Centrul
Istoric al Sibiului
u i b i S n i d c i r o t s I i u l u r t n e C a ă m a r o n a P
Cuvânt înainte Sibiul este combinaţia neobişnuită şi atrăgătoare între un oraş istoric - o fortăreaţă care încă îşi mai păstrează centurile de apărare - şi un oraş foarte conectat la prezent şi la realităţile din ţară şi din Europa. Pe străzile înguste pavate cu piatră se aliniază imobile cu însemnătate istorică. Pieţele centrale prind viaţă şi se umplu de oameni care găsesc aici un loc de întâlnire, dar şi o scenă perfectă pentru evenimentele culturale care animă centrul istoric. Muzee valoroase ale oraşului sunt găzduite de clădiri impunătoare situate în Piaţa Mare, Piaţa Mică sau Piaţa Huet. Pe lângă valoroasele clădiri şi obiective istorice şi turistice, centrul Sibiului se inundă de forfota magazinelor, de vocil e artiştilor, de sunete de orchestră sau de chitară electrică, de bucuria oamenilor care savurează centrul, de paşii grăbiţi ai celor care lucrează aici. Vă invit să descoperiţi un oraş în care istoria şi prezentul formează o realitate unică, un oraş în care cultura inundă şi spaţiul public.
6
c i r o t s I
c i r o t s I
Bine aţi venit la Sibiu!
l u r t n e C
7
l u r t n e C
Primarul Municipiului Sibiu
Reprezentant Legal
Scurt istoric Plimbându-vă pe străzile din centrul Sibiului de astăzi nu se poate să nu remarcaţi, chiar şi în treacăt, patina celor 821 de ani de existenţă ates tată, denitiv impregnată în arhitectura stradală ce o poartă şi azi cu o demnă frumuseţe austeră. Pieţele, scările, pasajele pietonale, logiile boltite sunt tot atâtea nestemate pe care vremurile le-au risipit aici, la poala Carpaţilor. „Stadt ”-ul, adică oraşul, care se va dezvolta peste atâtea veacur i drept municipiul Sibiu de astăzi, a fost fondat în Evul Mediu clasic, în secolele XII-XIII, după „tipicul” a şezărilor medievale ale Europei de atunci.
8
c i r o t s I
l u r t n e C
Prima menţiune documentară este datată la 20 decembrie 1191, când papa Celestin al III-lea conrmă prezenţa prepoziturii libere a germanilor din Transi Transilvania, lvania, cu sediul ul la Sibiu. Sibiu.Document Documentul ul conrmă conrmă astfel el organiza organizarea reabiserice bisericească ascăa colon colonişti iştilor lor sosiţiţi aici, aici,la graniţa graniţa estică că aimperiul imperiului. ui.În timpul timpul domniei domniei regelui Geza al II-lea (1141 - 1162) şi mai târziu, a regelui Béla al III-lea (1172 – 1196) au rămas astfel organizaţi în cultul lor (religios). Locuitorii germani numesc Sibiul „Hermannstadt”. Sub această denumire este şi menţionat pentru prima dată la 1366. În 1224, regele Geza al II-lea a conferit emigranţilor teutonici, denumiţi şi saxoni, o serie de privilegii, reconrmate ulterior şi de regele Andrei al II-lea. Aceste privilegii includeau statutul de „oaspeţi” (ai regelui), libertatea personală, dreptul la proprietate transmisibilă, dreptul de a se organiza administrativ şi judiciar autonom, autonomie bisericească, imunităţi scale, privilegii comerciale, limitarea îndatoririlor militare, la care se adăuga şi dreptul comunităţilor de a fortica aşezările pe care le întemeiau. De altfel, aşezarea Sibiului pe axa princ ipalului drum c are leagă Occidentul de spaţiul sud dunărean şi Constantinopol, impunea măsuri de apărare în contextul creşterii puterii otomane de atunci. Cu toate acestea, prima agresiune a fost invazia mongolă (12 42) care devastează complet aşeza rea i niţială a Sibiului, situată atunci în lunca Cibinului şi din care acum avem „oraşul de jos”.
9
Matei Corvin (1458-1490) acordă Sibiului calitatea de „oraş liber regesc” cu privilegiul de „depozit” şi constituie – 1485 - „Universitatea „Universitatea Săsească”, care reprezenta o entitate politică, administrativă şi juridică autonomă, aată sub autoritatea Comitelui şi a Judelui regal.
c i r o t s I
Din complexul forticat pe terasa înaltă a Cibinului (oraşul de sus), a fost păstrat un fragment de zid, cu elemente ale arhitecturii romanice, înglobat în Casa Altembe Altemberger rger (primări măria veche, veche, actualul actualulmuzeu muzeu de istorie). istorie).Reedica Reedicarea rea oraşului oraşului în uncă ul ncă şi pe terasa terasa Cibinul nului, ui, va va urma urma princi principiil piile şi modul modul de construc construcţie ţie specice unui burg ridicat în 1366 la rang de oraş. Între 1692-17 1692-1792 92 Sibiu Sibiull va capit capitala ala Transi Transilvaniei lvaniei şi sediu sediul,l, atâtal Guver Guvernulu nului cât cât şişi alal Generalul Generalului ui Comandan Comandantt alTransi Transilvaniei, lvaniei,ca Mare MarePrincipa Principatt alcoroanei coroanei imperiale Habsburgice. A redevenit ocial capitala Transilvaniei şi între 1850 –1867, dar şi după ce Transilvania a fost încorporată Ungariei (1867-1918). Din 1918 şi până la sfârşi tul anului 1919, Sibiul a fost din nouşi ocial capitala Ardealului, aici desfăşurându- şi activitatea Consiliul Dirig ent al Transilvaniei. Notabil este şi f aptul că oraşul a fost, încă din sec. XIX, principalul centru politic şi cultural al românilor din Transilvania. Aici a luat inţă primul partid politic al românilor din Ardeal, aici s-a născut şi trăieşte ardent ASTRA, aici s-a stabilit sediul Mitropol iei Ardealului, au funcţionat importante zia re şi reviste şi au
Sibiu 1808, Franz Neuhauser
Astăzi, Astăzi,asupra asupra celui celui ce-şi ce-şipierde de paşii pe pe străz străzile ile saupieţele eleancate ancate de atâtea atâtea bijut bijuterii eriibaroce, baroce,se revarsă revarsăstenic stenic discreta discretaarmonie armoniea gener generaţii aţiilor lor cu fastuosul uosul
l u r t n e C
u i b i S n i d c i r o t s I i u l u r t n e C a ă m a r o n a P
Cuvânt înainte Sibiul este combinaţia neobişnuită şi atrăgătoare între un oraş istoric - o fortăreaţă care încă îşi mai păstrează centurile de apărare - şi un oraş foarte conectat la prezent şi la realităţile din ţară şi din Europa. Pe străzile înguste pavate cu piatră se aliniază imobile cu însemnătate istorică. Pieţele centrale prind viaţă şi se umplu de oameni care găsesc aici un loc de întâlnire, dar şi o scenă perfectă pentru evenimentele culturale care animă centrul istoric. Muzee valoroase ale oraşului sunt găzduite de clădiri impunătoare situate în Piaţa Mare, Piaţa Mică sau Piaţa Huet. Pe lângă valoroasele clădiri şi obiective istorice şi turistice, centrul Sibiului se inundă de forfota magazinelor, de vocil e artiştilor, de sunete de orchestră sau de chitară electrică, de bucuria oamenilor care savurează centrul, de paşii grăbiţi ai celor care lucrează aici. Vă invit să descoperiţi un oraş în care istoria şi prezentul formează o realitate unică, un oraş în care cultura inundă şi spaţiul public.
