Memoriu-Centru Istoric Bucuresti

P.U.Z. CENTRUL ISTORIC BUCUREŞTI – ETAPA I/2002

STUDIUL ISTORIC

P.U.Z. ZONA CENTRULUI ISTORIC AL MUNICIPIULUI BUCUREŞTI ETAPA I / 2002 ACTUALIZARE, ANALIZ Ă, DIAGNOZĂ

STUDIU ISTORIC

CONTRACT nr. 710 / 26.11.2002

1


STUDIUL ISTORIC

P.U.Z. ZONA CENTRULUI ISTORIC AL MUNICIPIULUI MUNICIPIULUI BUCUREŞTI ETAPA I / 2002 ACTUALIZARE, ANALIZĂ, DIAGNOZĂ

STUDIU ISTORIC

CONTRACT nr. 710 / 26.11.2002

Elaborator: UNIVERSITATEA DE ARHITECTUR Ă ŞI URBANISM „ION Mincu” BUCURE ŞTI

Beneficiar: PRIMĂRIA MUNICIPIULUI BUCUREŞTI – DIRECŢIA GENERALĂ DE URBANISM ŞI AMENAJAREA TERITORIULUI

Coordonator: CENTRUL DE PROIECTARE URBAN Ă AL CONSILIULUI GENERAL AL MUNICIPIULUI BUCURE ŞTI

2002

2


STUDIUL ISTORIC

P.U.Z. ZONA CENTRULUI ISTORIC AL MUNICIPIULUI MUNICIPIULUI BUCUREŞTI ETAPA I / 2002 ACTUALIZARE, ANALIZĂ, DIAGNOZĂ

STUDIU ISTORIC

CONTRACT nr. 710 / 26.11.2002

Elaborator: UNIVERSITATEA DE ARHITECTUR Ă ŞI URBANISM „ION Mincu” BUCURE ŞTI

Beneficiar: PRIMĂRIA MUNICIPIULUI BUCUREŞTI – DIRECŢIA GENERALĂ DE URBANISM ŞI AMENAJAREA TERITORIULUI

Coordonator: CENTRUL DE PROIECTARE URBAN Ă AL CONSILIULUI GENERAL AL MUNICIPIULUI BUCURE ŞTI

2002

2


STUDIUL ISTORIC

UNIVERSITATEA DE ARHITECTUR Ă ŞI URBANISM „ION MINCU” CENTRUL DE CERCETARE, PROIECTARE, EXPERTIZARE ŞI CONSULTING

RECTOR

prof. dr. arh. Emil Barbu POPESCU

Şef proiect

prof. dr. arh. Nicolae LASCU

COLECTIV DE ELABORARE: Prof.dr. arh. Nicolae Lascu Prof. dr. arh. Anca Br ătuleanu Conf. dr. arh. Sergiu Nistor Lector dr. arh. Hanna Derer Lector arh. Mihaela Gavri ş Lector arh. Valeriu Dr ăgan Asist. arh. Ştefan Bâlici

Asist. arh. Petru Mortu Prep. arh. Irina B ăncescu Prep. arh. Andrei Moldoveanu Prep. arh. Gabriel Panasiu Prep. arh. Radu Ponta Arh. Adrian Cr ăciunescu Colaboratori; Arheolog dr. Gheorghe M ănucu – Adame şteanu Arh. Roxana Kiri ţescu Arh. Bogdan Teodor

3


STUDIUL ISTORIC

CUPRINS

MEMORIU: I. Introducere II. Situaţia actuală a zonei III. Elemente de istorie urbanistic ă şi arhitectural ă a zonei IV. Analiza V. Diagnoza VI. Date de tem ă pentru propuneri / reglement ări Anexa 1

Lista clădirilor clasate şi a rezervaţiilor de arhitectur ă

Anexa 2

Amplasamentul zonelor de interes arheologic

PIESE DESENATE:  

              

 

Planşa 1 – Documenta ţii actuale de urbanism şi arhitectură Planşa 2 – Regimul Regimul juridic de protecţie Planşa 3 - Arheologie Planşa 4 – Distribu ţia teritorial ă a principalelor func ţiuni în 1846 Planşa 5 - Distribu ţia teritorial ă a principalelor func ţiuni în 1911 Planşa 6 - Distribu ţia teritorial ă a principalelor func ţiuni în 2002 Planşa 7 – Evolu ţia tramei stradale Planşa 8 – Evolu ţia parcelarului Planşa 9 – Vechimea fondului construit Planşa 10 – Func ţiuni actuale Planşa 11 – Regimul de în ălţime Planşa 12 – Starea fizic ă actuală Planşa 13 – Valoarea stilistic ă a clădirilor Planşa 14 – Spaţiul public Planşa 15 – Procentul de ocupare al terenului Planşa 16– Coeficientul de utilizare al terenului Planşa 17 – Identificarea componentelor de ţesut urban prin care se materializeaz ă resursa culturală Planşa 18 – Disfuncţii 1 Planşa 19 – Disfuncţii 2

4


STUDIUL ISTORIC

I. INTRODUCERE I. 1. Descrierea obiectivelor studiului

Studiul istoric face parte din etapa I-a / 2002 a proiectului PUZ – Zona centrului istoric al Municipiului Bucure şti, cuprins în Lista studiilor finan ţate din bugetul Primăriei Municipiului Bucure şti pe anul 2002, aprobat aprobat prin HCGMB nr. 51 / 28.02.2002. 28.02.2002. Studiul ia în considerare perimetrul definit în Ordonan ţa Guvernului 77 / 2001, respectiv Calea Victoriei (la vest), bulevardele Elisabeta şi Carol (la nord), bd. Hristo Botev (la est) şi bd. Corneliu Coposu şi Splaiul Dîmbovi ţei (la sud). Scopul prezentului studiu este de a fundamenta elaborarea Planului Urbanistic Zonal, din punctul de vedere al valorilor culturale cuprinse în perimetrul amintit, care urmeaz ă a fi protejate. Cu toate c ă studiul s-a concentrat asupra acestui teritoriu central al Municipiului Bucure şti, nu au putut fi evitate, în mod firesc, referirile la zonele imediat învecinate, precum şi luarea în considerare a înscrierii teritoriului în zona central ă a Bucureştiului. I. 2. Descrierea metodei generale de studiu

N. Lascu

Definirea zonei, prin Ordonan ţa 77 /2001, ca centru istoric al Bucure ştiului, presupune concentrarea unor valori urbanistice şi arhitecturale relevante, rezultate din suprapunerea, pe o suprafaţă restrînsă a teritoriului urban actual, a amprentelor fizice ale etapelor succesive ale evoluţiei istorice a zonei. Abordarea complex ă a studiului, prin care trebuie puse în eviden ţă aceste valori, rela ţiile dintre ele, precum şi interdependen ţa acestora, în procesul istoric de constituire şi modernizare permanent ă a centrului urban, a impus utilizarea metodei multicriteriale de analiz ă a teritoriului. Structura general ă a studiului se conformează imperativelor Caietului de Sarcini (parte integrantă din contractul încheiat între UAUIM şi PMB) şi concluziilor rezultate din consultările care au avut loc pe parcursul elabor ării studiului cu Centrul de Proiectare Urban ă al Consiliului General al Municipiului Bucure şti, în calitate de reprezentant tehnic al C. G. M. B. al P. M. B. O parte introductiv ă stabileşte situaţia actuală a zonei din punctul de vedere al documentaţiilor de urbanism aprobate şi din punctul de vedere al valorilor instituite, urmat ă fiind de repere ale evolu ţie urbanistice şi arhitecturale ale zonei. Cele dou ă mari păr ţi ale studiului, stabilite prin Caietul de Sarcini – analiza şi diagnoza - au fost, la rîndul lor, detaliate în raport cu metoda de cercetare adoptat ă. Astfel, prima parte con ţine atît analiza istoric ă propriu zisă (prin evidenţierea vechimii tramei stradale, a parcelarului şi a clădirilor) cît şi analiza contextului existent, rezultat, evident, din evolu ţia istorică a zonei. Elementele analizei – care reprezint ă criteriile esenţiale ale demersului - au condiţionat rezultatele care se reg ăsesc în sinteza studiului. Toate analizele sunt materializate prin plan şe şi prin comentarii scrise, conţinute în acest memoriu, fiecare din acestea avînd men ţionate criteriile de analiz ă şi aspectele metodologice particulare. Partea de diagnoz ă (sinteză) cuprinde identificarea componentelor de tesut urban suprateran prin care se materializeaza resursa cultural ă, disfuncţiile evidenţiate pe parcursul studiului, precum şi recomandările generale pentru întocmirea Planului Urbanistic Zonal. Studiul istoric al centrului istoric impune, f ăr ă îndoială, o periodizare care s ă ofere un grad corespunz ător de obiectivitate şi unitate a rezultatelor. Din acest motiv a fost adoptat ă raportarea analizei la cele trei planuri topografice principale ale Bucure ştiului: planul Boroczyn din 1846 (luînd în considerare şi informaţiile cuprinse în varianta din 1852 a acestuia), planul din 1911 şi planul din 1995. Planul topografic din 1895 – 1899 (a c ărei 5


STUDIUL ISTORIC

variantă actualizată este planul din 1911) nu a fost luat în considerare, ca marcare a unei perioade istorice, c ăci ar fi rezultat o perioad ă mult prea scurt ă de timp, pînă în 1911, în raport cu celelalte perioade. Anul 1880, apreciat, în general, pe bun ă dreptate, ca moment al declanşării modernizării (occidentalizării) accentuate a ora şului, atît pe plan urbanistic cît şi al activităţii constructive, nu este îns ă marcat de un plan topografic al ora şului, fapt care a f ăcut să nu fie luat în considerare. Pentru evolu ţia din secolul al XX-lea a zonei studiate, a fost introdus însă anul 1945, ca moment de articulare a dou ă perioade care, f ăr ă a avea la baz ă un plan topografic, semnaleaz ă totuşi cu suficient ă precizie trecerea de la perioada interbelic ă la cea postbelică. Toate celelalte informa ţii din bibliografiea bogat ă privind Bucure ştiul şi centrul său, diferitele planuri intermediare, sursele iconografice etc., au fost raportate la aceast ă periodizare. II. SITUAŢIA ACTUALĂ A ZONEI

Importanţa sa în funcţionalitatea oraşului, ca reper de reprezentare şi ca loc esen ţial al memoriei culturale, sunt demonstrate, pe de o parte, prin studiile speciale cu caracter urbanistic şi arhitectural elaborate de-a lungul timpului, cu accent particular dup ă 1990, prin dinamica suferit ă de fondul construit în ultimul deceniu, dar şi prin concentrarea de valori patrimoniale din zon ă, protejate prin acte normative speciale. II. 1. Documenta ţii de urbanism şi intervenţii punctuale – Planşa 1

N. Lascu

După 1990 centrul istoric al Municipiului Bucure şti s-a aflat atît în atenţia administraţiei locale, în vederea elabor ării unor studii şi documentaţii de urbansim cu caracter specific, cît şi a proprietarilor de imobile, care au urm ărit ridicarea standardului de calitate a clădirilor respective. O parte a zonei, respectiv suprafa ţa de teren situat ă în vecinătatea bisericii Sf. Gheorghe Nou, la intersec ţia C ăii Moşilor cu str. Lipscani (Pia ţa Decebal), a fost subiectul unui concurs de urbanism organizat în 1991 – 1992 de Prim ăria Municipiului Bucureşti şi de Uniunea Arhitec ţilor din România. Principalele studii elaborate în aceast ă perioadă, care nu au avut consecin ţe directe asupra amenaj ării zonei sau care au fost înlocuite cu documenta ţii de urbanism mai recente, sunt: - Studiu de restaurare – reabilitare a patrimoniului arhitectural din rezerva ţ ia de arhitectur ă nr. 1 a Municipiului Bucure şti , elaborat în 1995 de Catedra de Istoria şi Teoria Arhitecturii a Universit ăţii de Arhitectur ă „Ion Mincu”, sub coordonarea profesoarei Sanda Voiculescu. Acest studiu a fost întocmit pentru suprafa ţa de teren mai restrîns ă decît aceea la care face referire OG, respectiv teritoriul cuprins între Calea Victoriei, bd. Elisabeta, bd. I. Br ătianu şi splaiul Dîmbovi ţei. Studiul a avut drept obiectiv decelarea valorilor istorice a căror prezenţă defineşte identitatea zonei, necesar a fi protejate printr-un viitor regulament de construire. - PUZ Centrul Istoric al Municipiului Bucure şti , întocmit în 1995 de „Proiect Bucureşti S. A.”, şef proiect complex arh. Nicolae Pruncu, se refer ă la aceea şi suprafaţă de teren definită ulterior prin OG 77 /2001. Aceast ă documentaţie conţine reglement ări privind reabilitarea şi valorificarea centrului istoric. Trebuie men ţionat că exemplarul acestui PUZ la care a am avut acces nu con ţinea planşa anexat ă regulamentului, referitoare la subîmp ăr ţirea zonei în teritorii mai restrînse, pentru care urmau a fi aplicate reglement ări specifice.

