COMISIA NAŢIONALĂ PENTRU POPULAŢIE ŞI DEZVOLTARE MD-2033, Сhişinău, Piaţa Marii Adunări Naţionale, 1 tel./fax (+373 22) 250 682; e-mail:
[email protected]
INFORMAŢIA CU PRIVIRE LA PROBLEMELE DEMOGRAFICE ÎN REPUBLICA MOLDOVA Raport prezentat în cadrul şedinţei mixte a Comisiei naţionale pentru populaţie şi dezvoltare şi Comisiei pentru protecţia socială, sănătate şi familie a Parlamentului Republicii Moldova, 19 decembrie 2007 I. Caracteristica situaţiei Datele ultimului recensămînt în Republica Moldova din anul 2004, precum şi caracteristicile demografice curente, evidenţiază tendinţa de depopulare a ţării, cauzată de descreşterea ratei natalităţii, îmbătrînirea populaţiei, scăderea ratei fertilităţii, creşterea ratei mortalităţii, etc. În ultimele decenii în ţară a fost marcată o scădere continuă a populaţiei, determinată de deteriorarea structurii celor trei compartimente ale dinamicii populaţiei - natalitatea, mortalitatea şi migraţia externă. Aceste fenomene implică o multitudine de consecinţe sociale, economice, politice şi culturale nefavorabile care vor necesita elaborarea unor politici demografice eficiente menite să schimbe actualele tendinţe în domeniul dezvoltării umane. Moldova se confruntă cu o serie de schimbări demografice ce vor avea implicaţii pe termen lung. Populaţia ţării a scăzut cu circa 274 mii persoane între 1989 şi 2007 şi continuă să scadă în ultimii 3 ani, în medie, cîte circa 9 mii de persoane. Această tendinţă este determinată de fertilitatea scăzută (1,3 copii la o femeie, în loc de 2,1, care ar asigura înlocuirea populaţiei) şi de migraţia externă mare, peste 356 mii persoane sînt declarate plecate în alte ţări la lucru sau în căutare de lucru, conform datelor Anchetei forţei de muncă (BNS). În acelaşi timp, Moldova se bucură de un nivel mediu al ratei mortalităţii şi de creşterea speranţei de viaţă. Dacă în prezent, din cele circa 3 mln. 600 de mii de locuitori, 712 mii sînt copii (pînă la 15 ani), 2 mln 343 mii – tineri şi adulţi (16-61 ani bărbaţi/56 ani femei), şi 526,1 mii sînt vîrstnici (peste 62 ani bărbaţi/57 ani femei), peste 50 de ani tabloul demografic va arăta complet diferit: pensionarii vor reprezenta mai mult de jumătate din populaţie, vor fi puţini adulţi şi copii. Pentru a putea face faţă acestor schimbări, schimbări, Moldova Moldova trebuie trebuie să reformeze sistemul sistemul medical, medical, sistemul de educaţie şi pe cel de asigurări sociale. Aceste reforme trebuie să ţină cont de faptul că oamenii de vîrste diferite au nevoi diferite, că ei reprezintă o resursă valoroasă pentru societate la orice vîrstă şi că au nevoie de condiţii corespunzătoare care să le permită şi chiar să îi încurajeze să ducă o viaţă activă.
1. Contextul regional Fenomenele Fenomenele demografice europene semnalează semnalează procese profunde de micşorare micşorare şi îmbătrînire îmbătrînire a populaţiei în ţările occidentale încă de la mijlocul secolului trecut. Conform estimărilor ONU, populaţia a 24 de state membre ale UE, în anul 2004 în număr de 455 de milioane de locuitori, se va reduce la 397 de milioane în anul 2050. 1
Cu extinderea UE, populaţia ei s-a completat cu 74,3 milioane de persoane, dar fiind afectată de procesele de declin, în 46 de ani, se va pierde echivalentul de 80% din populaţia nouă primită. Scăderea populaţiei în Federaţia Rusă şi în Europa de Est a început spre sfîrşitul secolului XX. Potrivit variantei medii ONU a prognozei demografice, fenomene similare ce vor produce în cîţiva ani în ţările Europei Europei de Sud, după anul 2010 - în Europa de Vest, iar în Europa de Nord - după anul 2030. Declinul demografic cel mai grav se aşteaptă în Federaţia Rusă, în Europa de Est şi de Sud. Întrucît cauza principală a crizei demografice constă în reducerea natalităţii şi îmbătrînirea populaţiei, fiecare ţară în parte, în funcţie de condiţiile social-economice concrete, a adoptat modele şi mecanisme proprii de redresare a situaţiei în domeniu. Majoritatea absolută a ţărilor europene dispun de instituţii statale specializate, care asigură monitorizarea fenomenelor, elaborarea politicilor demografice pe termen mediu sau pe termen lung, încadrate în condiţiile necesare pentru dezvoltarea durabilă a ţării. Astfel, Federaţia Rusă, promovează foarte insistent politica de sporire demografică prin atragerea imigranţilor, în special, din cadrul ţărilor CSI. Republica Cehă propune modele de restabilire a numărului populaţiei prin promovarea unor politici politici de sporire sporire a natalităţi natalităţii,i, politici politici educaţionale, educaţionale, precum şi prin atragerea migranţilor migranţilor din ţările în care calitatea capitalului uman este compatibilă cu propriul potenţial, în special din Ucraina, Moldova, Kazahstan. Imigranţilor din aceste ţări, în mod preferenţial, li se acordă cetăţenia cehă, deci cetăţenia UE. O practică foarte eficientă în acest sens aplică ţările Baltice, Bulgaria şi România.
2. Demografia Republicii Moldova Resursele umane ale unei ţări sunt cele care gestionează dezvoltarea ei şi pun în valoare şi celelalte resurse naturale, culturale ale patrimoniului existent. De aceea, problematica demografică constituie constituie fondul extrem de sensibil sensibil la efectele efectele marcante marcante ale politicilor politicilor puterii puterii publice. publice. Performanţel Performanţelee acestora, fie că este vorba de politica economică, de cea socială, de cea militară, etc., interferează cu evoluţiile demografice ale ţării. În Repub Republi lica ca Mold Moldova ova a apăru apărutt peric pericol olul ul unui unui decl declin in demo demogr graf afic ic grav, grav, care care presu presupu pune ne dezechilibre economico-sociale la fel de grave. Astfel, actualele reforme în sfera social-economică, în special în domeniul asistenţei sociale, urmează să ţină cont de dinamica proceselor demografice. Asigurarea elaborării unor politici demografice complexe constituie o necesitate stringentă şi vor contribui la dezvoltarea economică a ţării noastre. Problema demografică este vitală, deoarece anume ea proiectează perspectiva modului în care vom trăi şi ne vom dezvolta ca naţiune.
2.1. Populaţia Schimbările prezente în dinamica negativă a populaţiei sînt rezultatul direct al tendinţelor înregistrate în fenomenele demografice, intensificate în toate aspectele de mişcare a populaţiei. La 01.01.2007 populaţia stabilă a ţării a constituit 3581,1 mii locuitori, din care 1718,9 mii bărbaţi (48%) şi 1862,2 mii femei (52%). Din numărul total al populaţiei 41,3% (1478,0 mii) locuiau în localităţile urbane şi 58,7% (2103,1 mii) în cele rurale. Aproximativ jumătate din populaţia urbană este concentrată în mun. Chişinău (tabelul nr.1). Valorile negative ale sporului natural, conjugate cu migraţia externă, au cauzat diminuarea populaţiei, în perioada aa.1997-2006 cu 76,8 mii persoane, inclusiv populaţia urbană a scăzut cu 46,1 mii, iar cea rurală – cu 30,7 mii persoane.
2
Cu extinderea UE, populaţia ei s-a completat cu 74,3 milioane de persoane, dar fiind afectată de procesele de declin, în 46 de ani, se va pierde echivalentul de 80% din populaţia nouă primită. Scăderea populaţiei în Federaţia Rusă şi în Europa de Est a început spre sfîrşitul secolului XX. Potrivit variantei medii ONU a prognozei demografice, fenomene similare ce vor produce în cîţiva ani în ţările Europei Europei de Sud, după anul 2010 - în Europa de Vest, iar în Europa de Nord - după anul 2030. Declinul demografic cel mai grav se aşteaptă în Federaţia Rusă, în Europa de Est şi de Sud. Întrucît cauza principală a crizei demografice constă în reducerea natalităţii şi îmbătrînirea populaţiei, fiecare ţară în parte, în funcţie de condiţiile social-economice concrete, a adoptat modele şi mecanisme proprii de redresare a situaţiei în domeniu. Majoritatea absolută a ţărilor europene dispun de instituţii statale specializate, care asigură monitorizarea fenomenelor, elaborarea politicilor demografice pe termen mediu sau pe termen lung, încadrate în condiţiile necesare pentru dezvoltarea durabilă a ţării. Astfel, Federaţia Rusă, promovează foarte insistent politica de sporire demografică prin atragerea imigranţilor, în special, din cadrul ţărilor CSI. Republica Cehă propune modele de restabilire a numărului populaţiei prin promovarea unor politici politici de sporire sporire a natalităţi natalităţii,i, politici politici educaţionale, educaţionale, precum şi prin atragerea migranţilor migranţilor din ţările în care calitatea capitalului uman este compatibilă cu propriul potenţial, în special din Ucraina, Moldova, Kazahstan. Imigranţilor din aceste ţări, în mod preferenţial, li se acordă cetăţenia cehă, deci cetăţenia UE. O practică foarte eficientă în acest sens aplică ţările Baltice, Bulgaria şi România.
2. Demografia Republicii Moldova Resursele umane ale unei ţări sunt cele care gestionează dezvoltarea ei şi pun în valoare şi celelalte resurse naturale, culturale ale patrimoniului existent. De aceea, problematica demografică constituie constituie fondul extrem de sensibil sensibil la efectele efectele marcante marcante ale politicilor politicilor puterii puterii publice. publice. Performanţel Performanţelee acestora, fie că este vorba de politica economică, de cea socială, de cea militară, etc., interferează cu evoluţiile demografice ale ţării. În Repub Republi lica ca Mold Moldova ova a apăru apărutt peric pericol olul ul unui unui decl declin in demo demogr graf afic ic grav, grav, care care presu presupu pune ne dezechilibre economico-sociale la fel de grave. Astfel, actualele reforme în sfera social-economică, în special în domeniul asistenţei sociale, urmează să ţină cont de dinamica proceselor demografice. Asigurarea elaborării unor politici demografice complexe constituie o necesitate stringentă şi vor contribui la dezvoltarea economică a ţării noastre. Problema demografică este vitală, deoarece anume ea proiectează perspectiva modului în care vom trăi şi ne vom dezvolta ca naţiune.
2.1. Populaţia Schimbările prezente în dinamica negativă a populaţiei sînt rezultatul direct al tendinţelor înregistrate în fenomenele demografice, intensificate în toate aspectele de mişcare a populaţiei. La 01.01.2007 populaţia stabilă a ţării a constituit 3581,1 mii locuitori, din care 1718,9 mii bărbaţi (48%) şi 1862,2 mii femei (52%). Din numărul total al populaţiei 41,3% (1478,0 mii) locuiau în localităţile urbane şi 58,7% (2103,1 mii) în cele rurale. Aproximativ jumătate din populaţia urbană este concentrată în mun. Chişinău (tabelul nr.1). Valorile negative ale sporului natural, conjugate cu migraţia externă, au cauzat diminuarea populaţiei, în perioada aa.1997-2006 cu 76,8 mii persoane, inclusiv populaţia urbană a scăzut cu 46,1 mii, iar cea rurală – cu 30,7 mii persoane.
2
Conform prognozelor, situaţia se va complica mai mult către anii 2008-2010, cînd în vîrsta de pensionare vor intra generaţiile născute în aa.1948-1950, care sînt de 2-3 ori mai numeroase decît cele anterioare. Populaţia vîrstnică în continuă creştere va avea nevoie de sprijin din partea statului, dar capacitatea economică şi instituţională, estimată pe termen scurt, limitează posibilitatea satisfacerii acestor nevoi. Problema se va acutiza, dacă politicile ocupaţionale şi sociale reale nu vor fi revizuite pentru a se potrivi longevităţii în creştere şi dacă productivitatea muncii nu va creşte accelerat. Struct Structura ura pe vîrste vîrste a populaţ populaţiei iei poartă poartă amprent amprentaa caracte caracteris ristic ticăă procesu procesului lui de îmbătr îmbătrîni înire re demografică, datorat scăderii natalităţii, care a determinat reducerea populaţiei tinere (0-14 ani). Comparativ Comparativ cu 01.01.1997, 01.01.1997, la 01.01.2007 01.01.2007 s-a remarcat remarcat reducerea reducerea ponderii ponderii populaţiei populaţiei cu vîrsta vîrsta de 0-14 ani de la 25,6% la 18,1%, avînd o scădere cu 283,4 mii persoane şi creşterea ponderii celor cu vîrsta de peste de 65 ani, de la 9,3% la 10,2%, semnalînd o creştere cu 29,5 mii persoane. Populaţia adultă (15–64 ani) reprezintă 71,6% din total, avînd creşterea cu 184,4 mii persoane faţă de situaţia de la începutul începutul anului 1997. În cadrul populaţiei populaţiei adulte a crescut crescut ponderea grupelor cu vîrsta 15-34 şi 45-59 ani şi a scăzut ponderea grupelor cu vîrsta 35-44 şi 60-64 ani. Schimbări importante au avut loc şi în cadrul structurii pe vîrste şi sexe a populaţiei vîrstnice. Numărul vîrstnicilor „tineri” (65-74 ani) a scăzut cu 8,3 mii persoane. A crescut însă populaţia din grupa celor de 75 ani şi numărul vîrstnicilor „bătrîni” (80 ani şi peste) cu 37,8 mii persoane. Implicaţiile sociale şi economice ale creşterii rapide, mai ales a segmentului populaţiei „foarte bătrîne” (peste 80 ani), sînt foarte importante. Dacă grupele „mai tinere” ale populaţiei vîrstnice pot fi încă active din punct de vedere economic, fiind capabile să se întreţină singure, cei „foarte bătrîni”, mai ales femeile, sînt tot mai dependenţi de alţii, necesitînd suport social şi medical special. Aproape 12% din populaţia rurală a depăşit vîrsta de 65 ani şi peste, în totalul populaţiei feminine rurale ponderea femeilor vîrstnice este de 14%. În mediul rural ponderea populaţiei vîrstnice este mai mare decît cea din mediul urban de 1,4 ori. Vîrsta medie a populaţiei ţării a crescut de la 32,9 ani (1998) la 35,6 ani (2007), devenind ca şi vîrsta medie caracteristică ţărilor cu o populaţie „adultă”. În mediul urban, vîrsta medie a populaţiei feminine este cu 2,9 ani mai mare decît cea a populaţiei masculine, iar în mediul rural diferenţa este de 3,3 ani. Diferenţieri în structura pe vîrste a populaţiei apar mai pregnant în profil teritorial, determinate de variaţia teritorială a fenomenelor demografice şi a mişcării migratorii a populaţiei. Raioanele cele mai „tinere”, cu o pondere a populaţiei de 0-15 ani peste 23% din total, sînt următoarele: Teleneşti, Cantemir, Sîngerei, Nisporeni. Raioanele Donduşeni, Briceni, Drochia, Edineţ, Rîşcani, Ocniţa, au înregistrat un procent ridicat al populaţiei vîrstnice (peste 20%), în timp ce în raioanele Ialoveni, Criuleni, Cantemir, Anenii Noi şi mun. Chişinău ponderile respective au fost sub 13%. Populaţia în vîrsta aptă de muncă a avut o pondere de peste 65% în mun. Chişinău şi Bălţi, raioanele: Anenii Noi, Basarabeasca, Criuleni, Dubăsari, Orhei, Străşeni şi U.T.A. Găgăuzia. Republica Moldova este o ţara europeană cu cel mai scăzut grad de urbanizare, avînd numai 41,3% din populaţie în localităţile urbane. Această distribuţie a populaţiei pe medii de reşedinţă are implicaţii majore pentru politicile de ocupare a forţei de muncă, atît prin crearea locurilor de muncă în mediul rural, cît şi în sectoarele de producţie alternative agriculturii. Scăderea populaţiei apte de muncă şi îmbătrînirea forţei de muncă va afecta multe domenii socio-e socio-econ conomi omice, ce, cu impact impact direct direct asupra asupra cereri cereriii totale totale a forţei forţei de muncă, muncă, distri distribui buirii rii venitul venitului, ui, cheltuielilor publice pentru asigurarea socială, investiţiilor, etc. În corespundere cu cadrul politico3
social, inclusiv cel referitor la piaţa forţei de muncă din prezent, procesele de îmbătrînire ulterioară a populaţiei vor cauza unele insuficienţe a capitalului uman necesar dezvoltării durabile a ţării. În contextul îmbătrînirii forţei de muncă, problema productivităţii are un rol extrem de important. Întrucît capacitatea de muncă este foarte dependentă de etapele vieţii, cererea forţei de muncă şi productivitatea sînt foarte influenţate de schimbările în structura pe vîrste a populaţiei pe motive de îmbătrînire a resurselor umane.
