Pregatirea Fizica Tehnico Tactila Si Mentala in Tenis

5/11/2018

PregatireaFizicaTehnico TactilaSiMentalain Tenis-slidepdf.com

JEAN BÂRCU PREGĂTIREA FIZICĂ, TEHNICO-TACTICĂ ŞI MENTALĂ ÎN TENIS

Universitatea SPIRU HARET http://slidepdf.com/reader/full/pregatirea-fizica-tehnico-tactila-si-mentala-in-tenis

5/11/2018


Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României BÂRCU, JEAN Pregătirea fizică, tehnico-tactică şi mentală în tenis / Bucureşti: Editura Fundaţiei România de 112p., 23,5 cm. Bibliogr. ISBN 973-725-166-0

Jean Bârcu Mâine , 2004–

796.342

© Editura Fundaţiei România de Mâine, 2005

Redactor: Octavian CHEŢAN Tehnoredactor: Vasilichia IONESCU Bun de tipar: 07.02.2005; Coli tipar: 7 Format: 16/70 100 ×

Editura şi Tipografia Fundaţiei România de Mâine Splaiul Independenţei nr.313, Bucureşti, s. 6, O.P. 83 Tel./Fax: 410 43 80; www.spiruharet.ro e-mail: [email protected] Universitatea SPIRU HARET http://slidepdf.com/reader/full/pregatirea-fizica-tehnico-tactila-si-mentala-in-tenis

5/11/2018


UNIVERSITATEA

SPIRU HARET

JEAN BÂRCU

PREGĂTIREA FIZICĂ, TEHNICO-TACTICĂ ŞI MENTALĂ ÎN TENIS

EDITURA FUNDAŢIEI ROMÂNIA DE MÂINE Bucureşti, 2005 Universitatea SPIRU HARET http://slidepdf.com/reader/full/pregatirea-fizica-tehnico-tactila-si-mentala-in-tenis

5/11/2018


Universitatea SPIRU HARET http://slidepdf.com/reader/full/pregatirea-fizica-tehnico-tactila-si-mentala-in-tenis

5/11/2018


CUPRINS

Prefa ţă ……………………………………………………………………………..

7

Introducere ………………………………………………………………………...

9

Puţină istorie ……………………………………………………………………….

11

Câteva noţiuni de antrenament …………………………………………………….

13

Planificare antrenamentului ………………………………………………………..

15

Exerciţiile de antrenament tehnico-tactice …………………………………………

20

Antrenamentul fizic al jucătorului de tenis ………………………………………...

73

Antrenamentul mental ……………………………………………………………..

96

Concluzie …………………………………………………………………………..

110

Bibliografie ………………………………………………………………………...

112

Universitatea SPIRU HARET

5

http://slidepdf.com/reader/full/pregatirea-fizica-tehnico-tactila-si-mentala-in-tenis

5/11/2018

6




5/11/2018


PREFAŢĂ

România are o tradi ţ ie de profesori, antrenori de tenis de câmp, competen ţ i şi pasiona ţ i, între care se cuvine a fi men ţ iona ţ i: Marin Bă din, Ş tefan Georgescu, Gunther Bosch, Alexe Bardan, Aurel Seg ă rceanu, Vasile Serester etc. şi care continuă ast ă zi cu Sever Dron, Dumitru H ă ră dă u, Floren ţ a Mihai, Jean Bârcu etc., f ă ră să -l uit ăm pe Ion Ţ iriac, care, în anii l980, a fost unul dintre cei mai aprecia ţ i din lume. Ilie N ă stase, Guillermo Vilas, Boris Beker şi al ţ ii au trecut prin mâinile lui. To ţ i ace şti profesori, antrenori de tenis au contribuit la succesul sportului românesc timp de câteva genera ţ ii. Cartea lui Jean Bârcu se adresează , în primul rând, studen ţ ilor care se preg ă tesc pentru a deveni antrenori, dar şi antrenorilor de tenis, tehnicienilor din aceast ă ramur ă de sport şi, în particular, celor care nu au posibilitatea s ă cunoască ultimele evolu ţ ii în domeniul antrenamentului. Tenisul de câmp este un sport în continu ă mi şcare. Se joacă repede, se love şte mingea din ce în ce mai devreme şi mai tare, tehnica de deplasare în teren a evoluat, fizicul se dezvolt ă la maximum şi tehnica este din ce în ce mai compl exă . Calit ăţ ile morale sunt determinante, aceste fiind înnă scute, acumulate prin experien ţă şi înt ăr ite prin metode specifice. A nu fi la curent cu ultimele evolu ţ ii ale tenisului modern înseamnă a fi condamnat la un e şec. Cartea lui Jean Bârcu reprezint ă o încercare de prezentare a acestei evolu ţ ii şi de explicare a ultimelor curente şi metode utilizate în tenisul modern, pe plan mondial. Îl cunosc pe Jean Bârcu de peste 30 de ani; mai întâi ca jucă tor şi „sparring partner” în România şi, mai târziu, ca antrenor solicitat în Fran ţ a. Când m-a contactat ca să -mi propună scrierea prefe ţ ei, şi după ce am citit cartea lui, nu am ezitat, deoarece o consider util ă şi u şor de în ţ eles. Aceast ă lucrare, complet ă şi simpl ă în acela şi timp, despre antrenamentul modern este un ajutor pre ţ ios pentru studen ţ ii facult ăţ ilor de educa ţ ie fizică şi sport, pentru to ţ i antrenorii de tenis. Autorul a rezumat într-o lucrare specializat ă o parte din cuno ştin ţ ele pe care le-a acumulat de-a lungul anilor. Publicând aceast ă lucrare, cu ajutorul Facult ăţ ii de Educa ţ ie Fizică şi Sport a Universit ăţ ii Spiru Haret, autorul î şi atinge scopul: acela de a- şi transmite dorin ţ a ca tradi ţ ia şi pasiunea tenisului să nu dispar ă niciodat ă . Virginia Ruzici Maestr ă emerit ă a sportului, Campioană mondial ă universitar ă , Tripl ă campioană europeană

Câ ştig ă toare a Turneului de Tenis de la Roland Garros


7


5/11/2018

8




5/11/2018


INTRODUCERE

Nu cred că ne în şel ăm afirmând că tenisul poate fi considerat unul dintre sporturile cele mai complete practicate în zilele noastre. El comport ă o sumă de aspecte tehnice (gesturi corecte şi mai ales eficace), tactice (trebuie utilizat ă lovitura cea mai eficace la momentul oportun), fizice (în ceea ce prive şte: viteza, coordonarea, for ţ a sau rezisten ţ a) sau mentale (trebuie depăşite: „frica” de a câ ştiga, frica de a pierde, stresul inerent meciului...). Pentru a deveni un bun jucă tor de tenis trebuie nu numai să fii talentat, dar şi să „munce şti” mult la antrenamente. Care este partea talentului nativ şi care a antrenamentului pe teren (munca)? Procentajul exact, 10%-90%, 20%-80%, variază în permanen ţă . După mai mul ţ i ani de prezen ţă pe terenurile de tenis din lume, atât în România, cât şi în Germania, Fran ţ a şi America, mi s-a p ă rut interesant să fac o sinteză a diverselor exerci ţ ii de antrenament utilizate la ora actual ă . Antrenamentul este evolutiv şi poate fi aplicat atât jucă torilor avansa ţ i, cât şi celor începă tori, în ordine sau în dezordine, „à la carte”, în func ţ ie de dorin ţ a antrenorului sau a jucă torului de a „lucra” o anumit ă lovitur ă sau schemă tactică . Bineîn ţ eles, el trebuie adaptat nivelului de joc respectiv, vârstei participan ţ ilor, numă rului şi eventual sexului lor. Am încercat s ă îl prezint cât mai cuprinză tor posibil în cele trei domenii principale şi indisociabile ale tenisului modern, care sunt: tehnico-tactic, fizic şi mental. Sper ca în acest fel să îi ajut pe colegii mei tineri, viitori antrenori de tenis, propunându-le un program simplu, variat şi eficace, dar şi pe jucă torii amatori ce vor să schimbe câteodat ă faimosul: „facem câteva mingi de încă lzire şi jucă m un meci”. Tuturor le urez mult succes! Autorul


9


5/11/2018


10



5/11/2018


PUŢINĂ ISTORIE

Încă din secolul al XII-lea, la curtea regală franceză se practica un sport pe care l-am putea califica drept str ămoş al tenisului şi care se numea: le jeu de pomme. Într-o sală închisă, cu parchet pe jos, se punea un fileu la mijloc. De jur împrejur, spectatorii stăteau în tribune acoperite de pe care mingea putea s ă sar ă şi să revină în teren. La origine, jocul se juca cu mâna goal ă (la pomme de la main) sau cu o paletă din lemn (un battoir ), până la apariţia primului cordaj din sârmă, în secolul al XIV-lea. O persoană din exterior lansa o minge, spunând: „tenez” ( ţineţi!), ceea ce s-a tradus în Anglia prin „tenis”. La fiecare punct câ ştigat, se înainta în teren cu 15 picioare, apoi cu 30, 45 şi se câştiga jocul la 60. Le jeu de pomme a fost mult timp la mod ă la cur ţile regale, unii regi fiind adevăraţi pasionaţi ai acestui joc: Louis X, care de altfel a murit la sfâr şitul unui meci, bând prea repede apă rece, la fel ca şi Charles VIII care s-a lovit la cap, din neatenţie, intrând pe teren, François I era un juc ător „foarte robust”, Henri II „avea un stil lipsit de eleganţă”, dar eficace şi agresiv, Henri IV era un foarte bun jucător-parior, care „la 27 octombrie 1594 a câştigat 400 ecu într-un meci”... Jocul a fost repede adoptat şi de femei, Anne de France şi, mai ales, regina Margot fiind adevărate campioane recunoscute şi admirate la vremea lor. Prin anii 1500, prizonierii englezi au inventat la rândul lor un joc adaptat pereţilor închisorilor unde erau închişi, care semăna cu squash-ul modern şi pe care l-au nimit: rachet-tennis. Acest joc se juca cu o minge din piele şi cu o paletă din lemn. Nobilii de la curtea regală a lui Henri VIII l-au adoptat sub o formă mai sofisticată şi, începând din 1509, l-au rebotezat, mai întâi, royal-tennis şi apoi real-tennis. Mult mai târziu, abia în anul 1872, o transformare esen ţială a apărut în real-tennis. Harry Gem a inventat mingea din cauciuc care sărea pe gazon. Astfel „the real-tennis” putea să iasă din sălile acoperite, unde era practicat până atunci, în aer liber, pe terenuri exterioare, cu iarbă. Un maior al armatei engleze, Walter Clepton Wingfield, gardian la închisoareacastel de la Wigfiel, unde erau închişi mai mulţi nobili francezi practicanţi ai jocului de pomme, printre care ducele Charles D’Orleans, a avut ideea comercială de a vinde o cutie ce conţinea aproape toate ustensilele necesare unui meci de real-tennis: mingi, două rachete, un fileu, o bandă albă pentru a delimita liniile şi o căr ţulie cu regulile jocului. Succesul a fost imediat şi a contribuit la popularizarea rapidă a real-tennisului, care a fost de altfel rebotezat sphairisticke, adică joc de minge, în greceşte. Ca una din particularităţi fa ţă de tenisul actual, jucătorii serveau din mijlocul terenului. Punctele se numărau la început ca la jeu de pomme, adică: 15, 30, 45, 60 (joc). Mai târziu, cu apariţia avantajelor, 45 a fost înlocuit cu 40, 50, avantaj, joc.


11


5/11/2018


De ce acest sistem de numerotare? Mai multe teorii sunt avansate, dintre care două par cele mai credibile: 1) pentru a prezenta scorul spectatorilor, arbitrii se serveau de un ceas pe care era uşor de marcat 15, 30, 45, 60. 2) terenul era compus din 4 „pietre regale”, fiecare cu o dimensiune de 15 picioare. În funcţie de scor, jucătorul avansa sau se retr ăgea pe piatra de dinainte sau da înapoi, deci, cu 15 puncte. În anul 1875, directorii unei reviste din Londra, care creaser ă cu cinci ani în urmă un club de criquet la Wimbledon, „The all England club”, au introdus în clubul lor acest nou sport la modă, spharisticke, în ideea de a diversifica activitatea clubului şi a atrage noi membri. Succesul a fost fulminant! Regulile, atât în ceea ce priveşte dimensiunile terenului, cât şi jocul propriu zis au fost modificate. Numele jocului a fost din nou schimbat, devenind „lawntennis”, ce poate fi tradus prin: tenis pe iarbă. De atunci şi până în zilele noastre, foarte puţine modificări au fost f ăcute. Primul turneu de la Wimbledon a fost disputat în iulie 1877. În fa ţa a 200 de spectatori înfocaţi, la 19 iulie 1877, Spencer Gore câştiga turneul şi surprindea întreaga lume printr-un joc de atac curajos. Ţinuta albă era obligatorie şi se compunea dintr-un pantalon lung, o cravată, o bluză şi o pălărie. Femeile nu au fost admise decât începând din 1877, în acelaşi timp cu proba de dublu, cu condiţia de a fi îmbr ăcate cu o rochie lungă cu corset, un pull-over cu guler pe gât şi o pălărie asortată. Renumele acestui nou sport ce avea atât de mare succes în Anglia a traversat rapid Oceanul Atlantic şi Canalul Mânecii. Primul club american de lawn-tenis ia fiinţă la New-Orlens şi primul turneu este organizat în 1897, pentru femei. În România, primul club de tenis este înfiinţat la Galaţi în anul 1898-1899 şi se numeşte „Galatz tennis Club”. Câţiva ani mai târziu, în anul 1912, se disput ă şi primul Campionat Naţional ai cărui laureaţi sunt: Mişu Stern, la bărbaţi, şi Maria Perieţeanu-Buzău, la femei. În acelaşi an se înfiinţează şi Federaţia Română de Tenis, mai precis Comisia Român ă de Tenis din cadrul F.S.S.R. În anul 1900, americanul Dwight Davis organizează la Cricket club of Boston o întâlnire anuală între echipele Angliei şi Americii, pe care o numeşte Cupa Davis. 13 ani mai târziu ia fiinţă şi Federaţia Internaţională de Tenis, la început compusă din numai 13 ţări. Primul turneu profesionist se dispută în 1926, la Madison Square Garden, la New York. În 1968, turneul de la Wimbledon accept ă jucătorii profesionişti, care până atunci nu erau admişii în turneele din Grand Chelem. Era tenisul open este deschisă!

