LEGE nr. 206 din 27 mai 2004 privind buna conduită în cercetarea ştiinţifică, dezvoltarea tehnologică şi inovare lagiatul reprezintă însuşirea ideilor, metodelor, procedurilor, tehnologiilor, rezultatelor sau textelor unei persoane, indiferent de calea prin care acestea au fost obţinute, prezentându-le drept creaţie personală. [1] Autorul real poate fi o persoană, o organizaţie, sau poate include mai multe persoane sau organizaţii, inclusiv o comunitate de contributori - precum Wikipedia. Indiferent de tipul autorului real, şi de forma de publicare (anonimă, sub pseudonim, sau sub numele real), preluarea creaţiei acestuia fără specificarea corectă a sursei reprezintă plagiat. De asemenea, plagiatul este distinct de încălcarea drepturilor morale ale autorului sau de încălcarea drepturilor de autor. De exemplu, susţinerea publică unei lucrări de diplomă cumpărate de la o firmă specializată în redactarea lucrărilor de diplomă reprezintă plagiat - deşi nu încalcă nici un fel de drept de autor sau de proprietate intelectuală. [2]. Cuvântul „plagiat“ vine, din latinescul „plagium“, care se traduce prin „a vinde altora sclavi furaţi sau care nu aparţin vânzătorului“. Termenul şi-a păstrat până acum sensul originar, pentru că el este, din punct de vedere semantic, sinonim cu furt. În zilele noastre, plagiatul este accentuat de internet şi de uşurinţa de a prelua online lucrări de doctorat, de cercetare, articole, idei, imagini. Plagiatul bazat pe texte din reţea este denumit în prezent plagiat online. În Statele Unite ale Americii, un student care copiază pentru a trece un examen sau pentru a obţine un calificativ bun la o materie de studiu este pedepsit prin eliminarea din toate universităţile statului pe teritoriul căruia s-a petrecut fapta de plagiat. Pedeapsa este deosebit de gravă, deoarece orice cetăţean al SUA beneficiază de reduceri de taxe numai în statul în care trăieşte. Dacă este obligat să plece din statul în care trăieşte, nu-şi poate face studiile decât prin plata integrală a taxelor universitare. [3] Existenţa contrafacerii sau a plagiatului se stabileşte, în principiu, pe baza de asemănări şi nu de deosebiri. Simpla existenţă a unor deosebiri nu apără de învinuirea de plagiat, dacă se dovedeşte existenţa şi importanţa asemănărilor. Stabilirea existenţei plagiatului este, prin urmare, o "problemă de fapt" [4] Sunt permise, fără consimţământul autorului, şi fără plata vreunei remuneraţii, următoarele utilizări ale unei opere aduse anterior la cunoştinţa publică, cu condiţia ca acestea să fie conforme bunelor uzanţe, să nu contravină exploatării normale a operei şi să nu îl prejudicieze pe autor sau pe titularii drepturilor de exploatare: (...) * b) utilizarea de scurte citate dintr-o operă, în scop de analiză, comentariu sau critică ori cu titlu de exemplificare, în măsura în care folosirea lor justifică întinderea citatului Profesorul univ. dr. ing. Dorin Isoc, de la Universitatea Tehnica din Cluj, a initiat un proiect agresiv impotriva plagiatului, a furtului proprietatii intelectuale in mediul universitar. In ciuda functionarii Legii 8/1996 privind drepturile de autor, profesorul Isoc semnaleaza, prin intermediul acestei campanii, dimensiunile alarmante la care a ajuns plagiatul in tara noastra,
in special in sistemul academic. Din pacate, din cauza internetului, copiatul nu poate fi stavilit si nici sanctionat decat in instanta. Uneori insa drepturile victimei sunt furate chiar de Justitie, adepta, la randul ei, a regimului guvernator al lui copy-paste. Intr-un articol publicat in revista „Alternativa Academica“, Dorin Isoc, profesor la Universitatea Tehnica din Cluj, dezbate un fenomen covarsitor ce domina invatamantul superior: furtul intelectual. El semnaleaza ca, in cazul unui proces de plagiat, petrecut la Universitatea din Timisoara, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a sanctionat instantele judecatoresti din Romania pentru aplicarea stramba a Legii drepturilor de autor. Profesorul Boldea de la Universitatea din Timisoara, reclamantul care a descoperit furtul intelectual savarsit de doi colegi de-ai sai, este, culmea, condamnat la amenda administrativa si la plata cheltuielilor de judecata de catre statul roman. In consecinta, el a sesizat CEDO, care, la randul sau, a atentionat organele romanesti de judecata cu privire la inechitatile petrecute in respectivul dosar. Din pacate, aceasta intamplare nu este singulara si fenomenul copiatului in mediul universitar a devenit un flagel. „Copiatul si plagiatul sunt fapte reprobabile care se indreapta impotriva creatiilor intelectuale, declara pentru Tribuna invatamantului profesorul Dorin Isoc. In esenta, ele urmaresc sa creeze confuzie intre creatorul adevarat si autorul declarat al unei opere fie ea literara, muzicala, stiintifica. Copiatul este o fapta primitiva, adauga domnul Isoc, prin care o persoana ajunge la informatia care ii este solicitata prin reproducerea ei neautorizata, cu scopul de a crea impresia ca-i apartine, ca a creat-o sau ca o cunoaste“. El crede ca proiectul antifrauda trebuie extins in intregul sistem de invatamant, acolo unde copiii si profesorii se achita