Rolul dolarului american in dezvoltarea economiei Statelor Unite ale Americii
Proiect realizat de : Mihalache Madalina Gabriela Dobrin Ionela Georgiana Paraschiv Sorina Silvia Fieraru Neagu Ionela Georgiana Matei Diana Mihaela
Cuprins:
1.Introducere 2.Dolarul American 3. Dolarul american - istoria apariției și dezvoltării celei mai importante valute din lume 4. Modul in care dolarul american a condus la dezvoltarea economica a tarii 5. Curiozitati din istoria dolarului 6. Ce nu se stie despre dolar 7.Dolar sau euro? 8. Tipuri de monezi 9. Tipuri de bacnote
Introducere
O monedă este în general un lingou de metal de formă discoidală, folosită ca o formă de bani. Monedele sunt garantate de către emitent prin ștanțarea sau imprimarea unor elemente particulare ușor de recunoscut, inclusiv (dar nu în mod obligatoriu) legenda, adică textul scris pe monedă. Monedele fără legendă se numesc anepigrafe. Împreună cu bancnotele, monedele reprezintă forma obișnuită de numerar în toate sistemele monetare moderne. În prezent, monedele sunt folosite pentru valori mai mici, iar bancnotele pentru valori mai mari. Fața monedei are de obicei o imagine, care poate fi stema țării emitente, capul/bustul unui monarh sau denumirea sau simbolul altei autorități emitente și se nume ște avers, sau colocvial cap. Partea cealaltă se numește revers sau colocvial pajură. Înainte de apariția monedei de formă discoidală s-au folosit alte obiecte cu valoare de schimb. Spre exemplu în Grecia în perioada arhaică se foloseau un fel de „frigări” grele din fier, care s-au gasit depozitate ca ofrandă în temple. Pe teritoriul României în cetă țile grecești din Dobrogea în secolele al al VI-lea î.Hr. - al V-lea î.Hr. se foloseau inițial ca mijloace de schimb local vârfuri de săgeți din bronz, al căror tub de înmănu șare se umplea cu plumb pentru a anula calitatea de armă a obiectului. Ulterior s-au turnat semne premonetare din bronz care aveau o formă asemănătoare unei frunze de salcie și greutatea de câteva grame. Se pare că primele monede propriu-zise au fost bătute în Asia Mică, în secolul VII î.Hr., dintr-un aliaj natural de aur și argint numit electrum .În epoca antică dar și mai târziu monedele de valoare mai ridicată se băteau din argint sau din aur, acestea având valoare intrinsecă prin metalul prețios conținut. În consecință, monedele din metale prețioase erau acceptate și aveau valoare și pe alte piețe decât cea a autorității emitente. Așa se explică larga circulație a monedelor grecești și romane din metale prețioase, chiar dincolo de aria ocupată de culturile respective.
Ca metale neprețioase, „comune”, folosite la producerea monedelor, cuprul și aliajele sale (în special aliajul cu staniu numit bronz și alama, aliajul cuprului cu zincul) constituie cazul cel mai frecvent. Conținutul mare de cupru din straturile calotei glaciare corespunzând antichitații clasice (greco-romane) a fost explicat tocmai prin folosirea deosebit de intensă a acestui metal și aliajelor sale in special pentru monede. Având valoare mică, monedele din metale neprețioase erau folosite în special pentru tranzac țiile comerciale mărunte, de zi cu zi, fiind emise în mari cantități, unele cunoscând apoi o circulație largă. Neavând valoare intrinsecă, acceptarea pe anumite pie țe se făcea după contramarcarea monedelor, adică imprimarea cu ajutorul unui poanson a unui element figural relevant (capul/bustul unui zeu - capul Demetrei este specific orașului Callatis în epoca elenistică etc.) sau a unei litere sau grup de litere (cum ar fi TOM pentru ora șul Tomis în perioada ocupației romane). Contramarcarea s-a aplicat mai rar și monedelor din metale prețioase. În Evul Mediu tehnicile de fabricație a monedelor se schimbă, acestea devenind în general mult mai subțiri decât în antichitate, reprezentările figurale și legendele având un relief mai redus. Ceva mai târziu se răspândesc diverse elemente de securizare a marginilor monedelor - cum ar fi zimții sau diverse striații, frunze etc. - pentru a preveni furtul de metal din monedă prin tăierea sau pilirea marginilor, care ar fi fost astfel vizibilă.
