Introducere in Relatii Internationale Primele idei legate de relatiile dintre popoare apar in scrierile lui thucidides .scriitorul roman cicero ,filosoful englez Thomas hobbes ,juristul elvetian fatel .printre cei care au abordat relatiile dintre state a fost thucidides,care a publicat o lucrare privitor la razboiul dintre atena si Sparta.Thomas Hobbes ,in rationamentele sale,pleaca de la ideea ca omul este prin fiinta sa un individ egoist ,insetat de putere.Deoarece oamenii nu au aceleasi capacitati,tendinta de a acumula bunuri materiale si dorinta de a se bucura de prestigiu si putere ,duc la un permanent razboi impotriva tuturor.O perspectiva mai putin pesimista asupra relatiilor internationale o formuleaza juristul elvetian fatel,care spune ca lumea s-a schimbat iar Europa apare ca un adevarat sistem politic.Ea numai reprezinta o adunatura de elemente disparate ,a cunoscut o transformare profunda datorita activitatii ambasadelor ,gratie negocierilor sau intereselor suveranelor pentru ceea ce se intimpla pe continent.Statele componente au constientizat ca pe linga interese nationale mai exista si anumite interese comune,ceea ce a generat renumita idee a echilibrului politic.O abordare similara o intilnim si in lucrarea „‟despre razboi‟‟a generalului karl von Clausewitz,care se bazeaza pe axioma conform careia relatiile internationale reprezinta esenta raporturilor dintre state ,iar,politica ,reprezinta linia strategica a statului in raporturile cu alte state.In opinia lui Clausewitz,contextul international,poate fi definit cu ajutorul unor elemente pe care el le grupeaza in asa numita‟‟fascinanta trinitate‟‟a razboiului.1.jocul sansei si a probabilitatii in care spiritul creativ este liber sa hoinareasca .2.violenta primordial, ura si ostilitatea trebuie private ca o forta naturala oarba .3.elementul de subordonare al razboiului in calitate de instrument al politicii,care il transforma intr-un subiect al intelegerii simple.
Liberalismul Spre deosebire de realism ,liberalismul se intemeiaza pe ideile crestinismului,umanismului si iluminismului.printre precursorii liberalismului ,pot fi mentionati ,Francisco de vittoria,imanuel kant si hugo Grotius.In interpretarea lui vitoria ,omul detine prioritatea,statul fiind doar un instrument menit sa ajute oamenii sa supravietuiasca.Acest raport face irelevanta si artificiala impartirea omenirii in state.Vitoria sa numarat printre primii care au instituit ideea unei comunitati bazate pe dreptul natural si nu pe relatiile dintre state .Kant ca si vitoria este convins ca instaurarea unei paci eterne este posibila fie pe calea reglementarii juridice si morale a RI ,fie pe alte cai dictate de mersul istoric.Kant sustine ca daca intr-o societatea unde exista atitea conflicte intre oameni ,este posibila o pace interioara ,la fel si pe plan international acesta este posibil.Spre deosebire de cei 2 ginditori,care se bazau pe
normele de drept natural ,hugo Grotius se concentreaza pe normele de drept instituite de catre state in relatiile de interactiune.Grotius sustine ca razboaiele sint justificate doar in cazul unei autoaparari sau repararii nedreptatii si pedepsirii inamicului… Prima catedra de relatii internationale a fost deschisa in anul 1919 datorita finantarii din partea unui bogat industrias,doritor sa elimine posibilitatea izbucnirii unui noi razboi mondial.Primul titular a fost Alfred zimmern .Activitatea lui la catedra sa concentrat asupra analizei cooperarii economice dintre state prin prisma dreptului international.profesorul credea ca oamenii de stiinta pot face ca lumea sa fie mai buna.Pentru cercetatorii liberali primul razboi mondial a fost rezultatul unor calcule gresite realizate de liderii germani si austro ungari.Lipsiti de constringerea unor instrumente democratice ,acesti lideri au fost inclinati de a lua decizii fatale care au aruncat statele lor in razboi.La rindul lor liderii democratici ai frantei si marii britanii au permis sa fie atrase statele lor in razboi datorita unor aliante militare.2 idei cheie ale gindirii liberale le putem desprinde din planul lui Wilson:convingerea in faptul ca guvernele democratice nu recurg la razboi in relatiile interstatale. Si institutiile internationale pot promova cooperarea pasnica intre state.Un alt idealist liberal a fost englezul Norman Angell care a publicat in 1910 volumul‟‟marea iluzie‟‟iluzie fiind certitudinea oamenilor de stat ca razboaiele folosesc in scopuri profitabile.Angell sustine ca in epoca moderna cuceririle teritoriale au devenit extrem de costisitoare deoarece ele submineaza comertul international.Conceptiile lui Wilson si Angell s-au intemeiat pe viziunea liberala asupra omului si societatii umane.Potrivit acesteia oamenii sint fiinte rationale care atunci cind aplica ratiunea in relatiile internationael ei pot directiona functionarea afacerilor spre beneficiul tuturor.Opinia publica este o forta constructiva.Eliminind diplomatia secreta in relatiile dintre state si introducind in schimb o diplomatie deschisa publicului,se poate ajunge la intelegeri transparente si corecte .