6


STUDIUL ISTORIC

Zona delimitată ca „Centru Istoric al Municipiului Bucure şti” este în prezent sub incidenţa următoarelor documenta ţii de urbanism care con ţin atât reglement ării pentru por ţiuni mai ample ale ora şului, cât şi reglementări particular elaborate pentru această zonă: - Planul Urbanistic General al Municipiului Bucure şti , aprobat de Consiliul General al Municipiului Bucureşti în anul 2000. PUG-ul delimiteaz ă, asemeni PUZ din 1995, perimetrul centrului istoric (inclus în UTR–ul zonei centrale - C), subzona central ă situată în limitele de protecţie a valorilor istorice şi arhitectural urbanisitice (CP), în 3 por ţiuni de teritoriu: CP1a - subzona central ă suprapusă peste nucleul istoric, CP4 - subzona nucleului central comercial şi de afaceri şi V1a – spaţiul verde al gr ădinii Sf. Gheorghe. Zona la care se refer ă studiul de faţă este divizată în cîteva mari suprafe ţe: o fîşie care are la mijloc bulevardul I. C. Br ătianu, iar restul suprafe ţei este inclus în zona CP1, cu excep ţia gr ădinii din jurul bisericii Sf. Gheorghe Nou. - Studiu pentru Delimitarea zonelor construite protejate din Municipiul Bucure şti , etapele I – II (1997-1999), parte integrant ă a PUG, prin care teritoriul definit prin OG este divizat în 9 zone: 01 Mo şilor, 04 Bătianu, 05 Carol, 06 Elisabeta, 08 Botev, 16 Calea Victoriei, 26 Sf. Gheorghe, 27 Stavropoleos, 30 Col ţei. - Planul Urbanistic Zonal - Zona central ă a Municipiului Bucure şti , care a preluat divizarea f ăcută în Studiul de delimitare a zonelor protejate. În acela şi timp, PUZ stabileşte trei zone în privin ţa înălţimii la cornişă: 12-18 m (echivalent P+2/P+4), 18-21 m (echivalent P+4/P+6), 21-35 m (echivalent P+6/P+10). Din analiza reglement ărilor specifice ale fiec ărei documentaţii de urbanism rezult ă o serie de neconcordan ţe de ordin tehnic, prin stabilirea necorelat ă a subzonelor. De asemenea, pentru suprafe ţe mai restrînse de teren, delimitate de un num ăr redus de parcele au fost întocmite, în ultimii ani, un număr de documenta ţii PUZ şi PUD, obţinînd toate avizele necesare, inclusiv pe cel al Ministerului Culturii şi Cultelor. Totodat ă, în perimetrul centrului istoric au fost realizate interven ţii punctuale, cu consecin ţe diverse asupra fondului construit, de la simple înlocuiri de tîmpl ărie sau modificări ale vitrinelor (care nu au fost indicate în plan şa 1), pînă la realizarea cîtorva construc ţii noi, la restaurarea sau renovarea altora, sau la programe coerente de refacere a fa ţadelor unor construc ţii mai importante, cum sunt cele incluse în programul „Un Bucure şti frumos”. II. 2. Regimul juridic de protecţie – Planşa 2

N. Lascu

Lista C. N. M. A. S. I. din 1992 cuprinde un num ăr de clădiri, parcelări şi ansambluri protejate care fac parte din zona studiată. Reprezentarea construc ţiilor clasate s-a f ăcut în concordanţă cu coresponden ţa impusă de prevederile Legii Monumentelor din 2001: monumentele de arhitectur ă din lista din 1992 fac parte din categoria A, iar cl ădirile cu valoare arhitectural ă şi ambientală corespund categoriei B din lege. În absen ţa unor metodologii specifice de determinare a razei reale de protec ţie a monumentului, în func ţie de contextul urban ăn care se afl ă, s-a adoptat metoda legal ă (dar şi schematică) de reprezentare a razei geometrice de 100 m. Se poate constata c ă distribuţia clădirilor clasate în teritoriu conduce la acoperirea întregii suprafe ţe studiate cu razele de protec ţie stabilite prin lege, fapt care demonstreaz ă, odată mai mult, importanţa zonei din punctul de vedere al valorilor patrimoniale.

7


STUDIUL ISTORIC

III. ELEMENTE DE ISTORIE URBANISTIC Ă ŞI ARHITECTURALĂ A ZONEI III. 1. Centrul istoric: repere arheologice - Plan şa 3 Dr. Gh. Mănucu - Adame şteanu

Promontoriul ce se înal ţă pe malul stâng al Dîmbovi ţei, pe care se afl ă astăzi Curtea Veche, a fost nucleul spre care a gravitat şi apoi a iradiat târgul Bucure ştilor. Era un loc u şor de apărat, datorită pozi ţiei şi configuraţiei sale. Aşezat între dou ă coturi ale vechiului traseu al Dîmboviţei, spre nord spatele era ferit de o teras ă mai înaltă, care ast ăzi marcheaz ă începutul pantei lente ce coboar ă, dinspre Pia ţa Universităţii şi Piaţa Sf. Gheorghe, spre Dîmbovi ţa; la r ăsărit era apărat de gârla Bucure ştioara, către miazăzi de vechea albie a Dâmbovi ţei, iar spre apus de râpe destul de adânci. Parte din aceste râpe au fost identificate în cursul s ă păturilor arheologice pe strada Soarelui nr. 6. În a doua jum ătate a secolului al XIV-lea la Bucure şti funcţiona o fortificaţie cu ziduri din căr ămidă. Cea mai veche fort ăreaţă a Bucureştilor, cunoscut ă astăzi, a fost semnalat ă în campania de cercet ări arheologice 1967-1969. În centrul ora şului, la o adâncime de 5 m, sub caldarâmul str ăzii Soarelui, au fost identificate funda ţiile unei structuri edificate, construit ă din căr ămidă (24/25 cm × 14 cm × 4 cm). Structura, de form ă patrulater ă, uşor trapezoidal ă, cu o suprafa ţă de aproximativ 160 mp, indic ă un turn cu laturile de circa 14 m. El era înconjurat de un şanţ de apărare, care în partea inferioar ă atingea 2,10 m – 2,30 m şi o lăţime de 2,20 m – 2,45 m; în umplutura acestuia s-au g ăsit bârne de lemn carbonizate, fragmente de vase din a doua jum ătate a secolului al XIV-lea (oale borcan cu buza triunghiular ă şi fragmente de la un castron cu smal ţ galben verzui). Acoperi şul turnului era sus ţinut de bârne groase de stejar, fiind acoperit cu olane, din care s-au g ăsit trei tipuri. Cert este faptul c ă întreaga construc ţie a fost nimicită prin foc la începutul secolului al XV-lea, deoarece întreg materialul lemnos era carbonizat. În pofida amplelor s ă pături efectuate în jurul s ău, nu au fost identificate alte urme de locuire din aceast ă perioadă (ultimul nivel de viaţă este reprezentat de bordeie din secolul al XI-lea), situa ţie ce permite formularea ipotezei c ă prima fortificaţie atestată arheologic a Bucure ştilor se afla în afara vetrei locuite. Este de remarcat singularitatea acestei fortificaţii din căr ămidă pe teritoriul Ţării Româneşti în epocă, toate celelalte construcţii din secolele XIV-XV fiind din piatr ă. Exclusiv din c ăr ămidă sunt doar edificiile de cult - biserica Cotmeana (1383). Peste fortificaţia cu şanţ va fi înalţată, din piatr ă, cetatea Bucure ştilor. De o parte şi alta a str ăzii Soarelui, la nr. 8-12 şi 7-9, au fost scoase la iveal ă fundaţiile şi subteranele unui edificiu f ăcut din piatr ă, bolovani de râu şi blocuri de talie. Aceast ă construcţie suprapune complet cetatea de c ăr ămidă şi şanţul de apărare. Noua construc ţie, de formă dreptunghiular ă, orientată est-vest, avea o lungime de 30,45 m şi o lăţime de 22,75 m. În mijlocul cet ăţii se afla o curte interioar ă. De-a lungul laturilor de sud, de nord şi de est erau distribuite înc ă peri subterane, late de 5 m şi, respectiv, 6 m, iar pe latura de vest se aflau patru pivni ţe lungi de 12 m. Compartimentarea subsolului era preluat ă de încă perile parterului, dintre care apartamentele voievodale se aflau pe latura de vest. Avînd în vedere c ă în partea de nord a construcţiei nivelul de călcare în secolul XV se afla la adâncimea de – 2,10 m fa ţă de nivelul actual al str ăzii, rezultă că parterul era înălţat, situaţie frecventă în epocă. Din punct de vedere al tehnicii de lucru, constructorii au întrebuin ţat numai blocuri de piatr ă şi bolovani de râu, având dimensiunile de 0,25 m – 0,46 m, şi un liant de var cu mortar alb. Funda ţia este de numai 0,40 m, deci foarte pu ţin adâncă pentru un zid lat de 0,80 m. Materialul arheologic datează etapa de func ţionare a pivni ţelor: s-au g ăsit oale cu toart ă, cu buza scund ă uşor vălurită de caneluri orizontale, frecvent întâlnite la Bucure şti în a doua jum ătate a sec. XV. Ţinând seama şi de faptul c ă fundaţiile ctitoriei lui Radu cel Frumos de la Tânganu sunt 8


STUDIUL ISTORIC

realizate într-o tehnic ă constructivă identică cu zidurile cet ăţii Bucureştilor, se poate afirma c ă acestea au fost în ălţate în timpul lui Vlad Ţepeş, în jurul anilor 1458-1459. Ipoteza pare a fi confirmată de o scrisoare, datat ă în 25 mai 1458, prin care domnitorul cerea bra şovenilor nişte meşteri. Prin planul său, cetatea de la Bucure şti aduce un element nou în arhitectura medievală românească. Ea nu poate fi socotit ă o simplă casă boierească de tipul celor de la Târgovişte sau Curtea de Arge ş, dar nu urmeaz ă nici planul cetăţilor din câmpie, de felul celor de la Giurgiu sau Turnu. Mai degrab ă, ea corespunde denumirii de castrum, aşa cum apare în cele mai multe documente ale vremii (4 iunie 1460 : Castro fluvii Dombovicha ; 10 august 1460 : Castro Bokaresth). Un act al lui Ţepeluş, din 18 ianuarie 1480, dat “în cetatea nou ă de scaun Bucure şti”, dovede şte că reşedinţa a cunoscut, în continuare, înnoiri de amploare. Astfel, zidul de est, la circa 1 m deasupra nivelului de c ălcare, începe s ă fie alcătuit numai din bolovani de râu de 11 - 23 cm, alternând, din loc în loc, cu şiruri de căr ămidă groasă de 4 cm. Noul zid schi ţează chiar o altă fundaţie care, de şi sprijinită pe cea veche, este mai lat ă decât aceasta. Zidul de nord pare s ă fi suferit cel mai mult de pe urma atacului moldo-transilv ănean din 1476, dup ă care a fost ref ăcut : căr ămida reprezint ă un procent însemnat, iar cele dou ă faze se disting cu uşurinţă. După 1476 cetatea a fost m ărită, spre est, cu dou ă travee, care însumeaz ă circa 7 m. Ele sunt lipsite de înc ă peri subterane, iar compartimentarea nu corespunde celor patru travee ale vechii cet ăţi. Cu aceast ă ocazie s-a creat una din intr ările pe care le cunoa ştem astăzi la subsol : o u şă înaltă de 1,50 m şi lată de 0,80 m. Pentru vechile înc ă peri subterane a fost amenajat un nou paviment, ob ţinut tot dintr-un strat sub ţire de mortar. Castrum Bucureşti avea o suprafa ţă totală de 918 mp, din care curtea interioar ă avea 111,60 mp. Ca dimensiuni, el depăşea casele domne şti ale lui Mircea cel B ătrân de la Târgovi şte (256 mp) şi era comparabil cu palatul lui Petru Cercel din a doua jum ătate a secolului al XVI-lea (928 mp). Atât hrisoavele emise în perioada 1478-1480, cât şi textul hagiografic ce cuprinde via ţa Sf. Nicodim confirmă amplelele transformări ce au avut loc la Curtea Veche spre sfâr şitul secolului al XV-lea. În perioada 1458-1462 preferin ţa lui Vlad Ţepeş faţă de Bucureşti, în detrimentul Tîrgoviştei, este manifestă, după cum ne dovedesc actele emise de cancelaria sa. Prezen ţa domnitorului şi a Cur ţii Domneşti determină o adevărată emulaţie în jurul cet ăţii. Descoperirile arheologice plaseaz ă în a doua jumătate a secolului al XV-lea cele mai vechi locuinţe medievale construite în zon ă. Populaţia mult mai numeroasă, cu necesit ăţi mult sporite, determină o dezvoltare a me şteşugurilor corespunz ătoare. Cercet ările arheologice întreprinse în perimetrul centrului istoric al Bucure ştilor au eviden ţiat existenţa unei zone artizanale, semnalat ă prin vestigiile unor cuptoare pentru redus minereuri de fier şi de cupru, localizate în vecin ătatea bisericilor R ăzvan, Sfântul Gheorghe Vechi şi Sfântul Gheorghe Nou. Ele reprezentau limita nordică a aşezării din secolul al XV-lea. Inventarul ceramic recoltat cu prilejul cercet ării lor a permis datarea func ţionării acestei arii artizanale în a doua jumătate a secolului al XV-lea şi în prima jumătate a secolului al XVI-lea. În acela şi perimetru meşteşugăresc a fost identificat şi cel mai vechi cuptor medieval de ars ceramic ă din Bucureşti : cercetările arheologice desf ăşurate în curtea bisericii Col ţea au surprins un cuptor de lut folosit pentru arderea ceramicii sm ălţuite, specifică celei de-a doua jum ătăţi a secolului al XV-lea. În imediata vecin ătate a Palatului voievodal au fost descoperite, într-o groapă, 15 oale cu toart ă. Această descoperire poate fi pus ă în legătur ă fie cu existenţa în zonă a unei pr ăvălii din depozitul c ăreia f ăceau parte vasele descoperite, fie cu activitatea unui atelier de olărit. În Pasajul Francez s-au g ăsit urme de construc ţii şi alte vestigii ce par s ă indice funcţionarea unor ateliere de fier ărie, în cursul secolului al XVI-lea. Prezen ţa atelierelor meşteşugăreşti în imediata apropiere a Cur ţii Domneşti, care le asigura deopotriv ă protecţie şi piaţă de desfacere, este atestat ă şi de denumirile unor uli ţe care s-au p ăstrat până în prezent (Blănari, Cavafi, Covaci, Şelari, Şepcari). Din aceast ă vreme cunoa ştem şi numele 9


