,,Universitatea ,,Universitatea de Şinţe Agronomice şi Medicină Veterinară” Veterinară ” Bucureş
Temă proiect:
,,Rou padurior in spau rura”
!tudent: $a%aria Aina &atrine
"ro#esor: Angeescu &risna
Master: Management si de'votare ruraa
Cuprins: Spaţiul rural: definire, caracteristici, functii Rolul padurilor in spatial rural
Spaţiul rural: definire, caracteristici
Spaţiul rural este un concept deosebit de complex fapt ce a generat o mare diversitate de păreri privind definirea, sfera de cuprindere şi componentele sale. Pentru a înţelege complexitatea acestui concept este necesară definirea, chiar şi sumară a principalelor noţiuni specifice şi componentele sale, cum ar fi:
Ruralul cuprinde toate activităţile care se
desfăşoară în afara urbanului şi cuprinde trei componente esenţiale: comunităţile administrative constituite din membrii relativ puţin numeroşi şi care au relaţii mutuale; dispensarea pronunţată a populaţiei şi a serviciilor colective; rolul economic deosebit al agriculturii şi silviculturii. u toate că, din punct de vedere economic, agricultura şi silvicultura deţin un loc important, sensul cuv!ntului "rural# este mai larg dec!t al celui agricol sau silvic, aici fiind cuprinse şi alte activităţi cum sunt: industria specifică ruralului; arti$anatul, serviciile productive privind producţia agricolă şi neproductive care privesc populaţia rurală. Spaţiul rural este noţiune care, prin complexitatea sa a generat
numeroase păreri, care diferă de la un autor la altul, dar în esenţă se a%unge aproape la aceleaşi conclu$ii. &upă anumite păreri, se consideră că "spaţiul rural# poate fi definit în funcţie de noţiunile care îl caracteri$ea$ă, el cuprin$!nd tot ceea ce nu este urban. 'ceastă definire generală creea$ă, adesea, confu$ii între noţiunea de rural şi noţiunea de agricol, ceea ce nu corespunde realităţii. Spaţiul rural nu este un spaţiu concret şi eterogen. (terogenitatea poate fi privită sub două aspecte: primul se referă la teren ) topografie, subsol, sol şi microclimat; al doilea aspect se referă la demografie ) densitate, polari$are de la mici aşe$ăminte la mari aglomerări urbane. * definire mai completă a spaţiului rural apare prin luarea în considerare a următoarelor criterii de ordin: morfologic +număr de locuitori, densitate, tip de mediu, structural şi funcţional +tip de activităţi şi de relaţii. &in această definiţie a spaţiului rural sunt evidenţiate cel puţin următoarele elemente: spaţiul rural se caracteri$ea$ă printr-o slabă densitate a populaţiei;
formele de stabilire umană sunt satele şi comunele, caracteri$!ndu-se prin individualitatea şi discontinuitatea spaţiului construit; activitatea productivă este predominant agricolă şi silvică dar nu exclude industria de procesare şi comerţul rural; relaţiile dintre oameni se ba$ea$ă, în principal, pe cunoaşterea reciprocă din toate punctele de vedere; mediul încon%urător este mult mai puţin poluat dec!t în mediul urban etc.
Funcţiile spaţiului rural Spaţiul rural, poate fi apreciat, ca fiind mediul natural în care se instalea$ă activităţile umane, cu condiţia ca acestea să nu fie agresive şi să promove$e degradarea lui. evenirea populaţiei spre activităţi agricole şi neagricole în spaţiul rural poate fi apreciat ca un factor de reechilibru biologic, pentru că se întoarce într-un mediu lipsit de toate aspectele nocive oferite de spaţiul urban. - Funcţia economică a spaţiului rural este considerată funcţia de ba$ă, primară, care are ca obiectiv principal obţinerea produselor agricole şi a altor bunuri materiale reali$ate de ramurile productive din amonte şi din aval de agricultură, precum şi silvicultura, industria forestieră, arti$anatul etc. *bţinerea acestor produse ar trebui să asigure oamenilor din spaţiul rural condiţii de viaţă satisfăcătoare. /ările semnatare ale artei europene a spaţiului rural se anga%ea$ă să garante$e un sistem de producţie menit să asigure: necesarul de alimente al populaţiei; garantarea unui nivel al veniturilor pentru agricultori şi familiilor lor apropiate şi comparabile cu a celorlalte profesiuni, cu un nivel de
responsabilitate comparabil, asigur!nd o sursă de venit +profit fundamental pentru populaţia rurală; prote%area mediului încon%urător şi asigurarea regenerării mi%loacelor de producţie, cum ar fi solul şi apa freatică, pentru generaţiile viitoare în spiritul unei de$voltări durabile; producerea de materii prime reciclabile destinate industriei şi producţiei de energie; toate nevoile întreprinderilor mici şi mi%locii agricole, arti$anale sau comerciale şi de prestări servicii; o ba$ă pentru recreaţie şi turism; conservarea resurselor genetice ca ba$ă a agriculturii şi biotehnologiei. &in cele de mai sus re$ultă că funcţia economică este o funcţie complexă care cuprinde un număr mare de activităţi +pluriactivităţi, în sensul că, spaţiul rural nu mai este conceput ca o $onă eminamente agricolă, ci ca o structură economică diversificată cu implicaţii sociale complexe care se referă, în principal la: posibilităţi de plasare a forţei de muncă în activităţi agricole, stabilitatea populaţiei şi, în special, menţinerea tineretului în spaţiul rural prin oferta de activităţi neagricole dar conexe acesteia, garant!nd în acest mod surse de venituri suplimentare pentru populaţia rurală; folosirea mai complexă a timpului de muncă secundar +parţial al salariaţilor în exploataţiile agricole. - Funcţia ecologică a spaţiului rural
