Ianina Marinescu Masterand, An I
MODELE ALE COMUNICĂRII
Teorii şi metode de cercetare în ştiinţele comunicării Curs: Teorii Moderne ale Comunicării Profesor coordonator: Conf. dr. Marian Petcu
INTRODUCERE În lucrarea de faţă, ne propunem o abordare a conceptului de comunicare pornind de la trecerea în revistă a diferitelor modele care şi-au propus tocmai explicarea acestui concept. În plus, vom aborda şi conceptul de informaţie, cu exemplificarea unui studiu ce dezvoltă teoria gestionarii constrâns-motivate a informaţiei (vezi Anexa 1) în comunicarea interpersonală.
MODELE ALE COMUNICĂRII Ne bazăm analiza de faţă pe lucrarea omonimă (McQuail, Windahl, 2004) a celor doi autori Denis McQuail şi Sven Windahl, din care am selectat câteva modele pe care le vom rezuma în cele ce urmează. 1. Definiţia comunicării Este deja cunoscut faptul că nu există o definiţie exhaustivă a comunicării, o definiţie care, succint, să poată epuiza toate faţeletele acestui fenomen complex. Ne vom opri totuşi la definiţia la care s-au oprit şi cei doi autori şi pe baza căreia au fost elaborate şi primele modele, aceea a existenţei unui emiţător, a unui receptor, a unui canal, a unui cod şi, în cele din urmă, a unui feedback. Cei doi autori au simţit nevoia ca, pornind de aici, să evidenţieze şi caracteristicile comunicării de masă, citând definiţia lui M. Janovitz: „Comunicarea de masă cuprinde instituţiile şi tehnicile prin care grupuri specializate folosesc mijloace tehnice (presă, radio,
2
filme, etc) pentru a transmite un conţinut simbolic către audienţe numeroase, eterogene şi puternic dispersate. (McQuail, Widahl, apud Janovitz, 2004, p. 13). 2. Avantajele şi dezavantajele modelelor Pentru a putea evalua, explica, sesiza diversele faţete ale comunicării literatura de specialitate a elaborat de-a lungul timpului mai multe tipuri de modele, centrate fie pe emiţător, fie pe receptor, fie pe sursele de informaţie, etc. Aceste modele pot fi structurale sau funcţionale, după cum pot fi generale, descriptive sau grafice. Printre avantajele modelelor amintim: - funcţia de organizare – modelele ne permit să avem o imagine de ansamblu asupra unui fenomen, permiţindu-ne să ordănam şi să punem în relaţie elementele acestuia; - funcţia euristică – prin care modelele permit cercetătorului să se orienteze spre punctele-cheie ale unui sistem; - funcţia de anticipare – prin care poate fi sesizată în avans evoluţia sau rezultatul unui eveniment. Dezavantajele modelelor se referă la: - limitarea cadrului fenomenului descris; - prezentarea comunicării drept un fenomen unidirecţional - suprasimplificarea. Cu toate acestea, modelul poate fi văzut ca un ghid pentru activitatea de cercetare şi înţelegere, Severin şi Tankard (McQuail, Widahl apud Severin, Tankard, 2004, p. 10) făcând o distincţie semnificativă între un model şi o teorie: modelul este mai limitat şi reprezintă în special o cale de a identifica şi de a descrie elementele majore ale unui fenomen, în vreme ce teoria explică fenomenul. 3. Exemple de modele 3.1 Modelul lui Lasswell: cine? (emiţător) – ce spune? (mesaj) – prin ce canal? (mijloc de comunicare) – cui? (receptor) – cu ce efect? (efect). Avantaje: - delimitează câmpurile distincte ale cercetării comunicării: cine = cercetarea instituţiilor mass-media, ce spune = analiza de conţinut, prin ce canal = analiza mijloacelor de comunicare, cui = analiza audienţei, cu ce efect = analiza efectelor. 3
