EVALUARE EVALUAREA A MOTRICITĂ MOTRICITĂȚII FINE ȘI GROSIERE GROSIERE Motricitatea Motricitatea reprezintă reprezintă „ansamblul de procese procese și mecanisme prin prin care corpul uman sau segmentel segmentelee sale se deplasează, deplasează, prin contrac contracții musculare fazice fazice sau dinamice dinamice sau menținerea într-o într-o anumit anumităă postur posturăă prin prin contra contracc ții tonice tonice”” .1 Este vorba vorba de actele motrice motrice realizate realizate prin contrac contracția mușchilor chilor schelet scheletici. ici. Ea se concretizează în următoarele elemente componente:
Actul motric, care este este un fapt simplu simplu de comport comportare are realizat realizat prin prin ac țiunea iunea mu șchilor chilor sche schele leti tici ci în mo modd volu volunt ntar ar,, pent pentru ru real realiz izar area ea unei unei ac țiuni iuni sau sau a unei unei activ activit ităă ți mo motr tric ice. e. Termenul poate poate să indice și alte reflexe, instinctuale instinctuale și automatizate. automatizate. Un act motric motric special este exerci exercițiul fizic. fizic.
Acțiune iuneaa motr motric ică, ă, care care este este un ansamb ansamblu lu de acte acte mo motri trice ce asftel asftel struct structura uratt încât încât realizează realizează un tot unitar unitar în scopul scopul realizării realizării unor sarcini sarcini imediate. imediate. Ac țiunea iunea motrică motrică este o deprindere, cu un mecanism de bază bine pus la punct (mersul, alergarea, săritura, etc.)
Activitatea motrică, care este un ansamblu ansamblu de acțiuni motrice, încadrate încadrate într-un sistem de reguli reguli și forme forme de organi organizar zaree în vederea vederea obținerii inerii unui unui efect complex complex de adaptare adaptare a organismului organismului uman și de perfecționare a dinamici acestuia.
Dezvoltarea Dezvoltarea psihomotorie psihomotorie cup cuprin rinde 7 comp compoonent ente a căr căror evo evolu ție est este intercorelată:
Motricitatea globală;
Motricitatea fină;
Schema corporală;
Lateralitatea;
Organizarea perceptivă;
Organizar Organizarea ea spațiului; iului;
Organizar Organizarea ea timpu timpului lui și evolu evoluția simțului ului ritmi ritmic. c.
Motricitatea Motricitatea globală globală cuprin cuprinde de mișcările cările realiz realizate ate cu toate toate segmen segmentel telee corpu corpului lui la care participă participă marile grupe grupe musculare musculare.. Ea asigură asigură deplasăril deplasărilee (aspectel (aspectelee locomoto locomotorii) rii) și posturile posturile ( aspectele nonlocomotorii). nonlocomotorii).
1 Dragnea A, Teodorescu S, Bota A, Stanescu M, Serbanoiu S, Tudor V., in “ Educatie fizica si sport” – Teorie si didactica – FEST Bucuresti pg.3
Motri Motricit citate ateaa global globalăă se exprim exprimăă prin prin următo următoare arele le activ activită ități copor coporale ale:: mi șcări cări de deplasare ale întregului întregului corp ( mers, alergare, inot, etc.) schimbări de pozi pozi ții sau posturi fără deplasare ( trageri, împingeri, împingeri, întinderi) întinderi) sau pozi ții stabile stabile (în picioare, în în șezut).
Motricitatea Motricitatea fină cuprinde cuprinde mișcări fine care solicită solicită mare precizie precizie.. În mod normal motri motricit citate ateaa fină fină este este condu condusă să de vedere vedere (ini (inițial mâna mâna conduc conducee vedere vederea, a, privir privirea ea fiind fiind orientată spre deplasarea mâinilor, apoi primele coordonări vizual motorii fiind stabilite, vedere vedereaa are rol rol reglat reglator or pentru pentru activi activitat tatea ea mâinil mâinilor; or; mâna mâna se deplas deplasează ează spre spre obiec obiectu tull perceput). Prima abilitate la nivelul comportamentului motor fin este prinderea. Prinderea este de asemenea, considerata prima activitate intentionata care apare la om.Comportamentul motor fin se se obiectiveaza in prinderea si manipularea obiectelor. „Manipularea obiectelor este influentata de gradul de maturizare psihomotorie, experientele motrice traite de copil si caracteristicile de indemanare. “ (Horghidan V. 2000, pg.121,126)
Motricitatea copiilor sugari
având în vedere slaba dezvoltare a sistemului nervos și
capacitatea senzorială redusă, o mare parte din reacții au caracter reflex, mișcările sunt grosiere; un stimul extern antrenează răspunsul nediferen țiat al tuturor celor 4 membre. Formele de deplasare a copilului sunt diverse, începând cu rostogolirea din decubit-dorsal în decubit-ventral și invers, apoi cu târârea prin mi șcări corelate instinctiv, deplasarea cu sprijin pe palme și genunchi, ca în final să se ridice în stând sus ținut, pozi ție din care încearca să facă primii pași. În timpul mișcărilor de redresare a corpului, de rota ție a trunchiului și în timpul mi șcărilor de deplasare ce preced mersul, a tentativelor de a șezare sau de ridicare în picioare, musculatura trunchiului și a extremită ților se va întării progresiv, pregătind menținerea poziției bipede. Motricitatea la 1-3 ani ante-pres colara. Această etapă este marcată în continuare de
o creștere bio-motrică evidentă, fapt ce favorizează procesele de învățare ( deschide sertare, scoate obiecte, apasă pe diverse butoane, descoperind importanța mâinii). Deprinderea motrică de bază care marchează debutul acestei etape este mersul. În însușirea mersului identificăm 3 etape: - la un an mersul ini țial; - 2-3 ani mersul op țional; după 7 ani mersul adult. Alergarea reprezintă o altă deprindere motrică. Între 15-18 luni apar primele încercări de alergare, viteza crescând progresiv de la 2m/s la 2 ani, la 5m/s la 7 ani. Dupa vârsta de 1 an și 6 luni apar primele faze de săltare, succesiuni de impulsii pe două picioare. La vârsta de 3 ani copilul pregătește săritura, dar are dificultăți în realizarea acesteia (incapacitatea de a împinge simultan cu ambele picioare, torsiune laterală a corpului la desprindere, imobilizarea unui bra ț, aterizare rigidă, etc.). Lovirea cu piciorul a mingi este o altă acțiune motrică care se realizează la început, din stând și mai târziu din deplasare. Motricitatea 3-6 ani prescolara.