0ndustriali$area generală, excesivă în unele $one rurale, exploatarea rapace a unor terenuri miniere, intensificarea şi industriali$area $ootehniei, comasarea acestora în mari aglomeraţii de animale pe spaţii agricole foarte reduse etc. au determinat apariţia şi intensificarea unuia dintre cele mai grave fenomene, şi anume "poluarea spaţiului rural# +sol, aer, apă, deteriorarea peisa%ului agricol şi silvic, reducerea alarmantă a florei şi faunei şi producerea unui de$echilibru ecologic în foarte multe ecosisteme ale spaţiului rural. 'cest impact agresiv, dăunător asupra mediului natural a impus adoptarea unor măsuri care au menirea să limite$e şi să înlăture efectele negative ale factorilor poluanţi asupra spaţiului rural. 1n acest context sunt formulate măsuri şi de arta europeană, susţinută de o legislaţie adaptată la condiţiile concrete ale fiecărei ţări să prote%e$e mediul natural. Prevederile acestui document se referă la următoarele aspecte: eforturile susţinute în exploatarea raţională şi durabilitatea resurselor naturale şi de a se pre$erva spaţiile de viaţă şi biodiversitatea; prote%area peisa%ului, deoarece acesta repre$intă interesul primordial inclusiv în ca$ul peisa%elor seminaturale sau amena%ate de om; prote%area frumuseţii şi a particularităţilor spaţiului rural, renov!nd satele şi construcţiile, remediind pe c!t posibil degradările naturii şi ale peisa%ului; înregistrarea locurilor unde există specii vechi sau rase de animale de crescătorie, peisa%e rurale tradiţionale, tehnici tradiţionale în agricultură etc.; de a veghea ca dispo$iţiile %uridice naţionale şi internaţionale asupra protecţiei mediului să fie respectate cu stricteţe etc. 'ceste preci$ări impun o anumită politică de protecţie a mediului natural . (a trebuie să cuprindă proiecte de amena%are a spaţiului rural menite să asigure protecţia şi gestionarea solului, aerului şi pentru conservarea florei, faunei şi a habitatului lor. &e asemenea, nu sunt lipsite de interes măsurile politice cu privire la delimitarea $onelor în care construcţiile, echipamentele, circulaţia sau alte
activităţi care sunt dăunătoare mediului să fie limitate la strictul necesar, iar cele cu o agresivitate puternică asupra mediului să fie inter$ise. 'bordarea globală a acestei probleme presupune stabilirea unei cooperări internaţionale ştiinţifice, tehnice şi politice pentru asigurarea gestionării mediului rural continental. - Funcţia social-culturală Prin natura activităţilor umane, a relaţiilor din interiorul comunităţilor şi celor intercomunitare spaţiul rural are un caracter social. 'şa cum s-a mai preci$at, dimensiunile relativ reduse ale localităţilor, instituirea unor raporturi specifice între membrii comunităţilor, cunoaşterea reciprocă şi ierarhi$area socială sunt caracteristici ale relaţiilor din mediul rural. Spre deosebire de marile aglomeraţii urbane, unde este specific anonimatul omului, în spaţiul rural toţi oamenii se cunosc între ei din aproape toate punctele de vedere. 1n acest cadru social, comportamentul omului ) identitate a activităţii rurale, este total diferit de comportamentul omului ) anonim din colectivităţile urbane. 'cesta înseamnă că există diferenţe şi în ceea ce priveşte comportamentul între cele două comunităţi +rurală-urbană. esponsabilitatea actelor comportamentale este cu mult mai puternică în ca$ul colectivităţilor rurale. 1n comunitate toţi oamenii se cunosc între ei de generaţii, cei care nu respectă normele de instruire din generaţie în generaţie se “autoelimină#, îngroş!nd, de regulă, r!ndurile din alte spaţii sociale. 1n acelaşi timp, " asimilarea” celor noi veniţi în colectivităţile rurale se produce relativ greoi şi numai după o anumită perioadă de timp. 2iaţa socială a localităţilor este intim legată de viaţa spirituală, culturală. ultura tradiţională, obiceiurile constituie un patrimoniu inconfundabil al fiecărei localităţi, $one sau regiuni rurale. S-a constat că, dacă unele tradiţii au dispărut ca efect al "moderni$ării, al producţiei de serie mare#, totuşi în spaţiul rural se menţin încă te$aure de etnografie şi folclor, meşteşuguri care constituie o mare bogăţie.
