Delimitări conceptuale conceptuale
Unul dintre cele mai importante puncte de pornire în studiul eticii îl
reprezintă întelegerea corectă a sensului şi semnificaţiei termenilor cu care aceasta operează. Aceasta, deoarece la nivelul simţului comun, precum şi în unele studii, analize, interpretări sau discursuri moralizatoare, în lucrări ştiintifice sau articole de presă termenii de bază ai domeniului moral sunt adesea utilizaţ i în mod inadecvat. Un prim mod de utilizare inadecvată este stabilirea unui raport de identitate între etică şi morală , ca noţiuni, sau între etic şi moral ca atribute ale unor persoane, acţiuni, comportamente.
Un al doilea mod inadecvat este utilizarea înpreună, în acelaşi timp şi sub acelaşi raport, a celor doi termeni, sub forma binomului “etic şi moral”sau“etico“etico-moral”, sugerând cuprinderea lor sub acelaşi gen proxim, neidentificat, însă
proxim,neidentificat,însă proxim,neidentificat,însă,pentru înlăturarea acestor neajunsuri vom preciza origine a termenilor, precum şi evoluţia acestora spre semnificaţia pe care au căpătat-o
astăzi încele mai multe dintre studiile etice. Termenii etică şi morală la începuturile utilizării lor, au anumite militudini.
Ei provin din două culturi diferite dar, în devenirea lor istorică, aflate într-un proces de permanentă influenţă: cultura greacă şi cea latină. Astfel, termenul filosofia greacă(ethos= lăcaş, locuintă,locuire şi ethicos= morav, etică provine din filosofia obicei,caracter), în timp ce termenul morală provine din limba latină(mos-moresmoralis= obicei, datină, obişnuintă).
~1~
Obie Obiectul ctul eti eti cii ci i Încă din explicaţiile date termenilor de bază ai eticii am stabilit că obiectul eticii îl constituie morala.
Fie că acceptăm acest punct de vedere, fie că îl preferăm pe cel care denumeşte ştiinţa despre morală ca Filosofie morală sau Moral ă, ă, obiectul său de studiu rămâne acelaşi: întreaga sferă a moralei cu determinaţiile sale teoretice, axate pe întelegerea categoriilor etice, a binelui – reper central al moralităţii şi
categorie etică fundamentală şi cu determinaţiile sale practice, legate de problematica generală generală a vietii morale. Etica universală: - defineşte standardele de conduită care sunt obligatorii pentru toate persoanele,
indiferent de funcţiile lor sociale sau profesionale. Obiectivul principal: “să găsească “acel “bun şi rău “, care ar fi acceptabil pentru toţi oamenii. Prezentarea cat mai largă a dreptului, ca totalitate a normelor juridice, i-a preocupat din cele mai vechi timpuri pe jurişti şi autorităţ ile publice, interes ce
se poartă atât cu pr ivire ivire la studierea dreptului, cât ş i la aplicarea lui. Cei care au acordat cea mai mare importanţă diviziunii dreptului au fost românii. In pofida criticil or aduse diviziunii dreptului în public şi privat, această clasificare este utilizată şi astăzi de cea mai mare parte a ş colii şi doctrinei juridice,
satisfăcând în egală măsură atât scopul practic, cât ş i pe cel didactic. Datorită dezvoltării deosebite a tehnicii, ştiinţei, comertului, sistemelor de comunicaţii informaţionale şi de plăţi, ramurile de drept care faceau parte până nu de mult din grupa dreptului public sau din grupa dreptului privat s- au inmulţit sau li s-au alăturat altele noi, care nu se ma i poate spune în modul cel mai riguros că fac parte numai din una dintre cele doua diviziuni. ~2~
Ceea ce îşi propune să cerceteze această disciplină este studiul ştiinţei dreptului civil, adică studiul acelei ramuri a ştiinţ ei juridice care are ca obiect de studiu raportul juridic civil, privit nu izolat, ci în contextul raporturilor sociale în care el
se integrează. Teleologia este doctrina filosofică potrivit căreia totul în natură şi în societate pare a fi organizat în conformitate cu un anumit scop, cu o anumită cauză
finală. În contextul administraţiei administraţiei publice,ideologii se preocupă de valori (scopuri), cum ar fi: realizarea scopurilor propuse de politicile publice, satisfacerea nevoilor
cetăţenilor, menţinerea puterii puterii şi prestigiului organizaţiei. Structura regimului constituţional constituţional este bazată pe separaţia puterilor de stat,
administraţia publică îndeplinind un rol important în cadrul statului de drept. În acelaşi timp, sectorul executiv, respectiv administraţia publică, deţine un rol covârşitor în formularea politicilor, dezvoltarea programelor şi implementa rea acestora.