Dezvoltarea fizică înregistrează progrese evidente.
Alergarea se caracterizează printr-o fază de propulsie care se îmbunătățește și prin diminuarea forțelor de frânare. Aruncarea cu un bra ț de deasupra umărului capătă amplitudine, ce se însoțește de o rota ție a centurii scapulare în plan orizontal. La 5-6 ani forța aruncării crește prin acțiunea trunchiului care înso țe ște mișcarea și care se finalizează printr-o flexie la nivelul bazinului. În ceea ce priveste săritura, copii î și ameliorează săriturile de tip stânga - dreapta, dreapta - stânga și galopul. Lovirea mingi cu piciorul de către preșcolari conduce la o proiecție a balonului la 3 m la 5 ani până la 6m la 6 ani.
VÂRSTĂ
3-6 luni
MOTRICITATE •
GLOBALĂ îşi ţine capul;
•
•
se întoarce;
•
•
stă în şezut sprijinit. se târăşte rapid;
•
îşi menţine poziţia în
•
6-12 luni
MOTRICITATE FINĂ
•
apucă linguriţa;
independent.
•
apucă creionul;
•
introduce
cuburile
în
cană;
pensă bidigitală clară.
•
introduce degetele în
•
ridica un obiect;
•
mâzgăleşte;
•
apucă, ridică şi bea cu
•
răsuceşte butoane;
•
apasă pe clanţă;
•
întoarce
scările
coboară
scările
cu
poate sări pe loc
aleargă;
cana; •
paginile
plasează beţişoare în orificii.
•
suprapune 2-6 cuburi;
•
deschide o cutie;
desface pachete. modelează nisip şi •
•
plastilină;
poate sta în echilibru
completează un incastru; •
cărţii;
•
foloseşte discul jucânduse cu telefonul;
•
deschide capace;
•
desenează puncte;
sare de la 30 cm
•
înşiră mărgele;
•
completează
înălţime;
•
foloseşte foarfeca;
•
realizează
pe un picior 5 “;
•
loveşte cana cu linguriţa;
aruncă obiectele;
sprijin;
•
•
•
urcă
•
mână în alta;
se apleacă pentru a
•
•
•
apucă obiecte transferă cubul dintr-o
obiecte mici mâzgăleşte hârtia;
independent;
2-3 A
pensa digitală;
•
rostogoleşte mingea;
•
obiecte
merge cu sprijin şi apoi
•
•
transferă
dintr-o mână în alta; •
VIZUAL-MOTORIE priveşte mişcările propriilor mâini;
jocul degetelor; •
•
1-2 A
•
•
picioare; •
iniţial pumnii strânşi;
COORDONAREA
merge pe vârfuri.
dactilo-
pictură •
desenează rotundul;
•
construieşte din cuburi.
podul
simple.
puzzel-uri
VÂRSTĂ 2-3 A
• •
•
•
MOTRICITATE GLOBALĂ aleargă; poate sta în echilibru pe un picior 5 “; sare de la 30 cm înălţime; merge pe vârfuri.
MOTRICITATE FINĂ
•
•
•
4-5 A
•
• •
aruncă şi prinde mingea; coboară scările alternând picioarele; poate să-şi menţină echilibrul pe un picior 10 “ merge în echilibru pe bârnă; sare de 5 ori succesiv; se caţără.
•
•
•
•
•
• •
•
3-4 A
modelează nisip şi plastilină; deschide capace; înşiră mărgele; foloseşte foarfeca; realizează dactilo pictură; construieşte podul din cuburi. suprapune 9 cuburi; ţine creionul cu degetele; desenează pătratul •
•
•
•
•
•
•
desenează modele simple; suprapune mai mult de 9 cuburi; îndoaie foaia de hârtie de mai multe ori; înnoadă şiretul. •
•
•
• •
•
• •
sare coarda; loveşte mingea cu băţul; poate dribla cu mingea; patinează; merge pe bicicletă.
înşiră 4 mărgele; prinde mingea care îi este aruncată; realizează puzzle-uri din 7 piese; colorează în interiorul liniilor incluse. decupează cu foarfeca; lipeşte diferite forme; desenează litere mari; desenează omul din câteva părţi. •
• • •
•
•
5-6 A
COORDONAREA VIZUAL-MOTORIE foloseşte discul jucânduse cu telefonul; desenează puncte; completează puzzeluri simple.
îşi pieptănă sau perie părul; îşi scrie numele; desenează rombul; plasează detalii pe desen; scrie litere şi cifre. •
•
•
•
• •
•
•
colorează în interiorul unui contur 95%; decupează fără a depăşi mai mult de 0.5 cm; copiază desene complicate; copiază litere mici •
Abilităţile motorii ale mâinii (deprinderi motorii fine ale mâinii) interesează următoarele: Coordonare motorie fină presupune folosirea unor muşchi speciali, mici care trebui
să funcţioneze împreună, ca un tot unitar. Extinderea şi mişcarea braţului pentru a apuca sau a
aşeza obiectele.
