Atributiile si actele primarului
Un primar (din latina vulgară primarius, însemnând "primul, principalul") este un politician un politician care are rolul de autoritate executivă oficială a municipalitățiiii.. În lume există o varietate de legi locale și obiceiuri în ceea ce privește puterile și responsabilitățile primarului, cât și în privința metodelor de a ajunge primar. Varianta franceză a cuvântului este maire. În Germania și în Țările de Jos magistratul șef al unui oraș era numit "magistru al cetățenilor" (G. (G. Bürgermeister , Du. burgemeester ; zonele din Belgia unde se vorbește franceza folosesc bourgmestre ). Pe
filieră germană a pătruns în Ungaria medievală instituția pólgármester -ului ("Bürgermeister"), care s-a păstat până în prezent. Din Ungaria noțiunea a iradiat și la răsărit de Carpați, lucru care face ca în dreptul medieval român întâistătătorul unei cetăți să se numească pârcălab , care era ajutat de consilieri numiți pârgari (din magh. "pólgar", "cetățean", preluat din nemțescul bürger . În Italia primarul se numește sindaco , în Boemia starosta și în Spania alcalde, termen provenit din limba arabă. arabă. În Statele Unite primarii Unite primarii sunt ale și de obicei de către cetățenii localității pentru un mandat stabil. Ei împart puterea de obicei cu corpul legislativ local, cum ar fi consiliul municipal.. Primarii pot fi și conducătorii consiliului local, fiind uneori aleși ca primari municipal de către consiliu și nu de cetățeni, în timp ce sarcinile uzuale ale orașului sunt delegate unui profesionist manager de oraș. În Salt Lake County din statul american Utah există un primar al comitatului. În plus, conducătorii executivi e xecutivi ai tuturor comitatelor din Tennessee și Hawaii sunt numiți "primari". Totuși, persoanele nu sunt numite, ci alese în funcție.
În ciuda etimologiei sale, cuvântul "primar" nu desemna însă o funcție în Roma
1
Antică. Cuvântul a ajuns în uz mai ales în anturajul conducătorilor barbari ce s-au succedat la conducerea Imperiului Roman de Apus. Astfel, persoana însărcinată cu conducerea unei cur ții regale sau ducale se numea major domus. La curtea regilor francilor merovingieni, major domus sau praefectus palatii avea o putere atât de mare încât își putea detrona stăpânul (cazul lui Pippin din Herstal). Primarii sunt autorităţi executive prin care se realizează autonomia locală în comune şi oraşe, astfel cum rezultă din art. 23 alin. (1) al Legii organice a administraţiei publice locale nr. 215/2001. Atât Constituţia precum şi Legea nr. 215/2001 prevăd faptul că primarii, în calitate de autorităţi executive prin care se realizează autonomia locală şi se rezolvă treburile publice din comune şi oraşe, se aleg în condiţiile legii,funcita de primar implica numeroase responsabilitati.In acest referat vom detalia actele si atributiile primarului conform Legei nr. 215/2001. 1.Atributiile primarului sunt prevăzute în art. 63 din Legea nr. 215/2001 si pot fi clasificate după cum urmează:
a) atributii exercitate in calitate de reprezentant al statului, in conditiile legii; b) atributii referitoare la relatia cu consiliul local; c) atributii referitoare la bugetul local; d) atributii privind serviciile publice asigurate cetătenilor; e) alte atributii stabilite prin lege. (2) In temeiul alin. (1) lit. a), primarul indeplineste functia de ofiter de stare civilă si de autoritate tutelară si asigură functionarea serviciilor publice locale de profil, atributii privind organizarea si desfăsurarea alegerilor, referendumului si a recensămantului. Primarul indeplineste si alte atributii stabilite prin lege. (3) In exercitarea atributiilor prevăzute la alin. (1) lit. b), primarul: 1
G. Guţu, Dicţionar latin-român , Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti 1983, p. 38