STUDIUL ISTORIC

(Dumitru) celui dintâi negustor din Bucure şti, menţionat în scrisoarea domnului Laiot ă Basarab, din 14 iunie 1476. Întinderea oraşului din acest ă vreme trebuie s ă fi fost modestă: el ocupa lunca Dâmboviţei, partea cea mai însemnat ă a a locuirii desf ăşurându-se pe malul stâng al râului, unde se afla Curtea Domneasc ă. Limita nordică, ocupată, se pare, numai de me şteşugari, corespunde în prezent zonei desemnate de bisericile Col ţea, Sf. Gheorghe Nou şi R ăzvan. La Sf. Gheorghe Nou a fost cercetat ă şi cea mai veche necropol ă medievală a oraşului : primele înmormântări s-au f ăcut pe la jumătatea secolului al XV-lea, dup ă cum ne dovedesc emisiunile monetare ale lui Mahomed al II-lea, din anul 1451. Spre sud, locuirea dep ăşea cursul Dâmbovi ţei : cercet ările arheologice de la biserica Bucur au pus în lumin ă locuinţe şi un cimitir din veacul al XVI-lea, în timp ce pe partea cealalt ă a apei putem semnala descoperiri arheologice similare în zona bisericii Dobroteasa - Calea V ăcăreşti. La est, limita o reprezintă str ăzile Hristo Botev - Calea Mo şilor (cele mai vechi urme semnalate prin descoperiri arheologice sunt din secolul al XVI-lea). Este posibil ca limita vestic ă să fi fost sitută în zona podului Şerban Vodă, unde se afla vadul principal pentru drumul ce venea dinspre Dunăre, de la Giurgiu. Cele mai vechi descoperiri arheologice medievale de pe partea dreaptă a Dâmboviţei provin de pe dealul Radu Vodă. Ele au fost f ăcute în zona pal ăncii lui Sinan Paşa şi constau în fragmente ceramice de la sfâr şitul secolului al XIV-lea putând fi, astfel, atribuite nucleului ini ţial al Bucure ştilor, contemporan cu construc ţia de căr ămidă. În secolul al XVI-lea domnitorii care prefer ă ca reşedinţă Bucureştii sunt din ce în ce mai numeroşi : Basarab cel Tân ăr, Vlad Călugărul, Radu cel Mare. Ca urmare, tot mai mul ţi boieri şi negustori îşi construiesc case în vecin ătatea domnului. Dezvoltarea ora şului îl determină pe Mircea Ciobanul s ă porunceasc ă, la 1545, ca “Bucure ştii să fie îngr ădiţi cu lemne mari” pentru a delimita teritoriul propriu-zis al ora şului. În perioada s ă păturilor de pe amplasamentul blocului situat pe bulevardul I. C. Br ătianu (fost 1848, nr. 42), a ap ărut un şir de stâlpi groşi de stejar (0,25 – 0,35 m diametru), despre care se poate crede c ă ar putea marca limita estică a perimetrului urban, în timp ce un alt tronson al acestei delimit ări a fost înregistrat pe strada Gabroveni, între numerele 27 - 39. Într-un document datat la 13 mai 1563 apare şi prima menţiune a Târgului (sau a « Pazarului ») din vecin ătatea Cur ţii Domneşti, împreună cu referiri la numeroşi negustori autohtoni şi str ăini. Un alt înscris, datatat la 5 iunie 1589, poart ă prima menţiune a str ăzii Lipscani, sub denumirea de “Uli ţa cea Mare”. Către sfâr şitul secolului al XVI-lea ora şul se dezvoltase şi pe partea dreapt ă a Dâmboviţei, unde sunt amplasate mahalaua Post ăvarilor sau Mahalaua de lâng ă mănăstirea Sf. Troiţă. La nord de Dâmbovi ţa hotarul pornea de la podul Mihai Vod ă, se îndrepta spre miazănoapte, pe actualele str ăzi Domniţa Anastasia şi Brezoianu, apoi, pe la nord de mănăstirea Sărindar, continua spre Pia ţa Universităţii, după care traseul ocolea pe la nord biserica Colţei, apoi la est de biserica Stelea, t ăia Calea Călăraşi şi cobora spre Dâmbovi ţa, undeva între magazinul “ Unirea” şi fostul Institut Medico-Legal. Dezvoltarea ora şului, stopată vremelnic de distrugerile provocate de Sinan Pa şa în anul 1595, este confirmat ă şi de faptul că un singur târg (pazar) devenise insuficient. Astfel, într-un document datat la 6 martie 1657, este men ţionat “târgul de sus”, care poate fi localizat între Banca Naţională şi biserica Zl ătari, pentru ca în anul 1693 s ă apar ă şi “Târgul de afar ă“, aflat iniţial în vecinătatea bisericii Oborul Vechi. În descrierea Bucure ştilor datorată vestitului călător turc Evlia Celebi, care a vizitat ora şul în 1659 şi în 1666, sunt men ţionate şi şapte hanuri de negustori, ritmul de dezvoltare al localit ăţii fiind evidenţiat şi prin intermediul observaţiei “oraşul se construie şte pe zi ce trece”. Atestarea mahalalelor m ărginaşe a mănăstirii Sf. Sava (1664), a S ă punarilor (1667), a bisericii lui Col ţea clucerul (1669), Stejaru (1691), a popii Stoica Sterpu (1692) - ulterior Brezoianu, Sfânta Vineri (1693), O ţetari 10


STUDIUL ISTORIC

(1695), Broşteni (1696), Olteniţa (1696), confirmă limitele vetrei locuite la acest sfâr şit de veac. După cum consemneaz ă Del Chiaro, în anul 1712, Constantin Vod ă Brâncoveanu “fiind zidul dimprejurul Cur ţii (domneşti) stricat şi foarte scund, m ăriia sa s-au îndemnat şi au pus dă l-au dires şi l-au mai în ălţat jur împrejur”. Cercetările arheologice au reperat unele tronsoane din incinta Cur ţii Domneşti. Latura de vest are o grosime de 1,20 m şi urcă paralel cu strada Şelari, la circa 8 metri de aceasta : în subsolul imobilului de la nr. 13 de pe aceast ă stradă au fost cercetate şi fundaţiile unui turn. S ă păturile f ăcute pentru nivelarea str ăzii Franceză au dovedit că, pe latura de est, limitele cunoscute pentru începutul veacului XVII, au r ămas neschimbate şi spre sfâr şitul acestuia. La intersec ţia str ăzii Franceză cu strada Şepcari s-au identificat funda ţiile unui turn şi ale clădirilor de la poarta de jos a Cur ţii Domneşti. Zidul sudic str ă bate uşor oblic strada C ăldărari, continuă pe sub Casa Domneasc ă înglobată în colţul de nord-vest a Hanului lui Manuc şi se intersectează cu strada Francez ă, la cîţiva metri de gangul de acces în curtea interioar ă a Hanului. Primele planuri ale Bucure ştilor din a doua jum ătate a secolului al XVIII-lea permit delimitarea Cur ţii Domneşti, care ocupa aceea şi suprafaţă ca şi la începutul acestuia. Spre sud, la câţiva zeci de metri de uli ţa ce str ă bate Curtea prin faţa Palatului Domnesc, î şi f ăcea loc albia meandrică a Dâmboviţei. Spre vest, pornind de la o cl ădire dreptunghiular ă (turn ?) ce ocupa intersec ţia Cur ţii cu actuala strad ă Şelari, urca un zid pân ă pe la intersecţia cu strada Gabroveni, unde o alt ă construcţie aproape p ătrată, (tot turn ?), îndrepta zidul spre est. Acest zid închidea latura nordic ă a Cur ţii şi se oprea în masiva cl ădire a Puşcăriei, edificiu care avea latura mare de peste 120 de metri. În por ţiunea unde se afla biserica Sf. Anton situa ţia este neclar ă, deoarece în planul din 1791 lipse şte zidul de incintă. Un sondaj efectuat în pivni ţele Hanului Gabroveni a permis reperarea zidului din secolul al XVII-lea. Scoaterea din func ţiune a acestui presupus zid de incint ă (cu grosimea de 0,75 m ) s-a f ăcut în urma unui incendiu. Admiţând că acesta era zidul de nord, se poate consemna c ă după incendiile din 1718-1719 a avut loc o u şoar ă retragere a Cur ţii, cu circa 15 metri fa ţă de secolul al XVII-lea, fapt explicabil prin dorin ţa domnitorului de a m ări suprafaţa afectată clădirii hanului Gabroveni. Pe toate laturile Cur ţii există un spaţiu liber între aceasta şi uliţele şi casele or ăşenilor : pe limita estic ă acest interval măsoar ă aproximativ 30 de metri. Sfâr şitul Cur ţii Vechi se leag ă de numele domnitorului Constantin Vod ă Hangerli care, la 25 aprilie 1792, hot ăr ăşte scoaterea la licita ţie a terenului. Ca urmare, aproape întregul perimetru, cu excep ţia bisericii Buna Vestire şi Pu şcăriei, a fost parcelat ă. Vinderea continua şi în noiembrie 1798, zona suferind prefaceri radicale. O mic ă parte din ceea ce a reprezentat odinioar ă Curtea Domneasc ă din Bucureşti este conservat ă astăzi în cadrul rezerva ţiei ce adă posteşte Muzeul Curtea Veche. Palatul Voievodal. Cercetările arheologice desf ăşurate în centrul istoric al Bucure ştiului au avut, în general, caracterul unor interven ţii de salvare. În anul 1953 ia fiin ţă Şantierul Arheologic Bucureşti, cu un colectiv format din 13 membri, dintre care 7 erau arheologi. S ă păturile arheologice desf ăşurate în cursul anilor 1953-1954 au eviden ţiat dificultatea intervenţiei arheologice, terenul fiind marcat de numeroase evenimente din Evul Mediu - invazii, cutremure - dar şi de refacerile majore pe care le-a cunoscut Curtea Domneasc ă până la încetarea existenţei sale, la sfîr şitul secolului al XVIII-lea. În anii urm ători (1955-1960) cercetarea a îmbr ăcat cu prec ădere forma strângerii de informa ţii din excava ţiile cu caracter edilitar. Anul 1967 - când se reiau lucr ările prin cercetarea unei pivni ţe de pe strada Soarelui nr. 10, ce f ăcea parte din subsolurile palatului ridicat în cursul secolului al XVI-lea de c ătre domnitorul Mircea Ciobanul - a marcat debutul celei mai importante etape de cercet ări arheologice, încheiat ă în anul 1970. 11


STUDIUL ISTORIC

Urmează o lungă perioadă, până în anul 1989, în care cercetarea arheologic ă se limitează, în general, la supravegherea şantierelor de construc ţii. Caracterul de salvare al intervenţiilor îşi pune amprenta asupra informa ţiilor obţinute, arheologul fiind nevoit, de cele mai multe ori, să se limiteze la o simpl ă consemnare a situa ţiilor din teren. Lipsa fondurilor şi a unui program articulat şi consecvent urm ărit în scopul cercet ării şi punerii în valoare a descoperirilor din Centrul Istoric caracterizeaz ă şi perioada de dup ă anul 1989, situa ţie ilustrată prin faptul că singura rezervaţie de arheologie înfiin ţată în ultimii 13 ani protejeaz ă doar ruinele Hanului Stavropoleos. Din aceste considerente eliberarea de sarcină arheologică s-a putut face doar punctual (strada, num ărul), pe mici suprafe ţe decupate din ţesutul urban actual, f ăr ă ca vestigiile descoperite cu ocazia s ă păturilor de salvare impuse de diferitele lucr ări edilitare să poată fi cercetate complet. În aceast ă privinţă sunt semnificative să păturile arheologice efectuate pe strada Col ţei nr. 8, care au pus în eviden ţă un complex de pivni ţe care se desf ăşurau spre str ăzile Şelimbăr şi Mavrogheni : existen ţa lor au fost consemnat ă în notele de s ă pătur ă şi pe un plan, f ăr ă a putea fi cercetate în întregime. Aceeaşi situaţie s-a înregistrat şi pe strada Şepcari nr. 16. In cazul bisericilor cercetarea se rezumă doar la câteva sec ţiuni de control, care nu permit preciz ări referitoare la limitele cronologice şi în spaţiu ale cimitirelor sau obţinerea unor date complete privind construc ţiile anterioare. Ca urmare, în perimetrul Centrului Istoric, cu foarte rare excep ţii (a se vedea situaţia din strada Şelari nr. 5, unde lucr ările de amenajare pentru o construc ţie din a doua jumătate a secolui al XIX-lea au distrus toate nivelurile de locuire anterioare şi deci se poate spune c ă terenul a fost eliberat de sarcin ă arheologică), în ciuda interven ţiilor arheologice punctuale, nu se poate spune că o anumită zonă a fost eliberat ă complet de sarcin ă arheologică. III. 2. Distribu ţia teritorial ă a funcţiunilor pe planul Boroczyn – Plan şa 4