Apucarea constă în prinderea un obiect cu mâna. Transportarea unui obiect portabil dintr-un loc în altul. Lansare voluntară
scăparea intenţionată a unui obiecvt portabil într-un loc şi timp
definit. Folosirea bilaterală a
mâinilor pentru a efectua o activitate.
Dezvoltarea motricității fine a copilului stă la baza unor aptitudini și abilită ți esențiale - desenare, scriere, îmbracare, dezbrăcare, înșiruirea și prinderea lucrurilor etc. Dacă motricitatea grosieră (mers, sărit, alergat) se dezvoltă fără prea multă încurajare, cea fină are nevoie de atenție, timp și răbdare din partea ta pentru a căpăta formă. Crearea aptitudinilor motorii fine presupune dezvoltarea mi șcărilor degetelor și ale mâinilor în vederea autoservirii sau a realizării unor activită ți uzuale. Ea implică coordonarea mână-ochi, a degetelor, mobilitatea articulară, forța musculară etc.
Prehensiunea (abilități motorii fine) Grasping-ul reflex palmar (reflexul de apucare palmară) domină în general în primele 8-12 săptămâni de viață. La 4 saptamani pumnii sunt strân și, dar la 8 săptămâni ei sunt deja frecvent deschiși. Grasping-ul reflex dispare de obicei la sugarii normali pe la 3 luni. La 4-5 luni are deja prehensiune voluntară, în forma pensei cubito-palmare – sugarul apucă jucăriile fie cu marginile cubitale ale celor două mâini fie prin opozi ția dintre ultimele degete și eminența hipotenară. Prehensiunea se modifică o dată cu maturarea, trecând prin mai multe faze succesive: pensa digito-palmară (pensa palmară simplă) apare în jurul vârstei de 6 luni, prin opoziția dintre ultimele 4 degete și palma, fără a utiliza activ policele. Apuca obiectele mici printr-o mi șcare amplă. Pensa radio-palmară caracterizează vârsta de 7-8 luni, cu policele în opozitie cu falanga proximala a indexului sau cu mâna. Urmeaza pensa tridigitală (grasping intermediar) și ulterior pensa bidigitală la 10 luni. Motricitatea la vârsta ante-pubertară 6-10/11 ani. Motricitatea în această etapă este
debordantă, capacitatea de învățare motrică este remarcabilă, dar posibilitatile de fixare a mișcărilor noi sunt reduse. Alergarea are un aspect apropiat de cel optim deoarece piciorul de impulsie are o extensie mai mare și piciorul liber are o cursă mai amplă, cu ridicare mai
accentuată a genunchiului. Prinderea mingii se caracterizează printr-o poziție de a șteptare mai amplă, brațele sunt semi-flexate, iar picioarele depărtate. Aruncarea mingii în această etapă cunoaște o fază pregătitoare în care piciorul opus brațului de aruncare avansează, brațul liber este ridicat pentru a echilibra rota ția trunchiului ce are drept consecin ță un recul al acestui brat și o flexie lejeră laterală și antero-posterioară a trunchilui . Săritura în lungime una din cele mai utilizate deprinderi, implica o actiune concentrata a diferitelor segmente corporale in functie de orientarea lor in spatiu si de amplitudinea miscarii fiecaruia dintre acestea. Motricitatea în etapa pubertară (10-14 ani).
Mobilitatea articulară înregistrează
valori relativ scăzute atât la fete cât și la băieți. Puberul nu are o conduita motrică egală ci una marcată de discontinuită ți, în care mi șcările sunt insuficient ajustate, uneori exaltate alteori apatice. Etapa pubertară reprezintă un interval optim pentru învatarea majorită ții deprinderilor motrice specifice ramurii de sport, precum și pentru dezvoltarea calită ților: viteza, rezistența, coordonare. Motricitatea în etapa adolescenț ei (14-18 ani). În ceea ce privește calităț ile motrice,
acestea progresează (în special la baieti). Motricitatea în etapa tinereț ii - vârsta mijlocie (25-35 ani).
Continuarea educației
motrice la această etapă de vârsta conduce la urmatoarele finalități: - capacități senzorio perceptive superioare; - scheme motorii de bază, perfecționate; - bagaj bogat de deprinderi, priceperi motrice; - capacitate crescută de comunicare gestuală, expresivă, estetică; capacitate de practicare independentă a exercițiilor fizice; - socializare superioară. Motricitatea la vârsta adulta (40-65 ani).
Capacitatea senzorială discriminativă
cunoaște o curbă lentă, descendentă sub impactul factorilor biologici sau de suprasolicitare; sensibilitatea vizuală, latentă motrică, acuitatea auditivă, sensibilitatea tactilă, înregistrează ușoare regresii, compensate de multe ori prin experiența culturală și socială. Motricitatea la vârsta senescen ț ei (peste 65 ani).
Majoritatea vârstnicilor dovedesc
o regresie constantă a performanței motrice, datorită schimbărilor morfo-func ționale, dintre care scăderea masei musculare, degradarea capacităților senzoriale și creșterea fragilității oaselor au un impact crescut. Activitățile recomandate la această etapă sunt: mers; plimbări în aer liber; alergarea (jogging-ul); înotul; gimnastica.