Realismul Aceasta paradigma a dominat gindirea si practica disciplinei mai bine de o jumatate de secol,devenind teoria ce a reusit sa furnizeze cadrul necesar intelegerii,prabusirii ordinii internationale interbelice,declansarii celui de al doilea razboi mondial, genezei si manifestarii razboiului rece.Pentru realisti,chestiunile centrale sint legate de cauzele razboaielor si de conditiile de pace.Importanta este insa si structura sistemului international.Potrivit teoriei realiste anarhia structurala sau absenta unei autoritati centrale este trasatura esentiala a sistemului contemporan.Drept urmare eforturile de mentinere si sporire a puterii constituie motorul raporturilor interstatale iar membrii sistemului care esueaza in acest plan sunt sortiti disparitiei.Din acest tablou rezulta ideea conform careia conflictele sunt o stare fireasca a relatiilor internationale.Pentru
a fundamenta plasarea elementelor putere in centrul RI,realismul foloseste si versiunea teologica asupra naturii umane. Potrivit bibliei oamenii au fost inzestrati cu pacatul originar si cu tentatia raului din momentul in care adam si eva au fost alungati din rai.Prima crima in istoria omenirii a fost uciderea lui abel de catre fratele sau cain din cauza invidiei.Realistii afirma ca egoismul si actiunile interesate nu se limiteaza doar ca citiva lideri rau intentionati sau nechibzuiti,ci sunt elemente intriseci specific omului politic. Pentru RI din anii 1930 idealismul liberal nu mai reprezenta un ghid intelectual pozitiv.Carr afirma ca interpretii liberali ai teoriei RI inteleg gresit esenta RI.Este o eroare sa crezi ca aceste relatii s-ar putea intemeia pe o armonie a intereselor intre tari si popoare.In opinia lui Carr punctul de plecare este un opus;Noi trebuie sa acceptam faptul ca exista profunde complexe de interese atit intre tari cit si intre oameni.Hans Morgenthaw este un realist german care sa refugiat in SUA in 1930.Abordari realiste au fost propuse si de alti autori printre care Reynold Niebuhr,George Kennon si Arnold Wolfers.Totusi Morgenthaw ramine autorul celei mai bune opere americane in RI. Pentru el la baza relatiilor internationale se afla fiinta umana insa oamenii nu sunt altruisti dimpotriva ei aspira sa obtina cit mai multa putere ,iar acest fapt conduce la agresivitate. Al doilea element major al analizei realiste priveste natura RI.Potrivit lui Morgenthaw :‟‟politica internationala la fel ca si orice politica este o lupta pentru putere.Oricare ar fi obiectivele de baza ale politicii internationale ,puterea este intotdeauna un scop imediat‟‟.Nu exista un guvern mondial ci exista un sistem de state suverane si inarmate, pozitionate unul in fata celuilalt.Politica mondiala este o anarhie internationala .Anii ‟30-‟40 ai sec. XX veneau sa confirme aceste supozitii.Conform analizelor realiste cel mai corect raspuns la tentativele de refacere a balantei internationale prin intermediul fortei consta in crearea unei puteri compensatorii si utilizarea inteligenta a acestei puteri pentru a sustine apararea internationala si a opri potentialii agresori.Mentinerea unui echilibru a puterii este esentiala si este singura cale pentru a mentine pacea si a preveni razboiul .Este o perspectiva asupra politicii internationale care respinge posibilitatea reorganizarii „‟junglei‟‟ in „‟gradina zoologica‟‟.Negocierea si dipomatia niciodata nu vor putea mentine un echilibru al puterii . A treia componenta majora a conceptiei realiste este viziunea ciclica asupra istoriei .Conform realistilor ,fiecare generatie noua tinde sa comita acelasi tip de greseli ca si generatiile precedente .Orice schimbare a acestei stari este putin probabila.Atit timp cit statele suverane constituie forma dominanta de organizare internationala,politica
mondiala si statele vor continua sa caute solutii pentru asigurarea securitatii si sa faca pregatiri de razboi.Statele suverane pot convietui in pace lungi perioade doar daca se mentine balanta puterii ,dar in anumite momente acest echilibru precar se poate distruge si atunci razboiul devine iminent.
