor de asigurare pentru riscurile de catastrofă nu pot fi utilizate datorită frecvenţei rare, din punct de vedere statistic şi al apariţiei, acestor riscuri. Cu toate că pot să survină pagube imense la care asiguratorii se expun prin asigurare, ele sunt considerate riscuri asigurabile. În procesul de asigurare a riscurilor catastrofice se disting 3 etape: •

•

•

Determinarea frecvenţei evenimentului, pe baza datelor disponibile, a măsurătorilor sau descrierilor istorice de acest tip; acest lucru face posibilă o estimare a probabilităţii de apariţie a riscurilor. Evaluarea localizării riscurilor, care are o influienţă mare asupra ratelor de primă. Posibilitatea de apariţie a daunelor. În mod deosebit este vorba de catastrofe mari de la mijlocul anilor ’80 , cum a fost cazul următoarelor evenimente: Cutremurele din Chile şi Mexic din 1985; o

o

Nortridge în 1994;

o

Kobe în 1995;

o

Furtunile din Europa anilor ‘90

o

Taifunul Mireille din 1991;


o

15

Uraganul Andrew din 1992 şi altele 6.

III.2.Caracteristicile asigurării riscurilor catastrofice

Rolul asigurătorului este de a-şi asuma riscul şi acoperirea eventualelor pagube dacă acesta are loc in schimbul unei prime. Pentru ca acesta să poată să işi indeplinească obligaţiile sale financiare in urma producerii riscului, trebuie să evalueze cât mai exact posibil riscul care il ia asupra sa, de exemplu prin stabilirea pagubelor potenţiale şi frecvenţa de apariţie a acestuia. In aceasta analiză sunt luaţi in considerare doi parametri: •

Pierderile anuale estimate; asigurătorul trebuie să estimeze cât de mare vor fi pagubele anuale de acoperit pentru un anumit risc sau pentru intreg portofoliul de riscuri. Aceasta are rol in calculul primelor.

Pierderile cauzate de evenimente extreme; asigurătorul trebuie să estimeze cât de mari vor fi pierderile in urma producerii unui eveniment extraordinar cum sunt catastrofele. Această informaţie poate fi folosită pentru prevenirea lipsei de lichidităţi de exemplu pentru a defini capitalul de bază pentru companii pentru a determina gradul de acoperire prin reasigurare. Aceşti doi parametri sunt calculaţi in moduri diferite pentru că depinde de tipul de risc asigurat. De exemplu sunt diferenţe majore intre riscuri comune cum este focul, şi catastrofe naturale care presupun o abordare diferită din punct de vedere analitic. •

III.2.1.Frecvenţa de apariţie a riscurilor

Probabilitatea ca o singură cladire să sufere un incendiu este scăzută. Dar in cazul unui intreg portofoliu de asigurare pierderile in urma unor incendii sunt relativ frecvente şi sunt consistente intr-o anumită perioadă. Datorită presei şi televiziunii se creaază impresia că catastrofele naturale sunt frecvente. La nivel global acest lucru este adevărat. Dar probabilitatea ca un portofoliu să fie afectat de un asemena eveniment este scazută. Acest lucru inseamna că după zeci de ani fără pagube se poate ca deodată să fie un an cu pagube foarte mari. Astfel faţă de 6

Violeta Ciurel “Asigurări si reasigurări-Abordări teoretice si practice internaţionale”, Editura All Beck, 2000, Bucureşti, pg.396-397


16

incendii, pagubele cauzate de riscurile catastrofice fluctuează radical de la un an la altul. In cazul asigurărilor de incendii, pagubele produse in câtiva ani la rând sunt analizate folosind metode statistice pentru a se prognoza viitoarele pierderi. In cazul catastrofelor naturale datele despre pagubele produse nu sunt reprezentative şi prin urmare nu pot fi folosite in analize datorită fluctuaţiilor ce au loc in frecvenţa de apariţie a acestora. Pentru a se determina totuşi asemenea catastrofe naturale trebuie să se folosească tehnici stiinţifice specializate. III.2.2.Mărimea evenimentului