6
c i r o t s I
c i r o t s I
Bine aţi venit la Sibiu!
l u r t n e C
7
l u r t n e C
Primarul Municipiului Sibiu
Reprezentant Legal
Scurt istoric Plimbându-vă pe străzile din centrul Sibiului de astăzi nu se poate să nu remarcaţi, chiar şi în treacăt, patina celor 821 de ani de existenţă ates tată, denitiv impregnată în arhitectura stradală ce o poartă şi azi cu o demnă frumuseţe austeră. Pieţele, scările, pasajele pietonale, logiile boltite sunt tot atâtea nestemate pe care vremurile le-au risipit aici, la poala Carpaţilor. „Stadt ”-ul, adică oraşul, care se va dezvolta peste atâtea veacur i drept municipiul Sibiu de astăzi, a fost fondat în Evul Mediu clasic, în secolele XII-XIII, după „tipicul” a şezărilor medievale ale Europei de atunci.
8
c i r o t s I
l u r t n e C
Prima menţiune documentară este datată la 20 decembrie 1191, când papa Celestin al III-lea conrmă prezenţa prepoziturii libere a germanilor din Transi Transilvania, lvania, cu sediul ul la Sibiu. Sibiu.Document Documentul ul conrmă conrmă astfel el organiza organizarea reabiserice bisericească ascăa colon colonişti iştilor lor sosiţiţi aici, aici,la graniţa graniţa estică că aimperiul imperiului. ui.În timpul timpul domniei domniei regelui Geza al II-lea (1141 - 1162) şi mai târziu, a regelui Béla al III-lea (1172 – 1196) au rămas astfel organizaţi în cultul lor (religios). Locuitorii germani numesc Sibiul „Hermannstadt”. Sub această denumire este şi menţionat pentru prima dată la 1366. În 1224, regele Geza al II-lea a conferit emigranţilor teutonici, denumiţi şi saxoni, o serie de privilegii, reconrmate ulterior şi de regele Andrei al II-lea. Aceste privilegii includeau statutul de „oaspeţi” (ai regelui), libertatea personală, dreptul la proprietate transmisibilă, dreptul de a se organiza administrativ şi judiciar autonom, autonomie bisericească, imunităţi scale, privilegii comerciale, limitarea îndatoririlor militare, la care se adăuga şi dreptul comunităţilor de a fortica aşezările pe care le întemeiau. De altfel, aşezarea Sibiului pe axa princ ipalului drum c are leagă Occidentul de spaţiul sud dunărean şi Constantinopol, impunea măsuri de apărare în contextul creşterii puterii otomane de atunci. Cu toate acestea, prima agresiune a fost invazia mongolă (12 42) care devastează complet aşeza rea i niţială a Sibiului, situată atunci în lunca Cibinului şi din care acum avem „oraşul de jos”.
9
Matei Corvin (1458-1490) acordă Sibiului calitatea de „oraş liber regesc” cu privilegiul de „depozit” şi constituie – 1485 - „Universitatea „Universitatea Săsească”, care reprezenta o entitate politică, administrativă şi juridică autonomă, aată sub autoritatea Comitelui şi a Judelui regal.
c i r o t s I
Din complexul forticat pe terasa înaltă a Cibinului (oraşul de sus), a fost păstrat un fragment de zid, cu elemente ale arhitecturii romanice, înglobat în Casa Altembe Altemberger rger (primări măria veche, veche, actualul actualulmuzeu muzeu de istorie). istorie).Reedica Reedicarea rea oraşului oraşului în uncă ul ncă şi pe terasa terasa Cibinul nului, ui, va va urma urma princi principiil piile şi modul modul de construc construcţie ţie specice unui burg ridicat în 1366 la rang de oraş. Între 1692-17 1692-1792 92 Sibiu Sibiull va capit capitala ala Transi Transilvaniei lvaniei şi sediu sediul,l, atâtal Guver Guvernulu nului cât cât şişi alal Generalul Generalului ui Comandan Comandantt alTransi Transilvaniei, lvaniei,ca Mare MarePrincipa Principatt alcoroanei coroanei imperiale Habsburgice. A redevenit ocial capitala Transilvaniei şi între 1850 –1867, dar şi după ce Transilvania a fost încorporată Ungariei (1867-1918). Din 1918 şi până la sfârşi tul anului 1919, Sibiul a fost din nouşi ocial capitala Ardealului, aici desfăşurându- şi activitatea Consiliul Dirig ent al Transilvaniei. Notabil este şi f aptul că oraşul a fost, încă din sec. XIX, principalul centru politic şi cultural al românilor din Transilvania. Aici a luat inţă primul partid politic al românilor din Ardeal, aici s-a născut şi trăieşte ardent ASTRA, aici s-a stabilit sediul Mitropol iei Ardealului, au funcţionat importante zia re şi reviste şi au
Sibiu 1808, Franz Neuhauser
Astăzi, Astăzi,asupra asupra celui celui ce-şi ce-şipierde de paşii pe pe străz străzile ile saupieţele eleancate ancate de atâtea atâtea bijut bijuterii eriibaroce, baroce,se revarsă revarsăstenic stenic discreta discretaarmonie armoniea gener generaţii aţiilor lor cu fastuosul uosul
l u r t n e C
Scurt istoric Plimbându-vă pe străzile din centrul Sibiului de astăzi nu se poate să nu remarcaţi, chiar şi în treacăt, patina celor 821 de ani de existenţă ates tată, denitiv impregnată în arhitectura stradală ce o poartă şi azi cu o demnă frumuseţe austeră. Pieţele, scările, pasajele pietonale, logiile boltite sunt tot atâtea nestemate pe care vremurile le-au risipit aici, la poala Carpaţilor. „Stadt ”-ul, adică oraşul, care se va dezvolta peste atâtea veacur i drept municipiul Sibiu de astăzi, a fost fondat în Evul Mediu clasic, în secolele XII-XIII, după „tipicul” a şezărilor medievale ale Europei de atunci.
8
c i r o t s I
l u r t n e C
Prima menţiune documentară este datată la 20 decembrie 1191, când papa Celestin al III-lea conrmă prezenţa prepoziturii libere a germanilor din Transi Transilvania, lvania, cu sediul ul la Sibiu. Sibiu.Document Documentul ul conrmă conrmă astfel el organiza organizarea reabiserice bisericească ascăa colon colonişti iştilor lor sosiţiţi aici, aici,la graniţa graniţa estică că aimperiul imperiului. ui.În timpul timpul domniei domniei regelui Geza al II-lea (1141 - 1162) şi mai târziu, a regelui Béla al III-lea (1172 – 1196) au rămas astfel organizaţi în cultul lor (religios). Locuitorii germani numesc Sibiul „Hermannstadt”. Sub această denumire este şi menţionat pentru prima dată la 1366. În 1224, regele Geza al II-lea a conferit emigranţilor teutonici, denumiţi şi saxoni, o serie de privilegii, reconrmate ulterior şi de regele Andrei al II-lea. Aceste privilegii includeau statutul de „oaspeţi” (ai regelui), libertatea personală, dreptul la proprietate transmisibilă, dreptul de a se organiza administrativ şi judiciar autonom, autonomie bisericească, imunităţi scale, privilegii comerciale, limitarea îndatoririlor militare, la care se adăuga şi dreptul comunităţilor de a fortica aşezările pe care le întemeiau. De altfel, aşezarea Sibiului pe axa princ ipalului drum c are leagă Occidentul de spaţiul sud dunărean şi Constantinopol, impunea măsuri de apărare în contextul creşterii puterii otomane de atunci. Cu toate acestea, prima agresiune a fost invazia mongolă (12 42) care devastează complet aşeza rea i niţială a Sibiului, situată atunci în lunca Cibinului şi din care acum avem „oraşul de jos”.