Pentru aprecierea motricității urmărim posibilită țile de realizare a următoarelor: •
Motricitatea globală
- posturi de bază:
1. culcat pe față și pe spate, pe o parte 2. sprijinit: pe antebrațe, pe coate și genunchi, pe palme și genunchi 3. șezând: cu sprijin, independent - pozțtii și mișcări de bază:
1. poziții și mișcări ale capului: drept, înclinat (în lateral dreapta-stânga / în fa ță-spate), balansarea capului (în lateral dreapta-stânga / în fa ță-spate), rotirea capului (spre dreapta / stânga) 2. poziții și mișcări ale mâinilor: în față/la spate/lateral/sus/jos, îndoite, întinse etc. 3. poziții și mișcări ale picioarelor: întindere, îndoire, pendulare (înainte/înapoi), pe vârfuri / pe călcâie / pe un picior 4. poziții și mișcări ale trunchiului: aplecare (în fa ță / spate / dreapta / stânga), răsucire, balansare, legănare - conduite motrice de bază:
1. mersul: în loc, de la un punct la altul și oprire, pe contur sub țire trasat, pe jetoane, pe vârfuri, pe călcâie, mersul piticului, repede – încet, în diagonală, cu ocolire, mers lini știtor (de scoatere a organismului de sub starea de efort fizic), mers combinat cu mi șcări ample de respirație etc. 2. alergarea: încet – repede, cu ocolire, cu oprire bruscă, cu traversare de obstacole, cu genunchii sus, cu călcâiele la spate 3. urcare/coborâre corectă a scărilor (folosind alternativ picioarele, că țărare, coborâre pe tobogan 4. săritura pe loc, în lungime, pe ambele picioare, pe un picior 5. motricitate manuală grosieră: morișca, bate vântul, plouă, cântăm la pian, scuturare a mâinilor din încheieturi, rotire, balansare, tractare •
Motricitatea fină
- a mâinilor: apucare și lăsare din mână, manipulare, rupere, presare, îndoire, modelare (prin mișcări translatorii, circulare, prin aplatizare, prin adâncire) a aparatului fonoarticulator
Dezvoltarea motricităţii globale, a motricităţii fine şi a coordonării vizual-motorii între 0 şi 6 ani conform V. Horghidan (2000) TESTE ȘI MIJLOACE DE EVALUARE A MOTRICITĂȚ II
Evaluarea abilităţii motrice şi a preciziei mişcării, măsurători kinestezice Vom prezenta în continuare câteva teste pentru evaluarea abilităţii motrice şi a preciziei mişcării: 1. Evaluarea abilităţii motrice ( Testul Pieron) Material:
dextrimetru Pieron (aparatul este format dintr-o tijă metalică de forma unui
labirint, ale cărui margini sunt fixate într-un suport de fier. La o extremitate a tijei sunt insirate 10 monede metalice), cronometru. Instrucţiuni date subiectului: “trebuie să deplasaţi cele 10 monede pe labirintul metalic, de
laextremitatea dreaptă la cea stângă, aceasta se face numai cu mâna dreaptă, iar mâna stângă va ajuta la fixarea suportului.” Procedeul de examinare: se urmăreşte cu atenţie ca subiectul să lucreze cu o singură mână.
Se dă drumul la cronometru la comanda “începeţi!”. Notă pentru înregistrare şi calcul : se cronometrează timpul pentru fiecare încercare. Suma
acestor înregistrări dă timpul total. Datele care au cea mai mare importanţă în aprecierea abilităţii motrice sunt: valoarea celei mai bune înregistrări (cel mai scurt timp, corespunzător deplasării unei monede). variaţia, a cărei formulă de calcul este: Xmax-Xmin, exprimă progresul făcut de subiect prin exersare. Abilitatea este direct proporţională cu valoarea variaţiei şi invers proporţională cu timpul celei mai bune înregistrări.
2. Testarea dexterităţii mâinii Subiectul este rugat în decurs de 1 minut să trnsfere căt mai multe din cele 150 de cuburi date (latura de 2.5 cm), dintr-o parte a unei cutii în cealaltă. Scorul este dat de numărul de cuburi transferate. Subiectului i se acordă 15 secunde înainte de test pentru a se pregătii.
3. Testarea dexterităţii degetelor Subiectul înfinge un 9 ace de siguranţă de 3.2 cm lungime într-un panou de 12.7x12.7 cm apoi le scoate. Scorul este dat de timpul în care efectuează aceste operaţii. Fiecare mână este testată separat. Examenul complex al motricității cuprinde:
1) Testul Ozeretksi: valabil pentru 4 – 16 ani. Până la 10 ani indică performanţele pentru fiecare vârstă. După 10 ani aprecierea se face din 2 în 2 ani şi constă din 6 probe : 1. echilibrul; 2. probe fine ( praxie ) ; 3. mişcarea întregului corp ( mişcări globale ale membrelor inferioare; 4. iuţeala mişcărilor mâinii; 5. coordonarea motrică a celor două mâini, apoi coordonarea mâini – picioare; 6. mişcări parazitare ( evaluarea mincinoşilor ). Obiectiv și scop: Proba vizează comportamente esențiale ale vieții motrice sub cele patru aspect ale ei: viteză, forță, îndemânare, rezistență pe coordonatele:
C.D.M. – coordonare dinamică a mâinilor
C.D.G. – coordonare dinamică general
Echilibru
Rapiditate
Orientare spațială Datele obținute vor contribui la precizarea unor indicatori ca: gradul de întârziere psihomotrică;
aspect lacunare al motricității; precizarea gradului deficienței și încadrarea acesteia; clarificarea aspectelor în care să se intervină și mijloacele cu care să se opereze.
Coordonarea dinamică:
La 7 ani: Să se facă un cocoloş dintr-o hârtie subţire (foiţă) de 5x5 cm cu o singură mână, cu palma întoarsă în jos, fără ajutorul celeilalte mâini; după un repaus de 15 sec. aceleaşi exerciţii cu cealaltă mână. - încercare nereuşită - timp limită depăşit, cocoloşul nu e destul de compact. - Durata: 15 sec. Cu mâna dreaptă, 20 sec. cu mâna stângă. - Număr de încercări: două pentru flecare mână.
La 8 ani: Cu extremitatea degetului mare, se atinge în maximum de viteză unul după altul degetele mâinii începând cu degetul mic, apoi invers (5-4-3-2 şi 2-3-4-5). Aceiaşi lucru cu cealaltă mână. – încercare nereuşită: atingerea de mai multe ori a aceluiaşi deget; atingerea a două degete în acelaşi timp; timp depăşit. - Durata: 5 secunde. - Număr de încercări: două pentru fiecare mână.