Procesul politic se referă în mod deosebit la promovarea şi protejarea valorilor sociale. Este foarte important a se decide care valori prevalează şi în ce modalitate vor fi impuse. Administraţia publică dministraţia publică nu se poate limita doar la a urma anumite reguli deontologice, ci trebuie să fie preocupată şi de urmărirea atingerea
eficienţei teleologice. Funcţionari publici de la toate nivelele, trebuie să se concentreze prioritar pe rezultatele programelor şi pe scopurile lor şi să reorienteze aceste programe astfel
încât să răspundă acestei cerinţe. Accentul cade pe luarea deciziilor în aşa fel încât să servească interesele cetăţenilor, să motiveze funcţionarii publici să se pună în slujba cetăţenilor. Administratorii Administratorii publici trebuie să fie devotaţi binelui devotaţi binelui public, al al societăţii în general. ~3~
Kant a cercetat principiile morale care nu se bazează pe contingenţe ş i a argumentat că acţiunile au conţinut moral numai dacă sunt efectuate în acord cu un principiu (imperativul categoric) valabil în mod universal şi necesar pentru orice
fiinţă raţională. Din această perspectivă, rezultatele acţiunilor noastre acţiunilor noastre nu contează în plan moral, singurul criteriu al moralităţii fiind conformitatea cu principiul. Pentru Kant, numai atunci când acţionăm din datorie, acţiunea noastră are un conţinut moral, prin urmare, atunci când acţiunile noastre sunt determinate de impulsuri, sentimente sau interes personal nu au valoare morală. Atunci când un
funcţionar public aplică legea în mod imparţial şi face acest lucru determinat fiind de teama de a nu fi sancţionat în caz contrar, aplicarea imparţială a legii nu are valoare în plan moral.
Acest gest, chiar dacă respectă legea din punct de vedere juridic, nu este şi moral, pentru că, deşi aparent virtuos, el nu face altceva decât să coincidă cu datoria. Din punct de vedere deontologist, acţiunile au o reală valoare morală
numai dacă sunt izvorâte din sentimentul datoriei, adică din respect necondiţionat pentru legea morală morală în sine, pentru pentru imperativul imperativul categoric. Kant face o difere nţiere foarte clară între între legalitate şi moralitate. moralitate. Legea care prescrie numai obligaţii este juridică. Domeniul legii care cuprinde şi dreptul civil
se fondează pe maxime cu valoare negativă care nu pot fi niciodată universalizate. În domeniul legii nu contează de ce am făcut într -un -un anumit fel sau altul atâta timp cât nu atentez la integritatea drepturilor altei persoane.