Dolarul American
Dolarul american este unitatea monetară a Statelor Unite. Este abreviat în mod normal folosind simbolul $, USD, sau US$. Dolarul a fost adoptat de către Congresul Confederațiilor Statelor Unite pe data de 6 iulie 1785. Este divizat în 100 de cenți. Este prima dată când un stat adoptă un sistem de monedă zecimal. Simbolul dolarului s-a format datorită evoluției scrierilor abrevierilor pentru cuvântul “peso”. Abrevierea se scria inițial ”ps”, însă aceste două litere s-au transformat în semnul care a rămas și azi ”$”. Numele de „dolar” este derivat din „taler”, moneda din argint de „Joachimsthal” . Prin extensie, realul spaniol, moneda de argint cu mare circulație pe continentul nordamerican, a fost denumit de coloniștii americani tot „taler” („taler spaniol”), de unde provine numele dolarului. Cel mai frecvent este utilizata in Statele Unite Ale Americii dar si in urmatoarele state : Puerto Rico Insulele Virgine Americane Insulele Mariane de Nord Samoa Americană Guam o serie de insule nelocuite ale SUA Inflația este un dezechilibru major prezent în economia oricărei țări, reprezentat de o creștere generalizată a prețurilor și de scăderea simultană a puterii de cumpărare a monedei naționale. Inflația este un indicator final, care arată la sfârsit de an fiscal dacă politicile guvernamentale monetare, fiscale, legislative, etc., alături de politicile Băncii Centrale, se coordonează și conduc la o stabilitate a prețurilor de consum. In SUA inflatia este de 2,7 % . Monede Bancnote Bancă centrală
1¢, 5¢, 10¢, 25¢, 50¢, 1$ 1$, 2$, 5$, 10$, 20$, 50$, 100$ Sistemul federal de rezerve
Dolarul american - istoria apariției și dezvoltării celei mai importante valute din lume
Dolarul american pe parcursul a mai mult de 200 de ani a devenit cea mai tranzacționată și cea mai dominantă valută din lume. La moment sunt prezente în circulație bancnotele de 1$, 2$, 5$, 10$, 20$, 50$ și cele de 100$. Bancnotele mai mari de 100$ nu au mai fost printate din 1946 și au fost scoase din circula ție în anul 1969. Bancnotele mai mari de 100$ au avut valoarea de 500$; 1,000$; 5,000$; 10,000$ și de 100,000$. Prima apariție a dolarului american datează încă din 8 august 1786 unde acesta a fost autorizat de către Congresul Continental al SUA. Numele de “dolar” i-a revenit monedei cu referință de la dolarul spaniol care atunci era folosit ca monedă oficială pentru coloniile Regatului Spaniei. Simbolul dolarului care a devenit cunoscut în toată lumea s-a format în rezultat la evoluția scrierilor abrevierilor pentru cuvântul “peso”. Ini țial abrevierea se scria în felul următor ”ps”, însă eventual aceste două litere s-au transformat în semnul care a rămas și până în ziua de azi ”$”. Istoria dolarului american a fost destul de complexă, de aceea istoricii nu pot răspunde până în ziua de azi la unele întrebări legate de crearea dolarului american. Până în ziua de azi sunt prezente sute de teorii conspirative față de dolarul american, însă nici una dintre ele nu a fost acceptată pe plan internațional. Mulți istorici consideră că încă de la fondarea dolarului american moneda a fost standardizată la rată fixă în paritate cu argintul, însă nu există o eviden ță concretă despre o astfel de lege. Se presupune că în acel moment dolarul american din 1792 până în anul 1873 a avut o relație dintre argint față de aur la o rată de 15:1 după decizia lui Alexander Hamilton care era secretarul trezoreriei pe atunci. În anul 1834 paritatea a fost schimbată la rata de 16:1 datorită faptului că valoarea aurului a crescut în raport cu argintul. Aceasta schimbare a diminuat valoarea reală al dolarului cu 6% față de valoarea de până la schimbarea proporțiilor. In anul 1900 bimetalismul a fost refuzat printr-un act al președintelui american și de atunci dolarul american era convertibil doar la 1.5g de aur. În perioada primului război mondial standardul la aur a fost suspendat de 2 ori din motive economice, prima a fost faptul că multe corporații din Europa la care corporațiile american aveau datorii cereau plățile în aur, iar al doilea motiv a fost pentru a echilibra valoarea dolarului conform
schimbului valutare care atunci era fix cu alte valute. Mai târziu pre ședintele Wilson a interzis exportul aurului de pe teritoriul SUA și a suspendat standardul de aur la schimb valutar. În perioada unei din cele mai mari crize din istoria omenirii, Marea Depresiune, dolarul american a avut foarte mult de suferit ca și toate valutele din lume. Pe atunci doar două valute erau considerate internaționale, lira sterlină și dolarul american. Banca Angliei care este și în ziua de azi banca centrală a Marii Britanii a abandonat în anul 1931 standardul la aur datorită speculatorilor și al cererilor mari de a schimba bancnotele în aur. Pe atunci oricine care avea o bancnota de liră sterlină putea să viziteze Banca Angliei și să schimbe bancnota în aur pur. Ca răspuns la cererea mare de a schimba bancnotele în aur din Europa, Rezerva Federală a mărit dobânzile pentru a proteja standardul la aur însă aceasta doar a agravat situația economică. Aceasta decizie a înrăutățit încrederea populației în dolarul american, care deja preferau monedele de aur față de bancnote. Conform conferinței de la Bretton Woods din anul 1944, unde au participat 730 de delegați din 44 de țări, a fost luată decizia ca dolarul american să fie recunoscut ca unica moneda internațională și ca toate monedele din lume să fie legate de dolarul american care la rândul său era legat la aur. Deci prin acest sistem se subîn țelegea ca toate monedele din lume erau legate indirect cu aurul. Din acea perioadă majoritatea statelor din lume vindeau SUA aurul în schimb la dolari americani. La începutul anilor ’70 inflația și costurile