Coordonare dinamică generală
La 7 ani: Sărituri pe o distanţă de 3 m pe piciorul stâng, celălalt îndoit din genunchi cu călcâiul la spate, braţele în lungul corpului. - După 30 sec. de repaus, acelaşi exerciţiu cu schimbarea picioarelor. încercare nereuşită: îndepărtarea de ia linia dreaptă cu mai mult de 50 cm; atingerea solului cu piciorul îndoit; legănări de braţe. - Numărul încercărilor: două pentru fiecare picior. - Durată nelimitată. La 8 ani: Săritura fără elan peste o sfoară de 40 cm înălţime (aceleaşi condiţii de lucru ca la proba pentru 5 ani).
Echilibru
La 7 ani: Stând ghemuit pe vârful picioarelor (cu braţele în lateral, genunchii depărtaţi, călcâiele apropiate, vârfurile depărtate), cu ochii închişi. - încercare nereuşită: cădere înainte pe mâini sau înapoi în şezut; aşezarea călcâielor pe sol; coborârea braţelor, deschiderea ochilor. De trei ori. - Durata: 10 sec. - Număr de încercări: trei. La 8 ani Stând cu ochii deschişi, mâinile la spate, ridicarea pe vârful picioarelor şi aplecarea trunchiului în unghi drept, picioarele întinse. - încercare nereuşită: îndoirea genunchilor mai mult de două ori; pierderea echilibrului cu deplasare; atingerea solului cu călcâiele. Durata: 10 sec. - Număr de încercări: două.
Rapiditate Materiale: - O coală de hârtie, pe care se desenează pătratele cu latura de 1 cm,
astfel: 10 pătrăţele în înălţime şi 25 în lungime; - 1 creion (destul de lung pentru a putea fi ţinut comod în mână de copil); - 1 cronometru. I se va da elevului coala de hârtie şi i se va explica foarte clar că în fiecare pătrăţel va trebui să tragă câte o liniuţă (orizontală sau verticală) dar cât mai repede cu putinţă. Nu trebuie să sară peste nici un pătrăţel, pentru că nu are voie să revină asupra celor sărite. I se va repeta insisitent că trebuie să execute foarte rapid tragerea liniuţelor. Durata probei este de 1 minut; se repetă proba cu cealaită mână, tot 1 minut. Pe parcursul probei, elevul va fi încurajat să lucreze cât mai repede. Daca explicaţia nu a fost respectată, întrerupe proba şi se reia de la început. (Deci, se poate repeta de două ori. În timpul probei se va nota: slaba coordonare motrică, instabilitatea, impulsivitatea, conştiinciozitatea, neliniştea.
2). EXAMINAREA APARATULUI FONATOR ( buzele, limba, palatul moale, muşchii obrajilor) 3). EXAMINAREA PRAXIEI : urmăreşte mimica gesticulară şi manipularea obiectelor obişnuite ( cheie, cuţit, furculiţă, piese joc construcţii ). În cazurile de apraxie gravă însăşi înţelegerea verbalizată a cerinţelor motorii este greu receptată. Probele se pot efectua şi prin imitaţie.
PROBA LIEBMANN : a). Mişcări simple: strânge pumnii, bate din palme, strânge – desfă mâinile, degetele răsfirate, scoate limba, umflă obrajii. b). Mimica gesticulară : ameninţă ! fă pa ! mângâie ! stâmbă-te ! fă bezele ! salută ! împreunează mâinile !
c). Mişcări de imitaţie şi cu scop : bate la uşă! prinde muşte ! cântă la pian ! sună la sonerie ! numără bani ! înoată ! d). Manipularea obiectelor : fumează ! aprinde chibritul ( bricheta ) ! aprinde lumânarea ! toarnă apă în pahar ! fă un nod ! bate spuma ! e). Imitarea unor mişcări simple sau complicate : pe cale vizuală, prin imitaţie, pe cale chinestezică. La început îl ajută terapeutul, apoi îl lasă să efectueze singur mişcările ( scris, sărit, dans, şters tabla, ridicat în picioare, alergat, gimnastică, rostogolire, punerea unui scaun dintr-un loc în altul, deschiderea jaluzelelor, urcat – coborât scări etc ).
4). EXAMINAREA LATERALITĂŢII : a) Probe motorii pentru determinarea lateralităţii mâinilor : apucarea diferitelor obiecte; manipularea obiectelor ( minge, creion, cretă ), bătaia din palme, încrucişarea mâinilor în faţă, proba dinamometrică. b) Probe pentru stabilirea lateralităţii membrelor inferioare : săritura într-un picior (şotron), săritul corzii, shooting. c) Probe pentru lateralitate oculară : sighting ( privirea printr-un tub ), ţintirea în punct fix, suprapunerea la distanţă a creionului peste o linie verticală pe bază de control monocular
( măsurarea – compararea a două mărimi de la distanţă ), măsurarea acuităţii monoculare ( să citească de la distanţă litere de diferite mărimi ). d) Probe pentru lateralitate auditivă : astupă o ureche şi se verifică de la care distanţă aude şi înţelege şoaptele.
5). EXAMINAREA SINCINEZIILOR DIGITALE : Aplicarea probei la degetele ambelor mâini simultan : ( după Rey ):
Material necesar : o foaie de hârtie şi un creion. Tehnica de aplicare : se cere copilului să pună ambele mâini ( palmar ) cu degetele răsfirate pe foaia de hârtie. Logopedul trasează cu creionul conturul celor zece degete.
Instructaj : Îţi arăt câte un deget la fiecare mână şi tu trebuie să-l ridici numai pe acesta. Fii atent ! să nu le mişti pe celelalte ! începe ! (se poate face demonstraţia de către terapeut ). Modelul succesiunii grupelor de degete : mâna dreaptă : index – major – inelar – auricular – index – mic. Mâna stângă : major – index – auricular – inelar – mic – index.