Cu alte cuvinte, etica încearcă să identifice argumentele raționale în legătură cu ceea ce este bine și, implicit, în legătură cu ceea ce ar trebui să fie, în timp ce
morala ne vorbește despre ceea ce este, așa cum este. ~4~
Posibilitatea ca ceea ce este să devină ceea ce trebuie să fie este deschisă de etică. Printr -o analogie, aș spune că pentru a ajunge undeva, trebuie să avem clară destinația, altfel ne mișcăm bezmetic, fără direcție și fără scop. Din orizontul unui scop suprem, al unei destinații finale, pot fi deslușite trasee dezirabile, din aproape în aproape, pentru alegeri luminate de o anumită valoare. Un astfel de aproape este tocmai deontologia. Deontologia,
în sens larg, este o disciplină etică aflată la întâlnirea dintre
logică, filosofie şi drepturile profesiunii. Logica deontică stabileşte relaţia formală, universală şi necesară, dintre modurile deontologice (obligatoriu, interzis, permis, facultativ). Deontologia, în sens restrâns (profesională), reprezintă ansamblul esie sau parte a regulilor după care se ghidează o organizaţie, instituţie, prof esie
acesteia, prin intermediul organizaţiilor profesionale care devin instanţe de elaborare, aplicare şi supraveghere a acestor reguli. Deontologia unei profesii stabileşte normele care guvernează activitatea membrilor, sub aspectul a ceea ce este interzis şi permis, dezirabil şi prohibitiv în comportamentul comportamentul profesional. Normele deontologice ale profesiei sunt formulate imperativ în coduri deontologice. În încercarea de a întemeia teoretic normele codul deontologic al profesiunii de psiholog ( nu doar o simplă cunoaştere a lor, ci identificarea raţiunii
care le fondează). Necesitatea acestei deschideri este motivată, pe de o parte, de faptul că în opinia noastră psihologul nu e un simplu tehnician, un tinichigiu al psihicului, ci mai mult de at ât. Pe de altă parte, există un curent în psihologia contemporană contemporană care
pleacă de la premisa că majoritatea problemelor psihice își au originea în anxietatea ontologică generată de lipsa de valoare și sens, de alienare și dezorientare, de izolare și singurătate, de sentimentul de vină și incomprehensiunea situațiilor limită. ~5~
Este vorba de psihologia existențială, motiv pentru care o invitație la reflecție asupra sensurilor alegerilor nu este lipsită de importanță pentru un psiholog.
E ti ca î n vi vi zi unea unea per sonală Etica poate să propună legi ale moralităţii care sunt îngăduitoare şi adaptate slăbiciunilor naturii umane. Ea se poate arăta pe placul fiinţei umane cerând acesteia numai atât cât poate d ar pe de altă parte, etica poate fi şi riguroasă şi să
ceară cea mai înaltă perfecţiune umană. Legea morală nu trebuie să fie îngăduitoare şi să se adapteze slăbiciunilor omeneşti, căci ea conţine norma perfecţiunii umane, însă norma trebuie să fie exactă şi riguroasă - geometria, de exemplu,nu formulează reguli care sunt stricte; ea nu i-a în seamă dacă o fiinţă umană le poate respecta în practică sau nu , c um şi
etica propune reguli care sunt menite a fi un ghid al acţiunilor noastre, ele nu trebuie adaptate capacităţilor omeneşti, ci trebuie să arate ceea ce este moralmente necesar. O etică îngăduitoare înseamnă ruina perfecţiunii fiinţei umane, legea
morala trebuie să fie pură. Cu alte cuvinte, putem să ne mulţumim cu etica empirică, ce justifică multe slăbiciuni ale naturii umane şi descrie moravurile drepte sau strâmbe ale diferitelor societăţi; dar asta e prea puţin. Avem nevoie şi aici, iar acest lucru este posibil, de o etică pură, care să dea norma ideală eticii empirice, care să ne spună ce trebuie să facem ca fiinţe morale (chiar dacă nu facem niciodată asta) şi nu să descrie ceea ce se întâmplă să facem efectiv căci fiinţa umană nu face necesar ceea necesar ceea ce trebuie să facă, adică ceea ce este bine moral. ~6~
Etica în centrul imaginaţiei mele stă la baza deciziilor şi -a acţiunuilor înfă ptuite unui individ într- o societate cu legi morale ş i dentologice. Abstractul adevarului e unul strâns legat de moralitatea individului ce îşi
concentrează existenţa în lucruri ce îşi complică existenţa şi îl face să se manifeste în centrul universului ca i ndivid în societate cu reguli etice ş i morale.
