Facultatea de Drept și Științe Științ e Sociale
PRINCIPALELE REGULI DE CITARE ȘI PLAGIAT Master: Dezvoltare comunitară comunitar ă și integrare europeană europeană
Craiova 2014
Context
În contextul creșterii numărului de publicații și a metodelor de transfer informațional, standardizarea și elaborarea unor
instrucțiuni internaționale privind redactarea
manuscriselor și a aparatului bibliografic devin necesare procesului de uniformizare mondiala. În Romania, conduita în activitățile de cercetare științifică, dezvoltare tehnologică și de inovare, se bazează pe un ansamblu de norme de bună conduită și de proceduri destinate respectării acestora, cuprinse Legea nr. 206 din 27 mai 2004, actualizata în 2011; în Codul de etică, prevăzut de Legea nr. 319/2003 privind Statutul personalului de cercetare-dezvoltare, precum și în codurile de etică pe domenii. De asemenea, un act normativ relevant în domeniu este Legea nr 8/1996 actualizata, privind dreptul de autor și drepturile conexe.
Definirea conceptelor Normele de bună conduită în activitatea de cercetare-dezvoltare includ, printre altele și norme de bună conduită în activitatea de comunicare, publicare, diseminare ș i popularizare științifică. Iar doua dintre abaterile de la aceasta norma de bună conduită este plagiatul și autoplagiatul .
Astfel putem defini plagiatul ca expunerea într- o operă scrisă sau o comunicare orală, inclusiv în format electronic, a unor texte, expresii, idei, demonstrații, date, ipoteze, teorii, rezultate ori metode științifice extrase din opere scrise, inclusiv în format electronic, ale altor autori, fără a menționa acest lucru și fără a face trimitere la sursele originale.1 Iar autoplagiatul consta în expunerea într-o operă scrisă sau o comunicare orală, inclusiv în format electronic, a unor texte, expresii, demonstrații, date, ipoteze, teorii, rezultate ori metode științifice extrase din opere scrise, inclusiv în format electronic, ale aceluiași sau acelorași autori, fără a menționa acest lucru și fără a face trimitere la sursele originale. 2 În vederea coordonării și monitorizării aplicării normelor de conduită morală și profesională în activitățile de cercetare-dezvoltare, funcționează în tara noastră Consiliul Național de Etică a Cercetării Științifice, Dezvoltării Tehnologice și Inovării, organism consultativ, fără personalitate juridică, pe lângă autoritatea de stat pentru cercetare-dezvoltare.
1
Art.4 alin.1 lit.d din Legea nr. 206/ 2004 Art.4 alin.1 lit.e din Legea nr. 206/ 2004
2
În cazul în care Consiliul National constata existenta unui caz de plagiat poate aplica mai multe sancțiuni precum retragerea și/sau corectarea tuturor lucrărilor publicate prin încălcarea normelor de bună conduită, retragerea titlului de doctor, desfacerea disciplinară a contractului de muncă etc. Având în vedere aceste considerente putem afirma faptul ca citarea reprezintă cea mai eficientă modalitate de stabilire a unei relații între ideile științifice actuale și cele precedente, prin care se apreciază ș i se recunoaște public relevanța muncii autorului asupra unei teme. Citarea este forma scurtă a referinței, inserată în text între paranteze rotunde sau adăugată
textului ca notă de subsol, la sfârșitul capitolului sau al întregului text. Citarea permite identificarea publicației din care s-a extras citatul sau ideea comentată ș i indicarea localizării în cadrul publicației sursă.3 Referința bibliografică reprezintă un set de informații bibliografice despre citatul menționat în textul documentului, necesar pentru identificarea și regăsirea lucrării și verificarea exactității citării. Lista referințelor bibliografice se află, de obicei, la sfârșitul lucrării.
Tipuri de plagiat
Surse (orale sau scrise) necitate
o
Preluare integrală – Autorul prezintă pasaje întregi dintr-o altă operă, cuvânt cu cuvânt, ca și cum aceasta ar fi creația sa proprie.
o
Copiere parțială – Autorul copiază părți semnificative dintr-o operă și le prezintă ca și cum ar fi creația sa proprie.
o
Copiere amestecată – Autorul copiază paragrafe sau fraze amestecate, din diferite opere, fără indicarea surselor, pentru a se pierde urma surselor originale.
o
Copierea deghizată – Autorul preia linia de argumentare, exemplele și alte elemente de conținut ale sursei, dar modifică unele expresii, ordinea paragrafelor sau alte elemente pentru a face mai dificilă identificarea sursei.
o
Copierea prin repovestire – Autorul repovestește opera, fără a prelua cuvânt cu cuvânt conținutul, re-traducând prin sinonime sau formulări analoge conținutul acesteia.