Se depun eforturi mari din mai multe puncte de vedere pentru a se reabilita preocupările tradiţionale în domeniul alimentar, meşteşugar etc. 'preciem cu valoare prevederile din arta europeană cu privire la de$voltarea şi prote%area culturii în spaţiul rural, care are ca obiectiv esenţial, menţinerea, apărarea diversităţii şi bogăţia patrimoniului arheologic din $onele rurale şi să promove$e o cultură dinamică, acţion!ndu-se în următoarele direcţii: inventarierea, punerea în valoare şi promovarea patrimoniului istoric şi cultural, inclusiv abilităţile vieţii rurale; proiectarea şi de$voltarea tradiţiilor şi a formelor de expresie culturală ca şi dialectele locale; întărirea identităţii culturale regionale a populaţiilor rurale şi promovarea vieţii asociative; promovarea patrimoniului gastronomic rural şi local.
Efectele industrializării asupra spaţiului rural (ste cunoscut faptul că ma%oritatea ţărilor de$voltate au avut o economie predominant agricolă cu caracteristicile sale specifice. &e$voltarea industriei, a serviciilor, a comerţului au condus la formarea unor aglomerări urbane, influenţ!nd într-un anumit mod spaţiul rural. 0ndustriali$area, de$voltarea serviciilor şi a comerţului au influenţat raporturile demografice dintre sat şi urban, +în favoarea urbanului dar, în acelaşi timp, spaţiul rural şi-a adus o contribuţie la de$voltarea industriei şi a serviciilor.
(fectele industriali$ării asupra echilibrului geografic şi demografic sunt semnificative mai cu seamă dacă avem în vedere faptul că, de$voltarea industriei se caracteri$ea$ă printr-o concentrare puternică a activităţii economice şi a populaţiei mărind dotarea edilitară a aglomeraţiilor umane. 3evoia de forţă de muncă, c!ştigurile mai mari şi relativ mai sigure, confortul oferit de oraş a determinat o migrare puternică a populaţiei rurale spre urban av!nd drept consecinţă depopularea localităţilor rurale. &e$voltarea industriei prin însăşi modul său de reali$are are în vedere cel puţin următoarele elemente: alegerea $onelor de amplasare a noilor obiective, astfel ca acestea să devină c!t mai atractive pentru investitori; delimitarea centrelor de industriali$are; ameliorarea structurii şi infrastructurii; acordul autorităţilor publice. 4oate aceste elemente au efect direct asupra agriculturii, printre care putem amintii: creşterea cererii de produse agricole form!nd adevărate pieţe specifice cu mecanismele sale: prin dotarea cu mi%loace mecanice performante se asigură creşterea productivităţii muncii; formarea unor exploataţii agricole de dimensiuni mari menite să asigure exploatarea eficientă a mi%loacelor mecanice; asocierea lucrătorilor agricoli în vederea efectuării în comun a unor lucrări de combatere a ero$iunii solului, hidroameliorative etc. 1n acelaşi timp, agricultura are o influenţă po$itivă asupra industriei sub diferite forme. ea mai puternică influenţă a agriculturii asupra industriei şi a serviciilor constă în furni$area forţei de muncă necesară, cerere ce evoluea$ă în funcţie de ritmul de de$voltare a activităţilor neagricole.
&e$voltarea industriilor procesatoare de produse agricole stimulea$ă creşterea producţiei agricole dar, în acelaşi timp, are o influenţă po$itivă asupra anumitor ramuri ale industriei producătoare de mi%loace de producţie necesare prelucrării materiei prime obţinută de agricultori, reali$!ndu-se o integrare pe verticală.
Rolul pădurilor în spaţiul rural
Pădurea repre$intă o componentă de ba$ă a mediului încon%urător, fără de care viaţa umană şi nu numai, nu poate fi concepută, îndeplinind rolul de ameliorare şi de conservare a acesteia. Produc!nd cantităţi semnificative de "biomasă# cu o valoare economică deosebită pentru evoluţia societăţii omeneşti, pădurea contribuie şi la pregătirea solului, adică la consolidarea terenurilor; ameliorarea solurilor erodate sau degradate; îmbogăţirea re$ervelor de materii organice şi de substanţe nutritive în sol; reducerea transportului de materiale solide de apa pluvială; precum şi la purificarea aerului prin stocarea carbonului şi emisia de oxigen în urma procesului de fotosinte$ă; filtrarea aerului şi depunerea particulelor de praf şi de substanţe minerale solide etc. Pădurea are rolul de a furni$a omului o gamă bogată de produse cu o valoare economică de necontestat. (ste vorba nu numai de masa lemnoasă, c!t şi de celelalte produse ale pădurii, printre care amintim: v!nat, peşte, fructe de pădure, ciuperci comestibile, plante medicinale, răşină, substanţe tanante etc. &acă avem în vedere rolul şi importanţa pădurilor ca ecosisteme terestre, se impune a fi evidenţiat faptul că, pre$enţa pădurii într-o anumită $onă
imprimă înfăţişarea, aspectul şi trăsăturile acestei $one. &efrişările iraţionale ale pădurilor au un efect negativ asupra mediului încon%urător, în special este vorba de favori$area alunecărilor de teren, schimbarea caracteristicilor climatului, regimului hidrologic c!t şi a calităţii aerului din atmosferă. 5enomenul de restructurare a economiei naţionale a afectat şi silvicultura ca ramură a acesteia, cunosc!nd transformări semnificative mai ales în ceea ce priveşte structura de proprietate. u toate acestea, întregul complex de măsuri normative silvice se supune unui obiectiv fundamental - cel al asigurării condiţiilor reale pentru gestionarea durabilă a pădurilor indiferent cine este sau va fi proprietarul acestora. 'v!nd în vedere rolul pădurilor în viaţa umană, apreciem că este necesar ca întregul mecanism social +factor de răspundere, agenţi economici, omul ca entitate să accepte că asigurarea şi garantarea gestionării durabile a pădurilor este unica politică ce se impune a fi ridicată la rang naţional, în care consensul să se reali$e$e în modul cel mai firesc, fără a avea nevoie de negocieri prealabile.