12



5/11/2018


CÂTEVA NOŢIUNI DE ANTRENAMENT

Noţiunea de antrenament în tenis este recentă şi a apărut în a doua jumătate a secolului XX. Până atunci, am putea spune că nu s-a f ăcut nimic în acest domeniu, antrenamentul fiind utilizat într-un mod empiric, mai ales sub formă de încălzire înaintea meciului sau de exerciţii de inspiraţie militar ă. Putem cita şi câteva tentative mai mult sau mai puţin „originale” în genul Academiei de tenis-dans a lui Suzanne Lenglen de la Paris. Primul antrenor care a utilizat analitic şi permanent antrenamentul ca un instrument pedagogic indispensabil a fost Harry Hopman, creatorul faimoasei şcoli australiene: Laver, Rossewal, Roche, Newcombe... etc. Începând cu el, majoritatea antrenorilor au adoptat antrenamentul analitic de tenis, mai întâi copiind sau imitând programul lui Hopman, bazat pe exerciţii fizice şi repetate pe teren şi, apoi, inventând ei înşişi alte programe, în funcţie de cunoştinţele pe care le aveau. Cei mai „serioşi” dintre ei au creat sau au încercat să adapteze la tenis diverse teorii ştiinţifice utilizate în alte sporturi, bazate pe protocoale precise, în funcţie de anumiţi parametrii predefiniţi. Putem astfel cita mai multe teorii care au fost aplicate cu mai mult sau mai puţin succes în sport, în cursul ultimilor ani: – Bucla modernă a lui Adams (prima teorie modernă – 1971), întemeiată pe ideea că gesturile eficace realizate de un subiect lăsau o urmă pe creier (în memorie). Ea a fost la originea antrenamentelor care repetau, am putea spune imitau gesturile tehnice ideale, cele ale campionilor. – Teoria schemei a lui Richard Schmidt (1982) a demonstrat că teoria lui Adams nu era aplicabilă în ceea ce priveşte gesturile complexe. Ideea ei principală era că ceea ce se învaţă este o soluţie globală, care poate fi eficace doar printr-o serie de deprinderi apropiate, vecine. – Teoria ecologică a introdus noţiunea de antrenament în situaţii reale şi variate. După această teorie, for ţele care sunt utilizate în sport reacţionează în funcţie de mediul înconjur ător. – Teoria sistemelor dinamice a lui Kelso a pus întrebarea dacă trebuie sau nu să fie schimbate gesturile „originale”, cele care nu au o tehnică „clasică”. Plecând de la ideea că comportamentul fiecăruia depinde de trei elemente obiective: el însuşi, mediul înconjur ător şi acţiunea care trebuie realizată şi c ă există întotdeauna dilema între talentul care trebuie doar întreţinut şi munca necesar ă la antrenament pentru a putea progresa, teoria lui Kelso a tras concluzia că, pentru ca un antrenament să fie eficace, trebuie f ăcute patru lucruri: 1) destabilizate coordonările naturale (talentul); 2) – repetate noile situaţii; 3) – inventate coordonări noi; 4) – utilizate în permanenţă doar „feed-back”-urile eficace în ceea ce priveşte coordonările naturale.


13


5/11/2018


– În fine, metoda alosterică a lui Jordan (metoda didactică) a demonstrat că cel care învaţă (cel care se antrenează) este adevăratul autor al procesului de învăţare, ajutat de un vector care este profesorul (antrenorul). Pe teren, trebuie ca activitatea creativă să fie rezervată jucătorului; să existe o confruntare autentică între antrenor şi jucător în toate domeniile, o corelaţie permanentă între ceea ce jucătorul ştie să facă şi ceea ce este pe cale s ă înveţe; antrenorul trebuie să-şi ajute elevul să pună în practică ceea ce a învăţat sau ceea ce ştie. Toate aceste teorii şi metode şi multe altele au demonstrat de o manier ă incontestabilă eficacitatea antrenamentului în tenisul modern şi în sport, în general. Relaţia între un antrenament serios şi complet şi un nivel de joc ridicat este evidentă. Când acesta este bine organizat, riguros şi f ăcut în raport cu capacităţile şi dorinţele fiecărui jucător, el poate fi un ajutor important al competiţiei oficiale, singurul domeniu unde pot fi f ăcute progrese spectaculoase rapide. Puţini jucători sunt capabili să se antreneze individual, fixându-şi obiective precise şi fiind foarte riguroşi în executare acestor obiective. Prezenţa unui antrenor care asistă şi ajută jucătorul, care stabileşte împreună cu el programul de antrenament concret şi care dirijează acest program pe teren, este deosebit de benefică. Quod erat demonstrandum!

14



5/11/2018


PLANIFICAREA ANTRENAMENTULUI

Pentru a putea progresa, pentru a r ămâne motivat şi concentrat la antrenament, un jucător de tenis trebuie să fie nu numai ambiţios, dar şi să ştie unde vrea să ajungă, care este obiectivul preg ătirii sale. Acest obiectiv poate fi imediat (să câştige un meci), să vizeze o durată mai mult sau mai puţin lungă (un trimestru sau un an) sau, pur şi simplu, să implice un plan de carier ă. Programarea (ansamblul principiilor acţiunilor utilizate, al materialului necesar şi al ordinii în care aceste acţiuni vor fi executate) şi planificarea antreîn acest scop(procesul namentului prin care antrenorul reglează desf ăşurarea proiectului în timp) par indispensabile pentru a-l putea realiza cu succes. În funcţie de vârsta jucătorilor, de nivelul lor de joc, de obiectivele pe care le au şi de posibilităţile concrete în care se desf ăşoar ă activitatea (posibilităţi materiale, de timp disponibil, de structuri utilizate...), antrenorul are la îndemân ă mai multe feluri de planificări. Pentru majoritatea antrenorilor, care se ocupă de jucători de nivel mediu, de club, se impune o planificare anuală. Această planificare „clasică” este f ăcută ţinând cont de programul şcolar al ş ăţile de teren (mai ales iarna) de care antrenorul dispune. elevilor posibilit Doui ădesau trei antrenamente pe să ptămână, de o or ă şi jumătate fiecare (sau o or ă, dacă nu se poate altfel), dintre care unul fizic sau sub formă de meci dirijat, reprezintă o bază solidă pentru a obţine rezultate pozitive. În acest caz, perioada vacanţelor şcolare este utilizată pentru a participa la turnee sau, dacă nu sunt turnee, pentru a face stagii intensive de două-trei zile sau de o să ptămână. Vacanţa de var ă este momentul de vârf în ceea ce priveşte turneele, cel puţin jumătate dintre ele fiind jucate atunci. Putem cita patru perioade distincte, care se completează una pe alta într-un mod logic:

1) Din septembrie până în decembrie (perioadă de predominanţă a antrenamentului tehnic), – Tehnico-tactic: • revizia loviturilor de bază, • ameliorarea tehnică a lor, • învăţarea unor noi lovituri, • consolidarea loviturilor puternice, • învăţarea şi aplicarea câtorva tactici simple. – Fizic: • precizia şi ritmul în ceea ce prive şte jocul de picioare,

ţa,de • în rezisten prin alerg ă, ări lungi ( footings), de 15, 30, 45 minute sau mai mult, funcţie vârst


15


5/11/2018


• viteza (sprinturi pe distanţe scurte), • coordonarea (coarda de sărit...), • musculaţia uşoar ă (începând de la 16 ani). – Mental: • Exerciţii prin care pot fi descoperite cauzele anumitor blocaje tehnice sau tactice (joc stereotip, joc defensiv, atitudine negativ ă pe teren, lovituri „originale”...). 2) Din ianuarie până în aprilie (perioadă de predominanţă a antrenamentului fizic), – Tehnico-tactic: • ameliorarea noilor lovituri învăţate în primul trimestru, • învăţarea efectelor şi aplicarea lor mai accentuată, • joc mai rapid, mai precis şi mai puternic, • antrenament al anumitor situaţii de joc eficace, • joc liber, jucătorul impunându-şi un plan pe care să îl respecte. – Fizic: • joc de picioare avansând în minge, • viteza şi rezistenţa, • supleţea (streching), • musculaţia adaptată tenisului (serii rapide, exerciţii mai ales de pliometrie). – Mental: • Exerciţii dezvoltând încrederea în sine. 3) Din aprilie până în iulie (perioadă de predominanţă a antrenamentului tactic), – Tehnico-tactic: • continuarea antrenamentului tehnic al loviturilor de baz ă (întreţinerea lor), • „legăturile”: joc după linia de fund – atac la fileu, servici – voleu, retur – voleu, apărare – atac..., • tactici ofensive, bazate pe luarea de iniţiativă, • folosirea loviturilor definitive: dreapta de decalaj, rever în linie, atac cu dreapta de decalaj pe a doua minge de servici... – Fizic: • supleţea şi viteza, • întreţinerea tuturor calităţilor, • recuperarea şi relaxarea. – Mental: • Exerciţii de dezvoltare a agresivităţii pe teren. 4) Iulie, august (perioadă de turnee): – Antrenament tactic bazat pe situaţii întâlnite în meci. – Antrenament fizic, mai ales de recuperare şi relaxare: streching înainte şi după fiecare meci, footing de recuperare... – Antrenament mental utilizând feed-back-urile pozitive şi imaginaţia mentală, mai ales înaintea meciului sau în perioada de recuperare. Pentru jucătorii de nivel naţional, la acest program „de bază” trebuie adăugat: un antrenament individual să ptămânal (din septembrie până în martie); 3 pasaje de teste fizice (în septembrie, în decembrie şi în aprilie); un meci amical în fiecare weeck-end cu un jucător mai puternic; un calendar de turnee anuale con ţinând turnee de pregătire, de control, importante şi foarte importante (obiectivul principal al sezonului). 16



5/11/2018


În funcţie de vârsta lor, aceştia trebuie să dispute în cursul anului: – la 8 ani: 25 de meciuri oficiale (între 6şi 10 turnee) – la 9 ani: 30 de meciuri oficiale (între 9şi 12 turnee) – la 10 ani: 40 de meciuri oficiale (între 10 şi 15 turnee) – la 11 ani: 45 de meciuri oficiale (între 10 şi 15 turnee) – la 12 ani: 55 de meciuri oficiale (între 18 şi 22 de turnee) –– la la 14-16 13 ani:ani: 70-80 60-70 de de meciuri meciuri oficiale oficiale (între (între 18 18 şşii 25 25 de de turnee) turnee) În afar ă de acest macrociclu de pregătire lungă de un an, putem avea şi micro-cicluri de pregătire mai scurte, de 15 să ptămâni, de 3 luni, de 9 să ptămâni, de 7 să ptămâni (de reluare a antrenamentului), de 6 s ă ptămâni (de competiţie) sau adaptate fiecărui jucător, în funcţie de obiectivele lui personale. Dacă ne referim la o programare pe trei luni, avem de organizat 3 perioade distincte de antrenament: pregătirea, competiţia şi odihna. Sfâr şitul unei perioade de odihnă coincide cu începutul unei noi perioade de pregătire. De fapt, cele două perioade se încrucişează. În cazul ciclului de reluare a antrenamentului (de 7 s ă ptămâni), intensitatea acestuia difer ă de la o să ptămână la alta într-un mod calculat: – prima să ptămână, intensitate slabă – a doua să ptămână, intensitate medie – a treia să ptămână, intensitate slabă – a patra să ptămână, intensitate maximă – a cincea să ptămână, intensitate medie – a şasea să ptămână, intensitate slabă. În cazul ciclului de competiţie (de 6 să ptămâni), această intensitate a antrenamentului este din nou diferită: – prima să ptămână, intensitate maximă – a doua să ptămână, intensitate medie – a treia să ptămână, intensitate slabă – a patra să ptămână, intensitate maximă – a cincea să ptămână, intensitate medie – a şasea să ptămână, intensitate slabă. Jucătorii profesionişti, o dată ce au terminat perioada de preg ătire pentru reluarea competiţiei, au fiecare un sistem de planificare personală. ătorul ămână – Spre exemplu, Navratilova primade soă ptintensitate antrenament de intensitate medie; avea a douaurm să pt ămânmicro-ciclu: ă – antrenament maximă; a treia să ptămână – intensitate slabă; a patra şi a cincea să ptămână – turnee; a şasea să ptămână – relaxare şi odihnă activă (streching, masaj, footing lejer, alte sporturi: bassket, fotbal...). Apoi, reîncepea un ciclu de 6 s ă ptămâni. Pentru jucătorii de nivel naţional, care au obiceiul, posibilitatea şi motivaţia să se antreneze în fiecare zi, iată o propunere de planificare anuală, mai precis din luna septembrie până în luna iulie a anului următor, ţinând cont de calendarul şcolar: Primul ciclu de 9 să ptămâni (din septembrie până în noiembrie): – 3 să ptămâni de antrenament cu o intensitate normală, medie – l turneu de început de sezon (de control)


17


5/11/2018


– 2 să ptămâni de intensitate maximă – 1 turneu de preg ătire – 2 să ptămâni de recuperare şi antrenament lejer. Al doilea ciclu de 9 să ptămâni (din noiembrie până în ianuarie): – 4 să ptămâni de antrenament cu o intensitate medie ămâni de turnee de pregătire, cu aplicarea anumitor scheme tactice – 2 lasă pt „lucrate” antrenament – 1 să ptămână de antrenament mediu – 2 să ptămâni de recuperare şi antrenament lejer. Al treilea ciclu de 15 să ptămâni (de la jumătatea lunii ianuarie până în mai): - 2 să ptămâni şi jumătate de antrenament mediu + maxim - 3 să ptămâni şi jumătate de turnee + antrenament specific personalizat - 2 să ptămâni de turnee (obiectivul principal al iernii) - 2 să ptămâni de antrenament mediu - 3 să ptămâni de turnee (2) + antrenament normal - 1 să ptămână de antrenament mediu - 3 să ptămâni de turnee (obiectivul principal al anului) + preg ătirea detaliată a acestora. În ceea ce priveşte programul să ptămânal al jucătorilor de nivel naţional, iată două posibilităţi de programe, în funcţie de perioada de antrenament şi de obiectivul vizat: Programul normal (tendinţa actuală – 9 antrenamente pe să ptămână): – Luni = antrenament tenis (tehnico – tactic) + antrenament fizic – Mar ţi = antrenament tenis – Miercuri = antrenament tenis + antrenament fizic – Joi = antrenament tenis + antrenament fizic – Vineri = antrenament tenis – Sâmbătă = antrenament tenis – Duminică = odihnă Programul „şoc” (care pregăteşte un meci sau turneu important = 12 antrenamente pe să ptămână): – Luni = antrenament tenis + antrenament fizic – Mar ţi = antrenament tenis + antrenament fizic

– Miercuri = antrenament + antrenament Joi = antrenament tenis +tenis antrenament fizic fizic – Vineri = antrenament tenis – Sâmbătă = antrenament tenis + fizic – Duminică = antrenament de tenis lejer. În fine, în interiorul să ptămânii, iată care ni se pare a fi intensitatea zilnică optimă pentru un antrenament eficace: – Luni = 50% – Mar ţi = 80% – Miercuri = 100% – Joi = 100% 18



5/11/2018


– Vineri = 80% – Sâmbătă = 100% – Duminică = 30% sau odihnă. În concluzie, putem să afirmăm că, dacă privim pregătirea jucătorului în ansamblu, ca o planificare globală pe toată durata carierei sale, putem observa trei perioade distincte: – înainte de 14 ani, o perioadă de învăţare a tenisului în toate domeniile sale: tehnic, tactic, fizic şi mental – între 14 şi 25 de ani, o perioadă de ameliorare a „bazelor” învăţate înainte – dup ă 25 de ani, o perioadă de întreţinere a cunoştinţelor. Pentru fiecare din ceste perioade, atât antrenamentul propriu zis pe teren, cât şi obiectivele sau planificarea lui sunt diferite. Cu cât „bazele” învăţate înainte de 14 ani sunt bune, cu atât succesul viitor al jucătorului poate fi previzibil. 50% din jucătorii care au avut rezultate bune când erau copii au reuşit ca seniori. Dacă ne referim la fete, acest procent se apropie de 100%... Concluziile se impun de la sine!