Neoliberalismul Dupa al doilea razboi mondial ,in special in anii ‟50 , atentia specialistilor a fost captata de procesul de integrare regionala ce demarase in Europa de est. Pe parcursul deceniilor 6/8 pe plan mondial si regional sau derulat afaceri profitabile in domeniul investitiilor ,turismului,comunicatiilor,mai ales in relatiile dintre democratiile liberale occidentale.Primii teoreticieni ai neoliberalismului au inceput sa analizeze modul in care anumite activitati transfrontaliere puneau temeliile unei cooperari reciproc avantajoase pe termen lung.In consecinta analiza impactului activitatii transfrontaliere asupra RI a condus la afirmarea liberalismului sociologic. In anii ‟50 karl deutsh si asociatii sai au subliniat ca asemenea activitatilor interconectate contribuie la crearea de valori si identitati comune pentru natiuni din tari diferite precum si la instituirea unor relatii de cooperare pasnica prin transformarea razboiului intr-un fenomen prea costisitor si nedorit Ulterior in anii ‟70 robert Keohane si joseph nye au imbogatit aceste idei subliniind ca relatiile dintre statele occidentale sunt caracterizate de o interdependenta complexa.Pe linga relatiile politice intre guverne exista o multitudine de forme de conexiune intre societati ,inclusiv legaturi transnationale intre marile corporatii.De asemenea nu mai exista o ierarhie a problemelor,astfel securitatea militara nu mai domina agenda politica.Intre statele dezvoltate ,forta militara nu se mai foloseste in calitate de instrument al politicii externe,in plus in democratiile occidentale pe linga state exista si alti actori pentru care conflictele violente pe plan international nu reprezinta o prioritate.Aceasta forma a neoliberalismului a fost intitulata liberalismul interdependentei. Atunci cind exista un nivel inalt de interdependenta statele sunt inclinate sa configureze institutiile internationale spre solutionarea problemelor commune.Institutiile promoveaza cooperarea peste frontierele politice prin achizitionarea informatiei si reducerea costurilor.Institutii pot fi si organizatii internationale de tipul UE,Organizatia mondiala a comertului sau organizatii pentru dezvoltare si cooperare economica ,sau pot fi seturi de acorduri mai putin formale care privesc dezvoltarea unor activitati comune cum ar fi de pilda acordurile privind navigatia ,aviatia ,comunicatiile,mediul,etc…
Aceasta forma a neoliberalismului a fost botezata liberalism institutional.Robert Keohane si Oran Young se numara printre cei mai importanti teoreticieni ai acestei conceptii. Al patrulea curent neoliberal intitulat liberalismul republican se intemeiaza pe o idee mai veche conform careia democratiile liberale sustin pacea deoarece ele nu recurg la razboi in relatiile dintre ele.Ideea principala a acestui curent se intemeiaza pe ipoteza conform careia un stat democratic nu apeleaza la forte militare pentru asi atinge scopurile nu recurge la razboi pentru asi rezolva problemele.Michael Doyle in 1983 a elaborat o versiune a teoriei pacii democratice conform careia pacea este sustinuta de 3 piloni:1.Solutionarea pasnica a conflictelor intre statele democratice.2.Imbratisarea unor valori comune de catre statele democratice.3.Cooperarea economica intre democratii. Aceste abordari neoliberale sau transformat treptat intr-o reala provocare la adresa analizelor realiste in cadrul RI .In anii ‟70 a inceput sa domine ideea conform careia neoliberalismul este calea care intr-un viitor apropiat va deveni abordarea teoretica dominanta. Keneth waltz in 1979,in volumul teoria politici internationale,a formulat o teorie realista substantial diferita de cea clasica spulberind aspiratiile neoliberalismului de a deveni teoria dominanta in cadrul RI.
Behavioralismul Dupa al doilea razboi mondial in Sua diverse agentii guvernamentale si fundatii private sau aratat dispuse sa sustina financiar „‟cercetari stiintifice in domeniul RI‟‟.Aceste cercetari erau reprezentate ca fiind necesare promovarii intereselor internationale.Aceasta sustinere financiara a condus la aparitia unei noi generatii de cercetatori.De regula acestia erau absolventi de stiinte politice,economice,chiar de matematica sau stiinte ale naturii ,si mai rar din domeniul istorie,diplomatiei ,dreptului international ,sau filosofiei politice.Noua generatie de cercetatori aveau o pregatire academica diferita,dar si idei diferite privind domeniul RI comparativ cu predecesorii lor. Noua generatie a fost incadrata sub termenul de scoala behavioralista care se refera nu atit la o noua teorie cit la o metodologie noua.Behavioralismul este mai interesat in fapte observabile si date masurabile,in calcularea précisa pentru a putea stabili tipare comportamentale repetabile,asa numitele legi ale RI.Potrivit behavioralistilor faptele sunt separate de valori.Valorile nu pot fi explicate stiintific si din aceste motive ei sunt inclinati sa ignore valorile.