c i r o t s I
l u r t n e C
c i r o t s I
Din complexul forticat pe terasa înaltă a Cibinului (oraşul de sus), a fost păstrat un fragment de zid, cu elemente ale arhitecturii romanice, înglobat în Casa Altembe Altemberger rger (primări măria veche, veche, actualul actualulmuzeu muzeu de istorie). istorie).Reedica Reedicarea rea oraşului oraşului în uncă ul ncă şi pe terasa terasa Cibinul nului, ui, va va urma urma princi principiil piile şi modul modul de construc construcţie ţie specice unui burg ridicat în 1366 la rang de oraş. Între 1692-17 1692-1792 92 Sibiu Sibiull va capit capitala ala Transi Transilvaniei lvaniei şi sediu sediul,l, atâtal Guver Guvernulu nului cât cât şişi alal Generalul Generalului ui Comandan Comandantt alTransi Transilvaniei, lvaniei,ca Mare MarePrincipa Principatt alcoroanei coroanei imperiale Habsburgice. A redevenit ocial capitala Transilvaniei şi între 1850 –1867, dar şi după ce Transilvania a fost încorporată Ungariei (1867-1918). Din 1918 şi până la sfârşi tul anului 1919, Sibiul a fost din nouşi ocial capitala Ardealului, aici desfăşurându- şi activitatea Consiliul Dirig ent al Transilvaniei. Notabil este şi f aptul că oraşul a fost, încă din sec. XIX, principalul centru politic şi cultural al românilor din Transilvania. Aici a luat inţă primul partid politic al românilor din Ardeal, aici s-a născut şi trăieşte ardent ASTRA, aici s-a stabilit sediul Mitropol iei Ardealului, au funcţionat importante zia re şi reviste şi au fost constituite primele guverne româneşti (1848-1849 şi 1918-1919).
10
9
Matei Corvin (1458-1490) acordă Sibiului calitatea de „oraş liber regesc” cu privilegiul de „depozit” şi constituie – 1485 - „Universitatea „Universitatea Săsească”, care reprezenta o entitate politică, administrativă şi juridică autonomă, aată sub autoritatea Comitelui şi a Judelui regal.
Piaţa
Mare
l u r t n e C
Sibiu 1808, Franz Neuhauser
Astăzi, Astăzi,asupra asupra celui celui ce-şi ce-şipierde de paşii pe pe străz străzile ile saupieţele eleancate ancate de atâtea atâtea bijut bijuterii eriibaroce, baroce,se revarsă revarsăstenic stenic discreta discretaarmonie armoniea gener generaţii aţiilor lor cu fastuosul uosul cadru natural în care a crescut oraşul acelui „Hermann” întemeietor.
(1) Palatul „Brukenthal” (2) Casa Albastră (3) Casa Hecht (4) Casa Haller (5) Casa Lutsch (6) Casa Parohială Romano-Catolică
u l b m a s n a e d e r e d e v , e r a M a ţ a i P
11 c i r o t s I
l u r t n e C
Piaţa
10 c i r o t s I
l u r t n e C
Mare
(1) Palatul „Brukenthal” (2) Casa Albastră (3) Casa Hecht (4) Casa Haller (5) Casa Lutsch (6) Casa Parohială Romano-Catolică
u l b m a s n a e d e r e d e v , e r a M a ţ a i P
11 c i r o t s I
l u r t n e C
ă c o p e
1
Palatul
„Brukenthal”
e d e n i g a m i , l a h t n e k u r B l u t a l a P
Piaţa Mare, nr. 4
12 c i r o t s I
l u r t n e C
A fost edicat în 1785 ca reşedinţă a baronului Samuel von Brukenthal, Guvernatorul Transilvaniei. Pentru edicarea palatului au fost demolate mai multe construcţii din substanţa originară a pieţei, proprietatea soţiei sale, născută Klokner. Potrivit planurilor arhitectului Anton Ekhard Martinelli, perioada de construcţie a palatului este 1778 – 1785. Clădirea este de factura barocului vienez, cu un portal monumental din piatră şi ancadramente din piatră la ferestre, organizată în jurul a două curţi interioare, despărţite printr-o galerie, cu un frumos portal susţinut de atlanţi, etajul întâi de onoare conservând în formă originară trei saloane cu tapet pictat din mătase damaschinată. Portalul realizat de sculptorul Simon Hoffmeyer, include blazonul din stuc aurit al baronului. Clădirea nu a suferit modicări, ind astfel în substanţa ei originară. Prin testamentul Baronului von Brukenthal, palatul a trecut în administraţia Consistoriului Evanghelic, împreună cu vasta colecţie de pictură şi biblioteca baronului. Atât biblioteca, cât şi pinacoteca baronului au fost deschise publicului încă din timpul vieţii guvernatorului, pinacoteca devenind publică prin testamentul acestuia. Este prima pinacotecă publică din România.
13 c i r o t s I
l u r t n e C
ă c o p e
1
e d e n i g a m i , l a h t n e k u r B l u t a l a P
Palatul
„Brukenthal” Piaţa Mare, nr. 4
A fost edicat în 1785 ca reşedinţă a baronului Samuel von Brukenthal, Guvernatorul Transilvaniei. Pentru edicarea palatului au fost demolate mai multe construcţii din substanţa originară a pieţei, proprietatea soţiei sale, născută Klokner. Potrivit planurilor arhitectului Anton Ekhard Martinelli, perioada de construcţie a palatului este 1778 – 1785.
12
13
Clădirea este de factura barocului vienez, cu un portal monumental din piatră şi ancadramente din piatră la ferestre, organizată în jurul a două curţi interioare, despărţite printr-o galerie, cu un frumos portal susţinut de atlanţi, etajul întâi de onoare conservând în formă originară trei saloane cu tapet pictat din mătase damaschinată. Portalul realizat de sculptorul Simon Hoffmeyer, include blazonul din stuc aurit al baronului. Clădirea nu a suferit modicări, ind astfel în substanţa ei originară. Prin testamentul Baronului von Brukenthal, palatul a trecut în administraţia Consistoriului Evanghelic, împreună cu vasta colecţie de pictură şi biblioteca baronului. Atât biblioteca, cât şi pinacoteca baronului au fost deschise publicului încă din timpul vieţii guvernatorului, pinacoteca devenind publică prin testamentul acestuia. Este prima pinacotecă publică din România.
