Referat 1 - Castele de Apa

Andrei Buzatu – Inginerie structurală – Anul II Universitatea Tehnică de construcții București – Facultatea de construcții Civile, Industriale si Agricole

Tehnologii pentru cladiri si constructii speciale

Student

: Andrei Buzatu

Master

: Inginerie Structural ă

Anul

: M2

Grupa

: 2

Referat 1 : Castele de ap ă


[2012-2013]

1


Cuprins :

I.

Notiuni generale

II. Castelul de apa din Chisinau III. Castelele de apa din Timisoara IV. Castelul de apa din Drobeta Turnu Severin V. Castelul de apa din Arad VI. Castelul de apa din Braila VII. Castelul de apa “Foisorul de foc” din din Bucuresti Bucuresti VIII. Castelul de apa “Mirajul” din Bucuresti IX. Castelul de apa din Targu Jiu


[2012-2013]

2


I. Notiuni generale 1) Definitia castelelor de apa Castelele de apă sunt construcţ ii inginereşti, alcătuite dintr-un rezervor de apă susţ inut la înălţ ime de către un turn.

2) Rolul castelelor de apa Castelele de apă au rolul de a înmagazina apa, ridicarea acesteia în rezervor realizându-se prin pompare. Apa înmagazinată este utilizată fie la consumuri diverse, ca unică sursă, fie pentru compensarea presiunii in reţ elele de alimentare cu apă, prin efect gravitaţ ional. Castelul de apa este un rezervor de apa asezat la înaltime prin intermediul unei constructii numita de regula turn.Constructia este fundata în mod special pentru a rezista la solicitarile din vânt si cutremur. Este o constructive specifica oraselor asezate în zona de ses si mai ales garilor CFR de pe liniile principale deoarece puteau sa asigure, într-un timp foarte scurt (câteva minute) umplerea tenderului locomotivei cu abur cu cantitatea de apa necesara (posibil 20 mc). Castelele de apa au constituit multa vreme singura solutie de alimentare gravitationala cu apa a retelelor de distributie. Aceasta deoarece se putea lua apa în ritmul dorit pentru consumul curent iar în caz de incendiu exista un volum de apa destinat combaterii acestuia (asa numita rezerva intangibila de incendiu).

3) Elementele componente ale castelelor de apa a) fundatia : tip izolată, elastică tip „pahar” tip „inel” b) turnul : - sistem „cadre spaţ iale”, in variantele stâlpi şi grinzi sau stâlpi şi planşee intermediare - sistem „pereţ i continui” (cu sau fără nervuri verticale exterioare, de tip „pilaştri”)


[2012-2013]

3


c) rezervorul : secţ iune circulară (troncon interior+troncon exterior) secţ iune dreptunghiulară d) palniile rezervorului : pâlnia interioară pâlnia exterioară e) termoizolatia rezervorului : - vata de sticla, vata minerala sau polistiren expandat cu grosimea de 50 mm - bariera de vapori – carton sau panza bitumata - stratul exterior de protectie al termoizolatiei – tencuiala cu mortar de ciment-var sau beton sustinute de o plasa din otel beton, ancorata in peretii rezervorului cu agrafe metalice, iar in cazul tencuielii si o plasa de rabit f) elemente anexate : - scară de acces - instalaţ ia de vizitare a staţ iei de pompare (amplasată sub rezervor, in interiorul turnului) - instalatiile necesare circulatie apei, de pompare a apei, de alimentare cu energie electrica, de iluminat, paratrasnet etc.

4) Clasificarea castelelor de apa a) dupa scopul inmagazinarii : pentru apă potabilă pentru apă industrială pentru apă de incendiu b) dupa modul de exploatare : cu înnoire continuă a apei cu regim de funcţ ionare intermitent c) dupa forma rezervorului : prismatice plăci curbe subţ iri de rotaţ ie d) dupa compartimentarea rezervorului : cu un rezervor cu rezervoare concentrice cu rezervoare etajate e) dupa sistemul de izolare termica : cu termoizolaţ ie exterioară cu rezervorul protejat într-o incintă


[2012-2013]

4

Andrei Buzatu – Inginerie structurală – Anul II Universitatea Tehnică de construcțiii București – Facultatea de construcții Civile, Industriale si Agricole

