Na]ionalism [i identitate Belgienii nu î[i manifest\ public entuziasmul fa]\ de propria na]ionalitate. Un sondaj de opinie a relevat c\ 60% din ei regret\ c\ nu s-au n\scut în alt\ parte. Imnul na]ional vorbe[te despre la Patrie (ca s\ rimeze cu O Belgique! O Mere chérie, biata de ea), dar pu]ini sunt belgienii capabili s\ recite mai mult decât prima strof\. Când a fost întrebat dac\ [tie versurile, un candidat la postul de prim-ministru a început s\ cânte Marseilleza. Faptul c\ Bruxelles-ul este capitala Belgiei este un avantaj pentru belgieni, dat fiind c\ statutul ora[ului de „capital\ a Europei“ înseamn\ c\, în fine, oamenii din întreaga lume vor fi izbutit s\ le localizeze (cu aproxima]ie) ]ara pe hart\. Dar asta nu înseamn\ neap\rat c\ str\inii vor [ti [i ce `
AVERTISMENT
În lipsa a ceva mai interesant de spus despre Belgia [i belgieni, str\inii i-au etichetat drept lipsi]i de haz. Este o etichet\ de care se scap\ greu, ca [i cum ai fi întrebat de c\tre cineva predispus la plictiseal\: „Tu nu po]i s\ spui nimic interesant?“ Belgienii cunosc prea bine sentimentul acesta. Ei au încercat. O tr\s\tur\ curioas\ [i simpatic\ a belgienilor este c\ nu se reped s\ mu[te din momeala presupus\ de o asemenea etichet\. N-au decât s\ cânte alte popoare: coco[ul care cânt\ cel mai tare ajunge primul în oal\. Dar cei care se uit\ la ei de sus ar trebui s\ fie aten]i. Produsele belgiene încep s\ fie la mod\, [i nu este vorba doar de ciocolat\ [i de bere. Vizitatorii descoper\ cu surprindere geniul buc\t\riei belgiene, c\ldura ospitalit\]ii belgiene, sclipirea de nestemat\ a artei flamande [i chiar [i câte un castel, ascuns prin regiunile rurale. Grupul de creatori de mod\ cunoscut sub numele de Cei {ase din Anvers s-a ridicat pân\ la cel mai înalt nivel interna]ional, iar catedra de mod\ a Academiei de Arte Frumoase din acela[i ora[ con-
Alte ]\ri încep s\ vad\ c\, prin raportare la standardele europene ale secolului XXI, belgienii, în felul lor t\cut [i nedemonstrativ, par s\ fi în]eles corect multe lucruri. Parc\ pentru a sublinia [i mai bine aceasta, rapoartele publicate de Na]iunile Unite au descris Belgia ca ]ara în care se tr\ie[te cel mai bine din Uniunea European\ [i au plasat-o a cincea pe lista prosperit\]ii dintre toate ]\rile lumii (dup\ Norvegia, Australia, Canada [i Suedia), fapt [ocant pentru belgieni, care au dedicat prompt o mare cantitate de cerneal\ de tipar pentru a explica de ce asemenea laude sunt nejustificate.
SPIRIT NA}IONAL
Lipsa de entuziasm fa]\ de propria ]ar\ se poate explica, par]ial, prin faptul c\ belgienii, ca popor, sunt foarte noi. {i-au câ[tigat statutul de na]iune în 1830, dup\ secole de ocupa]ii [i invazii romane, franceze, burgunde, spaniole, austriece [i olandeze. Independen]a [i-au ob]inut-o printr-o revolu]ie, declan[at\ de un spectacol de oper\. Stârni]i
Portici (Muta din Portici), de Auber, melomanii s-au
rev\rsat pe str\zile Bruxelles-ului în straiele de duminic\ [i au în\l]at drapelul na]ional pe acoperi[ul prim\riei. Dup\ câteva ciocniri, trupele olandeze au dat bir cu fugi]ii [i rebelii au pus st\pânire pe palatul regal, unde au s\rb\torit sfâr[itul domina]iei str\ine încoronând un bust al regelui cu o roat\ de ca[caval olandez, cutreierând apartamentele [i admirându-i garderoba. Poate întâmpl\rile nu au acela[i pana[ ame]itor ca al Revolu]iei Franceze, dar belgienii au optat întotdeauna pentru modera]ie, cu pre]ul unui loc în c\r]ile de istorie, ceea ce, una peste alta, pare s\ le fi slujit destul de bine interesele. Belgianitatea, nu este, în consecin]\, adânc înr\d\cinat\ în istorie. Spre deosebire de alte state na]ionale la fel de noi, cum sunt Germania sau Italia, Belgia nu se define[te nici prin limb\, dat fiind c\ are dou\ limbi principale: franceza [i olandeza (denumit\ pe vremuri flamand\, botezat\ îns\ acum olandez\ de c\tre belgienii care o vorbesc). Belgianul mediu poate p\rea de o modestie [i mul]umire cump\tate, chiar dac\ pu]in ap\sat de povara unei vie]i casnice atât de conforta
