130
Testamentul T estamentul
moºteneam nu doar un areal geografic, ci toatã Europa., tot pãmântul cunoscut. Pe la anul 2000 î.e.n., spune V. Pârvan, sunt consemnaþi descendenþii tracilor cu numele bine consolidat de daci. Dar la acele vremuri dacii iradiaserã deja spre toate punctele cardinale ºi se constituiserã populaþii care-ºi revendicau identitãþi deosebite, având ºi graiuri deosebite. Rãdãcinile latine decelabile în actualele limbi europene s-au nãscut din acele vremuri de demult uitate, când tracii constituiau ce mai târziu se va numi un imperiu. Acest imperiu era populat cu traci. Era o populaþie cu atât mai rarã cu cât te depãrtai de centru. O populaþie mai concentratã s-a dezvoltat pe teritoriul actual al Spaniei ºi Franþei. Dupã presupusa venire pe Terra a venusienilor apar mari schimbãri demografice. Existã încã dovezi scrise (ascunse cu grijã) ale faptului cã nuclee tracice au existat pe tot întinsul Europei. (vezi harta de la pagina 70). Mai numeroase sunt legendele ºi miturile pãstrate în memoria colectivã a popoarelor. Dar cine mai are rãbdarea ºi timpul sã caute aceste dovezi. Tristeþea constã în faptul cã lipseºte aproape total interesul pentru o întreprindere atât de migãloasã. E drept cã ne-ar scuti de impertinenþa cu care anumiþi vecini au pretenþii teritoriale absolut nejustificate. În cazul în care aþi dat crezare celor afirmate anterior, anterior, puteþi presupune uºor cã primii vecini vor fi grupurile de oameni care prin extensie, din aproape în aproape, au ocupat spaþiul geografic din imediata vecinãtate. E logic sã admiteþi cã au fost rude de sânge tracic ºi cimerienii ºi sarmaþii din rãsãrit, ca ºi tracii din dreapta Dunãrii, ca ºi ilirii din sud-vest. În acest capitol voi încerca o scurtã prezentare a vecinilor actuali. Sã începem cu Rãsãritul. UCRAINENII Formaþi pe baza triburilor cimeriene ale tracilor rãsãriteni, ucrainenii sunt cunoscuþi ca entitate de sine stãtãtoare dinaintea erei noastre. Au fãcut parte din regatul lui Burebista, imens la acea vreme. La mãrimea lui regatul cuprindea un numãr mare de "þãri", fiecare cu liderul sãu, care era ºi el rege, dar de talie mai micã. În cazul de care vorbim, aceºti regi mai mici, conºtienþi de faptul ca unirea face puterea, îl recunoºteau pe Burebista ca ºef al lor, deci regele regilor, ºi se bucurau de protecþia lui în faþa inamicilor. inamicilor. Încã din acele timpuri se pãstreazã obiceiul de a denumi unele zone ca þãri. Exemple sunt multe, eu amintesc doar câteva: Þara Oaºului, Þara
