George Pruteanu
[ Limba traco-dacilor ] Cuvintele care apar în text cu litere mari provin, după toate probabilităţile, din fondul traco-geto-dacic traco -geto-dacic al limbii române.
Doamnelor şi d-d-lor, bună seara. ÎnarmaţiÎnarmaţi-vă cu puţină RĂBDARE, dar şi BUCURAŢIBUCURAŢI-vă, pentru că vreo două zile vom face o călătorie spre centrul... pămîntului? pămîntului? Nu! Spre Spre o altă GENUNE, spre centrul, centrul, spre adîncul, adîncul, spre străfundul limbii române. De-a lungul întîlnirilor întîlnirilor noastre de 300 de secunde mi s-a ÎNTÎMPLAT de multe ori să vă spun, despre o DROAIE de cuvinte, că: unul provine din din greacă, altul din din latină, altul din slavă, altele altele din germană, germană, maghiară, maghiară, franceză etc., un ŞIR lung. Pe drept cuvînt, unii telespectatori au fost ÎNTĂRÎTAŢI (ca de pildă dd -nii Corneliu Bălan din Suceava şi Liviu Petrescu din Buc.), au simţit un mic GHIMPE în inimă, şi s-au s -au întrebat: Bine, fratre (fratre am zis!), dar nu avem nici un cuvînt care să provină din fondul nostru autohton, neluat de la nimeni?? De la strămoşi nn -am PĂSTRAT nimic? O ZESTRE, de la VATRA ei denceput nu există? Ca să le CURM (d -lor şi altora) nedumerirea, mă RIDIC, dau cu CĂCIULA de pămînt şi zic TARE: ba da! Există un asemenea grup de cuvinte, nu e un MORMAN prea mare, dar cîte sunt, reprezintă o FĂRÎMĂ de sunet primordial, o dulce dulce BOARE de străvechime în limba noastră. După estimările specialiştilor, numărul acestor cuvinte din bătrîni, păstrate pînă azi, URCĂ pînă la circa 160 -170. Înainte de a mă BĂGA în alte detalii, e momentul să vă spun că -mi voi întemeia scurta pr ezentare ezentare a chestiunii pe date extrase din următoarele lucrări, cărora le datorez, fireşte, totul: Limba română a lui Sextil Puşcariu, apărută la Fundaţia pentru Literatură şi Artă „Carol al II -lea”, în 1940 (s-a (s -a reeditat); Istoria Alex. Rosetti, ediţia de la Ed. Ştiinţifică, din 1964; Limba tracolimbii române a lui Alex.Rosetti, traco de Ariton dacilor de I.I. Russu, de la Ed. Ştiinţifică din 1967; Limba dacodaco- geţilor de Etnogeneza românilor românilor a Vraciu, de la Ed. Facla din Timişoara, din 1980; şi Etnogeneza a lui I.I.Russu, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1981. Cred că e suficient ca să aveţi încredere că vă voi spune lucruri certe, nu opinii scoase din BURTĂ, nu voi ÎNSĂILA bazaconii precum cele pe care le-am le -am evocat cîndva, ale unor saltimbanci ai lingvisticii, de genul că Adam şi Eva au vorbit limba română! sau de genul că din română se trag toate celelalte limbi, de la indiană şi babiloniană, la franceză şi greacă. Astea sunt pure trăznăi, care ţin de ceea ce aş putea numi naţionalismul paranoic şi STERP. Cum să le explici explici acestor acestor cercetători-decercetători-de-circ circ că se află într -un -un monstruos anacronism, pretextînd că ar fi existat o limbă română înainte de a exista poporul român, român, şi contrazicînd contrazicînd,, cu pehlivănească pehlivănească nonşalanţă, nonşalanţă, evidenţe evidenţe produse în SUTE de ani de cercetare realmente ştiinţifică. A pretinde că româna a fost înaintea latinei, înseamnă să dai nebuneşte peste cap toată istoria noastra, să -i pui GRUMAZUL pe BUTUC şi ss -o BAGI în GROAPĂ. SăSă -i lăsăm BALTĂ pe aceşti zăpăciţi cu minte ABURoasă şi să ne UITĂM cum au decurs lucrurile în CAIERUL vremii. Va să zică, bravul Decebal e înfrînt şi romanii, cu fustanelele şi sandalele, cu legile şi instituţiile lor se aşază, cu căţel şi purcel, în Dacia. Civilizaţia lor fiind superioară, o integrează pe cea a dacilor, care încep să fie supuşi procesului de