excelente. Dar, ascunse sub v\lul sub]ire al unei ]\ri placide, care (la o adic\) poate face din lipsa de [ovinism na]ional o virtute, pândesc loialit\]i acerbe [i antipatii amare între cele dou\ grup\ri lingvistice. În anii nou\zeci, Belgia a fost practic împ\r]it\ în dou\ state federale: Flandra vorbitoare de olandez\ [i Valonia vorbitoare de francez\, îns\ilate în aceea[i structur\ de un guvern na]ional [i o capital\ ca o b\[ic\ în principal vorbitoare de francez\, înconjurat\ de un teritoriu flamand. Il n’y a plus de Belges , sun\ o nemul]umire frecvent exprimat\. Il n’y a que de Wallons et des Flamands. („Nu mai exist\ belgieni. Nu mai exist\ decât valoni [i flamanzi.“) Ast\zi, na]ionalismul nu mai presupune entuziasmul fa]\ de Belgia, ci fa]\ de Flandra sau Valonia. Spiritele se inflameaz\, rezultatul fiind ciorov\ieli între cele dou\ comunit\]i, mai ales la interfa]a tulbure de pe grani]\. Emblemele lor, coco[ul valon [i leul flamand, ar putea foarte bine fi înf\]i[ate ca sco]ându-[i reciproc ochii cu ghearele. Din când în când, însu[i viitorul Belgiei pare s\ se afle în cump\n\. „Suntem unica ]ar\ care se întreab\ dac\ m\car exist\“, declar\ poetul belgian Daniel De Bruy
r\mâne laolalt\, ]inut de dou\ fire sub]iri: familia regal\ [i Diavolii Ro[ii (echipa na]ional\ de fotbal). În timp ce politicienii din ambele comunit\]i exploateaz\ antagonismele dintre vorbitorii de olandez\ [i de francez\ pe principiul divide et im pera, a te numi belgian ([i nu flamand sau valon) a devenit, în sine, un fel de declara]ie politic\. Ab]ibildurile de pe ma[ini care proclam\: Belge, et fier de l’être („Belgian – [i mândru c\ sunt“) nu sunt încerc\ri disperate de a sc\pa de un stigmat, ci expresia dorin]ei de a vedea p\strându-se spiritul na]ional belgian.
CUM SE V|D EI PE EI
Belgienii sunt parc\ prea mode[ti ca popor. Au tendin]a de a-[i descrie ]ara drept mic\ [i plat\ – în realitate, nu este nici chiar atât de mic\, nici tocmai plat\, dar ei par s\ se a[tepte s\ fie insulta]i. Pân\ [i personalitatea secolului al XIX-lea care a fost Leopold al II-lea, regele belgienilor [i spaima statului Congo, [i-a concediat propriul popor printr-o sintagm\ celebr\: Petit
În ciuda numeroaselor lucruri de bine care s-au scris [i s-au spus despre ei în anii din urm\, belgienii sunt în continuare ap\sa]i de o oarecare melancolie [i lips\ de încredere în propriile for]e. Sunt anima]i de cele mai bune inten]ii, dar ceva pare întotdeauna s\-i împiedice: problemele de natur\ economic\, cele de s\n\tate, corup]ia politic\, flamanzii, valonii, francezii sau... doar faptul c\ sunt belgieni. Când a constatat pentru prima dat\ c\ lumea modei interna]ionale interpreteaz\ aproape orbe[te eticheta „Made in Belgium“ ca pe ceva foarte dezirabil, creatorul Dries van Noten a fost sincer uimit. În general, Belgiei nu i se acord\ asemenea distinc]ii pentru calitate decât atunci când vine vorba despre ciocolat\. Oricum, mul]i belgieni afirm\ c\ nici nu se consider\ belgieni, ci flamanzi, valoni sau flamanzi/valoni [i abia pe urm\ belgieni. În Flandra, de exemplu, un flamand care devine star interna]ional va fi, cel mai probabil, aclamat ca un mare flamand, în timp ce un valon care devine star interna]ional va fi declarat de c\tre flamanzi un mare belgian. Ceea ce au îns\ în comun belgienii – în afar\
[i cei dou\ mii de ani de istorie comun\ care îi leag\ – este sentimentul c\ nu apar]in nici unui alt popor. Poate s\ le vin\ greu s\ se considere belgieni, dar categoric nu sunt nici germani, nici olandezi [i nici francezi. Este ceea ce îi diferen]iaz\ de al]ii: pu]ine alte popoare se definesc negativ.