2.2. Natalitatea şi fertilitatea Descreşterea ratei natalităţii, care reprezintă prima componentă demografică, a redus ponderea copiilor în numărul total al populaţiei, astfel că în prezent doar 24% din populaţie constituie copii cu vîrsta 0-17 ani, faţă 33% în anul 1990. Numărul copiilor în ultimii 5 ani a scăzut cu 15%. În anul 2006 s-au născut 37,6 mii copii, sau cu 8,0 mii mai puţini decît în anul 1997, rata natalităţii micşorîndu-se de la 12,5 pînă la 10,5 născuţi-vii la 1000 locuitori. Nivelul natalităţii în localităţile rurale se menţine mai înalt decît în localităţile urbane. Rămîne mare ponderea copiilor născuţi-vii în afara căsătoriei (17,3% în 1997 şi 23,3% în 2005). În mediul rural frecvenţa naşterilor în afara căsătoriei (24,4%) a fost mai mare comparativ cu cea din mediul urban (21,2%).
Rata natalităţii pe medii, în anii 1997-2006 Născuţi-vii 16 14
14,2 12,8
11,9
12 10
10,1
9,3
11,4 8,7
11,2 8,4
11,2
10,8 8,4
8,5
8,6
11,4
11,5
11,5 9,4
9,1
9,2
8 6 4 2 0 1997
1998
1999
2000
2001
mediul rural
2002
2003
2004
2005
2006
mediul urban
Distribuţia născuţilor-vii după grupa de vîrstă a mamei denotă concentrarea acestora pînă la vîrsta de 30 ani. Totodată, trebuie de menţionat, că în anul 2006 s-a păstrat tendinţa de scădere a ponderii naşterilor la femeile în vîrstă de pînă la 20 ani - 13,0% din numărul total al născuţilor-vii, faţă de 15,2% în 2002 (17,4% - în 1998). Vîrsta medie a mamei la prima naştere a fost de 22,5 ani. Mamele din mediul rural nasc la o vîrstă mai mică decît mamele din mediul urban, respectiv la 21,8 şi 23,8 ani. Majoritatea copiilor născuţi în familiile numeroase revin mamelor din mediul rural – 83,4% din numărul total de noi-născuţi din această categorie.
Structura născuţilor-vii după situaţia juridică a copilului, în anii 1997-2006
4
Născuţi în afara căsătoriei (în % faţă de numărul total al născuţilor)
2006
24,4
21,2
2005
24,9
22,2
2004
25,9
22,1
2003
24,5
22,2
2002
22,1
23,4
22,8 21,8
2001 19,7
2000
22
18,9 18,6
1999 16,8
1998
18,7
16,2
1997 0
5
10
19,2
15 urban
20
25
30
rural
Ca şi în anii precedenţi, în anul 2006 născuţii-vii de rangul I (primul copil) şi II (al 2 copil) deţin ponderea cea mai mare (85,9% din totalul născuţilor-vii). Proporţia născuţilor-vii de rangul III şi peste a scăzut (de la 18,3% în 1997, la 14,1% în 2006). Accentuarea concentrării născuţilor la femeile tinere, cu vîrsta sub 30 ani, analizată în corelaţie cu structura născuţilor după rang, duce la concluzia că scăderea numărului de născuţi nu s-a realizat decît în mod nesemnificativ prin creşterea ponderii cuplurilor, care nu doresc să aibă copii sau care amînă venirea primului copil, ci prin evitarea sau amînarea naşterii copiilor de rangul doi şi superior. Semnificaţia acestei tendinţe este importantă din perspectiva cunoaşterii modelului de comportament demografic şi a atitudinii cuplurilor tinere faţă de numărul dorit de copii.
Rata fertilităţii este în descreştere pentru toate grupurile de vîrstă. În anul 2005 rata fertilităţii sa micşorat pînă la 37,1 născuţi-vii la 1000 femei fertile (15-49 ani), faţă de 46,7 în 1997. La majoritatea grupelor de vîrstă fertilitatea femeilor din mediul rural se menţine superioară celei din urban, excepţie fiind grupa de vîrstă cu 25-29 ani (în 2004-2005). Rata totală de fertilitate în ultimii ani continuă să se micşoreze şi în 2006 a fost de 1,2, faţă de 2,2, necesară pentru o înlocuire simplă a generaţiei părinţilor de către copiii lor. În localităţile urbane acest indicator a constituit 1,0, iar în cele rurale – 1,4. Rata fertilităţii în 2006 a scăzut la toate grupele de vîrstă în comparaţie cu 1997, cu excepţia grupei cu vîrsta de 35-39 ani.
Rata fertilităţii pe grupe de vîrstă, în 2006, comparativ cu anul 1997 (1997=100)
5
120,0 100,0 e t n e c o r p
80,0 60,0 40,0 20,0 0,0 15-19
20-24
25-29
30-34 2006
35-39
40-44
45-49
1997
Atunci cînd scăderea natalităţii ori menţinerea unui nivel scăzut al fenomenului se constată pe o lungă perioadă de timp, intervine deteriorarea structurii pe vîrste a populaţiei. În condiţiile în care pe termen scurt şi mediu nu ne putem aştepta ca migraţia externă şi mortalitatea să contribuie semnificativ la reducerea scăderii demografice din Republica Moldova, natalitatea rămîne singura componentă asupra căreia se poate acţiona cu rezultate eficiente pe termen scurt şi avînd efecte pozitive de durată.
Constrîngeri. Deşi în domeniul sporirii natalităţii şi reducerii mortalităţii copiilor în Republica Moldova se observă anumite progrese (îmbunătăţirea asistenţei medicale a femeilor de vîrstă reproductivă, a mamelor şi copiilor, îmbunătăţirea condiţiilor social-economice şi de mediu sănătos pentru copii şi mame), problema nu poate fi rezolvată doar prin măsuri de asistenţă medicală, care sînt necesare, dar nu şi suficiente. Se impun eforturi conjugate ale autorităţilor şi comunităţii în vederea soluţionării problemelor dezvoltării umane în contextul politicilor economice, sociale, educaţionale, de protecţie a mediului etc. 2.3. Mortalitatea, îmbătrînirea populaţiei Fenomenele demografice, în aspectul mişcării naturale, sînt în funcţie directă de nivelul mortalităţii populaţiei. Rata mortalităţii în aa.1990-2006 s-a majorat de la 9,7 decese pînă la 12 decese la 1000 persoane. La fiecare una mie de persoane decedează cu două persoane mai mult decît se nasc. Rata mortalităţii este şi mai mare în mediul rural. Se observă o rată înaltă a mortalităţii populaţiei în vîrsta aptă de muncă, în special în grupul de vîrstă de 40-60 ani. În anul 2006 au decedat 43137 persoane, faţă de 44689 persoane în anul 2005, iar sporul natural a constituit “minus 1,5‰”, faţă de “minus 1,9‰” în anul 2005. Structura mortalităţii pe cauze de deces în anul 2006 relevă că cele mai multe decese (56,3%) au drept cauză bolile aparatului circulator, urmate de tumori (11,7%), bolile aparatului digestiv (10,3%), accidentele, intoxicaţiile şi traumatismele (8,7%), bolile aparatului respirator (6,3%). Se menţine decalajul între ratele mortalităţii generale pe medii: în cel urban au fost înregistraţi 9,3 decedaţi la 1000 locuitori, în cel rural – 14,0. Diferenţa semnificativă între ratele mortalităţii generale pe medii este rezultatul unui proces mai accentuat de îmbătrînire demografică a populaţiei din mediul rural. Structura mortalităţii populaţiei în vîrsta aptă de muncă semnalează nivelul înalt al mortalităţii premature a bărbaţilor din multe cauze, mai pronunţate fiind decesele provocate de accidente, intoxicaţii şi traumatisme, care ocupă al doilea loc în această categorie de vîrstă. În comparaţie cu 1997, rata mortalităţii masculine a crescut de la 12,5‰, la 13,1‰ în 2006, în timp ce la femei s-a schimbat mai puţin. Fenomenul de „supramortalitate masculină” a continuat să se manifeste atît în mediul urban, cît şi în cel rural, cu valori mai ridicate însă în mediul urban (116,10% faţă de 105,8%). Mortalitatea masculină, specificată pe cauze de deces, diferă de cea feminină, care a 6
fost de 3,2 ori mai mare în cazul accidentelor, intoxicărilor şi traumatismelor, de 1,9 ori – în cazul bolilor aparatului respirator, de 1,3 ori – cazul tumorilor şi de 1,0 ori - a bolilor aparatului digestiv. Anual, în urma cauzelor externe decedează aproximativ patru mii persoane, majoritatea fiind bărbaţi în vîrsta aptă de muncă.
Structura mortalităţii pe principalele clase ale cauzelor de deces şi sexe, în 2006 Femei 4,4%
5,0%
Bărbaţi 7,8%
boli ale aparatului circulator 64,0%
10,5%
48,4%
7,5%
accidente, intoxicaţii şi traume
tumori
9,9%
boli ale aparatului digestiv 11,7%
boli ale aparatului respirator 13,7% 4,4%
alte clase
12,7%
Mortalitatea generală pe cauze de deces diferă semnificativ şi în profil teritorial. Decesele cauzate de bolile aparatului circulator au fost mai pronunţate în r-le Donduşeni, Briceni, Floreşti, Edineţ şi Rîşcani; maladiile aparatului digestiv – în Şoldăneşti, Orhei, Căuşeni, Călăraşi, Leova, Rezina şi Dubăsari; maladiile aparatului respirator – în Ocniţa, Briceni, Glodeni şi Donduşeni. În anul 2005 Republica Moldova şi-a asumat angajamentul de implementare a Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului, inclusiv realizarea sarcinii de reducere continuă a mortalităţii infantile, prin micşorarea coeficientului mortalităţii infantile de la 14,7 la1000 născuţi-vii în anul 2002, la 6,3 - în anul 2015. În 2006 mortalitatea infantilă a înregistrat o scădere (11,8 decedaţi la 1000 născuţi–vii, comparativ cu 19,8 - în 1997). Deşi tendinţa de scădere din ultimii ani continuă, mortalitatea infantilă se menţine încă la un nivel ridicat, faţă de ratele înregistrate în ţările UE. În afara de aceasta trebuie de menţionat, că criteriile de determinare a născuţilor-vii şi a născuţilor-morţi nu corespund recomandărilor OMS . Din cauza înregistrării incomplete a născuţilor-vii şi născuţilor -morţi în ţara noastră indicatorul mortalităţii infantile este diminuat . Mortalitatea infantilă diferă în profil teritorial. Cele mai scăzute rate ale mortalităţii infantile au fost înregistrate în raioanele: Leova (3,4‰), Taraclia (4,5‰), Cimişlia (5,2‰), Glodeni (6,1‰) şi Soroca (6,4‰), iar cele mai înalte - în raioanele Edineţ (24,1‰), Donduşeni (19,8‰) şi Nisporeni (18,9‰). Principalele clase ale cauzelor de deces ale copiilor au rămas stările ce apar în perioada perinatală, care constituie o treime din totalul copiilor decedaţi în vîrstă sub 1 an, malformaţiile congenitale, deformaţiile şi anomaliile cromozomiale 30,3%, bolile aparatului respirator - 15,8%, accidentele, intoxicaţiile şi traumele – 7,7%. Progresul economic din ultimii ani şi reformarea sistemului de sănătate publică au determinat o îmbunătăţire a unor indicatori de sănătate a populaţiei. Statistica denotă o creştere a speranţei de viaţă a populaţiei, atingînd media de 68,4 ani. Concomitent, menţionăm că speranţa de viaţă la naştere în Republica Moldova este cu aproximativ 12 ani mai mică decît în ale ţări (Japonia, Australia, Italia, Suedia, Spania, Franţa, care se caracterizează cu un nivel înalt al speranţei de viaţă - 81-79 ani).
7
Speranţa de viaţă la naştere pentru femei (72,23 ani) este mai longevivă decît la bărbaţi (64,57 ani) cu 7,66 ani. Acest decalaj se datorează mortalităţii premature a bărbaţilor. Durata medie a vieţii a locuitorilor din mediul urban e mai mare decît a celor din mediul rural, respectiv cu 3,2 ani la bărbaţi şi cu 3,0 ani la femei.
