ÓCopyright www.ReferateOnline.com Cel mai complet site cu referate Platon – "Republica" Mitul lui Gyges Dialogul "Republica" este exemplar în ceea ce priveºte teoria lui Platon despre stat ºi despre ideea de dreptate. Republica sau Politeia nu înseamnã, la Platon, stat, ci forma de guvernare. Principala componenta a dialogului este cea social- educativã. În "Cuvânt prevenitor" la acest dialog, Constantin Noica scrie: "Cine nu vrea sau nu e în stare sã slujeascã cetatea depãºind- o, so slujeascã integrându- se în ea". Temele mari ale dialogului sunt: dreptatea ºi nedreptatea, necesitatea moralã pentru stat ºi pentru individ de a-ºi întocmi viaþa dupã dreptate, precum ºi principiul bunei rânduieli a societãþii. Platon vede statul ca pe o persoanã moralã ºi va arãta natura ºi efectele imediate ale dreptãþii: statul în care domneºte ideea de dreptate (virtute) e fericit, reciproca fiind adevãratã. Dialogul se deschide tocmai cu discuþia despre ideea de dreptate (cãrþile I ºi II ). Socrate discutã cu cei patru interlocutori, printre care Glaucon ºi Adeimantos, fraþii lui Palton, despre ce este , sau ce poate fi, dreptatea. Platon are aici în vedere întemeierea statului ideal ºi condiþiile în care un astfel de stat este posibil, ajungând la concluzia cã, pentru a putea exista, statul trebuie sã fie clãdit pe ideea de dreptate. Când Socrate ridicã ideea "Ce este dreptatea ?", pe el îl intereseazã ce este dreptatea în ea însãºi, iar nu ce este în raport cu altceva. Sunt oferite mai multe definiþii: dreptatea este îndatorirea de a spune adevãrul; dreptatea este dreptul celui mai tare; a ace nedreptatea e mai bine decât a o suferi; dreptatea înseamnã a înapoia cuiva un lucru pe care l-ai împrumutat de la el. Socrate obiecteazã în acest caz ºi spune cã nu se pot înapoia armele unui om care, între timp, a înnebunit ºi nici a-i spune adevãrul despre starea sa nu este drept. O ultimã definiþie a dreptãþii este aceea cã ar folosi celui mai tare, aºa- zisa definiþie mercantilã a dreptãþii. Nemulþumit de multiplu, atâta vreme cât el vrea unul singur, Socrate conchide: "Nu m- am ales cu nimic din convorbirea aceasta". În acest fel se închide Cartea I. Cartea a II-a continuã tema dreptãþii ºi vorbeºte despre naºterea statului pe baza ideii de dreptate. Aici apare ºi mitul lui Gyges, sintetizat în final. Platon se întreabã acum dacã este sã fii mai bine drept decât nedrept, rãspunsul urmând douã extreme: egoismul absolut (Glaucon ºi Adeimantos) sau dreptatea ºi binele ca formã de conduitã (Socrate). Glaucon afirmã: "Conform cu natura, a sãvârºi nedreptate e un bine, a o suferi e un rãu. Dacã existã cineva care e drept, e aºa numai din necesitate, ºi nu de bunã voie". Aceeaºi pãrere o împãrtãºeºte ºi Adeimantos, ca nedreptatea fiind un bine, iar dreptatea un rãu. La provocarea celor doi de a le arãta cum de dreptatea e un bine, iar nedreptatea un rãu, Socrate le rãspunde: "Plecând de la ideea cã dreptatea se gãseºte într- un stat ca ºi într- un om, vom cerceta mai întâi care e natura dreptãþii in stat, apoi vom studia- o în fiecare om ºi vom primi de bun în mic (om) ceea ce am vãzut în mare (stat). În acest fel începe la Palton naºterea statului. Nemulþumit de rãspunsurile primite, Socrate va defini dreptatea astfel: "Dreptatea înseamnã ca fiecare om sã se ocupe în stat cu acea singurã meserie pentru care a fost pregãtit, adicã fiecare meserie, ca sã poatã fi bine îndeplinitã, va fi ocupaþia singurã a celui ce o învaþã ºi o practicã. Socrate spune foarte clar, într- un exemplu, cã nu se poate ca un cizmar sã ajungã filozof, iar la Platon filozof înseamnã conducãtor. Sensul este aºadar cã un stat este drept atunci , ºi doar atunci, când filozofii ajung regi sau regii ajung filozofi. Dupã definiþiile oferite de Glaucon ºi Adeimantos se intercaleazã mitul lui Gyges. Mitul e o provocare a lui Glaucon, el nu reprezintã poziþia lui Socrate, putând fi redus la trei idei: esenþa omului este nedreptatea; nimeni nu e drept de bunãvoie, ci e doar silit; acela care face dreptatea o face din neputinþa de a sãvârºi nedreptãþi. Socrate va demonta aceste argumente, readucând dreptatea la faptul ei de a fi una, adicã esenþialã. Dreptatea se poate manifesta într- un mod multiplu, dar acest fapt nu altereazã unicitatea ei. Mitul lui Gyges este construit tocmai pentru a demonstra teza pe care Socrate o
susþine. Pentru el dreptatea se manifestã indiferent de constrângerile exterioare, practicarea ei fiind sinonimã virtuþii. Punctul de vedere opus aparþine lui Glaucon, dar numai ca pretext pentru raþionamentului socratic.
Platon ÓCopyright www.ReferateOnline.com Cel mai complet site cu referate