Notarea : se notează pe desen cu + şi – pentru fiecare grupă. Proba este corectă când nu ridică omologul mâinii opuse.
EXAMINAREA CAPACITĂŢII DE ORIENTARE SPAŢIALĂ : adaptare după Piaget – Head Condiţii de aplicare : copilul trebuie să fie aşezat la aceeaşi masă cu examinatorul, în faţa acestuia. Sunt necesare următoarele obiecte uzuale : o păpuşă, o maşinuţă, un cub. Testul se desfăşoară în două etape : Etapa I : în legătură cu orientarea spaţială faţă de mâini; Etapa a II-a : în legătură cu orientarea spaţială faţă de obiecte.
Etapa I : Instructaj : Spune-mi care este mâna ta dreaptă ? care este stânga? Acum fii atent ! care este mâna mea dreaptă ? dar stângă?
Etapa a II – a : Instructaj : încrucişează braţele pe masă ! ( stai ca la şcoală). Voi pune în faţa ta trei lucruri : păpuşă, maşină şi cub. Fără să te mişti sau să desfaci braţele, spune-mi repede : păpuşa e la dreapta sau la stânga maşinii ? cubul în care parte e faţă de maşină? Maşina faţă de păpuşă, maşina faţă de cub. ( obiectele vor fi aşezate astfel : păpuşă – maşină – cub la o distanţă de 15 cm între ele.
ORIENTARE SPAŢIALĂ : Cum se numeşte partea de sus a camerei ? unde e tavanul ? dar partea de jos? Covorul e aşezat pe .. Unde e podeaua? Uşa e ...la ( stânga). Fereastra e la ...( dreapta). Eu sunt ...( în faţă). Tabloul e în ...( spate ). Repetă direcţiile şi arată-le ! sus – jos – la dreapta – la stânga – în faţă – în spate.
EXAMINAREA VÂRSTEI PSIHOLOGICE A LIMBAJULUI 1). PROBA ALICE DESCOEUDRES Materiale necesare : se prezintă copilului 10 obiecte cu proprietăţi contrare (în starea lor sau imaginea lor). a) Imaginea unei ciuperci mari şi contrara ei – o ciupercă mică; b) O peniţă nouă – una veche; c) O bucată de fier tare – o bucată de cauciuc moale; d) Un bloc ( copac ) înalt – o căsuţă scundă; e) O hârtie netedă – glaspapier ( smirghel ) zgrunţuros; f) Imaginea unui bătrân – a unui tânăr; g) O stofă călcată – una mototolită; h) Un copil vesel – unul trist; i) Desenul unei linii drepte – o linie curbă;
j) Două cutii de aceeasi mărime : una goală, uşoară – alta umplută cu nisip, grea. Se aşează una pe o mână a copilului, cealaltă pe cealaltă mână. Instructaj : se prezintă copilului obiectele succesiv, cu următoarele precizări verbale: „ această ciupercă este mare ( se arată imaginea ), iar aceasta este....copilul trebuie să spună contrariul – mică. Alt calificativ nu este luat în considerare. Se procedează la fel pentru toate cele 10 obiecte. Se reia proba invers. „ aceasta e o ciupercă mică, asta e una ...”se consemnează iarăşi răspunsurile exacte. Se adună cu primele. Se face media.
2). COMPLETAREA LACUNELOR ÎNTR-UN TEXT VORBIT Instructaj : se explică copilului că i se va spune o mică poveste şi că acolo unde povestitorul se opreşte, copilul trebuie să completeze cuvântul potrivit. Se consemnează nr de răspunsuri corecte.
Textul : S-a făcut frumos. Cerul este ... ( senin, albastru ). Soarele este foarte....( fierbinte, strălucitor ). Ioana şi Maria se plimbă prin....( câmp, pădure ). Ele adună... ( flori ). Ele sunt foarte bucuroase auzind cântecul micilor... ( păsărele ). Deodată cerul se întunecă şi se acoperă de ...( nori ). Fetele se grăbesc să ajungă... (să se întoarcă ) ...( acasă ). Înainte de a ajunge acasă, a izbucnit o mare ... ( furtună ). Fetele se sperie de zgomotul... ( tunetului ). Ele se roagă să fie adăpostite într-o... ( casă ), deoarece ploua puternic şi nu aveau... ( umbrele ). Hainele lor erau complet... ( ude ).
3). REPETARE DE NUMERE Instructaj : „ Ascultă ! eu îţi spun nişte numere. Tu trebuie să repeţi numerele spuse de mine. Dacă copilul nu a înţeles, se repetă de trei ori, dar seria răspunsurilor nu mai este luată în considerare. Dacă nu poate repeta decât prima serie, primeşte coeficientul 2, pentru seria a II-a coef. 3 , samd. Se consemnează coeficientul ultimei serii reproduse corect. Testul are următoarele serii de numere : Seria I : 2 – 4
seria IV : 8 – 4 – 6 – 5 – 9
Seria II : 5 – 6 – 3
seria V : 6 – 9 – 2 – 3 – 4 – 8
Seria III : 4-7-3-2
4). CUNOAŞTEREA A 6 MATERII Instructaj : din ce este făcută : cheia, masa, linguriţa, fereastra, pantofii, casele, (blocul) ( cel puţin 3 materiale : cărămidă, lemn, ciment ).
5). PROBA DE CONTRARII ( fără obiecte sau imagini ) Instructaj : dacă copilul nu înţelege termenul contrar, i se explică concret despre ce e vorba. Vom expune 8 termeni : Cald - ... ( dacă nu e cald, e... frig, rece )
uscat - ...( ud sau umed )
Frumos - ... ( urât )
neascultător - ... ( ascultător, cuminte )
Curat - ... ( murdar )
mare - ....( mic )
Vesel - ... ( trist )
uşor - ... ( greu ).