19


5/11/2018


EXERCIŢIILE DE ANTRENAMENT TEHNICO-TACTICE

Patru familii de exerciţii pot fi folosite la antrenament: 1) – exerciţiile „clasice” (gamele); 2) exerciţiile „impuse” (secvenţe de joc impuse, lucrate cu scopul de a ameliora tehnica sau anumite aspecte tactice); 3) – exerciţiile „cu coşul de mingi” (folosite maiă pe alesteren); pentru ameliora eficacitatea loviturilor sau pentru a lucra pregătirea fizic 4) aexerci ţiile „mixte” (un compromis între exerciţiile cu coşul de mingi şi secvenţele impuse). Toate aceste familii de exerciţii se completează unele pe altele şi pot fi folosite separat sau împreună, în funcţie de obiectivele vizate. Două aspecte trebuie „lucrate” la fiecare antrenament: tehnicile cunoscute, deja antrenate şi care trebuie ameliorate în permanenţă şi tehnicile noi, care evoluează în funcţie de evoluţia recentă a jocului. În cronologia logică a unui antrenament modern, antrenorul trece prin mai multe etape: instalarea materialului, explicarea rapidă a obiectului, demonstraţia practică a execuţiei necesare (în special pentru copii şi începători), punerea în aplicare pe teren a exerciţiului, încercând să fie cât mai apropiat de realitatea meciului (de exemplu: exerciţii de 10-15 secunde urmate de 25 de secunde de pauză, ca în meci...=, returul informaţiei din partea jucătorului, bilanţul exerciţiului într-un mod pozitiv, evitând banalităţile de genul: „Ai jucat bine”, „P ăcat că nu ai atacat la 4-4 ...”, ci, mai degrab ă variind, adaptând şi la nevoie simplificând exerciţiile până la rezultatul dorit. Un antrenament-tip de o or ă şi jumătate poate fi organizat în felul următor: – încălzirea = 15 minute (5 minute alergare diferită în jurul terenului, 5 minute de streching, 5 minute de sprinturi şi (sau) coardă de sărit) – dou ă exerciţii tehnico-tactice evolutive cu aceeaşi temă = 2 x 20 de minute – serviciu cu coşul de mingi = 10 minute – joc liber aplicând temele lucrate înainte = 20 de minute – streching de relaxare = 5 minute. Pentru un antrenament de o or ă, păstrând aceeaşi organizare, trebuie doar diminuată durata fiecărui component. Dacă antrenamentul are o durată de 1 or ă şi 45 de minute, acesta poate fi divizat, spre exemplu, într-o or ă de antrenament tehnico-tactic şi 45 de minute de antrenament fizic. 20



5/11/2018


Când durata lui este şi mai mare (2 ore, 2 ore şi jumătate sau 3 ore) antrenamentul trebuie să fie complet (tehnico-tactic şi fizic), cu o temă principală (maximum două) şi fiind foarte atenţi la perioadele de odihnă şi de alimentare („folosind” banane, fructe uscate, ciocolată sau biscuiţi şi, mai ales, apă). Dreapta ă sau semi-închisă f ăr ă exagerare – prizăătirea închisconvex – preg ă sau cu ridicarea cotului şi apoi a braţului (Sampras) – lovirea mingii înaintea corpului, cu capul rachetei în întârziere faţă de încheietura mâinii şi accelerând la maximum în momentul impactului – mingea lovită înainte de a atinge punctul ei culminant, avansând şi folosind la maximum jocul picioarelor (plasate în linie, de semi-profil sau de faţă) – sfâr şitul loviturii relaxând braţul şi terminând sub umărul stâng, deasupra lui sau chiar şi deasupra umărului drept în funcţie de viteza mingii adversarului şi de scopul urmărit.

Reverul cu două mâini – priza neutr ă, continentală sau semi-închisă – pregătirea directă sau uşor convexă, lăsând capul rachetei deasupra încheieturii mâinii – lovirea mingii f ăr ă să se ridice cotul mâinii conducătoare şi traversând lung mingea în direcţia dorită – rol foarte important al mâinii plasate deasupra pe cotorul rachetei, atât în momentul loviturii cât şi pentru a da efecte mingii – sfâr şitul loviturii deasupra umărului drept. Reverul cu o mână – priza închisă – pregătirea convexă sau directă în funcţie de viteza mingii adversarului – lovirea mingii în faţa corpului accelerând la maximum braţul şi blocând încheietura – sfâr şitul loviturii cu braţul întins şi racheta în faţa umărului drept. Serviciul – priza deschisă sau neutr ă (continentală) – pregătirea amplă, concavă sau directă prin coordonarea braţelor şi terminându-se prin alinierea celor două braţe, umere şi coate în aceeaşi linie – aruncarea mingii în faţă şi puţin la dreapta – lovirea mingii accelerând la maximum braţul şi utilizând încheietura pentru a da efecte, în special plat pentru primul serviciu şi kick (lift agresiv) sau tăiat (slice) pentru a doua minge – sfâr şitul loviturii cu racheta în faţa corpului – jocul de picioare sărind şi recuperându-se pe piciorul stâng şi apoi avansând dreptul pe deasupra lui în teren. Smeciul – identic cu serviciul, singura diferen ţă situându-se la nivelul pregătirii mai rapide şi mai directe.


21


5/11/2018


Voleul – priza unică continentală sau uşor închisă în ambele păr ţi (dacă avem timp) – pregătirea loviturii foarte scurtă prin orientarea rachetei la dreapta sau la stânga în funcţie de direcţia mingii adversarului – lovirea mingii cu braţul întins şi cu încheietura blocată ţa corpului sfâr şitul loviturii cu racheta cu în fa – jocul de picioare coordonat lovirea mingii, cu piciorul stâng în dreapta şi cu piciorul drept în rever (dacă avem timp).

Din punct de vedere tactic, respectul câtorva principii de bază se impune: – scopul principal al fiecărui jucător este de a face punctul el însu şi şi nu de a aştepta greşeala adversarului – fiecare lovitur ă trebuie efectuată cu o intenţie tactică – din fundul terenului, trebuie mai întâi să rezistăm şi apoi să exploatăm terenul advers cu lovituri puternice şi plasate în unghiuri ă – schema tacticşăi în ideal fundul terenului este: joc în diagonal ă pentru a neutraliza adversarul liniedin pentru a-i face punctul – trebuie utilizat un joc – trei sferturi cu dreapta şi un sfert cu reverul – aceeaşi schemă tactică (3/4 – 1/4) trebuie utilizată şi pe al doilea serviciu al adversarului, agresându-l imediat – trebuie respectate zonele de securitate în atac şi în apărare (l metru în teren) – toate mingile scurte, din careul de serviciu sau de la mijlocul terenului, trebuie „terminate” – la serviciu, primul serviciu este plat în centru (unde fileul este mai mic) sau

tăiat spre exterior, doilea utilizând un efectînliftat agresiv ( kick ) – fiecare jucăiar toraltrebuie să se antreneze diverse scheme tactice eficace în filiera sa optimă. 100 de exerciţii diferite de antrenament tehnico-tactic sunt explicate într-un mod simplu în paginile următoare. Fiecare antrenor se poate „servi” dup ă cum doreşte, în funcţie de planningul său personal. Fiecare exerciţiu poate fi f ăcut odată sau de mai multe ori, pe o durat ă mai mult sau mai puţin lungă, cu un scop precis sau general. Altele pot fi adăugate în funcţie de experienţa fiecăruia.

22



5/11/2018


Dreapta în diagonal ă Desf ăşurarea exerciţiului: A şi B joacă în diagonală pe dreapta Obiectivul exerciţiului: Ameliorarea tehnicii, a regularităţii, lungimii

mingii

şi a efectelor pe dreapta.

Dreapta sau reverul în linie Desf ăşurarea exerciţiului: A şi B joacă în linie pe jumătate de teren.

Obiectivul exerci iului: Ameliorarea tehnicii de profil, a regularit ii, lungimii ăţ mingii şi a efectelor. ţ


23


5/11/2018


Dreapta şi voleul de dreapta în diagonal ă Desf ăşurarea exerciţiului: A şi B joacă în diagonală pe dreapta, A de pe fundul terenului şi B la fileu. Obiectivul exerciţiului: Joc în ritm, controlul mingii, viteza de execuţie, dublul.

Joc liber pe jumătate de teren în diagonal ă Desf ăşurarea exerciţiului: pe jumătate de

teren, A joacă de pe fundul

şi B la fileu. terenului (rolurile se pot inversa) Obiectivul exerci ţiului: Precizie, regularitate, tactica de dublu.

24



5/11/2018


Antrenamentul loviturii de dreapta Desf ăşurarea exerciţiului: cu coşul de mingi, B joacă cu dreapta vizând ţintele. Obiectivul exerciţiului: Tehnica loviturii de dreapta de faţă şi de profil, precizia şi lungimea mingii.

Dreapta de decalaj Desf ăşurarea exerciţiului:

cu coşul de mingi, B se decaleaz ă şi joacă

ă vizând ţintele. dreptei de decalaj. dreapta de decalajexerci definitiv Obiectivul ţiului: Ameliorarea


25


5/11/2018


Triunghiul pe dreapta Desf ăşurarea exerciţiului: B joacă cu dreapta o minge în linie îşi una în diagonală; C se deplasează şi joacă doar pe dreapta lui B. (după câteva schimburi,

se pot inversa rolurile) Pentru B = ameliorarea tehnică a dreptei, a preciziei şi a lungimii mingii; pentru C = regularitatea, precizia, rezisten ţa. Obiectivul exerciţiului:

Triunghiul dublat pe dreapta Desf ăşurarea exerciţiului: B joacă de două ori cu dreapta în linie şi diagonală; A se deplasează dreapta-stânga şi joacă mereu pe dreapta lui B.

Obiectivul exerci Pentru B =ţa,ameliorarea tehnicii şi a direc ţiei; pentru A =ţiului: precizia, rezisten regularitatea.

26

în

loviturii de dreapta



5/11/2018


Triunghiul în 3 pe dreapta Desf ăşurarea exerciţiului: A joacă cu dreapta în linie; C joacă o dată în diagonală şi o dată în linie. Obiectivul exerciţiului: Ameliorarea tehnică a

în diagonală; B joacă la fileu loviturii de dreapta, controlul

mingii, precizia, jocul de picioare.

Dreapta în diagonal ă şi în linie Desf ăşurarea exerciţiului: A şi B fac serii cu dreapta în diagonal ă; pe o minge mai scurtă ori unul ori altul avansează şi termină punctul în linie. Obiectivul exerciţiului: Ameliorarea trecerii de la jocul de pe fundul terenului în diagonală la jocul ofensiv în linie.


27


5/11/2018


Dreapta de decalaj Desf ăşurarea exerciţiului: cu coşul de mingi, pe mingile lansate în perimetru, A se decalează şi joacă doar cu dreapta vizând ţintele. Obiectivul exerciţiului: Ameliorarea dreptei de decalaj.

de antrenor

Triunghiul cu dreapta de pe fundul terenului şi la fileu Desf ăşurarea exerciţiului: A joacă cu dreapta în diagonală şi în linie; B rezistă la fileu. Obiectivul exerciţiului: Ameliorarea controlului pe dreapta de pe fundul terenului, jocului la fileu, jocului de picioare, tehnicii, rezisten ţei.

28



5/11/2018


Dreapta de decalaj Desf ăşurarea exerciţiului: B serveşte, se decalează şi face dreapta vizând ţintele; A face returul pe mijloc şi încearcă să se apere. Obiectivul exerciţiului: Ameliorarea dreptei de decalaj.

Reverul în diagonal ă Desf ăşurarea exerciţiului: A şi B joacă în diagonală pe

Obiectivul exerciţiului: şi a efectelor pe rever.

punctul cu

rever.

Ameliorarea tehnicii, a regularităţii, lungimii mingii


29


5/11/2018


Reverul şi voleul de rever în diagonal ă Desf ăşurarea exerciţiului: A şi B joacă în diagonală pe rever, A de pe fundul terenului şi B la fileu. Obiectivul exerciţiului: Joc în ritm, controlul mingii, viteza de execu ţie, dublul.

Triunghiul în 3 pe rever Desf ăşurarea exerciţiului: A joacă cu reverul în diagonală, B joacă în linie; C joacă o dată în linie, o dată în diagonală. Obiectivul exerciţiului: Ameliorarea tehnică a reverului, controlul

la fileu mingii,

precizia, jocul de picioare. 30



5/11/2018


Triunghiul pe rever Desf ăşurarea exerciţiului: A joacă pe rever o minge în diagonală şi o minge în linie; C joacă doar pe reverul lui A (după câteva schimburi, se pot inversa rolurile). Obiectivul exerciţiului: pentru A = ameliorarea tehnicii reverului, a direcţiei şi a preciziei; pentru C = regularitatea, rezisten ţa, precizia.

Triunghiul cu reverul de pe fundul terenului şi la fileu Desf ăşurarea exerciţiului: A joacă cu reverul în diagonală şi în linie; B rezistă la fileu. Obiectivul exerciţiului: Ameliorarea controlului pe rever de pe fundul terenului, a jocului la fileu, a jocului de picioare, a tehnicii, a rezisten ţei.


31


5/11/2018


Reverul în diagonal ă şi în linie sau dreapta de decalaj în linie Desf ăşurarea exerciţiului: A şi B fac serii de rever în diagonală; pe o minge scurtă ori unul ori altul avansează şi termină punctul cu reverul în linie sau cu

mai dreapta de decalaj în linie.

Obiectivul exerciţiului: Ameliorarea terenului în diagonală la jocul ofensiv în linie.

trecerii de la jocul de pe fundul

Optarul în 4 Desf ăşurarea exerciţiului:

A şi B joacă în diagonală, C şi D în linie (după câteva schimburi, se pot inversa rolurile). Obiectivul exerciţiului: regularitatea şi precizia după fundul terenului. 32



5/11/2018


Optarul Desf ăşurarea

exerciţiului:

A joacă în diagonală şi B în linie (după câteva

schimburi, se pot inversa rolurile). Obiectivul exerciţiului: regularitatea, precizia, rezistenţa după fundul terenului.

Optarul dublat Desf ăşurarea exerciţiului:

2 mingi în diagonală, una în linie şi se schimbă

diagonala. Obiectivul exerciţiului: ameliorarea tehnicii, controlului, regularităţii şi preciziei.


33


5/11/2018


Optarul în 3 Desf ăşurarea

exerciţiului:

Optarul în 3 Desf ăşurarea

exerciţiului:

A de pe fundul terenului şi B la fileu pe dreapta joacă în linie; C joacă în diagonală. Obiectivul exerciţiului: Controlul mingii, precizia, rezistenţa.

A de pe fundul terenului şi B la fileu pe rever joacă în linie; C joacă în diagonală. Obiectivul exerciţiului: Controlul mingii, precizia, rezistenţa. 34



5/11/2018


Ping-pong Desf ăşurarea exerciţiului: pe echipe de 2 juc ători, fiecare o dată şi lasă locul partenerului (ca la ping-pong). Obiectivul exerciţiului: Ameliorarea concentr ării, distracţia.

Apărarea terenului Desf ăşurarea exerciţiului: A şi B fac voleuri plasate încearcă să reziste, jucând o dată spre unul, o dată spre celălalt. Obiectivul exerciţiului:

şi a controlului la fileu.

atinge mingea

pe tot terenul; Ce

Ameliorarea jocului de apărare, a passing-shotului


35


5/11/2018


Apărare-atac Desf ăşurarea

exerciţiului:

A joacă în apărare; B loveşte mingea fiind cu

picioarele în interiorul terenului. Obiectivul exerciţiului: pentru B = să joace repede, atacând şi avansând în teren; pentru A = să se apere şi să reziste f ăr ă să facă greşeli.