Un incendiu afectează in mod normal o clădire, un complex de cladiri sau capacitate de productie industrială. Sistemele de prevenire şi stingere a incendiilor, efortul pompierilor şi distanţa dintre cladirire şi celelalte clădiri din vecinătate pot limita extinderea incendiilor şi potenţialele pagube. Pe de altă parte, o catastrofă naturală cauzează pagube pe arii geografice extinse, intre 10000 şi 100000 km pătraţi, şi implică o multitudine de riscuri individuale. In acest caz asigurătorul are deaface cu o “acumulare catastrofică” Suma pagubelor individuale poate atinge proporţii enorme, putând depăşi de câteva ori veniturile anuale din prime. Dacă asemenea evenimente nu au avut loc de foarte mult timp, este prezentă o tendinţă de a subestima primele de asigurare necesare pentru acoperirea acestor evenimente. Pentru a se asigura echilibrul financiar al firmei de asigurare este de preferat ca riscurile din portofoliul să facă parte din regiuni geografice diferite pentru a se impărţi riscul. Cu experienţă, expertize şi inspecţii la faţa locului este posibil să se facă o evaluare exactă a pagubelor ce ar putea fi provocate de un incendiu de proporţii, atâta timp cât incendiul râmane intre anumite limitele. Dar este mult mai dificil să se estimeze pagubele in urma unei catastrofe naturale. Cantitatea de riscuri a catastrofelor naturale necesită modele care analizează regiuni geografice intinse şi un număr mare de obiecte asigurate. III.2.3.Locaţia

In asigurarea catastrofelor naturale, riscul poate varia foarte mult pe distanţe scurte. Astfel atenţia trebuie indreptată şi asupra factorului locaţie, la fel de mult ca


17

şi asupra fluctuaţiilor extreme ale pagubelor şi asupra pericolului acumulărilor catastrofice. In asigurarea incendiilor locaţia clădirilor nu este aşa de importantă, pentru un asigurător nu are importanţă dacă cladirea este situată intr-un colţ sau altul al ţării. Insă in ceea ce priveşte catastrofele naturale, locaţia are o importanţă foarte mare. Uraganele sunt o ameninţare mare in Florida in lunile de vară iar populaţia din California este supusă permanent riscului de cutremur. Foarte importante pentru asigurători sunt datele privitoare la catastrofele naturale. Inregistrarea datelor in diferite regiuni geografice şi alte informaţii referitoare la un potenţial de producere de pagube legat de obiectele asigurate se numeşte controlul acumulărilor. Controlul asigurărilor este o precondiţie esenţială in evaluarea riscului financiar ce poate fi produs de catastrofele naturale. Este imposibil să se estimeze un nivel mediu al pagubelor sau un nivel maxim pe o perioadă de câţiva ani sau prin inspecţii la faţa locului. Trebuie implementate modele speciale pentru a se obţine asemenea rezultate. III.3. Evaluarea riscurilor catastrofice din perspectiva Swiss Re 7

Experienta Swiss Re in domeniul asigurărilor şi reasigurărilor a condus la binemeritata asemanare a riscurilor catastrofice cu jocurile cu zaruri. Imprevizibilitatea producerii catastrofelor naturale i-au influienţat in realizarea unor modele simplificate reprezentând realitatea, modele in care fac uz de lumea virtuală a calculatoarelor pentru a simula catastrofele naturale şi pierderile aferente acestora. In concepţia Swiss Re. Riscul la care un asigurător al riscurilor catastrofice se expune depinde de 4 seturi de informaţii de bază privind: •

Riscul

•

Vulnerabilitatea

•

Distribuţia valorii

Condiţiile asigurării Această analiză poate fi aplicată tuturor formelor de dezastre naturale. Cea mai simplă modalitate de a evalua pierderea potenţială a unui portofolil de asigurări •

7

http://www.swissre.com/


18

este aceea de a simula producerea catastrofelor naturale individuale. Dezavantajul acestui mod de analiza este acela că deşi permite evaluarea unui singur eveniment ce poate provoca pagube, nu mai este valabil atunci când se iau in considerare toate celelalte evenimente care pot aparea. Astăzi pentru a evita analize „probabilistice” se utilizează analize intermadiate de calculator. Swiss Re Cat Peril a dezvoltat pe această bază modele care conduc la analiza probabilistică a celor mai riscante catastrofe: cutremurul, furtuna şi inundaţiile. Cu ajutorul acestor modele riscul asociat catastrofelor naturale poate fi estimat atât pentru portofolii de riscuri cât şi pentru riscuri individuale de asigurat. Modele au la bază 4 module, amintite şi mai sus: riscul, vulnerabilitatea, distribuţia valorii şi condiţiile asigurării. III.3.1.Modulul riscului