Speranţa de viaţă la naştere pe sexe şi medii, în anii 1997-2006 Bărbaţi
Femei
1997
1997 76
68
2006
66
1998
2006
74
1998
72 64
2005
62
1999
2005
2000
2003
68
1999
66
60
2004
70
2004
2001 2002
2000
2003 urban
2001 2002
rural
În contextul problemelor îngrijirii de sănătate a copiilor este necesară caracterizarea mediului de trai al copiilor în familie. Comparativ cu alte ţări din regiune, în Republica Moldova este înregistrată cea mai înaltă rată a copiilor, care nu locuiesc cu mama şi/sau tata. Doar circa 2/3, sau 69% din copiii sub 15 ani locuiesc cu ambii părinţi, 15 % din ei locuiesc numai cu mama, deşi tatăl lor este în viaţă, 5% - locuiesc doar cu tata, deşi mama este în viaţă, şi 7% nu locuiesc nici cu unul din părinţii biologici, care sînt în viaţă. Potrivit Studiului demografic şi de sănătate în Republica Moldova, realizat în anul 2005, 3/4 din numărul mamelor cu copii sub 15 ani, care au domiciliul înregistrat în aceeaşi gospodărie, se află peste hotare - 76%, circa 1/5 din numărul mamelor - locuiesc în altă gospodărie din ţară. De asemenea, circa 46% din numărul taţilor, care nu locuiesc în aceeaşi gospodărie cu copiii lor, se află peste hotare şi aproape acelaşi număr locuiesc în altă gospodărie din ţară.
2.4. Sănătatea reproducerii Una din realizările de bază din ultimii ani este implementarea asigurărilor obligatorii de asistenţă medicală. Aprobarea Programului Unic de către Guvern, începînd cu anul 2004, a contribuit la soluţionarea problemelor majore ce ţin de sănătatea populaţiei, mai cu seamă a păturilor vulnerabile (copii, gravide, tineret, pensionari, invalizi), în special, prin asigurarea cu medicamente parţial compensate a unor contingente şi asigurarea cu medicamente compensate integral din Fondurile asigurării obligatorii de asistenţă medicală a copiilor în vîrstă de la 0-5 ani şi a femeilor gravide. În ocrotirea sănătăţii copiilor principala componentă a factorului medical este starea sănătăţii reproducerii. Situaţia în Sănătatea Reproducerii pe parcursul ultimului deceniu (1994-2004) poate fi caracterizată prin scăderea natalităţii, amploarea proceselor de emigraţie a populaţiei; nivelul înalt al mortalităţii materne, al morbidităţii şi mortalităţii perinatale şi infantile, numărul mare al copiilor născuţi cu vicii congenitale, numărul mare al sarcinilor neplanificate, numărul avorturilor şi a complicaţiilor în consecinţă. Se manifestă nivelul scăzut de informare a populaţiei, insuficienţa pregătirii cadrelor medicale în problemele de planificare a familiei, accesul limitat al tinerilor la servicii 8
de sănătate reproductivă şi sexuală, creşterea incidenţei bolilor cu transmisie sexualã, inclusiv HIV/SIDA, cancerului genito-mamar, violenţa sexuală şi traficul de femei, nivelul înalt al infertilităţii, lipsa serviciilor de consiliere a femeilor în raport cu necesităţile de vîrstă. Astfel, setul de măsuri orientat spre ameliorarea sănătăţii reproducerii din ultimii ani a asigurat elaborarea bazei legislative în sănătatea reproducerii şi lansarea programelor naţionale respective. În anul 2001 a fost adoptată Legea cu privire la ocrotirea sănătăţii reproductive şi planificarea familială, a fost realizat Programul Naţional de asistenţă în planificarea şi protejarea sănătăţii reproductive pe anii 1999-2003. Implementarea Programului a contribuit la reducerea semnificativă a numărului de întreruperi de sarcină nedorită, rata lor diminuîndu-se de la 59,1 în anul 1993 pînă la 14,7 cazuri la 1000 femei de vîrstă fertilă în anul 2005. Rata utilizării metodelor de contracepţie modernă a crescut pînă la 50,0%. În urma reformei sistemului sănătăţii, planificarea familială a devenit parte integrantă a serviciului de asistenţă medicală primară. Actualmente în ţară activează 3 Centre de sănătate pentru femei (mun. Chişinău, or. Drochia şi or. Cahul), 40 cabinete de planificare familială în instituţiile medicale, 12 Centre de sănătate prietenoase tinerilor, care contribuie pe larg la acordarea serviciilor medicale, de informare şi educare a femeilor, inclusiv celor din grupul “de risc”, adolescenţilor şi tinerilor, consultîndu-le în aspect psihologic şi juridic. A fost elaborat şi aprobat Conceptul Naţional al serviciilor de sănătate prietenoase tinerilor, s-au elaborat ghiduri de activitate pentru managerii, consultanţii şi voluntarii serviciilor de acest tip: „Ghidul organizatorului”, „Ghidul consultantului”, „Ghidul voluntarului”. Strategia naţională a sănătăţii reproducerii, aprobată prin Hotărîrea Guvernului nr.913 din 26.08.2005 asigură continuarea activităţilor începute prin realizarea Planului de acţiuni care se referă la priorităţile sănătăţii de reproducere, bazate pe următoarele principii: •
•
•
•
•
• • • • •
maternitate fără risc, îngrijirea preconcepţională, diagnosticul şi îngrijirea prenatală, prevenirea naşterii copiilor cu malformaţii congenitale; planificarea familială, drepturile în realizarea funcţiei de reproducere, opţiuni contraceptive; sănătatea reproducerii şi sexualităţii la adolescenţi şi tineri; servicii prietenoase tinerilor, educaţia în şcoală; prevenirea şi managementul infecţiilor cu transmisie sexuală şi a infecţiei cu HIV/SIDA; servicii de diagnostic şi tratament; serviciile de întrerupere a sarcinii, consilierea postavortum, infertilitatea, prevenirea infertilităţii, servicii de diagnostic şi tratament al infertilităţii; prevenirea şi managementul violenţei domestice şi abuzului sexual; prevenirea traficului cu fiinţe umane, emigraţia; diagnosticul precoce şi managementul cancerului genito-mamar; sănătatea sexuală a persoanelor în vîrstă, servicii de consiliere; sănătatea sexual-reproductivă a bărbaţilor.
Şansa naşterii unui copil sănătos, precum şi şansa de a supravieţui în primul an de viaţă a copiilor în Republica Moldova este diferită celei din majoritatea statelor Europei. Acest fenomen are la bază problemele socio-economice, politice şi administrative, cu care se confruntă populaţia. Măsurile întreprinse au drept scop asigurarea accesului tuturor copiilor şi gravidelor la asistenţă medicală calitativă; prevenirea morbidităţii, invalidităţii şi mortalităţii copiilor; protejarea maternităţii; respectarea drepturilor copiilor la sănătate şi supravieţuire. 9
Impactul combinat al sărăciei, migraţiei ilegale şi al investiţiilor insuficiente în sectorul social au slăbit considerabil capacitatea familiilor de a-şi creşte şi îngriji copiii, cauzînd creşterea numărului de copii cu necesităţi speciale, copii rămaşi fără îngrijirea părintească, copii abandonaţi, fără adăpost, abuzaţi, neglijaţi, copii aflaţi în conflict cu legea. Din mai multe motive familiile s-au detaşat în marea măsură de grijile sănătăţii fizice, emoţionale şi intelectuale ale propriilor copii. Astfel, numărul copiilor cît şi familiilor, care necesită asistenţă specială, este în creştere permanentă. Actualul sistem public al protecţiei sociale oferă soluţii, dar bazate preponderent pe asistenţă instituţională. Soluţionarea problemelor cu care se confruntă familia cu copii a devenit un obiectiv prioritar al protecţiei sociale şi un angajament politic. Acest obiectiv vizează dezvoltarea unui sistem coerent şi unitar de suport al familiei şi copiilor şi este foarte importantă intervenţia soluţiilor prin: • • •
•
promovarea politicilor active de sprijin familial; formularea soluţiilor concrete de redresare a situaţiei în domeniu; dezvoltarea şi acordarea de servicii sociale profesioniste, menite să prevină şi să asiste familia în depăşirea situaţiilor de criză; determinarea unui sistem de mecanisme şi măsuri necesare în scopul optimizării relaţiilor între stat, societate şi familie/copii.
Unul din scopurile principale ale protecţiei sociale a familiei, mamei şi copilului îl constituie eficientizarea prestaţiilor sociale acordate la naşterea, îngrijirea şi întreţinerea copilului. Prin acordarea facilităţilor în formă de indemnizaţii, adresate familiilor cu copii, statul tinde să amelioreze situaţia în domeniu. În prezent există mau multe tipuri de indemnizaţii, acordate familiilor cu copii: indemnizaţie de maternitate; indemnizaţie unică la naşterea copilului; indemnizaţie pentru creşterea copilului: - indemnizaţie lunară pentru creşterea copilului pînă la vîrsta de 3 ani, persoanelor asigurate şi pînă la vîrsta de 1,5 ani a persoanelor neasigurate; - indemnizaţie lunară pentru creşterea copilului cu vîrsta 1,5/3–16 ani, persoanelor asigurate; - indemnizaţie pentru îngrijirea copilului bolnav. • • •
Cuantumul indemnizaţiilor din anii 2001-2005 sînt indicate în Tabelul nr.11 al anexei.
2.5. Căsătorii şi divorţuri Evoluţia proceselor demografice în mare măsură depinde de numărul căsătoriilor şi divorţurilor. În ultimii 5 ani s-a observat atît creşterea numărului căsătoriilor, cît şi a divorţurilor. În anul 2006 au fost înregistrate în total 27,1 mii căsătorii şi 12,6 mii divorţuri. În mediu, la 1000 căsătorii revin 465 divorţuri. Aproape 1/4 din numărul total al divorţurilor este constituit de grupul perechilor tinere, după o durată de căsnicie mai puţin de 5 ani, 1/5 – după o perioadă de căsătorie de peste 5-9 ani şi tot atîtea căsătorii se desfac după o perioadă de 10-14 ani. Durata medie a căsătoriei desfăcute prin divorţ în 2006 a fost de 11 ani. Căsătoriile desfăcute în cazul cuplurilor cu copii minori au reprezentat 1/3 din totalul divorţurilor. În rezultatul divorţurilor cca. 6 mii copii minori anual rămîn fără unul din părinţi. Mai frecvent divorţează familiile tinere, la care vîrsta soţilor este de 25-34 ani. Comportamentul reproductiv al populaţiei se manifestă prin 2 factori: (1) necesitatea strictei planificări în familie a naşterii copiilor în corespundere cu reacţia populaţiei la factorii socioeconomici; (2) schimbarea esenţială în stilul şi modul de viaţă a tinerilor în perioada de pînă la înregistrarea căsătoriei, cînd relaţiile de lungă durată capătă caracterul de concubinaj. Acest fenomen 10
este argumentat prin numărul mare al copiilor născuţi în afara căsătoriei şi datele despre starea civilă a populaţiei. La recensămîntul populaţiei din 2004, cca. 57 mii bărbaţi şi 60 mii femei la rubrica „starea civilă” au declarat că sînt „căsătoriţi neoficial”.
2.6. Migraţia Migraţia este un fenomen demografic, a cărui evoluţie depinde direct de forţa factorilor de „atracţie/respingere” şi care sînt preponderent economici. Atîta timp cît va exista decalajul economic între Republica Moldova şi alte state dezvoltate, tendinţele emigraţionale se vor păstra. Politicile imigraţioniste dure promovate de ţările UE nu vor face decît să schimbe migraţia legală în una ilegală, cu sporirea costurilor acesteia. Cu referinţă la emigrare menţionăm, că transformările profunde în sistemul politico-social în ţară, exercitarea dreptului la libera circulaţie a persoanelor, precum şi declinul economic, nivelul de trai scăzut, inclusiv şomajul pe termen lung au generat exodul masiv al populaţiei apte de muncă. Majoritatea emigranţilor legali (cu schimbarea domiciliului) au avut un nivel ridicat de instruire şi calificare, demonstrînd caracterul selectiv al politicilor de imigrare din ţările de destinaţie. Plecarea populaţiei în străinătate la muncă a căpătat amploare în perioada de tranziţie la economia de piaţă. Astfel, la 05.10.2004, data recensămîntului, 255,3 mii persoane cu domiciliul în Republica Moldova erau absente, fiind declarate de alţi membri ai familiei ca plecate în străinătate pentru diferite perioade. Ponderea cea mai însemnată din rîndul acestora o deţineau persoanele cu vîrsta cuprinsă între 20 şi 29 ani (38%), urmaţi de cei cu vîrsta între 30 şi 39 ani (23%). Prin intermediul transferurilor, emigraţia a servit drept instrument important de supravieţuire pentru gospodăriile casnice. În acelaşi timp, acest fenomen influenţează asupra situaţiei demografice. O consecinţă dureroasă a emigraţiei este dezintegrarea definitivă a multor familii prin divorţ formal sau informal, atunci cînd unul din soţi a emigrat pe termen lung. Astfel, familia, ca instituţie socială fundamentală, a fost zdruncinată profund. La examinarea acestei probleme este necesar de a ţine cont de faptul că emigrarea poate fi definitivă, în legătură cu stabilirea cu traiul în altă ţară, şi una de durată provizorie, în legătură cu studiile sau angajarea în cîmpul muncii în altă ţară. Conform datelor Biroului Naţional de Statistică pe trimestrul III, 2007, numărul persoanelor declarate plecate peste hotare, la lucru sau în căutare de lucru a fost de circa 356 mii persoane, ceea ce constituie 26,0% din totalul populaţiei active în vîrstă de 15 ani şi peste. Peste două treimi din cei declaraţi plecaţi o constituie bărbaţii. Persoanelor din mediul rural le-a revenit o pondere de 71,49%. Migraţia externă se caracterizează prin exodul masiv al persoanelor de vîrstă reproductivă şi economic activă. Ponderea cea mai însemnată din rîndul acestora o deţin persoanele cu vîrsta de 35-49 ani (39,2%) şi 25-39 ani (29,6%). Un alt factor alarmant îl constituie perioada îndelungată de aflare peste hotare a migranţilor. Potrivit studiilor efectuate de Organizaţia Internaţională pentru Migraţie, persoanele care se află peste hotare o perioadă mai mare de 3-5 ani, care constituie 17% din numărul persoanelor plecate, se integrează în ţara de destinaţie, pierd legăturile cu patria, în special, în cazul decesului rudelor de gradul întîi, şi nu revin în patrie. Mai mult de o pătrime din bărbaţii şi femeile, care se află în străinătate, au lăsat în ţară soţia sau soţul în gospodăria lor originară. Deoarece majoritatea migranţilor sînt tineri, plecarea lor a avut un impact direct asupra scăderii ratei natalităţii. 11
Cu regret, în Republica Moldova lipsesc evidenţe statistice compatibile şi continue referitor la numărul copiilor rămaşi fără îngrijirea unuia sau a ambilor părinţi în legătură cu plecarea lor peste hotare şi monitorizarea continuă a numărului de copii de vîrstă preşcolară şi şcolară, plecaţi împreună cu părinţii, evidenţele segregate pe vîrsta şi genul copiilor. S-a estimat că 42% din emigranţi au lăsat copii în Moldova, dintre care 37% emigranţi din ariile urbane. Printre emigranţii care au copii, aproape 2 din 10 au lăsat doi sau mai mulţi copii. În rezultatul migraţiei din ţară este subminat fondul genetic de reproducere a populaţiei, pentru restabilirea căruia va fi nevoie de cîteva decenii, de eforturi şi cheltuieli enorme. Procesele migratorii pentru ţară sînt valoroase, dar numai în cazul cînd nu este afectată capacitatea de reproducere a populaţiei. Direcţia-cheie a politicii migraţioniste trebuie să fie adaptată la acest principiu.