N. Lascu

Configuraţia structurii urbane a zonei analizate, rezultat ă din dezvoltarea pre-modern ă a oraşului, detaliată mai sus, este reprezentat ă în planul Boroczyn din 1846, primul plan topografic al Bucure ştiului. În momentul redact ării planului, limitele zonei, definite prin Ordonanţa 77/2001 existau par ţial: spre vest, calea Victoriei, spre est, o strad ă între Calea Călăraşilor şi Calea Moşilor (a cărui traseu rectificat şi lărgit, va fi inclus ulterior în bd. Hristo Botev), Calea Călăraşilor (pînă unde exista atunci) şi, de asemenea par ţial, traseul vechi al Dâmboviţei. Interpretarea (şi aprecierea) elementelor grafice prezente în plan, completate cu existenţa certificată documentar a unor func ţiuni bine definite, ne permit definirea unor mari zone de func ţiuni: a. Zona comercial ă compactă este delimitată de str ăzile Lipscani, Smîrdan, Francez ă, piaţa Sf. Anton şi Pînzari. Este de presupus c ă str ăzile mai noi, rezultate din parcelarea cur ţii domneşti, să fi c ă pătat pînă la mijlocul secolului al XIX-lea aceea şi funcţiune preponderent ă. Prelungirile acestei zone spre est se fac prin Calea Mo şilor (Podul Tîrgului de Afar ă) şi de str. Colţei (inclusiv suprafa ţa Pieţii Şuţului), care se une şte cu Calea Moşilor în dreptul Bisericii cu Sfinţi. Spre sud zona comercial ă se continuă pe str. Şerban Vodă (prelungirea, dincolo de piaţa Sf. Anton a str. Franceze), ca şi prin noua pia ţa – Piaţa Mare – executat ă cîţiva ani înaintea redact ării planului Boroczyn dup ă proiectul lui Xavier Villacrosse. Un alt ax important este Calea V ăcăreştilor, avînd, la limita zonei studiate, dou ă mari pieţe (Herasca şi Herasca nou ă), care amplifică zona destinat ă comer ţului. Se poate aprecia c ă limita de nord a zonei comerciale era str. Bl ănari, iar de partea cealalt ă a str ăzii Colţei, str ăzile care delimitau întregul ansamblu al pie ţii Şuţului, pînă în dreptul bisericii Scaune. Caracteristicile principale 12


STUDIUL ISTORIC

ale acestei zone sunt: trama stradal ă relativ densă (cu diferenţe notabile între nucleul central şi zona dintre hanul Sf. Gheorghe şi spitalul Colţea); parcele de dimensiuni mici, cu aliniament foarte redus; cl ădiri dispuse, în general, în front continuu, a şezate pe aliniamentul str ăzii. b. În partea de vest a zonei comerciale se afl ă o zonă liniar ă, cu caracter func ţional complex, dat, în primul rînd de existen ţa aproape neîntrerupt ă, a hanurilor în partea de est a Căii Victoriei (Podul Mogo şoaiei) – de la hanul Constantin Vod ă pînă la cel, de dimensiuni mai mici, al lui lui Greceanu, din dreptul bisericii Doamnei. Pe partea opus ă a aceleiaşi artere se succed marile re şedinte situate între mănăstirea Sf. Ioan cel Mare şi mănăstirea Sărindar. c. Zona cu func ţiune preponderent reziden ţială. Pe planul din 1846 pot fi stabilite trei astfel de zone. O prim ă astfel de zonă se dezvolta în partea de nord a nucleului comercial, în care se aflau ansambluri importante, cu func ţiuni publice, precum spitalul Col ţea şi şcolile de la Sf. Sava. Se poate presupune, de asemenea, o zon ă preponderent reziden ţială în partea de sud-est, spre est de Calea Şerban Vodă, pe latura de est a C ăii Moşilor, întreruptă de culoarul comercial al C ăii Văcăreştilor. O altă zonă cu acelaşi caracter proponderent a fost aceea cuprinsă între capătul Căii Victoriei şi meandrele Dîmbovi ţei, unde se afla, de altfel, şi reşedinţa brîncovenilor. Zonele cu func ţiune proponderent reziden ţială se caracterizaz ă prin tramă stradală mai puţin densă, respectiv insule de dimensiuni mai mari, în general neregulate, divizate în propriet ăţi de forme şi dimensiuni variate – de cele mai multe ori îns ă cu suprafeţe mari. Clădirile sunt, de asemenea, de dimensiuni diferite, cele mari semnalînd reşedinţe ale unor familii senioriale (boieri). III. 3. Evoluţia zonei în perioada 1846 – 1911 - Plan şa 5

N. Lascu

Procesul de modernizare a ora şului, început prin promulgarea regulamentului Organic (1831) a avut o amploare cu totul deosebit ă în cazul zonei centrale a ora şului, din care o bun ă parte este conţinută în perimetrul analizat. Apari ţia, treptată, a structurilor instituţionale ale statului modern au impulsionat dezvoltarea Bucure ştiului, capitală a celor dou ă principate şi, apoi capitală a Regatului României. Cre şterea populaţiei oraşului, pe parcursul întregii acestei perioade, a determinat urbanizarea accentuată a perimetrului urban existent din 1831 şi, în 1895, extinderea ora şului, ajungîndu-se la cca. 5.600 ha. Densificarea ocup ării teritoriului urban, precum şi apariţia unor noi funcţiuni, legate de modernizarea general ă a oraşului, au condus la transform ări însemnate a zonei studiate. Trebuie subliniat faptul c ă, în aceast ă perioadă (1846 – 1911), întreaga zon ă a că pătat configuraţia şi funcţionalitatea modernă, căreia perioadele ulterioare i-au adus adapt ările (şi corecturile) necesare vie ţii moderne. Trama stradală existentă anterior a suferit modific ări semnificative. Pe de o parte, traseele tuturor str ăzilor au fost treptat rectificate, asigurîndu-se l ăţimi constante şi, deseori, mai mari decît cele anterioare. Unul dintre exemple este l ărgirea, în 1888, a str. Col ţei, între piaţa Universităţii şi str. Sfinţilor (actuala str. Colţei), la 18 m, ocazie cu care a fost demolat şi celebrul turn al Col ţei. Pe de altă parte, au ap ărut str ăzi noi, unele de importan ţă major ă în circulaţia oraşului. Cele mai importante opera ţii de acest fel, în ordine cronologic ă, au fost: - retrasarea tramei stradale şi reparcelarea regulat ă a unei întregi zone gravitînd în jurul hanului Sf. Gheorghe, dispărut şi el în urma incendiului din 1847. Pe amplasamentul hanului, în 1857 a fost proiectat şi realizat spaţiul verde din jurul bisericii Sf. Gheorghe Nou. - realizarea reţelei de bulevarde ale capitalei, cîteva fragmente ale acestora determinînd decisiv configura ţia întregii zone. În aceast ă situaţie se afl ă primul tronson, realizat după 1865, a bulevardului din dreptul cl ădirii Universităţii (a cărei construire începuse în 1857) pînă la Calea Victoriei, ax care a fost apoi prelungit spre Cotroceni (dup ă 1870) şi 13


STUDIUL ISTORIC

spre Şoseaua Iancului, dup ă 1889. În acest fel s-a format limita dinspre nord a zonei studiate. În 1898 se aprob ă legarea bd. Maria de Calea C ălăraşilor, prelungire executat ă între 1906 – 1910, iar dup ă 1896 se realizeaz ă fragmentul de bulevard Hristo Botev dintre bd. Carol şi str. Sfinţi, modificîndu-se cu aceea şi ocazie, forma pie ţii Rosetti. În direct ă legătur ă cu noile bulevarde, în 1906 şi 1911 se definitiveaz ă forma actuală a pieţii Universităţii inclusiv str. T. Caragiu), într-un ansamblu spa ţial axat pe cl ădirea Universităţii. În 1902 –1903 a fost realizată intersecţia circular ă de la Universitate dintre axul est – vest şi proiectatul ax nord – sud, în mijlocul acesteia fiind amplasat ă statuia marelui om politic Ion. C. Br ătianu. Totodată, rectificarea albiei Dîmbovi ţei, între 1880 – 1883, a modificat radical partea de sud a zonei studiate, ap ărînd, în acest fel, str. Halelor şi splaiul Dîmbovi ţei. Se poate considera c ă, în aceast ă perioadă, trama stradal ă a devenit una modern ă, pe deplin adaptat ă traficului de atunci, determinînd, în cea mai mare m ăsur ă, imaginea nou ă a centrului Bucure ştiului. Parcelarul a suferit transformări la fel de însemnate. Diviz ări ale fostelor terenuri mai mari au condus la o relativ ă uniformitate a parcelarului, în ceea ce prive şte dimensiunile şi formele generale ale terenurilor. Structura foarte particular ă a centrului comercial nu mai reprezintă acum o excep ţie, ea r ămînînd însă, în continuare, zona cea mai dens parcelat ă. Acest proces reflect ă, cît se poate de bine, cre şterea gradului de urbanizare a zonei, respectiv, sporirea eficienţei de utilizare a terenului, cu func ţiuni avînd un pronun ţat caracter urban. Se menţin, totodată, terenurile de mari dimensiuni existente anterior, ocupate cu hanuri. Acum însă hanurile au fost înlocuite cu diverse cl ădiri publice: Banca Na ţională a României, Po şta, clădirea Societăţii de asigur ări Dacie Român ă etc. S-au constituit, în acela şi timp, noi suprafeţe de mari dimensiuni, care au fost ocupate, de asemenea, cu func ţiuni publice: ansamblul spitalului Col ţea, Ministerul Agriculturii etc. Funcţionalitatea teritoriului. O modificare spectaculoas ă a avut loc în privinţa funcţionalităţii zonei; aceasta este exprimat ă prin apariţia unor func ţiuni noi, moderne, înlocuind unele dintre cele vechi, şi prin schimbarea raporturilor, pe ansamblul teritoriului, între diferitele funcţiuni. S-a menţinut, în continuare, nucleul comercial, într-o configura ţie mult modernizat ă, prin tipul de spaţiu comercial (unele de mari dimensiuni), prin deschiderea generoas ă a vitrinelor spre stradă etc. Se poate îns ă constata că suprafaţa cu funcţiune preponderent comercială s-a extins în raport cu situa ţia din planul Boroczyn. Aceste extinderi sunt prezente în partea de nord, prin deplasarea limitei zonei comerciale pîn ă la str. Doamnei, iar în partea de sud, prin înglobarea noilor echipamente – hala central ă, hala de pe şte etc. Totodat ă, axele cu caracter comercial, care pornesc din nucleul comercial, s-au prelungit (str. Francez ă, str. Colţei (de la Sf. Gheorghe spre pia ţa Universităţii), Calea Victoriei, ap ărînd şi unele noi, de-a lungul noului bulevard Carol şi pe str. Academiei. Majoritatea hanurilor, construc ţii cu funcţiuni multiple – de la cea de ap ărare, la cele de comer ţ, depozitare şi locuire – orientare spre cur ţile interioare, oferind str ăzii mari suprafeţe pline de zidărie, au fost demolate (în anumite cazuri prin voin ţa primăriei). Suprafeţele astfel eliberate au fost utilizate fie pentru realizarea unor importante cl ădiri publice, cum sunt cele men ţionate mai sus, pentru construirea de imobile moderne de locuit (hanul Filipescu), pentru amenajarea unor spa ţii verzi cu caracter municipal (în jurul bisericii Sf. Gheorghe Nou) sau au r ămas terenuri libere (hanul Zl ătari). Realizarea sediului B ăncii Naţionale a României, pe locul hanului Şerban Vodă, a generat formarea treptat ă, a unui nucleu cu func ţiune proponderent financiar – bancar ă. Diferite funcţiuni publice au ap ărut prin construirea unor clădiri specializate pe propriet ăţi care anterior avuseser ă funcţiunea de locuire (Societatea Generala, Creditul Funciar Rural şi Urban, hotelul Bristol etc.). Numeroase hoteluri (funcţiune modernă de cazare temporar ă) sunt prezente în miezul nucleului comercial. Spitalul Col ţea, realizat în deceniul 9 al secolului al XIX-lea (înlocuind 14


