SCOALA POSTLICEALA „F.E.G”
REFERAT LA ETICA SI DEONTOLOGIE EUTANASIA SI SUICIDUL ASISTAT
Cursant: PATRASCU MARIA CRISTIANA A.M.G, GRUPA: III B
SCOALA POSTLICEALA „F.E.G”
Eutanasia si suicidul asistat sunt subiecte care au provocat dintotdeauna discutii inflacarate si reactii din cele mai diverse, atat in mediul academic, politic, medical, cat si in viata de zi cu zi. Cei doi termeni pot fi deosebiti privind la persoana care indeplineste actul final, actul fara de care nu ar surveni moartea. Astfel, daca moartea este indusa de alta persoana decat pacientul, avem de-a face cu eutanasia. Pe de alta parte, daca persoana care urmeaza sa moara isi administreaza de exemplu o doza letala de medicamente, prescrise de doctor in acest scop, vorbim despre suicidul asistat. Intrebarea de ordin etic ramane - poate fi vreodata bine sa ucizi, chiar cu intentia de a alina suferinta? In majoritatea tarilor legea este foarte clara. A ucide un pacient, chiar si pentru a-i alina suferinta, este considerata omucidere. Din acest motiv, eutanasia este ilegala in Canada si in majoritatea tarilor. In prezent, numai in Tarile de Jos si in Belgia eutanasia a fost legalizata. Legalizar ea eutanasiei este în mod evident consecința dezincriminării avortului. Odată ce societatea începe să-i omoare pe cei care nu îi vede nimeni, vor continua prin a- i omorî și pe aceia pe care îi văd toți, cei nefolositori, cu deficiențe. Dacă noi nu suntem atenţi și hotărâţi în acțiunile noastre împotriva acestui atac, orice persoană care se apropie de sfârșitul vieții, sau care suferă de o boală incurabilă va sfârși atunci când ei vor dori, cu metodele alese de ei, ca o ultimă datorie de bun simţ faţă de cei vii. O interzicere totală a sinuciderii asistate și a oricărui mod de eutanasie nu este necesară doar din punct de vedere moral, ci este un act de justiție socială, ca să-i protejăm pe cei mai slabi și mai vulnerabili. Un caz de suicid asistat medical,s-a petrecut in urma cu cativa ani, in clinica elvetiana Dignitas. Este vorba de cazul cuplului Duff din Marea Britanie, primul din aceasta tara care a ales sa-si incheie viata in acest mod. Peter si Peneloppe Duff sufereau de neoplasm la nivelul tubului digestiv; sotul milionar a avut grija de sotia sa, diagnosticata cu aceasta boala de mai bine de 10 ani. A aflat, insa, ca boala canceroasa nu l-a ocolit nici pe el, fiind diagnosticat cu neoplasm de colon in stadiu avansat, cu metastaze hepatice. Sfirsitul parea inevitabil, amindoi fiind in faza terminala, in suferinta, motiv pentru care au decis sa moara, dupa cum au trait, impreuna, fiind astfel primul cuplu din Marea Britanie care a intreprins acest lucru. Vestea mortii cuplului Duff prin suicid asistat medical in Elvetia a venit dupa ce britanica Debbie Purdy a pierdut procesul prin care isi solicita dreptul la eutanasie, punindu-se astfel problema revenirii sau nu asupra
SCOALA POSTLICEALA „F.E.G”
legalizarii eutanasiei si suicidului asistat medical in Marea Britanie, in prezent aflate sub incidenta Codului Penal. Parerea mea este ca cei ce cauta ajutor sa se sinucida nu isi doresc cu adevarat sa moare, ci doar sa atraga atentia celor din jur. Eu consider ca legalizarea suicidului si eutanasierii ar provoca noi cazuri de crima. Doar Dumnezeu este stapanul vietii si unul din cele mai mari pacate este suicidul. Practici eutanasice găsim încă de la popoarele primitive. În Sparta, bătrânii şi mutilaţii erau aruncaţi de pe stâncă - o formă de eutanasie. La eschimoşi, bătrânii erau lăsaţi să moară, din motive economice. Ştim, de exemplu, că şi unii împăraţi romani au solicitat să fie omorâţi din cauza durerilor, însă medicii, spre onoarea lor, i-au refuzat sau le- au administrat „otrăvuri“ inofensive, care nu puteau duce la practicarea eutanasiei. Platon a fost un adept al eutanasiei, în timp ce Aristotel se împotrivea acesteia. Este o dezbatere cu vechi rădăcini, care, în prezent, a început să cuprindă mai mult opinia publică decât lumea medicală. În lumea