Hopman Desf ăşurarea exerciţiului: cu coşul de mingi, A (sau antrenorul) trimite mingi în toate direcţiile; B rezistă cât mai mult (serii de 10-15-20 de mingi). Obiectivul exerciţiului: Ameliorarea jocului de apărare şi a rezistenţei.

36



5/11/2018


Rezisten ţ a şi voleul liftat Desf ăşurarea exerciţiului: cu coşul de mingi, serii de dreapta-rever avansând în teren şi de voleuri liftate de dreapta şi de rever (serii de 10-20-30 de mingi). Obiectivul exerciţiului: ameliorarea rezistenţei de pe linia de fund şi a

voleului liftat de la mijlocul terenului.

Viteza de deplasare Desf ăşurarea exerciţiului: cu coşul antrenor: scurtă pe dreapta, lungă pe rever,

de mingi, A joacă 3 mingi trimise de foarte scurtă pe rever; el nu are voie s ă fac voleuri (se poate face i începând invers). ă Obiectivul exerciţiului: ş Ameliorarea vitezei de deplasare pe teren.


37


5/11/2018


Viteza de deplasare lateral ă Desf ăşurarea exerciţiului: cu coşul de mingi, A joacă 3 mingi trimise de antrenor: rever în colţ, dreapta în colţ, rever foarte dificil (se poate face şi începând invers). Obiectivul exerciţiului: Ameliorarea deplasării laterale şi a passing-shotului.

Viteza de deplasare înainte-înapoi Desf ăşurarea exerciţiului: cu coşul de mingi, A joac ă 4 mingi trimise antrenor: scurtă pe dreapta, lungă pe dreapta, scurtă pe rever, lungă pe rever; el are voie să facă voleuri (se poate face şi începând invers). Obiectivul exerciţiului: Ameliorarea vitezei de deplasare înainte-înapoi.

38

de nu



5/11/2018


Viteza de execu ţ ie Desf ăşurarea exerciţiului:

cu coşul de mingi, A încearcă să joace toate mingile trimise foarte rapid de antrenor pe tot terenul. Obiectivul exerciţiului: Ameliorarea vitezei de execu ţie.

Lungimea mingii Desf ăşurarea exerciţiului: se adaugă un fileu suplimentar (sau un elastic) pe deasupra fileului normal; A şi B fac schimburi lungi pe deasupra noului fileu,

vizândObiectivul zonele indicate. exerciţiului: Ameliorarea lungimii mingii dup ă fundul terenului.


39


5/11/2018


Joc liber f ăr ă serviciu Desf ăşurarea exerciţiului: A şi B joacă două mingi pe mijlocul terenului şi apoi se joacă punctul (se pot da diferite teme: efectele, ap ărare-atac, jocul plasat, lung...). Obiectivul exerciţiului: Ameliorarea jocului în general.

Joc liber cu serviciu Desf ăşurarea exerciţiului:

A serveşte; B returnează şi se joacă punctul (se

ărare-atac, serviciu-voleu, pot daObiectivul diferite teme: efectele, retur-voleu...) exerci ţiului:apAmeliorarea jocului în general.

40



5/11/2018


Jocul în fine ţ e Desf ăşurarea exerciţiului: se joacă în careurile de serviciu, lovească mingea tare. Obiectivul exerciţiului: Încălzire, distracţie, ameliorarea scurtei.

f ăr ă să se

Jocul în culoar Desf ăşurarea exerciţiului: B şi D joacă doar în culoarul de dublu. Obiectivul exerciţiului: Ameliorarea preciziei, a concentr ării şi a controlului mingii, distracţie (se poate face şi ca încălzire).


41


5/11/2018


Turnanta Desf ăşurarea exerciţiului: fiecare jucător loveşte mingea terenului în partea cealaltă, cel care greşeşte este eliminat. Obiectivul exerciţiului: Încălzire, regularitate, distracţie.

o dată şi face turul

Turnanta 2 Desf ăşurarea exerciţiului: pe echipe, fiecare loveşte mingea o dată şi la coadă, partenerul continuând schimbul (seturi de 10-15-21 de puncte). Obiectivul exerciţiului: Joc de echipă, regularitate, distracţie.

42

trece



5/11/2018


Reflexul Desf ăşurarea exerciţiului: cu coşul de mingi, B se plasează pe fundul terenului, cu spatele la fileu; antrenorul trimite mingi cum vrea în stânga şi în dreapta; B încearcă să intercepteze cât mai multe mingi (serii de 10 mingi). Obiectivul exerciţiului: Ameliorarea concentr ării, a sensibilităţii auditive, distracţie.

Apărare-atac Desf ăşurarea exerciţiului: A joacă mereu din interiorul terenului; B se ap ăr ă şi joacă normal (după câteva schimburi, se pot inversa rolurile). Obiectivul exerciţiului: Ameliorarea jocului de atac şi de apărare. Universitatea SPIRU HARET

43


5/11/2018


Accelerarea jocului Desf ăşurarea exerciţiului: A şi B joacă r ămânând mereu în interiorul terenului. Obiectivul exerciţiului: Accelerarea jocului lovind mingea înainte de în ălţimea ei maximă.

Triunghiul cu voleul de dreapta Desf ăşurarea exerciţiului: A face voleuri de dreapta în diagonal ă şi în linie; B rezistă şi joacă toate mingile pe dreapta lui A. Obiectivul exerciţiului: Ameliorarea controlului pe voleul de dreapta, jocul de picioare la fileu, jocul de ap ărare, precizia, rezistenţa, passing-shotul. 44



5/11/2018


Triunghiul cu voleul de rever Desf ăşurarea exerciţiului: D face voleuri de rever în diagonală şi în linie; B rezistă şi joacă toate mingile pe reverul lui D. Obiectivul exerciţiului: Ameliorarea controlului pe voleul de rever, jocul de picioare la fileu, jocul de ap ărare, precizia, rezistenţa, passing-shotul.

Optarul la fileu şi pe fundul terenului Desf ăşurarea exerciţiului: A joacă în diagonală de pe fundul terenului; ă în linie laexerci B joacObiectivul fileu. ţiului: Controlul mingii, rezistenţa, precizia, tehnica. Universitatea SPIRU HARET

45


5/11/2018


Optarul la fileu şi pe fundul terenului Desf ăşurarea exerciţiului: A joacă în diagonală de pe fundul terenului; B joacă în diagonală la fileu. Obiectivul exerciţiului: Controlul mingii, rezistenţa, precizia, tehnica.

2 contra 1 Desf ăşurarea exerciţiului: cu coşul de mingi, C face passing-shoturi sau loburi pe mingi dificile trimise de antrenor; B încearcă să intercepteze; A joacă mingile pe care B nu le interceptează (se pot inversa rolurile după un set de 5-10-15 puncte). Obiectivul exerci iului:

şi a atenţiei. 46

ţ

Ameliorarea passing-shotului, lobului, jocului la fileu Universitatea SPIRU HARET


5/11/2018


Scurta pe dreapta Desf ăşurarea exerciţiului: cu coşul de mingi, pe o minge scurtă trimisă de antrenor, A avansează şi joacă lung în linie sau scurt în diagonală. Obiectivul exerciţiului: Ameliorarea vitezei de deplasare înainte şi a scurtei pe dreapta în diagonală.

Scurta pe rever Desf ăşurarea exerciţiului: cu coşul de mingi, pe o minge scurtă trimisă de antrenor, C avansează şi joacă lung în linie sau scurt în diagonală (contra-scurtă). Obiectivul exerciţiului:

în diagonală.

Ameliorarea deplasării înainte şi a scurtei de rever


47


5/11/2018


Passing-shotul şi lobul Desf ăşurarea exerciţiului: cu coşul de mingi, B face passing-shoturi sau loburi pe mingile forte dificile trimise în lateral de antrenor; A încearc ă să intercepteze (seturi de 5-10-15 puncte). Obiectivul exerciţiului: Ameliorarea passing-shotului şi a lobului ofensiv.

Passing-shot şi voleu Desf ăşurarea exerciţiului: cu coşul de mingi, B face passing-shoturi pe mingi dificile trimise de antrenor; A încearcă să intercepteze (seturi de 5-10-5 puncte şi se schimbă rolurile). Obiectivul exerci iului:

de joc. 48

ţ

Ameliorarea passing-shotului şi a voleului în situaţie Universitatea SPIRU HARET


5/11/2018


Triunghiul la fileu Desf ăşurarea exerciţiului: la fileu, A face un voleu în linie şi unul în diagonală; pe fundul terenului, B joac ă o dată în linie şi a doua oar ă în linie în passing-shot . Obiectivul exerciţiului: Controlul la fileu, jocul de apărare şi passing-shotul.

Atacul la fileu Desf ăşurarea exerciţiului: cu coşul de mingi, B avanseaz ă pe o minge scurtă trimisă de antrenor şi vizează ţintele; A încearcă să-l paseze şi se joacă

punctul (apoi se inversează rolurile). Obiectivul exerciţiului: Ameliorarea atacului la fileu şi a passing-shotului. Universitatea SPIRU HARET

49


5/11/2018


Apărare-atac Desf ăşurarea exerciţiului: amândoi jucătorii încep de pe fundul terenului; pe o minge scurtă A avansează şi încearcă să facă punctul. Obiectivul exerciţiului: Ameliorarea „legăturii” fundului terenului-fileu.

Jocul de atac Desf ăşurarea exerciţiului: cu coşul de mingi pe jumătate de teren, B avansează cu fiecare lovitur ă spre fileu, A se apăr ă şi rezistă. Obiectivul exerciţiului: Ameliorarea legăturii fundului terenului-fileu. 50



5/11/2018


Apărare-atac Desf ăşurarea exerciţiului: cu coşul de mingi, B joacă o minge din fundul terenului, una de atac la mijlocul terenului şi una la fileu, definitivă. Obiectivul exerciţiului: Ameliorarea „legăturii” apărare-atac.

Apărare-atac Desf ăşurarea

exerciţiului:

cu coşul de mingi, B face un passing în linie

şi sprinteaz ă unapvoleu (dreapta sau rever) la fileu undeleg joac scurt în diagonală. Obiectivul exerci ţiului: ăAmeliorarea ăturii ărare-atac. Universitatea SPIRU HARET

51


5/11/2018


Joc liber Desf ăşurarea exerciţiului: B serveşte a doua minge; A returnează în linie şi se joacă punctul. Obiectivul exerciţiului: Ameliorarea preciziei, regularităţii şi iniţiativei fiecăruia.

Voleu-voleu pe dreapta în diagonal ă Desf ăşurarea exerciţiului: A şi B fac serii de voleuri pe dreapta. Obiectivul exerciţiului: Ameliorarea tehnică a voleului de dreapta şi a jocului de picioare la fileu. 52



5/11/2018


Voleu-voleu pe rever în diagonal ă Desf ăşurarea exerciţiului: A şi B fac serii de voleuri pe rever. Obiectivul exerciţiului: Ameliorarea tehnică a voleului de rever şi a jocului de picioare la fileu.

Dreapta sau reverul şi voleul de dreapta sau de rever în linie Desf ăşurarea exerciţiului: A şi B joacă în linie, A de pe fundul terenului şi

B la fileu. Obiectivul exerciţiului: Joc în ritm, controlul mingii, viteza de execuţie, dublul. Universitatea SPIRU HARET

53


5/11/2018


Voleul în diagonal ă şi în linie cu dreapta Desf ăşurarea exerciţiului: A şi B fac serii de voleu-voleu cu dreapta în diagonală; A terminând punctul după câteva schimburi şi vizând ţinta. Obiectivul exerciţiului: Ameliorarea voleului de dreapta şi a schimbării ritmului la fileu.

Voleul în diagonal ă şi în linie pe rever Desf ăşurarea exerciţiului: A şi B fac serii de voleu-voleu pe rever în diagonală; A terminând punctul după câteva schimburi şi vizând ţinta. Obiectivul exerci iului:

ritmului la fileu. 54

ţ

Ameliorarea voleului pe rever şi a schimbării Universitatea SPIRU HARET


5/11/2018


Voleul pe dreapta Desf ăşurarea exerciţiului: cu coşul de mingi, B, C, D, E fac un voleu de dreapta în linie la sfâr şitul cursei vizând ţinta şi se replasează la coadă. Obiectivul exerciţiului: Ameliorarea voleului de dreapta într-o situaţie dificilă.

Voleul de rever Desf ăşurarea exerciţiului: cu coşul de mingi, B, C, D, E fac un voleu de rever la sfâr şitul cursei vizând ţinta. Obiectivul exerciţiului: Ameliorarea voleului de rever într-o situaţie dificilă. Universitatea SPIRU HARET

55


5/11/2018


Voleul avansând spre fileu Desf ăşurarea exerciţiului: cu coşul de mingi, B pleac ă de la linia mediană şi avansează cu fiecare minge spre fileu. Obiectivul exerciţiului: Ameliorarea voleului ofensiv.

Optarul în 4 la fileu Desf ăşurarea exerciţiului: la fileu, A şi B joacă în diagonală, C şi D în linie

(dupăObiectivul câteva schimburi, se pot inversa rolurile). exerciţiului: Tehnica voleului, jocul de picioare, controlul la fileu. 56



5/11/2018


Optarul la fileu Desf ăşurarea exerciţiului: A şi B joacă voleu-voleu, A în diagonală şi B în linie. Obiectivul exerciţiului: Ameliorarea controlului la fileu.

Voleul Desf ăşurarea exerciţiului: A şi B fac voleuri pe jumătate de teren în linie; C şi D se apăr ă. (după câteva schimburi, se pot inversa rolurile) Obiectivul exerciţiului: Tehnica voleului în linie şi a controlului de pe fundul terenului. Universitatea SPIRU HARET

57


5/11/2018


Jocul la fileu Desf ăşurarea exerciţiului: A şi B joacă plasat de pe fundul terenului; C rezistă la fileu şi încearcă să câştige punctul cu voleul. Obiectivul exerciţiului: Ameliorarea tehnicii şi a rezistenţei la fileu şi a controlului după fundul terenului.

Voleul de atac Desf ăşurarea exerciţiului: A şi B joacă voleu-voleu începând pe linia mediană şi avansând după fiecare minge. Obiectivul exerciţiului: Ameliorarea voleului de atac. 58



5/11/2018


Jocul la fileu Desf ăşurarea exerciţiului: pe jumătate de teren, B se ap ăr ă de pe fundul terenului; A la fileu face voleuri şi smeciuri. Obiectivul exerciţiului: Ameliorarea jocului la fileu.

Voleu-smeci Desf ăşurarea exerciţiului: cu coşul de mingi, serii de mingi trimise de antrenor: voleu de dreapta, voleu de rever, smeci. (serii de 10-15-20 de mingi) Obiectivul exerci iului:

picioare la fileu.

ţ

Ameliorarea „legăturii” voleu-smeci şi a jocului de Universitatea SPIRU HARET

59


5/11/2018


Viteza de execu ţ ie la fileu Desf ăşurarea exerciţiului: cu coşul de mingi, A încearc ă să joace toate mingile trimise foarte rapid de antrenor pe tot terenul. Obiectivul exerciţiului: Ameliorarea vitezei de execuţie la fileu.