3
Informare și documentare. Referințe bibliografice. Conținut, formă și structură. In: Standarde naționale în vigoare referitoare la biblioteconomie, informare, documentare. Ch., 2000. Vol. 2, p. 85-110.
o
Auto-plagierea – Autorul preia integral sau masiv dintr-o lucrare proprie, anterioară, publicată în format carte sau articol (format clasic sau digital).
Surse (orale sau scrise) citate, deformate cu intenție
o
Menționarea incompletă – Autorul menționează numele sursei, dar nu include informațiile specifice (titlu de lucrare, an, editură, oraș, pagină); în felul acesta corectitudinea preluării nu poate fi verificată și se ascund pasaje preluate integral anterior sau posterior primei menționări.
o
Menționarea incorectă – Autorul oferă informații inexacte referitoare la sursa citată, făcând imposibilă identificarea și verificarea ei.
o
Citarea mascată – Autorul citează corect sursa între ghilimele, dar apoi preia paragrafe întregi din sursă fără a mai pune ghilimele. Deși atribuie un pasaj din textul său sursei, el maschează faptul că a preluat, fără referire, alte pasaje din aceeași sursă.
o
Colajul – Autorul citează corect sursele, dar întregul text nu este altceva decât un colaj din diferite surse, fără nicio contribuție personală a autorului.
Așadar, limitarea calificării plagiatului doar la lipsa unei citări este incompletă. Suntem în prezența unui plagiat dacă sunt identificate cumulativ următoarele elemente: -
elementul material, preluarea unui text și lipsa citării textului preluat, situație surprinsă și în textul Legii nr. 206/2004, art.4 lit.d);
-
elementul intențional, intenția vădită de a prezenta textele preluate și necitate ca fiind creație sau contribuție personală. 4
Bineînțeles ca tipul de plagiat și originalitatea unei opere depind și de domeniu. Spre exemplu pentru operele din domeniul științific doctrina a statuat că „originalitatea formei de exprimare este limitată de rigoarea limbajului științific”5.
Acțiunea în plagiat Originalitatea este prezumată, de aceea revine autorului acuzat de plagiat dovedirea faptului că opera presupusă că i-a adus atingere nu este originală. 6
4
ICCJ s.civ. și de proprietate intelectuală, decizia nr. 8 din 11 ianuarie 2011 V. Roș, D. Bogdan, Octavia Spineanu-Matei, Dreptul de autor și drepturile conexe. Tratat, Ed. All Beck, 2005, p.522. 6 ÎCCJ secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr.6428 din 30 iunie 2006 5
Acțiunea în plagiat, are un caracter personal nepatrimonial și poate fi formulată numai de autorul care pretinde că i-au fost copiate fragmente din operă sau de moștenitorii săi. Mai nou, sub impactul noilor tehnologii se propune verificarea plagiatului cu un program de calculator pentru a se da o hotărâre cat mai apropiata de adevăr. Titularii drepturilor încălcate pot cere instanței de judecată să dispună aplicarea oricăreia dintre următoarele măsuri: a) remiterea, pentru acoperirea prejudiciilor suferite, a încasărilor realizate prin actul ilicit; b) distrugerea echipamentelor și a mijloacelor aflate în proprietatea făptuitorului, a căror destinație unică sau principală a fost aceea de producere a actului ilicit; c) scoaterea din circuitul comercial, prin confiscare și distrugere, a copiilor efectuate ilegal; d) răspândirea informațiilor cu privire la hotărârea instanței de judecată, inclusiv afișarea hotărârii, precum și publicarea sa integrală sau parțială în mijloacele de comunicare în masă, pe cheltuiala celui care a săvârșit fapta
Evitarea plagiatului7 În contextul multiplicării surselor, a accesului facil la date prin intermediul internetului, evitarea plagiatului presupune familiarizarea cu conceptul de „plagiat”, cu folosirea corecta a citatelor și cu realizarea bibliografiei. În al doilea rând, realizarea unei lucrări cu respectarea normelor presupune și o buna gestionare a timpului, pentru a putea înțelege cum funcționează acest sistem. Și nu în ultimul rând, trebuie cunoscute prevederile legale referitoare la drepturile de autor și drepturile conexe, precum faptul ca pentru pasaje mai lungi (peste 8.000 de semne în practica editorială), opere de dimensiuni reduse (poezii), scheme, imagini dintr -un ziar, grafice și altele asemenea, trebuie ceruta permisiunea de a le folosi de la autorul sau autorilor lor sau de la cei care dețin drepturile conexe dreptului de autor. 8 De asemenea, operele derivate (cum ar fi traducerile și adaptările) presupun acceptul anterior al deținătorului dreptului de autor sau al drepturilor conexe.
7
Sinteză realizată din Chris Park, In Other (People’s) Words: Plagiarism by university students-literature and lessons, Assessment & Evaluation in Higher Education, 28: 5, 2003, pp. 471 – 488. 8 Drepturile conexe pot fi deținute de un moștenitor, după moartea autorului, în condițiile legii, de o asociație, de o editură sau de un alt tip de organizație.
