Exista mai multe tipuri de paralelografe: cu brat orizontal fix, cu brat orizontal articulat, cu brat vertical articulat. Paralelograful cu brat orizontal articulat se caracterizeaza prin faptul ca suportul pe care se aplica modelul este fixat la soclul aparatului, insa modelul poate fi inclinat in orice directie. Bratul orizontal este dublu articulat, ceea ce permite ca tija verticala in care sunt fixate accesoriile sa fie miscata in jurul modelului. Accesoriile paralelografului: paralelografului: - tija de analiza – o are forma cilindrica, o cu ajutorul ei se apreciaza paralelismul paralelismul fetelor proximale ale dintilor stalpi o pune in evidenta zonele retentive subecuatoriale subecuatoriale ale dintilor dintilor stalpi o materializeaza axa de insertie a protezei - tija portmina de grafit – are o forma de jgheab, in care se aplica o mina de creion pentru trasarea ecuatorului protetic, marcarea zonelor de interferenta dentara sau muco-osoasa cu proteza - tije (joje) retentivometrice – prezinta o extremitate libera care este prevazuta cu un disc – se utilizeaza pentru determinarea retentivitatii subecuatoriale subecuatoriale ale dintilor stalpi – sunt in numar de 3: 0,25 mm, 0,5 mm, 0,75 mm - spatule de ceara (răzuşe) – se utilizeaza pentru indepartarea si paralelizarea cerii subecuatoriale - - micromotor sau turbina – pentru frezari paralele ale elementelor protezei Etapele analizei la paralelograf 1. Stabilirea celei mai acceptabile axe de insertie si dezinsertie a protezei Axa de insertie = directia in care se deplaseaza proteza de la contactul initial dintre partile rigide ale protezei si dintii restanti, pana la asezarea finala a protezei pe campul protetic, pintenii pintenii si seile fiind fiind in contact intim intim cu tesuturile dentare dentare si mucozale. Axa de dezintersie = drumul parcurs parcurs de proteza in sens invers, invers, de la pozitia finala de contact intim cu tesuturile dento-mucozale, pana la ultimul contact al partilor rigide ale protezei cu dintii restanti. restanti. Axa de insertie este conditionata de - planurile de ghidare – suprafetele proximale ale dintilor stalpi, vecine spatiilor edentate - zonele retentive dentare necesrae aplicarii portiunii flexibile a bratului retentiv al – se cauta pe fetele V si O ale dintilor crosetelor – - zonele de interferenta – acestea nu ar trebui sa existe - fizionomie – pentru un anumit ax de insertie crosetele trebuie sa fie cat mai putin vizibile 2. Trasarea ecuatorului protetic
Ecuatorul protetic = linia celei mai mari convexitati a dintilor stalpi pentru o anumita axa de insertie. Pe dintii stalpi ecuatorul protetic imparte dintele in doua zone: supraecuatoriala (de sprijin) – cuprinsa intre ecuator si suprafata ocluzala, in care sunt plasate portiunile rigide ale protezei si o zona subecuatoriala (retentiva), cuprinsa intre ecuator si festonul gingival, in care se plaseaza portiunea flexibila a bratelor retentive ale crosetelor 3. Stabilirea locului in care se plaseaza varful portiunii flexibile a bratului retentiv al crosetului – cu ajutorul retentivometrului 4. Fixarea pozitiei modelului fata de paralelograf (tripodare) – trasarea a 3 linii pe suprafata mucozala a modelului: una anterioara si doua laterale – stanga, si dreapta