Baza modului o reprezintă cataloage de date istorice, arhive de date in legatură cu diferite riscuri catastrofice. Cu cât aceste date sunt mai vechi şi mai complete, cu atât conduc la estimări cât mai fiabile ale respectivelor riscuri. Daca o societate de asigurări doreşte să ajungă la o evaluare a riscului cât mai realistă, se impune simularea in modulul riscului selecţiilor reprezentative ale tuturor evenimentelor posibile. Analizale, studiile trebuie să fie susţinute de cercetări stiinţifice ale genezei şi dinamicii riscurilor naturale. Misiunea de a construi un set de evenimente sigure reprezintă o provocare stiintifică majoră. Intensitatea catastrofelor naturale depinde de mulţi factori care pot fi definiţi diferit, in funcţie de analiza realizată. Scopul simulării riscurilor naturale este acela de a permite evaluarea pierderilor ulterioare. In modelul probabilistic, diferiţi parametri sunt luaţi in considerare când sunt descrise intensităţile evenimentelor. In cazul cutremurelor este vorba de scala intensităţii Mercalli modificata (MMI) , in cazul furtunilor de viteza cea mai mare a rafalei şi viteza susţinută a vantului sunt luate in considerare iar in cazul inundaţiilor nivelul cel mai mare al apei, cantitatea depunerilor, acumulărilor, şi durata lor sunt măsuri cheie ale intensităţii.


19

Datele istorice au arătat că există o corelaţie strânsă intre intensitatea acestor parametri şi nivelul pierderilor. Swiss Re oferă clienţilor şi persoanelor interesate o gamă variată de informaţii pe „CatNet”, inclusiv informaţii despre catastrofele produse in trecut şi analize ale diferitelor comportamente ale societăţilor de asigurare privind aceste dezastre. III.3.2.Modulul Vulnerabilităţii- ilustrează proporţia pagubelor. Orice producere a unei catastrofe generează niveluri diferite de pagube care pot varia chiar şi in cazurile când intensitatea evenimentelor ramâne constantă. Felul in care o clădire va fi afectată depinde de tipul constructiei, vechimea acesteia, inălţimea sa. Rata medie a pagubelor ( Mean Damage Ratio (MDR)) este determinată nu numai de intensitatea evenimentelui dar şi de caracteristicile obiectului asigurat. Rolul modulului vulnerabilităţii este acela de a defini rata medie a pagubelor pentru diferite bunuri asigurate pe baza intensităţii unui eveniment simulat. Bunurile sunt grupate pe clase, iar pentru fiecare clasă este trasată o anumită curbă a vulnerabilităţii:


20

Vulnerabilitatea pierderii variază mult intre segmentele de clienţi, bunuri asigurate. In cazul cel mai fericit, curbele vulnerabilităţii ar trebui să fie bazate pe date autentice a cât mai multe evenimete posibile şi cu cât aceste evenimente sunt mai recente cu atât mai bine. Asigurătorii şi reasigurătorii folosesc adesea date tehnice pentru a-i ajuta in evaluarea pe care o realizează. Curbele vulnerabilităţii cele mai precise joacă un rol cheie in procesul modelării riscurilor naturale deşi o atenţie semnificativă este adesea indreptată spre dezvoltarea modulului riscului prezentat anterior. Este important să se inţeleaga bine că toate cele 4 module au impact asupra rezultatelor evaluării riscurilor catastrofice, iar curbele vulnerabilităţii sunt la fel de importante in calitate de set de evenimente reprezentativ. III.3.3.Modulul Distribuţiei valorii

Localizarea şi tipul bunului asigurat sunt factori importanţi in estimarea pierderilor, dar pentru a afla valoarea acestor pierderi este necesar a fi cunoscută valoarea bunurilor asigurate.