Se notează răspunsurile exacte.
6). CUNOAŞTEREA DENUMIRII A 10 CULORI Se prezintă culorile : roşu, verde, negru, roz, alb, violet, gri, galben, maron, albastru. Se cere copilului să le denumească. Se notează cu numere de la 1 la 10.
7). CUNOAŞTEREA SENSULUI VERBELOR Instructaj : testul are două serii. Seria I de verbe : a tuşi, a frecţiona, a câştiga, a arunca, a spăla, a respira. ( mimăm tusea şi cerem copilului să spună ce facem.) Seria a II-a : a scrie, a se apleca, a se balansa, a se ridica, a sări, a împinge ceva. Cerem copilului să imite prin acţiune sensul verbelor. Mimăm scrierea şi-i cerem să facă şi el la fel. Apoi să spună ce a făcut. Se consemnează rezultatele care se notează de la 0 la 12, după nr de răspunsuri corecte.
CALCULAREA VÂRSTEI PSIHOLOGICE A LIMBAJULUI PROBA
COEFICIENTUL
C O R E S P U N Z Ă T O R V Â R S T E L O R
3 ANI 1. CONTRARII
4 ANI
5 ANI
6 ANI
7 ANI
-
4
-
5
-
6
-
8
-
10
2). LACUNE
-
2
-
3
-
4
-
6
-
8
3). CIFRE
-
3
-
3
-
4
-
5
-
5
4). MATERII
-
3
-
4
-
5
-
6
-
6
5) CONTRARII
-
4
-
5
-
6
-
7
-
8
6). CULORI
-
2
-
3
-
4
-
6
-
8
7). VERBE
-
4
-
6
-
8
-
9
-
11
( obiecte şi imagini )
TOTAL :
22
29
37
47
56
NOTĂ : având valorile realizate de fiecare copil la cele 7 probe, le scriem în ordinea respectivă pe verticală şi în dreptul lor scriem vârsta limbajului corespunzătoare din tabelul de mai sus. Adunăm cele 7 vârste ale limbajului, suma o împărţim la 7 şi obţinem vârsta psihologică a copilului care poate sau nu să corespundă cu vârsta cronologică.
8). PROBĂ PENTRU DETERMINAREA NIVELULUI DE DEZVOLTARE A LIMBAJULUI a). ÎNŢELEGEREA UNOR CUVINTE FAMILIARE PROBA RENE ZAZZO : Instructaj : îţi voi pune câteva întrebări, iar tu să răspunzi cât mai bine ! ce este un scaun ? o păpuşă, un cal, o găină, o furculiţă, un măr, o masă, o ploaie, mama, şoferul.
Precizări tehnice : întrebările se pun în ordinea indicată. Se insistă să se obţină răspunsuri când copilul repetă cuvântul. Notarea : se vor înregistra fidel toate definiţiile date de copil indicându-se în final nr de definiţii corecte.
b). PROBA DE FLEXIBILITATE ASOCIATIVĂ : ( U. Şchiopu, M. Giroveanu, A. Turcu ): Scopul : de a cuprinde capacitatea de exprimare verbală şi flexibilitatea asociativă. Material necesar : 4 categorii de cuvinte şi un cronometru. Categoria A : avion, zăpadă, burtă, dulce, portocală.
Categoria B : poimâine, cel mai mic, ridică. Categoria C : lup, veveriţă, dune, izvor. Categoria D : stradă, ploaie, tramvai, vitrină. Tehnica de lucru : se cere copilului să alcătuiască o scurtă povestire cu cuvintele date de experimentator. Se notează textul expunerii.
Instructaj : se dau primele cuvinte din categoria A şi i se spune copilului : cu aceste cuvinte tu trebuie să alcătuieşti o povestire. După ce se notează povestirea, după o pauză de 5 min se dau cuvintele din celelalte categorii. Notarea : se notează tot ce spune copilul şi timpul de expunere. Se va da o notă pentru fiecare poveste în funcţie de : nr de cuvinte folosite în plus, asociate cu cuvintele date, nr de imagini artistice, mod de compoziţie după relaţia dintre titlul dat şi povestire.
9). TESTAREA VORBIRII INDEPENDENTE ( alfabetul ilustrat ) Copilul priveşte ilustraţiile şi denumeşte obiectele. Sunetele se prezintă în cuvinte, în diferite poziţii : a – ac – copac – mura
f – fată – ceafă – cartof
c – casă – vacă – sac
o – os – fasole – radio
v – vapor – tavă – morcov
g – găleată – lingură – steag
u – uşă – lup – leu
t – tobă – palton – caiet
h – haină – pahar - şah
e – elefant – fetiţă – şapte
d – dulap – ladă – pod
ce – cerc – seceră – zece
i – inel – pisică – ardei
n – nas – bancă – săpun
ci – cireşe – căciulă – papuci
ă – ăsta – mazăre – păpuşă
s – sapă – fustă – pas
ge – gene – deget – minge
î – înoată – înger – învăţ
z – zăpadă – buzunar – autobuz
gi – gimnast – argint – covrigi
â – pâine – câine – dâmb
ş – şapcă – peşte – cocoş
che – cheie – pachet – ureche
p – puşcă – lopată – dop
j – joc – cojoc – patinaj
chi – chibrit – rochie – ridichi
b – balon – sobă – porumb
l – lacăt – fular – cal
ghe – ghem – lighean – veghe
m – masă – lampă – salam
r – roată – carte – topor
ghi – ghiocei – unghie - triunghi
ţ – ţap – cuţit – coteţ
10). PROBĂ PRIVIND DETERMINAREA TEMPOULUI SPONTAN ŞI REPRODUCEREA STRUCTURILOR RITMICE Material necesar : un cronometru, creion. Se pune metronomul să bată la un anumit interval de timp în faţa copilului.