Adevarul e simplu simplu el nu există, de fapt nimic nimic nu există dorim noi să existe existe ceva în care să credem, credem, la întrebarea întrebarea ‘‘există om frumos?’’ eu tind să cred ca nu exista, fiecare om e cheie a succesului său, şi răs punsul e simplu strămoşii strămoşii nostri îl
ştiau ‘‘haina face pe om ’’ un pulover de o culoare bună te face mai mai frumos şi mai atrăgător. Etica oame nilor e superficială şi personală, ce îşi arată tentaculele cu degete înfipte în pâ inea umedă. Oameni sunt simpli fiecare e unic în felul sau fiecare om e o cheie care face legături cu persona de lângă el, viaţa e un lacat iar tu
esti cheia, pur şi simplu te bagi bagi în ea şi o deschizi, iar o viaţă viaţă deschisă e o viaţă frumoasă. Cheia succesului tău e la tine, bucură-te de viaţă. Etica gândirii e atunci când oameni gândesc şi comunică în acelaşi timp şi când comunică se gândesc la ce vor să spună şi atunci trupul rămâ ne liber. Trupul este singurul lucrul care nu te minte.
Trupul nu te minte, în schimb în gândire şi comunicare există lucruri pe care chiar şi tu te miri dacă mai e adevarat sau nu, ajungi să şi crezi minciunile pe care ţi l e spui. Problema o pun atunci când ajungi să şi crezi ce minciuni spui, şi atunci te duci de râpă, ţi se rupe cheia în iala iar viaţa ta e mizer abilă. abilă. Omul tinde să creadă că este puternic, şi că nimic şi niciodată nu va exista pentru el întrebări la care el să nu sa aibă răspunsuri. răspunsuri. Cercul existenţei mele e simplu, cred şi şi văd natura aşa cum e ea, dacă o culoare e pură şi se schimbă schimbă odata ~7~
cu temperatura aerului înteleg că natura joacă un rol cromatic, natura e pensula ochiului meu, creierul îmi e pânză, iar inteligenţa liniile negre. Identitatea şi valoarea gândiri mele se manifestă în sensibilitate, unde judec lucruri şi manifestări la nivel de acomodare a unei fiinţe aflate la pragul prăbuşiri culturi şi valorilor sale. Otrava gândiri se apretează atunci când îţi duci gandirea la un nivel mediocru de comparaţie, societatea are valori, valori ce tind să se manifeste î n decursul ideologiei sale, spun aş a deoarece cred că fiecare societate are valori ce o identi fică
ca existenţă, fiecare perioadă în decursul istoriei a avut valori şi ideologii, omul modern împreună cu cel preistoric au avut acelea şi principii de viaţă şi de societate.
Evoluţia existenţei noastre e datorată speranţei manifestă rile gândului că lucrul îmbunătăţit e un act al voinţei perfecţionă rii în existenţa trecerii timpului.
Otrava gândiri se apretează pe sentiment, un sentiment puternic poate da naşte re la o voinţă ce declanşează acţiuni. Puterea controlului e dată atunci când sentimentul cunoaşterii e dobândit. Sentimentul cunoaşterii e un sentiment de control, control, e un sentiment sentiment stăpân stăpân pe el se dezvoltă şi se î ntinde prin propriile vene ca o picătură de cerneală într-un vas cu la pte. Puterea controlului împreună cu puterea înţelegeri degajă o sensibilitate
pentru natura, natura odată înţeleasă înţeleasă te face mai puternic puternic şi mai fericit. Puterea de-a înţelege ce se petrece în mintea unui om, este una egală cu puterea de-a distruge un univers, puterea înţelegeri apare atunci când ş tii cu
adevărat să controlezi atât mintea ta cât şi a celui din jurul tau. Nimic nu e întâm plător, fiecare acţiune are propria ei logică şi fiecare logică are propria ei valoare amestecată într-un context de idei noi si vechi. ~8~
Puterea de a înţelege logica e dată de sentimentul puternic de purificare a gândiri ce se ascunde, oameni sunt simpli, atât de simpli încât dacă vrei să vezi poţi