Smeciul Desf ăşurarea exerciţiului: cu coşul de mingi, A şi B fac smeciuri în linie vizând ţintele şi revin să atingă fileul după fiecare smeci. Obiectivul exerciţiului:

înainte-înapoi. 60

Ameliorarea smeciului, a rezistenţei şi a cursei



5/11/2018


Smeciul Desf ăşurarea exerciţiului: cu coşul de mingi, B face smeciuri plasate vizând ţintele. Obiectivul exerciţiului: Ameliorarea smeciului plasat lung.

Smeciul Desf ăşurarea exerciţiului: cu coşul de mingi, B face smeciul şi atinge fileul cu racheta după fiecare smeci. Obiectivul exerci iului:

smeci.

ţ

Ameliorarea smeciului şi a replasării spre fileu după Universitatea SPIRU HARET

61


5/11/2018


Smeciul Desf ăşurarea exerciţiului: D face smeciuri; A, B, C fac loburi de ap ărare (Se pot face seturi de 10 sau 15 puncte). Obiectivul exerciţiului: Ameliorarea smeciului.

Serviciul Desf ăşurarea exerciţiului: cu coşul de mingi, A serve şte vizând ţintele. Obiectivul exerciţiului: Ameliorarea tehnicii serviciului, a efectelor, a preciziei şi a lungimii mingii. 62



5/11/2018


Returul de serviciu Desf ăşurarea exerciţiului: cu coşul de mingi, B serveşte de la linia mediană; A face returul (mai întâi, B anun ţă în ce colţ al careului serveşte şi apoi serveşte unde vrea). Obiectivul exerciţiului: Ameliorarea returului pe primul serviciu.

Returul Desf ăşurarea exerciţiului: B serveşte a doua minge cu efect; A face returul plasat, o dat ă în linie şi o dată în diagonală. Obiectivul exerciţiului: Ameliorarea returului de serviciu plasat. Universitatea SPIRU HARET

63


5/11/2018


Serviciu-retur Desf ăşurarea exerciţiului: A serveşte vizând ţintele; B returnează vizând şi ţ el intele (rolurile se pot schimba). Obiectivul exerciţiului: Ameliorarea preciziei la serviciu şi la retur.

Returul de serviciu avansând în teren Desf ăşurarea exerciţiului: B serveşte; când mingea pleacă din racheta sa, antrenorul plasat în spatele lui îl împinge pe A în teren; A face returul din interiorul terenului avansând în minge. Obiectivul exerciţiului: Ameliorarea returului ofensiv. 64



5/11/2018


Returul cu dreapta de decalaj Desf ăşurarea exerciţiului: B serveşte a doua minge pe mijlocul careului, A se decalează şi returnează puternic cu dreapta vizând ţintele. Obiectivul exerciţiului: Agresarea celei de-a doua mingi de serviciu.

Retur cu dreapta de decalaj Desf ăşurarea exerciţiului: A serveşte a doua minge pe mijlocul careului din stânga; B se decalează şi face punctul cu dreapta de decalaj vizând ţintele. Obiectivul exerci iului:

pe al doilea serviciu.

ţ

Ameliorarea luării iniţiativei cu dreapta de decalaj Universitatea SPIRU HARET

65


5/11/2018


Joc pe jumătate de teren Desf ăşurarea exerciţiului: B serveşte; A face returul în diagonală şi se joacă punctul pe jumătate de teren. Obiectivul exerciţiului: Ameliorarea jocului în diagonală (dublul).

Serviciu-voleu Desf ăşurarea exerciţiului: A serveşte; B returnează pe mijloc; a avansează şi face un voleu de dreapta în linie, apoi se joacă punctul. Obiectivul exerciţiului: Ameliorarea legăturii serviciu-voleu. 66



5/11/2018


Serviciu-voleu Desf ăşurarea exerciţiului: B serveşte; A returnează pe mijloc; B avanseaz ă şi face punctul cu voleul în diagonală. Obiectivul exerciţiului: Ameliorarea legăturii serviciu-voleu.

Serviciu-voleu şi retur-passing-shot Desf ăşurarea exerciţiului: B serveşte şi urcă la fileu; A returneaz ă în picioare şi face passing-shotul în linie (apoi rolurile se inversează). Obiectivul exerciţiului: Ameliorarea legăturilor serviciu-voleu şi retur-passing. Universitatea SPIRU HARET

67


5/11/2018


Serviciu-voleu Desf ăşurarea exerciţiului: A serveşte şi avansează spre fileu; B (sau antrenorul) lansează o minge şi se joacă voleu-voleu în diagonală. Obiectivul exerciţiului: Ameliorarea „legăturii” serviciu-voleu şi a jocului la fileu.

Serviciu-voleu pe jum ătate de teren Desf ăşurarea exerciţiului: A serveşte şi avansează la fileu; B returnează în diagonală şi se joacă punctul pe jumătate de teren. Obiectivul exerciţiului: Ameliorarea legăturii serviciu-voleu şi a jocului de dublu. 68



5/11/2018


Serviciu-voleu-smeci Desf ăşurarea exerciţiului: A serveşte; B returnează pe mijloc; A avansează şi face voleulŞ B face un lob de apărare; B face punctul cu smeciul. Obiectivul exerciţiului: Ameliorarea legăturii serviciu-joc la fileu.

Serviciu-voleu, 2 contra l Desf ăşurarea exerciţiului: A serveşte; B returnează pe mijloc; A avansează şi face voleul în linie, apoi se joac ă punctul A împotriva lui B şi C. Obiectivul exerci iului:

Ameliorarea legăturii serviciu-voleu, a rezistenţei la fileu şi a jocului la fileu ţîn general. Universitatea SPIRU HARET

69


5/11/2018


Retur-voleu Desf ăşurarea şi urcă la fileu.

exerciţiului:

Obiectivul exerciţiului:

A serveşte a doua minge; B returneaz ă avansând

Atacarea celei de-a doua mingi de serviciu.

Serviciu-voleu şi retur-voleu Desf ăşurarea exerciţiului: A serveşte liftat şi urcă la fileu; D face returul în picioare şi urcă şi el la fileu, apoi se joacă punctul. Obiectivul exerci iului:

ţ ă ş Ameliorarea controlului şi a legăturii retur-voleu pentru D.leg turii serviciu-voleu pentru A i a 70



5/11/2018


Intercep ţ ia în dublu Desf ăşurarea exerciţiului: A serveşte pe rever; B returnează pe mijloc; C interceptează la fileu şi face punctul. Obiectivul exerciţiului: Ameliorarea intercepţiei în jocul de dublu.

Dublul Desf ăşurarea exerciţiului: C serveşte; A returnează în linie; D face voleul în ă; B intercepteaz ă şi seAmeliorarea diagonal joacă punctul. Obiectivul exerciţiului: jocului de dublu. Universitatea SPIRU HARET

71


5/11/2018


Dublul Desf ăşurarea exerciţiului: A serveşte; C returneaz ă în diagonală; B şi D încearcă să intercepteze la fileu. Obiectivul exerciţiului: Ameliorarea jocului de dublu.

Dublul indian Desf ăşurarea exerciţiului: A serveşte; B se plasează pe mijloc sub fileu şi, în funcţie de tactica prestabilită, interceptează la stânga sau la dreapta; A schimb ă în consecinţă. Obiectivul exerci iului:

scheme. 72

ţ

Ameliorarea tacticii în dublu prin aplicarea unei noi Universitatea SPIRU HARET


5/11/2018


ANTRENAMENTUL FIZIC AL JUCĂTORULUI DE TENIS

Un jucător de tenis modern nu poate s ă fie competitiv f ăr ă să aibă o condiţie fizică perfectă. Perioada când, în ciuda câtorva kilograme suplimentare, el reu şea totuşi să se menţină la un nivel de joc ridicat este terminată. Astăzi, doar cei care au un fizic de atlet devin campioni. Pentru aceasta, un program de antrenament fizic complet şi riguros este indispensabil. Făr ă să intr ăm în detaliul proceselor bioenergetice utilizate, antrenorul trebuie să fie atent la: vârsta, sexul, perioadele de creştere, de transformare în momentul adolescenţei şi de pregătire în care se află jucătorul. În funcţie de aceşti parametrii, putem spune că: – Până la 11 ani trebuie privilegiat antrenamentul bazat pe viteză, coordonare şi supleţe (anaerobie alactică). – de la 11 la 13-14 ani, (perioada adolescenţei) se pot adăuga cursele lungi ( footing) şi se poate începe antrenamentul for ţei f ăr ă greutăţi. (aerobie alactică); – la 13-14 ani pentru fete şi 15-16 ani pentru băieţi, se pot introduce şi exerciţiile de rezistenţă (anaerobie lactică); – în fine, începând de la 15-16 ani, în funcţie de stadiul de dezvoltare morfologică, în scopul de a ameliora for ţa, se pot începe într-un mod evolutiv exerciţiile de musculaţie, favorizându-le pe cele de pliometrie (anaerobie lactică şi aerobie). În funcţie de vârstă, volumul orar săptămânal este următorul: 1) În perioada de pregătire (septembrie-decembrie) – 9-10 ani = 2x1 or ă, – 11-12 ani = 3x1 or ă, – 13-14 ani = 4x1 or ă, – 15-16 ani = 5x1 or ă. 2) În perioada de competiţii secundare (ianuarie-aprilie): – 9-10 ani = 1 or ă, – 11-12 ani = 1 or ă şi jumătate, – 13-14 ani = 3 ore, – 15-16 ani = 4 ore.


73


5/11/2018


3) În perioada de competiţii principale (aprilie-august): – 9-10 ani = 1 or ă, – 11–12 ani = 1 or ă şi jumătate, – 13-14 ani = 3 ore, – 15-16 ani = 4 ore. În să ptămânile cu turneu, acest volum se împarte în două. Ca şi în cazul antrenamentului tehnic, putem vorbi de un program anual de pregătire fizică, după cum urmează: 1) Perioada de pregătire generală (septembrie-decembrie): – 40%-50% pregătire generală (aerobie), – 10%-20% viteză, – 20% musculaţie cu sau f ăr ă greutăţi, în funcţie de vârstă, – 20% coordonare, stretching, recuperare.

ţiilor secundare 2) Perioada (ianuarie-aprilie): competi – 30% preg ătire general ă, – 30% viteză şi rezistenţă, – 20% musculaţie, – 20% adresa, stretching. 3) Perioada competiţiilor principale (aprilie-august): – 20% pregătire generală, – 20% viteză, – 10% musculaţie, – 50% stretching, recuperare. În să ptămânile cu turneu, stretchingul şi recuperarea pot „urca” până la 60%, iar antrenamentul fizic se reduce doar la o pregătire generală uşoar ă (30%) şi la întreţinerea vitezei (10%). Patru axe de pregătire trebuie favorizate: – coordon ările, – ameliorarea puterii, – capacităţile bioenergetice, – recuperarea. Dacă analizăm în detaliu durata de joc efectivă pe oră în cursul unui meci de tenis, putem observa că: • la bărbaţi, durata medie de joc pe or ă este de: – între 10 şi 25 de minute pe zgur ă – între 6 şi 11 minute pe ciment – între 4 minute şi 30 şi 8 minute pe iarbă. • la femei, durata medie de joc pe or ă este de: – între 12 şi 29 de minute pe zgur ă – între 12 şi 25 de minute pe ciment – între 8 şi 14 minute pe iarbă. 74



5/11/2018


În funcţie de această constatare, putem remarca că toţi jucătorii pot fi clasaţi în trei categorii distincte: – jucătorii ce au randament maxim când durata medie de joc nu dep ăşeşte 10 minute pe or ă = filiera scurtă (Sampras, Ivanisevici, Davenport) – jucătorii ce au randament maxim când durata medie de joc se situează între ă = filiera medie 10 şi 14-15 Kuerten, Hingis) – jucăminute torii cepeauor randament maxim(Agassi, când durata medie de joc dep ăşeşte 15 minute pe or ă = filiera lungă (Chang, Brughera, Sanchez). Într-un meci de tenis, fiecare jucător încearcă să impună celuilalt filiera sa optimă. Cel care reuşeşte, câştigă meciul. Spre exemplu, finala de acum câ ţiva ani de la Roland Garros între Chang (filiera lungă) şi Edberg (filiera scurtă). După ce a condus cu două seturi la unu, Edberg s-a „pr ă buşit” în ultimele două seturi pierzând meciul. Durata medie de joc a fost de 15 minute şi 40 de secunde pe or ă. Chang a reuşit să-i impună lui Edberg filiera sa de joc optimă!

Pentru antrenori, aceste constatări conduc la două obligaţii; 1) să cunoască filiera de joc optimă a jucătorului său; 2) să-l antreneze în această filier ă unde o să aibă cele mai bune rezultate şi nicidecum, într-un mod stereotip, într-o filier ă contra-natur ă. În paginile care urmează, sunt explicate câteva exerciţii individuale sau circuite de pregătire fizică, având toate specificitatea de a putea fi f ăcute pe terenul de tenis. În cazul circuitelor, care reprezintă de fapt un antrenament complet, exerci ţii individuale pot fi adăugate sau schimbate în funcţie de scopul antrenamentului şi de experienţa antrenorului. Repetându-le de mai multe ori (de 5, 6 sau 7 ori), adăugând încălzirea la început (15 minute), un sport colectiv (fotbal, basket, handbal = 20-30 de minute) şi stretchingul de relaxare de la sfâr şit, obţinem un antrenament fizic complet şi plăcut pentru jucători de 1 or ă, 1 or ă şi jumătate. În fine, testele fizice prezentate şi baremurile rezultatelor în funcţie de vârsta şi de sexul jucătorilor, sunt cele utilizate actualmente de Federaţia Franceză de Tenis. Pentru a avea o idee clar ă asupra potenţialului fizic al jucătorilor antrenaţii, ele trebuie repetate de 3 ori pe an: în septembrie, decembrie şi aprilie. Pentru a le reuşi, jucătorii (mai ales cei de nivel naţional) trebuie să obţină minimum nota: 8 din 20 în septembrie, 12 din 20 în decembrie şi 14 din 20 în aprilie. În ceea ce priveşte testul lui Luc Leger, o casetă auditivă (disponibilă la comandă) este indispensabilă.


75


5/11/2018


Sprintul Desf ăşurarea exerciţiului: serii de sprinturi între liniile terenului de tenis. Obiectivul exerciţiului: Ameliorarea vitezei de deplasare pe teren.

Jocul de picioare în linie Desf ăşurarea exerciţiului: paşi rapizi la dreapta şi la stânga culoarului de dublu şi imitarea gestului la voleu (se poate face f ăr ă rachetă şi sărind după un piciorObiectivul pe altul f ăr ăexerci să se ţpiard echilibrul). „micului” joc de picioare. iuluiă: Ameliorarea 76



5/11/2018


Sprint înainte-înapoi Desf ăşurarea exerciţiului: se împarte por ţiunea situată între linia de fund şi linia mediată în 5; se fac 5 sprinturi înainte-înapoi f ăr ă să se oprească (2-3 serii de 5 sprinturi). Obiectivul exerciţiului: Ameliorarea sprintului înainte-înapoi pe distanţe scurte şi a rezistenţei la efort.

Evantaiul * Desf ăşurarea exerciţiului: plecând de la nivelul rachetei, se adună una câte una cele 5 mingi dispuse în colţurile terenului şi se depun pe rachetă (dreptacii pleacă la dreapta şi stângacii la stânga). Obiectivul exerciţiului: Viteza de deplasare, coordonarea, rezistenţa + testele fizice anuale. *

Vezi tabelul cu restul evantaiului. Universitatea SPIRU HARET

77


5/11/2018


i n a 8 1 9 u r t n e p l u m e r a B – i u l u i a t n a v e l u t s e T

78



5/11/2018


În jurul terenului Desf ăşurarea exerciţiului: sprint în jurul terenului, r ămânând mereu cu faţa la fileu (...înainte, ... înapoi, ... în lateral). Obiectivul exerciţiului: Ameliorarea diferitelor forme de deplasare utilizate într-un meci de tenis.