a) prezintă consiliului local, in primul trimestru, un raport anual privind starea economică, socială si de mediu a unitătii administrativ-teritoriale; b) prezintă, la solicitarea consiliului local, alte rapoarte si informări; c) elaborează proiectele de strategii privind starea economică, socială si de2 mediu a unitătii administrativ-teritoriale si le supune aprobării consiliului local. (4) In exercitarea atributiilor prevăzute la alin. (1) lit. c), primarul: a) exercită functia de ordonator principal de credite; b) intocmeste proiectul bugetului local si contul de incheiere a exercitiului bugetar si le supune spre aprobare consiliului local; c) initiază, in conditiile legii, negocieri pentru contractarea de imprumuturi si emiterea de titluri de valoare in numele unitătii administrativ teritoriale; d) verifică, prin compartimentele de specialitate, corecta inregistrare fiscală a contribuabililor la organul fiscal teritorial, atat a sediului social principal, cat si a sediului secundar. (5) In exercitarea atributiilor prevăzute la alin. (1) lit. d), primarul: a) coordonează realizarea serviciilor publice de interes local prestate prin intermediul aparatului de specialitate sau prin intermediul organismelor prestatoare de servicii publice si de utilitate publică de interes local; b) ia măsuri pentru prevenirea si, după caz, gestionarea situaŃiilor de urgentă; c) ia măsuri pentru organizarea executării si executarea in concret a activitătilor din domeniile prevăzute la art. 36 alin. (6) lit. a)-d); d) ia măsuri pentru asigurarea inventarierii, evidentei statistice, inspectiei si controlului efectuării serviciilor publice de interes local prevăzute la art. 36 alin. (6) lit. a)-d), precum si a bunurilor din patrimoniul public si privat al unitătii administrativ-teritoriale; 3
e) numeste, sanctionează si dispune suspendarea, modificarea si incetarea
raporturilor de serviciu sau, după caz, a raporturilor de muncă, in conditiile 2
André de Laubadere, Traité de droit administratif , 6-éme édition, vol. I, Paris, L.G.D.J., 1973, p.11
legii, pentru personalul din cadrul aparatului de specialitate, precum si pentru conducătorii institutiilor si serviciilor publice de interes local; f) asigură elaborarea planurilor urbanistice prevăzute de lege, le supune aprobării consiliului local si actionează pentru respectarea prevederilor acestora; g) emite avizele, acordurile si autorizatiile date in competenta sa prin lege si alte acte normative; h) asigură realizarea lucrărilor si ia măsurile necesare conformării cu prevederile angajamentelor asumate in procesul de integrare europeană in domeniul protectiei mediului si gospodăririi apelor pentru serviciile furnizate cetătenilor. (6) Pentru exercitarea corespunzătoare a atributiilor sale, primarul colaborează cu serviciile publice deconcentrate ale ministerelor si celorlalte organe de specialitate ale administratiei publice centrale din unitătile administrativ-teritoriale, precum si cu consiliul judetean. (7) Numirea conducătorilor institutiilor si serviciilor publice de interes local se face pe baza concursului organizat potrivit procedurilor si criteriilor aprobate de consiliul local, la propunerea primarului, in conditiile legii. Numirea se face prin dispozitia primarului, avand anexat contractul de management. OBS: o parte din atribuţiile primarului pot fi delegate viceprimarului, secretarului UAT sau altor funcţionari publici din aparatul de specialitate al primarului. 4
Actele primarului
În exercitarea atribuţiilor sale, primarul emite conform art. 68 alin.1 al Legii nr. 215/2001, republicată, dispoziţii cu caracter normativ sau individual, care devin executorii după ce sunt aduse la cunoştinţa publică, sau după ce au fost comunicate persoanelor interesate. Aducerea la cunoştinţă publică a dispoziţiilor cu caracter normativ 3
4
Jean Rivero, Droit administratif , 2-éme édition, Dalloz, Paris, 1967, p. 11
Paul Negulescu, Tratat de drept administrativ , vol. I, Principii generale, Ediţia a IV-a, Editura Marvan, Bucureşti, 1934
se face în termen de 5 zile de la data comunicării oficiale către prefect, conform art. 49 alin.2 coroborat cu art. 68 alin.2 din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001.