Imigrarea. Importanţa fenomenului dat pentru Moldova în contextul demografic este nemotivat neglijată. Din categoriile imigranţilor fac parte: persoanele repatriate (foştii cetăţeni ai Republicii Moldova) şi cetăţenii străini (intraţi în ţară în scop de lucru, studii sau reîntregirea familiei). Spre deosebire de prima categorie, aceştia sînt cetăţeni ai altor state, purtători de tradiţii socio-culturale, religioase, norme de comportament comunitar, care pot să difere esenţial de normele locale. Dacă prima categorie de persoane urmează să fie luată în consideraţie la proiectări demografice în mod ordinar, categoria a doua urmează a fi examinată prin prisma aspectelor specifice. Potrivit datelor BNS numărul persoanelor repatriate în Republica Moldova este destul de stabil. Persoanele repatriate de peste hotare* (revenite în Moldova) Anul Persoane repatriate
2002 1614
2003 1285
2004 1816
2005 1131
2006 1608
total 7454
*Datele BNS şi MAI
Tabloul comparat pentru aceeaşi perioadă de timp a datelor plecării cetăţenilor Republicii Moldova cu traiul permanent peste hotare, precum şi datele cu privire la persoanele repatriate în ţară denotă o discrepanţă negativă semnificativă.
Persoanele plecate cu traiul permanent peste hotare Anul Persoane plecate
2002 6592
2003 7376
2004 7166
2005 6827
2006 6685
Total 34646
* Datele BNS şi a RSP al MDI
Ţara noastră devine atractivă pentru imigranţii din alte state, fiind situată în apropierea imediată a hotarelor UE. Din aceste considerente urmează să fie efectuate un şir de proiectări demografice pentru categoria respectivă de imigranţi, segregate pe gen şi vîrstă. Necesită de ţinut cont de calitatea potenţialului uman, atitudinea în ţara de origine faţă de familie (monogamie, poligamie) şi valorile sociale şi morale, tradiţional acceptate în Moldova. Aceşti factori trebuie luaţi în consideraţie la elaborarea politicilor migraţioniste şi demografice de durată. Una din sarcinile de importanţă statală a Ministerului Dezvoltării Informaţionale este crearea şi desfăşurarea Registrului de stat al populaţiei, un sistem unic integrat de evidenţă automatizată a locuitorilor Republicii Moldova ce vizează: cetăţenii străini, apatrizii-domiciliaţi permanent/temporar 12
pe teritoriul Republicii Moldova, precum şi cetăţenii plecaţi peste hotare pentru a se stabili cu traiul permanent. Astfel la 01.02.2007, Banca Centrală de Date conţinea informaţii despre 3 762 654 locuitori, inclusiv: 1) 2 660 884 persoane cu documente valabile: 2 418 504 cetăţeni ai Republicii Moldova cu buletine de identitate valabile; 1 578 apatrizi; 6 428 cetăţeni străini; 234 374 persoane, care au numai paşaport/permis de conducere, sar n-au buletin de identitate. 2) Alte 932 562 persoane au fost introduse în BCD în legătură cu acordarea serviciilor fără a produce documente; cu acte nevalabile, proiecte „înregistrarea primară”; 3) 175 039 persoane, avînd informaţia despre naşterea copiilor (din oficiile Direcţiei generale a stării civile). • • • •
Registrul de stat al populaţiei este permanent actualizat. Una din problemele dificile, care nu permite exercitarea evidenţei depline a populaţiei Republicii Moldova este situaţia din raioanele de Est ale ţării. În scopul asigurării dreptului constituţional al cetăţenilor Republicii Moldova din localităţile din stînga Nistrului la cetăţenie, la libera circulaţie, MDI va întreprinde măsuri pentru deservirea locuitorilor în orice subdiviziune teritorială din republică. Odată cu stabilirea unor facilităţi la eliberarea iniţială a actelor de identitate din Sistemul de paşapoarte (Hotărîrea Guvernului nr.959 din 09.09.2005 ”Cu privire la măsurile de confirmare a cetăţeniei Republicii Moldova şi documentării populaţiei din sînga Nistrului (Transnistria)” a crescut numărul de adresări din localităţile date pentru a primi acte de identitate. Astfel, la data de 01.02.2007 în Transnistria, numărul populaţiei cu vîrsta de peste 16 ani constituie cca. 429,1 mii locuitori, în BCD a fost acumulată informaţia despre 235 514 locuitori, ceea ce formează 55%. Deţinători de buletine de identitate cu cetăţenia Republicii Moldova sînt 187 695 locuitori domiciliaţi în sînga Nustrului; 184 798 deţinători de paşapoarte; 174 279 persoane deţin paşapoarte şi buletine de identitate. O altă problemă legată de situaţia demografică din ţară, o constituie evidenţa înregistrării în termen legal a nou-născuţilor, ce ţine de deschiderea unor filiale ale oficiilor de stare civilă în incinta maternităţilor. Concomitent menţionăm că problemele evidenţei în localităţile din partea stîngă a Nistrului, fac imposibilă identificarea numărului de beneficiari de diferite plăţi sociale (compensaţii nominative, achitarea pensiilor şi altor indemnizaţii), precum şi acumularea datelor privind migraţia internă din regiunea dată, etc.
Constrîngeri : Lipsa unor mecanisme de evidenţă şi monitorizare a întregului flux migraţional; lipsa datelor cumulative privind completarea cotei migraţionale, evidenţelor nominale la schimbarea statutului migranţilor, evidenţa copiilor din căsătoriile mixte; necesitatea asigurării compatibilităţii datelor în domeniul emigrării/imigrării, care ar permite elaborarea politicilor adecvate în privinţa capitalului uman, corelate cu posibilităţile socio-economice ale ţării şi cu dependenţele faţă de tendinţele regionale; inconsecvenţa în promovarea politicilor declarate şi/sau adoptate de stat; eficienţa redusă în promovarea intereselor naţionale în plan extern; politicile interconexe sînt puţin corelate între ele şi implementarea acestora depinde de stabilitatea cadrului instituţional pe ţară.
13
3. Concluzii Niciodată încă în istoria umanităţii nu s-a înregistrat o creştere economică fără o creştere a populaţiei. Din cele expuse mai sus reiese că situaţia demografică contemporană în Republica Moldova este nesatisfăcătoare. Creşterea tendinţei de îmbătrînire a populaţiei este însoţită de scăderea natalităţii cu numărul stabil înalt de decese, înrăutăţirea problemelor familiare, prezenţa migraţiei, ceea ce determină o situaţie dificilă în domeniul resurselor umane. Nivelul scăzut al natalităţii şi înalt al mortalităţii este rezultatul influenţei îndelungate a unui şir de factori sociali şi economici. Copiii în prezent devin factorul esenţial al sărăciei, de aceea refuzul familiei de a naşte copii, sau limitarea numărului lor, este modul social de autoapărare. 1. În Moldova în prezent nu există o instituţie autorizată pentru gestionarea şi analiza datelor demografice şi de formulare a unor politici în baza acestor date. La fel, nu există mecanisme de corelare a responsabilităţilor instituţionale în cadrul elaborării programelor, strategiilor de ordin socioeconomic cu tendinţele demografice (în 15 ani de independenţă în Republica Moldova nu au fost efectuate prognoze demografice). Lipsa prognozelor demografice a condus la promovarea unor politici inadecvate situaţiei reale, cu efecte economice şi sociale reduse, cu utilizarea ineficientă a fondurilor publice, inclusiv a clor primite din exterior. 2. Instituirea şi activitatea Comisiei naţionale pentru populaţie şi dezvoltare va contribui la crearea mecanismelor de evidenţă şi gestionare a riscurilor demografice pentru Republica Moldova, elaborarea unor propuneri privind politicile prioritare în domeniul demografic, elaborarea Cărţii verzi a populaţiei Republici Moldova, a Strategiei Naţionale în problemele securităţii demografice şi a Programului naţional în domeniul securităţii demografice în Republica Moldova. 3. Efectele deciziilor în domeniu vor fi vizibile şi utile doar în cazul în care se vor depune eforturi în monitorizarea permanentă a proceselor demografice prin instituirea şi asigurarea activităţii durabile a unei instituţii specializate statale. Practica ţărilor din regiune (Bulgaria, România, Federaţia Rusă, Estonia) oferă modele de activitate eficientă de gestionare a problemei. Accentuăm, că o condiţie necesară ar fi şi asigurarea durabilităţii activităţii acestei instituţii. Posibilele reforme instituţionale nu ar trebui să afecteze statutul instituţiei. 4. La elaborarea şi structurarea Strategiei Naţionale în domeniul securităţii demografice a Republicii Moldova un factor determinant urmează să-l constituie populaţia. Intervenţiile în acest domeniu urmează, dacă este posibil, să stopeze scăderea populaţiei, lucru complicat, deoarece este condiţionat şi de tendinţele din regiune. Unul dintre obiectivele pasibile realizării ar fi diminuarea nivelului de deteriorare a structurii pe vîrstă a viitoarei populaţii. 5. La elaborarea Strategiei trebuie să se ţină cont de faptul că rezultatele intervenţiilor vor fi sesizabile peste cîteva generaţii). 6. În ceea ce priveşte populaţia în vîrstă aptă de muncă, în timpul apropiat, fenomenele socialdemografice vor exercita presiune asupra lor. Pînă în prezent creşterea numărului populaţiei în vîrsta aptă de muncă a fost influenţă de doi factori: 1) intrarea în această grupă a născuţilor din perioada creşterii relative a natalităţii din anii ’80; 2) ieşirea din ea a grupelor reduse de populaţie, formate din născuţii în anii celui de-al doilea Război Mondial. Începînd cu anul 2007, poziţia o va determina, pe de o parte, numărul mic al născuţilor din prima jumătate a anilor ’90, pe de altă parte, ieşirea din vîrstele de muncă a generaţiilor de după război, care sînt mult mai numeroase. Ca urmare, populaţia în vîrstă aptă de muncă începe să se reducă. 7. Trebuie de menţionat că la începutul anilor 2000 în vîrsta demografică cea mai activă (20-29 ani) a intrat cea mai numeroasă generaţie a populaţiei din ultimii ani. Această şansă demografică trebuie de folosit pentru creşterea numărului natalităţii. În acest scop, în politica social-economică a 14
ţării în viitorul apropiat trebuie prevăzute şi realizate toate măsurile ce contribuie la formarea familiilor tinere şi stimularea natalităţii. Cu condiţiile corespunzătoare şi eficienţa măsurilor politicii demografice poate avea loc creşterea natalităţii, analogic cum a fost de exemplu în anii ’80. Dar aceasta va fi insuficient pentru asigurarea unei creşteri pozitive şi stabile a populaţiei. 8. Opunerea tendinţei depopulării în marea majoritate o poate crea scăderea mortalităţii. Desigur, obiectivul scăderii mortalităţii din pricinile esenţiale ale mortalităţii pînă la nivelul ţărilor dezvoltate şi înfruntarea rămînerii în urmă a speranţei de viaţă nu e simplă, dar totuşi este mai reală, decît creşterea esenţială a natalităţii. La micşorarea esenţială a mortalităţii trebuie să contribuie mai întîi de toate ridicarea nivelului de trai al populaţiei. În afară de aceasta, e important de a conştientiza şi promova acel model de comportare a populaţiei, prin care viaţa şi sănătatea să devină valoarea prioritară în conştiinţa societăţii, precum şi în politica social-economică de stat. 9. Situaţia demografică din ţară poate fi ameliorată prin adoptarea măsurilor urgente legate de ameliorarea sănătăţii populaţiei, stimularea natalităţii şi gestionarea eficientă a migraţiei, prioritari rămînînd factorii: economici, sociali, medicali, etico-morali, religioşi, etnici, geografici, etc. 10. Pentru a influenţa sporirea natalităţii, considerăm necesară examinarea posibilităţii elaborării la nivel de stat a unei politici de stimulare a numărului de naşteri, eficientizarea prestaţiilor sociale acordate la naştere, îngrijirea şi întreţinerea copilului, cu asigurarea unui suport real familiilor tinere.
În contextul menţionat, considerăm actuale şi necesare următoarele propuneri, care vor contribui la schimbarea aspectului demografic în republică: 1. Elaborarea Strategiei naţionale în domeniul securităţii demografice şi a Programului Naţional în problemele securităţii demografice din Republica Moldova; 2. Îmbunătăţirea calităţii serviciilor medicale prestate femeilor gravide, nou născuţilor şi copiilor de vîrstă fragedă; 3. Crearea condiţiilor optime în maternităţi prin programul „Graviditate fără risc”; 4. Fortificarea serviciului de sănătate a reproducerii şi planificarea familială; 5. Majorarea semnificativă a indemnizaţiei unice pentru naşterea copilului; 6. Majorarea indemnizaţiilor lunare pentru creşterea copilului la nivelul salariului lunar;
7. Stabilirea indemnizaţiilor pentru fiecare copil pînă la atingerea vîrstei de 14 ani; 8. Condiţii avantajoase pentru creditarea familiilor tinere la procurarea spaţiului locativ în funcţie de numărul de copii în familie; 9. Susţinerea economică în educaţia copilului (creşe, grădiniţe gratuite).