Pentatlon* Desf ăşurarea exerciţiului: plecând după loc, 5 sărituri în lungime la rând şi terminând pe amândouă picioarele. Obiectivul exerciţiului: Ameliorarea velocităţii picioarelor + testele fizice anuale. *

Vezi tabelul cu testul pentatlonului. Universitatea SPIRU HARET

79


5/11/2018


i n a 8 1 9 u r t n e p l u m e r a B – i u l u l n o t a t n e p l u t s e T

80



5/11/2018


Aruncarea mingii de oin ă* Desf ăşurarea exerciţiului: f ăr ă elan, se aruncă mingea de oină; până la 12 ani se foloseşte o minge de 300 de grame şi apoi una de 500 de grame. Obiectivul exerciţiului: Ameliorarea for ţei în braţ + teste fizice anuale.

*

Vezi tabelul respectiv. Universitatea SPIRU HARET

81


5/11/2018


i n a 8 1 9 u r t n e p l u m e r a B – ă n i o e d i i g i n m i i r ă c n u r a l u t s e T

82



5/11/2018


Naveta* Desf ăşurarea exerciţiului: 5 sprinturi între cele dou ă linii ale terenului de simplu; se întoarce mereu înspre fileu, punând un picior în culoar (o dat ă stângul, o dată dreptul). Obiectivul exerciţiului: Ameliorarea vitezei de deplasare şi de coordonare (frânare) + testele fizice anuale.

*

Vezi tabelul respectiv. Universitatea SPIRU HARET

83


5/11/2018


i n a 8 1 9 u r t n e p l u m e r a B – i e t e v a n l u t s e T

84



5/11/2018


Suple ţ ea* Desf ăşurarea exerciţiului: pe o bancă (sau pe un scaun stabil) fiecare juc ător la rândul său încearcă să coboare cât mai jos f ăr ă să îndoaie genunchii. Obiectivul exerciţiului: Ameliorarea supleţei + testele fizice anuale.

*

Vezi tabelul cu testul „supleţei”. Universitatea SPIRU HARET

85


5/11/2018


i n a 8 1 9 u r t n e p l u m e r a B – i ţ e l p u s l u t s e T

86



5/11/2018


Testul lui Luc Leger * Desf ăşurarea exerciţiului: în funcţie de un ritm lent la început şi din ce în ce mai rapid apoi, dat de o casetă audio, pe o distanţă de 20 de metri, jucătorii încearcă să reziste cât mai mult (să treacă cât mai multe paliere) f ăr ă să fie distanţaţi faţă de ritm (se elimină cei ce au 2-3 metri de întârziere fa ţă de bip). Obiectivul exerciţiului: Ameliorarea rezistenţei + testele fizice anuale.

*

Vezi tabelul lui Leger. Universitatea SPIRU HARET

87


5/11/2018


i n a 8 1 9 u r t n e p l u m e r a B – r e g e L i u l l u t s e T

88



5/11/2018


Sprintul înainte-înapoi Desf ăşurarea exerciţiului: 3 sprinturi înainte-înapoi până la linia de fund, linia mediană şi fileu (2-3 serii de 3 sprinturi plecând de la gard). Obiectivul exerciţiului: Ameliorarea sprintului înainte-înapoi şi a rezistenţei.

Circuit de preg ătire fizică general ă 1 Desf ăşurarea exerciţiului: 1 = 10 abdominali; 2 = 50 sărituri cu coarda; 3 = degajare laterală în jurul cutiilor de mingi; 4 = 10 sărituri laterale în cercuri; 5 = 40 de sărituri cu coarda; 6 = sărituri pe două picioare în cercuri; 7 = 30 de sărituri cu coarda; 8 = 10-15 flotări; 9 = 20 de stepuri (10 pe un picior, 10 pe altul); 10 = 20 de sărituri exerci cu coarda. (se pot face 5-6-7 formei serii, înfizice funcţiegenerale. de perioada de pregătire). ţiului: Ameliorarea Obiectivul


89


5/11/2018


Circuit de preg ătire fizică general ă 2 Desf ăşurarea exerciţiului: 1 = 10 abdominali simpli + 10 abdominali încrucişaţi + 10 abdominali inversaţi; 2 = 10x6 sărituri peste banca mică sau garduri de atletism; 3 = 10 sărituri în cercuri pe piciorul drept şi 10 sărituri pe piciorul stâng; 4 = aruncarea mingii medicinale de 1 kg: 10 aruncări stând pe genunchi şi 20 normale; 5 = step pe bancă, 10 serii, 5 pe piciorul stâng şi 5 pe piciorul drept. Obiectivul exerciţiului: Ameliorarea formei fizice generale.

90



5/11/2018


Circuit de aruncări Desf ăşurarea exerciţiului: 1 = cu mingea medicinală de 1 kg: 10 aruncări de profil pe piciorul din spate, 10 aruncări de profil pe piciorul din faţă, 10 aruncări de profil întors la stânga, 10 aruncări de profil întors la dreapta; 2 = cu mingea medicinală de 2 kg, 4 aruncări încercând să se atingă ţinta; 3 = cu mingea medicinală de 1 kg, 6 aruncări ca un serviciu la gard retr ăgându-se încet până la linia mediană; 4 = cu elasticul, 5x10 dreapta, 5x10 rever, 5x10 voleu; 5 = cu mingea medicinală de 1 kg, 10 „pase” cu dreapta şi 10 „pase” cu serviciul din cerc în cerc (se pot face 5-6-7 circuituri la rând, cu pauză între fiecare). Obiectivul exerciţiului: Ameliorarea for ţei şi a coordonării.


91


5/11/2018


Circuit de vitez ă Desf ăşurarea exerciţiului1: = cursă cu călcâiul la fund, sărind după un picior pe altul în extensie, cu genunchii la piept, accelerând progresiv; 2 = în 2, cu o mână la spate, se ating picioarele adversarului care se fereşte, într-un perimetru foarte mic (de 3 ori l minut); 3 = în 2, se deplasează de la un semn la altul: în lateral, în sprint (3 serii); 4 = alergare rapidă ocolind toate „obstacolele” (5 minute); 5 = alergare rapidă în jurul terenului r ămânând mereu cu faţa la fileu (sprint înainte, înapoi, în lateral, 3 curse complete). Obiectivul exerciţiului: Ameliorarea vitezei de deplasare pe teren.

92



5/11/2018


l e b a t – e c i z i f r o l e t s e t e l e t t a l u z e R


93


5/11/2018


STRETCHING

94



5/11/2018


STRETCHING DE RELAXARE


95


5/11/2018


ANTRENAMENTUL MENTAL

Dacă în domeniul tehnico-tactic, returul este un domeniu înc ă nu îndeajuns exploatat şi de viitor, antrenamentul mental al jucătorului de tenis este, la ora actuală, într-o fază de început. Totuşi, două posibilităţi de utilizare ale lui se pot dovedi foarte utile: – pentru a descoperi şi depăşi anumite probleme sau blocaje tehnico-tactice sau fizice întâlnite de jucător în cursul carierei sale – ca o componentă suplimentar ă a antrenamentului „clasic”, utilizată în scopul de a anticipa, interpreta, înţelege şi exploata reacţiile adversarului. Domeniul de activitate psihologică este atât de vast, ramificaţiile sale sunt atât de diverse (sofrologia, imaginaţia mentală, analiza psihologică, chiar şi yoga...), încât o alegere subiectivă se impune. În cazul nostru, această alegere s-sa f ăcut ţinând cont mai ales de realitatea mondială actuală şi de tehnicile eficace cele mai utilizate. Făr ă a ne considera psihologi şi cu atât mai puţin psihiatrii, putem încerca să explicăm succint o nouă tehnică de antrenament mental uşor de aplicat şi care dă rezultate foarte bune. Este vorba de P.N.L. (programarea neuro-lingvistă), o componentă disidentă a psihologiei clasice, tehnică ce „vine” din America şi care s-a născut în anul 1972, din întâlnirea unui informatician şi a unui lingvist: John Grinder şi Richard Bandler. Ei s-au bazat pe observarea comportamentelor utilizate de persoanele eficace în domeniul comunicării. În felul acesta, ei au putut generaliza câteva constante comportamentale şi au elaborat anumite modele ce pot fi utilizate cu succes în practică. Programarea neuro-lingvistă este o metodă modernă şi performantă de ă, de încu ţelegere comunicare, mijloc de aexplorare comportamentelor umane şi de un transformare relaţiilor personal între indivizi, scopul aincluderii lor într-o perspectivă de evoluţie pozitivă. Prin programare se înţelege o anumită strategie a proceselor interne f ăcute într-o ordine precisă. Termenul neuro corespunde percepţiilor senzoriale (cele 5 sensuri) şi se refer ă la emoţii şi la reacţiile pe care acestea le declanşează. În fine, prin lingvistă ne referim la mijlocele de comunicare umană, verbale sau neverbale, pe care le folosim pentru a comunica. ţie permanentă. Dacă se atinge unul trei componente o corelaafectate. dintreÎn ele,cele celelalte două sunt înexist modă automat

96



5/11/2018


Un termen important în P.N.L. este cel de cartea lumii. Prin acest termen se înţelege reprezentarea pe care fiecare dintre noi o are despre ceea ce se întâmplă în contextul în care trăim. Această reprezentare personală a lumii depinde de mai mulţi factori: – suma experienţelor tr ăite – mediul profesional, familial, social, cultural în care evoluăm = educaţia – cele 5 simţuri (văzul, auzul, pipăitul, mirosul şi gustul), ce pot fi interpretate ca adevărate filtre de percepere a realit ăţii înconjur ătoare. În funcţie de aceste elemente, fiecare îşi face propriul său punct de vedere, propria sa carte a lumii. Într-un mod natural, fiecare se plasează în centru lei şi are tendinţa să creadă că propria carte a lumii este lumea. De fapt, cea mai bun ă carte a lumii este cea care ofer ă cea mai mare libertate. A comunica înseamnă a putea schimba căr ţile lumii personale între noi, a ţine cont de punctul de vedere al celuilalt şi de a încerca să îl facem să îl înţeleagă pe al nostru într-un mod civilizat. Mai multe constatări pot fi f ăcute: – cartea lumii nu este lumea – relaţia de încredere primează asupra conţinutului – nu realitatea ne limitează, ci ideea pe care ne-o facem despre realitate – elementul principal al unei acţiuni este cel simplu, nu cel rigid – singurele limite adevărate sunt: vreau / nu vreau; îmi place / nu-mi place. Referindu-ne la antrenamentul de tenis, putem spune că dacă faci întotdeauna ceea ce ştii să faci o să obţii rezultatele la care te a ştepţi. Dacă aceste rezultate îţi convin, nu trebuie să schimbi nimic, dacă nu, totul o să fie mai bine decât ceea ce faci acum! Filtrul percepţiilor = cele 5 simţuri Pentru a percepe realitatea înconjur ătoare, ne folosim cu toţi de cele 5 simţuri: văzul, auzul, pipăitul, mirosul şi gustul. Aceste 5 simţuri ne permit să intr ăm în contact cu „realitatea”, să stocăm evenimentele tr ăite şi să le reactualizăm la nevoie la fiecare moment (feed-back ). Unii dintre noi sunt mai întâi vizuali, ei „v ăd” jocul, alţii auditivi şi alţii pipăitori, cei care „simt” ceea ce se întâmplă. Toate aceste capacităţi de percepţie senzoriale pot fi ameliorate printr-un antrenament permanent. Importan ţa acestei amelior ări pentru a juca mai bine, în special în tenis, sport bazat pe senzaţii, este evidenţă. Căile de acces pentru a-l înţelege pe celălalt (jucătorul, antrenorul, adversarul). Există repere concrete care ne permit să înţelegem cum celălalt îşi reprezintă lumea. El poate fi audiv, vizual, senzitiv... Spre exemplu, reperele din vorbirea curentă ne informează dacă propria carte sa a lumii este mai mult în func ţie de ceea ce „vede” decât ceea ce „aude”. Pentru a avea o bună comunicare cu el şi pentru a crea o relaţie amicală, trebuie utilizat acelaşi gen de repertoriu, trebuie vorbită aceeaşi „limbă”. Dimpotrivă, dacă vrem să ne opunem, trebuie adoptată o atitudine diametral opusă.


97


5/11/2018


Mai multe căi de acces pot fi utilizate pentru a-l în ţelege pe celălalt, pentru a „descifra” eventualele sale stări de nervozitate, ner ă bdare, frică sau dimpotrivă de calm sau de încredere în sine şi pentru a ne folosi de aceast ă analiză în scopul de a obţine un avantaj, ori pentru a crea o stare de congruenţă (înţelegere): – „limbajul” simţurilor – expresiile feţei şi a ochilor (vizual construit sau rememorat) – calibrarea, f ăr ă să ajungă la imitarea celuilalt. Raportul cu celălalt Pentru a comunica cu celălalt (elev, adversar...) în condiţii bune, este important să ştim cum să creăm un context pozitiv. Stabilire raportului trebuie să creeze o relaţie de încredere şi să comunice atât la nivel conştient sau inconştient un mesaj pozitiv de genul: „Sunt gata s ă ascult şi să accept punctul tău de vedere!” Sincronizarea cu celălalt, mai ales în cazul primei întâlniri, se poate face printr-un efect de oglindă (adoptarea aceloraşi atitudini) sau printr-un efect de ecou (aceleaşi teme de conversaţie, formularea identică a cuvintelor...). Aceasta nu înseamnă însă imitarea celuilalt, ci doar adoptarea unei atitudini prietenoase şi deschise. Limbajul Limbajul este un ansamblu de semne şi simboluri arbitrare prin care ne codificăm experienţele tr ăite. Cu ajutorul cuvintelor exprimăm ceea ce percepem a fi realitatea f ăr ă însă a o înlocui (cuvântul „câine” nu latr ă, cuvântul „benzină” nu umple rezervorul maşinii...). El poate fi verbal (cuvinte, fraze = 7% din comunicare) sau non-verbal sau inconştient (atitudini = 93% din comunicare!). Pentru a ameliora comunicarea, condiţie obligatorie a unei relaţii fructuoase antrenor-jucător, mai multe tehnici pot fi utilizate. Făr ă a intra în detaliul lor, putem cita: – chestionarul limbajului (metamodelul) – utilizarea feed-backului, mai ales cel pozitiv – curba lui Bandura, care a demonstrat că pentru a anticipa comportamentul viitor al cuiva trebuie studiat comportamentul său trecut. Atingerea obiectivului Atingerea obiectivului reprezintă scopul final al antrenamentului. ă ă ş corectÎnainte posibil.îns de a-l atinge trebuie s începem prin a-l defini cât mai clar i mai Această definiţie se face în funcţie de trei elemente: – stadiul final dorit (ce vreau?) – criteriile care ne permit să ştim dacă obiectivul a fost realizat (teste periodice) – un alt test care permite eventual să se decidă o nouă acţiune, cea precedentă fiind terminată, sau să se modifice testul dacă el s-a dovedit depăşit. Putem sintetiza sistemul atingerii obiectivului în felul următor: Stadiu prezent ⇒ Semnal de alarmă ⇒ Criterii de reuşită ⇒ Acţiuni ⇒

⇒

ă Stadiu realizate de reuăşitdeclan dorit. SemnalTest de alarm şator este descoperirea unei

98

probleme.



