Monarhie vs. Republica
In sens constituțional, prin forma de guvernământ se înțelege modul de organizare a unui stat in funcție de condițiile specifice de constituire a organelor centrale ale statului, in special a organului care îndeplinește funcția de sef al statului. In decursul evoluției istorice, tara noastr ă a cunoscut mai multe forme de guvernământ, cele mai importante fiind monarhia si republica. Monarhia este forma de guvernământ in cadrul căreia exercitarea atribuțiilor de sef
al statului revin unei persoane desemnate, de regula, pe baze ereditare. Monarhia, sub diferitele sale variante, a fost cea mai veche si cea mai cunoscuta forma de guvernământ in perioada antica si medievala, diferitele forme specifice pa care statele monarhice le-au imbracat pot fi grupate in doua categorii principale: monarhii absolutiste si monarhii constituționale. Republica este forma de guvernământ in care atribuțiile de sef al statului sunt
îndeplinite de un organ organ ales pe o perioada determinata. determinata. Aceasta Aceasta forma de guvernământ
este rar întâlnita in antichitate si feudalism, f eudalism, in schimb este caracteristica timpurilor moderne in general si a celor contemporane in special. Guvernarea republicii este înfăptuita de reprezentanți aleși după proceduri electorale. Președintele republicii este ales fie direct, prin
vot universal, fie de către parlament, in funcție de modalitatea alegerii, republicile fiind parlamentare sau prezidențiale. Odată cu procedeul de consultare a cu privire la viitorul celor doua principate,
Moldova si Muntenia, in așa numitele „divanuri ad-hoc”, s-a hotărât unirea Principatelor si aducerea la putere a unui Principe dintr-o familie domnitoare străina, după domnia de scurta durata a lui Alexandru Ioan Cuza, in anul 1866, Locotenența Domneasca a hotărât aducerea la putere a lui Carol de Hohenzollern-Sigmaringen. Data de 10 mai 1866 când acesta a sosit la București a reprezentat nașterea Dinastiei in Romania dar si începutul unei perioade de profunde schimbări in societatea autohtona. Prin Constituția din 1866 s-a stabilit ca puterile statului erau organizate pe principiul separației, in legislativa, executiva si judecătoreasca judecătoreasca. Puterea executiva se exercita de către
Domnitor si Reprezentanta Naționala care se compunea din Senat si Adunarea Deputaților, iar orice lege trebuia adoptata cu acordul celor trei ramuri ale puterii. Puterea judecătoreasca era exercitata de către curți si tribunale.
La Proclamarea Independentei Independentei României, Regele Carol a avut o contribuție esențiala, aceasta data constituind un moment important in dezvoltarea statului romanesc modern. In 1881 Carol I primește titlul de Rege iar Romania devine din Regat, lucru absolut necesar in afirmarea ca tara independenta.
După proclamarea Regatului, Carol I l-a desemnat ca moștenitor al tronului pe
Ferdinand , cel de-al doilea fiu al fratelui sau mai mare. Prin aceasta se asigura continuitatea Dinastiei de Hohenzollern pe tronul României. Regele in timpul căruia a fost înfăptuita Marea Unire, Ferdinand I (1914 - 1927), nu a incalcat principiile vieții politice democratice. Un aspect specific al vieții politice a fost acela ca regele îl numea pe prim-ministru, după care guvernul organiza alegerile, pe care, de cele mai multe ori le si câștiga. Unirea tuturor romanilor proclamata la Alba Iulia la 1 decembrie 1918, alcătuirea noului stat pe baze cu totul noi, făceau ca vechiul cadru al Constituției din 1866 sa nu mai corespunda împrejurărilor existente. In baza constit uției din 1923 puterea legislativa se exercita in colectiv de către rege si Reprezentanta Naționala (compusa din Senat si Adunarea Deputaților). Puterea executiva era încredințata regelui care o exercita prin constituțiune. judecătoreasca se exercita de către organele ei specifice, hotărârile se pronunțau in Puterea judecătoreasca
baza legii si se enunțau in numele Regelui. Evoluția monarhiei a marcat si practicile politice in stat. Criza dinastica din decembrie
1925, când printul Carol a renunțat la moștenirea tronului, a fost rezolvata de Parlament in ianuarie 1926, când moștenitor al tronului a fost proclamat Mihai. In anul 1938, Regele Carol al II-lea a instaurat o dictatura personala consacrata in plan juridic prin Constituția din 28 februarie. Aceasta este cea mai nedemocratica constituție datorita faptului ca s-a renunțat la votul universal, s-au restrans drepturile si libertățile cetatenesti si altele. In virtutea art. 38 din Constituție , regele era singurul destinator al puterii executive pe care o exercita personal si prin intermediul guvernului sau. Miniștrii erau numiți de către rege si erau răspunzători numai fata de el din punct de vedere politic. Miniștrii răspundeau, de asemenea, pentru actele emise de rege si pe care fiecare, in domeniul sau de activitate, le contrasemna pe considerentul ca regele era declarat inviolabil. Tot regele, in sistemul Constituției din 1938, era in mod real si detinatorul puterii judecătorești judecătorești , deoarece judecătorii erau numiți de către el, iar hotărârile se executau in numele sau.
In urma abolirii monarhiei se proclama Republica Populara Romana. In Constituția din 1948 se stabilește forma de stat respectiv Republica Populara, esența puterii care emana de la popor. Organul suprem al puterii de stat a devenit Marea Adunare Naționala, căreia i se subordonează toate celelalte organe ale statului, renunțându-se la principiul separației
puterilor in stat. In 1965 a fost schimbata denumirea statului din Republica Populara in Republica Socialista. Partidul Comunist Roman era forța politica conducătoare a întregii societati. După trecerea a patru decenii de dictatura comunista, Revoluția din decembrie 1989
a proclamat statul democratic de drept, care are la baza principiul separației puterilor in stat. Revoluția din decembrie 1989, prin care regimul comunist dictatorial a fost înlăturat,
a condus la schimbări de esența in ceea ce privește sistemul constituțional de organizare si funcționare a vieții politice. Inca din primele zile s-a luat măsura dizolvării structurilor politice
ale vechiului regim. Astfel forma de guvernământ a statului roman este republica. Potrivit constituției, Romania este un stat National, unitar si indivizibil, ceea ce înseamnă ca pe teritoriul României conducerea de stat se infaptuieste prin intermediul unui
organ legiuitor, un guvern si un organ suprem judecătoresc, ca membrii societatii au o singura cetățenie, iar teritoriul este organizat in un sistem unic de unitati administrativteritoriale. Monarhia si republica reprezintă doua concepte care diferă in mod radical. Totuși, de-a lungul istoriei, in Romania, atât monarhia cat si republica s-au metamorfozat in forme diferite celor ce le definesc. In anumite perioade, monarhia a funcționat atât de democratic incat s-a situat foarte aproape de modul de funcționare al unei „republici democratice ideale”, iar in alte perioade, deși forma de guvernământ era aceea de republica,
forța
guvernamentala a fost concentrata intr-o singura mana forte care de fapt a acționat similar unei monarhii absolutiste (dictatura regimului Ceaușescu ).
