proiect chimie - 6 iunie 2012 -
temele prezentării
• proteinele • aminoacizii
1. PROTEINELE • • • •
generalităţi etimologie tipuri proprietăţi fizicochimice • proprietăţi chimice • rol
generalităţi
Proteinele sunt substanţe organice macromolecul are formate din lanţuri simple sau complexe de aminoacizi; ele sunt
etimologie Prima menţionare a cuvântului proteină a fost făcută de către Jakob Berzelius, descoperitorul acestora, în scrisoarea sa către Gerhardus Johannes Mulder din 10 iulie 1838, scrisoare în care menţionează:
Numele de proteină pe care îl propun pentru denumirea compusului organic rezultat prin oxidarea fibrinei sau albuminei, l-am derivat din grecescul πρωτειος
•
holoproteine, cu următoarele clase de proteine: proteine globulare şi proteine fibrilare
•
heteroproteine, proteine complexe, constituite dintr-o parte proteică şi o parte prostetică: glicoproteine, lipoproteine, nucleoproteine
În funcţie de compoziţia lor chimică, ele pot fi clasificate în:
proprietăţi fizico chimice •masă moleculară Datorită formării aproape în exclusivitate din aminoacizi, putem considera proteinele ca fiind de fapt nişte polipeptide, cu masă moleculară foarte mare, între 10.000 şi 60.000.000.
•solubilitatea proteinelor Proteinele sunt substanţe solide, macromoleculare, solubile în general în apă şi insolubile în solvenţi organici nepolari.
•caracterul amfoter Proteinele, la fel ca şi aminoacizii, sunt substanţe amfotere şi formează în soluţii apoase amfioni.
Proprietăţi chimice •
Datorită grupărilor carboxil şi amino libere ele dau aceleaşi reacţii ca şi aminoacizii.
•
Caracterul amfoter este responsabil de formarea de săruri atât cu bazele cât şi cu acizii.
•
Legătura peptidică este responsabilă de formarea de combinaţii complexe denumite chelaţi.
•
Prezenţa diferiţilor radicali alchilici, sau arilici determină formarea unor derivaţi ai substanţelor proteice (derivaţii halogenaţi şi nitrici sunt cei mai importanţi).
rol
Datorită compoziţiei, fiind formate exclusiv din aminoacizi, se întâlnesc alături de alţi compuşi importanţi de tipul polizaharidelor, lipidelor şi acizilor nucleici începând cu structura virusurilor, a organismelor procariote, eucariote şi terminând cu omul. Practic, nu se concepe viaţă fără proteine.
Proteinele ingerate sunt supuse acţiunii acidului clorhidric din stomac şi acţiunii enzimelor numite proteaze, proces în urma căruia lanţurile proteice sunt scindate (denaturate). Ingestia aminoacizilor esenţiali este foarte importantă pentru sănătatea organismului, deoarece fără aceşti aminoacizi nu se poate desfăşura sinteza proteinelor necesare organismului.
• Generalităţi • Nomenclatură • Tipuri • Proprietăţi fizice • Proprietăţi chimice • Utilizarea aminoacizilor
2.AMINOACIZII
generalităţi .
•
Aminoacizii sunt compuşi cu funcţiune mixtă (compuşi care au grupe funcţionale diferite în molecula lor) şi care conţin grupările -NH2 şi -COOH.
•
Formula generală a aminoacizilor este:
Nomenclatură . Aminoacizii se denumesc folosind cuvântul „acid“, urmat de „amino“ şi numele acidului corespunzător. Prin prefixele „di“, „tri“ etc., se arată numărul de grupe amino şi carboxil, iar poziţia relativă a două grupe funcţionale se precizează cu literele greceşti „α“, „β“, „γ“, „δ“, „ε“.
Ex. acidul α amino-propanoic:
DUPĂ NUMĂRUL GRUPELOR CARBOXIL ŞI AMINO :
•AMINOACIZI MONOAMINICI ŞI MONOCARBOXILICI •AMINOACIZI MONOAMINICI ŞI DICARBOXILICI •AMINOACIZI DIAMINICI ŞI MONOCARBIXILICI DUPĂ ALTE GRUPĂRI INCLUSE :
•AMINOACIZI HIDROXILAŢI •AMINOACIZI TIOLICI
tipuri .
proprietăţi fizice •
Aminoacizii sunt substanţe solide, cristalizate, solubile în apă (cu excepţia cisteinei, cistinei şi treoninei). Au punct de topire şi fierbere relativ ridicate, peste 200°C.
•
Cu excepţia glicocolului, atomul de carbon α din structura aminoacizilor este asimetric.
proprietăţi chimice .
Proprietăţile chimice ale aminoacizilor sunt determinate in primul rând de existenţa grupelor funcţionale din moleculă. Având concomitent o grupă -COOH şi o grupă -NH2, molecula de amino-acid are atât caracter acid, cât şi caracter bazic, adică poate forma săruri atât cu acizii, cât şi cu bazele. Aminoacizii sunt deci amfoteri.
utilizarea aminoacizil or
Aminoacizii se folosesc în medicină pentru prepararea unor medicamente şi pentru alimentaţia artificială în anumite îmbolnăviri ale sistemului digestiv, în caz de intervenţii chirurgicale etc. Se folosesc în alimentaţie, pentru suplimentarea unor produse deficitare în aminoacizi esenţiali, pentru accentuarea aromelor, pentru prepararea supelor concentrate, a alimentelor pentru copii, alimentaţia dietetică pentru cosmonauţi, ca antioxidanţi la prepararea conservelor şi băuturilor.
Dintre cei 20 de aminoacizi uzuali, organismul uman şi al vertebratelor superioare poate sintetiza un număr limitat, restul trebuie să fie furnizaţi zilnic prin hrană şi se numesc aminoacizi esenţiali.
bibliografie .
Dicţionar de biologie -Teofil Crăciun, Leonora Crăciun Chimie organica – Mihai Zapan, Edith Beral Arborele Lumii Microsoft Encarta 2000 Encyclopedia
SFÂRŞIT