STUDIUL ISTORIC

vechea cl ădire), clădirea Universităţii (situată la limita de nord a zonei analizate), teatrul „Modern”, cele dou ă cinematografe etc., completeaz ă înnoirea funcţională a zonei. Aceste noi funcţiuni, necesare atît ora şului, cît şi funcţiei sale de capital ă a României, au fost realizate – în mare măsur ă – în detrimentul zonei cu func ţiune preponderent ă de locuire din partea de nord a str. Doamnei, care se restrînge, caracterul acesteia devenind unul complex: locuire / dotări publice / comer ţ. Este definit, astfel, caracterul func ţional al întregii zone situate între str. Doamnei şi bd. Elisabeta, care este acela şi, în bună măsur ă, şi în prezent. În schimb, zona rezidenţială dintre bis. Stelea şi bd. Hristo Botev se men ţine în acelea şi limite. Reglement ările constructive au constituit, începînd cu mijlocul secolului al XIX-lea, un instrument eficient din partea municipalit ăţii pentru controlul construc ţiei urbane. Pe parcursul acestei perioade au fost în vigoare primele acte normative, elaborate în 1847, 1878, 1890 şi, pentru cazul special al noilor artere (bulevardele şi splaiurile) a fost intocmit un act normativ în 1897. F ăr ă a intra în detalii, trebuie men ţionat că prin aceste regulamente de construcţie au fost stabilite normele elementare care au fost apoi aplicate ( şi controlate) cu multă stricteţe: aşezarea clădirilor în raport cu aliniamentul str ăzii, înălţimea acesteia la cornişa principal ă, procentul de ocupare al terenului 66 % în 1878, care a sporit la 80 % în 1890. Astfel, pentru cea mai mare parte a str ăzilor din zona analizat ă a fost impusă aşezarea clădirilor pe aliniamentul stradal, în ălţimea a fost relaţionată cu lăţimea str ăzii (H=L), iar în valoare absolut ă înălţimea maximă admisă era de 17 m. În 1881 s-a stabilit ca, pentru mare parte a str ăzilor zonei centrale, în ălţimea construc ţiilor să fie de 10-11 m, în inten ţia clar ă de a conferi o unitate fronturilor stradale şi, în general, imaginii spa ţiului public. Fragmente de acest fel pot fi reg ăsite şi acum pe cîteva dintre str ăzile zonei: str. Doamnei, Covaci, Şelari, Smîrdan etc. Celălalt aspect important con ţinut de aceste reglement ări este împăr ţirea oraşului în zone concentrice de construc ţie. Pînă la regulamentul din 1890, zona analizat ă f ăcea parte din zona I, cu excep ţia fragmentului situat de-a lungul actualului bd. H. Botev, care era înscrisă în zona II. Diferenţa dintre aceste dou ă zone consta în obligativitatea utiliz ării în exclusivitate a materialelor solide, necombustibile, în zona I, în timp ce în cealalt ă erau acceptate şi structuri de rezistenţă din lemn, îngropate îns ă în zidărie de căr ămidă. Aplicarea cu consecven ţă a aceloraşi reguli de construc ţie, pe o perioad ă îndelungată, pînă în 1928, cînd a intrat în vigoare un nou regulament de construc ţie, cu parametri substan ţial diferiţi, a condus la configurarea coerent ă, unitar ă, din punct de vedere urbanistic, a întregii zone. Ultimele două aspecte importante care caracterizeaz ă evoluţia zonei au fost intensitatea activit ăţii constructive şi curentele arhitecturale. Se poate afirma c ă, din acest punct de vedere, în perioada analizat ă acum a avut loc o adev ărată reconstruţie a zonei. Au existat, pe parcursul acestor decenii, motive dintre cele mai variate care au condus la aceast ă situaţie: reconstruirea dup ă distrugerea provocat ă de binecunoscutul incendiu din 1847, densificarea fireasc ă a zonei centrale a ora şului (inclusiv prin creşterea în înălţime a construcţiilor), conformarea clădirilor la noua tramă parcelar ă, mult mai dens ă decît cea anterioar ă, dezvoltarea economic ă de la sfîr şitul secolului al XIX-lea, care a permis alocarea unor fonduri însemnate pentru investi ţii constructive – ale particularilor şi ale instituţiilor de stat sau private. Aceast ă „explozie” constructiv ă – care poate fi înscris ă perioadei de dup ă 1880 - a facilitat apari ţia unor noi programe de arhitectur ă (clădiri financiar – bancare, culturale, clădiri cu func ţiune comercială exclusivă etc.) sau modernizarea unor programe existente anterior (tipologia locuin ţelor s-a înnoit considerabil, un nou tip de spa ţiu comercial de la parterul cl ădirilor etc.). Acest nou fond construit a fost realizate în arhitecturi de factur ă variată, urmînd curentele arhitecturale caracteristice perioadei. Astfel, pot fi întîlnite – în expresii plastice de calitate foarte diferită, de la repere ale întregii arhitecturi române şti pînă la realizări modeste, care, prin decora ţii sumare, sugereaz ă apartenenţa la unul sau altul dintre curente - exemple de clasicism tîrziu, cu puternice influen ţe ale clasicismului francez sau ale romantismului (cu 15


STUDIUL ISTORIC

reflexe neogotice), cl ădiri într-o arhitectur ă eclectică de o mare diversitateiar, în jurul anului 1900, sunt prezente realiz ări (puţin numeroase, de altfel) ale arhitecturii neoromâne şti. Marea masă a clădirilor realizată apar ţin însă eclectismului care, cu elementele compozi ţionale şi decorative care-i apar ţin – simetria planului şi a faţadei, ordonarea, ierarhizarea şi ritmarea acesteia, logica profilaturii decorative a fa ţadei, ierarhizarea, prin decora ţie şi alcătuiri spaţiale, a interioarelor etc. definesc, într-o m ăsur ă foarte mare, caracterul arhitectural al întregii zone. III. 4. Evoluţia zonei în perioada 1911 – 1945

N. Lascu

Perioada aceasta, mult mai scurt ă în raport cu cea anterioar ă, prezintă o importanţă considerabilă atît pentru evolu ţia întregului oraş cît şi, în particular, pentru zona studiat ă. Ea a definitivat transformările începute înainte, înscriindu-se îns ă, în mare măsur ă, în contextul reprezentat de planul din 1911. Tramei stradale existente i-au fost aduse mai multe corec ţii minime, prin cîteva lărgiri de str ăzi, rectificări ale unor por ţiuni ale acestora (partea de sud a C ăii Victoriei, str. Blănari), a fost realizat integral bd. Hristo Botev, prin str ă pungerea unei insule. Cea mai însemnată intervenţie – care a generat configura ţia actuală a zonei, prin fragmentarea sa – a fost realizarea tronsonului din axa nord – sud, cuprins ă între piaţa Universităţii şi piaţa Unirii, care a luat na ştere, de altfel, odat ă cu trasarea bulevardului. Chiar dac ă a fost proiectat înc ă din 1912, abia în a doua jum ătate a anilor 30 a fost l ărgită str. Colţei pe por ţiunea dintre Universitate şi Sf. Gheorghe şi a putut fi realizat ă str ă pungerea vechii zone comerciale a Bucureştiului. În acest fel are loc separarea vechii zone comerciale în dou ă fragmente. Parcelarul tinde spre definitivarea sa, care a fost men ţinută pînă în prezent, cu excepţia suprafeţelor de teren asupra c ărora s-a intervenit prin construc ţii postbelice. În privinţa funcţionalităţii zonei, se poate constata continuarea procesului men ţionat anterior, de apariţie a unor func ţiuni de interes public în partea de nord a zonei, diminuîndu-se treptat, funcţiunea mai veche de locuire. Zona de concentrare de institu ţiilor financiar – bancare se definitivează, prin apariţia sediului Băncii Marmorosch Blank, a B ăncii de Credit Român, a Societ ăţii Generala (în completarea cl ădirii mai vechi), a B ăncii Crisovelloni, a clădirii noi a Băncii Naţionale a României şi a cîtorva alte sedii bancare. Reglement ările constructive ale perioadei – regulamentele de construc ţii din 1928, respectiv 1939 – rezultate din prevederile generale ale planurilor de sistematizare din 1921, respectiv 1935 (Planul Director de Sistematizare), au marcat modific ări însemnate în privin ţa cîtorva parametri. Astfel, în 1928 a fost impus regimul închis de construc ţie pentru quasitotalitatea str ăzilor din zonă, procentul maxim de ocupare a parcelei a sporit la 83 %, iar pe str ăzile cu tradi ţie comercială înălţimea clădirilor putea fi mai mare cu 4 m decît l ăţimea arterei, f ăr ă a depăşi însă 18 m. S-a aplicat sistemul de retragere în gabarit (în interiorul unui arc de cer cu raza de 6 m a unor etaje care dep ăşesc cornişa principal ă a clădirii. Prin regulamentul din 1939, partea de vest a zonei – fa ţă de bd. Br ătianu - a fost inclus ă în clasa V de construcţie, iar partea de est în clasele III şi IV. Pentru întreaga zon ă s-a menţinut obligativitatea construirii în regim închis, precum şi posibilitatea de a realiza, prin retragere în gabarit, a cel mult dou ă etaje peste corni şa principală. Procentul de ocupare al parcelei a scăzut la 75 %, în clasa V pîn ă la 50 % în clasa III, iar în ălţimile au sporit în clasa IV şi V (la 21, respectiv 24 m), men ţinîndu-se la 18 m în clasa III. Făr ă a se situa la acela şi nivel ca în perioada precedent ă, poate fi semnalat ă o susţinută activitate constructiv ă, atît în domeniul institu ţiilor de interes public cît şi în cel al locuinţelor. Noile clădiri au fost realizate fie prin înlocuirea unor cl ădiri mai vechi, fie prin utilizarea terenurilor libere, rezultate din reparcelarea unor propriet ăţi anterioare, fie prin 16


STUDIUL ISTORIC

flancarea unor spa ţii publice definitivate cu pu ţin timp înainte (bulevardul Br ătianu, H. Botev, Calea Victoriei în por ţiunea sa dinspre splai. În domeniul locuin ţelor, se remarc ă atît prezenţa, în continuare, a locuin ţelor individuale (sau de mic ă înălţime), în partea de est a zonei, fie apariţia unor imobile de raport, cu multe niveluri, cele mai multe avînd spa ţii comerciale la parter. Înălţimile mai mari permise de regulamentele de construc ţie (şi de generalizarea sistemelor de construc ţie în beton armat) au condus, în anumite cazuri, la apari ţia unor diferenţe mari de în ălţime ale cl ădirilor alăturate, toate raportîndu-se îns ă la aceeaşi logică a constituirii fronturilor stradale şi a modului de construire a parcelei de teren. Curentele arhitecturale ale epocii sunt prezente prin exemple dintre cele mai variate: de la eclectismul în forme din ce în ce mai simplificate, la arhitectura neo-româneasc ă sau la arhitectura art-deco şi cea modernă. III. 5. Evoluţia zonei între 1945 – 1990 – Plan şa 6

N. Lascu

Transformările politice, economice şi sociale de dup ă 1945 au afectat, în diferite etape, evoluţia oraşului şi a zonei analizate. Dezvoltarea ora şului, condiţionată fiind permanent de imperativele politice, a urmat, pe de o parte, tendin ţa creşterii în suprafaţă şi, pe de alta, prin densificarea unor zone întregi, prin demolarea total ă sau par ţială a fondului construit anterior (îndeobşte locuinţe individuale) şi înlocuirea acestuia fie cu ansambluri de locuin ţe colective, fie cu echipamente publice. Interven ţiile în cadrul zonei analizate pot fi considerate relativ minore, ele neafectînd esen ţial caracterul teritoriului urban, a şa cum s-a constituit el în timp, ci relaţiile cu teritoriul învecinat. Acestea au fost determinate de cîteva proiecte de anvergur ă: realizarea axei nord – sud a metroului, fapt care a condus la m ărirea intersecţiei de la Piaţa Universităţii, refacerea unor fronturi dup ă distrugerile provocate de cutremurul din martie 1977 şi proiectarea şi realizarea centrului civic, la începutul anilor 80. Două etape principale au marcat interven ţii constructive în zona analizat ă: - prima, de la sfîr şitul anilor 50 – anii 60 a constituit încercarea de completare a fronturilor bd. Br ătianu (r ămase neîncheiate din cauza r ăzboiului) şi alte cîteva interven ţii punctuale de completare a unor fronturi stradale. Toate aceste realiz ări – atunci cînd a fost vorba de imobile colective de locuit, au preluat, în general, mare parte din regulile de construcţie stabilite în 1939: în ălţimea, retragerile în gabarit etc. - cea de-a doua, mult mai agresiv ă prin tipul de intervenţie şi prin calitatea arhitecturală a noilor construcţii, a avut loc dup ă cutremurul din 1977 şi a continuat pîn ă în 1990. Pe de o parte, au fost înlocuite imobilele distruse de cutremur (Calea Victoriei col ţ cu bd. Elisabeta, str. T. Caragiu, bd. H. Botev), iar pe de alt ă parte zona s-a situat la limita imensei suprafeţe afectate de realizarea centrului civic. Astfel, au fost construite noile fronturi ale Căii Călăraşilor şi ale bd. Br ătianu cu piaţa Unirii – aceasta fiind complet modificat ă, inclusiv prin demolarea vechilor hale centrale şi prin deplasarea bisericii Sf. Ioan, impus ă de realizatea pasajului care subtraverseaz ă piaţa Unirii. Marile spaţii comerciale executate la începutul anilor 70 – magazinul Cocorul şi magazinul Unirea (extins în anii 80) – au fost completate cu complexul comercial de la intersecţia Căii Călăraşilor cu str. Sf. Vineri. În acest fel, în imediata vecin ătate a centrului comercial tradiţional al Bucure ştiului îşi face prezenţa un tip nou de comer ţ, în spaţii de foarte mari dimensiuni, care intr ă în conflict cu comer ţul tradiţional – în spa ţii reduse, specializate. Cea mai semnificativ ă consecinţă – prezent ă pe durata întregii perioade – a fost ignorarea vechiului parcelar, prin aplicarea principiilor Chartei de la Atena la scara permis ă de suprafeţele, totuşi, restrînse existente din zon ă. Acest fapt nu este foarte evident în prima perioadă, în timp ce intervenţiile din anii 80 au f ăcut abstracţie totală de structura morfologică existentă, creindu-se rupturi flagrante între cele dou ă tipuri de ţesut urban. 17