medicală lucrurile sunt foarte clare. Marea majoritate a medicilor nu acceptă eutanasia. In ceea ce priveste biserica, ea nu admite eutanasia, considerand ca are un caracter anticrestin, care contravine poruncii dumnezeiesti „Sa nu ucizi". Crestinii, majoritatea oponenti ai eutanasiei, isi bazeaza argumentele pe conceptia religioasa ca viata este un dar de la Dumnezeu, si, prin urmare, numai Dumnezeu o poate lua. Unele biserici accentueaza faptul ca este important ca nimeni sa nu intervina in procesul natural al mortii. In viziunea crestina nici un om nu are autoritatea sa ia viata altei persoane, chiar daca aceasta doreste sa moara. A propune eutanasia cuiva inseamna a considera ca viata acelei persoane nu merita traita, aceasta opinie fiind incompatibila cu recunoasterea valorii si a demnitatii persoanei care ar urma sa fie ucisa. Asadar, argumentele bazate pe calitatea vietii sunt complet irelevante. În Olanda, eutanasierea nu se reduce la adulţi, ci-i priveşte mai ales pe copiii născuţi cu malformaţii. Nouă procente din totalul deceselor la nou-născuţi au avut loc ca urmare a continuării administrării de medicamente cu scopul explicit de a le grăbi moartea. Acest lucru a fost remarcat în două raportări din 1995 şi 2001. Cel puţin 2,7% din decesele înregistrate la copii cu vârste cuprinse între 1 şi 17 ani în Olanda s-au datorat eutanasiei. În Flandra, Belgia, mai mult de jumătate din decesele în rândul nou-născuţilor au fost provocate de doctori prin decizii de luare a vieţii, de obicei oprindu-se medicaţia prescrisă. Totuşi, 7% din totalul deceselor nou -născuţilor au fost provocate de o injecţie cu o doză letală de medicament. Cei mai mulţi dintre
SCOALA POSTLICEALA „F.E.G”
copii aveau malformaţii congenitale şi/sau erau născuţi prematur. Trei pediatri din patru au fos t pregătiţi să se implice în eutanasierea nou-născuţilor. Care este motivul propagandei eutanasiei, al configurării unei adevărate culturi a morţii ce zâmbeşte cu subînţeles în punctul terminus al consumismului şi divertismentului cotidian, vom arăta în numărul viitor. Până atunci, însă, vom vedea modul în care Dumnezeu lucrează în lume, prin cei ce-şi pun nădejdea în El. Dacă cultura drepturilor omului nu mai consideră necesar să lase copilului nici măcar şansa de a trăi, de cealaltă parte se află cei care nu numai că-şi sacrifică viaţa pentru a da unui copil condamnat şi stigmatizat de ştiinţă şi medicină ca fiind handicapat şansa la viaţă şi posibilitatea de a fi fericit, dar şi găsesc în această jertfă fericirea. Caracteristicile care definesc eutanasia sunt: - Obiectivul primar din partea celui care o practică este să extirpe suferinţa producând moartea bolnavului. În acest sens nu este eutanasie aplicarea unui tratament medical necesar pentru alinarea durerii, chiar dacă ar avea ca ef ect secundar şi nu voit scurtarea vieţii bolnavului. - Administrarea de substanţe toxice mortale sau neacordarea asistenţei medicale datorate. - Căutarea morţii altuia, nu a morţii proprii. Suicidul nu se consideră formă specială sau autonomă de eutanasie. - Cererea făcută de cel care intenţionează să moară. Ajutorul sau cooperează la suicid sunt considerate forme de eutanasie. Eutanasia se situează deci atât la nivelul intenţiilor cât şi la cel al metodelor folosite. De aceea distingem mai multe forme de eutanasie. Din punctul de vedere al celui care o practică, se face distincţie între:
a) Eutanasia activă (pozitivă sau directă): când medicul, sau altul care intervine prin el în mod direct pentru a procura moartea unui pacient; este uciderea intenţionată a unei persoane, prin acele gesturi, acte, care îi determină moartea, care nu s- ar produce fără efectuarea lor. b) Eutanasia pasivă (negativă sau indirectă): este uciderea unei persoane prin neaplicarea unui tratament care ar putea să-i salveze viaţa. Are loc atunci când nu se folosesc mijloacele disponibile, iar această omitere duce la moarte, care nar avea loc sau ar fi amânată dacă ele ar fi fost folosite.