Aprecierea economică a fondului forestier unoaşterea şi caracteri$area fondului forestier naţional se reali$ea$ă cu a%utorul unui sistem de indicatori, printre care amintim 6: mărimea fondului funciar; compo$iţia pe specii a pădurilor; structura pe clase de v!rstă a pădurilor; regimele de tratament aplicate în gospodăria pădurilor;
producţia şi productivitatea pădurilor; re$erva de masă lemnoasă existentă pe picior; accesibilitatea pădurilor.
Funcţiile pădurilor Prin natura lor, pădurile au numeroase funcţii cu implicaţii directe şi indirecte în viaţa socială şi economică a omului. Pentru a înţelege mai bine modul de manifestare al funcţiilor pădurilor, acestea +pădurile au fost sistemati$ate în două grupe. 7
Prima grupă cuprinde păduri cu funcţii sociale de protecţie a apelor, a solului, a climei şi a obiectivelor de interes naţional, păduri pentru recreare, păduri de ocrotire a genofondului şi ecofondului, precum şi pădurile declarate monumente ale naturii şi re$ervaţii. n cea de a doua !rupă sunt cuprinse pădurile cu funcţii de producţie şi de protecţie în care se urmăreşte să se reali$e$e, în principal, masa lemnoasă de calitate superioară şi alte produse ale pădurii şi protecţia calităţii factorilor de mediu. ele două grupe de păduri sunt constituite în raport de funcţiile predominante. 'ceasta nu înseamnă că există o linie despărţitoare între grupele respective. Spre exemplu, furni$area de masă lemnoasă pentru nevoi economice se reali$ea$ă de către fiecare din cele două grupe, numai că regimul de tăiere este diferit. Pentru fiecare grupă şi subgrupă funcţională, prin gri%a silvicultorilor, se stabilesc măsuri de gospodărire diferenţiate, în vederea reali$ării de structuri care să asigure îndeplinirea corespun$ătoare a funcţiilor atribuite.
Principalele funcţii pe care le exercită pădurile din prima grup sunt: - Funcţia de protecţie a apelor se atribuie următoarelor categorii de păduri: cele situate în perimetrul de protecţie a i$voarelor, $ăcămintelor şi surselor de apă minerală; potabilă şi industrială; pădurile de pe versanţii direcţi ai lacurilor de acumulare şi naturale; suprafeţele împădurite aflate pe versanţii r!urilor şi p!r!urilor care alimentea$ă lacurile de acumulare situate la o distanţă de 89-6 m în amonte de limita acumulării; pădurile din &elta &unării şi ben$ile de păduri de pe marginea r!urilor neîndiguite; pădurile din ba$inele torenţiale sau cu transport excesiv de aluviuni. Funcţia de protecţie a terenurilor şi solurilor ; fac parte
următoarele categorii: pădurile situate pe st!ncării, grohotişuri, terenuri cu înclinaţii mai mari de 69<, pe v!rfuri de dune; pădurile limitrofe drumurilor publice de interes deosebit şi căilor ferate în $one de relief accidentat; pădurile din %urul construcţiilor hitrotehnice şi industriale pe o ra$ă de minim 9 m; plantaţiile forestiere executate pe terenuri degradate; pădurile aflate pe terenuri mlăştinoase sau alunecoase. Funcţia de protecţie contra factorilor climatici şi industriali dăunători
cuprinde următoarele categorii de păduri: cele de stepă şi silvostepă; perdelele forestiere de protecţie a terenurilor agricole, căilor de comunicaţie şi localităţilor; tipurile de pădure dispersate cu suprafeţe sub 8 ha situate în $ona de c!mpie. Funcţia de recreare ; se atribuie următoarelor categorii de păduri: păduri )
parc şi alte păduri de recreare de intensitate foarte ridicată; pădurile de interes cinergetic deosebit; pădurile din %urul municipiului =ucureşti şi al celorlalte municipii, oraşe şi comune denumite păduri de agrement. Funcţia de interes ştiinţific şi de conservare a fondului genetic forestier ;
sunt cuprinse următoarele păduri: parcuri naţionale care cuprind suprafeţe de teren şi de ape +din fondul forestier ce păstrea$ă nemodificat cadrul natural cu flora şi fauna sa, constituie potrivit legii modalităţi de protecţie a mediului încon%urător; re$ervaţii naturale ce cuprind suprafeţe de teren şi de ape destinate conservării unor medii de viaţă a genofondului şi ecofondului forestier; pădurile seculare de valoare deosebită şi porţiuni de pădure cu specii rare.