să vezi, şi dacă vrei să şi auzi poţi să şi auzi, omul e simplu însă acţiunile lui sunt complicate, îşi spune lucruri pe care tu vrei şi nu vrei ca tu să le auzi. Declaraţia Universală Universală a Principiilor Etice pentru Psihologi Psihologi
Declaraţia Universală a Principiilor Etice pentru Psihologi , adoptată de Adunarea Uniunii Internaţionale a Ştiinţelor Psihologice Psihologi ce de la Berlin în data de 22
iulie 2008 şi de către Asociaţia Internaţională Internaţională de Psihologie aplicată la data de 26 iulie 2008, a ceastă declaraţie de principii etice este expresia preocupărilor pentru crearea unui cadru moral comun, care să ghideze activitatea psihologilor din întreaga lume. -un preambul şi patru principii etice, fiecăruia Declaraţia este structurată într -un subordonându-i-se un set de valori morale. În preambul sunt sunt specificate patru obiective generice ale Declaraţiei Universale: a)
evaluarea relevanţei etice şi morale a codurilor de etică;
b)
utilizarea unui şablon pentru a ghida dezvoltarea sau evoluţia codurilor de
etică; c)
încurajarea reflecţiei etice şi a acţiunilor sensibile şi receptive la nevoile şi
valorile locale; d)
existenţa unei poziţii (voci) comune în problemele legate de etică. Declaraţia
exprimă angajamentul comunităţii psihologilor de a ajuta la
construirea unei lumi mai bune, în care să prevaleze valorile păcii, libertăţii, responsabilităţii, dreptăţii, umanismului şi moralităţii. Rolul asumat este mai curând aspiraţional decât prescriptiv, urmând ca organismele naţionale şi locale să detalieze în coduri prescriptive standardele standardele de conduită specifice. ~9~
Principiile asumate sunt următoarele:
I.
Respectul demnităţii persoanelor şi popoarelor
II.
Preocuparea pentru bunăstarea persoanelor
III.
Integritatea
IV.
Responsabilitatea
Fiecărui principiu îi sunt subsumate anumite valori. I. Principiul respectării demnităţii persoanelor şi popoarelor afirmă valoarea intrinsecă a tuturor fiinţelor umane, egale în demnitate, indiferent de
status social, etnie, sex, capacităţi sau alte caracteristici şi necesitatea respectării diferenţelor culturale. Valorile legate de acest principiu sunt: a) respect pentru unicitatea şi demnitatea inerentă fiecărei fiinţe umane; b) respect pentru pentru diversitatea persoanelor şi şi popoarelor; c) respect pentru obiceiurile şi credinţele diverselor culturi; d) consimţământul liber şi informat al persoanei; e) confidenţialitate pentru persoane fizice, familii, grupuri şi comunităţi; f) protejarea confidenţialităţii confidenţialităţii informaţiilor; g) egalitate şi justiţie în tratament. II. Principiul grijii pentru bunăstarea persoanelor şi popoarelor vizează
maximizarea beneficiilor şi minimizarea potenţialului de prejudiciu în acţiunea psihologului, înglobând înglobând următoarele următoarele valori: a)
preocuparea activă pentru bunăstarea persoanelor fizice, familiilor,
grupurilor şi comunităţilor; b)
grija de a nu face rău;
c)
maximizarea beneficiilor şi minimizarea potenţialului de a dăuna ; ~ 10 ~
d)
corectarea sau compensarea efectelor nocive;
e)
dezvoltarea şi menţinerea competenţelor; competenţelor;
f)
cunoaşterea contextelor socioculturale concrete, cu specificul privind
valorile, atitudinile şi experienţele particulare pentru a putea face interpretări, alegeri şi recomandări; g)
respect faţă de capacităţile indivizilor, familiilor, grupurilor, comunităţilor
de a lua decizii privind propriile interese III. Principiul integrităţii este considerat a fi vital pentru dezvoltarea