de sarcinile educationale prin preluarea lectiilor gata facute, a comentariilor si eseurilor de pe referate.ro. In Romania nu exista indici exacti cu privire la situatia plagiatului, insa, in Australia, de exemplu, un studiu realizat recent de sase universitati a aratat o situatie ingrijoratoare: cel putin 14% dintre studentii colegiilor si facultatilor australiene fac lucrari folosind materiale de pe internet fara sa citeze sursa. Copyright-ul in licee Tot in Cluj, Grupul Roman pentru Alternativa Universitara si Reforma (GRAUR) a inaugurat, la 28 martie 2007, primul program din Romania si din Europa impotriva furtului intelectual, destinat elevilor. GRAUR considera ca este foarte importanta campania de informare asupra copyright-ului in licee si a implicatiilor sale sociale si economice. Dorin Isoc, consilier in proprietate industriala, agent de brevet european, membru in aceasta organizatie: „Reforma in viata societatii romanesti inseamna schimbarea unor mentalitati. Primii care au dreptul sa fie pregatiti pentru schimbare sunt tinerii“. Evenimentul a avut loc la sfarsitul lunii martie, la Liceul Mihai Eminescu din Cluj-Napoca, unde prof. univ. Dorin Isoc a sustinut conferinta „Copyright – creativitate, libertate, proprietate, civism“. Actiunea, ne-a asigurat dumnealui, va continua si in alte licee din Cluj-Napoca si apoi se va extinde si in alte localitati din tara. Grupul Roman pentru Alternativa Universitara si Reforma cauta studenti voluntari de la orice facultate care sa doreasca sa participe la aceasta campanie. Initiatorii programului impotriva furtului intelectual cred ca plagiatul poate fi evitat prin citarea corecta, prin multumiri adresate autorului si trimiterile in text catre textele originale. Este o indatorire a profesorului sa-i invete pe elevi cum si in ce situatii trebuie introduse citate, cum trebuie facute referirile si ce trebuie acestea sa includa. „Daca urmarim lantul consecintelor, marturiseste domnul Isoc, atunci se poate constata ca prima victima a plagiatului este ierarhia valorilor sociale. Daca prin furt si plagiat se poate parveni, ce rost mai au scoala si truda intelectuala“? Parvenitism prin furt intelectual Furtul sau folosirea fara mentionarea sursei, ori a avizului autorului, a unor idei sau fraze, care apar ulterior ca noi si originale, cu un alt autor, se numeste plagiat. Acesta consta in incalcarea regulilor proprietatii intelectuale, care inseamna, in fond, un abuz nerusinat, un fapt penal. Cuvantul „plagiat“ vine, spun unele surse, din latinescul „plagium“, care se traduce prin „a vinde altora sclavi furati sau care nu apartin vanzatorului“. Iata ca termenul si-a pastrat sensul originar, pentru ca el este si acum, din punct de vedere semantic, sinonim cu furt. Profesorul
Isoc subliniaza ca se copiaza orice: „propozitii sau paragrafe intregi din una sau mai multe surse; lucrari sau informatii care apartin altor persoane; citate substantiale din carti, articole, teze, lucrari practice si de seminar; articole comunicate in conferinte, rapoarte interne, note de curs sau benzi ale altor autori; depunerea in nume propriu a lucrarii unui alt student, cadru didactic sau cercetator, in intregime sau in parte; sunt utilizate idei, lucrari sau rezultate ale cercetarilor unei alte persoane; fisiere, algoritmi, tabele, grafice, poze sunt incluse intr-un text declarat original sau autentic s.a.“. Si tot dumnealui spune cu amaraciune ca, „din pacate, principalii promotori ai plagiatului sunt profesorii, cercetatorii, medicii, scriitorii, adica persoane menite sa reprezinte modele de conduita pentru tineret“. Din nefericire, lucrarile acestora realizate prin plagiat ii sustin in obtinerea titlurilor universitare, a promovarii in cariera. In fond, sindromul Beuran nu a fost inventat de doctorul acuzat de plagiat, ci de toti impostorii care-si atribuie, prin copiat, calitati de cercetator, profesor si cine mai stie cate alte titluri. El insa este accentuat de internet si de facilitatea sa de a prelua online lucrari de doctorat, de cercetare, articole, idei, poze. Plagiatul bazat pe texte din retea este acum numit plagiat online. Prin simpla metoda copy-paste, fiecare se poate achita de lucrarea ce i-a fost incredintata. Cum se poate lupta impotriva acestui flagel? Deocamdata doar cu ajutorul Legii 8. „In Statele Unite ale Americii, a copia pentru a trece un examen sau a plagia pentru a obtine un calificativ la promovarea unei discipline se pedepseste prin eliminarea din toate universitatile statului pe teritoriul caruia s-a petrecut fapta. Pedeapsa este deosebit de grava, fiindca orice cetatean se bucura numai in statul in care traieste de reduceri de taxe. Daca este alungat din statul in care traieste, el nu-si poate face studiile decat prin plata integrala a studiilor“, declara profesorul Isoc. Noi suntem departe de asemenea normalitati. La noi, normalitatea poarta numele de copy-paste. Sunt nenumarate exemple celebre de plagiat in cultura romana si universala, dar despre acestea, altadata. Poate cand campania antiplagiat va ajunge si in Capitala.
Tribuna invatamantului –Campanie împotriva plagiatului în mediul universitar nr. 1046