Mod de functionare castel de apa: 1- statie de pompare; 2-rezervor; 3-utilizatori

II. Castelul de apa din Chisinau Castelul de apă de p str. Mitropolit G. Bănulescu-Bodoni 2 a fost zidit la sfârșitul sec. XIX după un proiect întocmit de Alexander Bernardazzi. Cu el a început conducta de apă din oraș. Este un valoros monu ent de arhitectură industrială, realizat în stil eclectic. În timpul seismelor a fost deteriorat, fiind reconstruit după imaginile de epocă în anii 1980–1983, dar cu excepţ ia foişorului de foc din partea superioară, construit iniţ ial din lemn, formele cărui au fost repetate în piatră. Planul turnului este he agonal alungit, construit la colţ ul cartierului mărginit de străzile Mateevici şi Mitropolit Gavriil Bănulescu Bodoni, cu intrarea soluţ ionată dinspre aceasta din urmă. P reţ ii sunt din piatră de calcar tăiată, cu includerea unor rânduri de cărămidă. Grosim a zidurilor variază de la 2 m la parter pân la 0,6 m la foişor, înălţ imea până la cornişă este de 22 m. Clădirea este divizată în şase registre: soclul, trei niveluri despărţ ite prin cornişe, platforma cu cornişele proeminente, şi volumul foişo ului. Partea inferioară a turnului este vizual întărită prin acordarea unui profil înclinat oclului, asemănător glasisului turnurilor m dievale. Primul registru al turnului este construit, în tradiţ ie bizantină, din piatră de calcar şi cărămidă arsă, prin alternarea asizelor, obţ inându-se un efect artistic,


specific manierei arhitectului. Restul registrelor sunt construite din piatră, în asize, alternându-se două in nuanţ e ale pietrelor, în spiritul arhitecturii otomane. Registrele, sub forma unor etaje, sunt iluminate din goluri de ferestre cu partea superioară în arc din bolţ ari de piatră, şi nişe cu aceleaşi caracteristici, la ultimul nivel, bolţ arii fiind aşezaţ i alternativ după două nuanţ e, în spiritul aceleiaşi arhitecturi orientale. Platforma de observaţ ie, pe care se află foişorul de foc, este susţ inut de console masive, mărginită de un parapet din piatră. Foişorul de foc are pereţ ii penetraţ i de goluri mari cu geamuri, despărţ ite de piloni de piatră, pe care se sprijină acoperişul ci streşini largi, care acoperă întreaga platformă. În interiorul castelului s-a păstrat scara metalică in forma de spirala, fabricată la uzina din Chişinău a lui Serbov-Sîrbu, iar în timpul renovării a fost instalat un ascensor. Astăzi este sediul muzeului oraşului.

Imagine veche, si starea actuala a castelului de apa


Vedere transversala si longitudinala a fatadei

III. Castelele de apa din Timisoara În 1732 s-a dat în folosinţă prima instalaţ ie mecanică pentru sistemul de alimentare a oraşului de pe Bega. Acesta, spune Alexandru Zănescu în studiul său intitulat “Pagini din istoria alimentării cu apă a oraşului Timişoara" (1974), consta dintr-un sistem de roţ i hidraulice, elevatoare, care ridicau apa extrasă din Bega, o epurau şi o conduceau în cetate prin canale subterane acoperite. Aşadar, anul 1732 marchează prima dată de seamă în istoria instalaţ iilor tehnice de alimentare cu apă ale Timişoarei. Instalaţ ia respectivă era alcătuită dintrun castel de apă (turn cu rezervor), dintr-o conductă dublă de distribuţ ie din lemn şi din şase cişmele şi a fost amplasată în cartierul Fabric. În 1774, aproape de primul turn, va fi realizată o a doua instalaţ ie mecanică, folosită pentru a scoate apă dintr-o fântână săpată pe malul Canalului Bega. Energia era obţ inută tot cu ajutorul unei roţ i hidraulice. Aceasta transmitea mişcarea sa la două perechi de pompe cu piston, amplasate în castelul de apă. Construcţ ia