21

Este esenţial pentru companiile de asigurare să obţină informaţii, valori cât mai precise pentru intreg portofoliul de riscuri asigurate pentru a fi capabile de a modela, analiza catastrofele naturale. Sunt utilizate in acest caz standarde precum CRESTA şi UNICEDE in furnizarea informaţiilor necesare. Trebuie accentuat că atunci când este vorba de a testa un model al pierderii, se foloseşte intotdeauna costul de inlocuire (RC) a bunului distrus indiferent de valoarea asigurată iniţial (SI). Acesta este mai ales relevant pentru asigurările industriale sau comerciale unde suma asugurată este de obicei mai scăzuta decât totalul valorii. In graficul urmator sunt ilustrate diferenţa dintre costul de inlocuire (RC) şi suma asigurată(SI) pe exemplul a trei companii din domeniul industrial A, B, C, care deţin fabrici identice dar se asigură in mod diferit. Un eveniment cauzator de pagube determină o pierdere de 30% din valoarea fiecărei cladiri. Astfel se poate arată că rata pierderii in costul de inlocuire rămâne constantă in timp ce rata pierderii in suma asigurată variază continuu.


22

III.3.4.Modulul condiţiilor de asigurare- furnizează informaţii legate de

proporţia pierderii asigurate. Condiţiile asigurării incluzând limitele şi deducerile sunt instrumente importante ce dau posibilitatea asigurătorilor şi reasigurătorilor să-şi păstreze in limite rezonabile partea din fiecare pierdere. Aceste instrumente au două efecte cheie: •

Restricţionează suma pe care asigurătorul /reasigurătorul este obligat să o platească in eventualitatea unei pierderi;

Reduce povara administrării de către asigurător/reasigurător prin evitarea nevoii de a prelucra valori mari a unor revendicări minore Chiar şi deducerile minime au un impact semnificativ asupra responsabilităţii valorii ce trebuie asigurată de asigurător. La fel de important este şi faptul că astfel de deduceri reduc dramatic numărul de cereri de despăgubire necesare a fi realizate. Asigurătorii se confruntă deseori cu numeroase cereri de despagubire de mică valoare care suportă un cost de administrare foarte mare in comparaţie cu paguba respectivă. Acest lucru se poate observa şi in graficul urmator: •

Astfel, suma pe care asiguratul trebuie să o platească poate fi redusă şi asigurarea limitată acolo unde acoperirea nu se poate realiza altfel. Rolul modulului condiţiilor de asigurare este acela de a calcula pierderea netă a asigurătorului in raport cu pierderile de bază. Condiţiile variază in funcţie de piaţa riscurilor catastrofice şi bunul asigurat şi cele mai frecvent aplicate sunt: •

Deducerile ca :




Procentaj din suma asigurată;



Procentaj din pierdere;



Sumă fixă;



•

23

Franciza( pierderile sub cuantumul francizei nu sunt despăgubite, pierderile care depăşesc franciza sunt despagubite in totalitate fără nici o deducere)

Limitele ca: 

Procentaj din suma asigurată;

Sumă fixă. Aceste condiţii se aplică unei asigurări individuale (de exemplu a unei cladiri) sau mai multor bunuri asigurate in acelaşi timp (de exemplu cladirea şi conţinutul acesteia, etc). Mai mult, anumite condiţii implică componenta timp ( de exemplu limitele anuale de pierdere) sau localizarea riscului pentru stabilirea limitelor unui eveniment anume. Dupa cum condiţiile de asigurare sunt prezentate intr-o varietate largă şi pot avea un impact major in pierderea asigurată, este vital să se asigure ca informaţiile sunt fiabile, corecte. In plus, pentru a impărţi povara pierderii cu asiguratul, asigurătorul poate utiliza şi alte tehnici de limitare a pierderilor potenţiale, a riscurilor individuale cum ar fi reasigurări facultative sau coasigurări proporţionale cu alte societăţi de asigurare. 

III.3.5.Combinarea celor 4 module

Ultimul pas in procesul de estimare a peirderilor implică combinarea celor 4 module definite, şi numite: risc, vulnerabilitate, distribuţia valorii şi condiţiile de asigurare. Aceasta dă posibilitatea reasigurătorului/asigurătorului să furnizeze răspunsuri la intrebările apărute cu privire la pierderile anuale aşteptate şi cuantificarea pierderilor extreme. Rezultatele unei analize a pierderilor sunt frecvent prezentate in forma curbei frecvenţei pierderii (loss frecvency curve (LFC)). Fiecare din cele 4 module poate influienţa rezultatele modelului in mod dramatic.