cunoştinţelor ştiinţifice şi întreţinerea înc rederii publicului în disciplina psihologie. Valorile asimilate acestui principiu sunt: a)
onestitate, sinceritate, deschidere spre comunicare;
b)
evitarea divulgării informaţiilor: informaţiilor:
c)
maximizarea imparţialităţii şi minimizarea distorsiunilor;
d)
nonexploatarea persoanelor sau popoarelor în scopuri personale;
e)
evitarea conflictelor de interese şi declararea acestora atunci când nu pot fi
evitate. IV. Principiul responsabilităţii responsabilităţii profesionale şi ştiinţifice faţă de societate
subliniază raţiunea socială a psihologiei ca ştiinţă şi profesiune aflată în slujba societăţii, faţă de care are responsabilităţi. Valorile subsumate acestui principiu sunt: a)
responsabilitate în pregătirea ştiinţifică pentru a putea promova bunăstarea
societăţii; b)
responsabilitate în utilizarea cunoştinţelor în scopuri benefice şi nu
manipulative; c)
responsabilitate responsabilitate în promovarea idealurilor etice şi ştiinţifice; ştiinţifice; ~ 11 ~
d)
responsabilitate în instruirea membrilor cu valori etice şi competenţe
necesare performanţei profesionale; profesionale; e)
responsabilitatea responsabilitatea în autoperfecţionarea autoperfecţionarea morală şi profesională. Conform colegiului psihologilor din Romania prezintă Codul deontologic
care este un summum de principii şi standarde etice de exercitare a profesiei de psiholog cu drept de liberă practică şi care instituie regulile de conduită ale
psihologului cu drept de liberă practică,denumit practică,denumit în continuare psiholog. psiholog. Codul oferă o bază consensuală pentru luarea de atitudine colectivă împotriva unor eventuale comportamente aprecia te a încălca principiile eticii
profesionale. Acest cod pe lângă valoarea sa normativă are rolul de a orienta şi regla numai acele activităţi ale psihologilor în care aceştia se angajează ca psihologi, nu şi şi pe cele din viaţa privată a acestora. acestora. Comportamentul personal al psihologului poate fi luat în discuţie numai
dacă este de o asemenea natură încât aduce prejudicii profesiei de psiholog sau ridică serioase îndoieli privind capacitatea acestuia de a- şi asuma şi îndeplini responsabilităţile responsabilităţile sale profesionale ca psiholog. Aceste principii sunt: P RI NCI NCI P I UL I I . R espe specta ctar ea dr epturi turi lor si de demnita ni tati tiii or i car car ei pe per soa soane. ne.
Psihologii vor avea permanent în atenţie faptul că orice persoană are dreptul să-i fie apreciată valoarea înnăscută de fiinţă umană şi că această valoare nu este sporită sau diminuată de cultură, naţionalitate, etnie, culoare sau rasă, religie, sex sau orientare sexuală, statut marital, abilităţi fizice sau intelectuale, vârstă, statut socioeconomic sau orice altă caracteristică personală, condiţie sau statut.
~ 12 ~
P RI NCI NCI P I UL I I I I . R espo sponsab nsabi lita li tate te pr ofesio si onala nala si soci socia ala
Psihologii manifestă o maximă responsabilitate pentru starea de bine a oricărui individ, familiei, grupului ori comunităţii faţă de care îşi exercită rolul de psihologi. Această preocupare include atât pe cei direct cât şi pe cei indirect implicaţi în activităţile lor, prioritate având cei direct implicaţi. P R I N C I PI P I UL I I I I I I . I nte nteg r i tate pr ofesi fesio oanala nala
Psihologii vor căuta să manifeste cel mai înalt grad de integritate morală şi profesională în toate relaţiile lor. Este de datoria psihologului să prezinte onest pregătirea şi calificările sale oriunde se află în relaţii profesionale şi de asemenea să nu permită sau să tolereze practicile incorecte şi discriminatorii.