mari din războiul din Vietnam au cauzat o creștere majoră al bunurilor importate, în special al petrolului, iar ca răspuns pre ședintele Richard Nixon a dispus anularea convertibilității directe al dolarului la aur. Acest act este cunoscut sub numele „Nixon Shock”. Una dintre cele mai geniale mi șcări ale lui Richard Nixon a fost să convingă Arabia Saudită să vândă petrolul exclusiv în dolari americani. De atunci dolarul american a reușit să devină cea mai importantă valută din lume, iar multe țări au început să folosească dolarul SUA ca monedă de rezervă. Toate țările din lume aveau nevoie de petrol, iar unică posibilitate de a cumpăra petrolul este prin dolari americani sau prin schimbul valutar direct. De la începutul anilor ’70 pe piața internațională a apărut conceptul de „oil dollars”, datorită vânzărilor imense de petrol. De atunci Banca Federală a creat dolari americani cu diferite serii pentru a putea controla fluxul de dolari în SUA și înafara ei. Această strategie este prezentă și până în ziua de azi, iar dolarii americani care au fost crea ți pentru cumpărarea petrolului și se află pe teritoriul Statelor Unite ale Americii sunt transfera ți automat după granițele țării pentru a evita masa monetară incontrolabilă și o cre ștere bruscă a inflației. Pe data de 8 octombrie 2013 a fost pusă în circulație noua bancnota de 100 de dolari în majoritatea țărilor lumii. În Republica Moldova noile bancnote au ajuns pe 17 octombrie. Noile bancnote au încorporate elemente de securitate noi care vin să readucă posibilitatea
de falsificare. Principalele sisteme de securitate încorporate sunt banda de securitate 3D și clopotul cu jgheabul. Bancnota de 100 de dolari este cea mai falsificată valută din afara SUA. Consumatorii vor putea să utilizeze în continuare bancnotele vechi, acestea nu vor fi devalorizate și nu vor fi demonetizate. SUA modifică bancnotele sale periodic din măsuri de securitate și cu scopul de a crea bariere noi tehnologice în privin ța falsificării bancnotelor. Bancnota nouă de 100$ trebuia să fie pusă în circulație câ țiva ani în urmă, însă din motive tehnice și economice aceasta a fost amânată până în acest an. Durata medie de viață al unei bancnote diferă în dependen ță de rata ei de folosire și de velocitatea acesteia în circulație. Costul unei singure bancnote de asemenea diferă în dependență de nominalul acesteia: de la 5,4 cenți pentru bancnota de 1$ până la 12,7 cen ți pentru bancnota de 100$. Toate bancnotele au aceleași sisteme de securitate în afară de bancnotele noi care au fost adoptate la ultimele elemente de siguran ță.
Modul in care dolarul american a condus la dezvoltarea economica a tarii Economia Statelor Unite ale Americii este cea mai mare din lume. Produsul intern brut al Statelor Unite ale Americii a fost estimat la $17.15 trilioane in Aprilie 2014 , aproximativ un sfert din produsul intern brut mondial . Produsul intern brut ajustat la paritatea puterii de cumpărare este de asemenea mai mare decât al oricărei alte tari din lume. Dolarul este cea mai folosită monedă în tranzacțiile interna ționale și este cea mai importantă moneda de rezervă. Câteva țări folosesc dolarul american ca monedă oficială iar altele ca moneda de facto. SUA are o economie mixtă și a menținut o creștere economică stabilă, o rată de șomaj moderată și nivele ridicate de cercetare. Cei mai mari parteneri de comerț ai SUA sunt Canada, China, Mexic, Japonia si Germania. Istoria S.U.A. este strâns legată de economie. Interdicția dezvoltării industriei, impunerea impozitelor suplimentare Stamp Act și Sugar Act, și mai ales impunerea obligativității de a cumpăra produse britanice la prețuri stabilite de metropolă – toate acestea au determinat „partida de ceai de la Boston” din 1773, unul dintre evenimentele ce au condus la declanșarea războiul de independență a SUA. Țară a tuturor posibilitățilorFormat:Judecată de valoare, SUA a fost în permanență ținta emigranților proveniti de pe toate continentele. „The American Dream” – (o via ță mai bună ce este rezultatul efortului personal) a fost posibil datorită sistemului economic ce perioadelor de expansiune economică a SUA . Emigranții s-au îndreptat cu precădere spre vest punând bazele agriculturii americane . SUA beneficiază de condiții naturale pentru agricultură de înalt randament. În secolul XIX, SUA s-a afirmat ca mare putere agricolă. Tutunul, bumbacul, cerealele, produsele de origine animală au constituit principalele resurse de export. America a abandonat foarte
repede agricultura de subzistență. Încă din secolul XIX, agricultura americană a devenit puternic specializată pe renumitele centuri – centura laptelui în nord.est, centura porumbului asociată cu cea a creșterii porcinelor în zona Marilor Lacuri, centura bumbacului precum și creșterea cornutelor mari în Sud. În nord-vest, cre șterea animalelor este asociată cu cea a exploatării forestiere. La vest de Missouri începe centura grâului. Având ca punct de plecare agricultura, SUA a devenit prima putere economică axată pe comerț și export. Industria americană a urmat aceeași cale, fiind perfect adaptată cerin țelor pieței. La cumpăna dintre secolele XIX - XX, doi mari președin ți au elaborat doctrinele economico-politice ce urmau să definească relațiile SUA cu restul lumii. Pre ședintele Taft a lansat „Diplomația Dolarului” potrivit căreia interesele americane sunt economice și se manifestă la nivel mondial. Președintele Roosvelt a impus „Diploma ția Big Stick” potrivit căreia SUA își promovează cu forța sau își apără interesele economice oriunde în lume. Începutul secolului XX marchează afirmarea SUA ca prima mare putere economică a lumii. Dacă în perioada interbelică SUA continuă politca sa tradi țional-izola