4. Riscuri demografice: 1. Depopularea ţării, îmbătrînirea populaţiei, scăderea ratei natalităţii, scăderea ratei fertilităţii, creşterea ratei mortalităţii etc; 2. Diminuarea ponderii copiilor în numărul total al populaţiei; 15
3. Majorarea numărului de pensionari în anii 2008-2010 din rîndul generaţiilor născute în anii 1948-1950, care numeric sînt de 2-3 ori mai mari decît cele anterioare; 7. Îmbătrînirea forţei de muncă şi rolul extrem de important a problemei productivităţii muncii; 4. În cazul dacă politicile ocupaţionale şi sociale reale nu vor fi revizuite pentru a se potrivi longevităţii în creştere şi dacă productivitatea muncii nu va creşte cu rapiditate, statul nu va avea posibilitate de a susţine păturile defavorizate ale populaţiei; 8. În corespundere cu cadrul politico-social şi al pieţei forţei de muncă din prezent, o îmbătrînire ulterioară a populaţiei va fi cauza unei insuficienţe a capitalului uman pentru dezvoltarea durabilă a Moldovei; 5. Micşorarea cantitativă a populaţiei apte de muncă şi îmbătrînirea forţei de muncă va afecta multe domenii ale vieţii socio-economice şi deciziile pe care le iau factorii de resort, ceea ce va duce la micşorarea totală a forţei de muncă; distribuirea venitului, cheltuielilor publice pentru asigurarea socială, investiţiile etc., terminînd cu bunăstarea generală a naţiunii; 6. Distribuirea populaţiei pe medii de reşedinţă are implicaţii majore pentru politicile de ocupare a forţei de muncă, atît prin crearea locurilor de muncă în mediul rural, cît şi în sectoarele de producţie alternative agriculturii; 9. Scăderea numărului de născuţi şi creşterea ponderii cuplurilor care nu doresc să aibă copii sau care amînă venirea primului copil, prin evitarea sau amînarea naşterii celui de-al doilea copil şi următorilor copii. Semnificaţia acestei tendinţe este importantă din perspectiva cunoaşterii modelului de comportament demografic şi al atitudinii cuplurilor tinere faţă de numărul dorit de copii; 10. Nesoluţionarea problemei privind elaborarea mecanismelor de evidenţă şi monitorizare a întregului flux migraţional; 11. Lipsa bazei de date cumulative privind completarea cotei migraţionale, evidenţei nominale la schimbarea statutului migranţilor, evidenţa copiilor din căsătoriile mixte; necesitatea asigurării compatibilităţii datelor în domeniul emigrării/imigrării, care ar permite elaborarea politicilor adecvate în privinţa capitalului uman, corelate cu posibilităţile socio-economice ale ţării şi cu dependenţele faţă de tendinţele regionale; 12. Promovarea lentă a politicilor declarate şi/sau adoptate de stat; eficienţa redusă în promovarea intereselor naţionale în plan extern; 13. Corelarea inadecvată a politicilor interconexe şi implementarea acestora în funcţie de stabilitatea cadrului instituţional pe ţară.
II. Premisele actuale şi măsurile iniţiate în vederea asigurării dezvoltării umane Schimbările de structură a populaţiei implică în mod inerent o abordare distinctă a constrîngerilor în aspectul politicilor sociale, iar amploarea declinului demografic impune restructurări în societate la nivelul: economic, de infrastructură, ocrotirii sănătăţii şi asistenţei sociale, de educaţie şi instruire continuă, gestionării şi previziunii forţei de muncă şi a migraţiei. Caracteristicile situaţiei curente în domeniile de activitate socio-economice au fost determinate de interdependenţa dintre procesele sistemului economic în tranziţie şi comportamentul demografic al populaţiei. Efectele fenomenelor de dezechilibru demografic au fost resimţite în mai multe domenii şi 16
au determinat reflectarea acestora în cadrul unor documente de program, prezentînd iniţiative de redresare, dar cu efecte deocamdată modeste.
1. Protecţia socială Tendinţele demografice şi de migraţie indică creşterea riscurilor pentru durabilitatea financiară a sistemului de protecţie socială pe termen mediu şi lung, fapt ce impune urgentarea implementării integrale a reformei în domeniu, începute în anul 1998. Stabilitatea financiară a sistemului este subminată de neuniformitatea tarifelor contribuţiilor pentru diferite sectoare şi tipuri de angajare. Pentru eliminarea lor a fost elaborată Strategia de reformare a sistemului de pensionare în sectorul agrar, prin care se propune aplicarea cotei contribuţiei individuale a agricultorilor şi subsidării parţiale de la bugetul de stat, ceea ce presupune majorarea veniturilor bugetului asigurărilor sociale şi soluţionarea problemelor stringente din ramură. Concomitent, necesită accelerare implementarea evidenţei individuale a contribuabililor şi contribuţiilor de asigurări sociale ca instrument atît pentru îmbunătăţirea stabilităţii financiare, cît şi pentru asigurarea legăturii dintre contribuţii şi plăţi. Întîrzierea acestei activităţi şi amînarea termenului de implementare pentru începutul anului 2008 a frînat aplicarea principiului achitării plăţilor în dependenţă de mărimea contribuţiilor reale şi nu a salariului declarat. Pentru estimarea costurilor economice şi sociale ale reformei sistemului de pensii, inclusiv cu modelul de lungă durată al acestuia, şi modelul de scurtă durată al echilibrului Fondului de pensii, precum şi modele specializate, este necesară elaborarea iniţială a modelului de prognozare pe termen scurt în domeniu (5-6 ani). Utilizarea unui astfel de instrument va permite analiza evoluţiei cheltuielilor sociale în diferite condiţii economice şi în cadrul diferitor scenarii de reforme, examinate şi prin prisma proceselor de schimbări demografice. În ultimii ani costul programelor de asistenţă socială a fost în creştere. Compensaţiile nominative continuă a fi cel mai costisitor program social, reprezentînd 47% din cheltuielile pentru asistenţă socială ale bugetului de stat. Cu toate că sistemul de compensare bazat pe principiul categorial este recunoscut de o eficienţă scăzută, numărul de categorii de beneficiari nu s-a redus, ci, dimpotrivă, s-a extins de la 11 la 13 categorii. În contextul reformării sistemului de asistenţă socială, a fost implementat mecanismul de testare virtuală a eligibilităţii beneficiarilor de compensaţii nominative şi evaluate rezultatele pilotării în 4 raioane, estimînd că din totalul beneficiarilor de compensaţii circa 50% revin pentru două categorii: invalizii de gr. II de muncă – 34,5% şi pensionari singuri – 13,9%. Din totalul pensionarilor singuri, femeile reprezintă 80%, iar variaţiile compensaţiei anuale pe categorie sînt cuprinse, în mediu, între 965 lei şi 690 lei. Totodată, în trimestrul III, 2007, au fost examinate de către Guvern Programul de eficientuzare a sistemului de asistenţă socială pe anii 2007-2008 şi Legea cu privire la ajutorul social, care actualmente se află în Parlamentul Republicii Moldova. De asemenea, a fost iniţiată elaborarea unui mecanism de susţinere a femeilor pentru naşterea a 2 şi 3 copii şi examinarea posibilităţilor de majorare a pachetului de privilegii acordate familiilor cu mulţi copii, precum şi familiilor tinere. În acest sens, Ministerul Protecţiei Sociale, Familiei şi Copilului, cu implicarea partenerilor sociali, preconizează elaborarea unui program naţional pentru soluţionarea problemelor menţionate şi propune în cadrul politicii sectoriale “Protecţia familiei şi copilului” în proiectul Planului strategic de cheltuieli pentru CCTM pe anii 2008-2010 următoarele măsuri: majorarea indemnizaţiei unice la naşterea copilului, inclusiv pentru copilul adoptat: pînă la 1200 lei în 2008, 1400 lei – 2009, 1600 lei – 2010; •
17
•
•
majorarea indemnizaţiei unice la naşterea celui de-al doilea şi următorului copil, inclusiv pentru copilul adoptat: 1500 lei în 2008; 1700 lei – 2009, 2000 lei - 2010; majorarea indemnizaţiei pentru îngrijirea (creşterea) copilului pînă la 1,5/3 ani, pentru persoane asigurate va constitui: 25% din baza de calcul din venitul mediu lunar realizat, dar nu mai puţin de 200 lei - anul 2008; 30% din baza de calcul din venitul mediu lunar realizat, dar nu mai puţin de 300 lei - 2009; 35% din baza de calcul din venitul mediu lunar realizat, dar nu mai puţin de 400 lei - 2010; pentru persoanele neasigurate , mărimea indemnizaţiei va constitui: 150 lei în 2008; 200 lei – 2009; 250 lei – 2010.
De asemenea, măsurile de protecţie socială a contingentelor defavorizate, în cadrul asigurării obligatorii de asistenţă medicală, începînd cu 2007, sînt extinse şi cuprind mamele cu 7 şi mai mulţi copii, persoanele care îngrijesc la domiciliu un copil invalid cu severitatea 1 sau invalid din copilărie de gradul I imobilizat la pat, cu vîrsta de pînă la 18 ani. Sînt înaintate propunerile de completare a contingentelor asigurate de Guvern, prin includerea mamelor cu patru şi mai mulţi copii. Parteneriatele internaţionale de dezvoltare socială au fost prezente în cadrul Proiectului SIDA „Susţinerea în acordarea unor servicii de asistenţă socială eficiente şi durabile”, care are scopul de reducere a dimensiunilor sărăciei şi oferirea protecţiei grupurilor sociale vulnerabile prin îmbunătăţirea eficienţei şi eficacităţii sistemului de asistenţă socială. În cadrul proiectului UNICEF-UE/TACIS „Dezvoltarea serviciilor sociale integrate pentru familiile vulnerabile şi copiii în situaţii de risc” s-a elaborat Proiectul final al Strategiei Naţionale şi al Planului de Acţiuni pentru Reforma Sistemului Rezidenţial de Îngrijire a Copilului.
1.2. Forţa de muncă, migraţia, egalitatea genurilor, violenţa Măsurile pentru stimularea angajării forţei de muncă sînt aprobate în cadrul Strategiei Naţionale privind Politicile de Ocupare a Forţei de Muncă în Republica Moldova pe perioada 2007-2015, care defineşte cadrul naţional în domeniul ocupării depline şi eficiente a forţei de muncă şi stabileşte intervenţia activă pentru prevenirea şi redresarea riscurilor economice ale forţei de muncă. Concomitent, a fost promovată politica de stimulare a agenţilor economici, inclusiv prin acordarea creditelor, la condiţii avantajoase, pentru crearea locurilor de muncă, dar efectele sînt încă modeste, fiind necesară o susţinere financiară mai consistentă. Cadrul instituţional pentru asigurarea aplicării eficiente a legislaţiei în domeniul egalităţii genurilor, include Comisia Guvernamentală pentru problemele femeii, aprobată de Guvern, şi factorii ministeriali cu atribuţii în domeniu. Pentru promovarea egalităţii şi a drepturilor femeilor în corespunde cu exigenţele internaţionale au fost adoptate Legea cu privire la asigurarea de şanse egale între femei şi bărbaţi şi Planul naţional „Promovarea egalităţii genurilor umane în societate pentru perioada 20062009”. În vederea prevenirii şi combaterii violenţei în familie, a intrat în vigoare Legea cu privire la violenţa în familie. Un şir de proiecte susţinute de donatorii externi contribuie la reducerea comerţului ilicit de persoane din ţară prin acordarea asistenţei instituţiilor naţionale de drept în implementarea acţiunilor de combatere a traficului de fiinţe umane. A fost acordată asistenţă pentru instruirea şi obţinerea deprinderilor de muncă, anunţate ofertele existente şi ofertele noi de angajare, create condiţii de obţinere a unor medii sigure de trai şi de instruire supervizată a victimelor. Activităţile întreprinse de partenerii externi, îmbinate cu efortul comunităţilor interne prin consolidarea capacităţilor autorităţilor locale în administrarea traficului de fiinţe umane şi crearea 18
sistemului de control instituţional pentru lupta contra traficului de fiinţe umane, au redus numărul victimelor şi au prevenit traficarea mai multor copii din grupul înalt de risc. Cu referinţă la fenomenul migraţiei menţionăm, că pe primul plan sînt situate măsurile cu privire la combaterea migraţiunii ilegale, îmbunătăţirea bazei instituţionale pentru cooperarea în domeniul migraţiunii şi eficientizarea regimului de vize. Reconsiderarea regimului de control la frontieră este îmbinat cu eforturile concomitente de menţinere a unor bune relaţii reciproce pe multiple planuri cu ţările din vecinătate. La 8 noiembrie 2007 Parlamentul Republicii Moldova a ratificat Acordul dintre Moldova şi Comunităţile Europene privind facilitarea eliberării vizelor, iar la 13 noiembrie Parlamentul European a ratificat acordul dintre Uniunea Europeană şi Republica Moldova privind Vizele de scurt sejur între CE (Comunităţile Europene) şi Acordul de readmisie între CE şi Republica Moldova. Această măsură de colaborare în cadrul politicii europene de vecinătate a Comisiei de coordonare a activităţilor privind procesele migraţionale este destinată îmbunătăţirii regimului de vize Schengen şi combaterii migraţiei ilegale în Europa. Migraţia externă este un element de importanţă majoră în mutaţiile structurale ale populaţiei, vizînd procesele sociale cu consecinţe profunde pe termen mediu şi lung. Politici naţionale în domeniul demografiei, care ar putea anticipa şi reacţiona instituţional coerent şi la timp la implicaţiile economice şi sociale ale schimbărilor în structura populaţiei, trebuie să recomande clar folosirea oportunităţilor de reduce a pierderilor prin migraţie. Programele naţionale în domeniul migraţiunii trebuie să se bazeze pe cercetări special finanţate privind analiza volumului şi structurii ocupării, atît la nivel naţional, cît şi în profil regional, axate pe obiective de restructurare a forţei de muncă, modernizate conform cerinţelor de dezvoltare economică, iar priorităţile trebuie orientate pe vîrste şi categorii profesionale ale resurselor umane.