ea de-a doua grupă funcţională este re$ervată pădurilor destinate a îndeplini concomitent funcţia prioritară de producţie şi una sau mai multe funcţii de protecţie. 'ici se încadrea$ă următoarele categorii de păduri: pădurile destinate să producă în principal arbori groşi şi de calitate superioară în vederea obţinerii lemnului pentru furnire estetice şi tehnice, precum şi lemn de re$onanţă şi claviatură; păduri destinate să producă, în principal arbori groşi de calitate superioară pentru lemn de cherestea; păduri destinate să producă arbori mi%locii şi subţiri pentru celulo$ă, construcţii şi alte utilităţi.
Produsele lemnoase "i nelemnoase =unurile materiale oferite de fondul forestier pot fi sistemati$ate în două grupe: lemnoase şi nelemnoase. Produsele lemnoase au ponderea cea mai mare în economia forestieră,
fenomen firesc, dacă avem în vedere că una din funcţiile pădurilor este "producerea de masă lemnoasă#. Produsele lemnoase ale pădurii sunt considerate următoarele: produse principale, re$ultate din tăierile de regenerare a pădurilor; produse secundare, re$ultate din tăieri de îngri%ire a arboretelor tinere; produse accidentale, re$ultate în urma calamităţilor şi din defrişarea de pădure legal aprobate;
produse de igienă, re$ultate din procesul normal de diri%are naturală a pădurii; alte produse, arbori şi arbuşti ornamentali, răchită şi diferite produse din lemn. 2olumul de masă lemnoasă ce se poate recolta anual din păduri se aprobă prin hotăr!re a >uvernului, pentru a se păstra un echilibru între masa lemnoasă care se obţine +în producţie într-un an şi cea care se recoltea$ă. u privire la produsele accidentale, se preci$ea$ă că acestea fac parte din structura produselor lemnoase şi sunt re$ultatul dobor!turilor în masă produse de v!nt, de căderi abundente de $ăpadă etc. &obor!turile de v!nt deţin ponderea cea mai mare în totalul produselor accidentale, au o valoare economică mare, av!nd diverse destinaţii în funcţie de dimensiunile copacilor şi specia lemnoasă din care provin. &upă cum s-a mai preci$at, în ţara noastră posibilităţile anuale se pot exploata între 89-8? mil. mc, de pe terenuri forestiere naţionale c!t şi din vegetaţia forestieră aflată în afara fondului forestier naţional. 1n ceea ce priveşte evoluţia în perspectivă a mărimii volumului maxim de masă lemnoasă ce urmea$ă a se recolta, există posibilităţi reale ca acesta să cunoască o evoluţie ascendentă, pe seama exploatării masei lemnoase amplasată în ba$inele forestiere care în momentul de faţă sunt inaccesibile. Prin efectuarea de drumuri de acces, funiculare de transport, pot intra în circuitul economic numeroase suprafeţe cu copaci valoroşi care pentru moment nu pot fi recoltaţi. 'nual se recoltea$ă cantităţi însemnate de masă lemnoasă din păşunile împădurite şi din alte categorii de vegetaţie forestieră. Produsele nelemnoase obţin o pondere mai mică faţă de produsele lemnoase
în economia forestieră, dar aceasta nu înseamnă că pot fi negli%ate.
0mportanţa acestora re$ultă dacă avem în vedere faptul că aceste produse prin valoarea lor alimentară şi farmaceutică, repre$intă materia primă pentru mulţi agenţi economici speciali$aţi în industriali$area acestor produse. Produsele nelemnoase specifice fondului forestier sunt: v!natul din cuprinsul acestora, peştele din apele de munte; fructele de pădure; ciupercile comestibile; plantele medicinale şi aromatice; seminţe forestiere; răşini etc. ecoltarea produselor nelemnoase se face în anumite perioade ale anului şi are anumite caracteristici specifice ceea ce impune o anumită restricţionare şi respectarea unor acte normative în domeniul forestier. Spre exemplu, v!natul şi pescuitul se poate practica numai cu autori$aţie. 1n continuare, vom pre$enta c!teva aspecte despre principalele produse nelemnoase. Fructele de pădure concreti$ate în afine, $meură, mure, măceşe, cătina,
păducel, repre$intă o sursă alimentară şi în acelaşi timp venituri importante pentru sectorul silvic. Producţia fructelor de pădure a cunoscut o scădere dramatică în ultimul deceniu. 'stfel, de la @-@9 mii tone reali$ate la nivelul anilor AB s-a a%uns ca în pre$ent să repre$inte doar 7-? mii tone, cu toate că piaţa internă şi externă a rămas aceeaşi, cunosc!nd şi o anumită tendinţă de creştere. Ciupercile comestibile repre$intă un produs alimentar valoros furni$at de
ecosisteme forestiere cu aport deosebit în vitamine, proteine şi alte substanţe active naturale. (voluţia producţiei a fost asemănătoare fructelor de pădure, astfel de la B-8 mii tone recoltate în anii CB, în pre$ent, anual se mai recoltea$ă doar @-7 mii tone.