ționistă, al doilea război mondial și mai ales apariția „cortinei de fier” a impus SUA ca putere politico-militară-lider al lumii libere. Pe plan economic SUA își asuma responsabilitatea reconstucției Occidentului capitalist și democrat. Planul Marshall ini țiat în 1948 stă la baza reconstrucției europene și la reapariția Europei ca putere economică globală. De altfel, Statele Unite erau singurele în măsură să sus țină un astfel de efort economic, după război. SUA poseda rezerve de aur de 20 miliarde de dolari, aproape două treimi din totalul mondial. Puterea economică a SUA este dublată de capacitatea militară a acesteia. SUA i și arogă controlul politico-militar asupra unor zone din întreaga lume. Orientul Mijlociu, Sud-estul Asiei, America Latină sunt declarate zone de interes strategic pentru Statele Unite. Prăbușirea URSS și a comunismului european au dus la constituirea unei lumi asimetrice în care SUA a rămas deocamdată singura putere globală. Rolul său de jandarm mondial susținut de economia americană începe să fie contestat nu numai de mi șcările teroriste dar și de state ce doresc să devină forțe economice globale. Sistemul economic american poate fi definit prin caracterul său descentralizat , caracter capitalist, bazat pe proprietatea privată și liberă ini țiativă. Interven ția autorită ților federale în economie se manifestă prin strategii de politică bugetară și monetară. În același timp, bugetul federal are o componentă ce vizează investiții în cercetare . Legisla ția economică americană permite implicarea guvernului în controlul practicilor de afaceri, guvernul american având și rolul de supervizor al creșterii economice. Un rol special în economia americană îl joacă companiile transna ționale. Coca Cola, Colgate, Microsoft, Ford, IBM, General Electric, Intel, Exxon, Wal-Mart, Mc Donald”s, reprezintă imaginea SUA în întreaga lume. În topul primelor zece corpora ții transna ționale din lume, primele cinci sunt din SUA. Activitatea lor se concentrează asupra ramurilor cu reale perspective de dezvoltare și de obținere a profitului. De altfel, companiile
transnaționale sunt vârful de lance al ofensivei americane în contextul globalizării economice. În anii 80, societățile transnaționale dețineau o treime din produc ția industrială, peste jumătate din comerțul exterior. Valoarea mărfurilor și a serviciilor asigurate de transnaționalele de proveniență americană se ridica în această perioadă la 350 miliarde dolari. Exprimat în procente, firmele americane reprezentau în 1999, 71,8% din valoarea primelor 50 de societăți transnaționale din lume . Prin investi țiile directe în străinătate, marile companii americane obțin profituri uriașe dar mai ales capătă posibilitatea de a controla sursele de materii prime. Companiile americane sunt prezente pe piețele de înalt nivel în ceea ce prive ște consumul dar în regiunile producătoare de materii prime. Totodată companiile americane transferă în exterior modelul american de planificare și de management a activită ții economice, și în egală măsură și noile tehnologii de mare randament și productivitate . Globalizarea economiei duce la dezvoltarea companiilor transnaționale.americane. Ele sunt astăzi o puternică forță în economia mondială și un adevărat liant al economiei americane care se regăsește și dincolo de frontierele naționale Secretul succesului american este legate de sumele uriașe investite în cercetare și dezvoltare, atât de către companiile private dar și de către autoritățile federale. Un alt factor al succesului îl reprezintă gradul de pregătire și numărul personalului de cercetare. Revolu ția tehnicoștiințifică a pornit din Statele Unite. Cei mai mulți deținători ai premiului Nobel în știin ță sunt americani. Nivelul înalt al tehnologiei utilizate în industria americană determină repartizarea forței de muncă în domeniul serviciilor într-un procent uria ș (73,2% ) prin comparație cu 24,1% în industrie și 2,7%în agricultură. Nivelul înalt al productivității întâlnit în economia americană permite Statelor Unite să atragă uriașe fluxuri de capital dar și să exporte resurse financiare americane peste tot în lume dar mai ales în Europa. Jean-Jacques Servan Schreiber aprecia că în anii 80 „a treia putere industrială mondială după Statele Unite și URRS ar putea fi foarte bine nu Europa ci industria americană în Europa”. Această remarcă este valabilă mai ales astăzi, prăbușirea comunismului în Europa în 1989 permi țând firmelor americane să se extindă pe o piață uriașă. Economia americană se află acum în plină expansiune. Creșterea economică este susținută de tehnologia performantă, inflație scăzută, capacitatea de a crea locuri de muncă și un nivel scăzut al șomajului. SUA promovează o o nou concept economic legat de productivitatea globală a factorilor de producție, concept ce pune accent pe eficacitatea cu care economia americană îmbină munca angajaților cu investi țiile în cercetare și noile tehnologii. Chiar dacă SUA rămân în centrul sistemului internațional ca mare putere economică și militară, globalizarea economică permite multor altor puteri să se afirme și să concureze SUA, rolul acesteia de singură superputere fiind pus la îndoială încă de pe acum. In sec al XX-lea, functiile internationale ale dolarului s-au cristalizat si dezvoltat in ciuda unor evenimente si conjuncturi asemenea celor expuse mai sus. Devenind mijlocul de rezerva si de plata cel mai raspandit in relatiile dintre state, dolarul a intrecut lira sterlina care timp de doua secole functiona, de fapt, ca moneda internationala. Forta crescanda a dolarului incepand cu 1940 s-a bazat pe stabilitatea sa relativa fata de aur si fata de celelalte monede sprijinite pe forta economica, militara si financiara a SUA.