c i r o t s I
l u r t n e C
ă r t s a b l a e i h c i t u c l u m O , ) 1 4 4 1 – 0 9 3 1 . c ( K C Y E N A V N A J
d n i t i c t a b r ă b
e d t e r t r o P , ) 4 9 4 1 – 5 3 4 1 . c ( G N I L M E M S N A H
c i r o t s I
l u r t n e C
e s u d n â g u r e i e m e f e d t e r t r o P ) 4 9 4 1 – 5 3 4 1 . c ( G N I L M E M S N A H
o m o H e c c E , ) 6 7 5 1 – 5 8 4 1 ( E R O D A C A D O I L L E C E V O N A I Z I T
14
15
c i r o t s I
c i r o t s I
l u r t n e C
l u r t n e C
d n i t i c t a b r ă b
ă r t s a b l a e i h c i t u c l u m O , ) 1 4 4 1 – 0 9 3 1 . c ( K C Y E
e d t e r t r o P , ) 4 9 4 1 – 5 3 4 1 . c ( G N I L M E M S N A H
N A V N A J
e s u d n â g u r e i e m e f e d t e r t r o P ) 4 9 4 1 – 5 3 4 1 . c ( G N I L M E M S N A H
o m o H e c c E , ) 6 7 5 1 – 5 8 4 1 ( E R O D A C A D O I L L E C E V O N A I Z I T
14
15
c i r o t s I
c i r o t s I
l u r t n e C
l u r t n e C
2
Albastră
ă d a ţ a f , ă r t s a b l A a s a C
Casa
Piaţa Mare, nr. 5
16 c i r o t s I
l u r t n e C
Casa de la nr. 5 „Casa Albastră”, a cărei denumire datează din anul 1819, este semnicativă pentru modul în care în epoca barocului târziu, proprietarul Baronul von Möringer a înţeles să o modice, etajul casei ind construit de el însuşi (1734). În această casă, în corpul din spate, s-au desfăşurat între 1768-1783, spectacole de teatru. În 1810 clădirea a fost cumpărată de către magistratul oraşului. Ca toate clădirile publice, frontonul unghiular care încheie faţada, păstrează stema oraşului. În 1844 clădirea a găzduit Academia de Drept, devenind între 1858-1862 sediul Societăţii de Ştiinţe Naturale. Aici a locuit Emil Sigerus. În perioada celui de-al Doilea Război Mondial, „Casa Albastră” a fost sediul Gestapo-ului.
17 c i r o t s I
l u r t n e C
2
Albastră
ă d a ţ a f , ă r t s a b l A a s a C
Casa
Piaţa Mare, nr. 5
16 c i r o t s I
l u r t n e C
Casa de la nr. 5 „Casa Albastră”, a cărei denumire datează din anul 1819, este semnicativă pentru modul în care în epoca barocului târziu, proprietarul Baronul von Möringer a înţeles să o modice, etajul casei ind construit de el însuşi (1734). În această casă, în corpul din spate, s-au desfăşurat între 1768-1783, spectacole de teatru. În 1810 clădirea a fost cumpărată de către magistratul oraşului. Ca toate clădirile publice, frontonul unghiular care încheie faţada, păstrează stema oraşului.
17 c i r o t s I
În 1844 clădirea a găzduit Academia de Drept, devenind între 1858-1862 sediul Societăţii de Ştiinţe Naturale. Aici a locuit Emil Sigerus. În perioada celui de-al Doilea Război Mondial, „Casa Albastră” a fost sediul Gestapo-ului.
l u r t n e C
ă c s a e n â m o R ă t r A e d a i r e l a G n i d t c e p s A
18
19
c i r o t s I
c i r o t s I
l u r t n e C
l u r t n e C
ă c s a e n â m o R ă t r A e d a i r e l a G n i d t c e p s A
18
19
c i r o t s I
c i r o t s I
l u r t n e C
l u r t n e C
3
Casa
Hecht
ă d a ţ a f , t h c e H a s a C
Piaţa Mare, nr. 8
Încă din secolul al XV-lea în această casă a funcţionat monetăria Sibiului, ea aparţinând iniţial unor bancheri orentini, apoi patricianului Georg Hecht (primar al Sibiului - 1493), proprietatea trecând în stăpânirea familiei Wayda timp de 237 de ani, ind apoi vândută cu 20.000 de guldeni „Universităţii Săseşti”(1821). 20 c i r o t s I
l u r t n e C
Construcţia iniţială a fost edicată în secolul XIV şi modicată în secolul XV, substanţa murală păstrând elemente ale goticului târziu la toate nivelele, bolţi cu nervuri, prolatură, portaluri gotice. Actualul aspect al faţadei a rezultat printr-o „modernizare” din secolul XIX care a modicat complet stilul propriu renascentist al faţadei originare. Casa rămâne reprezentativă prin numeroasele elemente gotice şi de Renaştere conţinute în interior. În această clădire s-au organizat primele slujbe în spiritul reformei lui Luther, al cărui iniţiator la Sibiu a fost Johann Hecht, ul lui Georg. În 1745, odată cu i naugurarea liniei poştale Viena-Sibiu, aici va funcţiona primul ociul poştal din Transilvania. Mult timp au locuit aici comiţii saşi. În 1821 clădirea devine sediul Universităţii Săseşti, instituţie echivalentă cu un parlament al saşilor.
21 c i r o t s I
l u r t n e C
3
Casa
Hecht
ă d a ţ a f , t h c e H a s a C
Piaţa Mare, nr. 8
Încă din secolul al XV-lea în această casă a funcţionat monetăria Sibiului, ea aparţinând iniţial unor bancheri orentini, apoi patricianului Georg Hecht (primar al Sibiului - 1493), proprietatea trecând în stăpânirea familiei Wayda timp de 237 de ani, ind apoi vândută cu 20.000 de guldeni „Universităţii Săseşti”(1821). 20 c i r o t s I
l u r t n e C
Construcţia iniţială a fost edicată în secolul XIV şi modicată în secolul XV, substanţa murală păstrând elemente ale goticului târziu la toate nivelele, bolţi cu nervuri, prolatură, portaluri gotice. Actualul aspect al faţadei a rezultat printr-o „modernizare” din secolul XIX care a modicat complet stilul propriu renascentist al faţadei originare. Casa rămâne reprezentativă prin numeroasele elemente gotice şi de Renaştere conţinute în interior.
21 c i r o t s I
În această clădire s-au organizat primele slujbe în spiritul reformei lui Luther, al cărui iniţiator la Sibiu a fost Johann Hecht, ul lui Georg.
l u r t n e C
În 1745, odată cu i naugurarea liniei poştale Viena-Sibiu, aici va funcţiona primul ociul poştal din Transilvania. Mult timp au locuit aici comiţii saşi. În 1821 clădirea devine sediul Universităţii Săseşti, instituţie echivalentă cu un parlament al saşilor.
e r a M a ţ a i P
22
23
c i r o t s I
c i r o t s I
l u r t n e C
l u r t n e C
e r a M a ţ a i P
22
23
c i r o t s I
c i r o t s I
l u r t n e C
l u r t n e C
ă d a ţ a f , r e l l a H a s a C
4
Casa
Haller
Piaţa Mare, nr. 10
24
c i r o t s I
l u r t n e C
A fost edicată în secolul XIV în stil gotic, ind prima dată menţionată în 1472 ind modicată în stilul Renaşterii în secolul XVI. A aparţinut unor senatori ai oraşului, devenind în 1537 proprietatea familiei Haller care a stăpânit-o tot restul de 345 de ani. Casa păstrează în substanţa ei elemente gotice, sistemul de boltire şi de susţinere a bolţilor. Aceasta reţine un element caracteristic goticului şi anume: turnul locuinţă din curte, cu două etaje şi timpan ascuţit terminat în oroane de piatră, un bovindou la etajul întâi şi o scară în spirală. Accesul în incintă se face printr-un portal care, ca şi ancadramentele din piatră ale ferestrelor, este specic Renaşterii. De asemenea, fresca exterioară cu lei este repusă în valoare prin restaurarea operată în 2006. Imobilul este reprezentativ pentru proprietatea unui patrician, negustor, monetar al Sibiului cu participaţii la minele de aur din Baia Mare şi bancher, apoi primar şi jude regal al Sibiului Peter Haller.