STUDIUL ISTORIC

IV. ANALIZA IV. 1. Vechimea tramei stradale – Plan şa 7 I. Băncescu; N. Lascu Criterii de analiză / Aspecte metodologice Stabilirea vechimii str ăzilor s-a f ăcut prin cercetarea comparativ ă a planurilor topografice din 1846, 1911 şi 1995. Au fost indicate nu numai str ăzile existente – în dinamica apariţiei lor, ci şi str ăzile sau fragmentele de str ăzi dispărute în diferite perioade. Concluzii ale analizei Din analiză rezultă că marea majoritate a str ăzilor existente pe planul Boroczyn s-au păstrat pînă în prezent. Arterele ap ărute ulterior au dat configura ţia actuală a tramei stradale, incluzîndu-le pe cele mai vechi în structura general ă a întregii zone centrale. Se constat ă că arterele periferice centrului istoric, toate realizate dup ă 1865 – splaiul Dîmbovi ţei şi bd. C. Coposu la sud (înglobînd şi o por ţiune din mai vechea Cale a C ălăraşilor), bd. Elisabeta şi Carol I la nord, precum şi bd. Hristo Botev, continuat cu str ăzile anterioare, la est – ca şi bd. I. C. Br ătianu (arter ă mediană centrului) fac parte din sistemul principal de circula ţie al oraşului. În raport cu acestea, str ăzile mai vechi – cu excep ţia Căii Victoriei - devin artere cu rol

secundar, local, subordonat primelor. Modernizarea succesiv ă a str ăzilor s-a f ăcut prin rectificarea traseelor şi prin prevederea unei lăţimi constante. Din compararea planurilor rezult ă că lărgirea str ăzilor s-a f ăcut, în general, prin deplasarea uneia dintre laturi, existînd îns ă situaţii în care doar por ţiuni din traseul anterior au fost incluse în cel nou, rectificat. Intersec ţiile str ăzilor au fost corectate, de asemenea, prin racord ări cît mai apropiate de unghiul drept. Se constat ă, de asemenea, c ă lărgirea str ăzii, atunci cînd a existat, s-a f ăcut o singur ă dată; doar por ţiunea dintre pia ţa Universităţii şi piaţa Sf. Gheorghe a bulevardului I. C. Br ătianu a fost l ărgită de mai multe ori, în funcţie de sporirea gradat ă a traficului urban. Arterele noi, în raport cu planul Boroczyn sunt fie marile bulevarde, men ţionate mai sus, fie str ăzile grupate în parcelarea Sf. Gheorghe, fie alte cîteva, dispersate în teritoriu (str. Poştei, str. Baia de Fier). În anumite cazuri, str ăzi noi au preluat fragmente ale unor c ăi mai vechi de comunica ţie (inclusiv fundături, cum este cazul str. E. Carada). Compararea planului Boroczyn cu cele ulterioare reliefeaz ă importanţa acestor artere noi: ele au avut un rol determinant în regularizarea tramei stradale şi, prin urmare, a insulelor. Sunt putine str ăzi dispărute integral, fie prin în urma regulariz ării Dîmboviţei, fie în urma realizării unor ansambluri urbane importante (parcelarea de la Sf. Gheorghe sau spitalul Colţea). Cele cîteva maidane prezente pe planul Boroczyn au fost integrate în timp proprietăţilor limtrofe str ăzilor, fiind un element care a contribuit la regularizarea treptat ă a ţesutului urban, suprafe ţele astfel recuperate fiind utilizate în general, pentru edificare. IV.2. Evoluţia parcelarului - Plan şa 8

A. Moldoveanu

Criterii de analiză / Aspecte metodologice

Vechimea parcelarului a fost apreciat prin luarea în considerare a laturilor laterale şi cele posterioare ale parcelelor, avîndu-se în vedere c ă latura spre strad ă a putut avea varia ţii datorate lărgirii str ăzilor sau modificării traseului acestora. Au fost luate în considerare etapele istorice reprezentate de planurile din 1846, 1911 şi planul actual, intercalîndu-se, de asemenea, momentul sfîr şitului celui de-al doilea r ăzboi mondial. 18


STUDIUL ISTORIC

Analiza s-a efectuat prin suprapunerea planurilor amintite anterior. Suprapunerea a fost realizată pe suprafeţe mici din cauza diferen ţelor datorate lipsei de precizie a ridic ării topografice a primelor planuri. Absen ţa caroului 50 a planului Boroczyn a fost suplinit ă de introducerea suprafe ţei corespunz ătoare a planului din 1852. Au fost luate în considerare şi concluziile studiului realizat în anul 1995 de c ătre Institutul de Arhitectur ă „Ion Mincu”. Au fost marcate modalit ăţile de circulaţie a terenurilor care au condus la modificarea parcelarului – comas ări sau divizări ale terenului precum şi reparcelări. Concluzii ale analizei

Din punct de vedere strict al criteriului de vechime prima concluzie ce se poate trage este aceea în c ă zona delimitată de Strada Bl ănari la nord, Halelor respectiv Splaiul la sud, Bd.-ul Br ătianu la est şi Strada Academiei, Smârdan la vest s-au p ăstrat cele mai multe parcele constituite anterior anului 1846. Cea de a doua categorie - parcelele constituite în perioada 1846 - 1911 - este oarecum uniform distribuit ă pe întreaga suprafa ţă a zonei luate în studiu, observându-se totu şi o mai mare concentrare a acestor parcele în vestul bulevardului Ion I. C. Br ătianu. Parcelele datate 1911 - 1945 se concentreaz ă, în mare parte, spre limitele zonei analizate, bordând marile bulevarde ce delimiteaz ă acest spaţiu mai ales la nord şi vest. Intervenţiile postbelice la nivelul parcelarului se grupeaz ă tot către extremităţile zonei studiate însă de data aceasta c ătre sud (Calea C ălăraşilor) şi la partea inferioar ă a Bulevardului Br ătianu. O particularitate demn ă de remarcat este aceea c ă în urma celor mai recente intervenţii in structura parcelarului au rezultat o serie întreag ă de „zone gri” - spa ţii lipsite de orice coeren ţă, atît din punct de vedere al regimului de proprietate cît şi al destina ţiei acestora. Menţionăm că astfel de "zone gri" se reg ăsesc şi la cap ătul dinspre vest la C ăii Moşilor cât şi în inima centrului comercial al ora şului, fiind rezultatul unor opera ţiuni urbane nefinalizate. În privinţa dinamicii parcelarului, se disting dou ă subzone principale. În prima dintre acestea, delimitat ă de strada Doamnei la nord, Bulevard Ion I. C. Br ătianu la est, Strada Halelor şi Splaiul Independen ţei la sud, respectiv Calea Victoriei la vest se poate observa o iner ţie mai mare a loturilor în ciuda deselor diviz ări şi/sau comas ări, deoarece în toate aceste transformări ale terenurilor s-a ţinut seama de contururile parcelelor preexistente. Cealalt ă mare subzonă reprezentată de restul teritoriului studiat cu accent pe insulele limitrofe marilor bulevarde, se caracterizeaz ă prin modificări substanţiale ale parcelelor, mi şcarea predominantă fiind aceea a retras ării lor. IV. 3. Vechimea fondului construit - Plan şa 9 A. Br ătuleanu Criterii de analiză / Aspecte metodologice

Pentru realizarea acestei analize au fost folosite reprezent ările zonei în studiu din planul Borroczyn (1846), planul topografic al Bucure ştiului din 1911 şi planul actual. Metoda folosită a fost aceea a suprapunerii celor trei planuri dou ă câte două (Borroczyn şi 1911, 1911 şi planul actual) şi a identificării/evidenţierii - în acest mod - a acelor amprente la sol care î şi păstrează conturul de la o epoc ă la alta. Făr ă îndoială că acest mod de a determina vechimea fondului construit are unele dezanvantaje, dar s-a considerat c ă - în actuala faz ă a cercetării şi pentru scopurile propuse aceasta este formula care poate oferi cele mai multe informa ţii. Dintre avantajele acestei metode menţionăm: posibilitatea de stabilire a acelor construc ţii care au fost ridicate în perioadele cuprinse între anii în care au fost întocmite planurile; în acest fel, unele construc ţii pot fi datate cu certitudine ca apar ţinând perioadei men ţionate; posibilitatea de a decela modificări ale fondului construit într-o perioad ă sau alta; posibilitatea de a rela ţiona fondul 19


STUDIUL ISTORIC

construit şi modificările sale cu parcelarul şi cu modificările acestuia. Pe de alt ă parte, trebuie luat în considerare faptul c ă aceast ă metodă nu poate stabili cu certitudine vechimea cl ădirilor. Păstrarea amprentei la sol dintr-o epoc ă în alta nu înseamn ă menţinerea integrală/par ţială a structurii construcţiei; sau că, modificarea amprentei la sol nu înseamn ă că noua formă nu înglobează structuri mai vechi. Este cert c ă aceast ă fază a studiului trebuie urmat ă de o alta, care să cuprindă zone mai restrânse, în care cercetarea s ă poată cuprinde atât o cercetare completă de teren, cât şi o cercetare exhaustiv ă de arhivă. Corelarea celor trei tipuri de cercetare - dintre care prima faz ă este cea prezent ă - va conduce la o imagine mai precis ă a vechimii fondului construit existent. Concluzii ale analizei a. Aprecierea cantitativ ă referitoare la cl ădirile construite în diverse epoci : - se poate observa c ă epoca ante 1846 este relativ slab reprezentat ă, în timp ce cele mai multe clădiri sunt construite în perioadele 1846-1911 şi 1911-1945; dat fiind faptul c ă aceast ă zonă conţine nucleul originar al ora şului, observa ţia de mai sus conduce la concluzia c ă mare parte a fondului construit existent în 1846 a fost înlocuit de construc ţiile celor două epoci ulterioare (fondul din 1846 a fost înlocuit de cel construit pân ă în 1911, planul din 1911 indicând o ocupare aproape integral ă a ariei studiate, în timp ce - în general - construc ţiile epocii 1911-1945 mai mult au completat decât au înlocuit fondul construit pân ă la 1911); numărul construcţiilor edificate în perioada 1945-1990 este substan ţial mai redus, în timp ce intervenţiile de dup ă 1990 se rezum ă la doar câteva construc ţii (reduse ca dimensiuni şi ca

impact asupra zonei); - cu referire la construcţiile ridicate în primele dou ă epoci (până în 1846 şi 18461911), se poate spune c ă - dată fiind modalitatea de studiu, precum şi faptul că multe dintre construcţii sunt sau pot fi ridicate pe substructuri mai vechi, sau înglobeaz ă construcţii / por ţiuni din construc ţii mai vechi - în multe situa ţii, substanţa fondului construit existent astăzi este mai veche decât cea rezultat ă din analiza de fa ţă; b. Concluzii privind amplasarea şi gruparea construc ţiilor din diferite epoci : - cele mai multe dintre cl ădirile construite pân ă în 1846 şi păstrate până astăzi sunt cele amplasate în zona de la vestul bulevardului (fapt firesc dac ă avem în vedere centrul polarizator constituit de la începuturile ora şului în zona "Cur ţii vechi", precum şi permanenţa unor funcţiuni legate de comer ţ); construcţiile păstrate din aceast ă perioadă nu se constituie în grupări omogene, ele fiind p ăstrate şi încadrate de interven ţiile ulterioare; - masa construcţiilor, alcătuită - aşa cum ar ătam - din edificii ridicate în perioadele 1846-1911 şi 1911-1945, are o distribu ţie relativ omogen ă, cu puţine puncte de concentrare notabile (rezultat probabil al aceleia şi continuităţi funcţionale care a condus la înlocuirea relativ rapidă a construc ţiilor ridicate în perioada 1846-1911, devenite inadecvate dintr-un motiv sau altul în perioada 1911-1945, precum şi la completarea in această a doua perioad ă a terenurilor neconstruite); concentr ări ale construcţiilor din perioada 1911-1945 pot fi constatate în general în zonele de contact ale ariei studiate cu marile artere de circula ţie (de ex. zona de est a actualei Pie ţe a universit ăţii - zona Colţea - Ministerul Agriculturii -, insula pasajului Villacros, completările vechilor insule t ăiate de bulevard în zona de nord a ariei studiate); - construcţiile perioadei 1945-1990 completeaz ă în general insulele deja conturate în perioadele anterioare, f ăr ă a modifica structura urban ă existentă; excepţie fac acele construc ţii din zona de contact a ariei studiate cu interven ţiile brutale din anii '80 (de. ex. zona de sud a ariei studiate); - construcţiile ridicate între 1990-2002, reduse la num ăr, au o amplasare dispersat ă în teritoriu, determinată probabil de criterii diferite de cele strict urbanistice; 20