Pornind de la acest fapt si de la inexistenta altei monede comparabile cu caracter international SUA au reusit sa impuna dolarul ca pivot al sistemului monetar international creat la Bretton Wood. Acordurile de la Bretton Woods au adus o era de stabilitate generala a ratei de schimb ce-a durat peste 20 de ani. In baza acestui sistem, monedele erau legate de dolar si le era permisa fluctuatia numai in limita unui procent sub sau deasupra valorii prestabilite. Fluctuatiile extreme ale ratei de schimb distorsioneaza preturile pe piata, provoaca anumite confuzii in randul consumatorilor, impiedica dezvoltarea comertului international si stanjenesc investitiile. Dolarul era singura moneda convertibila in aur, prin aceasta devenind si pe planul legii mondiale moneda dominanta in raport cu celelalte monede ale tarilor aderente la sistem.
Curiozitati din istoria dolarului
În 1690, Colonia din Golful Massachusetts a fost prima care a pus în circulaţie o bancnotă de hârtie, pentru a putea plăti expediţiile militare. În curând celelalte 12 colonii i-au urmat exemplul. La 1739 imprimeria lui Benjamin Franklin din Philadelphia a fost prima care a tipărit bancnote cu simboluri din natură, precum diferite modele de frunze, care făceau bancnotele mai greu de falsificat. În 1764 britanicii au interzis coloniilor să mai tipărească proprii bani. În 1775 însă, Congresul Continental a început să tipărescă bani pentru a putea să finanţeze costurile Războiului Revoluţionar. Fără a avea însă o susţinere puternică şi fiind uşor de falsificat, bancnotele au început în scurt timp să îşi piardă valoarea, de unde şi celebra expresie "not worth a Continental".
Din anul 1791 pentru o perioadă de 20 de ani Congresul a patronat Banca Statelor Unite, fiind agentul fiscal al Trezoreriei. Sistemul monetar federal a fost stabilit printr-o
lege intrată în vigoare la 1792, lua astfel fiinţă Monetăria Statelor Unite. Prima circulaţie de bancnote produsă de guvernul federal a fost în 1861, când obligat să finanţeze Războiul Civil, Congresul a autorizat emiterea de note de valoare, care şi-au căştigat şi renumele de "green backs" datorită culorii lor verzi. Toate bancnotele tipărite de la 1861 încoace pot fi şi astăzi preschimbate la întreaga lor valoarea nominală. În 1863 a fost stabilit sitemul naţional bancar care era monitorizat de Trezorerie. În 1913 lua fiinţă Rezerva Federala, aceasta fiind banca centrală a Statelor Unite care avea rolul de a regulariza fluctuaţiile de pe piaţa financiară. Un an mai târziu Rezerva Federala emitea prima sa bancnotă de 10 dolari, care-l avea pe faţa ei pe preşedintele Andrew Jackson. Pentru a scădea costurile de fabricaţie, dimensiunile bancotelor au fost reduse in 1929 cu aproximativ 30%, iar designul a început să fie standardizat pentru a fi mai uşor de recunoscut şi mai greu de falsificat. Conform Trezoreriei Naţionale a Statelor Unite costul de producţie a unei bancnote, indiferent de valoarea efectivă a acesteia, este de aproximativ 6.4 centi . În 2009 Trezoreria Statelor Unite a tipărit 2,636,800,000 de bancnote de 1 dolar. Pe locul doi se află bancnota de 20 de dolari, cu 716,800,000 de bancnote tipărite, iar pe poziţia a treia cea de 100 de dolari din care au fost tipărite 1,785,600,000 de bucăţi. Aceste bancnote au înlocuit doar pe cele uzate, distruse şi ieşite din circulatie. În 2009 s-au tipărit 26 de milioane de bancnote pe zi, a căror valoare aproximativă era de 907 milioane de dolari. Pentru tipărirea lor s-a folosit zilnic aproape 10 tone de toner. Pe 21, aprile, 2010 Trezoreia SUA va scoate pe piaţă un nou design al bancnotei de 100 de dolari. În ceea ce priveşte valoarea reala a unui dolar răspunsul este mai complex. Pe 15 August 1971 preşedintele Richard Nixon anunţa renunţarea la obligativitatea guvernului de a schimba contravaloarea dolarilor cu aur sau orice altă valoare metalică. Astfel dolarul a devenit doar o hârtie legală prin care se putea plăti orice fel de datorie, creditorul fiind obligat să accepte această formă de plată, în caz contrar datoria fiind anulată. Importanţa acestei fraze o dovedeşte şi inscripţia care există pe toate bancnotele : "This note is legal tender for all debts, public and private". Cu alte cuvinte guvernul a decis că aceste bancnote au valoare, iar cetăţenii trebuie să fie de acord cu acest lucru, în caz contrar acestea devin pur şi simplu doar o hartie care valorează atât cât costă să fie fabricate, adică 6,4 cenţi. Bancnotele sunt fabricate din fibre textile amestecate cu bumbac, motiv pentru care sunt rezistente la spălat şi uzură. În interior sunt fibre colorate de mătase pentru a fi mai greu de falsificat. Pentru a descoperi şi anihila pe cei care falsificau dolari, pe 5, iulie, 1865 a fost infiinţat U.S. Secret Service (Serviciul Secret al Statelor Unite). Acesta avea jurisdicţia de a investiga falsificarea nu doar a monedelor şi bancnotelor, dar şi a oricăror alte titluri de valore, cecuri, cupoane agricole sau timbre poştale puse în circulaţie de
guvernul federal american. În 2003 US Secret Service a fost incorporat în cadrul U.S. Department of Homeland Security. Bancnota de 1 dolar are pe ea imprimată imaginea primului preşedinte american, George Washington şi are gravate pe ea cele mai interesante imagini. În partea stangă a fotografiei se află un sigiliu cu o literă în interior, reprezentând banca care a comandat bancnota. Litera respectiva reprezintă numele uneia din cele 12 districte de banci, care împreună alcătuiesc Rezerva Federala a Statelor Unite.