cilindrică era situată chiar deasupra fântânii şi avea în partea sa superioară un bazin de apă ce asigura presiunea pentru distribuire, dar şi rezerva. Turnul, construit din cărămidă, avea o înălţ ime de 16 metri şi diametrul de 8 metri. Cele două instalaţ ii sunt menţ ionate în majoritatea surselor istorice ca asigurând inclusiv “purificarea" apei, dar specialiştii consideră că nu putea fi vorba decât de o reţ inere a impurităţ ilor grosiere cu ajutorul unor grătare şi decantarea suspensiilor pe conducte. Realizarea tehnică în cauză a fost menţ ionată drept o curiozitate a Timişoarei şi în lucrările de geografie. Al. Zănescu îl citează pe Karl Windisch care scria în 1786 că la Timişoara este de văzut Maşina hidraulică prin care apa râului este condusă în oraş şi este făcută “potabilă”. Acelaşi Zănescu este de părere că alimentarea cu apă realizată prin mijloace mecanice la Timişoara este prima de aceste proporţ ii construită pe teritoriul de astăzi al României. Ingeniozitatea instalaţ iei stârneşte admiraţ ia specialiştilor în heraldică, aceştia introducând, în 1781, în stema oraşului Timişoara, în câmpul din dreapta de sus, un turn castel de apă. Istoria primei instalaţ ii de apă ia sfârşit în vara lui 1849. Potrivit informaţ iilor pe care ni le-a furnizat dl ing. Ioan Şişu, consilierul directorului general al regiei Autonome “Aquatim", cele două castele de apă existente şi astăzi în oraşul de pe Bega au fost realizate la începutul secolului al XXlea. Unul se află în cartierul Fabric, iar celălalt, în Iosefin, fiecare având o capacitate de câte 500 mc. Ele au fost construite la capetele reţ elei de distribuţ ie din 1914 şi au servit pentru compensarea consumului maxim din cursul zilei. Amândouă erau supravegheate zilnic, angajaţ ii lor având chiar locuinţ a în incintă. Pentru a comunica la Uzina de apă variaţ ia nivelului apei din rezervoare, aceştia dispuneau de câte un post telefonic. În cazul umplerii rezervoarelor pe timpul nopţ ii, se putea opri pomparea de la Uzina de apă, efectuându-se acumularea preţ iosului lichid în rezervoarele proprii. Prin anii '40, sistemul de alimentare bazat pe acumulare pe vreme de noapte în cele două rezervoare aeriene nu a mai funcţ ionat corespunzător, astfel că ele nu au mai fost folosite, susţ in autorii culegerii de monografii apărută în 1988 şi intitulată “Grupul Întreprinderilor de Gospodărie Comunală şi Locativă Timiş".


[2012-2013]

8


Starea din urma cu mai multi ani si starea in momentul de fata a turnurilor

Imagine pet imp de zi, respective pet imp de noapte a turnurilor


Imagini din interiorul turnurilor


IV. Castelul de apa din Drobeta Turnu Severin Edificiu emblematic al municipiului Drobeta Turnu Severin, este situat pe strada Crisan la intersectia cu strada Dr. Saidac, parte a sistemului de alimentare a orasului cu apa de Dunare. Dupa incercari repetate si esuate in anii 1890-1907 de identificare a unor izvoare indestulatoare in panza freatica din zona Izvoru Barzii – Malovat s-a ajuns la solutia alimentarii orasului cu apa din Dunare. In aprilie 1909, in urma studiilor efectuate sub conducerea ing. Elie Radu, adiministratia severineana s-a fixat asupra acestei solutii. Principiul de baza al proiectului consta in „alimentarea cu apa de Dunare, decantata, filtrata si sterilizata cu ajutorul ozonului”. Piesele de baza ale sistemului urmau sa fie o statie de captare situata in amonte de oras, in afara zonei lui contaminabile, uzina de apa destinata sa realizeze decantarea, filtrarea si sterilizarea cu ajutorul ozonului si castelul de apa, prevazut sa faca distribuirea si proiectat sa fie construit din beton armat si organizat in interior cu 2 rezervoare suprapuse, avand rolul sa deserveasca fiecare cate o parte distincta a orasului. Capacitatea ambelor rezervoare era proiectata la 1025 metri cubi. Intreaga constructie a fost platita cu un credit contractat de primarie la Casa Creditului Comunal si Judetean. Prin licitatie lucrarile au fost adjudecate de firma „P.P.Andreescu si Fiii” din Craiova. Proiectul alimentării cu apă potabilă de Dunăre a oraşului Turnu Severin, întocmit la Ministerul Lucrărilor Publice de inginerul Elie Radu, format din 13 piese scrise şi 19 piese desenate şi aprobat de Consiliul Tehnic Superior, a fost trimis primarului oraşului la 21 martie 1909. Deschiderea oficiala a avut loc la 17 octombrie 1910 in prezenta primului ministru I.I.C.Bratianu, a ministrilor Al. Constantinescu si V.Gh.Mortun, a episcopului Ghenadie al Ramnicului- Noului Severin si a oficialitatilor locale. Constructia s-a desfasurat sub conducerea directa a ing. Petre Ciocalteu, seful Serviciului Tehnic al judetului Mehedinti, fiind supervizata de ing. Elie Radu, autorul proiectului. Lucrarile la castel au inceput mai tarziu decat cele la restul componentelor sistemului. In martie 1911 a fost fixata amplasarea lui, in punctul amintit, fapt neagreat de o parte a comunitatii urbane. Un grup de locuitori a inaintat comisiei interimare a urbei un memoriu cerand renuntarea la acest plan pe motivul