Instructaj : „ Ia acest creion în mână ! vei lovi cu creionul în masă la fel ca mine, nici mai tare, nici mai încet. Începe ! după 21 de lovituri : Încetează ! se va cronometra în cât timp execută cele 21 de lovituri precum şi eventuale accelerări sau încetiniri, neregularităţi de interval şi la a câta lovitură. Continuăm examinarea cu evaluarea simţului ritmic al copilului : mişcarea ritmică, ritmul vorbirii, ( lent sau rapid ), coordonarea celor două, în cazul bâlbâiţilor, tahi sau bradilalici.
11). EXAMINAREA VORBIRII REFLECTATE Se examinează : sunetul, silaba, cuvântul, propoziţia. Această probă ajută la depistarea dislexiei şi disgrafiei. Copilul citeşte şi scrie după dictare literele, cuvintele şi propoziţiile de mai jos. A – apă – copac – şa. Tata şi mama sunt acasă.
O – ou – cos – acolo. Oprea şi Ion fac un avion.
U – umăr – legume – tablou . Uite o păpuşă.
E – elice – peşte - lapte. Elena bea lapte.
I – ibric – maşină – pui. Irina are o pisică.
Ă – ăla – cărămidă – cofă. Mă spăl pe faţă.
Î – învăţ – lămâie – se vârî. Gâsca are gât.
P – pernă – vapor – dulap. Am pus perna în dulap.
B – bancă – labă – alb. Belu are banca albă.
M – mama – cămaşă – gram. Mama are mere.
F – fustă – poftim – pantof. Fănica face cafea.
V – vulpe – cravată – elev. Elevul are cravată.
T – telefon – sertar – soldat. Ticu are trotinetă.
D – două – udă – ştrand. Dudu are dude.
N – nor – cană – tavan. Nicu ţine în mână un creion. S – supă – pastă – compas. Sandu are un compas. Z – zidar – buze – viteaz. Zoica are bluză roz.
Ş – şervet – poştaş - puşcă. Poştaşul are o puşcă.
J – joc – pijma – garaj. Ion este în garaj.
H – horă – zahăr – văzduh. Horia se uită în văzduh.
Ce – cer – rece- şoarece. Cerul este rece.
Ci – cinci – muncitor – arici. Cinci arici sunt aici.
Ge – ger – regele – fuge. Afară e ger.
Gi – gingie – pagină – fragi. Gica are două mingi.
Che – chenar – rachetă – ridiche. Fac un chenar.
Chi – chitară – deschis – urechi. Am două urechi.
Ghe – ghete – baghetă – veghe. Ghetele sunt noi.
Ghi – ghiocel – burghiu – junghi. Ghiţă are oi.
L – lingură – galoşi – copil. Copilul are o lingură.
R – raţă – mare – fular. Rică are mere.
Ţ – ţăran – raţă – moţ. Ţăranul merge pe câmp.
C – carte – macara – butuc. Pun cartea pe butuc.
G – gură – gogoşi – plug. Gogu are gogoşi.
12). PROBA DE COMPLETARE A LACUNELOR Scopul : se verifică utilizarea adecvată a cuvintelor în propoziţie precum şi posibilităţile de înţelegere a unui context.
Tehnica aplicării : se completează propoziţiile cu cuvinte potrivite ca sens. Instructaj : ascultă cu atenţie ce spun şi adaugă ce trebuie ! Notarea : se acordă câte un punct pt fiecare răspuns corect. ( când propoziţia este completă şi are sens şi acord gramatical ). Se verifică şi bogăţia vocabularului şi imaginaţia lingvistică.
1. Primăvara este .............. ( un anotimp frumos ) 2. Copiii se joacă în .....( grădină ) 3. Păsărelele se întorc din ... ( ţările calde ) 4. Razele soarelui sunt mai ...( calde ) 5. Se aude peste tot... ( duduitul tractoarelor ) 6. Copiii pleacă veseli la ... ( şcoală ) 7. Ziua este mai.... ( lungă ) iar noaptea este mai ....( scurtă) 8. Mama pregăteşte .... ( masa ) 9. Copiii aşteaptă .... ( vacanţa ) 10. Ţara noastră este... ( România )
13). PROBA DE GÂNDIRE - DEFINIRE DE NOŢIUNI Cotare : câte 1 punct pt fiecare răspuns corect. Se dau definiţii – nu prin întrebuinţare care sunt specifice până la 4 ani – ci prin apartenenţă la gen şi specie. Proba : ce este o masă ? un scaun, o păpuşă, un cal, o găină, un şofer, mama, ploaia, maşina. De exemplu : copilul trebuie să definească astfel : masa este un lucru care foloseşte la diferite activităţi. Calul este un animal domestic. Păpuşa este o jucărie.
14). PROBA DE GÂNDIRE - COMPARARE DE NOŢIUNI Reuşita în stabilirea asemănărilor şi a deosebirilor - esenţa comparaţiei - depinde de calitatea analizei şi sintezei. Al. Roşca spunea : „ Comparaţia este o condiţie a analizei şi sintezei, ea fiind implicată în ele.” 1). Stabilirea deosebirilor : prin ce se deosebesc : Câinele şi vrabia, mărul şi para; fereastra şi uşa; paharul şi ceaşca; căruţa şi sania. 2) Stabilirea asemănărilor : prin ce se aseamănă : Pruna şi piersica;
pisica şi şoarecele; vaporul şi automobilul ?
3). Stabilirea asemănărilor şi a deosebirilor : instructaj : „ eu numesc două lucruri iar tu să-mi spui prin ce se aseamănă şi prin ce se deosebesc ? Mingea şi portocala; avionul şi porumbelul; fetiţa şi păpuşa; maşina şi căruţa.
Teste culese de logoped, prof. Angela Gherasim.