25
c i r o t s I
l u r t n e C
ă d a ţ a f , r e l l a H a s a C
4
Casa
Haller
Piaţa Mare, nr. 10
A fost edicată în secolul XIV în stil gotic, ind prima dată menţionată în 1472 ind modicată în stilul Renaşterii în secolul XVI. A aparţinut unor senatori ai oraşului, devenind în 1537 proprietatea familiei Haller care a stăpânit-o tot restul de 345 de ani. Casa păstrează în substanţa ei elemente gotice, sistemul de boltire şi de susţinere a bolţilor. Aceasta reţine un element caracteristic goticului şi anume: turnul locuinţă din curte, cu două etaje şi timpan ascuţit terminat în oroane de piatră, un bovindou la etajul întâi şi o scară în spirală. Accesul în incintă se face printr-un portal care, ca şi ancadramentele din piatră ale ferestrelor, este specic Renaşterii. De asemenea, fresca exterioară cu lei este repusă în valoare prin restaurarea operată în 2006. Imobilul este reprezentativ pentru proprietatea unui patrician, negustor, monetar al Sibiului cu participaţii la minele de aur din Baia Mare şi bancher, apoi primar şi jude regal al Sibiului Peter Haller.
24
c i r o t s I
l u r t n e C
5
Casa
Lutsch
25
c i r o t s I
l u r t n e C
ă d a ţ a f , h c s t u L a s a C
Piaţa Mare, nr. 13
Casa din Piaţa Mare nr. 13 a fost edicată în secolul XIII, ind refăcută în secolul XV ca rezidenţă de onoare a oraşului pentru găzduirea suveranului şi voievodului Transilvaniei, aaţi în vizită la Sibiu. A fost proprietatea patricienilor Altemberger, Haller şi Lutsch, ajungând în cele din urmă în proprietatea oraşului. 26
c i r o t s I
l u r t n e C
În substanţa ei păstrată, clădirea este un ediciu gotic târziu cu elemente de Renaştere care, înainte de „modernizarea” din 1830, prezenta la faţadă un turn locuinţă cu trei etaje avansat spre piaţă, elevaţia faţadei cu un etaj terminându-se prin două timpane în unghi ascuţit cu oroane de piatră în coama şarpantelor. Toate ferestrele aveau ancadramente din piatră prolată, proprii stilului Renaşterii. Aspectul de astăzi corespunde conceptului arhitectonic al începutului de secol XIX. Pe locul actualului imobil, anterior anului 1424, se aa un sediu al prepoziturii, iar în curte exista o capelă care a rezistat până la începutul secolului XVIII (este indicată pe harta oraşului din 1699).
27
c i r o t s I
l u r t n e C
5
Casa
Lutsch
ă d a ţ a f , h c s t u L a s a C
Piaţa Mare, nr. 13
Casa din Piaţa Mare nr. 13 a fost edicată în secolul XIII, ind refăcută în secolul XV ca rezidenţă de onoare a oraşului pentru găzduirea suveranului şi voievodului Transilvaniei, aaţi în vizită la Sibiu. A fost proprietatea patricienilor Altemberger, Haller şi Lutsch, ajungând în cele din urmă în proprietatea oraşului. 26
c i r o t s I
l u r t n e C
27
În substanţa ei păstrată, clădirea este un ediciu gotic târziu cu elemente de Renaştere care, înainte de „modernizarea” din 1830, prezenta la faţadă un turn locuinţă cu trei etaje avansat spre piaţă, elevaţia faţadei cu un etaj terminându-se prin două timpane în unghi ascuţit cu oroane de piatră în coama şarpantelor. Toate ferestrele aveau ancadramente din piatră prolată, proprii stilului Renaşterii.
c i r o t s I
l u r t n e C
Aspectul de astăzi corespunde conceptului arhitectonic al începutului de secol XIX. Pe locul actualului imobil, anterior anului 1424, se aa un sediu al prepoziturii, iar în curte exista o capelă care a rezistat până la începutul secolului XVIII (este indicată pe harta oraşului din 1699).
e c i l o t a C o n a m o R e l a i h o r a P i i c i r e s i B l u n r u T , e r a M a ţ a i P
28
29
c i r o t s I
c i r o t s I
l u r t n e C
l u r t n e C
e c i l o t a C o n a m o R e l a i h o r a P i i c i r e s i B l u n r u T , e r a M a ţ a i P
28
29
c i r o t s I
c i r o t s I
l u r t n e C
l u r t n e C
ă c i l o t a C o n a m o R ă l a i h o r a P a s a C
6
Casa
Parohială
Romano-Catolică Piaţa Mare, nr. 2 30 c i r o t s I
l u r t n e C
Alipită Bisericii Romano-Catolice Iezuite „Sf. Maria” (1726-1733), clădirea face parte din complexul eclezial ridicat în 1739 pe locul unor clădiri publice demolate, mai puţin subsolurile în care sunt prezente elementele specice construcţiilor Sibiului gotic. De asemenea, corpul din dreapta din Piaţa Mare păstrează şi parterul vechii clădiri din secolul XV. Clădirea a fost destinată găzduirii preoţilor Bisericii şi Colegiului Iezuit. Întregul complex a fost edicat în spiritul Contrareformei promovate de Casa Habsburg ca suverani ai Imperiului şi principi ai Transilvaniei într-un oraş profund protestant. Ansamblul arhitectonic – biserica, colegiul - este ilustrativ ca citat cultural specic expresiei Iluminismului vienez. În secolul XIX, până la construcţia actualului Liceu „Gheorghe Lazăr”, a funcţionat aici Colegiul de Stat (Gymnasium(Staats-)K.u.).
31 c i r o t s I
l u r t n e C
ă c i l o t a C o n a m o R ă l a i h o r a P a s a C
6
Casa
Parohială
Romano-Catolică Piaţa Mare, nr. 2
Alipită Bisericii Romano-Catolice Iezuite „Sf. Maria” (1726-1733), clădirea face parte din complexul eclezial ridicat în 1739 pe locul unor clădiri publice demolate, mai puţin subsolurile în care sunt prezente elementele specice construcţiilor Sibiului gotic. De asemenea, corpul din dreapta din Piaţa Mare păstrează şi parterul vechii clădiri din secolul XV. Clădirea a fost destinată găzduirii preoţilor Bisericii şi Colegiului Iezuit. Întregul complex a fost edicat în spiritul Contrareformei promovate de Casa Habsburg ca suverani ai Imperiului şi principi ai Transilvaniei într-un oraş profund protestant. Ansamblul arhitectonic – biserica, colegiul - este ilustrativ ca citat cultural specic expresiei Iluminismului vienez.
30 c i r o t s I
l u r t n e C
31 c i r o t s I
l u r t n e C
În secolul XIX, până la construcţia actualului Liceu „Gheorghe Lazăr”, a funcţionat aici Colegiul de Stat (Gymnasium(Staats-)K.u.).