George Pruteanu
romanizare. Încet-încet, de-a de- a lungul a secole, limba indigenă, tracotraco -dacică, şi cultura, numele proprii şi credinţele, structurile sociale şi economice, sunt înlocuite. Din păcate, populaţia băştinaşă nu cunoştea slovele, de aceea din limba traco dacică, dispărută ca şi alte limbi vechi, nu s -a păstrat nici măcar o propoziţie propoziţie întreagă. Poetul Ovidiu, exilat la Tomis, între anii 8 şi 17 d.Cr., a învăţat limba localnicilor, localnicilor, după cum mîndru a lăsat mărturie scrisă ( "nam didici getice s -a sarmaticeque sarmaticeque loqui" loqui" ) şi a scris şi o cărticică de versuri în acel grai, care însă s-a pierdut, deoarece deoarece copiştii copiştii din din Evul Mediu, Mediu, neînţelegînd neînţelegînd nici o boabă boabă din ce ce scria acolo, n-au mai transcris-o pentru posteritate. S-au S- au găsit doar cîteva cîteva formule de ameninţare la adresa profanatorilor de morminte, pe LESPEZI, şi un inel de aur, cu o inscripţie tracotraco-dacică, descoperit în 1912 la Ezerovo. Niciuna din inscripţii n -a putut fi descifrată cert. cert. V-am V-am ARUNCAT în plină beznă... Mîine înaintăm NIŢEL şi sper să vă ÎNTREMEZ, scoţîndu scoţîndu--vă la ŢĂRMUL limpezirii. RĂBDARE.
Doamnelor şi domnilor, acum şi PURUREA, pace! Vă povesteam aseară că, acum o mie opt sute nouăzeci şi unu de ani*, dîrzul Decebal a fost înfrînt şi fericita felix ) a intrat, pentru circa 160 de ani, sub ceea ce Nicolae Iorga Dacie ( Dacia felix numea "sigiliul Romei". Suficient pentru ca civilizaţia mai profundă şi mai bine organizată a romanilor să se imprime decisiv în feldeinţa celor de aici şi în primul rînd, cel mai evident dintre toate, în limbă. Să spun, în treacăt, că noi am preluat creştinismul direct de la romani, la care, din anul 313 d.Cr. devenise religie oficială; mărturie că aşa a fost stă terminologia de bază a acestei religii care, în ciuda apartenenţei ulterioare la ortodoxia Răsăritului, este d e origine latină: D umneze umnezeu u (domine deus), înge î nger r (angellus), (angellus), creştin (christianus), (christianus), sfînt (sanctus), (sanctus), a boteza (baptizare), biserică (basilica), cruce (crux,-cis), leg leg e (lex,-gis) etc.
Ce a rămas totuşi în limba noastră din fondul autohton, geto-dacic? Cercetările de peste două veacuri ale savanţilor, începînd de la Dimitrie Cantemir şi pînă la autorii autorii pe care care mă bizui bizui eu în ceea ceea ce vă comunic (Puşcariu, Giuglea, Giuglea, I.I.Russu, Vraciu), au identificat o "ZESTRE" de circa 160 (iată o pură coincidenţa cu anii stăpînirii romane în Dacia, cu valoare, dacă vreţi, mnemotehnică, nu mai mult), aşadar circa 160 de cuvinte din limba română actuală, care provin, după toate probabilităţile, probabilităţile, din acel grai străvechi, străvechi, pre-roman. pre -roman. Unele din aceste circa 160 de cuvinte cuv inte au defilat, ieri şi azi, pe ecranele dv.** De ce repet mereu formula "după toate probabilităţile", şi în inscripţia de la începutul emisiunii, şi acum? Pentru că urme certe şi descifrate ale limbii traco-dacilor traco -dacilor nu s-au s-au PĂSTRAT; ce avem, sunt doar fragmente fragmente pe care istoricul şi lingvistul I.I. Russu le împarte în cinci categorii: 1. inscripţia de pe inelul i nelul de la Ezerovo (total obscură încă, neelucidată); 2. vreo 70 de cuvinte, misterioase şi ele, păstrate de lexicografi greci fără explicaţii etimologice; etimologice; 3.nume dace de plante medicinale, reţinute de Petanius Dioscoride; 4.nume de persoane; şi 5.inscripţii frigiene, în alfabet grecesc, multe confuze.