1.3. Sarcinile asumate în domeniul protecţiei sociale, forţei de muncă şi migraţiei: •
elaborarea strategiei de unificare a sistemelor de pensii;
modificarea legislaţiei pentru a permite achitarea pensiilor în baza contribuţiilor individuale de asigurări sociale; •
•
implementarea strategiei de reformare a sistemului de pensionare în sectorul agrar;
implementarea practicii de prognoză pe termen mediu a veniturilor şi cheltuielilor bugetului asigurărilor sociale de stat; •
•
efectuarea evidenţei individuale a persoanelor asigurate şi a contribuţiilor acestora;
•
susţinerea financiară a familiilor cu copii prin majorarea prestaţiilor de asigurări sociale;
elaborarea unui plan de acţiuni privind reforma asistenţei sociale în scopul direcţionării mai bune către cei săraci; •
determinarea mecanismului nou de acordare a compensaţiilor nominative în baza principiului de evaluare a veniturilor beneficiarilor; •
crearea unei baze unificate de date a beneficiarilor programelor de asistenţă socială prin transferuri băneşti; •
19
crearea reţelei de asistenţi sociali prin instituirea unităţilor de asistenţi sociali la nivel
•
local; elaborarea standardelor minime de calitate pentru serviciile sociale de stat şi a ghidurilor metodologice de aplicare a acestora; •
prevenirea riscurilor sociale şi reducerea abandonului, instituţionalizarea copiilor prin diversificarea mecanismelor de protecţie a familiei şi copilului; •
promovarea politicilor de susţinere socială a familiilor cu copii prin majorarea volumului prestaţiilor sociale (îndemnizaţii, alocaţii); •
dezvoltarea sistemului informaţional al pieţei forţei de muncă şi elaborarea strategiei de comunicare în serviciul de stat pentru ocuparea forţei de muncă; •
•
•
perfecţionarea măsurilor pasive de protecţie socială a şomerilor; modernizarea şi diversificarea măsurilor active de ocupare a forţei d muncă;
dezvoltarea formelor de analiză a prognozei în cadrul pieţei de muncă, implementarea cercetărilor de marketing a pieţei muncii; •
ajustarea legislaţiei cu privire la migraţie şi azil la standardele internaţionale: elaborarea proiectelor Legii cu privire la migraţia de muncă, Legii privind regimul străinilor în Republica Moldova. •
2. Ocrotirea sănătăţii Realizarea Programului “Promovarea serviciilor perinatale de calitate” şi a Iniţiativei Globale „Graviditate fără Risc”, a condus la fortificarea sistemului regional de asistenţă medicală perinatală, la prestarea serviciilor de calitate, perfecţionarea cadrelor medicale, la dezvoltarea sistemului de supraveghere în asistenţa perinatală, elaborarea protocoalelor de tratament şi a materialelor instructivmetodice. În urma evaluării stării tehnico-materială a maternităţilor din ţară, factorii de resort, în comun cu administraţiile publice locale, au elaborat un plan de redresare a situaţiei constatate. Ministerul Sănătăţii şi Agenţia Elveţiană pentru Dezvoltare şi Cooperare au semnat un Memorandum de înţelegere privind modernizarea sistemului perinatal, prin care 26 centre de perinatologie de nivelul I vor fi dotate cu echipament medical modern pentru prestarea serviciilor de calitate gravidelor şi nou născuţilor. De asemenea, a fost elaborată şi aprobată ediţia a II a Ghidurilor Naţionale de Perinatologie şi Protocoalele clinice în obstetrică şi ginecologie. Este în realizare Strategia Conduitei Integrate a Maladiilor la Copii, promovată de OMS, care are drept scop ameliorarea calităţii asistenţei medicale primare acordate copiilor sub 5 ani şi diminuarea mortalităţii infantile. Prin eforturile comune ale instituţiilor medicale şi de învăţămînt, în anul 2006 a fost instituţionalizată reţeaua Centrelor Serviciile de Sănătate Prietenoase Tinerilor. Serviciile acordate în 12 Centre Prietenoase Tinerilor au fost incluse în Programul Unic al asigurării obligatorii de asistenţă medicală. 20
Dezvoltarea sistemului serviciilor de transfuzie a sîngelui, este iniţiată în r-l Cahul, unde sînt realizate lucrările de formare a centrului regional de transfuzie a sîngelui pentru Zona de Sud. A fost elaborat un nou Program „Securitatea transfuzională şi auto-asigurarea cu preparate sanguine pentru anii 2007-2011”, care este corelat cu normele internaţionale de exercitare a lucrărilor cu produse sanguine. Grija faţă de resursele umane şi formare profesională s-a manifestat prin operarea modificărilor în Legea ocrotirii sănătăţii, conform cărora tinerii specialişti, plasaţi în cîmpul muncii în localităţile rurale, vor beneficia de anumite facilităţi materiale la debutul carierei medicale. A fost elaborat proiectul „Regulamentului cu privire la plasarea în cîmpul muncii a medicilor şi farmaciştilor în sistemul sănătăţii”. Tinerii specialişti vor fi angajaţi conform repartizării pentru activitate timp de 3 ani, iar specialiştii cu stagiu vor fi angajaţi exclusiv prin concurs, în condiţii de maximă obiectivitate şi transparenţă, cu o implicare largă în procesul de luare a deciziilor a asociaţiilor profesionale şi studenţeşti. A continuat perfecţionarea cadrului legislativ şi normativ în domeniul medicinii preventive cu armonizarea lui la cerinţele şi standardele Uniunii Europene. Serviciile sanepidului semnalează deficienţele cauzate de asigurarea insuficientă a populaţiei cu apă potabilă şi consumul produselor alimentare necalitative. Aceşti factori menţin la cote înalte bolile diareice acute. În instituţiile preşcolare şi preuniversitare nu este soluţionată definitiv problema securităţii alimentaţiei copiilor din colectivele organizate. Este necesară elaborarea şi implementarea conceptului controlului microbiologic în bolile infecţioase, care va fi adaptat la noul sistem de supraveghere epidemiologică, de combatere a bioterorismului şi maladiilor infecţioase noi, fortificarea preconizată a monitoring-ului socio-igienic şi a modului de realizare a Programelor Naţionale de sănătate. Direcţiile strategice în domeniul ocrotirii sănătăţii vor fi orientate spre îmbunătăţirea dirijării sistemului de sănătate în vederea asigurării condiţiilor necesare implementării obiectivelor propuse în cadrul Politicii Naţionale de Sănătate. În acest context va fi promovată pentru aprobare „Strategia de dezvoltare a sistemului de sănătate pe termen mediu”, care va include şi Planul de acţiuni pentru implementare. În scopul asigurării unui echilibru în generarea resurselor sistemului de sănătate vor fi raţionalizate investiţiile în pregătirea şi distribuţia uniformă a cadrelor medicale. În acest scop va fi elaborată Strategia resurselor umane în sistemul de sănătate, care va include şi un mecanism raţional de motivare a angajaţilor din sistem.
2.1. Sarcini asumate: implementarea mecanismului de cuprindere a populaţiei cu medici de familie şi asistenţi ai medicilor de familie, prin motivarea practicii lor în mediul rural; •
•
realizarea integrală a Programelor naţionale în domeniul ocrotirii sănătăţii;
sporirea cuprinderii populaţiei, în special a persoanelor autoangajate, în asigurarea obligatorie de asistenţă medicală, •
•
adoptarea procedurii pentru contractarea directă a centrelor de sănătate primară;
elaborarea strategiei de dezvoltare a sistemului sănătăţii pe termen mediu şi a planului general pentru restructurarea sectorului spitalicesc. 21 •
3. Educaţia Un factor important, care contribuie la protecţia socială a copiilor, în special a celor din familii sărace, este alimentaţia copiilor. Măsurile întreprinse în acest sens au contribuit la creşterea numărului de copii, care au beneficiat de programul de alimentaţie (datele anului curent denotă că se alimentează gratuit 99,9% din numărul elevilor claselor primare şi 42% din numărul elevilor claselor V-XII). Aprobarea şi implementarea proiectului de Lege care prevede obligativitatea părinţilor de a asigura copiilor frecventarea şcolii şi tragerea la răspundere în cazul neşcolarizării acestora va contribui la eficientizarea cuprinderii în sistemul de educaţie a tuturor copiilor. Îmbunătăţirea accesului şi calităţii serviciilor educaţionale se realizează prin implementarea proiectelor „Educaţie pentru toţi – iniţiativa de acţiune rapidă” şi „O educaţie de calitate în medul rural din Moldova”. Programul educaţional „Salt” prevede crearea sistemului informaţional educaţional şi implementarea tehnologiilor informaţionale în educaţie, inclusiv din mediul rural. Reducerea numărului de copii de vîrstă şcolară impune optimizarea reţelei instituţiilor, în care scop este iniţiată crearea „şcolilor de circumscripţie” şi organizarea acordării serviciilor de transportare a copiilor cu domiciliul mai îndepărtat de şcoală. A fost perfecţionat sistemul de acordare a burselor, inclusiv a celor de merit, fiind aprobat Regulamentul-cadru cu privire la condiţiile şi modul de acordare a burselor, recent majorate. Pentru atragerea tinerilor specialişti, Guvernul a decis alocarea indemnizaţiei unice, nerambursabile, în trei etape, pentru cei ce se angajează în instituţiile de învăţămînt din sectorul rural. În ultimii 2 ani de studii au beneficiat de indemnizaţii 815 persoane, din care 462 au beneficiat de I tranşă (cîte 7 mii lei) şi 353 de tranşa a II (cîte 10 mii lei).
3.1. Sarcini asumate: realizarea integrală a Programului “Salt” şi implementarea soft-urilor educaţionale în predarea-învăţarea disciplinelor şcolare; •
•
asigurarea gratuită cu dejun cald şi manuale a elevilor din clasele I-IV;
•
dezvoltarea reţelei de instituţii extraşcolare din mediul rural;
elaborarea demersurilor strategice privind reformarea sistemului rezidenţial şi dezvoltarea educaţiei, inclusiv a copiilor cu cerinţe educaţionale speciale; •
dotarea instituţiilor speciale de învăţămînt cu echipament pentru copiii cu cerinţe educaţionale speciale (echipament special didactic şi recuperatoriu); •
•
asigurarea cu transport şcolar;
•
elaborarea strategiei pentru optimizarea reţelei de şcoli;
•
renovarea instituţiilor de învăţămînt preşcolar şi crearea centrelor de alternativă;
•
implementarea strategiei şi planului de acţiuni în domeniul tineretului la nivel naţional şi
local.
22
4. Securitatea alimentară Securitatea alimentaţiei este în funcţie de factorii stării mediului ambiant, a calităţii şi gradului de contaminare a materiilor prime, condiţiilor tehnice, tehnologice, sanitare, în care se obţin produsele alimentare. Este extrem de necesară menţinerea şi finanţarea lucrărilor de investigare în aspectul asigurării cu produse şi alimente inofensive, necesităţilor de suplimentare a lor cu ingrediente cu microşi macronutrimenţi. Realizarea acestei probleme necesită desfăşurarea investigaţiilor pe baza unor concepţii fundamentale despre alimentaţie, recunoscute pe plan internaţional. În acest context, protejarea sănătăţii şi calităţii vieţii a consumatorilor prin alimentaţie echilibrată şi inofensivă a devenit un criteriu de bază, care apreciază pe viitor preocuparea specialiştilor şi organizaţiilor din diferite ramuri, responsabili de producerea industrială a alimentelor. Studierea influenţei tratamentului tehnologic asupra inofensivităţii şi biodisponibilităţii nutriţionale ale produselor alimentare, elaborarea tehnologiilor de obţinere a alimentelor echilibrate prin fortificarea cu micro-şi macronutrimenţi (iod, fier, calciu, glucide), stabilizarea substanţelor biologic active, vor asigura direcţii noi în industria alimentară şi vor servi la soluţionarea problemelor complexe privind siguranţa alimentelor şi securitatea alimentară. În rezultatul implementării Acordului de finanţare a Programului de securitate alimentară, semnat cu Comisia Europeană, ţara beneficiază de finanţare externă în sprijinirea realizării prevederilor Planului de Acţiuni RM-UE, inclusiv pentru susţinerea protecţiei sociale, finanţarea serviciilor alternative pentru îngrijirea copiilor, realizarea unui proiect-pilot de direcţionare a compensaţiilor nominative, aprovizionarea cu apă potabilă, controlul sănătăţii animaliere ş.a. În cadrul proiectului HACCP (Hazard Analysis Critical Control Points) în industria alimentară a Republicii Moldova a fost creat Fondul „Centrul de Calitate şi Securitate Alimentară din Moldova”.
4.1. Alimentarea cu apă şi canalizarea Activitatea de armonizare a legislaţiei naţionale la directivele Uniunii Europene a inclus elaborarea normelor sanitare privind calitatea apei potabile, a proiectul Hotărîrii Guvernului „Cu privire la marcarea apelor minerale naturale, apelor potabile şi băuturilor non-alcoolice îmbuteliate”, elaborarea proiectului Strategiei de alimentare cu apă şi de canalizare a localităţilor Republicii Moldova. A fost de asemenea efectuată inventarierea sondelor de apă şi bazinelor acvatice în vederea determinării stării şi modului de gestionare. Monitorizarea calităţii apelor de suprafaţă se efectuează lunar, iar monitorizarea apelor subterane se efectuează pe tot teritoriul republicii. Componentele dezvoltării rurale şi consolidarea infrastructurii respective au fost vizate în Programul de alimentaţie cu apă şi canalizare a localităţilor Republicii Moldova pînă în anul 2015. În cadrul Programului de securitate alimentară menţionat că au fost investigate 120 surse de apă de profunzime şi 2000 fîntîni freatice. În 10 raioane s-a efectuat inventarierea tuturor surselor de apă cu întocmirea registrelor, s-au paşaportizat 2000 surse cercetate. Extrem de utilă a fost organizarea instruirii specialiştilor. Au demarat lucrările proiectului „Susţinerea procesului de aliniere a standardelor de calitate a apei din Moldova la cele ale UE” implementat de către Secretariatul Grupului Special de Lucru pentru implementarea Programului de Acţiuni în domeniul Mediului în Europa Centrală şi de Est.
4.2. Sarcini asumate: •
localităţi;
dezvoltarea şi modernizarea sistemelor de alimentare cu apă şi canalizare în 53 de 23
•
amenajarea şi restabilirea a 15 300 de fîntîni în zonele rurale;
realizarea proiectului-pilot pentru tratarea surselor de apă subterane, cu eliminarea hidrogenului sulfurat şi azotului amoniacal prin metoda biologică; •
elaborarea strategiei pentru sectorul de apă şi canalizare, precum şi dezvoltarea strategiei naţionale pentru finanţarea acţiunilor ce ţin de alimentarea cu apă şi canalizare a localităţilor urbane şi rurale din ţară. •
5. Locuinţe şi construcţii locative Adoptarea în lectura a doua a proiectelor Legii cu privire la locuinţe , care conţine un capitol ce se referă la locuinţele sociale şi alte tipuri de locuinţe pentru categoriile de populaţie socialmentevulnerabile (cum ar fi locuinţele de manevră, aziluri, etc.) şi Legii cu privire la modificarea şi completarea Legii condominiului în fondul locativ , va impulsiona dezvoltarea activităţilor de construcţie a spaţiilor locative, definind noţiunea de locuinţă socială, stabilind categoriile de populaţie beneficiare şi condiţiile de acordare a locuinţelor respective. La aceasta va contribui şi perfecţionarea cadrului normativ, care este în proces de ajustare la standardele europene. Este iniţiată realizarea unui proiect de construcţie a locuinţelor sociale, finanţat de Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BERD). Au fost încheiate negocierile în privinţa construcţiei de locuinţe sociale în 6 localităţi ale ţării - mun. Chişinău, raioanele Taraclia, Nisporeni, Glodeni, Drochia şi Bălţi. Proiectul va fi implementat într-o perioadă de 2 ani. Adoptarea legii cu privire la creditarea ipotecară, pe care a elaborat-o Ministerul Economiei şi Comerţului, cu asistenţa experţilor BERD şi a altor experţi locali şi străini, va permite atragerea mai multor credite pe termen lung de la băncile străine şi alte structuri, care s-au arătat disponibile să participe la rezolvarea problemei locative din ţară.