24

In procesul analizei pierderilor datorate riscurilor catastrofice, modului riscului este de obicei sigur, fix şi nu poate fi modificat de utilizator. De asemenea, curbe standardizate sunt de obicei sugerate pentru modulul vulnerabilităţii. Cu toate acestea, distribuţia valorii şi condiţiile de asigurare ale portofoliului supus analizei trebuie să fie stabilite, apreciate de utilizator. In concluzie, in ultimele decenii s-a inregistrat un progres substanţial in evaluarea riscului potenţial al catastrofelor naturale. O serie de societăţi comerciale, brokeri sau reasigurători au dezvoltat instrumente software pentru simularea asigurării pierderilor generate de riscurile catastrofice. Swiss Re utilizează propriile programe de modelare, simulare probabilistică pentru riscurile catastrofice precum cutremure (la nivel global), cicloane tropicale (la nivel global, incluzând furtuni, inundaţii), furtuni de iarna (vijelii in Europa), inundaţii in zone precis stabilite, grindină (Europa Centrală).

IV.Aspecte ale reasigurării riscurilor catastrofice IV.1.Pagubele potenţiale maxime

Are loc o creştere a numărului obiectelor supuse riscului datorită creşterii populaţiei dar şi datorită concentrării valorilor şi un nivel ridicat de vulnerabilitate. Aceasta inseamnă că industria asigurărilor este expusă unor pierderi in urma unor asemenea evenimente mult mai mari decât oricare dintre cele care au avut loc deja. Swiss Re foloseşte modelul său pentru catastrofe naturale pentru a monitoriza câteva zeci de scenarii ale catastrofelor naturale din lume şi, publică evaluări ale potenţialelor pagube anual atât pentru piaţă cât şi pentru propriu portofoliu.. Cel mai complet scenariu cuprinde cutremure şi furtuni in SUA, Japonia şi Europa. In ceea ce priveşte pagubele asigurate, densitatea asigurărilor, ce reprezintă procentul asigurat din totalul obiectelor asigurabile impotriva unei catastrofe naturale, este factorul cheie ce trebuie luat in considerare pe lângă expunerea la risc. California este acum zona cu cel mai mare potenţial de producere al pagubelor cu o densitate a asigurării de 20%, un cutremur in Los Angeles produce industriei asigurărilor costuri estimate la 75 de miliarde de dolari.


25

Zonele din lume cu potenţial foarte mare de pierderi in urma unor fenomene catastrofice IV.2.Reasigurarea riscurilor catastrofice

Asiguraţii, asigurătorii, reasigurătorii şi in unele cazuri statul sunt responsabili de pagubele produse in urma unei catastrofe naturale. Rolul reasigurătorului este de a-şi asuma responsabilitatea pentru a acoperi pagubele apărute in urma evenimentelor extreme dar rare. Sunt multe soluţii de reasigurare destinate să protejeze impotriva catastrofelor naturale. Când se reasigură intreg portofoliul, aşa numitele acoperiri proporţionale, sunt comune pe pieţe. Acoperirea neproporţională numită şi pierderi catastrofice excesive, devin din ce in ce mai folosite din moment ce sunt facute speial pentru catastrofele naturale. In acest sistem reasiguratorul se pune de acord cu asiguratul să platească acestuia, pe eveniment, acea parte din totalul pagubelor care depăşeşte un anumit nivel. Această modalitate de reasigurare implică un volum mare de bani, costurile sunt impărţite pe nivele.


26

Prima cerută de un reasigurător are mai multe componente. Pagubele estimate ale evenimentului ce sunt generate cu ajutorul unor modele de catastrofe naturale şi formează baza pentru calculul pagubelor anuale asteptate pentru acoperirea dorită, sunt importante in totalul primei. In plus la aceasta se adaugă comisionul reasigurătorului pentru că acesta să işi acopere costurile interne şi externe şi costul capitalului, cât şi o marjă de profit.