George Pruteanu
Pe scurt, aproape nici un SÎMBURE sigur şi palpabil. În această privinţă, marele lingvist Sextil Puşcariu (iniţiatorul celui mai cuprinzător dicţionar al limbii române) a făcut o comparaţie pesimistă, dar foarte plastică, v-o v -o citez: "Să ne închipuim că un cataclism ar nimici, ar MĂTURA, orice urmă de limbă română şi nu s-ar păstra decît un frag ment ment dintr- o pagină de Mers al Trenurilor , cu numele numele de localităţi Feldioara, Bod, Braşov, Dîrste, Timiş, Predeal, Azuga. Cum şi -ar putea face cineva cineva o idee despre limba limba română din aceste numiri fără un sens precis şi fără rude în româneşte? româneşte? Cam în aceeaşi situaţie aceeaşi situaţie ne găsim găsim cu ceea ce ni s-a păstrat din limba traco-geto-dacilor" . Atunci, mă veţi întreba, cum s-a s -a ajuns la cele circa 160 de vocabule atribuite fondului străvechi? Răspunsul nu e chiar atît de complicat. Criteriul identificării lor constă, con stă, mai întîi, în faptul că aceste cuvinte nu işi au originea în niciuna din limbile cu care româna a avut vreo legătură: latina, greaca, slava, turca, maghiara etc. În al doilea rînd, unele dintre ele pot fi regăsite (desigur, în forme specifice) în limb a albaneză, o limbă ale cărei izvoare sunt, pare -se, comune cu cele ale limbii tracilor. Ne aflăm, o spun toate toate tratatele, tratatele, pe un teritoriu care care necesită necesită prudenţă: prudenţă: GARDUL GARDUL dintre ipoteză şi certitudine e fluid (diferă chiar de la cercetător la cercetător, de la cuvînt la cuvînt). Iată, ca exemplu, afirmaţiile unui savant, I.I. Russu, care a sintetizat, în cartea pe care o am în mînă, rezultatele de pînă la el şi le -a adaugat propriul aport aport masiv: pentru unele unele cuvinte cuvinte pe care le consideră consideră autohtone, autohtone, el nu nu exclude exclude totuşi "eventualitatea originii latine ( a ameţi, buiestru, a întrema, a leşina, noian, stînă )" . ste ster p, urcior urcior ) ori a originii originii slave ( noian, Investigaţiile continuă, ca să zic aşa, şi dacădacă -mi dă Dumnezeu zile şi timp-detimp -deantenă, vă voi ţine la curent. Deocamdată, spre final, ţin să vă atrag atenţia că majoritatea cuvintelor socotite de provenienţă autohtonă fac parte din setul celor mai uzuale, mai curente, mai pe BUZELE tuturor. Îngăduiţi -mi să vă ofer, în AMURGUL acestor 5 minute, încă vreo cîteva vorbe: vo rbe: substantive precum: barză, brînză, brîu, copac, copil, leagăn, mazăre, pînză, stîncă, viscol ; sau verbe precum: a agăţa, a cruţa, a încurca, a lepăda, a leşina, a mişca, a muşca, a scăpăra - vorbe pe care nu e exclus să le fi rostit ca atare chiar Bur ebista ebista sau Decebal. Închei cu autohtonul: GATA! ______________ __________________ ____ *) NOTE DIN 2007. Emisiunea s-a s-a difuzat prima oară în seara zilei de 26 martie 1996. **) În locul "defilării", cititorul găseşte aici tabelul de mai jos. El cuprinde cuvintele extrase din două