5/11/2018


Pentru ca ea să fie rezolvată, trebuie să o analizăm într-o ipoteză dinamică. Întrebarea care trebuie pusă este: „Cum să ajungem de la stadiul actual (problemă) la stadiul dorit (obiectiv) ţinând cont şi de cauzele trecute (feed-back)?” Mai multe tehnici de comunicare ne pot ajuta în această direcţie: – trebuie să vorbim des la prima persoană, folosind verbe de acţiune; ăm ăîntr-un trebuie să degrab ne exprim modaşa, pozitiv, frazele de genul „Nu face a –şa!”, ci mai ă „Dac ai să faci o să seevitând întâmple următorul lucru”; – trebuie să precizăm bine termenii utilizaţi evitând generalizările ineficace, ci dimpotrivă intrând în detaliul acţiunii de realizat; – trebuie să fim realişti, formulând obiective rezonabile; – trebuie să facem diferenţa între obiectivul dorit, metoda utilizată şi mijloacele necesare; – trebuie să explicăm bine presupunerile f ăcute. O dată ce formularea obiectivului a fost f ăcută într-un mod corect, o strategie trebuie pusă în aplicare pentru atingerea lui, ceea ce ne va obliga să trecem prin mai multe etape: 1) alegerea obiectivului („Ce vreau cu adevărat să obţin?”); 2) definirea criteriilor de motivaţie („Ce este important pentru mine dacă am să realizez obiectivul?”; 3) proiectarea în viitor („În ce stare o să fiu când obiectivul va fi atins?”); 4) obstacolele care stau în cale („Ce mă împiedică la ora actuală să-l ating?”); 5) consecinţele posibile ale realizării obiectivului („Ce sunt gata să accept pentru a-l atinge?”); 6) resursele în faţa obstacolelor (trebuie f ăcută lista lor); 7) etapa următoare („Care este etapa următoare?”). Modelul S.C.O.R.E. Modelul S.C.O.R.E. (simptome, cauze, obiective, resurse, efecte) pune în lumină elementele permiţând organizarea eficace a informaţiei indiferent de obiective sau de modificări. Aceste elemente reprezintă cantitatea minimă de informaţii care trebuie aleasă în scopul de a obţine schimbări. Dacă avem în vedere trecutul, trebuie analizate cauzele ( „care este cauza?”), dacă studiem prezentul, trebuie să avem în vedere simptomele (fizice) iar dacă vrem să prevedem viitorul, ne referim la obiective şi efecte. şi potpozi ă durata ţac prezente fi utilizate peă toat Resursele sunt Antrenorul se plaseaz ă într-o ţie extern (meta-pozi încercând să aibă ie)ţiunii. o vedere de ansamblu. Nivelele logice În amintirile fiecăruia, există o clasificare f ăcută în funcţie de anumite categorii naturale. Acestea sunt cele 6 niveluri logice care ne permit să descoperim punctele de blocaj sau să înţelegem cauzele reuşitei acţiunii întreprinse. Ele sunt: 1) identitatea, persoana care sunt („Cine?”); 2) credinţele, ce cred despre mine şi despre ceilalţi („De ce?”); 3) capacităţile, de ce sunt capabil („Cum?”);


99


5/11/2018


4) comportamentele, ceea ce fac („Ce?”); 5) mediul înconjurător, lumea în care tr ăiesc („Unde, când, cu cine?”); 6) nivelul spiritual, familia, ţara („Încă cu cine?”). Rolul fiecăruia este de a organiza informaţia nivelului interior. Schimbând ceva, aceasta poate atinge, dar nu într-un mod obligatoriu nivelul superior. În schimb, dacă se produce o modificare la nivel superior, aceasta afecteaz ă obligatoriu nivelurile inferioare. Această confuzie de nivelurile este la originea problemelor între două persoane. Spre exemplu, antrenorul spune jucătorului: „Nu mi-a plăcut cum ai jucat ieri!” Acesta poate avea două reacţii: 1. „Sunt foarte slab, mai bine să las de tenis”. 2. „Am jucat prost ieri, dar dacă mă antrenez bine pot să joc mai bine altădată”. Faptul că antrenorului nu i-a plăcut cum a jucat elevul său ieri, nu înseamnă că el nu-i place în general. O analiză logică trebuie să disocieze emoţiile şi rezultatul. Când fiecare nivel este în concordan ţă cu nivelul celorlalţi (sau al celuilalt), ajungem la un stadiu de înţelegere reciprocă foarte benefică pentru o relaţie antrenor-jucător eficace. Este ceea ce se numeşte stadiul de „congruenţă”. Simplificând la maximum, acesta dar putea fi considerat ca unul dintre sco purile principale ale P.N.L.-ului: identificarea, ocolirea sau eliminarea problemelor sau conflictelor şi ajungerea la un stadiu de înţelegere cu ceilalţi. Alte scopuri urmărite sunt: – adoptarea unei atitudini încrezătoare şi pozitive în orice împrejurare; – identificarea şi combaterea anumitor blocaje personale; – înţelegerea şi anticiparea reacţiilor adversarului în funcţie de comportamentul şi atitudinile sale exterioare; – folosirea feed-bck -urilor pozitive la antrenament. În continuare, sunt prezentate mai multe exerciţii simple ce pot fi f ăcute oriunde şi care tratează aproape toate temele abordate mai sus. Ca şi în cazul celorlalte forme de antrenament „clasic”, cu cât ele sunt „lucrate” mai des, cu atât vor da rezultate mai bune. Se poate remarca că există elevi sensibili la acest gen de pregătire şi care îl consider ă ca un plus în antrenamentul lor şi alţii, recalcitranţi, închişi şi care nu „văd” interesul lor. În acest caz, antrenorul trebuie să analizeze reacţiile obţinute şi să propună elevilor din ultima categorie o altă formă de pregătire psihologică la care ei pot fi mai sensibili. 100



5/11/2018


Cartea lumii Obiectiv: Explorarea surprizei 1. Găsiţi o situaţie de comunicaţie unde rezultatul n-a fost cel pe care l-aţi aşteptat. Îi propuneţi unui coleg antrenor mai tânăr un post important. După criteriile d-voastre personale, postul fiind foarte interesant, el nu poate decât să accepte. Rezultat = el refuză postul şi pare nemulţumit. 2. Printre propunerile următoare, alegeţi-le pe cele care vi se par cele mai probabile: – ignoraţi experienţa (valorile, criteriile, situaţiile tr ăite) sau nevoile celuilalt; – credeaţi că nevoile şi experienţa celuilalt erau aceleaşi ca ale dvs.; – credeaţi că nevoile şi experienţa celuilalt erau aceleaşi ca ale oricărui altuia care ar fi fost în locul lui; – nevoile şi experienţa celuilalt erau atât de diferite de ale dvs. încât le-aţi ignorat. 3. Nefiind atens la această persoană, ce a-ţi pierdut? (o experienţă, rezolvarea unei anumite probleme...) 4. Data următoare? Ce concluzii trageţi pentru viitor? Încercaţi să cunoaşteţi mai bine persoana pe care o aveţi în faţă, înainte să îi propuneţi ceva?

Reperele Obiectiv: limbajului Pentru a descoperi dacă celălalt este vizual, auditiv sau senzitiv şi pentru a utiliza acelaşi limbaj ca el.

VIZUAL A vedea Obscur Vag Perspectivă

AUDITIV A auzi A asculta Armonie Am putea spune

SENZITIV A simţi Cald/rece A lua A penetra

OLFACTV/GUST Gust Dulce Acru Sărat

Imagine Viziune A ilustra A supraveghea A clarifica A expune Flash În ceaţă etc...

De acord A vorbi Surd A amplifica A cânta A trânti A mormăi A parazita etc...

A cădea Iritat Impact A ţine în mână Tactil Acţiune A agăţa Moale etc...

Amar A aprecia Miroase tare Odorat A resimţi Siropos Gust r ămas etc...


101


5/11/2018


Exerciţiu: Indicaţi în faţa fiecărui cuvânt dacă este vorba de vizuali (V), auditivi (A) sau senzitivi (S) A vedea A spune

A asculta A atinge

A simţi Solid Concret Flash Presiune A vorbi De acord A privi Colorat Zgomot A ascunde Ritm Conectat A vizualiza Scenă

Luminos ă Perspectiv Tensiune Imagine Orizont A ar ăta În contact Melodios Relaxat Dezacord Clar Sensibil Ferm A striga R ăni

Limbajul simţurilor Obiectiv: În funcţie de limbajul curent utilizat, putem deduce dacă interlocutorul nostru este senzitiv, auditiv sau vizual. MESAJUL Vă înţeleg Vreau să vă comunic ceva Ce gândiţi despre munca voastr ă?

AUDITIV Simt că aveţi dreptate Simţiţi ce vreau să spun? Care este opina voastr ă în

SENZITIV Văd ceea ce vreţi să spuneţi Vreau să vă ar ăt ceva. Daţi-mi o imagine despre ceea ce

Dacă trebuie să faceţi un bilanţ...

legătur ă cu... Cum simţiţi că o să-l faceţi?

vreţi Cum vedeţi acest bilanţ?

Simţiţi ceea ce trebuie să faceţi? Care este sentimentul vostru?

Vedeţi ce trebuie f ăcut? Cum vedeţi situaţia?

Înţelegeţi ceea ce trebuie f ăcut? Cum puteţi să analizaţi situaţia?

102

OLFACTV/GUST Aud perfect ceea ce vreţi să spuneţi Ascultaţi bine ceea ce vreau să vă spun. Ce vreţi să-mi spuneţi? Ce-o să spuneţi când o să-l prezentaţi? Mă înţelegeţi bine? Ce puteţi să-mi spuneţi despre...



5/11/2018


Reperele calibrării cu celălalt Obiectiv: Studiul atitudinii celuilalt, ce ne va permite s ă îl cunoaştem mai bine şi să ne calibr ăm cu el. Mobilitatea Deasupra La dreapta, la În jos în stânga, în ochilor orizontului, drept stânga, la nivelul jos în dreapta, sub înainte, pupile orizontului orizont dilatate Poziţia capului Tras spre spate Urechea întoarsă În jos şi la dreapta înspre cel ce vorbeşte, atingându-şi obrazul sau tâmpla Respiraţia Tare şi din piept Uniformă Profundă, din abdomen Ritmul vorbirii Rapid Ritmat şi uniform Lent, cu pauze lungi Tonalitatea vocii Din nas, Melodioasă Lentă şi profundă, şi cu rezonanţă stridentă vioaie Culoarea pielii Pală Uniformă Roşie, caldă Tonicitatea Umerii drepţi Ritmată, cu Relaxată şi apoi muscular ă şi abdomenul mişcări regulate cu mişcări bruşte contractat Exerciţiu 1: Un elev povesteşte două întâmplări: una tristă, face o pauză şi una veselă. Un alt elev stă în faţa lui şi îl ascultă adoptând o atitudine identică, o atitudine opusă, sau opusă la început şi identică la sfâr şit. Ceilalţi elevi asistă la scenă şi o interpretează. Exerciţiu 2: Trei persoane, A, B şi C, fiecare trecând prin cele trei poziţii. 1) A îi povesteşte lui B o situaţie tr ăită de el în care comunicaţia cu altcineva era proastă. B îi pune întrebări pentru a-l face să precizeze situaţia. (Spre exemplu: „Ce-ai f ăcut?”, „Ce-ai simţit?”, „Ce-ai văzut?”...) C se calibrează cu A şi notează schimbările fizice ale acestuia (gesturi, culoarea pielii, mişcarea ochilor, tonul vocii...). 2) B se desincronizează de A, schimbând subiectul într-un mod brusc (Ex.: „Ce-ai mâncat la prânz?”) 3) B reface acelaşi exerciţiu cu A, cerându-i să povestească o situaţie când comunicarea era bună. 4) C raportează ce a notat despre A şi B. Limbajul Obiectiv: Utilizarea detaliată a limbajului în scopul amelior ării rezultatului. Două persoane, A şi B, f ăcând exerciţiul fiecare la rândul lui. A propune o frază şi B r ăspunde punând întrebări. B nu începe niciodată punând întrebarea: „De ce?”, care poate conduce la un conflict. „Nu pot să fac ceea ce-mi ceri”. Întrebă ri: Exemplu: „Ce te împiedică să faci ce- ţ i cer?” „Am jucat ă ri: un meci perfect”. Întreb


103


5/11/2018


„Am o foarte bună relaţie cu el”. Întrebă ri: „Ne întâlnim des şi facem bilanţul”. Întrebă ri: „El spunea că ar putea fi interesat de acest model de rachet ă”. Întrebă ri: „Ar trebui să nu te mai îngrijorezi.” Întrebă ri: „Trebuie să îl ajut pe acest jucător”. Întrebă ri: „Ei nu ating niciodată obiectivele pe care şi le-au propus la antrenament”. Întrebă ri: „Aşa trebuie să faci!” Întrebă ri: „Te antrenezi prea mult, de ce nu te odihneşti puţin?” Întrebă ri: „Antrenorul nu este atent la ceea ce fac.” Întrebă ri: „Nu fac niciodată ceva bine.” Întrebă ri: „El mă ignor ă”. Întrebă ri: „Nu înţeleg nimic când începe să explice teoria.” Întrebă ri: „Nu pot să-i spun adevărul.” Întrebă ri:

Întrebările din maieutică Obiectiv: Pentru a rezolva o problemă sau o situaţie de blocaj. ţă (înţelegere) cu celălalt, îi putem După ăce instalat relaţde ie dou de congruen pune întreb rileam urm ătoare o(serii ă întrebări): – Ce vrei? – Ce vrei cu adevărat? – Ce înţelegi prin...? – În detaliu? – Cât este de important pentru tine? – Dacă ai să obţi ceea ce vrei, ce o să câştigi?

– Cum o să ştii că ai atins obiectivul? – Imaginează-ţi că ţi-ai atins obiectivul. Ce vezi? Ce auzi? Ce simţi? 104



5/11/2018


– Ce te împiedică? – Ce o să se întâmple dacă...? (consecinţele posibile) – Ce te-ar ajuta să ajungi la...? (resursele necesare) – Ce preţ eşti gata să plăteşti ca să ajungi la...? – Ce rişti să pierzi dacă ai să-ţi atingi obiectivul? – Care sunt astăzi beneficiile ascunse care te împiedică să-ţi atingi obiectivul? – Ce este mai important pentru tine? – Merită? – Care este etapa următoare? – Cum „vezi” viitorul?

Feed-backul pozitiv (planul ce trebuie respectat) Obiectiv: Utilizarea feed-backului în scopul amelior ării acţiunii viitoare şi a ştinţelor pozitive sau încercărilor eficace deja utilizate. fixăriiSe cuno caut ă eliminarea feed-backurilor negative şi, în consecinţă, progresarea.

1) Mi-a plăcut: – – – 2) Am învăţat: – – – 3) Vă propun: – – – Şi/sau, îmi propun: – – –

Curba lui Bandura Obiectiv: Anticiparea comportamentului viitor în funcţie de cel trecut. Justificarea reuşitei. Identificarea diferenţei între ceea ce vrem s ă facem şi ceea ce facem cu adevărat. 1) Identificarea şi recadrarea eşecului în feed-back – Ce experienţă sau situaţie vi se pare a fi un eşec? – Ce-aţi învăţat din această experienţă? – Care este partea ei pozitiv ă? – Ce crede i c trebuie schimbat în comportamentul vostru pentru a atinge ţ ă obiectivul?