În acelaşi timp, relevăm faptul că majoritatea dispoziţiilor emise de primar au un caracter individual adresându-se unei sau unor persoane predeterminate (încadrarea în muncă, sancţionarea personalului, numirea şi eliberarea din funcţie etc.). Fiind emise de o autoritate a administraţiei publice locale, şi în acelaşi timp manifestări unilaterale de voinţă, dispoziţiile primarului sunt acte administrative de autoritate. Controlul legalităţii dispoziţiilor primarului se exercită de către prefect potrivit dispoziţiilor art. 123 alin. (5) din Constituţia României, republicată, coroborate cu cele ale art. 24 din Legea nr. 340/2004 – legea privind prefectul şi instituţia prefectului5. Secretarul unităţii administrativ-teritoriale are obligaţia de a contrasemna dispoziţiile primarului şi implicit, de a refuza contrasemnarea acestora dacă le consideră a fi nelegale. Secretarul va trebui, în caz de refuz, să prezinte primarului în scris opinia sa motivată şi să comunice de îndată prefectului dispoziţia în cauză, sau cel mai târziu în 3 zile de la data emiterii.6 4. Drepturile şi obligaţiile primarului
Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali constituie cadrul general de reglementare a drepturilor şi obligaţiilor pentru aleşii locali în general, implicit pentru primari. Principalele drepturi conferite de lege primarilor pe timpul exercitării mandatului sunt următoarele:
A se vedea art. 123 alin. (5) din Constituţia României si ale art. 24 din Legea nr. 340/2004 – legea privind prefectul şi instituţia prefectului 5
6
Citat de Antonie Iorgovan, Drept administrativ , Editura „Hercules”, Bucureşti, 1993, vol. I
a) contractul de muncă sau actul de numire a acestora în cadrul unei instituţii ori autorităţi publice, regii autonome sau la o societate comercială cu capital integral de stat ori majoritar de stat sau ale unităţilor administrativ-teritoriale se suspendă. Pe aceste funcţii pot fi angajate sau numite alte persoane numai pe durată determinată; b) la încetarea mandatului de primar persoana în cauză îşi va relua activitatea în executarea aceloraşi contracte de muncă sau a actului de numire. Timp de 2 ani de la data încetării mandatului, persoanelor care au îndeplinit funcţia de primar nu li se poate modifica sau desface contractul de muncă şi nici nu pot fi eliberate din funcţie pentru motive ce nu le sunt imputabile. c) la încetarea mandatului, primarii care îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege pentru pensionare sau sunt pensionari, beneficiază, la cerere, de calcularea sau, după caz, de recalcularea pensiei, luându-se în calcul şi indemnizaţiile lunare primite, în condiţiile legii; d) are dreptul de a iniţia proiecte de hotărâri pe care le supune dezbaterii şi aprobării consiliilor locale, precum şi dreptul de a emite dispoziţii; e) dreptul la indemnizaţie lunară, stabilită potrivit legii; f) dreptul la decontarea cheltuielilor legate de exercitarea mandatului; g) dreptul la concedii de odihnă, concedii medicale, concedii fără plată, precum şi dreptul la concedii plătite în cazul unor evenimente deosebite, potrivit legii;
h) durata mandatului constituie vechime în muncă şi în specialitate şi se ia în calcul la promovarea şi la acordarea tuturor drepturilor băneşti rezultate din aceasta, inclusiv la calcularea şi recalcularea pensiei; i) plata cursurilor de pregătire, formare şi perfecţionare profesională organizate de instituţii specializate, în decursul mandatului etc. Principalele obligaţii ce revin primarilor, potrivit legii, sunt: a) să exercite funcţia cu bună-credinţă şi fidelitate faţă de ţară şi de colectivitatea locală care i-a ales; b) să respecte Constituţia, legile ţării şi celelalte acte normative cu forţă juridică superioară; c) să organizeze şi să pună în executare hotărârile consiliului local;
d) să manifeste probitate şi discreţie profesională, cinste şi corectitudine în exercitarea mandatului;