ă r a f n a f t r e c n o c , e r a M a ţ a i P
ă n a i z e t r a ă n â t n â f , e r a M a ţ a i P
32
33
c i r o t s I
c i r o t s I
l u r t n e C
l u r t n e C
ă n a i z e t r a ă n â t n â f , e r a M a ţ a i P
ă r a f n a f t r e c n o c , e r a M a ţ a i P
32
33
c i r o t s I
c i r o t s I
l u r t n e C
l u r t n e C
Piaţa 34
c i r o t s I
l u r t n e C
Huet
(7) Liceul „Samuel von Brukenthal” (8) Casa Calfelor (9) Casa Parohială Evanghelică
u l b m a s n a e d e r e d e v , t e u H a ţ a i P
35
c i r o t s I
l u r t n e C
Piaţa 34
c i r o t s I
l u r t n e C
Huet 7
Liceul
(7) Liceul „Samuel von Brukenthal” (8) Casa Calfelor (9) Casa Parohială Evanghelică
u l b m a s n a e d e r e d e v , t e u H a ţ a i P
35
c i r o t s I
l u r t n e C
ă d a ţ a f , ” l a h t n e k u r B n o v l e u m a S “ l u e c i L
„Samuel von Brukenthal” 36
c i r o t s I
l u r t n e C
Piaţa Huet, nr. 5 Clădirea cu nr. 5 din Piaţa Huet este o clădire publică construită în 1786 fără a modicată până în prezent. Construcţia a fost realizată după demolarea unor construcţii din secolul XIV, în care a funcţionat şcoala elementară a oraşului din 1380. Noul local corespundea nevoilor învăţământului gimnazial şi liceal legiferat de guvernul imperial. Clădirea este de factură barocă, incluzând în aula liceului o „chatedra”, o structură monumentală din lemn cu strane şi baldachin, destinată prezenţei rectorului liceului cu prilejul ceremoniilor şcolare, precum şi mobilă autentică, posibil unicat î n România. La Colegiul Brukenthal au învăţat Ni colaus Olahus, comitele saşilor Harteneck, guvernatorul Brukenthal, Romulus Cîndea, Rector al Universităţii din Cernăuţi ş.a. (Emil Sigerus, Julius Bieltz, etc.).
37
c i r o t s I
l u r t n e C
7
ă d a ţ a f , ” l a h t n e k u r B n o v l e u m a S “ l u e c i L
Liceul
„Samuel von Brukenthal” Piaţa Huet, nr. 5
36
37
Clădirea cu nr. 5 din Piaţa Huet este o clădire publică construită în 1786 fără a modicată până în prezent. Construcţia a fost realizată după demolarea unor construcţii din secolul XIV, în care a funcţionat şcoala elementară a oraşului din 1380. Noul local corespundea nevoilor învăţământului gimnazial şi liceal legiferat de guvernul imperial.
c i r o t s I
l u r t n e C
c i r o t s I
l u r t n e C
Clădirea este de factură barocă, incluzând în aula liceului o „chatedra”, o structură monumentală din lemn cu strane şi baldachin, destinată prezenţei rectorului liceului cu prilejul ceremoniilor şcolare, precum şi mobilă autentică, posibil unicat î n România. La Colegiul Brukenthal au învăţat Ni colaus Olahus, comitele saşilor Harteneck, guvernatorul Brukenthal, Romulus Cîndea, Rector al Universităţii din Cernăuţi ş.a. (Emil Sigerus, Julius Bieltz, etc.).
8
Casa
Calfelor
u i l a t e d , r o l e f l a c a s a C
e r a o t ă l ă c e f l a c , r o l i n u i c n i M l u d o P
Piaţa Huet, nr. 3
Clădirea de la nr. 3 conexă Turnului Scărilor, este parte a primei centuri de forticaţie din secolul XIII. Forma exterioară actuală este o „modernizare” din secolul al XIX-lea. Construcţia alipită turnului a fost o casă de comercianţi, micul corp prin care se ajunge în turn datând de la sfârşitul secolului XIX. Pe zidul de nord se păstrează un ancadrament de fereastră de Renaştere. Pereţii sunt pictaţi în frescă, datată din prima jumătate a secolului al XVI-lea. 38
c i r o t s I
l u r t n e C
Este prima casă a calfelor situată în afara graniţelor Germaniei, Elveţiei sau Franţei. O veche lege a breslaşilor din Europa, spune că ucenicii acestora, atunci când devin calfe, t rebuie să facă o călătorie – o iniţiere în viaţă şi în meseria aleasă. Sibiul continuă această tradiţie şi astăzi, ind cel mai estic oraş din Europa care şi astăzi are o casă unde calfele pot locui în timpul călătoriei lor. La renovarea ei au lucrat împreună calfe din diferite asociaţii şi ţări, iar în ecare vară se organizează aici ateliere în care lucrează calfe călătoare. Pe strada Cetăţii au loc demonstraţii de măiestrie meşteşugărească, strada transformânduse într-un mic sat de bresle.
39
c i r o t s I
l u r t n e C
8
Casa
Calfelor
u i l a t e d , r o l e f l a c a s a C
e r a o t ă l ă c e f l a c , r o l i n u i c n i M l u d o P
Piaţa Huet, nr. 3
Clădirea de la nr. 3 conexă Turnului Scărilor, este parte a primei centuri de forticaţie din secolul XIII. Forma exterioară actuală este o „modernizare” din secolul al XIX-lea. Construcţia alipită turnului a fost o casă de comercianţi, micul corp prin care se ajunge în turn datând de la sfârşitul secolului XIX. Pe zidul de nord se păstrează un ancadrament de fereastră de Renaştere. Pereţii sunt pictaţi în frescă, datată din prima jumătate a secolului al XVI-lea. Este prima casă a calfelor situată în afara graniţelor Germaniei, Elveţiei sau Franţei. O veche lege a breslaşilor din Europa, spune că ucenicii acestora, atunci când devin calfe, t rebuie să facă o călătorie – o iniţiere în viaţă şi în meseria aleasă. Sibiul continuă această tradiţie şi astăzi, ind cel mai estic oraş din Europa care şi astăzi are o casă unde calfele pot locui în timpul călătoriei lor. La renovarea ei au lucrat împreună calfe din diferite asociaţii şi ţări, iar în ecare vară se organizează aici ateliere în care lucrează calfe călătoare. Pe strada Cetăţii au loc demonstraţii de măiestrie meşteşugărească, strada transformânduse într-un mic sat de bresle.
38
c i r o t s I
l u r t n e C
u r c u l a l e f l a c , t e u H a ţ a i P
39
c i r o t s I
l u r t n e C
e n e s e d e d s r u c n o C
40
41
c i r o t s I
c i r o t s I
l u r t n e C
l u r t n e C
u r c u l a l e f l a c , t e u H a ţ a i P
e n e s e d e d s r u c n o C
40
41
c i r o t s I
c i r o t s I
l u r t n e C
l u r t n e C
ă c i l e h g n a v E ă l a i h o r a P a s a
C
9
Casa
Parohială
u i l a t e d , ă c i l e h g n a v E
ă l a i h o r a P a s a C
Evanghelică Piaţa Huet, nr.1-2 42
c i r o t s I
l u r t n e C
Este construită din patru corpuri distincte, ecare din ele ridicate în etape diferite. Importantă este faţada acestei clădiri datorită elementelor artistice decorative. Portalul realizat de marele maestru al breslei pietrarilor, sculptorul Andreas Lapicida, este tipic trecerii de la stilul gotic la cel renascentist. Clădirea a suportat modicări la începutul secolului al XIX-lea, însă în ultimii ani a avut parte de serioase lucrări de restaurare, în urma cărora s-au decopertat şi restaurat două picturi murale cu caracter religios şi un blazon care îi aparţine lui Matei Corvin, regele Ungariei din acea perioadă. Blazonul este al preotului Johannes din Alţîna datat 1502.