SCOALA POSTLICEALA „F.E.G”
Această ultimă distincţie este mai controversată. Este clar că prima – eutanasia activă – este o adevărată formă de ucidere, dar în cazul în care moartea ar proveni de la actele de omisiune (delăsarea sau abţinerea de la numite îngrijiri), ea ar trebui foarte simplu asemănată – se spune – cu un deces din cauze naturale. Aici însă este un adevărat sofism, care ignoră faptul că omul poate face un rău şi doar abţinându-se de la împlinirea unei datorii: un medic care s-ar abţine de a-i da hrana necesară unui pacient internat pentru o intervenţie de rutină ar fi urmărit penal pentru omucidere voluntară. De aici se vede clar că un act de eutanasie poate proveni atât dintr- un comportament activ cât şi dintr -o conduită pasivă. Din punctul de vedere a celui care o primeşte se distinge între: a) Eutanasia voluntară: când cererea morţii este exprimată în mod clar şi
repetat
de pacient, în timpul sau înainte de apariţia suferinţei. b) Eutanasia nonvoluntară: când cererea morţii nu există pentru că bolnavul este
incapabil să o facă, şi persoanele care au în grijă un pacient presupun că, dacă el ar putea să se exprime, ar cere-o. c) Eutanasia involuntară: atunci când cererea nu există şi decizia este luată de
alţii considerând un bine superior cu caracter utilitarist şi colectiv; este practicată împotriva voinţei exprese a pacientului. În plus se vorbeşte despre eutanasia „eugenică”, eutanasia „colectivistă”, „criminologică”, „experimentală”, „solidaristică”. De asemenea despre eutanaisa perinatală, agonică, psihică, socială, după cum se aplică: nounăscuţilor diformi sau cu deficienţe, bolnavilor terminali, pacienţilor cu leziuni celebrale ireversibile, bătrânilor sau altor persoane considerate neproductive pentru societate sau o povară pentru comunitate. Eutanasia se opune distanasiei sau înverşunării terapeutice, care indică în schimb recurgerea la in tervenţii medicale de prelungire a vieţii fără respect faţă de demnitatea pacientului. Ca o concluzie, problemele de sanatate nu pot fi rezolvate prin descotorosirea de cei bolnavi, ci infruntandu-le si cautand cele mai bune solutii, pastrand in minte datoria pe care o avem fata de semenii nostri care sufera. O data ce acceptam ca moartea este o rezolvare a problemelor oamenilor, va deveni din ce in mai greu sa impunem o limita, iar moartea va fi vazuta ca raspuns la tot mai multe probleme, cu motive tot mai putin intemeiate.
SCOALA POSTLICEALA „F.E.G”
BIBLIOGRAFIE: Spirit an Life, vol. VI, nr.24, 10 iun.2011, Human Life International Ziarul de Iasi Internet