~ 13 ~
Concluzii La baza orientării profesionale stă noţiunea de aptitudine înteleasă într-un sens mai larg ca aptitudine profesională, adică un complex de însuşiri, o rezultantă a
aptitudinilor, cunoştinţelor profesionale şi deprinderilor de muncă. Astfel că orientarea profesională înseamnă ajustarea întregii personalităţi la necesităţile activităţii de muncă şi nu doar a aptitudinilor, întrucât realitatea profesională la care tre buie să se ada pteze individul este constituită dintr-un complex de factori
individuali, organizaţionali şi situaţionali. Etape în orientarea orientarea profesională profesională (Tabachiu, 1997 ):
1. analiza psihologică a profesiunilor şi elaborarea pe această bază a monografiilor profesionale, profesionale, psihogramelor psihogramelor si psihoprofesiogramelor; 2. alcătuirea unei bater ii ii de teste psihologice în funcţie de exigenţele
profesiunii analizate şi criteriile de succes profesional. Bateria va fi cu atât mai cuprinzătoare cu cât cerinţele profesiunii sunt mai numeroase numeroase şi criteriile de succes profesional mai diverse. Aceste probe vor fi administrate pe grupuri de tineri pentru a stabili gradul lor de dificultate, problemele care apar pe parcursul
examinării, în funcţie de care se va definitiva bateria de teste psihologice ce va fi folosită în activitatea de o rientare profesională; 3. examinarea psihologică a persoanelor supuse orientării folosind bateria de teste psihologice definitivată în etapa anterioară , convorbirea preliminara testarii în scop de cunoaştere generală şi observare în timpul probelor de lucru pentru a consemna reacţiile acestora;
~ 14 ~
4. coroborarea rezultatelor la probele psihologice cu informaţiile culese prin
convorbirile cu candidaţii, cu cele obţ inute din analiza datelor biografice, a rezultatelor şcolare, a produselor activităţilor de atel ier şi cu cele obtinute din convorbirile cu părinţii, profesorii ş i maeştrii. Criteriile orientării orientării profesionale :
În activitatea de orientare profesională trebuie să tinem cont de urmatoarele criterii (Tabachiu, 1997 ): 1. tendinţa progresului ştiinţific şi tehnic care propulseaza anumite profesiuni
şi de a restrânge aria de activităţi a altora; 2. stadiul dezvoltării economico-sociale a ţării şi obiectivele prioritare ale
evoluţiei economice pe o perioadă de timp determinată, care reclamă dezvoltarea prioritară a unor profesiuni; 3. cerinţele profesiunilor existente în societate la un moment dat faţă de
persoanele care le vor învaţa şi practica; 4. posibilitatea perso anelor care fac obiectul orientării profesionale de a învăţa
şi de a dezvolta acele activităţi necesare practicării la un nivel performant a profesiunilor existente în societate; 5. preferinţele vocaţionale ale celor îndrumaţi profesional ş i care constituie un
factor motivaţional foarte important.
~ 15 ~
Metode folosite în orientarea profesională profesională (U.Şchiopu, P.Constantinescu,
1972, A. Tabachiu, 1997) :
Şcoala dispune de n umeroase mijloace cu ajutorul cărora poate dezvolta interesele profesionale ale elevilor c a premise importante ale orientării profesionale. Dintre acestea menţionam : 1. informaţiile oferite de obiectele d e studiu (literatură, istorie, geografie,
economie, matematică, etc) 2. lectura monografiilor profesionale; 3. lectura unor articole din mass-media; 4. filme didactice şi documentare; 5. organizarea unor activităţi în cercurile de specialitate şi atelierele şcolare
prin care se realizează realizează cunoaşterea practică a profesiunilor respective; 6. întâlniri cu specialiş ti din diferite domenii de activitate însotite de prezentarea unor filme, dispozitive, dispozitive, etc.; 7. vizite la dife rite instituţii.
~ 16 ~
Bibliografie
T. Catinescu, “Elemente de etică” vol I Editura Dacia Cluj Napoca 1982;
V.Macoviciuc “Probleme de etică” Editura Didactică şi Pedagogică Bucureşti 1992;
Nicolae Bellu “Morala în existenţa umană” Editura Politica Bucuresti 1989;
Aurelia Moraru “Principii etice şi sanogene în psihologia clinică” (curs);
Copsi.ro;
U. Şchiopu, Constantinescu P. “Orientare şcolară şi profesională” Bucuresti 1972;
Tabachiu A . “Psihologia muncii” (curs) Bucuresti Editura Universitatea Politehnice 1997.
~ 17 ~