e) să se abţină de la a emite acte administrative sau de a lua alte măsuri în situaţiile în care se află în conflict de interese, ori de câte ori interesele personale contravin interesului general; f) să organizeze periodic audienţe şi întâlniri cu cetăţenii, să prezinte anual consiliului local o informare cu privire la situaţia administraţiei locale; g) să depună declaraţia de avere, în condiţiile legii etc. 7
5. Răspunderea primarului
În doctrina de specialitate se apreciază că răspunderea primarului poate avea o natură juridică şi una politică8. Suportul legal al antrenării răspunderii primarului îl regăsim în art. 128 din Legea nr. 215/2001 care prevede că primarii, viceprimarii, primarul general al municipiului Bucureşti răspund, după caz, administrativ, civil, contravenţional sau penal pentru faptele săvârşite în exercitarea atribuţiilor ce le revin. Cu alte cuvinte, pentru exercitarea necorespunzătoare a atribuţiilor ce-i revin, primarul va răspunde potrivit legii9. Regimul juridic al răspunderii primarului este reglementat, cu precădere, de Legea organică a administraţiei publice locale nr. 215/2001 şi de Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali din care se desprind următoarele principii:10 a) în exercitarea mandatului, primarul îndeplineşte o funcţie de autoritate publică şi se află în serviciul colectivităţii locale care l-a ales; b) pe timpul mandatului primarul este ocrotit de lege şi se bucură inclusiv de protecţia prevăzută de legea penală;
c) primarul nu poate fi tras la răspundere juridică pentru opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului;11 7
A se vedea Art.63 din legea 215/2001
8
Antonie Iorgovan, op. citată , vol. I, 2001, p. 509
9
A se vedea Ioan Santai, op. citată , vol. I, 2002, p. 252
10
A se vedea V. Vedinaş, op. citată, pag.389-390
d) pentru exercitarea necorespunzătoare a atribuţiilor ce le revin, primarul răspunde, după caz, contravenţional, administrativ, civil sau penal, în condiţiile legii.12 În ceea ce priveşte răspunderea contravenţională a primarului, trebuie să observăm că în premieră pentru legile organice ale administraţiei publice locale de după 1990, Legea nr. 286/2006 introduce un capitol nou intitulat „Contravenţii şi sancţiuni”. Aşadar, conform art. 118 din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, cu modificările şi completările ulterioare, republicată: „(1) Constituie contravenţii şi se sancţionează cu amendă de la 1.000 lei la 5.000 lei următoarele fapte: a) nepunerea în aplicare, cu rea-credinţă, a hotărârilor consiliului
local de
către primar; a) neprezentarea în termenul prevăzut de Legea finanţelor publice locale a proiectului bugetului unităţii administrativ-teritoriale de către primar, din culpă; b) neprezentarea de către primar a rapoartelor prevăzute de lege, din culpă ...; c) neluarea măsurilor necesare, stabilite de lege, de către primar în calitate de reprezentant al statului în unităţile administrativ-teritoriale. (2) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea amenzilor se fac de către prefect, în calitate de autoritate publică, reprezentant al Guvernului pe plan local.” Având în vedere că potrivit alineatului 3 al aceluiaşi articol, dispoziţiile menţionate se completează în mod corespunzător cu cele ale Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, rezultă că împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi aplicarea amenzii primarul poate formula plângere la judecătorie. În cazul în care primarul este nemulţumit de soluţia instanţei de fond, primarul poate formula recurs la secţia de contencios administrativ a tribunalului competent. 11
A se vedea art.3 alin.2, art.4, art.20-23 din Legea nr. 343/2004 privind Statutul aleşilor locali 12
A se vedea art.154 din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, cu modificările şi completările ulterioare