Carnea de vânat ca re$ultat al activităţii de v!nătoare, cu rol şi de selecţie a
animalelor dar şi pentru trofee, repre$intă un produs alimentar valoros, considerat ca o specialitate care se valorifică pe plan intern şi extern. Păstrăvii şi fazanii produşi în amena%ări speciale repre$intă, la r!ndul lor,
produse ale sectorului silvic, care se bucură de o deosebită atenţie pentru iubitorii de specialităţi, at!t în ţară c!t şi în străinătate. &esigur, şi celelate produse nelemnoase amintite mai sus au aceeaşi importanţă economică şi valoare alimentară. Plantele medicinale, răşinele, mugurii unor specii de copaci sunt materii prime pentru industria forestieră care se află într-o ascensiune puternică. Dedicamentele obţinute din aceste produse încep să devină tot mai căutate, mai ales în tratamente curative.
Efectele dez#oltării sil#iculturii asupra spaţiului rural Silviciultura deţine un rol important în economia ţării noastre şi mai ales în economia spaţiului rural mai cu seamă în $onele colinare şi de munte, unde ponderea suprafeţelor împădurite poate a%unge la peste 9E din totalul suprafeţelor teritorului. &e$voltarea silviculturii influenţea$ă po$itiv ma%oritatea activităţiilor productive din spaţiul rural, dar la o anali$ă atentă se poate constata şi o reacţie inversă, adică multe activităţi din alte domenii dec!t silvice au efecte benefice asupra silviculturii. 0mportanţa silviculturii în economia spaţiului rural ar putea fi pusă în evidenţă mai bine printr-o anali$ă a raporturilor şi legăturilor existente a acestui sector cu celelalte sectoare de activitate, productive sau neproductive, din comunitatea rurală, cele mai importante raporturi dintre silvicultură şi alte sectoare sunt următoarele:
1- Raporturile dintre silvicultură şi aricultură!
1ntre sectoarele silvic şi agricol există legături de influenţare multiple care au la origine faptul că ele repre$intă cele două componente de ba$ă ale fondului funciar al ţării. Fna din cele mai importante legături dintre silvicultură şi agricultură constă în preluarea de către sectorul silvic a terenurilor degradate devenite improprii oricărei activităţi agricole, în vederea împăduririlor şi punerea treptată în circuitul economic a acestora. 'vanta%ele economice din pădurile instalate în timp, pe terenurile degradate se obţin după un număr de ani, dar avanta%ul cel mai mare, greu de cuantificat, este legat de ameliorarea şi refacerea mediului încon%urător în $onele respective. Sectorul silvic spri%ină de$voltarea agriculturii prin combaterea secetei care în mod frecvent diminuea$ă randamentele la hectar, în special în $onele de c!mpie din ţara noastră. Perdelele forestiere de protecţie a c!mpurilor sau dovedit de un real folos. Silvicultura furni$ea$ă lemnul de foc necesar încăl$irii locuinţelor şi preparării hranei oamenilor şi animalelor, mai ales în $onele rurale în care nu există posibilităţi de re$olvare a acestor probleme vitale prin utili$area altor surse energetice. &in acest punct de vedere, trebuie subliniat faptul că, găsirea unor soluţii alternative utili$ării lemnului pentru încăl$irea locuinţelor va avea un efect po$itiv asupra asigurării permanenţei şi gestionării durabile a pădurilor, prin scăderea presiunii populaţiei asupra lor, cre!ndu-se astfel condiţii pentru exercitarea prioritară a funcţiei de protecţie a mediului, care se dovedeşte din ce în ce mai importantă. u toate aceste avanta%e pe care silvicultura le oferă agriculturii c!t şi altor ramuri ale activităţii din spaţiul rural, nu putem să nu amintim că în decursul istoriei, silvicultura a simţit o "agresiune# din partea agriculturii la care se adaugă numeroşi alţi factori. 'gricultura a avut influenţe po$itive asupra silviculturii, dar în acelaşi timp, putem afirma fără a greşii prea mult că, în tendinţa de extindere a suprafeţelor agricole, adesea ne%ustificate, au fost defrişate suprafeţe întregi chiar de pe terenuri mai puţin propice agriculturii. 1n această situaţie, comunitatea rurală a acţionat împotriva ei însăşi prin faptul că aceste terenuri sau dovedit slab productive, randamente mici la hectar, degradarea terenului sub influenţa factorilor naturali a fost foarte puternică, a%ung!ndu-se la mari alunecări de terenuri, +în $onele colinare şi
de munte devenind de nepracticat at!t pentru agricultură c!t şi pentru silvicultură. 'şa se explică faptul că în ţara noastră suprafaţa ocupată cu păduri în secolul al G2000-lea era de aproape 9E, iar în momentul de faţă s-a a%uns doar la @?,HE, fără a se avea în vedere că aceste defrişări masive vor avea efecte nefaste asupra mediului încon%urător. >ăsirea unui echilibru normal +natural între agricultură şi silvicultură în ţara noastră repre$intă o problemă de mare responsabilitate a generaţiei actuale pentru perioada viitoare. Practica a dovedit că nici un efort nu este prea mare dacă ne referim la extinderea suprafeţelor cu păduri pe terenurile degradate, cu toate că profitul +bănesc se obţine numai după c!ţiva $eci de ani. " - Participarea silviculturii la dezvoltarea industriei alimentare! 1n