Tot pe faţă este inscripţionată în patru colţuri o cifra între 1 şi 12 care corespunde de asemenea uneia din cele 12 bănci federale.
În dreapta este sigiliul cu vulturul american care simbolizează suveranitatea. Întro ghiară vulturul ţine strâns o ramură de măsline cu 13 frunze, simbolizând pacea. În cealalta ghiară ţine 13 săgeţi care simbolizează cele 13 colonii şi lupta lor pentru independenţă. Deasupra capului de vultur se află o panglică pe care este inscriptionat în latină "E Pluribus Unum". În traducere înseând "unul din cei mulţi", făcând referire la unitatea noului guvern format de cele 13 colonii. Pe spatele sigiliului, postat în partea stângă a bancnotei, poate fi văzuta o piramidă, simbol al rezistenţei peste timp. Aceasta are 13 trepte, care din nou simbolizează coloniile, iar faptul că nu este terminată simbolizeaza faptul că naţiunea nu este finalizată, urmând ca generaţiile care vin să o continue. Deasupra se află un ochi al Providenţei deasupra căruia stă inscripţionată fraza în limba latină "Annuit Coeptis" care tradus înseamnă "favorizarea în această acţiune". Cu alte cuvinte Divinitatea, adică Dumnezeu, a favorizat crearea Americii. Este binecunoscut faptul că părinţii fondatori aveau o profundă credinţă în divinitate şi-n ajutorul primit în punerea temeliei la formarea noii naţiuni. Ca dovadă şi inscripţia "In God We Trust".
Un Act Normativ a fost aprobat de Congresul American pentru ca această frază să fie gravată pe monedele de aur şi argint. Pe data de 30 Iulie, 1956, preşedintele american a aprobat rezoluţia Congresului, votată cu un an înainte, de a declara expresia "IN GOD WE TRUST" ca şi motto national al SUA. Începând cu anul 1957 acest motto a fost inclus şi pe bancnotele tipărite pe hârtie. La baza piramidei de pe bancnota de 1 dolar se află inscripţia MDCCLXXVI care semnifică anul 1776 în latină, an în care SUA a semnat Declaraţia de Independenţă. Sub piramidă stă scrisă o altă frază în latină "Novus Ordo Seclorum" care simboliza faptul că America începea o Noua Era.
Ce nu se stie despre dolari
In fiecare zi pe piata valutara sunt tranzactionate afaceri de miliarde dolari. In 85% din tranzactiile internationale sunt implicati dolari. Cu toate acestea, putini dintre noi sunt atenti la simbolistica reprezentata pe bancnota americana.
De ce este Benjamin Franklin pe fata bancnotei de 100 dolari? George Washington, Abraham Lincoln, Andrew Jackson - pe majoritatea bancnotelor americane sunt infatisati fosti presedinti ai SUA. Exista doar doua exceptii - Alexander Hamilton si Benjamin Franklin. Primul apare pe bancnota de 10 dolari, iar al doilea pe cea de 100. Alegerea lui Hamilton este de inteles: a fost primul ministru de finante al SUA. Prezenta lui Franklin, care a fost editor de ziar si inventator, pe bancnota de 100 dolari, este o alegere inedita si putin controversata. Motivele ar putea fi multe. In primul rand, Franklin este unul dintre parintii fondatori ai statului american, iar semnatura sa sta pe Declaratia de Independenta. Una dintre valorile fundamentale, mentionate de el prin cuvinte, a fost aceea ca "munca asiduua este singura cale catre adevarata bogatie". Acest motto a devenit baza sperantelor pentru visul american. Mai presus de toate, el si-a pus in valoare cunostintele in procesul de tiparire a primilor bani americani.