Aşadar, litigiile generate de răspunderea contravenţională a primarilor sunt supuse unui dublu grad de jurisdicţie, fondul şi recursul. În legătură cu răspunderea administrativă ca formă a răspunderii juridice pe care o tratăm în ultimul capitol al prezentei lucrări, considerăm aici, ca fiind necesare următoarele consideraţii: a) răspunderea administrativă este antrenată ori de câte ori este săvârşită o faptă ilicită, denumită abatere administrativă; b) abaterea administrativă este percepută în doctrină într-un dublu sens, după cum urmează: •
în sens larg, prin abatere administrativă se înţelege orice încălcare a normelor de drept administrativ;
•
în sens restrâns, prin abatere administrativă se înţelege numai acea faptă administrativă ilicită care constituie contravenţie;
c) doctrina de drept administrativ consacră trei forme ale răspunderii administrative
şi
anume:
răspunderea
administrativ-disciplinară,
răspunderea
administrativ-contravenţională şi răspunderea administrativ-patrimonială. În acest context, apreciem că formularea din art.154 alin.1 al Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001 cu privire la răspunderea primarilor este eronată. De lege ferenda, considerăm că se impune modificarea acestuia, în sensul de a consacra în sarcina primarilor răspunderea administrativă, civilă şi penală, după caz, în funcţie de natura şi gravitatea faptelor ilicite săvârşite în exercitarea mandatului. Aşa cum am relevat deja, răspunderea administrativă îmbracă trei forme, respectiv: răspunderea administrativ-contravenţională pe care am abordat-o deja, răspunderea administrativ-disciplinară şi răspunderea administrativ-patrimonială, la care ne vom referi în cele ce urmează. În ceea ce priveşte răspunderea administrativ-disciplinară, este evident că poate fi antrenată ca urmare a unor abateri disciplinare. Apreciem că potrivit dispoziţiilor art. 69 din Legea nr. 215/2001 – legea administraţiei publice locale, primarul ar putea săvârşi următoarele abateri disciplinare: a) neexercitarea mandatului timp de 45 de zile consecutiv, în mod nejustificat; b) nesocotirea intereselor generale ale colectivităţii locale;
c) neexercitarea atribuţiilor ce îi revin, inclusiv cele pe care le exercită în calitate de reprezentant al statului. Săvârşirea acestor fapte care constituie abateri disciplinare specifice pentru primar, au drept consecinţă încetarea de drept a mandatului ori suspendarea din funcţie a acestuia, ca sancţiuni administrativ-disciplinare specifice pentru primari. În astfel de situaţii prefectul, prin ordin, ia act de încetarea respectiv. Suspendarea de drept a mandatului de primar. În sfârşit, opinăm că răspunderea administrativ-patrimonială a primarului se fundamentează pe art. 52 din Constituţia României, republicată şi Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Cu alte cuvinte, această formă a răspunderii va fi antrenată ori de câte ori o persoană va fi lezată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ ilegal emis de primar sau, prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri adresate primarului. În ceea ce priveşte răspunderea civilă menţionăm că este o formă de răspundere mai severă decât răspunderea patrimonială, în sensul că presupune atât repararea pagubei precum şi beneficiul nerealizat. Deşi legea nu prevede în mod expres ipotezele în care poate interveni, apreciem că răspunderea civilă a primarilor poate fi antrenată în următoarele ipoteze: a) pentru pagubele produse cu vinovăţie patrimoniului unităţii administrativ – teritoriale pe care o reprezintă; b) pentru nerestituirea în termenul legal a sumelor încasate necuvenit; c) pentru daunele plătite de autoritate, în calitate de comitent, unor terţe persoane, în temeiul unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile. Evident că răspunderea primarului va fi antrenată numai dacă se reunesc cele trei elemente, respectiv: vinovăţie, faptă ilicită şi prejudiciu. În sfârşit, răspunderea penală este cea mai gravă formă a răspunderii primarului şi intervine numai atunci când primarul săvârşeşte o infracţiune în exercitarea atribuţiilor ce îi revin.