dintre lucrările citate mai sus: Limba traco-dacilor de I.I. Russu şi Limba daco- geţilor de de Ariton Vraciu. În ambele există liste de cuvinte cu un grad mare de probabilitate de a fi autohtone. Le reproduc, însumate. În lista li sta de mai jos, cu aldin sunt cele care întrunesc două selecţii, iar siglele de după cuvinte înseamnă: H = cuvinte considerate autohtone de Hasdeu, în Etymologicum Magnum Romaniae, citat de A. Vraciu; = cuvinte autohtone care au un corespondent de origine indo-europeană indo- europeană în albaneză, listate de I.I. Russu; r = R = cuvinte autohtone fără corespondent în albaneză, listate de I.I. Rusu; V = cuvinte considerate autohtone de A. Vraciu. CUVINTE CONSIDERATE DE SPECIALIŞTI CA APARŢIN ÎND, FOARTE PROBABIL, LIMBII
DACILOR abeş H,V
căpută r
gudura R
rînză H,r,V
George Pruteanu
Abrud H abur H,r,V acăţa R adămană (=dar, adămană (=dar, mită) V mită) V ademeni H adiia R aghiuţă H aidoma H ală H alac H aldea H ameţi R amurg R anina R aprig R argea H,r,V Argeş H arunca R azugă H baci H,r,V baier R baligă r baltă baltă r bară H Barba-cot H barză H,R,V bască H,r batal H băga R băiat R bălan H bă(a)laur H,r,V beregată R boare R bordei H,R bortă H brad H,r brînduşă R brînză H,R,V brîu r brusture r bucur- r buiestru R bunget H,r,V burghiu H burlan R burtă R burtucă H burtuş burtuş H
cătun r cioară H,V cioban H cioc H,V ciocîrlie H ciomag H cîrlan R cîrlig R codru H,V copac r copil R creţ R cruţa r cujbă H culbec H curma r curpăn r cursă r custură R darari R daş r dărîma r deh H deretica R descăţa R descurca R dezbăra R desghina R dezgauc H doină H,V don H dop R droaie R dulău H,V fărîmă r gard r gata r gălbează r genune H,R ghes R ghiară R ghimpe r ghiob H ghionoaie r ghiont R ghiuj H,V gîde H gîdel H gordin H gorun R
guşă r spînz r stăpîn H,V hojma H,V iazmă H stărnut R iele H sterp r stejar H,V ncurca R nghina R steregie R stînă H,V ngurzi R nseila R străghiată R ntrema R strepede r i(e)lţ (=pîrîu) H,V strugure R leagăn R strungă r lepăda R sugruma R lespede R suguşa R leşina R şale r şiră H,R mal H,r,V şopîrlă H,r,V maldac H mazăre H,r,V şoric R măceş R şut r mădări R tare R măgură r traistă H mălai H tulei H mămăligă H ţap r mărcat R ţarc r mătură r ţarină R melc H,R,V ţăruş R Mehadia H ţundră H mieru R ţurcă H mire H,R,V uita (a se) R mistreţ R undrea R mişca R urca R mînz r urcior R urdă H,R,V morman R mosoc H urdina R moş r urdoare R vatră H,r,V moţ H mugure r vătăma R munună R vătui r murg r viezure r muşat R viscol R năpîrcă r zară R năsărîmbă H zăr R niţel R zburda R noian R zestre R ortoman H zgardă r păstaie r zgîria R,r păstra R zgîrma R zimbru H,V pînză R pîrîu r zîrnă H prunc R scăpăra r pururea r scrum r
George Pruteanu
butuc R butură R buză r caier R caţă R căciulă r căpuşă r
grapă r gresie r groapă r grui R grumaz r grunz r
raţă H,V
ravac H răbda R reazem R ridica R rîmfă H
scula r scurma R sîmbure r sîmvea H sarbăd r Sarmisegetuza H