5.1. Sarcini asumate construirea locuinţelor sociale în municipiile Chişinău, Bălţi şi oraşele Cahul, Glodeni, Donduşeni; •
definitivarea cadrului legislativ şi regulatoriu cu privire la condominiu în fondul locativ şi formarea infrastructurii pentru creditarea ipotecară a construcţiilor; •
•
elaborarea şi implementarea proiectelor pilot de modernizare a locuinţelor existente.
6. Protecţia mediului şi utilizarea durabilă a resurselor Managementul eficient al deşeurilor a fost realizat prin activităţile de depozitare centralizată şi distrugere a pesticidelor inutilizabile şi interzise, inclusiv din clasa poluanţilor organici persistenţi. Astfel, au fost reambalate şi stocate în depozitele centrale din 22 de raioane cca. 2600 tone de pesticide. Activitate de realizare a Planului general de acţiuni privind aproximarea legislaţiei naţionale cu normele internaţionale a cuprins elaborarea unor legi, precum şi a proiectului Strategiei de implementare a Protocolului privind Evaluarea Strategică de Mediu (ESM) al Convenţiei privind Evaluarea Impactului asupra Mediului înconjurător în context transfrontalier. S-a efectuat inventarierea rampelor de depozitare a deşeurilor menajere solide. Depozitarea controlată şi colectarea separată a deşeurilor continuă să fie o problemă. Organele administraţiei publice locale, gospodăriile comunale şi alte instituţii trebuie să se implice mai activ în rezolvarea 24
problemei de gestionare corectă a deşeurilor şi salubrizare a teritoriilor. Realizarea măsurilor prevăzute produce beneficii de ecologizare şi asanare a mediului, de protejare a sănătăţii populaţiei prin crearea condiţiilor mai bune de trai. În vederea reducerii ritmurilor de degradare a solurilor au fost îndeplinite lucrări de extindere a suprafeţelor terenurilor acoperite cu vegetaţie forestieră pe terenuri degradate, pe o suprafaţă de 7,5 mii ha. Conform noii politici de gestionare a pădurilor, prioritate s-a acordat ajutorării regenerării lor naturale. În fondul ariilor naturale protejate de stat au fost incluse 94705 ha. cu zone umede de importanţă internaţională, in special, lacurile Prutului de Jos, Nistrul de Jos, din raioanele Căuşeni, Ştefan Vodă, Ocniţa, Donduşeni, Soroca. Au fost organizată în mai multe raioane instruirea proprietarilor de pămînt şi a fermierilor în problemele de utilizare a solului, a îngrăşămintelor minerale şi a pesticidelor, desfăşurate cursuri de instruire şi reciclare a cca. 120 specialişti şi producători agricoli în domeniul producerii agroalimentare ecologice.
6.1. Sarcini asumate: •
mediului;
prevenirea poluării şi reducerea impactului substanţelor şi deşeurilor toxice asupra
protecţia resurselor acvatice prin monitorizarea permanentă a calităţii apelor şi elaborarea Cadastrului resurselor de ape subterane pentru exploatare; •
regenerarea terenurilor fondului forestier şi extinderea terenurilor împădurite în scopul sporirii fertilităţii solurilor. •
7. Tehnologii informaţionale şi telecomunicaţii În scopul realizării sarcinilor ce ţin de politicile sectoriale de dezvoltare a tehnologiilor informaţionale a fost elaborat şi înaintat pentru aprobare proiectul Legii „Cu privire la protecţia datelor personale” şi proiectului Legii „Cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal”, expertizat de Consiliul Europei. Implementarea proiectului-pilot pentru crearea punctelor de acces colectiv la informaţii în baza secţiilor poştale, şcolilor, bibliotecilor etc. a cuprins crearea a şase puncte de acces public la Internet. A fost aprobat Regulamentul privind mecanismul de implementare a Planului de acţiuni pentru realizarea Strategiei Naţionale – “Moldova electronică”, conform căruia proiectele şi programele în domeniul tehnologiilor informaţionale vor fi finanţate din diverse surse centralizate, locale şi internaţionale, accelerînd astfel lucrările de informatizare a teritoriilor din ţară.
7.1. Sarcini asumate: eficientizarea interacţiunii dintre instituţiile de stat prin dezvoltarea Portalului Guvernamental; •
elaborarea sistemului informaţional automatizat “Registrul resurselor şi sistemelor informaţionale de stat”; •
extinderea accesului populaţiei din zonele defavorizate la serviciile de telefonie, Internet, fax, asigurarea accesului gratuit la serviciile de urgenţă. •
25
III. Oportunităţile de dezvoltare a politicilor demografice Determinarea politicilor de orientare strategică naţională, inclusiv în cadrul Planului Naţional de Dezvoltare pentru anii 2008-2001, implică reflectarea unei viziuni realiste şi eficiente asupra dezvoltării economice şi sociale a ţării în următorii ani, care trebuie să includă definirea şi structurarea unei strategii viabile pentru dezvoltare durabilă a populaţiei, destinată diminuării degradării şi redresării stării demografice. La aprecierea sarcinilor imediate şi viitoare privind încetinirea şi stoparea declinului demografic trebuie să se ţină cont că rezultatele aşteptate se vor manifesta în timp, în mod direct sau indirect prin efortul întregului context politic, economic şi social. În această ordine de idei, considerăm prioritare domeniile ce vizează creşterea natalităţii, scăderea nivelului morbidităţii şi a mortalităţii, reducerea migraţiei externe, a căror sarcini necesită reprezentare pronunţată în cadrul strategiilor de creştere economică şi dezvoltare socială pe următoarea perioadă. În vederea adoptării unei politici naţionale în domeniul populaţiei propunem măsurile de actuală intervenţie demografică, prevăzute în cadrul Planului de acţiuni urgente în domeniul demografic, care prevede responsabilizarea instituţiilor de stat, a factorilor economici de influenţă, antrenarea specialiştilor, a comunităţii ştiinţifice, mass-media, opiniei publice pentru soluţionarea problemelor de stabilizare demografică şi proiectare a dezvoltării umane.
Planul de acţiuni urgente în domeniul demografiei aprobat prin Hotărîrea Guvernului 741 din 29.06.2007
Nr. Acţiunile preconizate d/o 1. Desemnarea instituţiei guvernamentale responsabile de monitorizarea indicatorilor privind populaţia şi dezvoltarea 2. Desemnarea instituţiei ştiinţifice responsabile de determinarea şi monitorizarea indicatorilor privind populaţia şi dezvoltarea 3. Elaborarea unor prognoze demografice generale pe termen lung 4. Adoptarea Politicii Naţionale de Sănătate 5. Elaborarea Strategiei Naţionale în domeniul securităţii demografice în Republica Moldova
Responsabili de implementare Guvernul, la propunerea CNPD CNPD, AŞM AŞM, BNS, MEC MS MEC, MS, MPSFC, MERN, IEFS, BNS MEC, MS, MPSFC, MERN, IEFS, BNS CNPD, ministerele cu competenţe în domeniu
6.
Elaborarea Programului Naţional în domeniul securităţii demografice în Republica Moldova
7.
Determinarea priorităţilor pe termen mediu în dezvoltarea resurselor umane şi elaborarea componentei «Situaţia demografică şi problemele dezvoltării populaţiei» în cadrul Planului Naţional de Dezvoltare pe anii 2008-2011 Elaborarea Cărţii Verzi a populaţiei Republicii BNS, ministere, Moldova, conform recomandărilor Fondului AŞM, instituţii de
8.
Termenul de implementare 2007 2007 2007-2008 Tr. II, 2007 Tr. IV, 2007 Tr. IV, 2007 aprilie 2007
2007-2008 26
Naţiunilor Unite pentru Populaţie
9.
10. 11.
12.
13. 14. 15.
16. 17.
18.
19.
cercetare ştiinţifică universitară, Fondul ONU pentru Populaţie în Moldova Perfecţionarea politicilor ce ţin de susţinerea MPSFC, CNAS, permanent familiei şi copilului (inclusiv, majorarea MEC, MET semnificativă a indemnizaţiei unice pentru naşterea copilului şi a indemnizaţiei pentru îngrijirea copilului pînă la atingerea vîrstei de 14 ani, susţinerea economică a copilului) Adoptarea unui nou Program naţional de asigurare MERN 2007 a securităţii ecologice a Republicii Moldova pentru anii 2007-20015 Adoptarea strategiei pentru sectorul de apă şi MERN, ACDT Tr. II, 2007 canalizare al Republicii Moldova, dezvoltarea strategiei naţionale pentru finanţarea acţiunilor ce ţin de alimentarea cu apă şi canalizare a localităţilor urbane şi rurale Intensificarea activităţilor privind aplicarea MEC, MAEIE, 2007 Planului de acţiuni în domeniul migraţiei şi MDI, MAI azilului şi a prevederilor H.G. “Privind crearea Sistemului informaţional integrat automatizat în domeniul migraţiei” nr.40 din 12.01.2007 Iniţierea elaborării unor acte normative referitoare MEC, MAI, MDI 2007 la prevenirea şi controlul proceselor migraţiei ilegale Încheierea Acordurilor internaţionale pentru MAEIE, MEC, protecţia socială a persoanelor plecate la muncă MPSFC peste hotare Adoptarea şi implementarea reglementărilor MS, MPSFC 2007 privind dezvoltarea şi extinderea la nivel naţional a serviciilor adecvate nevoilor speciale ale populaţie vîrstnice (asistenţa medicală, îngrijirea la domiciliu, îngrijiri paleative ş.a.) Planificarea şi iniţierea elaborării proiectului Legii MPSFC, CNPD 2007-2008 cu privire la persoanele vîrstnice Determinarea măsurilor de implementare a Legii MPSFC, MJ, MAI Tr. III-IV, 2007 cu privire la asigurarea egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi, Legii cu privire la prevenirea şi combaterea violenţei Adoptarea Legii locuinţei şi elaborarea unui ACDT, MET 2008 program naţional special de asigurare cu locuinţe sociale, sau în condiţii avantajoase, pentru familiile tinere Fortificarea capacităţilor analitice a instituţiilor cu Fondul ONU permanent atribuţii în domeniul demografic (seminare, pentru populaţie în întruniri de informare) Moldova, AAP, instituţii ştiinţifice, specialişti, experţi internaţionali, ONG 27
20.
Iniţierea unui program de antrenare a instituţiilor mass-mediei la sensibilizarea comunităţii privind problemele persoanelor vîrstnice şi pentru promovarea principiilor unei îmbătrîniri active şi independente.
MPSFC, MET, MS, organele de informare în masă, ONG.
2007
IV. Cadrul juridic cu implicări în domeniul demografiei: 1. Constituţia Republicii Moldova 2. Codul familiei nr.1316-XIV din 26.10.2000 3. Hotărîrile Parlamentului privind aprobarea Planului naţional de acţiuni în domeniul drepturilor omului pentru anii 2004-2008 nr. 415-XV din 24.10.2003
Legi: 4. Legea privind aderarea Republicii Moldova la Protocolul opţional la Convenţia asupra eliminării tuturor formelor de discriminare faţă de femei, adoptat la New York la 6 octombrie 1999 nr.318-XVI din 15.12.2005 5. Legea asistenţei sociale, nr.547-XV din 25.12.2003 6. Legea cu privire la protecţia socială specială a unor categorii de populaţie, nr. 933-XIV din 14 aprilie 2000 7. Lega cu privire la măsurile de protecţie socială a populaţiei în legătură cu majorarea tarifelor la gazele naturale, nr. 261-XVI din 27.07.2006 8. Legea privind protecţia socială a cetăţenilor care au avut de suferit de pe urma catastrofei de la Cernobîl, nr.909-XII din 30.01.1992 9. Legea privind alocaţiile sociale de stat pentru unele categorii de cetăţeni, nr.499-XIV din 14.07.1999 10. Legea privind indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă şi alte prestaţii de asigurări sociale, 289-XV din 22.07.2004 (privind indemnizaţie pentru deces) 11. Legea privind sistemul public de asigurări sociale, nr.489-XIV din 08.07.1999 12. Legea privind pensiile de asigurări sociale de stat nr.156-XIV din 14 octombrie 1998 13. Legea cu privire la fondurile nestatale nr.329-XIV din 23 martie 1999 14. Legea cu privire la asigurarea egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi, nr.5-XVI din 09.02.2006 15. Legea privind prevenirea şi combaterea traficului de fiinţe umane, nr.241-XVI din 20.10.2005 16. Legea cu privire la prevenirea şi combaterea violenţei în familie, din 01.03.2007 17.
Legea cu privire la migraţiune, nr.1386-XV din 11.10.2002 28
18. Legea privind ocuparea forţei de muncă şi protecţia socială a persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă, nr.102-XIX din 13.03.2003 19. Legea cu privire la tineret, nr.279-XIV din 11.02.1999 20. Lege cu privire la drepturile copilului, nr.338-XIII din 15.12.1994 21. Legea ocrotirii sănătăţii, nr.411-XIII din 28.03.1995 22. Legea cu privire la statistica oficială, nr.412-XV din 09.12.2004 23. Legea privind actele de stare civilă, nr.100-XV din 26.04.2001 24. Legea cu privire la ocrotirea sănătăţii reproductive şi planificarea familială, nr.185 din 24.05.2001 25. Legea cu privire la asigurarea sanitaro-epidemiologică a populaţiei, nr.1513 din 16.06.1993 26. Legea privind donarea de sînge, nr.1458 din 25.05.1993
Strategii, Programe, Concepţii: 27. Strategia reformei de asigurare cu pensii din Republica Moldova, HPRM nr. 141-XIV din 23.09.1998 28. Strategia naţională privind protecţia copilului şi familiei, HG nr.727 din 1606.2003 29. Strategia de reformă a sistemului de asistenţă socială, HPRM nr. 416—XIV din 28.05.99 30. Concepţia naţională privind protecţia copilului şi familiei, HG nr.51 din 23.01.2002 31. Concepţia eficientizării sistemului de asistenţă socială, H.G nr.1117 din 27.10.2005 32. Concepţia politicii migraţionale a Republicii Moldova, HPRM nr.1386-XV din 11.10.2002 33. Planul naţional de acţiuni în domeniul migraţiei şi azilului, HG nr. 448 din 27.04.2006 34. Strategia Naţională a Sănătăţii Reproducerii, HG nr.913 din 26.08.2005 35. Programul naţional de control şi profilaxie al tuberculozei pentru anii 2006 – 2010 HG nr.1409 din 30.12.2005 36. Programul naţional de profilaxie şi combatere a diabetului zaharat „MoldDiab” pentru anii 2006 – 2010 HG nr.439 din 26.04.2005 37. Programul naţional de imunizări pentru anii 2006 – 2010 HG nr.523 din 16.05.2006 38. Programul naţional de profilaxie şi control a infecţiei HIV/SIDA şi infecţiilor cu transmitere sexuală pe anii 2006 – 2010 HG nr.1218 din 23.10.2006 39. Programul naţional de combatere şi profilaxie a holerei şi altor boli diareice acute pentru anii 2003-2010, HG nr.940 din 17.08.2006 40. Programul naţional privind securitatea transfuzională şi autoasigurarea cu preparate sanguine pentru perioada 2007-2011 29
41. Programul naţional de sănătate mintală pentru anii 2007-2011, HG nr. 353 din 30.03.2007 42. Programul naţional de combatere a hepatitelor virale pentru anii 2006-2010 43. Programul naţional de promovare a modului sănătos de viaţă pentru anii 2007-2015, HG nr. 658 din 12.06.2007.