De ce pe bancnota de 1 dolar exista o piramida? George Washington, vulturul, care este un simbol al Americii - este normal ca aceste simboluri sa apara pe bancnota de 1 dolar. Este interesant de ce pe partea din spate a
bancnotei apara o piramida egipteana. De fapt, piramida este parte a simbolurilor oficiale, ea reprezentand puterea, iar cele treisprezece trepte ale ei ilustreaza primele 13 state care s-au unit in momentul fondarii SUA. Ochiul omniscient al Providentei, din varful piramidei, simbolizeaza ajutorul divin de care au avut nevoie americanii in timpul instituirii ca stat si popor. Piramida in sine reprezinta putere si stabilitate, iar faptul ca varful este separat de baza sugereaza ca statul american este intr-o continua cautare, iar momentul atingerii apogeului inca nu a sosit. Unele state americane au avut moneda proprie Monedele locale au fost extrem de populare in timpul Marii Depresiuni, dar si in deceniile urmatoare au existat state care au emis moneda proprie. Scopul acestei actiuni este de a ajuta intreprinderile mici, iar circulatia monedelor este limitata doar la nivel local. Unul dintre cele mai recente exemple este punerea in circulatie a unei monede in Ithaca, New York. Acest lucru s-a intamplat in 1991, moneda s-a numit "hour" (ora), pentru a le aminti oamenilor ca timpul inseamna bani. O bancnota de 1 hour este echivalenta cu 10 dolari. Moneda circula si astazi, fiind parte a unei emisii in valoare de 100.000 dolari. Se tiparesc mai multi bani pentru Monopoly, decat dolari pentru Trezorerie Poate parea o gluma, dar este adevarat: se tiparesc mai multi bani pentru jocul Monopoly in comparatie cu dolarii noi pusi in circulatie. Producatorii jocului sustin ca tiparesc aproximativ 30 miliarde dolari pentru Monopoly in fiecare an. In ultimul an, SUA au tiparit 974 milioane dolari, dintre care 95 la suta sunt destinati inlocuirii bancnotelor uzate.
In cat timp se uzeaza bancnotele? . Potrivit Federal Reserve, media de viata a bancnotei de 1 dolar este de 22 luni, iar bancnota de 5 dolari "traieste" 2 ani. Bancnota de 10 dolari "traieste" 3 ani, iar cele de 50 si 100 se bucura de aproape 9 ani de circulatie. Cele mai longevive sunt monedele care se folosesc pentru aproximativ 30 de ani.
Cum se tiparesc si cum se "ucid" banii? Federal Reserve decide in fiecare an cati bani trebuie tipariti . Se naste intrebarea referitoare la banii retrasi din circulatie si la cine se ocupa de retragerea lor. In momentul in care banca centrala accepta o depunere a unei banci comerciale, banii colectati sunt analizati cu echipamente speciale. Ca imagine de ansamblu, verificarile constata ca o treime din bani sunt improprii pentru circulatie.
Bancnotele, care nu se incadreaza in limitele de calitate impuse de banca centrala, sunt distruse prin tocare, apoi sunt inlocuite cu bancnote noi. Bancnotele tocate sunt arse sau se vand drept suveniruri pentru vizitatorii birourilor Fed.
Serviciile Secrete si banii Serviciul Secret, cunoscut mai ales pentru rolul sau in protectia presedintelui SUA, este de fapt o organizatie infiintata cu scopul combaterii falsificarii banilor. Acest lucru s-a intamplat in 1865, cand in jur de o treime din dolarii aflati in circulatie erau falsi. Astazi sunt descoperiti, zilnic, in jur de 250.000 dolari falsi. Exista o bancnota de 10.000 de dolari Bancnota cu cea mai mare valoare nominala aflata in circulatie este de 100 dolari. In trecut, au existat bancnote nominale cu valori de 500, 1.000, 5.000 si 10.000 . Imprimarea lor a incetat in 1969 din cauza minimei lor folosiri. Ultima emisie a unor astfel de bancnote a avut loc in 1945. Inca se mai intalnesc bancnote cu astfel de valori dar, in special, in posesia colectionarilor.
Cat valoreaza bancnota de doi dolari? Bancnotele de doi dolari sunt privite ca o gluma, dar de fapt sunt un mijloc perfect legal de plata. Tiparirea acestora a inceput in 1962, apoi a fost suspendata in 1966, pentru a continua zece ani mai tarziu. Aceasta nehotarare a autoritatilor federale i-au creat bancnotei de doi dolari statutul de "ciudata". Mai putin de 1 la suta din banii aflati in circulatie au valoare nominala de 2 dolari, iar majoritatea oamenilor pastreaza aceste bancnote ca suvenir. Desi sunt rare, bancnotele de doi dolari valoreaza... 2 dolari.
Lucruri interesante despre dolarul american: - Dacă am aranja toate bancnotele dolarilor americani una lângă alta acestea ar înconjura Ecuatorul de 24 de ori.
- Pentru crearea unei bancnote Banca Federală cheltuie 4.1 cenți. - Primele note de hârtie aveau valoarea de 1 cent, 5 cenți, 25 cenți și 50 de cenți. - 1.000.000 de dolari americani în bancnote de 100$ cântăresc 9.25 kg. - Zilnic Biroul de gravură și Imprimare printează bancnote în valoare de 541 milioane de dolari, 48% din toate bancnotele sunt de 1 dolar.
