Constructia statelor

Constructia statelor Francis Fukuyama Primul capitol trateaza problema implicarii statului in politicile publice sau daca aceasta implicare ar trebui lasata in seama sectoarelor private sau a societatii civile. Aceasta problema este discutata din perspective statelor mai slab dezvoltate care incearca sa copieze institutiile staelor dezvoltate. Una din provocarile lumii globale consta in a creea institutii care lipsesc statului pornind de la 0, exemple concludente fiind interventia Statelor Unite in Irak sau Afganistan. Majoritatea cazurilor de constructie a statelorcu success a avut loc atunci cand genera o puternica cerere de interna de institutii si apoi le creea pornind de la 0 sau le importa din afara adaptandu-le la conditiile locale. Institutiile unui stat, considera Fukuyama, ar trebui sa se preocupe de interesele populatiei pe care o slujeste si sa-si exercite puterea prin domnia legii. E foarte greu, din perspective unui stat sa alegi un model de conducere deoarece secolul XX a demonstrat faptul ca atat democratia liberala dominanta la inceputul de secol, si a carui centru era reprezentat de Marea Britanie, cat si mai tarziu societatile totalitare de stanga si de dreapta au esuat in a conduce cat mai benefic politicile de modernizare ale statului. Esecurile sectoarelor de stat a multor tari din Africa care au favorizat corporatiile aflate in proprietatea statului si care au dus la efecte negative asupra productivitatii au pus la indoiala si obiectivitatea statului de a gestiona resursele aflate in proprietea lor. Se obisnuia ca in ragimurile africane statul sa fie unul neopatrimonial, adica se foloseste de puterea politica pentru a servi o retea clientelara a liderilor tarii, insa aceasta politica s-a transformat intr-una de pradatot in care resursele societatii erau furate de un singur individ. Investitiile in elementele infrastructurale ca sosele, invatamant primar sanatate publica au cunoscut un decline datorita necesitatii intaririi cheltuielilor pentru Fukuyama face dustinctie intre anvergura unui stat, care consta in functiile si scopurile asumate de guverne si forta unui stat - capacitatea statului de apalnifica si si executa politici si de a aplica legile correct si transparent. Pretentiile unui stat se pot reflecta in anvergura sa sau mai bine spus din functiile pe care acesta si le propune sa le indeplineasca (p.18). statul ideal este acela care indeplineste functiile cele mai inalte si au

si success in indeplinirea lor iar cele mai putin dezirabile sunt acelea care isi propun activitati ambitioase dar nu pot satisface nici functiile de baza. Ineficienta birocratiei poate forta patrunderea intreprinzatorului pe piata neagra si devenea unica sursa de aprovizionare a locuitorilor din cartierele sarace (p.29). Institutiile statului, considera Fukuyama nu trebuie numai sa conlucreze ca un ansamblu unitar ci trebuie sa fie percepute in primul rand ca fiind legitime de catre indivizi. Regimurile democratice au mijloacele institutionale de a elimina incompetenta si anume faptul ca liderii slabi pot fi inlaturati prin vot. Adesea relatia dintre guvern, conducatori si institutiile publice ar trebui sa stea sub dominatia capitalului social, adica a increderii si transparentei institutionale. Fukuyama considera ca tarile cele mai sarace sunt excluse mereu din vederile donatorilor si a fondurilor de investitii deoarece tarile cu cele mai mici performante sunt si cele care cel ami probabil nu vor reusi sa instituie reforme institutionale si economice si astfel cei mai saraci dintre saraci sunt taiati de pe lista ajutoarelor sau a finantarilor. externe. Alteori coruptia si lentoarea punerii in aplicare a politicilor descurajeaza statele debitor sa sprijine modernizarea tarilor sarace.