Diagrama acoperirii non-proporţionale care acoperă segmental dintre 50 şi 75 de milioane de dolari pe eveniment: a) pagubele in evenimentul A până in 50 de milioane trebuie suportate de asigurătorul direct; b) pagubele in evenimentul B sunt cuprinse intre 50 şi 75 de milioane prin urmare ce depăşeşte 50 de milioane este suportat de reasigurător; c) pagubele in evenimentul C depăşesc limita superioară de acoperire, prin urmare reasigurătorul plăteşte maxim 25 de milioane şi ce depăşeşte 75 de milioane cade in sarcina asigurătorului.

V.Riscul de catastrofă in România şi asigurarea acestuia V.1.Riscul de catastrofa in ţara noastră

Cel mai distructiv dintre catastrofele naturale in ţara noastră este cutremurul, urmat de inundaţie şi fenomenele atmosferice de mare amploare dar care se manifestă local (grindina, furtuna, ploaie torenţială şi altele). Ciclicitatea cutremurelor puternice din ţara noastră cu epicentrul in Vrancea este de circa 30-40 de ani. Aproape jumatate din teritoriul României se află in


27

această zonă seismică unde există potenţial economic ridicat şi sunt concentrate mari aglomerări urbane inclusiv capitala Bucureşti, Ploieşti, Brăila, Galaţi, Focşani. In istoricul cutremurelor din Romania există informaţii care datează incă din sec.al XV-lea privind producerea cutremurelor de peste 6 grade pe scara Richter. Sunt menţionate cutremure mari in anii 1471,1620,1738,1802 ( “cutremurul cel mare”) 1838,1868,1908, 10.noiembrie 1940 (7,4 grade pe scara Richter), 4 martie 1977 (7,2 grade pe scara Richter). Incepând cu anii 1800, frecvenţa de producere a cutremurelor puternice având epicentrul in zona Vrancea este cuprinsă intre 30 şi 50 de ani şi aproximativ 100 de ani in alte zone. La cutremurul din 1977 s-au inregistrat 1570 pierderi de vieţi omeneşti, 11.300 răniţi, şi pagube materiale in valoare de 2 miliarde de dolari. Inundaţiile sunt o a doua cauză a pagubelor catastrofice din România. Datorită reliefului echilibrat şi a unui număr mare de ape care ii strabat teritoriul, aproape in fiecare an au loc inundaţii in special primăvara odată cu topirea zăpezii. Zonele cele mai afectate sunt văile, depresiunile, dealurile şi câmpiile in Moldova, din sud şi din zona centrală şi vestică. Din istoricul inundaţiilor din ţara noastră, cauzatoare de pagube importante pot fi menţionate cele care au avut loc in anii 1926, 1927 in zona Dunării când au murit aproape 1000 de persoane, in luna mai 1970 in nordul ţării când au murit aproape 200 persoane, iar pierderile materiale au fot de 525 milioane de dolari, iulie 1975 in partea de nord şi nord vest a ţării când au murit 62 de persoane iar pierderile au sărit peste 50 milioane de dolari. In anul 2005, in urma inundaţiilor au decedat 69 de persoane din 23 de judete: 16 in judeţul Harghita, 15 in judeţul Vrancea, câte 5 in judeţele Bacau, Dolj şi Olt. In restul judeţelor unde s-au produs pierderi de vieţi omeneşti, au fost inregistrate câte unul, două sau trei decese. Conform evaluărilor, valoarea totală a pagubelor produse de inundaţii in perioada aprilie - august 2005 este de 54.447 miliarde lei vechi, astfel: •

10.447 miliarde lei vechi in domeniul infrastructurii rutiere şi feroviare;


•

•

28

aproximativ 6.000 miliarde lei vechi - valoarea estimată a caselor avariate, distruse şi a celor in pericol de prăbuşire ; 9.462 miliarde lei vechi in agricultură, silvicultură şi imbunătăţiri funciare;

•

351 miliarde lei vechi in domeniile educaţiei şi culturii;

•

591 miliarde lei vechi la unităţile sanitare;

6.770 miliarde lei vechi pagube inregistrate la lucrările de apărare impotriva inundaţiilor (diguri, baraje, aparări de maluri, regularizări cursuri de apă). Au fost salvate peste 6.400 de persoane, au fost evacuate peste 12.100 persoane sinistrate şi a fost asanată apa din peste 5000 gospodarii şi 1.400 fântâni. •

V.2.Asigurarea clădirilor, a altor construcţii şi a conţinutului acestora impotriva pagubelor produse de calamităţile naturale