[2012-2013]

11


pastrarii intacte a configuratiei locului, unde se gaseau scolile primare nr. 3 de fete si baieti, asa incat intreaga piata sa ramana cu perspectiva libera spre Crihala. Argumentul era pertinent, insa aceasta amplasare coincidea cu cea mai inalta cota din oras (104m), si, in consecinta, varianta cea mai avantajoasa in vederea distributiei apei in toate zonele orasului. Castelul de apa are 27 m inaltime si era la un momentat dat cea mai inalta cladire din oras. Exteriorul a ramas nefinisat, asa cum este si astazi, stilul medieval si patina timpului accentuandu-i personalitatea. In 1915, la baza sa, langa intrare, a fost pusa o inscriptie in amintirea momentului fixarii pietrei fundamentale si a incheierii, in linii mari, a lucrarilor, odata cu cinstirea cuvenita infaptuitorilor proiectului. In timpul Primului Razboiului Mondial, Castelul a servit ca punct de observatie armatei germane, datorita celor 4 turnulete, construite initial pentru a putea fi folosite de catre pompieri. Trecerea timpului si cresterea orasului n-au anulat functia esentiala a castelului, prin care orasul a capatat tinuta civilizatoare. Astazi insa, cand distributia apei este asigurata la capacitatile cerute prin alt sistem, Castelul de Apa poate capata o noua functionalitate: un sui genesis Turn Eiffel al orasului. Castelul de Apă a fost construit în urmă cu peste 100 de ani. Castelul de Apă a suportat lucrări de modernizare în valoare de un milion de euro în vederea transformării în unul din cele mai importante obiective turistice ale Mehedinţ iului, cu finanţ are prin proiectul „Modernizarea şi conservarea Castelului de Apă”, proiect prin Programul IPA de cooperare transfrontalieră România – Serbia în parteneriat cu Primăria Negotin. Clădirea castelului de apă este un turn din beton armat amplasat în punctul cu cea mai ridicată cotă a vechiului oraş şi are următoarele caracteristici: - arie construită = 132.60 m.p. - arie desfăşurată = 796.00 m.p. - număr de nivele = 6 - inălţ imea la cornişă = 26.64 m - inălţ ime totală = 40.77 m - diametru la bază = 13.00 m


[2012-2013]

12


Situat în piata care-i poartă numele acesta adăposteşte următoarele funcţ iuni: - subsol – depozit materiale - parter – cota 2 – birouri - cota 3 – ateliere + magazii - cota 4 – rezervor apă 510.00 m.c. - cota 5 – spaţ iu liber - cota 6 – rezervor apă 514.00 m.c. - cota 7 ( pod) – rezervor apă În 2012 în Castel va avea următoarele funcţ iuni: - spaţ iu de informare turistică; - spaţ iu pentru expunere obiecte de artă; - spaţ iu pentru vernisaje; spaţ ii muzeale; - spaţ ii recreere – cafenea şi spaţ ii de belvedere.