43
c i r o t s I
l u r t n e C
ă c i l e h g n a v E ă l a i h o r a P a s a
C
9
Casa
Parohială
u i l a t e d , ă c i l e h g n a v E
ă l a i h o r a P a s a C
Evanghelică Piaţa Huet, nr.1-2 42
c i r o t s I
l u r t n e C
Este construită din patru corpuri distincte, ecare din ele ridicate în etape diferite. Importantă este faţada acestei clădiri datorită elementelor artistice decorative. Portalul realizat de marele maestru al breslei pietrarilor, sculptorul Andreas Lapicida, este tipic trecerii de la stilul gotic la cel renascentist. Clădirea a suportat modicări la începutul secolului al XIX-lea, însă în ultimii ani a avut parte de serioase lucrări de restaurare, în urma cărora s-au decopertat şi restaurat două picturi murale cu caracter religios şi un blazon care îi aparţine lui Matei Corvin, regele Ungariei din acea perioadă. Blazonul este al preotului Johannes din Alţîna datat 1502.
43
c i r o t s I
l u r t n e C
t e u
H a ț a i P
44
45
c i r o t s I
c i r o t s I
l u r t n e C
l u r t n e C
t e u
H a ț a i P
44
45
c i r o t s I
c i r o t s I
l u r t n e C
46
c i r o t s I
l u r t n e C
l u r t n e C
Piaţa
Mică
ă c i M a ţ a i P
(10) Podul Minciunilor (11) Casa Artelor (12) Casă, nr. 22 (13) Pasajul Aurarilor (14) Muzeul de Istorie a Farmaciei (15) Fosta Casă a Asociaţiei Meseriaşilor
47
c i r o t s I
l u r t n e C
46
c i r o t s I
l u r t n e C
Piaţa
Mică i u l u t a f S l u n r u T
ă c i M a ţ a i P
(10) Podul Minciunilor (11) Casa Artelor (12) Casă, nr. 22 (13) Pasajul Aurarilor (14) Muzeul de Istorie a Farmaciei (15) Fosta Casă a Asociaţiei Meseriaşilor
47
c i r o t s I
l u r t n e C
r e b i l r e a n î e v i t r o p s i r ă t s e f i n a m , ă c i M a ţ a i P
48
49
c i r o t s I
c i r o t s I
l u r t n e C
l u r t n e C
i u l u t a f S l u n r u T
r e b i l r e a n î e v i t r o p s i r ă t s e f i n a m , ă c i M a ţ a i P
48
49
c i r o t s I
c i r o t s I
l u r t n e C
l u r t n e C
10
50 c i r o t s I
l u r t n e C
Podul
Minciunilor Podul numit “al minciunilor” face trecerea între Piaţa Mică şi Piaţa Huet. Trecerea iniţială era susţinută de un gang boltit. Actualul pod de fontă a fost turnat în 1859 şi inaugurat în 1860; este primul pod de er din Transilvania. Funcţia lui este de pasaj asociat unei intenţii decorative bine servită prin calitatea nisajelor, a decoraţiunilor de factură gotică care includ frumoase steme ale oraşului Sibiu. Legendele legate de numele podului spun că acesta scârţâie la fiecare minciună spusă de cei care îl trec, ameninţând să se rupă sub „greutatea” unei minciuni mai mari!
u i l a t e d , r o l i n u i c n i M l u d o P
u i l a t e d , r o l i n u i c n i M l u d o P
51 c i r o t s I
l u r t n e C
10
50 c i r o t s I
l u r t n e C
Podul
Minciunilor
u i l a t e d , r o l i n u i c n i M l u d o P
u i l a t e d , r o l i n u i c n i M l u d o P
Podul numit “al minciunilor” face trecerea între Piaţa Mică şi Piaţa Huet. Trecerea iniţială era susţinută de un gang boltit. Actualul pod de fontă a fost turnat în 1859 şi inaugurat în 1860; este primul pod de er din Transilvania. Funcţia lui este de pasaj asociat unei intenţii decorative bine servită prin calitatea nisajelor, a decoraţiunilor de factură gotică care includ frumoase steme ale oraşului Sibiu.
51 c i r o t s I
l u r t n e C
Legendele legate de numele podului spun că acesta scârţâie la fiecare minciună spusă de cei care îl trec, ameninţând să se rupă sub „greutatea” unei minciuni mai mari!
e c i t s i t r a i r ă t s e f i n a m , r ă e c b i i l M r a e ţ a a i n P î
52
53
c i r o t s I
c i r o t s I
l u r t n e C
l u r t n e C
e c i t s i t r a i r ă t s e f i n a m , r ă e c b i i l M r a e ţ a a i n P î
52
53
c i r o t s I
c i r o t s I
l u r t n e C
l u r t n e C
11
Artelor
Casa
ă d a ț a f , r o l e t r A a s a C
Piaţa Mică, nr. 21 (fosta Hală a Măcelarilor) Este o construcţie gotică prototipică, documentată din 1370, proiectată şi utilizată ca hală comercială, parterul al măcelarilor, etajul al postăvarilor şi cojocarilor (secolele XVI-XVII). La începutul sec olului XVIII, et ajul a fost folosit ca depozit de c ereale. În 1765 aceasta a fost folosită ca sală de spectacole pentru trupa teatrală condusă de Gertraut Bodenburgeri n, la fel în 1787 când trupa Düwald pune în scenă aici piese de Shakespeare, Goethe, Lessing, Goldoni, Voltaire sau Beaumarchais. Din secolul XIX redevine sediul măcelarilor din oraş. Denumirea de „Casa Artelor” datează din perioada comunistă când Muzeul Brukenthal obişnuia să deschidă aici expoziţii temporare. 54
c i r o t s I
l u r t n e C
55
Caracteristică este galeria deschisă de la parter, care era destinată desfacerii mărfurilor. Pe frontispiciul în stuc gurează stema oraşului Sibiu, realizată în 1787 cu prilejul unei restaurări. Forma actuală este rezultatul restaurării riguroase din 1964.
c i r o t s I
l u r t n e C
11
Artelor
Casa
ă d a ț a f , r o l e t r A a s a C
Piaţa Mică, nr. 21 (fosta Hală a Măcelarilor) Este o construcţie gotică prototipică, documentată din 1370, proiectată şi utilizată ca hală comercială, parterul al măcelarilor, etajul al postăvarilor şi cojocarilor (secolele XVI-XVII). La începutul sec olului XVIII, et ajul a fost folosit ca depozit de c ereale. În 1765 aceasta a fost folosită ca sală de spectacole pentru trupa teatrală condusă de Gertraut Bodenburgeri n, la fel în 1787 când trupa Düwald pune în scenă aici piese de Shakespeare, Goethe, Lessing, Goldoni, Voltaire sau Beaumarchais. Din secolul XIX redevine sediul măcelarilor din oraş. Denumirea de „Casa Artelor” datează din perioada comunistă când Muzeul Brukenthal obişnuia să deschidă aici expoziţii temporare. 54
c i r o t s I
55
Caracteristică este galeria deschisă de la parter, care era destinată desfacerii mărfurilor. Pe frontispiciul în stuc gurează stema oraşului Sibiu, realizată în 1787 cu prilejul unei restaurări. Forma actuală este rezultatul restaurării riguroase din 1964.
c i r o t s I
l u r t n e C
l u r t n e C
12
Casă
ă c s e r F a l a S , ă s a C
Piaţa Mică, nr. 22
56
c i r o t s I
l u r t n e C
Clădirea este realizată pe zidul al doilea al centurii de forticaţie din care este inclusă substanţa murală, cu forma actuală realizată în secolul al XVII-lea. O tranziţie de la Renaştere la Baroc se remarcă prin fresca complexă din încăperea principală de la parter. Fresca include scene de vânătoare şi il ustrări ale Vechiului Testament, mitul Ester Ahasver şi Judecata lui Solomon. Pictura datează din 1631. Pe bolta în cruce a încăperii în stuc, se aă un blazon executat în 1694.