In poliţele de asigurare a cladirilor şi a conţinutului acestora, unele societăţi stabilesc condiţii particulare de asigurare pentru riscurile civile şi pentru riscurile comerciale şi industriale, iar alte societăţi emit condiţii unice indiferent dacă acestea se referă la bunuri cu destinaţie civilă (cladiri, anexe) sau la bunuri cu destinaţie comercială sau industrială (magazine, depozite de mărfuri, unităţi de producţie, prestări de servicii, ateliere). In ambele cazuri, cotele de primă se diferenţiază in funcţie de felul şi destinaţia bunurilor respective. Există şi societăţi care practică poliţe de asigurare ce acoperă toate riscurile ce pot afecta bunurile incluse in asigurare. In cazul incheierii unei asemenea poliţe, dacă asiguratul doreşte să fie protejat doar impotriva unora dintre aceste riscuri, se va face menţiune specială in poliţă, urmând ca prima să se reducă proporţional. Unele societăţi practică poliţe de asigurare prin care se despăgubesc doar daunele directe şi materiale produse bunurilor asigurate de un anumit tip de catastrofă. In cazul incheierii unei astfel de poliţe se acoperă şi alte riscuri decât cel menţionat numai dacă in poliţă s-au


29

prevăzut clauze speciale cu privire la asemenea riscuri şi dacă s-a plătit in prealabil o primă de asigurare suplimentară. De obicei in cadrul asigurării cladirilor, a altor construcţii şi a conţinutului acestora impotriva pagubelor produse de calamităţi naturale sunt cuprinse următoarele tipuri de bunuri: a) Cladirile şi alte contrucţii care servesc drept locuinţe, birouri, magazine, restaurante, bufete, depozite de mărfuri, ateliere, teatre, cinematografe, cluburi, muzee, expoziţii, dependinţe, ( se au in vedere atât clădirile şi construcţiile propriu-zise, cât şi instalaţiile fixe de incălzire, electricitate, instalaţii sanitare, ascensoarele incorporate in acestea), clădirile in curs de construcţie, imprejmuirile etc. b) Maşinile, utilajele, instalaţiile, motoarele, uneltele, inventarul gospodăresc şi alte mijloace fixe; c) Obiectele de inventar; d) Mărfurile, materiile prime şi auxiliare, materialele, semifabricatele, produsele finite şi alte mijloace circulante. Riscurile cuprinse in asigurare sunt: incendiul, trăsnetul, exploziile, ploaia torenţială, grindina, inundaţiile, furtuna, uraganul, cutremurul de pământ, prăbuşirea sau alunecările de teren, greutatea stratului de zăpadă sau de gheţă, avalanşele de zăpadă, cadere pe cladiri sau alte construcţii a unor corpuri etc. Sumele asigurate se stabilesc după cum urmează: •

Separate pentru fiecare cladire sau altă construcţie;

In cazul bunurilor: a) Global pentru toate bunurile care se incadrează in aceeaşi grupă prevazută in tarifele de prime; b) Separat pentru fiecare bun sau pentru bunuri din aceeaşi grupa prevazute in tarifele de prime. Primele datorate de asigurat la incheierea unei asigurări impotriva calamităţilor sunt diferenţiate pe tipuri de localităţi şi pe grupuri de bunuri. •


30

VI.Bibliografie: 1. Dan Anghel Contantin, Radu Odiatiu, Radu Constantin, Asigurarea riscurilor din mediul inconjurător , Colectia Naţională, Bucureşti, 2002 2. Ghe Bistriceanu, Sistemul asigurărilor din România, Editura Economică, Bucureşti, 2002 3. Iulian Văcărel, Florian Bercea, Asigurări şi Reasigurări, Editura Expert, Bucureşti, 2004 4. Marinică Dobrin, Asigurări şi Reasigurări, Editura Fundaţia “România de mâine”, Bucureşti, 2000 5. Violeta Ciurel, Asigurări şi Reasigurări, Abordări teoretice şi practice internaţionale, Editura All Beck, Bucureşti, 2000 6. www. swissre.com 7. Munich Re, World Map of Natural Hazards, 1998

ASIGURAREA RISCURILOR CATASTROFICE

Recommend Documents