Imagini ce prezinta evolutia in timp a castelului de apa


Imagini cu exteriorul castelului de apa

Imagini ilustrand partea interioara a castelului de apa


V. Castelul de apa din Arad Turnul de apă este o clădire din municipiul Arad, realizată după planurile arhitectuui Miklós Ybl, care a folosit ca model donjonul unei cetăți medievale. In 1835, in Piata Pompierilor din Arad, autoritatile decid construirea unui edificiu deosebit de important pentru viata localitatii, edificiu care in memoria aradenilor este cunoscut sub numele de "Turnul de apa". Turnul a fost construit pentru aprovizionarea cu apa a orasului aflat in plina dezvoltare si pentru semnalarea incendiilor si interventia rapida a formatiei de pompieri a municipalitatii. Turnul are o inaltime de 35 m si a fost dat in folosinta in anul 1896, pentru aprovizionarea cu apă a orașului și pentru semnalarea incendiilor, motiv pentru care a fost ridicat în vecinătatea cazărmii pompierilor. Ca stil architectonic, Turnul de Apa completeaza aspectul unitar al arhitecturii aradene de stil eclectic sau secession. Turnul, o constructie solida de piatra si caramida, impresioneaza prin masivitate si inaltime. Turnul de Apa se remarca prin decoratia balcoanelor si a ferestrelor. De asemenea, trecatorul ramane impresionat de registrul decoratiilor de la ultimul nivel, registru cu o bogata si variata fantezie arhitectonica. La momentul construirii, a fost cea mai înaltă clădire a orașului. Este o construcție masivă din piatră și cărămidă, ce se remarcă prin decorația balcoanelor și a ferestrelor. Turnul a funcționat până în anul 1956 pentru aprovizionarea cu apă. Din 1990 turnul este în proprietate particulară, găzduind galeria de artă "Turnul de apă", care are o expoziție permanentă a apei, și multe expoziții de artă sau tematice. Spațiul expozițional se întinde pe 5 niveluri: - la etajul I sunt organizate expoziții temporare ale artiștilor plastici - la etajul II sunt prezentate lucrări ale anilor ’70 – ’80, realizate de pictori arădeni - la etajul III este expoziția Apa domestică, care prezintă modurile în care oamenii au utilizat apa de-a lungul timpului - la etajul IV se prezintă tradițiile pompierilor din Arad și modul în care s-a făcut alimentarea cu apă a orașului de-a lungul timpului - la etajul V se găsește bazinul de apă, cu o capacitate de 400 de tone, în care acum se poate urca pe o scară


[2012-2013]

15


Turnul de Apa este unul dintre cele mai importante obiective turistice din Crisana, obiectiv pe care nu ar trebui sa-l ratati daca va aflati in apropiere.

Imagini cu Castelul de Apa

Partea superioara a turnului


VI. Castelul de apa din Braila Orasul Braila, dezvoltat initial pe o suprafata de teren asemanatoare unei jumatati de con nu avea cote suficiente ca sa se poata asigura gravitational presiunea în retea dar nici pomparea directa nu era convenabila din cauza lipsei posibilitatilor de control. Ca în multe alte cazuri, pentru orasele de ses, s-a adoptat solutia cu rezervor suspendat, castel de apa. Diferenta de cota între cota necesara rezervorului si cota terenului este asigurata de un turn asezat pe o fundatie corespunzatoare. Primul proiect de castel de apa, realizat în 1895 de ing. E.Radu prevedea un castel de apa cu volumul de 2000 mc si o înaltime a turnului de 40 m. Aceasta lucrare era o adevarata provocare pentru acele timpuri, având în vedere ca si astazi, cu toata dezvoltarea tehnica nu avem castele de apa cu un volum mai mare(volumele de 2000 mc în castele de apa sunt “bob numarat” în tara noastra). Turnul era prevazut din zidarie din piatra. Castelul nu a fost realizat. În 1912 ing. D. Germani a realizat proiectul actualului castel de apa; castelul avea 1200 mc, fiind cel mai mare castel de apa din acele vremuri, cuva este asezata pe o structura frumoasa din stâlpi din beton armat. Castelul a functionat pâna când necesarul de apa a crescut mult, iar posibilitatile de pompare directa în retea au putut fi realizate. Dupa1960, odata cu realizarea sistemului de alimentare cu apa din sursa Suraia-Calieni si rezervoarele si statia de pompare Apollo, castelul de apa a fost scos din functiune. Castelul de apa amplasat în parcul orasului, cu o frumoasa arhitectura, a devenit un punctde referinta. A construit totodata si un punct de observare a incendiilor în oras - foisor de foc (incendii de care orasul a avut mult de suferit). Este remarcabil ca aceasta constructive complicata a trecut cu bine peste cutremurul din 1940 când se presupune ca avea apa în el. Castelul de apa a avut o soarta buna: în anii cu o productie buna a fost folosit si ca depozit pentru vin; dupa anii 1990 castelul a fost transformat în restaurant. Pentru usurinta accesului consumatorilor, la partea folositoare, castelul a fost completat cu doua turnuri pentru lifturi. Castelul de Apa a fost ridicat intre 1912 si 1913, ca o constructie moderna, inlocuind vechiul rezervor de apa din Piata Carantinei, prabusit in anul 1892. Dupa prabusirea vechiului rezervor, edilii din acea vreme au dorit ridicarea altuia, care sa