Reguli de citare9 Pentru a evita plagiatul trebuie respectate normele de redactare și citare a surselor. Inserarea informației preluate din lucrări, în text, se face respectând a numite reguli de trimitere. Există două mari sisteme utilizate la trimiterile bibliografice: Sistemul European recomandat și în România de Academia Română (sistemul APA) și cel american bazat pe Chicago Manual of Style (sistemul Chicago).
Sistemul european
Citatele inserate în text care se vor marca cu ghilimele „ ” și apoi trimiterile se fac la subsolul paginii utilizând setarea din calculator : Insert-References- Footnote. o
Nota de subsol trebuie sa cuprindă:
- Prenumele și numele autorului, titlul lucrării (cu caractere italice), editura, localitate, anul apariției lucrării, pagina (prescurtat p.)/paginile( prescurtat pp.) Exemplu: Ion Popescu, Aşetări transilvane- RUPEA, Academia Română, Centrul de studii Transilvane, Cluj-Napoca, 2010, p. 5. - Dacă sunt mai mulți autori prenumele și numele lor este menționat în număr de trei și în paranteză (coautori, coordonatori). - Manuscrise din arhive: deținătorul de arhivă, fond/ colecție, serie/ parte dintr-o serie, pachet/dosar, an, fila față sau verso (f. v). Exemplu: Direcția Județeană a Arhivelor Naționale Brașov, fond Acte emise de Magistratul Sighișoara, doc. 1/1750, f. 1. v. - Izvoare editate, manuscrise: Deținător, fond sau colecție, prenumele și numele autorului, titlul, nr. manuscris, fila. - Site-urile de pe internet se trec www. numele site-ului/pagina, ziua și ora de acces. Exemplu: www. ..../ 23 nov. 2011/ora22 - Interviurile transcrise integral se trec în partea de anexă a lucrării, la final, iar utilizarea acestora în text se realizează numai într-un text redactat ca sursă informativă (cel mult două rânduri citate). Modul de prelucrare a acestora și de inserare în text trebuie precizate ca tehnică de lucru de la început, la fel cum se întâmplă în cazul surselor documentare inedite.
9
Preluate din Mariana Borcoman, Propuneri privind redactarea textelor lucrărilor științifice , Brașov, 2011, pp.59.
o
Trimiterile la subsol potrivit sistemului APA se fac cu următoare prescurtări standard:
- apud - atunci când se citează o anumită opinie a unei persoane, dar apare în lucrarea altui autor. - idem (sau eadem) când sunt două note consecutive ale aceluiași autor, însă lucrări diferite. Idem se utilizează pentru autori iar eadem pentru autoare și înseamnă același sau aceeași. - ibidem (tot acolo) același autor, aceeași lucrare ca și la nota precedentă (în cazul notelor consecutive) doar pagina diferă. - op. cit.(lucrarea citată) se utilizează numai după numele autorului pentru a marca faptul că lucrarea a mai fost citată înainte. Dacă sunt folosite și respectiv citate mai multe lucrări ale aceluiași autor atunci după numele și prenumele acestuia se trec două - trei cuvinte din titlu (cu caractere italice) după care se menționează numărul paginii. - passim (ici și colo) se utilizează când un termen anume sau informație apare în mai multe locuri într-o lucrare. Utilizarea acestor trimiteri științifice este obligatorie. Este în același timp o recunoaștere a contribuției adusă la problemă de autori diverși și, în același timp ferește de plagiat.
Sistemul Chicago
Acest sistem practică o serie de prescurtări ș i de trimitere la sursă. Se realizează între paranteze rotunde, în text, imediat după citatul respectiv, marcat intre ghilimele în text ,,’’. Lucrările, cu datele de identificare, se regăsesc fie la finele capitolului fie la finele lucrării, în bibliografie. Prevederile sistemului Chicago sunt următoarele: - citatul trebuie marcat în text fie prin ghilimele ,, ”, fie cu caractere italice sau boldit să poată fi distins facil în text. - se trece numele și prenumele autorului, anul apariției lucrării, titlul lucrării și pagina. Exemplu: „ ” (Popescu Ion, 2010, p. 38). - dacă sunt mai multe lucrări ale aceluiași autor, apărute în același an, se va realiza un sistem de notare care trebuie precizat de la începutul lucrării.
Ordinea de organizare a bibliografiei
În primul rând, în bibliografie trebuie trecute interviurile în extenso (cu precizarea persoanei intervievate, vârsta, profesia, data: anul, luna ora de înregistrare). Apoi lucrările generale de la A la Z (trecute cu Nume, Prenume, Titlu, Editura, localitate, an de apariție), iar în final paginile web, cu toate datele de identificare (site-ul, domeniul, ziua de acces și ora), tot în ordine alfabetica.