silvicultură se obţin cantităţi însemnate de produse nelemnoase, repre$ent!nd o valoroasă materie primă pentru industria alimentară. Principalele materii prime pentru industria alimentară sunt: fructele de pădure +afine, $meură, măceşe, cătină, porumbe, păducel, ciuperci comestibile, carne de v!nat, produse salmonicole +păstrăvării, fa$ani crescuţi în captivitate etc. &acă avem în vedere dinamica acestor produse de mare importanţă pentru industria alimentară şi farmaceutică, se poate constata un declin puternic a%ung!nd doar la mai puţin de %umătate comparativ cu perioada anilor IB. Da%oritatea acestor produse sunt mult căutate la export fenomen ce ar contribui la revigorarea acestei activităţi. 5aţă de această situaţie, apreciem că se impun măsuri ferme, pentru revigorarea sectoarelor industriei alimentare naţionale, aferente prelucrării şi valorificării produselor nelemnoase oferite de silvicultură av!nd în vedere tocmai aportul pe care aceste produse îl pot aduce la de$voltarea spaţiului rural şi al economiei rom!neşti.
# - $ilvicultura şi dezvoltarea turismului!
Prin caracteristicile şi diversitatea lor, prin frumuseţea peisa%ului pe care îl creea$ă, prin efectele recreative extraordinare sub aspectul confortului psihic, creat şi asigurat celor ce le vi$itea$ă, pădurile constituie un important factor de influenţare a afluenţei turiştilor în $onele în care acestea există. 'ceastă influenţă se manifestă mai ales în $onele de agrement, din %urul localităţilor, unde, at!t în cursul săptăm!nii c!t şi în $ilele de repaus, afluenţa turiştilor din $onele respective sau din afara acestora atinge cote maxime. 'cest fenomen a determinat ca în multe ţări activitatea de turism să cunoască o amploare deosebită consolid!ndu-se conceptul de "silvo-turism#, identificat adesea cu cel de "eco-turism#. &acă avem în vedere faptul că silvicultura repre$intă o componentă principală a spaţiului rural, putem afirma că, de$voltarea silvo-turismului va contribui în mod substanţial la de$voltarea economică a comunităţilor din $onele respective. Prin bogăţia şi frumuseţea patrimoniului silvic de care dispune ţara noastră, inclusiv prin suprafaţa ocupată de păduri virgine +cea mai mare din (uropa silvo-turismul repre$intă una din sursele importante de venituri +m!nă de aur care trebuie puse în valoare în perioada următoare, pentru turiştii rom!ni c!t şi pentru cei străini. 1n om!nia, silvo-turismul se va de$volta av!nd la ba$ă două componente principale: prima componentă se referă la silvo-turismul în gospodăriile proprietarilor de păduri private, re$ultate în urma aplicării legislaţiei de retrocedare a pădurilor către foştii proprietari sau către moştenitorii legali ai acestora, iar cea de-a doua componentă se referă la silvo-turismul practicat în cabanele şi $onele forestiere proprietate publică a statului, administrate de către egia 3aţională a Pădurilor.
% & $ilvicultura şi dezvoltarea industriei farmaceutice
(lementul esenţial care face legătura între silvicultură şi industria farmaceutică îl repre$intă diversitatea plantelor medicinale. (ste cunoscut faptul că cele mai multe dintre plantele medicinale încep!nd cu cele mai cunoscute şi mai populare, cum ar fi: sunătoarea, muşeţelul, menta, floarea de tei, coada şoricelului etc. se găsesc în bună parte, în patrimoniul silvic. 0ndustria farmaceutică mai beneficia$ă de materii prime, cum ar fi fructele
unor arbori şi arbuşti printre care pot fi enumerate: cătina albă, afinul, măceşul, porumbarul, salc!mul, păducelul etc. din care se obţin medicamente valoroase uneori de neînlocuit. 'precierea plantelor medicinale c!t mai aproape de valoarea reală a acestora, se află pe un curs ascendent, mai ales în ţările de$voltate, în care tratarea unor boli cu medicamente ba$ate pe produse sau componente chimice înregistrea$ă un puternic declin, ca urmare a constatărilor de către specialiştii în domeniu, a unor reacţii şi manifestări ce afectea$ă starea de sănătate pe termen lung, a persoanelor supuse unor asemenea tratamente. Pe l!ngă plantele medicinale proriu-$ise, silvicultura oferă şi o serie de alte produse necesare industriei farmaceutice, care conţin substanţe active deosebit de valoroase datorită efectelor benefice. 1n acest context se circumscriu coa%a sau rădăcina unor arbori sau arbuşti în stare naturală sau prin extractele ce se obţin din acestea. &atorită efectelor terapeutice, plantele medicinale, fructele de pădure şi alte produse amintite sunt căutate la export, aduc!nd venituri importante producătorilor. &acă avem în vedere diversitatea şi bogăţia de materii prime oferite industriei farmaceutice, putem afirma că silvicultura repre$intă un factor deosebit de important pentru relansarea acestei industrii, pe un plan superior, în sensul diversificării şi perfecţionării produselor farmaceutice.