Dezvantaje: - comunicarea este tratată doar ca proces de persuasiune; - presupunerea că mesajele au tot timpul efecte; - omisiunea feedback-ului. 3.2 Modelul lui Shanon şi Weaver: sursă de informaţii – mesaj – emiţător – semnal – sursă de bruiaj – semnar recepţionat – mijloc de receptare a mesajului – destinatar. Avantaje: - identifică un factor disfuncţional: bruiajul. Dezavantaje: -este liniar; - absenţa feedback-ului. Acest model a fost îmbunătăţit de către De Fleur, care a introdus feedback-ul, ceea ce îi oferă emiţătorului posibilitatea de a-şi adecva mesajele potrivit cu înţelgerea receptorului său. 3.3 Modelul circular al lui Osgod şi Schramm: este centrat pe comportamentul celor care comunică. Avantaje: - distincţia între sursă şi emiţător, precum şi între destinatar şi receptor; - subliniază caracterul circular al comunicării, diferit de liniaritate. Dezavantaje: - vede comunicare drept un proces simetric; - nu este foarte potrivit pentru situaţiile în care feedback-ul este redus sau inexistent. 3.4 Modelul elicoidal lui Dance: rezolvă problema simetriei comunicării. Avantaje: - subliniază natura dinamică a comunicării; - ilustrează decalajele informaţionale; - vede omul ca pe un comunicator activ, creativ şi capabil să stocheze informaţia Dezavantaje: - nu poate fi folosit pentru analize detaliate. 3.5 Modelul multi funcţional al lui Gerbner: 1. cineva 2. percepe un eveniment 3. şi reacţionează 4. într-o situaţie 5. cu anumite mijloace 6. pentru a pune la dispoziţie 7. într-o 4
anumită formă 8. şi într-un anumit context 9. un anumit conţinut 10 a cărui transmitere are anumite consecinţe. Avantaje: - contribuie la delimitarea unor câmpuri distincte ale comunicării; - vede procesul de comunicare umană ca fiind subiectiv, selectiv, variabil şi imprevizibil, cu alte cuvinte, deschis; - poate fi folosit pentru a descrie comunicarea interpersonală şi cea mediată tehnologic - este flexibil şi poate fi utilizat mai mai multe niveluri: interpersonal, societal, etc. 3.6 Modelul lui Newcomb: este un triunghi în care A şi B sunt două persoane, iar X un obiect din existenţa lor comună. Avantaje: - comunicarea este concepută ca un proces ce susţine natura relaţiei (este important dacă există o puternică atracţie între cele două persoane, dacă obiectul este important pentru cel puţin unul dintre comunicatori); - susţine ideea că oamenii tind să se îndrepte către sursele de informare ce susţin poziţiile lor şi caută informaţii care să le sprijine manifestările. Dezavantaje: - nu ţine seama de disonanţa cognitivă (înccertitudine, disconfort); - este specific grupurilor mici şi nu poate fi generalizat la nivel societal. 3.7
Modelul
corelaţiei
dinamice:
presupune
concentrarea
pe
comunicarea
interpersonală sau dintre grupuri (bidirecţională şi interactivă), include simultan trei elemente: sursele de informare (elitele), emiţătorii (media) şi receptorii (public), focalizând interesul asupra dinamicii de comunicare (temele). Avantaje: - subliniază faptul că membri publicului dobândesc informaţia, fie prin contact direct, fie de la elite, fie din mas-media, fie prin combinaţia acestora; - urmăreşte problema decalajelor cognitive, fiind relevant pentru convergenţa sau divergenţa dintre nivelurile de opinie şi de informaţie ale diferitelor categorii de public; - poate fi aplicat şi în domeniul relaţiilor publice (elite = client, media = agenţia de relaţii publice).