STUDIUL ISTORIC

c. Observarea unor tipuri de construc ţii şi a unor moduri de ocupare a parcelei (terenului) specifice perioadelor avute în vedere, precum şi a modului de grupare a acestora : - construcţiile păstrate din perioada de pân ă la 1846 sunt în cea mai mare parte biserici şi hanuri, demonstrând perenitatea func ţiunilor lor în zona studiat ă. În cazul bisericilor, ocuparea parcelei este cea tradi ţională, cerută de cultul ortodox, cu amplasarea central ă a bisericii, desprinsă de alte construc ţii cu funcţiuni complementare; în mod firesc, acest tip de amplasare s-a p ăstrat chiar şi atunci când construc ţiile înconjur ătoare au fost înlocuite cu unele noi, sau - ca în cazul bisericii Sf. Ion - biserica a fost deplasat ă faţă de poziţia iniţială. În schimb, hanurile sunt construc ţii care ocup ă întreaga parcel ă, rezultând de aici dou ă faţade către stradă şi orientare predilectă a spaţiilor către curtea interioar ă. Aşa cum am ar ătat, nu

putem vorbi de o grupare a acestora: conform rolului lor de centru al unei parohii, bisericile sunt dispersate în teren, în timp ce în cazul hanurilor, p ăstrarea lor a depins de starea lor fizică, ca şi de continuitatea / adaptabilitatea func ţiunii la cerinţele epocilor de interven ţie; - pentru perioada 1846-1911, tipurile de construc ţii sunt: a. cele de interes public (Po şta centrală / Muzeul Naţional de Istorie, Banca Naţională, Spitalul Colţea, Ministerul Agriculturii), a căror tipologie este specific ă funcţiunii / epocii de construc ţie; dimensiunile mari conduc fie la ocuparea unei întregi insule şi organizarea paralel ă în jurul unor cur ţi interioare; fie la organizarea pavilionar ă, conducând la crearea unor alveole urbane; de regul ă, aceste construc ţii sunt amplasate c ătre/la limitele ariei studiate; b. construc ţiile cu func ţiune compus ă – publică/privată - destinate comer ţului/meşteşugurilor/locuirii, prezentând o ocupare a parcelei fie integral ă (cu una sau două faţade la strad ă), fie o ocupare a parcelei pe contur (cu una sau dou ă faţade la strad ă dar şi cu orientare c ătre o curte interioar ă); de regul ă, aceste construc ţii, cu tipologii asem ănătoare sau diferite, sunt grupate în insule, aflate cu prec ădere în zona de vest a terenului în studiu şi în zona de sud-est; c. construcţiile de locuit sunt amplasate pe una sau dou ă laturi ale parcelei, cu o ocupare a terenului relativ redus ă; ele sunt grupate în majoritate în zona de est (Pia ţa Stelea Spătarul); - pentru perioada 1911-1945, tipurile de construc ţii ale perioadei anterioare se păstrează, ca şi tipul de amplasare pe lot. Fac excep ţie unele construc ţii destinate comer ţului, comer ţului/locuirii sau locuirii, care ocup ă parcela într-un mod intensiv, organizate în jurul unor cur ţi de lumină (de ex. Magazinul Bucure şti, imobilele de raport de pe Bd. Carol, imobilele de locuit care completeaz ă cu precădere ţesutul urban din zona de est a ariei studiate, etc.); nu se poate vorbi de o grupare a acestora, ele fiind relativ omogen repartizate în teren, coexistând cu construc ţiile perioadei anterioare; - pentru perioada 1945-1990, se observ ă că tipurile de construc ţii sunt cele destinate comer ţului, comer ţului/locuirii; tipul de ocupare a terenului nu mai are nimic comun cu cele anterioare, principala caracteristic ă a acestor construc ţii fiind "negarea parcelarului"; în general, ele sunt grupate de-a lungul bulevardului care traverseaz ă zona, şi cu precădere la limita de sud a terenului în studiu; - pentru perioada 1990-2003, interven ţiile f ăcute sunt destinate comer ţului/locuirii, f ăr ă a avea o alt ă caracteristică notabilă în afara aceleia a ocup ării intensive a terenului.

21


STUDIUL ISTORIC

IV. 4. Funcţiuni actuale ale cl ădirilor – Plan şa 10 Şt. Bâlici Criterii de analiză / Aspecte metodologice Au fost luate în considerare informa ţiile extrase din fişele de cartare şi din cartarea fotografică par ţială. Aceste informa ţii au fost verificate pe teren şi, local, au fost completate cu observaţii suplimentare ob ţinute de la locatari / utilizatori. Chiar dac ă planşa nu con ţine referiri la funcţiunile iniţiale ale clădirilor, se pot urmări, punctual, anumite tendin ţe de transformare a caracterului func ţional, prin eviden ţierea apariţiei funcţiunilor secundare (marcate pe plan cu ha şur ă suprapusă peste culoarea de baz ă) – observa ţie aplicabilă în principal construc ţiilor destinate locuirii – unifamiliale sau colective – în care au ap ărut recent

birouri sau cabinete medicale / stomatologice. Concluzii ale analizei

În urma analizei au fost identificate urm ătoarele funcţiuni precum şi situarea lor în anumite teritorii ale zonei, fapt care confer ă caracterul func ţional particular al zonei întregi sau unor subzone: - administra ţie – apare punctual, în zona Pia ţa Universităţii, Bd. Carol, în vecin ătatea Băncii Naţionale (pe str ăzile Smârdan şi Eugeniu Carada) şi pe str. Sf. Dumitru; - birouri – (birouri ca func ţiune secundar ă – haşur ă) r ăspândite neregulat, cu o frecvenţă mai mare la vest de Bd. Br ătianu. Se observ ă o tendinţă de grupare de-a lungul C ăii Moşilor, a Căii Victoriei (zona Pasaj Villacrosse) şi o dispersie cu densitate mai ridicat ă de-a lungul str ăzii Lipscani; - comerţ, servicii: nu sunt prezente în zona Stelea Sp ătarul, Bălceşti, Calomfirescu, C.F. Robescu, Hristo Botev. Apar sporadic pe str ăzile Mavrogheni, P ătraşcu Vodă, Băniei, Slănic, Scaune, Bolintineanu, Col ţei, General Florescu, Cavafii Vechi. Prezen ţă regulată în restul zonei. Construc ţii dedicate comer ţului – magazinele Cocor, Bucure şti; cazuri numeroase pe str. Lipscani; - culte – distribuite uniform; - cultură: la parterul clădirilor - Studioul de Teatru Casandra; func ţiune culturală secundar ă - galeria de art ă de pe Intrarea Soarelui. Punctual – trei teatre, trei muzee (Muzeul Naţional de Istorie a României, Muzeul de Istorie şi Artă a Municipiului Bucure şti, Muzeul Curtea Veche). La est de Bd. Br ătianu nu exist ă funcţiuni culturale. - corp diplomatic: prezenţă izolată - Consulatul şi Centrul Cultural Ceh, str. Ion Ghica; - destinaţie specială (Ministerul de Interne) – prezen ţă izolată - Secţia de Poli ţie, str. Stelea Spătarul - financiar – bancară: grupate în jurul B ăncii Naţionale – zon ă cu caracter func ţional dominant financiar – bancar: str. Doamnei, Eugen Carada, Lipscani, Smârdan, pe tronsoanele tangente Băncii Naţionale; punctual pe Calea Victoriei, în Pia ţa Universităţii – str. Toma Caragiu, Str. Stavropoleos. La est de bulevard – izolat: str. Col ţei, Str. Lipscani (parter) nr.100-102. - învăţămînt – vezi Pia ţa Universităţii. Funcţiune recent ă în zonă – Universitatea Spiru Haret – str. Doamnei / Ion Ghica, Universitatea Ecologic ă – str. Franceză / Filitti. 22


STUDIUL ISTORIC

funcţiunea dominant ă. La vest de bulevard: În zona Calea Victoriei, Lipscani, Smârdan, Ion Ghica, Bd. Br ătianu, Piaţa Universităţii locuirea apare sporadic, izolat, ca funcţiune secundar ă. În restul zonei locuirea este func ţiunea principal ă, punctată de funcţiuni conexe – culte, comer ţ, birouri, cultur ă, sănătate şi învăţământ. În insula cuprins ă între str ăzile Lipscani, Şelari, Gabroveni – locuirea apare punctual. La est de bulevard: Locuirea este func ţiune dominant ă, chiar unică pe unele tronsoane ale str ăzilor Stelea Spătarul, Calomfirescu, C.F. Robescu, Bolintineanu, Col ţei, Ivo Andric. Singura ax ă de-a lungul căreia funcţiunea de locuire î şi pierde carcterul dominant este Calea Mo şilor. - sănătate – cabinete medicale / stomatologice - funcţiune secundar ă; Spitale – Colţea, str. Poştei – Sf. Dumitru; cabinete medicale / stomatologice, ca func ţiuni secundare, în construcţii destinate locuirii – colective sau nu. Dispersate neregulat. - turism – izolat – Hanul lui Manuc - terenuri virane – frecvenţă mare – zona Lipscani – Şelari – Gabroveni – Covaci, zona Calea Mo şilor – Sf. Vineri, parcelarea Sf. Gheorghe Nou. Izolat – str. Pictor Tonitza. Suprafaţă maximă – Şelari - Lipscani - construcţii abandonate (neutilizate momentan) / parter comercial abandonat densitate maximă Lipscani - Gabroveni - locuire –

IV. 5. Regimul de în ălţime al cl ădirilor – Planşa 11

P. Mortu

Criterii de analiză / Aspecte metodologice Au au fost luate în considerare în ălţimile la cornişa principal ă sau la atic. În ălţimea absolută (exprimată în metri) a fost corelat ă cu numărul de niveluri ale cl ădirii. Această corelare stabileşte, în măsur ă considerabilă, scara construc ţiei respective şi, implicit, sugerează scara acesteia în raport cu spa ţiul public. Clasificarea cl ădirilor după înălţimi în grupe este cea uzual ă. Au fost indicate, de asemenea, principalele accente volumetrice (turle, turnuri de colţ, cupole ale acoperi şului etc.) ale cl ădirilor, care reprezintă, în acelaşi timp, accente ale spa ţiului public. Trebuie semnalat c ă planşa ne este edificatoare decît par ţial ca reprezentare fidel ă a realităţii. Principalul motiv este dat de panta accentuat ă a terenului ce are punctul minim în dreptul râului Dâmbovi ţa, fapt ce determin ă accentuarea sau diminuarea în ălţimilor construcţiilor. O rezultantă a acestui fapt, constituindu-se ca element benefic, este perceperea favorabilă a ansamblului centrului istoric (zona Lipscani) din zona Splaiului Dâmbovi ţei, determinată de vizualizarea simultan ă a mai multe planuri succesive. Concluzii ale analizei O primă concluzie este referitoare la al ăturarea frecvent ă a unor cl ădiri cu înălţimi diverse, care reflect ă atît vechimea diferită a acestora (sensul general fiind acela de cre ştere permanentă a valorilor la corni şa principal ă), cît şi limitele în care diferitele reglement ări constructive au permis realizarea construc ţiilor. Este totodată semnalat fenomenul foarte cunoscut al unei mici varia ţii a cornişei la clădiri învecinate realizate în aceea şi perioadă, fapt caracteristic, de fapt, întregii zone centrale a Bucure ştiului. Pe de altă parte, o cercetare a teritoriului analizat impune separarea acestuia în dou ă mari zone, definite de un regim de în ălţime diferit: a. Zona înalt ă din imediata vecin ătate a marilor bulevarde (excep ţie fac str. Halelor şi, par ţial, bd. Hristo Botev). Caracteristicile principale ale acestei zone sunt: - regim de înălţime ridicat 15-25m (P+4 – P+10) rezultând fronturi masive, opace

23


STUDIUL ISTORIC

- placarea bulevardelor cu blocuri realizate dup ă 1977 (acestea constituindu-se ca majoritate) are efecte negative asupra perceperii generale ce se realizeaz ă în special din interiorul zonei cercetate (insulelor). - atitudinea faţă de fronturile paralele este neutr ă f ăr ă fragmentări deranjante. Rezult ă o unitate a fronturilor paralele – cel pu ţin din punct de vedere volumetric. - monotonia ruptă de elemente ce se constituie ca dominante, caracteristic ă ce nu este dată însă de înălţime (spitalul Colţea şi turnul Băr ăţiei) b. insulele cuprinse în interiorul suprafeţei definite de marile blocuri (zona veche constituită până în 1950). Caracteristici: - regim de înălţime mult redus (P+1, P+2) - fond tratat omogen fiind marcat de accente verticale ce sunt constituite în acest caz de turlele lăcaşelor de cult ( în num ăr de 12 având turle ce variaz ă de la una la cealalt ă – între 1-6) - contrast negativ (disfunc ţie) între clădirile noi tip bloc (integrate bulevardelor) şi restul fondului construit. IV. 6. Starea fizic ă – Planşa 12