Cele doua abordari metodologice in RI(traditionala si behaviorala) sunt total diferite.Cea traditionala este una holistica care accepta complexitatea lumii umane,priveste relatiile internationale ca parte a lumii umane si incearca sa le inteleaga prin examinarea din interior cu ajutorul metodelor stiintelor umaniste.Din aceasta perspectiva Ri este o disciplina umanista si nu va fi niciodata un subiect strict stiintific si tehnic.A doua abordare nu lasa loc moralitatii si eticii in studiul RI deoarece valorile nu pot fi studiate in mod obiectiv stiintific.Behavioralistii abordeaza relatiile umane ca pe un fenomen exterior din aceiasi categorie generala ca si natura ,cercetatorii plasindu-se in exteriorul subiectului investigat. Criticii behavioralismului sustin insa ca teoreticienii relatiilor umane sunt oameni care niciodata nu se vor putea separa complet de relatiile umane.Ei intotdeauna vor fi in interiorul subiectului.Savantii vor incerca sa se detaseze si sa afiseze o neutralitate morala ,dar nu vor reusi in totalitate vreodata.
Neorealism In lucrarea teoria politicii internationale keneth waltz s-a concentrat asupra‟‟structurii sistemului international „‟ si ale implicatiei acesteia in RI .In opinia sa sistemul international este :1.anarhie;2.compus din elemente asemanatoare,state cu guverne care au ca functii apararea internationala,colectarea impozitelor sau reglementarea economicului;3‟‟capacitatea relativa‟‟(puterea) a statelor este diferita. Waltz nu avea pretentia ca aceste piese care definesc structura sistemului international pot explica orice eveniment sau proces din politica intermationala.Totusi el credea ca aceste informatii putine pot explica citeva lucruri mari si importante.In primul rind marile puteri intotdeauna vor tinde sa realizeze un echilibru intre ele.In al doilea rind statele mici si slabe au tendinta de a se alia cu marile puteri pentru a-si pastra maximul din autonomia lor.In opinia lui waltz,confruntarile si conflictele din arena international nu se datoreaza naturii umane ci structura sistemului international care cuprinde state slabe si vulnerabile,contine elemente ce pot genera confruntari intre state.Acest ultim punct reprezinta baza pentru contraatacurile neorealismului impotriva neoliberalilor.Neorealistii nu neaga toate posibilitatile de cooperare intre state,insa ei sustin ca statele care coopereaza vor incerca intotdeauna sa maximizeze puterea lor relativa si sa-si conserve autonomia.Cu alte cuvinte din simplul fapt ca exista cooperarea nu rezulta neaparat ca punctul de vedere neoliberal a fost confirmat.Aceasta dezbatere continua si astazi.
Scoala engleza.Societatea internationala.
Daca anii ‟50-‟60 au fost dominati exclusiv de catre cercetatori americani ,in 70 -80 in dezbaterea intervenita intre neorealism si neoliberalism,s-au implicat si cercetatorii europeni sau din alte parti ale lumii.Dupa sfirsitul razboiului rece dominatia Americana in RI a devenit mai putin pronuntata ,cercetatorii din afara sua devenind tot mai increzatori in fortele lor si mai putin dispusi sa accepte ordinea de zi impusa de teoreticienii americani.O scoala distincta in Ri a existat in marea britanie pe tot parcursul razboiului rece,diferentiindu-se de abordarile traditionale prin 2 aspecte majore:1.A respins provocarea behavioralista si apus accentul pe abordarea traditionala intemeiata pe intelegere, judecata ,norme si istorie.2.Ea a respins orice distinctie ferma intre viziunea strict realista si cea strict liberala asupra RI.Adeseori aceasta scoala in domeniul RI este denumita scoala engleza .Denumirea este conventionala ,din acesta scoala fac parte si figuri importante care provin din Australia,Canada,sau ,Africa de sud. In sec.XX cei mai importanti teoreticieni ai RI au fost:Martin White ,Hedley Bull.Reprezentantii scolii engleze recunosc importanta puterii in RI .De asemenea ei considera drept elemente importante statul si sistemul de state ,care ii resping viziunea realista potrivit careia politica mondiala este acea stare naturala in care nu exista nici o norma internationala.In opinia lor statul este o combinatie intre machstat(statul putere) si rechtsstat(statul de drept),puterea si dreptul numarinduse printre cele mai importante particularitati ale statului. Adeptii scolii engleze accepta ca exista o anarhie internationala,dar aceasta