Dolar sau euro ?
Dolarul beneficiaza de o putere uriasa, in primul rand ca urmare a extraordinarelor privilegii de care se bucura. Dupa acordurile de la Bretton Woods /SUA, incepand din 1945, dolarul a devenit principala moneda de referinta in tranzactiile internationale. Cea mai mare parte din comertul mondial se deruleaza in dolari, si, de asemenea, o marfa cruciala a planetei – petrolul – se tranzactioneaza majoritar in dolari. Dolarul ramane principala moneda de rezerva a bancilor centrale din cele mai multe tari ale lumii. Pana acum 30 de ani, la orice ghiseu exchange in schimbul unui bilet verde puteai primi cateva grame de aur. De atunci insa, dolarul nu mai are nevoie de acoperire in
metal pretios. El insusi a devenit “aur”, din Argentina pana in Rusia, din China pana in Arabia Saudita, ori Israel, mai ales dupa caderea comunismului. Fred Bergsten, consilierul presedintelui Clinton, expert in politica comerciala si director al renumitului Institute for International Economics (IIE) din Washington, atentiona, in ziarul “Foreign Affairs”: „coliziunea care va avea loc intre dolar si euro, o coliziune intre titani, se va manifesta printr-o crestere a tensiunilor in politica comerciala si monetara”. Relatiile transatlantice se afla, conform opiniei lui Bergsten, intr-o faza critica. Pe ambele parti ale Atlanticului se fac prea putine lucruri pentru a evita coliziunea printr-o strategie comuna. Bergsten acorda sanse mari de apreciere a monedei euro si spera in functionarea unei ordini monetare bipolare. Conform economistului, Eurolandul celor 12 se compara deja cu S.U.A., in raport de productie, comert si rezerve, si va deveni si mai puternic, cand vor fi membre ale zonei euro toate statele Uniunii Europene. Daca Banca Centrala Europeana isi va consolida credibilitatea, vor avea loc transferuri ale investitorilor privati si bancilor centrale din dolari in euro. Prin urmare, euro poate deveni, pe termen mediu, rivalul sau partenerul dolarului. Dar euro si dolarul se afla intr-o relatie labila, cu riscul de a provoca fluctuatii enorme ale cursurilor de schimb si, deci, efecte destabilizatoare asupra economiei mondiale. Dupa o perioada de apreciere a dolarului, va aparea o corectura de curs in favoarea euro, apreciata de Bergsten la 24-40%, ca urmare a deficitelor ridicate ale balantei comerciale a S.U.A. Aceasta va influenta competitivitatea Europei, dinamica cresterii economice va fi si mai puternic diminuata, ceea ce va duce la cresterea somajului. De aici pericolul unor prime conflicte comerciale. Si a avut dreptate, desi in prima faza, datorita evolutiei oscilante a euro, se parea ca nu va avea dreptate. Arhicunoscuta moneda americana - dolarul - este universala pe intreg teritoriul S.U.A. Bancnotele americane au avut dintotdeauna culoarea verde, cu insertii negre si imprimari simple, reprezentand figurile unor presedinti si pe cele ale unor personalitati cu insemnatate istorica, alaturi de care s-ar afla, zic unii, simboluri oculte si mesaje ascunse, de sorginte masonica. 16 din cele 27 de state membre ale Uniunii Europene au adoptat si ele o moneda unica, euro, ceea ce reprezinta un avantaj important in vederea consolidarii si a omogenizarii Uniunii Europene. Trecerea la euro s-a dovedit a fi, insa, anevoioasa si a provocat dificultati economice natiunilor europene, in special prin cresterea simtitoare a preturilor. Tocmai din acest motiv, 10 dintre statele membre U.E. nu sunt pregatite sa faca pasul la euro (in vreme ce Marea Britanie are un statut special, neluand in calcul schimbarea lirei sterline), de unde rezulta si diferenta majora in ceea ce priveste sistemele monetare ale SUA si Europei, o diferenta care va mai dura probabil in jur de 10 ani.
Dolarului american i-au trebuit 40 ani pentru a inlatura lira sterlina, mutatie ce a necesitat destul timp, numai ca dolarul avea la acea vreme o istorie in urma si exista experienta unor ani grei. Euro este sustinut de un organism important, de sigur, dar nu are o experienta „monetara” de sine statatoare (exista experienta fostelor monede nationale ale statelor membre ale UEM), de aceea evolutia este probabila in ambele sensuri si pentru ambele monede. Ramane de vazut daca „Europa isi va lua revansa fata de SUA si daca dolarul va achita dobanda pentru lira sterlina”. Oficialitati americane considera ca o modificare majora a statutului dolarului va aparea numai in contextul unei crize politice interne sau al unei crize economice. Tot asa cum dolarul american nu a putut inlocui lira sterlina in Anglia in calitatea sa de prima moneda rea rezerva a lumii pana cand un razboi mondial nu a fortat efectiv investitorii sa traverseze Atlanticul, tot asa este improbabil ca euro sa inlocuiasca dolarul intr-un viitor apropiat, numai ca viitorul poate fi mai apropiat decat isi imagineaza multi dintre noi date fiind circumstantele izbucnirii razboiului din Irak, SUA fiind direct implicate.