5
3.8 Teoria consonanţei şi a disonanţei: consonanţă = mesajele transmise sunt filtrate şi analizate de către receptori, care evită mesajele considerate inacceptabile, ceea ce duce la menţinerea consonaţei cu mediul; disonanţă = datorită ineficienţei consonanţei sau ca urmare a schimbării contextului, sunt receptate opinii noi sau divergente, ce duc la disonanţă; restabilirea echilibrului are loc în două forme: fie se schimbă atitudinea faţă de sursa de informaţii şi se menţine opinia, fie se schimbă atitudinea sau opinia iniţială. Alţi factori care influenţează aceste fenomene: - selectivitata percepţiei şi a receptării; - apelul la normele de grup pentru consolidarea şi sprijinirea opiniei existente; - implicarea personală; - amploarea discrepanţelor între opinii. 3.9 Modelul convergenţei: presupune că majoritatea schimburilor de informaţii au loc într-un context consonant, al acordului, cu scopul de a se ajunge la o înţelegere reciprocă. Avantaje: - accentul pus pe consens şi pe înţelegerea reciprocă; - feedback-ul. 3.10 Modelul lui Westley şi MacLean: porneşte de la modelul lui Newcomb pe care îl dezvoltă cu următoarele premise: în comunicarea de masă feddback-ul este minim sau întârziat, există un număr mare de surse media altenative. Avantaje: - implică tot felul de selecţii succesive din partea comunicatorilor; - sistemul se autoreglează; - distincţia dintre comunicarea cu scop şi cea fără scop, ambele specifice comunicării de masă; - importanţa feedback-ului; Dezavantaje: - pierde din vdere faptul că relaţia dintre comunicatori nu este întotdeauna armonioasă şi echilibrată; - accentuează excesiv caracterul integrat al comunicării de masă; - oferă o viziune idealistă şi normativă a instituţei media; - supraevaluează independenţa instituţiei media faţă de societate.
6
3.11 Modelul lui Maltzke: este unul dintre cele mai complexe modele, care ţine cont şi caracterizează toţi factorii implicaţi în comunicare, din mai multe perspective: socială, tehnologică, psihologică, etc. Avantaje: - este o sinteză a cercetărilor comunicării de masă, abordată din perspectivă psihologică; - este foarte detaliat, analizând fiecare factor implicat în comunicare. Dezavantaje: -
este depăşit.
În continuare, vom trece în revistă, pe scurt, şi alte modele ale comunicării de masă: - modelul ritual al comunicării: vede comunicarea ca pe un ritual în funcţie de normele culturale ale unei societăţi; - modelul câştigării atenţiei: subliniază un al treilea scop al comunicării de masă, acela de a menţine antenţia vizuală şi auditivă a publicului faţă de o anumită sursă (canal media), contând însă mai puţin calitatea atenţiei (concentrarea acesteia); - modelul alocuţiunii: informaţia este distribuită de la un centru către mai multe puncte periferice; - modelul conversaţiei: specific persoanelor dintr-o reţea de discuţie (electronică), în care doi parteneri intră în discuţie, ocolind punctul central sau intermediarul; - modelul consultării: este inversul modelului alocuţiunii – un partener de la periferie încearcă să obţină informaţii de la centru. - modelul înregistrării: este paralel cu cel al consultării – centrul solicită şi primeşte informaţie de la un partener aflat la perfierie (specific calculatoarelor legate în reţea la un server).
ÎNCHEIERE Societatea actuală a evoluat, transformându-se într-o societate informaţională, din care comunicarea de masă este numai un element. Societate informaţională nu înseamnă însă că membri săi sunt mai bine informaţi, ci doar că ei sunt asaltaţi de informaţii de toate felurile, pe toate canalele şi din toate sursele. Acest fapt creează o povară informaţională ce depăşeşte cu mult capacitatea unei persoane de a recepta şi procesa informaţiile vehiculate. Se creează astfel un dezechilibru între cererea şi oferta de informaţie. 7
Acest tip de societate are şi unele avantaje, precum interactivitatea care a reuşit să înlocuiască caracterul unidirecţional al comunicării de masă, internaţionalizarea comunicării (tehnologie, industrializare, globalizare, glocalizare), creşterea ofertei de informaţie şi a consumului de informaţie. La nivelul receptorilor, avantajele acestui model de societate sunt: o mai mare libertate de alegere, costul scăzut al informaţiei, accesul larg la multiple canale media. Dezavantajele se referă la: dificultatea de a găsi informaţia potrivită sau utilă, creşterea timpului necesar căutării şi selectării informaţiei utile de cea de balast, costul ridicat al procesării şi stocării informaţiei.
8