are un caracter social si nu antisocial.In acelasi timp teoreticienii societatii internationale se concentreaza in analiza RI si asupra individului.Unii dintre cercetatori considera chiar ca indivizi au prioritate in fata statului. Spre deosebire de neoliberali,cercetatorii scolii engleze privesc organizatiile interguvernamentale si ONG-urile internationale mai degraba ca elemente marginale si nu centrale in politica mondiala.Membrii scolii engleze au acceptat faptul ca realistii au dreptate atunci cind pun accentul pe putere si interes international,dar nu putem sa urmam pina la capat interpretarea realista pentru ca ea ne duce la concluzia ca statele intotdeauna trebuie sa fie preocupate pentru a practica un joc dur in politica mondiala si ca intr-o anarhie dura nu poate exista o incredere reciproca.Pe de alta parte teoreticienii societatii internationale spun ca daca vom urma pina la capat logica liberalista vom ajunge sa tragem concluzia ca toate relatiile dintre state sunt guvernate de reguli comune intr-o lume perfecta a respectului reciproc si a suprematiei legii.(concluzie gresita).Evident exista reguli si norme comune pe care majoritatea statelor le respecta in cea mai mare parte a timpului.In acest sens relatiile intre state constituie o societate internationala.
Societatea internationala=societatea statelor exista atunci cind un grup de state constiente de anumite interese comune si valori comune formeaza o societate in sensul ca statele constientizeaza faptul ca trebuie sa fie legate printr-un set comum de reguli in relatile dintre ele si participa la activitatea unor instituitii comune(bull).Societatea internationala este alcatuita din 3 elemente fundamentale:realist(inegalitate),rationalist(egalitate),cosmopolit(solidaritate). Abordarea scolii engleze nu poate fi catalogata o noua dezbatere majora,mai degraba este o prelungire a primei dezbateri si o respingere a aparentului triumf behavioralist in cadrul celei de a doua dezbateri.Societatea internationala s-a construit pe ideile liberale si realiste clasice,combinindule si dezvoltindule intr-o forma drept alternative la interpretarile internationale.In opinia cercetatorilor din cadrul scolii engleze,RI sunt in totalitate un domeniu al relatiilor umane.Din acest motive le reprezinta un subiect normativ si nu pot fi intelese integral.Putem constata ca teoreticienii sistemului international au initiat prezenta simultana a elementelor realiste si liberale in RI.Pe de o parte exista conflictul,pe de alta parte cooperarea;Pe de o parte statele ,pe de alta parte indivizii.Aceste elemente diferite nu pot fi simplificate si inglobate intr-o singura teorie care pune in evidenta doar o singura varianta ,de exemplu puterea.RI trebuie studiate dintr-o perspectiva umanista istorica si holistica recunoscind prezenta simultana a tuturor elementelor identificate de teoriile clasice.
Marxismul Kalr marx,filosof si economist german din sec.‟19.Prin intermediul teoriei sale de economie politica a constituit o critica liberala a liberalismului economic.In timp ce economistii liberali considerau ca economia este un joc cu suma pozitiva in beneficiul tuturor. Marx arata ca economia este locul in care omul este exploatat si in care exista inegalitate politica. Potrivit marxismului economia capitalista se intemeiaza pe 2 clase antagoniste:burghezia si proletariatul. Afirmand importanta claselor sociale marxismul postuleaza conflictul dintre acestea subliniind ca lupta de clasa este adevarata forta a dinamicii sociale si ea determina istoria unei societati
Imperialismul Dintre numeroasele tentative de a elabora o teorie marxista a RI, cea mai reusita a fost cartea “Imperialismul,stadiul cel mai inalt al capitalismului”-LENIN 1917.Lenin afirma ca in 80 de ani capitalismul s-a schimbat intrand intr-o noua faza in care capitalismul monopolist exploateaza in cadrul economiei mondiale periferiile. Centrul reuseste sa creeze conditii sufiecient de bune pentru propriii muncitori si acestia nu se mai revolta impotriva felului in care este structurata puterea in societate.Burghezia din centrul
economiei mondiale are datorita exploatarii periferiei toate resursele necesare pentru a preveni declansarea unei revolutii.Prin crearea unor conditii mai bune pentru muncitorii din centru se distruge solidaritatea proletariatului mondial.