57
c i r o t s I
l u r t n e C
12
ă c s e r F a l a S , ă s a C
Casă Piaţa Mică, nr. 22
56
Clădirea este realizată pe zidul al doilea al centurii de forticaţie din care este inclusă substanţa murală, cu forma actuală realizată în secolul al XVII-lea. O tranziţie de la Renaştere la Baroc se remarcă prin fresca complexă din încăperea principală de la parter. Fresca include scene de vânătoare şi il ustrări ale Vechiului Testament, mitul Ester Ahasver şi Judecata lui Solomon. Pictura datează din 1631. Pe bolta în cruce a încăperii în stuc, se aă un blazon executat în 1694.
57
c i r o t s I
c i r o t s I
l u r t n e C
l u r t n e C
e z a t s o p i e t i r e f i d , r o l i r a r u A l u j a s a P
e z a t s o p i e t i r e f i d , r o l i r a r u A l u j a s a P
r o l i r a r u A i e l s e r B a s a C
Pasajul
Aurarilor 13
58
c i r o t s I
l u r t n e C
Piaţa Mică, nr. 24
Pasajul care uneşte Piaţa Mică cu Piaţa Aurarilor, respectiv a doua incintă cu a patra incintă a oraşului, aparţine Turnului de Apărare al Aurarilor. Aici s-au păstrat gangul de trecere şi primul nivel. Partea de sus a fost modicată şi construită în secolul XVI, când s-a ridicat etajul casei, turnul ind transformat în locuinţă şi alipit casei.
59
c i r o t s I
l u r t n e C
e z a t s o p i e t i r e f i d , r o l i r a r u A l u j a s a P
e z a t s o p i e t i r e f i d , r o l i r a r u A l u j a s a P
r o l i r a r u A i e l s e r B a s a C
Pasajul
Aurarilor 13
Piaţa Mică, nr. 24
58
c i r o t s I
59
c i r o t s I
Pasajul care uneşte Piaţa Mică cu Piaţa Aurarilor, respectiv a doua incintă cu a patra incintă a oraşului, aparţine Turnului de Apărare al Aurarilor. Aici s-au păstrat gangul de trecere şi primul nivel. Partea de sus a fost modicată şi construită în secolul XVI, când s-a ridicat etajul casei, turnul ind transformat în locuinţă şi alipit casei.
l u r t n e C
14
Muzeul de Istorie a
Farmaciei
l u r t n e C
e r a r t n i , i e i c a m r a F a e i r o t s I e d l u e z u M
Piaţa Mică, nr. 26
60 c i r o t s I
l u r t n e C
Casa de la numărul 26, actualul Muzeu de Istorie a Farmaciei, datează în forma actuală din 1568, ind a treia farmacie ca vechime din Sibiu. Imobilul a funcţionat ca locuinţă, ociu şi laborator al farmacistului farmaciei „La Ursul Negru”, din anul 1600 până în 1972. În 1972 s-a deschis aici primul şi singurul muzeu din România dedicat farmaciei. Organizat ca muzeu, parterul cu logie deschisă reproduce cu acurateţe modul de organizare a unei farmacii de epocă cu ocina la parter şi laboratorul la subsol, spaţiul principal adăpostind colecţii istorice de mobilier, vase de farmacie, echipament de laborator de farmacie.
61 c i r o t s I
l u r t n e C
14
Muzeul de Istorie a
Farmaciei
e r a r t n i , i e i c a m r a F a e i r o t s I e d l u e z u M
Piaţa Mică, nr. 26
Casa de la numărul 26, actualul Muzeu de Istorie a Farmaciei, datează în forma actuală din 1568, ind a treia farmacie ca vechime din Sibiu. Imobilul a funcţionat ca locuinţă, ociu şi laborator al farmacistului farmaciei „La Ursul Negru”, din anul 1600 până în 1972. În 1972 s-a deschis aici primul şi singurul muzeu din România dedicat farmaciei. Organizat ca muzeu, parterul cu logie deschisă reproduce cu acurateţe modul de organizare a unei farmacii de epocă cu ocina la parter şi laboratorul la subsol, spaţiul principal adăpostind colecţii istorice de mobilier, vase de farmacie, echipament de laborator de farmacie.
60 c i r o t s I
61 c i r o t s I
l u r t n e C
l u r t n e C
r o i r e t n i i n i g a m i , i e i c a m r a F a e i r o t s I e d l u e z u M
r o i r e t n i i n i g a m i , i e i c a m r a F a e i r o t s I e d l u e z u M
62
63
c i r o t s I
c i r o t s I
l u r t n e C
l u r t n e C
r o i r e t n i i n i g a m i , i e i c a m r a F a e i r o t s I e d l u e z u M
r o i r e t n i i n i g a m i , i e i c a m r a F a e i r o t s I e d l u e z u M
62
63
c i r o t s I
c i r o t s I
l u r t n e C
l u r t n e C
) a t p a e r d ( ă d a ţ a f , s e m r e H a s a C
15
Fosta Casă a Asociaţiei
Meseriaşilor (Casa Hermes) 64
c i r o t s I
l u r t n e C
Piaţa Mică, nr. 11 Numele de „Casa Hermes” i-a fost atribuit în 1867 când în clădire a funcţionat Asociaţia Meseriaşilor. Elevaţia casei este modernă (secolul XIX), în stil neogotic. A fost ridicată pe locul unde anterior inţa locuinţa Comitelui Frank von Franckenstein şi ulterior a Comitelui Isaac Zabanius. În prezent, în clădire funcţionează muzeul de Etnograe Universală „Franz Binder”. Clădirea veche a aparţinut succesiv comiţilor saşi: Johannes Lulay, Valentin Frank şi Johann Sachs von Harteneck.
65
c i r o t s I
l u r t n e C
) a t p a e r d ( ă d a ţ a f , s e m r e H a s a C
15
Fosta Casă a Asociaţiei
Meseriaşilor (Casa Hermes) 64
c i r o t s I
l u r t n e C
Piaţa Mică, nr. 11 Numele de „Casa Hermes” i-a fost atribuit în 1867 când în clădire a funcţionat Asociaţia Meseriaşilor. Elevaţia casei este modernă (secolul XIX), în stil neogotic. A fost ridicată pe locul unde anterior inţa locuinţa Comitelui Frank von Franckenstein şi ulterior a Comitelui Isaac Zabanius. În prezent, în clădire funcţionează muzeul de Etnograe Universală „Franz Binder”. Clădirea veche a aparţinut succesiv comiţilor saşi: Johannes Lulay, Valentin Frank şi Johann Sachs von Harteneck.
65
c i r o t s I
l u r t n e C