105


5/11/2018


2) Recadrarea percepţiei negative a propriei identităţi – Înlocuiţi punctele de suspensie din fraza următoare: Nu din cauză că sunt un... (identitate negativă )..., ci pentru că am nevoie să dezvolt o... (învăţ area unei noi tehnici)... 3) Descoperirea avantajelor de a nu atinge obiectivul vizat (obişnuinţa, beneficiile secundare, experienţele trecute...) Identifică beneficiile, intenţiile pozitive şi posibilităţile noi de reuşită. „Avantajele acestui... (comportamentul problematic) sunt: – – – Aceste avantaje pot fi menţinute sau compensate prin... (alte posibilităţi care menţin beneficiile secundare): – – – 4) Identificarea ideilor negative care blochează schimbările şi recadrarea lor într-un context pozitiv. „Care sunt ideile care mă împiedică să fac schimbări? („Nu sunt destul de bun”, „Oricum, n-o să meargă”...): – – – Ce intenţie pozitivă se ascunde în spatele fiecărei idei negative? (frica de a eşua, dorinţa de a se proteja, de a nu avea speran ţe irealizabile...) Ce mijloace interne şi externe am pentru a atinge obiectivul? (ajutor exterior...) – – – 5) Căutarea unor contexte de stabilitate şi securitate şi identificarea resurselor utilizate în aceste contexte. – Gândiţi-vă la o activitate care vă place mult şi identificaţi în această activitate momentul care vi s-a p ărut cel mai intens (descrieţi-l!) – Gândiţi-vă la un prieten care vă ajută în orice împrejurare, f ăr ă să vă judece. – Gândiţi-vă la o experienţă trecută unde a-ţi schimbat într-un mod eficace ceva. Cum aţi gerat dificultăţile? – Gândiţi-vă la o persoană care v-a ajutat mult în cariera voastr ă, chiar dacă nu îl mai vedeţi acum. Imaginaţi-vă că această persoană este alături de voi şi vă dă sfaturi. Ce vă spune? Nu vă gr ă biţi! Ascultaţi-l, imaginaţi-vă că-i alături, simţiţi-l lângă voi!

Problemă şi obiectiv Obiectiv: Depăşirea problemei trecute şi formularea precisă a obiectivului dorit în viitor. Diferenţa între problemă şi obiectiv. Problema: trecut/negativ – Gândiţi-vă la o problemă care vă preocupă – esteoproblema? – Care De când aveţi? 106



5/11/2018


– Care sunt consecinţele pe care această problemă vă obligă să le suportaţi? – Ce exemplu foarte negativ puteţi da în legătur ă cu ea? – Ce simţiţi când sunteţi în contact cu ea? Exprimaţi verbal sentimentele, emoţiile, ceea ce simţiţi. Obiectivul: viitor/pozitiv – Gândi ţi-vă la o problemă care vă preocupă – Dacă sunteţi nemulţumit, înseamnă că vreţi altceva, că aveţi un alt obiectiv – Ce vreţi? Care este obiectivul d-voastr ă? – În ce context vreţi să îl realizaţi? – Care sunt semnele concrete care vă indică faptul că l-aţi atins? – De ce resurse actuale vă veţi servi pentru a-l atinge? – În planul vostru, care este prima etapă prin care trebuie să treceţi? – Imaginaţi-vă că sunteţi în prima etapă. Ce simţiţi? Exprimaţi verbal sentimentele, emoţiile, ceea ce simţiţi.

Modelul S.C.O.R.E. Obiectiv: Utilizarea modelului S.C.O.R.E. în scopul descoperirii punctelor de blocaj. A şi B fac fiecare la rândul lui exerciţiul următor: Se pun pe sol mai multe hârtii pe care se scrie: simptome, obiective, efecte, resurse, Meta Poziţie, dispuse în trei compartimente diferite: trecut, prezent, viitor. 1) A îi cere lui B s ă se poziţioneze pe simptome. – Povesti ţ i când a ţ i sim ţ it simptomele ultima oar ă de care vre ţ i să vă descotorisi ţ i. Ce-a ţ i vă zut, ce-a ţ i sim ţ it? 2) A îi propune lui B să se plaseze în Meta Poziţie. – Dacă vă plasaţi în exterior, În Meta Poziţie, ce puteţi să spuneţi despre B? 3) A îi propune lui B să se poziţioneze pe obiective – Dacă nu sunte ţ i mul ţ umit, înseamnă că vre ţ i altceva, că ave ţ i un obiectiv nerealizat. Ce vre ţ i? Care este obiectivul d-voastr ă ? În ce context vre ţ i să îl atinge ţ i? Care sunt semnele concrete care vă indică că la- ţ i atins? 4) A îi propune lui B să se plaseze în Meta Poziţie. – Ce observaţi, ce puteţi spune despre obiectivul lui B? 5) Imagina A îi cere ţ i-v luiă Bcă s ăa ţ sei atins poziţioneze pe efecte – obiectivul. Cu ce. acest lucru v ă afectează via ţ a? Schimbă rile sunt pozitive? 6) A îi propune lui B să se replaseze în Meta Poziţie. – Ce pute ţ i spune despre efectele pe care reu şita obiectivului le are asupra lui B? 7) A îi propune lui B s ă se repoziţioneze pe simptome şi să îşi aducă aminte de momentul când prima oară le-a simţit, în scopul de a descoperi cauzele lor iniţiale. 8) Când A şi B sunt de acord cu cauzele problemei, A îi cere lui B s ă se plaseze în Meta Poziţie. resurse fi trebuit să aibă B pentru ca el să nu fi considerat aceast ă primă – Ce experien ţă a şar a cum a considerat-o?


107


5/11/2018


9) Meta B identifică resursa necesar ă. 10) A îl acompaniază pe B în compartimentul simptome, resurse şi, în sfâr şit obiective (trecut, prezent şi viitor). B povesteşte cum tr ăieşte experienţa acum, când a descoperit cauza problemei. 11) A îi cere lui B să se poziţioneze pe obiective. – Acum că a ţ i descoperit cauza problemei şi ave ţ i resurse noi, cum vi se pare obiectivul? 12) A confirmă că B îşi poate realiza obiectivul şi se schimbă rolurile.

Nivelurile logice Obiectiv: Compararea a două situaţii trecute, una pozitivă şi una negativă, în scopul apariţiei diferenţelor şi identificării resurselor. A şi B fac fiecare la rândul s ău exerciţiul următor: hârtii 1) pe Se carepun se scrie: pe sol, pe dou ă rânduri, simbolizând unul + şi unul – mai multe – mediul înconjur ător, comportament, capacităţi, credinţe, identitate. În capătul celor două rânduri se mai adaugă o hârtie pe care se scrie: resurse. 2) Se începe parcursul începând cu situaţia negativă (-). 3) Se trece prin fiecare compartiment până la identitate. 4) Se face un break după ce s-a explorat toată situaţia negativă şi se creează o stare de separaţie între pozitiv şi negativ. 5) Se face acelaşi parcurs pentru situaţia pozitivă. 6) Se „urcă” până la nivelul resurse şi se caută un cuvânt sau o imagine foarte puternică care exprimă aspectul pozitiv care v-a ghidat în realizarea ac ţiunii. 7) A îi cere lui B să păstreze această imagine şi să coboare astfel toate nivelele situaţiei negative. A notează transformările pe care le vede şi se schimbă rolurile. Întrebări ce pot fi puse: Pentru mediul înconjurător: – Când şi unde se desf ăşoar ă acţiunea? – În ce loc? Ce fel de zgomot? – E cald, frig, care este ambian ţa? Pentru comportament: – În mediul pe care îl descrii, tu ce faci? Care sunt gesturile, cuvintele, comportamentele tale? – Vorbeşti tare sau încet? – Asculţi imobil sau te mişti? – Ce simţi? – Interlocutorul tău ce face în acest timp? Pentru capacităţi: – Care erau cunoştinţele tale în momentul desf ăşur ării acţiunii? (toate cunoştinţele) – Ce metafor ă ai putea utiliza pentru a reprezenta situaţia? 108



5/11/2018


Pentru credinţe: – Ce credeai despre tine în momentul acţiunii? – Ce credeai despre celălalt? – Ce crezi că celălalt credea despre tine? – Ce credinţe te-au ajutat să realizezi acţiunea? : despre tine? identitate –Pentru Ce imagine îţi faci – Cine eşti tu în cel moment precis? – Cine crezi că eşti cu adevărat?

Poziţiile percepţiei Obiectiv: rezolvarea unei situaţii de conflict. A şi B fac fiecare la rândul lor exerci ţiul următor: 1) A îşi aduce aminte de o situaţie de conflict actuală. 2) Cu ajutorul lui B, A îşi aduce aminte de reacţia sa iniţială (dialog intern, senzaţii personale, argumente, reprezentarea vizuală a situaţiei...) 3) B îl ajută pe A să-şi amintească de interlocutorul său. El îi propune lui A să se pună în poziţia celuilalt (A este celălalt şi spune EU în locul lui). Ce informaţii are el acum: – despre credinţele lui – despre starea sa internă – despre nevoile sale – despre intenţiile sale pozitive. 4) Situarea într-o poziţie neutr ă (meta poziţie), care îi permite lui A să aibă două puncte de vedere diferite. 5) Plecând de la aceste noi informaţii, care este următoarea relaţie a lui A cu interlocutorul său? Dezactivarea unei experienţe negative Obiectiv: eliminarea influenţei nefaste a unei experien ţe negative. A şi B fac exerciţiul fiecare la rândul lui, ajutându-se unul pe altul. A îi propune lui B să-şi aducă aminte de o experienţă negativă. El îi cere apoi să se disocieze de această experienţă: – cadrând experienţa – adăugând muzică (spre exemplu, muzică de circ) – vizionând de la sfâr şit spre început „filmul” experienţei – adăugând o nouă imagine – modificând secvenţele, adăugând sau scăzând ceva suplimentar (spre exemplu: ajutând un succes după un eşec). A notează schimbările emotive ale lui B şi se schimbă rolurile.


109


5/11/2018


CONCLUZIE

Tenisul de competiţie este un sport extrem de exigent, care implic ă mult efort, perseverenţă şi sacrificii într-un mod cvasi-permanent. Nivelul mondial al jocului este foarte ridicat şi în continuă evoluţie. În consecinţă, nu toţi cei ce încearcă vor reuşi să ajungă campioni, ci doar cei talentaţi, pasionaţi, organizaţi şi foarte serioşi. Aspectul material este de asemenea important, mai ales la începutul carierei, în primii 3 ani de circuit, când câştigurile sunt deseori mai mici decât cheltuielile. Ajutorul Federaţiei de Tenis, al unui sponsor sau al familiei când are posibilitatea, este indispensabil, dar nu întotdeauna uşor de obţinut. Pe lângă calităţile sale de competitor, jucătorul trebuie să-şi dezvolte capacitatea de comunicator şi s ă caute să întreţină relaţii amicale cu persoane sau grupări economice care l-ar putea ajuta. şte antrenorul, ă în a utiliza În ceea ce prive „arta” mod armonios, riguros şi sistematic, în func ţie delui un consist plan prestabilit şi deîntr-un un obiectiv bine determinat, toate cunoştinţele de care dispune. Rolul lui este un rol de organizator al diverselor condi ţii de învăţământ şi nu un rol de distribuitor de cuno ştinţe. El trebuie să propună diverse „cocktailuri” de elemente capabile să interfereze cu structura de gândire şi de acţiune a jucătorului. Pentru a reuşi, el trebuie să se folosească cu moderaţie de toată gama materialelor pedagogice moderne: fileu superpozat, linii colorate pentru a diminua suprafaţa terenului, ţinte şi linii mici din plastic pentru a viza anumite zone, mingi şi rachete diferite în funcţie de nivelul de joc al elevilor şi de vârsta lor. De asemenea, el trebuie să fie atent la „semnalele” pe care elevii i le transmit în permanenţă, să le interpreteze într-un mod eficace şi să aibă cu ei un dialog deschis şi sincer. Pentru aceasta, el trebuie: să pună accentul pe situaţiile reuşite şi nu pe deşeuri, să fie un exemplu de rigoare dar nu de rigiditate, s ă considere eşecurile ca nişte încercări, să ignore provocarea şi să favorizeze discuţia, să instaureze un climat de încredere, să nu facă nici transfer nici proiecţie pe elevul său şi să nu aştepte dovezi de recunoştinţă din partea lui şi, în sfâr şit, să nu îl supraprotejeze.

110



5/11/2018


Dacă se ajunge totuşi la o situaţie de conflict, câteodată inevitabilă, el poate adopta mai multe atitudini constructive: – poate stabili împreună cu jucătorul său care sunt regulile care trebuie respectate, eventual sub formă de contract scris negru pe alb; – poate adopta o atitudine de ascultare pozitivă a doleanţelor sale; – poate comunica cu el folosind un limbaj clar şi utilizând mesajul „eu”, mult mai eficace decât mesajul „tu” care deseori distruge relaţia. Numai aşa el are o şansă să reuşească în dificilul pari de a deveni campion de tenis! Această lucrare este f ăcută în scopul de a da antrenorilor şi jucătorilor români câteva idei noi, o anumită organizare a lucrului puţin mai structurată şi, eventual, anumite cunoştinţe teoretice neexploatate încă îndeajuns sau necunoscute. Toate cunoştinţele şi tehnicile evocate evoluează extrem de rapid şi într-un mod permanent în timp. Ceea ce se f ăcea acum 10 ani la antrenament este dep ăşit astăzi, cum ceea ce se face acum va fi dep ăşit peste 10 ani. Antrenorul are datoria să se adapteze tuturor acestor schimb ări, să le cunoască şi să le integreze în programul său pe toate cele care sunt eficace. El nu trebuie să ezite să se formeze în permanenţă, studiind lucr ări specializate, participând la diferite reuniuni sau conferinţe sportive, discutând cu colegi români şi str ăini, asistând la diferite turnee, campionate sau meciuri internaţionale... Încă o dată, le urez tuturor mult succes în viitor! Aştept cu ner ă bdare viitorul sau viitoarea jucătoare din România capabilă să câştige la Roland Garros, Wimbledon sau Flushing Meadows. În ceea ce mă priveşte, sunt un emigrant ca toţi ceilalţi, „mi-e dor de acasă, dar tr ăiesc mai bine”.


111


5/11/2018


BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

1. Pierre Broyard, Gil de Kermadec, S’entrainer au tennis, Tennis info, F.Fr., Tennis. 2. Lewis Brewer, Professional tennis drills, Ed. Charles Scribner’s sons, 1985. 3. Georges Cazoala,Luc Leger, Comment evoluer et developper vos capacites aerobies. 4. Federation Francaise de Tennis, Exercices d’entrainement, L’entrainement physique. 5. Harry Hopman, Tennis, how to win, Le tennis comment gagner , Ed. Vigot, 1980. 6. F. Roche, J.C.Perrin, F.Laigret, Tennis, la preparation physique, Ed. Amphora, 1999. 7. Antoni Giroud, Tennis, la preparation mentale, Ed. Amphora, 1999. 8. Alain Mourey, Tennis et pedagogie, Ed. Vigot, 1986.

112



Pregatirea Fizica Tehnico Tactila Si Mentala in Tenis

Recommend Documents