Teoria dependentei Teoria dependentei nu este o abordare unitara ci un set de idei prin care ginditori de toate nuantele de la liberali la marxisti ,incearca sa explice modul in care statele dezvoltate isi exercita influenta economica ,politica,si culturala asupra celor mai putin dezvoltate. Potrivit acestei teorii rolul statelor sarace in economia mondiala este de a exploata materii prime ieftine si de a importa produse finite scumpe. Influenta politica se transfera si pe plan politic cultural,centrul avind control asupra capitalurilor ,tehnologiei si cunoastrerii necesare periferiei ;Astfel tarile sarace sunt dependente in stabiliarea si realizarea politicii de dezvoltare ,de atitudinea pe care statele o au fata de ele. Teoria sistemului mondial Aceasta teorie a fost elaborata de Emanuel Wallerstain in volumul sistemul mondial modern 1974 ,in care dezvolta multe dintre ideile lui Lenin si cele formulate in cadrul teoriei dependentei.Prelund o idee a lui braudel,walerstain afirma ca sistemul global a cunoscut din momentul constituirii sale 2 formule de organizare:imperiul lumii si economia lumii.Walerstain sustine ca actualul sistem de economie isi are originea la sf. Evului mediu ,la sf.sec.‟16.La articularea acestui sistem au contribuit mai multe procese:expansiunea lumii europene,destramarea ordinei medievale,aparitia si dezvoltarea spiritului capitalist,constituirea primelor state moderne etc…potrivit lui walerstain ,sistemul mondial cuprinde 3 zone:centru,semiperiferie si periferie.La semiperiferie isi au loc statele care cunosc o schimbare de statut ,sau cei care nu pot deveni jucatori globali din diverse motive.Wallerstain respinge orice analiza statica.Toate institutiile sociale la nivel intern si international se afla intr-o permanenta schimbare datorita incercarilor de adaptare la un sistem mondial dinamic.Totusi ordinea capitalista va ramine neschimbata. Spre deosebire de alti marxisti care acorda o atentie deosebita factorilor materiali,neomarxistul Antonio gramschi a subliniat importanta ideilor.Acest autor arata ca revolutia comunista nu sa produs in societatile dezvoltate nu numai din cauza ca in miinile elitelor economice si sociale se afla institutiile de forta ale statului ci si datorita faptului ca clasele superioare domina sub aspect cultural valorii clasele
inferioare.Ideologia claselor superioare devine acceptata ca legitima in intreg corpul social .Prin intermediul scolii,bisericii ,mass-mediei,societatii civile,clasele superioare vor conserva aceasta dominatie numita hegemonie de catre gramshi. Pentru a desemna binomul dinamic format din baza si suprastructura,gramshi foloseste sintagma „‟bloc istoric‟‟.Spre deosebire de majoritatea marxistilor, Gramschi considera ca cele 2 elemente au inteles doar daca sunt analizate impreuna .In opinia lui schimbarea bazei este posibila prin schimbarea suprastructurii.Astfel pentru ca rasturnarea sistemului capitalist sa fie posibila clasa muncitoare trebuie sa-si si creeze propria intelectualitate capabila sa impuna o”contrahegemonie” pentru ca ulterior sa constituie un nou bloc istoric. Teoriile marxiste impreuna compun una dintre cele mai bogate si prolifice orientari intelectuale ale epocii moderne.Marxismele sunt nu doar o colectie de teorii academice ci si un plan de schimbare a lumii. Atat forta cat si slabiciunile teoriilor marxiste rezida in renuntarea la atitudinea de pasivitate si in acceptarea provocarii de a incerca indreptarea lumii. Economia Politica Internationala(EPI) Teoriile analizate anterior, cu exceptia marxismului,precum si dezbaterile academice in RI s-au concentrat de regula asupra politicii internationale. Chestiunile economice au jucat un rol secundar. Sub presiunea fenomenului de decolonizare care a demarat cu primul deceniu postbelic au aparut noi state.Sub aspect economic multe dintre acestea sunt state “slabe”,sarace constituind lumea a 3a. In anii 70 statele din lumea a 3 -a au inceput sa exercite presiuni in vederea schimbarii sistemului international pentru a-si ameliora pozitia economica in raporturile cu statele dezvoltate. In acest context a inflorit neomarxismul care a incercat o teoretizare a subdezvoltarii economice in lumea a 3a. Aceasta abordare a devenit temelia pentru a 3 a dezbatere in RI privind prosperitatea si saracia internationala,adica privind economia politica internationala.EPI analizeaza ceea ce se intampla in sistemul economic si cel politic international. A 3a dezbatere s-a concentrat pe critica neomarxista a economiei capitaliste mondiale si raspunsurile EPI realista vizand relatia dintre economic si politic in RI. Neomarxistii sustin ca economia globala controlata de statele capitaliste prospere este utilizata pentru a exploata tarile sarace ale lumii,conceptul cheie al neomarxistilor este dependenta .Perspectiva EPI liberale este definita si adeseori opusa viziunii neomarxiste.Teoreticienii EPI-ii liberale arata ca prosperitatea umana poate fi dobindita prin expansiunea la nivel global a capitalismului peste frontierele statelor suverane si prin diminuarea semnificatiilor acestor frontiere .Viziunea EPi realista este diferita si in acest caz.Ea se intemeiaza pe idea potrivit careia activitatea economica poate fi pusa in