CUM SE V|D FLAMANZII PE EI ÎN{I{I
Flamanzii se consider\ muncitori, one[ti [i oameni de încredere. Uita]i-v\ la Bruges, Ghent [i Anvers, trei ora[e magnifice, cu catedrale m\re]e [i colec]ii minunate de art\ de Jan van Eyck, Dirk Bouts, Rubens, Jacob Jordaens, Van Dyck. La vremea lor, au fost practic ora[e-stat [i au [i acum un aer de mândrie civic\ [i autonomie. Ast\zi, flamanzii stau cu fruntea sus, cu sentimentul c\ steaua lor este în ascensiune [i c\, dup\ secole întregi în care belgienii vorbitori de francez\ i-au c\lcat în picioare, acum, în sfâr[it, s-a întors roata. Lucrurile s-au schimbat. Odat\ cu pr\bu[irea sectoarelor industriale grele din Valonia, domeniile noi ale industriei u[oare [i porturile din
economic\. Aceasta este acum considerat\ una dintre cele mai prospere regiuni din Europa, pe un loc frunta[ în tehnologia informa]iei, în industria farmaceutic\ [i cea electric\. Pentru flamanzi, este o man\ cereasc\, iar ei nu se ostenesc prea mult s\-[i ascund\ încântarea: „Flandra, o stea între regiunile Europei“, a[a suna un slogan de campanie. Este contraofensiva mult a[teptat\ fa]\ de o îndelungat\ perioad\ de aprecieri negative. Flamanzii se v\d ca vârful de lance al revitaliz\rii economice a Europei. Se mândresc cu onestitatea lor, cu firea lor deschis\ [i omenia lor [i se consider\ cultiva]i într-un mod care nu ar putea fi etichetat drept ostentativ. O tr\s\tur\ tipic belgian\.
CUM SE V|D VORBITORII DE FRANCEZ| PE EI ÎN{I{I
Belgienii vorbitori de limb\ francez\ au [anse mai mari decât flamanzii s\ se considere ca fiind în primul rând belgieni. Realitatea este c\ trec printr-o perioad\ grea [i se v\d pe ei în[i[i ca
Vorbitorii de francez\ au pierdut puterea. Au pierdut ini]iativa într-o ]ar\ unde au fost, odat\, st\pâni de necontestat. Valonia începe s\ capete aspectul unei provincii agreabile [i somnolente, situate undeva, prin Europa. Bruxellezii vorbitori de francez\ se consider\ înc\ [i mai amenin]a]i. Înconjura]i de teritorii flamande, descoper\ c\ flamanzii vor s\ fac\ din Bruxelles capitala Flandrei, în ciuda faptului c\ majoritatea locuitorilor ora[ului sunt francofoni. („Depinde cum trasezi harta Bruxelles-ului“, replic\ flamanzii.) Într-un cuvânt, vorbitorii de francez\ din Belgia se consider\ oprima]i, ceea ce li se pare greu de acceptat, dat fiind c\ se v\d ca fiind muncitori, de încredere, deschi[i, sociabili [i cultiva]i (dar nu excesiv), oameni care nu merit\ s\ li se atribuie un rol secundar.
CUM ÎI V|D FLAMANZII PE FRANCOFONI
Flamanzii nu pot s\ nu fie pu]in cu nasul pe sus (dac\ nu chiar porni]i s\ se r\zbune), datorit\ recentei lor superiorit\]i fa]\ de belgienii vorbitori de francez\. Oricum, îi consider\ pe
vanito[i, [ov\itori [i trufa[i. Valonii nu au decât s\ se considere deschi[i [i cu o gândire liberal\, ba chiar boemi, dar flamanzii v\d aceste tr\s\turi ca pe o aplecare spre lene, libertinism [i degenerare. În ochii flamanzilor, Valonia este ponosit\ [i dezorganizat\. Iat\ o glum\ care circul\ pe seama compatrio]ilor lor francofoni: Întrebare: De ce au valonii un coco[ drept emblem\? R\spuns: Pentru c\ e singurul animal care continu\ s\ cânte chiar [i când e în rahat.
Ceea ce îi irit\ îns\ cu adev\rat pe flamanzi sunt banii. Flamanzii ([omaj 7%) ob]in profituri [i pl\tesc taxe c\tre bugetul de stat pe care le redistribuie prompt sub form\ de ajutor de [omaj valonilor ([omaj 18%). De ce s\-i subven]ioneze flamanzii pe indolen]ii de valoni? N-au decât s\ pl\teasc\ pentru felul lor de via]\ dezordonat aceasta când î[i dau osteneala s\ se gândeasc\ vreun pic la valoni. În ora[ele flamande, ca de exemplu în Bruges, nu este greu s\ crezi c\ Belgia nu are [i o parte
Dacă v-a plăcut acest fragment de carte, mai multe detalii despre modalităţile de livrare şi plată puteţi găsi în paginile Nemira.ro.