6. Aparatul de specialitate al primarului
Pentru îndeplinirea atribuţiilor prevăzute de lege, atât consiliul local, precum şi primarul au nevoie de un personal specializat şi competent, denumit „aparatul de specialitate al primarului”. Conform art. 36 alin. (3) lit. b din Legea nr. 215/2001, legea administraţiei publice locale, cu modificările şi completările ulterioare, la propunerea primarului, consiliul local aprobă, în condiţiile legii, înfiinţarea, organizarea şi statul de funcţii ale aparatului de specialitate al primarului. Numirea şi eliberarea din funcţie a personalului din aparatul propriu de specialitate al primarului se fac de către primar, conform legii. În componenţa aparatului propriu al primarului se regăsesc două categorii de personal şi anume: a) funcţionari publici, persoane care exercită o funcţie publică; b) personal
contractual,
care
desfăşoară
activităţi
de
secretariat,
administrative, protocol, gospodărire, întreţinere-reparaţii şi de deservire, precum şi alte categorii de personal care nu exercită prerogative de putere publică. După numirea în funcţie, între primar şi funcţionarii publici iau naştere raporturi de serviciu, guvernate de Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, cu modificările şi completările ulterioare. Pe de altă parte, între primar şi personalul contractual se nasc raporturi de muncă, guvernate de dispoziţiile Codului Muncii. Structura organizatorică a aparatului de specialitate al primarului cuprinde următoarele compartimente funcţionale: birouri, servicii, direcţii şi direcţii generale. Conform art. XVI alin. (2) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, cu modificările şi completările ulterioare „Structura organizatorică a autorităţilor şi instituţiilor publice trebuie să respecte următoarele cerinţe: a) pentru constituirea unui birou este necesar un număr de minimum 5 posturi de execuţie;
b) pentru constituirea unui serviciu este necesar un număr de minimum 7 posturi de execuţie; c) pentru constituirea unei direcţii este necesar un număr de minimum 15 posturi de execuţie; d) pentru constituirea unei direcţii generale este necesar un număr de minimum 25 de posturi de execuţie.” Incompatibilităţile, conflictul de interese, drepturile şi îndatoririle prevăzute de lege pentru secretarul unităţii administrativ-teritoriale şi pentru ceilalţi funcţionari publici sunt tratate în capitolul aferent „Funcţionarilor publici”. Potrivit art. 77 din Legea nr. 215/2001 legea administraţiei publice locale, republicată: „Primarul, viceprimarul, secretarul unităţii administrativ-teritoriale
şi
aparatul de specialitate al primarului, constituie o structură funcţională cu activitate permanentă, denumită primăria comunei sau oraşului, care duce la îndeplinire hotărârile consiliului local şi dispoziţiile primarului, soluţionând problemele curente ale colectivităţii locale.”
Concluzii:
Pentru acest referat, am cules diferite informaţii pentru a lămuri ce înseamnă noţiunea de primar şi ce implică această funcţie. Pe lângă aceste informaţii pur teoretice, aş vrea să subliniez faptul că, primarul ar trebui să fie şi un cetăţean model. În opinia mea,acesta trebuie să fie un om inteligent, cu studii, capabil să conducă un oraş, o comună etc. Persoana care a fost aleasa in aceasta importanta functie ar trebui să se gândească,la binele comunitatii care la ales si sa aiba in vedere ca deciziile sale sa nu pericicliteze in nici un fel bunastarea comunitatii. Primarul ideal după părerea mea ar trebui să fie lider al comunităţii locale, un bun gospodar, o persoană empatică şi licenţiat în Administraţie Publică. Peste jumătate dintre romani (58,6%) s-au gândit cel puţin o dată ca ar fi buni sa ocupe fotoliul de primar, dar trebuie să se gândească la binele oraşului respectiv, trebuie să fie un profesionist şi inainte de toate trebuie sa fie "om"..
Astăzi, primarul este autoritatea executivă a administraţiei publice locale care îndeplineşte în acelaşi timp şi rolul de reprezentant al statului în relaţiile cu persoane fizice şi juridice din ţară şi din străinătate, precum şi în justiţie, în unitatea administrativ teritorială în care a fost ales .
Bibliografie Antonie Iorgovan Tratat de drept administrativ , vol. I, ediţia a III-a, Editura All Beck, Bucureşti, 2001, M. Văraru, Tratat de drept administrativ român , Editura Socec, Bucureşti, 1928 Ioan Santai, Drept administrativ şi ştiinţa administraţiei , vol. I, Editura Risoprint, Cluj Napoca, 2002 Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare Verginia Vedinaş, Drept administrativ şi instituţii politico-administrative. Manual practic , Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2002
Alexandru Negoiţă, Drept administrativ, Editura Sylvi, Bucureşti, 1996
Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, cu modificările şi completările ulterioare André de Laubadere, Traité de droit administratif , 6-éme édition, vol. I, Paris, L.G.D.J., 1973, Jean Rivero, Droit administratif , 2-éme édition, Dalloz, Paris, 1967, G. Guţu, Dicţionar latin-român, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti 1983