serviciul edificarii unui stat puternic,aparator al interesului international.Prosperitatea poate fi si trebuie controlata si gestionata de catre stat.Aceasta doctrina etatista este deseori numita mercantilism sau nationalism economic.Aceste perspective diferite ale EPI scot in evidenta 3 probleme importante:1.Priveste globalizarea economica ,adica extinderea si intensificarea tuturor formelor de relatii economice intre state.Oare prin supunerea economiilor nationale exigentelor economiei globale,globalizarea conduce la subminarea economiilor nationale? 2.A doua problema se rezuma la cine cistiga si cine pierde in procesul de globalizare economica. 3.A treia problema priveste modul in care trebuie sa analizam relativa importanta a economicului si politicului. A treia dezbatere majora,a complicat stiinta RI fiindca a indepartat subiectul disciplinei de aspectele politice si militare si l-a apropiat de cele economice si sociale,in plus pe agenda a fost introdus ca subiect distinctiv problemele socio-economice ale tarilor din lumea a treia.Ea nu se aseamana cu cele 2 dezbateri anterioare. Neomarxismul a atacat traditiile realista si liberal din cadrul EPI.Initial dezbaterea s-a concentrat asupra relatiilor Nord-Sud,dar in scurt timp s-a extins incluzind problematica EPI in toate domeniile RI.Nu exista un invingator cert in cadrul celei de a treia dezbateri majore. --Care dintre teorii este mai buna? Pentru a structura ideile noastre despre lume,avem nevoie de teorii.Existenta diverselor teorii ne pune in fata unei intrebari fundamentale‟‟care dintre teorii este mai buna‟‟.Unul dintre posibilele raspunsuri este ca aceasta intrebare nu este relevanta deoarece in domeniul RI acestea analizeaza adeseori fapte ,valori,evenimente sau subiecte diferite.Un alt posibil raspuns este acela potrivit caruia chiar daca teoriile sunt diferite ,are sens sa incercam o ierarhizare a acestora.In acest caz ne putem gindi la un sir de criterii relevante care sa stea la baza tentativelor noastre de a identifica cea mai buna teorie.Printre aceste criterii se numara coerenta(Teoria trebuie sa fie lipsita de contradictii interne),claritatea expunerii(teoria trebuie formulate intr-o maniera clara si lucida),lipsa prejudecatilor(teoria nu trebuie sa se intemeieze pe aprecieri subiective si trebuie sa fie sincera in ceea ce priveste valorile),scopul(teoria trebuie sa fie relevanta pentru un numar mare de probleme importante),profunzimea(teoria trebuie sa fie capabila sa explice si sa interpreteze cit mai multe dintre fenomenele pe care si le-a propus sa le analizeze).
---Abordari alternative in RI. Dezbaterile prezentate anterior au privit traditiile teoretice clasice.In prezent ne aflam in fata celei de a patra dezbateri majore.Ea implica numeroase critici la adresa unor teorii traditionale prin introducerea unor abordari alterntive,identificate uneori ca postpozitivism.Doi factori ne ajuta sa explicam geneza abordarilor alternative.Incheierea razboiului rece a modificat fundamental agenda internationala.In locul unui conflict clar intre est si vest in politica mondiala au aparut un sir de probleme de tipul dezintegrarii si separarii statale,razboiului civil,terorismului,minoritatile internationale,interventiei umanitare,purificarii etnice,migratiei in masa a refugiatilor,securitatii de mediu ,etc…Al doilea factor este legat de faptul ca tot mai multi teoreticieni resping teza neorealista potrivit careia lumea complexa a RI poate fi rezumata la balanta puterii si la cele citeva formule ,legi privind structura sistemului international.De asemenea multi dintre cercetatorii RI critica neorealismul pentru conservatorismul; sau: In neorealism nu exista nimic ce poate fi modificat sau schimbat spre a face lumea mai buna. --Postmodernismul In RI,postmodernismul se afirma in anii ‟80 ai sec. 20.Unul dintre cei mai influenti teoreticieni postmodernisti este Richard