[2012-2013]

17


fie integrat in arhitectura orasului si a vremurilor, astfel a fost elaborat un proiect initial, de catre inginerul Elie Radu, pentru Piata Spiridon, intr-un stil arhitectonic renascentist, dar care nu a mai fost pus in practica. Constructia finalizata in anul 1913, nu mai respecta nimic din proiectul initial, fiind formata din centuri si contraforti, ce imbraca la exterior rezervorul cilindric. In 1982, cand constructia isi pierduse destinatia anterioara, a devenit spatiu pentru alimentatie publica, ocazie cu care s-a demontat cupola originala, stalpii interiori de sustinere si planseul peste rezervorul superior, care s-au refacut din nou. Cele doua rezervoare au fost recompartimentate pe vertical, prin turnarea a doua plansee din beton, s-au taiat goluri pentru usi si geamuri.S-au ridicat doua turnuri cilindrice amplasate simetric, dotate cu scara exterioara si ascensor in interior. Tot cu aceasta ocazie s-au facut finisarile din exterior si interior. In partea superioara a constructiei, s-a amenajat un bar, care se putea deplasa in jurul axului sau, cu ajutorul unui motor electric, intr-o rotatie completa, oferind privitorului panorama intregului oras. Castelul de Apa este situat pe faleza inalta a Dunarii,in punctul cel mai inalt al orasului, la data construirii lui, fiind cea mai mare constructie de acest gen din Romania. Castelul de apa pastreaza amprenta timpului in zidurile pe care astazi le numim “ruine”, ca un simbol al timpurilor in care brailenii se desfatau de pe platforma rotitoare cu panorama intregului oras, pe acordurile de fanfara rasunand din foisorul aflat in vecinatate. Sursele istorice se contrazic asupra anului in care a fost construit Castelul de Apa: pe de o parte se presupune ca cetatea dateaza inca din anul 1895, pe de alta parte, in 1912 se pare ca ar fi fost dat in folosinta Castelul de Apa, desi inscriptia de pe cladire indica drept an de contructie 1914. In anii ‘90, in “Castel” functiona o berarie, la parter, o cofetarie, la primul etaj, un restaurant, la al doilea etaj si un bar rotativ pe acoperis, bar asemantor celebrului “Rainbow” din New York. Din pacate, odata cu trecerea anilor, unitatile de alimentatie publica din “Castel” s-au inchis, iar cladirea a inceput sa se degradeze, lucru care se intampla si astazi. Castelul de apa nu mai este acum decat o constructie intrata in ruina, chiar daca face parte, ce-i drept, din patrimoniul national, dar pe care, tocmai din cauza formei sale aparte, nici un investitor nu simte impulsul de a-si investi banii. O


[2012-2013]

18


asemenea afacere este, din start, nerentabila dupa parerea unora, tocmai pentru ca forma actuala nu poate fi modificata, singurele lucruri care s-ar putea materializa, in acest caz, fiind transformarea castelului intr-un restaurant sau a unui observator astronomic. Ca o sentinta adusa unui condamnat, Castelul de Apa nu va mai ramane decat o simpla marturie a unor vremuri in care brailenii inca mai puteau sa admire de pe platforma sa rotitoare panorama intregului oras, in timp ce acorduri de muzica acompaniau placut seara petrecuta la restaurantul din incinta sa.