Hotărîri ale Guvernului: 44. Cu privire la aprobarea Standardelor minime de calitate privind îngrijirea, educarea şi socializarea copiilor din Centrul de plasament temporar, nr.450 din 28.04.2006 45. Cu privire la crearea sistemului informaţional integrat automatizat în domeniul migraţiei nr.40 din 12.01.2007 46. Cu privire la aprobarea componenţei nominale a Comisiei naţionale pentru populaţie şi dezvoltare şi a Regulamentului acesteia, nr.126 din 07.02.2007 47. Cu privire la situaţia demografică în Republica Moldova nr. 741 din 29.06.2007
30
V. Anexe Tabelul nr.1. Numărul populaţiei Republicii Moldova prezente la situaţia din 1 ianuarie 2007* Total populaţie Pe sexe: Masculin Feminin Pe medii: Urban Rural
2003 3618,3
2004 3607,4
2005 3600,4
2006 3589,9
mii persoane 2007 3581,1
1733,3 1885,0
1728,4 1879,0
1724,8 1875,6
1719,3 1870,6
1721,0 1860,1
1484,1 2134,2
1477,9 2129,5
1476,0 2124,4
1469,8 2120,1
1478,0 2103,1
*Sursa: BNS, fără Transnistria şi mun. Bender
Tabelul nr. 2. Mişcarea populaţiei, în anii 1997-2006*
mii persoane
Schimbări pentru an Numărul Anii populaţiei la spor/scădere sold scădere totală sfîrşitul anului naturală migratoriu 1997 3655,6 -2,3 +2,6 -4,9 1998 3649,9 -5,7 +1,4 -7,1 1999 3644,1 -5,8 -2,8 -3,0 2000 3635,1 -9,0 -4,3 -4,7 2001 3627,8 -7,3 -3,6 -3,7 2002 3618,3 -9,5 -6,1 -3,4 2003 3607,4 -10,9 -6,6 -4,3 2004 3600,4 -7,0 -3,4 -3,6 2005 3589,3 -11,1 -7,0 -4,1 2006 3581,1 -8,2 -5,5 -2,7 Sursa: BNS (începînd cu 1997 datele sînt prezentate fără raioanele din partea stîngă a Nistrului şi mun. Bender) Tabelul nr. 3. Principalii indicatori ai mortalităţii, în anii 1997 şi 2006 1997 2006 Număr decese (mii) 43,0 43,1 Rata mortalităţii generale (‰) - Total 11,8 12,0 - Masculin 12,5 13,1 - Feminin 11,1 11,1 - Urban 9,2 9,3 - Rural 13,6 14,0 Tabelul nr.4. Contribuţia grupelor de vîrstă la numărul total al decedaţilor, pe sexe în anii 1997 şi 2006 Grupa de vîrstă Masculin Feminin (ani) 1997 2005 1997 2005 Total 100 100 100 100 0-14 4,1 1,8 1,8 1,6 31
15-29 30-59 60 şi peste
3,6 30,8 61,5
2,9 35,8 59,5
2,9 35,3 60,0
1,1 18,3 79,0
Tabelul nr.5. Mortalitatea populaţiei în vîrsta aptă de muncă pe sexe şi clase de deces, în 1997-2006 (persoane la 100 000 locuitori) 1997 2006 Populaţia din care: Populaţia din care: în vîrstă în vîrstă aptă de bărbaţi femei aptă de bărbaţi femei muncă muncă Total decedaţi 488,9 722,2 249,8 529,5 775,7 279,9 din care: Boli infecţioase şi 19,2 32,1 6,0 27,9 46,4 9,1 parazitare Tumori maligne 81,6 106,8 55,7 95,4 121,5 69,1 Boli ale sistemului nervos 11,2 15,3 7,0 10,4 15,0 5,6 şi organelor de simţ Boli ale aparatului 115,4 172,2 57,1 131,0 194,1 67,0 circulator din care, infarctul acut al 15,9 27,6 3,8 23,0 38,3 7,4 miocardului Boli ale aparatului 31,4 49,5 12,8 35,3 58,2 12,1 respirator din care, pneumonie 17,7 27,7 7,4 24,8 40,9 8,5 acută Boli ale aparatului 72,5 97,5 46,9 87,5 114,6 60,1 digestive din care, ciroze ale ficatului 47,9 59,8 35,8 62,1 75,7 48,3 Accidente, intoxicaţii şi 123,5 201,9 43,0 114,9 190,0 38,8 traumatisme Alte cauze 34,2 46,9 21,3 27,1 35,9 18,2 Tabelul nr. 6. Coraportul dintre populaţia totală pe ţară şi a populaţiei temporar absente (plecată peste hotare), pe sexe, în profil teritorial Total populaţie pe sexe, în profil Populaţie temporar absentă % teritorial (plecată peste hotare), pe sexe, populaţiei în profil teritorial plecate faţă de Ambele Masculin Feminin Ambele Masculin Feminin numărul Localitatea total al sexe sexe populaţiei Chişinău 332.484 379.434 27.380 13.623 13.757 712.218 3,84 Bălţi 58.418 69.143 4.718 3.875 127.561 8.593 6,73 Anenii-Noi 39.784 41.926 4.428 3.584 81.710 8.012 9,80 Basarabeasca 14.120 14.858 1.578 1.541 28.978 3.119 10,76 Briceni 36.864 41.163 2.625 2.031 78.027 4.656 5,96 Cahul 57.503 61.728 10.920 6.102 4.818 119.231 9,15 Cantemir 30.058 29.943 3.896 2.942 60.001 6.839 11,39 32
Călăraşi 36.814 38.261 75.075 Căuşeni 44.404 46.208 90.612 Cimişlia 29.866 31.059 60.925 Criuleni 35.301 36.925 72.254 Donduşeni 21.674 24.768 46.442 Drochia 41.406 45.686 87.092 Dubăsari 16.756 17.259 34.015 Edineţ 38.396 42.994 81.390 Făleşti 43.631 46.689 90.320 Floreşti 42.919 46.470 89.389 Glodeni 29.249 31.726 60.975 Hînceşti 58.917 60.845 119762 Ialoveni 48.074 49.630 97.704 Leova 25.384 25.672 51.056 Nisporeni 32.088 32.836 64.924 Ocniţa 26.4438 30.072 56.510 Orhei 56.970 59.301 116.271 Rezina 23.699 24.406 48,105 Rîşcani 33.275 36.179 69.454 Sîngerei 42.426 44.727 87.153 Soroca 45.872 49.114 94.986 Srăşeni 43.505 45.395 88.900 Şoldăneşti 20.468 21.759 42.227 Ştefan Vodă 34.839 35.755 70.594 Taraclia 21.042 22.112 43.154 Teleneşti 34.825 35.101 70.126 Ungheni 54.263 56.22 110. 545 UTA Găgăuzia 155.646 75.957 79.689 *Sursa: Recesămîntul populaţiei 2004, vol. 1 vol.2
Ţara Total Cehia Cipru Franţa Germania Grecia Irlanda Israel Italia Marea Britanie Portugalia România Rusia SUA Spania Turcia
7.071 9.599 7.666 4.231 3.685 8.307 2.692 5.929 8.880 9.057 6.679 11410 7.619 5.647 7.042 6.831 9.060 4.056 6.026 9.678 7.714 7.618 2.988 5.599 3.928 6.082 11.534 16.909
3.706 5.710 3.871 2.389 2.051 4.872 1.643 3.553 5.643 5.179 4.004 5.940 4.415 3.296 3.623 3.707 5.299 2.475 3.829 6.200 4.530 4.171 1.769 3.634 2.321 3.743 7.140 8.748
3.365 3.889 3.795 1.842 1.634 3.435 1.049 2.376 3.237 3.878 2.675 5.490 3.204 2.351 3.419 3.124 3.761 1.581 2.197 3.478 3.184 3.447 1.219 1.965 1.607 2.339 4.394 8.161
Tabelul nr. 7. Populaţia temporar absentă, plecată peste hotare, după ţara în care se află şi motivul absenţei* Motivul Total la lucru la studii 273.056 242.243 17.731 1786 1694 46 855 780 21 3504 2890 412 1906 1364 308 5584 5019 259 1235 1080 53 2633 2455 63 53010 49498 1792 1399 1090 244 9467 8660 314 10515 3247 6708 153356 142331 4512 1184 619 371 3868 3458 219 8228 7694 216
9,41 10,59 12,58 5,85 7,93 9,54 7,91 7,28 9,83 10,13 10,95 9,52 7,79 11,06 10,84 12,08 7,79 8,43 8,67 11.10 8,12 8,56 7,07 7,93 9,10 8,67 10,43 10,86
alt motiv 13.082 46 54 202 234 306 102 115 1720 65 493 560 6513 194 191 318 33
Ucraina 8582 *Sursa: Recensămîntul populaţiei 2004
6171
1163
1248
Tabelul nr.8. Emigranţi conform ţării de destinaţie 1998 Plecaţi din Republica Moldova - total din aceştia, în Germania Israel Rusia S.U.A. Ucraina Alte ţări
1999
2000
2001
2002
2003
persoane 2005 2006
2004
4783
6318
9128
6446 6592
7376
7166
6827
6685
1406 784 502 1350 477 264
1258 1338 954 1241 1097 430
1396 1110 3087 1115 1947 473
861 964 482 290 2575 2913 941 627 1350 1531 237 267
731 235 3316 1084 1712 298
487 218 3252 1082 1853 274
373 220 3310 568 2057 299
253 201 2890 612 2350 379
Tabelul nr. 9. Prognoza evoluţiei populaţiei Republicii Moldova în perioada anilor 2010-2020* Total În % faţă Mii de anul locuitori 2005 2010 Varianta II Varianta I 2015 Varianta II Varianta I 2020 Varianta II Varianta I *Sursa: Studiul Moldova, 2005.
Mediul urban În % faţă Mii de anul locuitori 2005
Mediul rural În % faţă Mii de anul locuitori 2005
3297,3 3293,6
97,4 97,3
1277,2 1277,1
97,6 97,6
2026,2 2016,5
97,5 97,1
3262,6 3228,6
96,4 95,4
1273,9 1247,5
97,3 95,3
1988,8 1981,1
95,7 95,4
3189,8 94,2 1277,3 97,6 1912,5 92,1 3164,4 93,5 1222,7 93,4 1941,7 93,9 ASEM „Impactul migraţiei populaţiei asupra situaţiei demografice în Republica
Tabelul nr. 10*. Structura pe grupe de vîrste a populaţiei Republicii Moldova** Grupa de vîrstă, anii 0-4 5-9 10-14 15-19 20-24 25-29 30-24 35-39 40-44
2005 Mii locuitori 173,9 227,9 298,9 342,8 300,4 273,7 209,7 220,1 272,6
2010 % 5,1 6,7 8,8 10,1 8,9 8,1 6,3 6,5 8,0
Mii locuitori 165,9 166,5 219,7 291,5 331,4 291,5 264,1 201,4 210,3
2020 % 5,0 5,0 6,7 8,8 10,0 8,8 8,0 6,3 6,3
Mii locuitori 144,3 152,6 160,9 153,6 213,3 282,9 321,1 281,9 252,4
% 4,5 4,8 5,0 5,2 6,7 8,9 10,1 8,8 7,9
Anul 2020 în procente faţă de anul 2005 83,0 67,0 53,8 47,7 71,0 103,4 153,1 128,1 92,6 34
45-49 50-54 55-59 60-64 65-69 70-74 75-79 80-84 85 şi peste total
252,3 230,5 110,4 141,1 120,8 99,0 65,0 32,5 13,8 3385,5
7,4 6,8 3,3 4,2 3,6 2,9 1,9 1.0 0,4 100
254,4 235,1 210,4 94,6 121,4 97,6 72,3 46,8 22,4 3297,3
7,6 7,1 6,3 2,9 3,7 3,2 2,2 1,4 0,7 100
189,6 194,9 224,5 211,3 175,4 56,4 79,3 54,5 30,8 3189,8
5,9 6,1 7,0 6,6 5,5 1,8 2,5 1,7 1,0 100
74,9 84,2 203,3 149,8 146,0 57,0 122,0 167,7 223,2
Sursa: *Studiul ASEM „Impactul migraţiei populaţiei asupra situaţiei demografice în Republica Moldova, 2005. Studiul proiectează reducerea esenţială a efectivului în grupa de vîrstă de 0-4 ani, ca rezultat al scăderii natalităţii; **Reducerea ponderii grupelor de vîrstă tînără. Dacă în 2005 ponderea grupului de vîrstă 10-19 ani constituia 30,7 % din totalul populaţiei, atunci în 2020-doar 19,5%. Deci se va micşora cu 36% faţă de anul 2005; Creşterea ponderii populaţiei de peste 60 de ani de la 14% în 2005 la 19,1 în 2010. Procesul îmbătrînirii populaţiei devine şi mai pronunţat. Tabelul nr.11. Mărimea cuantumului indemnizaţiilor pentru copii în perioada 2001-2007 Tipul indemnizaţiei
2001
2002
2003
2004
2005
2006
începînd cu 01.01.2007
Indemnizaţiile plătite din contul bugetului asigurărilor sociale de stat pentru persoanele asigurate Indemnizaţia unică la 245 naşterea copilului Indemnizaţia unică la 165 naşterea fiecărui următor copil Indemnizaţia lunară 50 pentru îngrijirea copilului pînă la împlinirea vîrstei de 1,5/3 ani
370
420
420 500
800
1000
20% din salariul mediu lunar, dar nu mai puţin de 100 lei
20% din salariul mediu lunar, dar nu mai puţin de 100
250
280
280
75
100
100 20% din salariul mediu lunar, dar nu mai puţin de 100 lei
Tabelul nr.12. Populaţia economic activă şi ocupată, numărul şomerilor în dinamică Categoriile Populaţia totală Populaţia economic activă Populaţia ocupată în economie, total
2000 2001
2002
2003
2004
2005
2006
3639 3630 3622 3612 3603 3589,3 3585,2 1655 1617 1615 1474 1433 1422,3 1357,2 1515 1499 1505 1356 1316 1318,7 1257,3 35