Ashley.Postmodernistii sustin ca de cele mai multe ori savantii sunt captivi propriilor lor conceptii.Una dintre cele mai importante inchisori conceptuale este cea potrivit careia modernitatea si ideea de modernizare conduc la progres si la o viata mai buna pentru toti.De asemenea postmodernistii resping ideea conform careia poate exista o cunoastere obiectiva a fenomenului social. Totodata ei sunt extrem de rezervati fata de pozitivistii contemporani care cred in stiinta.Postmodernistii vad neorealismul ca o materializare a erorii intelectuale si arogantei academice.Teoreticienii postmodernisti privesc ca pe o abordare falsa ideea potrivit careia exista sau ar putea exista o cunoastere continua a lumii umane.Asemenea idei sunt similar credintei religioase.Neorealistii pot gindi si afirma ca au descoperit adevarul privind relatiile internationale,insa ei se inseala.Postmodernistii sunt extrem de sceptici fata de ideea conform careia institutiile pot fi modelate spre a fi corecte si juste pentru toti oamenii indiferent de locul lor pe glob.Postmodernismul poate fi definit drept scepticism fata de metanaratiuni.Metanaratiuni sunt catalogate teorii de tipul neorealismului si neoliberalismului care pretind ca au descopeirt adevarul despre lumea sociala.Postmodernistii argumenteaza ca asertiunile neorealistilor privind imuabilitatea structurii anarhice a politicii internationale nu pot fi sustinute deoarece nu exista temeiuri independente si impartiale pentru a trage asemenea concluzii.Nu exista temeiuri fiindca stiinta sociala nu este neutra.Mai degraba ea este istorica,este politica si in toate cazurile partinitoare.Orice teorie inclusiv neorealismul decide ce anume trebuie considerate a fi „‟fapte‟‟.Cunoasterea si puterea
sunt strins legate.Cunoasterea nu este deloc imuna la actiunile puterii.Postmodernistii sunt niste deconstructivisti care vorbesc despre teorii ca fiind „‟naratiuni‟‟ sau „‟metanaratiuni‟‟.Acestea sunt elaborate de teoreticieni care intotdeauna sunt influentati de propriile prejudecati si puncte de vedere.Criticile postmoderniste ale neorealismului privesc structura anarhica si neacuratetea istorica a cestei teorii.In perspectiva neorealista structurile sociale sau creat de-a lungul istoriei si sunt niste constringeri incremenite,fixe,date de natura.Accentul este pus pe continuitate si repetitive.Neorealismul intimpina mari dificultati confruntindu-se cu schimbarea in RI.Orice gind despre viitoruri alternative ramine inchistat intre alternativele rigide fie ale suveranitatii statale interne,fie le desfiintarii nedorite a stattalitatii suverane si crearii unui guvern mondial.Care sunt contributiile metodologiei postmoderniste in domeniul RI? Unul dintre beneficii se rezuma la reducerea conceptelor si interpretarilor academice deoarece cercetatorii revendica prea multe de la teoriile lor.Spre exemplu neorealismul promoveaza mult mai putina cunoastere decit pretinde.Alt beneficiu consta in scepticismul pe care postmodernismul il ataseaza notiunii de adevaruri universale care se afirma ,ar fi valabile pentru toate timpurile si locurile. --De ce ar trebui sa acceptam analizele postmodernistilor daca toate teoriile inclusiv teoria lor sunt partinitoare intr-un fel sau altul? --De ce ar trebui sa avem mai mare incredere in deconstructie decit intr-o constructie originala?Astfel,critica altor teorii se intoarce impotriva sa.O chestiune mult mai ingrijoratoare consta in faptul ca postmodernismul poate degrada in nihilism,adica negativism egoist.Critica poate fi facuta uneori de dragul criticii:o lume exclusiv a intimplarii si norocului,mai degraba decit a intelegerii si ratiunii,poate inceta de a mai fi inteligibila si importanta.Nihilismul nu poate asigura vreo teorie pentru cunoastere deoarece el respinge posibilitatea si valoarea cunoasterii.Exista si un postmodernism moderat care pleaca de la premisa ca ideile si premisele noastre privind lumea contin atit elemente subiective cit si obiective.Elementul subiectiv este legat de aderenta noastra la diverse valori si concepte si de inevitabilul fapt ca fiecare dintre noi priveste lumea din propriul punct de vedere.Elementul obiectiv este legat de faptul ca noi putem conveni asupra unor concepte generale privind la ceea ce este lumea reala.In centrul acestei cunoasteri de mijloc se afla notiunea de cunostinte transmisibile intre subiecti.Cunoasterea trebuie sa cuprinda mai mult decit aprecierile noastre subiective.Postmodernismul moderat se apropie de pozitia constructivistilor,intemeiata pe conceptual de intersubiectivitate.