Imagini ale turnului din diferite perioade de timp

Vedere de jos a castelului de apa


VII. Castelul de apa “Foisorul de foc” din Bucuresti Castelul de apa, numit si cunoscut astazi sub numele de “Foisorul de foc” a fost realizat în anul 1891 dupa proiectul ing. Thiem. Urma sa asigure acumularea apei din retea în perioada de noapte (când scade consumul) si sa o livreze a doua zi în cazul unui consum mare. Urmau sa fie executate doua castele de apa, de o parte si de alta a râului Dambovita, dar cel de al doilea nu a mai fost executat. Castelul a functionat cu apa asigurata din sursele Arcuda si Bragadiru. Din pacate el a fost prevazut la mare distant fata de rezervoarele si statia de pompare Grozavesti. Drept urmare în momentul în care consumul pe retea pe traseul de alimentare a crescut, nu a mai ramas apa care sa umple castelul. Constructia castelului, din beton armat, are 1000 mc volumul cuvei si un turn de30 m. Pentru acele vremuri era o constructie remarcabila. Între timp, a functionat si ca foisor de foc - amplasament pentru observarea locurilor unde aparea un incendiu si formatiile de pompieri puteau fi alarmate (era constructia cea mai înalta din zona). Din1924 functiunea sa de rezervor a încetat. Dupa anii ‘60, castelul a fost transformat în muzeu al pompierilor, unul dintre castelele fericite a caror viata s-a prelungit mult. A ramas si ca o constructie de referinta pentru Bucuresti.

Imagini cu Turnul de la inceputuri pana in zile de azi


Imagine cu scara din interiorul turnului

VIII. Castelul de apa “Mirajul” din Bucuresti Castelul de apa de la întrepreinderea Mirajul reprezinta un pas important în tehnologia de executie a castelelor de apa. Prin dezvoltarea tehnologica de executie s-a putut aplica urmatoarea succesiune de faze: - executarea fundatiei - realizarea turnului cilindric cu cofraj glisant - realizarea la nivelul solului a cuvei din beton armat - ridicarea prin liftare a cuvei la pozitie - blocarea cuvei prin monolitizare de turn - realizarea acoperisului din elemente prefabricate - finisarea lucrarii. În acest fel se poate reduce mult efortul si durata de construire. Liftarea cuvei se poate face prin tragere cu cabluri si trolii (pe vârful turnului fiind montati scripeti) sau prin ridicare pe verine cu ajutorul unor prese hidraulice (tactica scoaterii apei din fântâna).


Imagine cu Castelul de apa de la intreprinderea Mirajul

IX. Castelul de apa din Targu Jiu Orasul Tg-Jiu desi se afla într-o zona cu dealuri în vecinatate, acestea nu sunt totusi la distanta mica. Din aceasta cauza primul system de alimentare cu apa realizata în 1943 avea prevazut un sistem si un castel de apa,rezervor suspendat. Volumul rezervorului, necesar pentru vremea respectiva era de 500mc. Înaltimea castelului 30 m. Proiectul a fost realizat de ing. H. Theodoru (profesor al scoliiPolitehnice) este o structura din beton armat. Cuva este cilindrica iar turnul de sustinere a cuvei este construit din stâlpi din beton solidarizati cu grinzi. Pentru protectia conductelor si asigurarea spatiului pentru scara de acces între stâlpi este realizat un turn. Realizarea castelului s-a facut prin turnare pe loc aparand complicatii de executie a cuvei. Lucrarea a fost terminata în 1944 si a functionat pâna în anii ‘60. Odata cu cresterea înaltimii caselor/blocurilor castelul nu a mai putut alimenta cu apa reteaua si a fost scos din functiune.Este în stare de conservare. Este important deoarece reprezinta unul dintre putinele castele de mari dimensiuni realizat în forma clasica - turnare pe loc cu cuva sprijinita provizoriu pe esafodaj.


Imagini ce dateaza de cateva zeci de ani

Imagini cu Turnul din zilele noastre

Referat 1 - Castele de Apa

Recommend Documents