' - $ilvicultura şi dezvoltarea industriei meşteşuăreşti şi de artizanat
Silvicultura furni$ea$ă principalul produs al pădurii, lemnul, dar nu at!t sub forma lemnului de lucru ) produse lemnoase principale ), c!t mai ales sub formă de mici dimensiuni şi de multe ori chiar a deşeurilor lemnoase, de care marea industrie a lemnului, în general, nu are nevoie, şi pe care industria meşteşugărească şi de arti$anat le valorifică superior. unosc!nd o diversitate pronunţată de forme, dimensiuni şi destinaţii, produsele meşteşugăreşti şi arti$anale din lemn au fost căutate şi sunt
căutate şi în pre$ent de oamenii iubitori de artă şi pentru utilul casnic, gospodăresc. Se aprecia$ă că sunt peste 9 mii de utili$ări pe care le cunoaşte lemnul, în decursul evoluţiei societăţii omeneşti, număr aflat în continuă creştere, tocmai datorită calităţilor şi însuşirilor deosebite ale lemnului în comparaţie cu "înlocuitorii# săi moderni ) betonul, fierul, sticla, masele plastice etc. Pentru fundamentarea afirmaţiilor de mai sus, pot fi enumerate c!teva dintre utilităţile lemnului de mici dimensiuni şi din deşeurile rămase în urma prelucrării industriale a acestora +lemnului: produse estetice de mare efect ) sculpturi, instrumente mu$icale, obiecte arti$anale etc.; produse de u$ gospodăresc ) scaune, co$i de unelte, scări, balustrade, căsuţe de vacanţă, balansoare etc. ( - $ilvicultura şi apicultura
(cosistemele silvice furni$ea$ă cea mai importantă ba$ă meliferă prin care trăieşte şi se de$voltă sectorul apicol. 1n compo$iţia arboretelor, în special a acelor din $onele de c!mpie şi colinare se regăsesc o serie de specii forestiere +arborescente sau arbustice ale căror flori se caracteri$ea$ă prin însuşiri deosebite sub aspect melifer, cum ar fi: teiul, salc!mul, ste%arul, cornul etc. fără a negli%a flora spontană din poiene şi din %urul pădurilor, la care se adaugă anumite plante cultivate. Prin comparaţie, sub aspectul bio-ecologic calităţile mierii de albine şi a celorlalte produse melifere provenite din ecosistemele silvice, în special din cele certificate sunt mult superioare celor din mediul agricol, afectate de utili$area substanţelor chimice în combaterea bolilor şi dăunătorilor la plante. &esigur, factorii naturali cum sunt: îngheţuri t!r$ii; precipitaţii excesive sau temperaturi scă$ute influenţea$ă negativ nivelul producţiilor apicole cu toată bogăţia de resurse oferită de silvicultură crescătorilor de albine. &acă avem în vedere resursele silvice din ţara noastră, diversitatea acestora, putem afirma că în procesul de$voltării rurale, în perioada următoare, agricultura ecologică poată să deţină un loc important, care asigură crescătorilor pe termen mediu şi lung venituri importante.
) - $ilvicultura şi construcţiile edilitare
Populaţia din mediul rural a utili$at, în decursul de$voltării sale, lemnul ca principal material de construcţii, încep!nd cu locuinţele pentru adăpostul şi traiul decent al familiei, continu!nd cu anexele gospodăreşti, împre%muirea gospodăriilor. &e asemenea, lemnul s-a folosit şi se foloseşte în pre$ent la construirea unor drumuri cu traverse de lemn. Presiunea populaţiei pentru material lemnos pentru construcţii a crescut în timp, datorită creşterii populaţiei c!t şi a nivelului de trai, au determinat o diminuare a cantităţilor de masă lemnoasă oferită de silvicultură, datorită scăderii permanentă şi îngri%orătoare a suprafeţelor ocupate de păduri, îndeosebi în $onele de c!mpie, ca urmare a extinderii terenurilor cu destinaţie agricolă. u toate aceste reduceri de suprafeţe care numai o parte sunt reîmpădurite, anual se exploatea$ă cantităţi însemnate de masă lemnoasă. 'stfel pentru anul @@, cota de masă lemnoasă pentru populaţia rurală a fost de @,B mil. mc. din totalul de peste 87 mil. mc. aprobate, la care se adaugă tăierile ilegale de către diverşi cetăţeni sau agenţi economici.
=ibliografie: &e$voltarea complexa a spatiului rural - Prof.univ.dr. 4oader D*>'; Ject.univ.dr. armen 2alentina '&FJ(SF
26