S. Nistor

Criterii de analiză / Aspecte metodologice Cercetarea stării fizice a construc ţiilor s-a f ăcut prin observare direct ă, din zonele de acces public, şi în unele dintre cazuri, prin investigarea vizual ă a spaţiilor semi-publice de tipul gangurilor, scărilor interioare, acoperişuri, terase. Nu au putut fi evaluate pivni ţele deşi ele constituie, cel pu ţin pentru zona Lipscani, o caracteristic ă a cvasitotalităţii construcţiilor. Nu a fost posibilă o expertiză tehnică a construcţiilor, starea evaluat ă a construc ţiilor fiind exclusiv o evaluare vizual ă a: Elemente-trăsături arhitecturale evaluate

Constatări şi concluzii posibile

Clasa de stare

nealiniere, înclinare, umflare (burtă),

nevoie de expertizare structurală

fisuri, cr ă pături, fracturi, lacune (spărturi)

nevoie de expertizare structurală

2. Elemente decorative de faţadă

balcoane, profilaturi, ancadramente, console, strat de uzur ă (tencuială)

urme de infiltraţii

prezenţa exclude de la clasarea în B sau B\ prezenţa exclude de la clasarea superioar ă lui M\ exclude de la clasarea în B sau B\

3. Tâmplărie exterioar ă

vitrine, por ţi, ferestre

Elemente investigate

1. Peretele de faţadă

neutilizarea sau neocuparea par ţială sau totală lipsă de întreţinere şi nevoia reparaţii

exclude de la clasarea în B

neutilizarea sau neocuparea par ţială sau totală 4. Alţi pereţi exteriori 5. Acoperişul

Idem peretele de faţadă streaşina-cornişa

degradarea elementelor de etanşeizare

24

prezenţa exclude de la clasarea în B sau B\

P.U.Z. CENTRUL ISTORIC BUCUREŞTI – ETAPA I/2002 învelitoarea

6. Soclul

STUDIUL ISTORIC

degradarea elementelor de etanşeizare lipsa unor por ţiuni de acoperiş

urme de infiltraţii

prezenţa exclude de la clasarea superioar ă lui M\ prezenţa exclude de la clasarea superioar ă lui M\

Au fost definite 3 clase de stare (Bun ă, Medie, Proast ă) cu câte 2 categorii : stare stabilă sau dinamică negativă (simbolizată cu “\”). Starea fizică a clădirilor din perimetrul determinat de OG 77-2001 este evaluat ă prin luarea în considera ţie a următoarelor elemente, pe baza observa ţiilor vizuale directe: #

Cod

1

B

2

B\

3

M

Denumire Semn convenţ. Foarte bună

Stare

Elemente circumstanţiale de apreciere

clădire arhitectural sănătoasă, f ăr ă ♦ probleme de hidroizolare sau Verde închis nevoi de reparaţii Bună ♦ clădire arhitectural sănătoasă, f ăr ă ♦ probleme de hidroizolare sau nevoi de reparaţii Verde deschis ♦ ameninţări f ăr ă efecte tangibile (verde dungi) Satisf ăcătoare ♦ clădire arhitectural sănătoasă, cu ♦ nevoi de reparaţii la elemente nestructurale şi ar ătând ♦ semne de acţiune a ameninţărilor ♦ Galben cu efecte tangibile ♦

♦

4

5

M\

R

Mediocr ă Portocaliu (galben dungi) Proastă

♦

♦

♦ ♦ ♦ ♦

Roşu ♦

♦

6

R\

Foarte proastă

clădire arhitectural sănătoasă dar cu nevoi de reparaţii semne de acţiune a ameninţărilor cu efecte tangibile zidărie deteriorată şi-sau acoperiş spart şi-sau evacuări ale apelor defecte, atacuri biologice şi deteriorare a majorităţii elementelor constructive, inclusiv a zidăriei exterioare, sau afectare a majorităţii păr ţilor clădirii de către un incendiu sau alt dezastru semne de degradare severe dar cu reversibilitate a situaţiei

degradări sau semne de instabilitate structurală, ţă ♦ pierderi importante de suprafa de învelitoare conducând la degradări majore ale interiorului, ♦

25

♦ ♦

♦ ♦ ♦

♦

♦ ♦

Ocupate, cu semne de întreţinere permanentă Par ţial ocupate, vacante

Ocupate, cu semne de capacitate de întreţinere corespunzătoare Făr ă risc imediat de deteriorare, sau Reparaţii în derulare Par ţial ocupate sau vacante Semne de continuare a deteriorarilor şi Întreţinere deficitar ă Ocupate, Deteriorare lentă; f ăr ă soluţii stabilite, sau Soluţii stabilite dar neimplementate (şantier nedeschis, sau deschis şi intrerupt)

Păr ăsire, par ţial ocupate Risc iminent de deteriorare rapidă; f ăr ă soluţii de intervenţie stabilite sau

P.U.Z. CENTRUL ISTORIC BUCUREŞTI – ETAPA I/2002 Violet (roşu dungi)

♦

♦

majoritatea edificiului afectată de efectele unor incendii sau alte dezastre naturale semne de degradare importante, nereversibilitate a situaţiei

STUDIUL ISTORIC

♦

Soluţie de intervenţie stabilită dar neimplementată

Concluzii ale analizei Din analiza global ă a zonei reies urm ătoarele: - există o zonă relative compact ă cu clădiri mai degrabă în bună stare (B, B\) zon ă ce se învecinează cu Calea Victoriei şi merge în profunzimea zonei studiului pe adâncimea a 2 parcele (insulă). Acestei zone de cl ădiri în stare bun ă i se adug ă culoarele Bulevardelor Br ătianu şi Coposu, Piaţa Universităţii, şi ele caracterizate prin cl ădiri relativ noi în bună

stare. - în interiorul zonelor astfel delimitate prin marile artere de circula ţie, situaţia se prezint ă foarte complex. Se poate observa, ca o caracteristic ă generală, că au fost favorizate de procesele şi interesele economice în principal cl ădirile de pe col ţurile str ăzilor şi clădirile de mari dimensiuni cu func ţie financiar-bancar ă. În genere, astfel de func ţiuni şi localizări au generat un interes de între ţinere şi reparare a construc ţiilor ce astăzi se prezintă în stare bun ă. Exemple sediile Băncii Ţiriac, Volksbank (zona Sf. Gheorghe) sau sediile BCR din str. Doamnei sau Lipscani. - zona are un num ăr de locaţii în care se desf ăşoar ă şantiere importante, al c ăror rezultat poate îmbunătăţi sensibil starea fizică actuală a construc ţiilor (Bis. Doamnei, Spitalul Col ţei, Muzeul Naţional de Istorie, Str. Ion Ghica 5, etc.). Îns ă până la terminarea şantierelor evaluarea a fost rezervat ă la starea prezent ă. - pe de altă parte se poate constata şi o concentrare în anumite zone a unui num ăr considerabil de imobile în stare proast ă sau foarte proast ă: Str. Blănari nr. 6-8-10, Str. Gabroveni (de la Hanul Gabroveni şi parcela al ăturată precum şi str. Băr ăţiei 42-46 Starea clădirilor din arterele cu pronun ţat caracter comercial este foarte divers ă şi se poate circumscrie următoarelor constat ări : - sunt avantajate (stare mai bun ă) construcţiile mari care sunt sediul mai multor firme - este avantajat parterul spre deosebire de etajele cu func ţie rezidenţială Clădirile cu func ţie rezidenţială din insule cu caracter comercial sunt în stare mai proast ă decât cele care se afl ă în insule cu rol reziden ţial preponderent. IV. 7. Valoarea stilistic ă a clădirilor – Planşa 13 M. Gavriş Criterii de analiză / Aspecte metodologice

Avînd în vedere scopul studiului analiza stilistica a fondului construit s-a rezumat la tratarea fatadelor si in principal a celor care particip ă la spatiul urban. Analiza a fost rezultatul suprapunerii a 2 criterii: a. încadrarea (apartenenta) stilistica a fatadei într-unul din următoarele curente arhitecturale: postbizantin, clasicist, romantism, eclectism, neoromînesc / regional, 1900, art – deco, modern, contemporan. Au fost avute în vedere urm ătoarele considerente: - pentru incadrarea stilistica a fatadelor s-a luat in considerare limbajul arhitectural dominant (fara semnalarea interferentelor sau influentelor), care, pentru o mai mare precizie in aprecierea unei fatade, poate fi corelat cu vechimea edificiului 26


STUDIUL ISTORIC

- in cazul cladirilor cu incadrari stilistice diferite ale fatadelor s-a luat in considerare frontul principal sau orientat spre spatiul urban mai important - cladirile foarte deteriorate sau in ruina care pastreaza inca semne / elemente evidente de valoare stilistica au fost incadrate la aceasta valoare b. un criteriu de natur ă estetic ă, care a urmărit valoarea (relevan ţa) stilistic ă a faţadei, avînd drept subcriterii: coerenta stilistic ă; calitatile estetice ale compozitiei de ansamblu (unitate, echilibru, proportii) si ale detaliilor; caracterul exemplar (reprezentativitatea) pentru un anumit stil, curent, autor, sau originalitatea interpretarii unui limbaj stilistic consacrat; raritatea sau unicitatea in contextul zonei sau al arhitecturii romanesti; expresivitatea limbajului arhitectural (care poate da un anumit “caracter” fatadei sau spatiului la care participa – ex. monumental, pitoresc, domestic); apartenenta la un ansamblu arhitecturalurban coerent sau integrarea intr-un context valoros, chiar daca, in sine, fatada in cauza este mai putin semnificativa (ex. seria de 3 imobile Art Deco din Bd. Coposu / Calarasi 1 a, b, c); calitatea executiei. Au rezultat urmatoarele categorii: - A - cladiri cu semnificatie majora din punctul de vedere al valorii stilistice (cu relevanta stilistica majora) - B - cladiri cu semnificatie medie din punctul de vedere valorii stilistice (cu relevanta stilistica medie) - C - cladiri nesemnificative din punctul de vedere al valorii stilistice (nerelevante stilistic, neutre) La acestea s-a adaugat marcarea, in cadrul categoriei “A”, a valorilor exceptionale si, in cadrul categoriei “C”, a fatadelor nocive din p.d.v. stilistic. Insumate, criteriile de analiza au urm ărit semnalarea calitatilor estetico-stilistice ale obiectelor arhitecturale (fatadelor), precum si a impactului lor asupra spatiului urban, concretizata in ridicarea valorii estetice a acestuia. Concluzii ale analizei / Constatari a. Din punctul de vedere al încadr ării stilistice la nivelul teritoriului analizat , fi puse în eviden ţă două tipuri de zone:

pot

- zone omogene din punct de vedere stilistic – in general pe tronsoane scurte de strazi sau numai pe un singur front (ex. Smardan 17-27, Calea Mosilor 21-27 si 34-46, coltul Jacques Elias / Sf. Vineri pana la Calea Mosilor, Smardan + Ion Ghica intre Banca Nationala si Biserica Rusa, front Bd. Carol, Stelea Spatarul) - zone de “mozaic” stilistic – datorat unei cresteri organice care produce fie un ansamblu inchegat si coerent, fie nestructurat sau destructurat b. Din punctul de vedere al încadr ării stilistice a cl ădirilor, considerate izolat : - Prezenţa dominantă a eclectismului nu indica neaparat o unitate stilistica si poate include cladiri foarte disparate, dat fiind caracterul foarte permisiv al acestei incadrari stilistice. Preeminenta eclectismului - in sensul consacrat in istoria arhitecurii – este explicabila prin coincidenta cu perioada istorica in care zona studiata este densificat ă si modernizata (fatade noi pentru cladiri existente; cladiri sau corpuri noi, in special de locuinte, fie peste subsoluri existente, fie complet noi – v. zona rezidentiala Stelea Spatarul) - Clasicismul: in cazul de fata trebuie corelat cu criteriul vechimii, referindu-se (de regula) la cladiri ante-1850 care atesta patrunderea influentelor occidentale. Se manifesta fie in formule simplificate, rudimentare (Smardan 30, Mosilor 86), fie in combinatie cu elemente apartinand traditiei locale (arcade plate, stresini proeminente cu tratare decorativa, geamlacuri in curtile interioare – ex. hanul Patria). Scara clasicismului nu este monumentala si are o anumita sobrietate. - Romantismul, ca sensibilitate estetica, se manifesta in principal sub forma neogoticului si in principiu este contemporan cu clasicismul (ante-1850); cladiri mai tarzii 27


STUDIUL ISTORIC

care de fapt apartin unui eclectism neogotic au fost totusi incadrate tot în aceast ă categorie (Carul cu Bere). - Stiluri regionale - neoromanescul nu apare frecvent in zona, probabil deoarece se afirma intr-o perioada (dupa 1890) in care eclectismul este inca preferat atat pentru cladirile publice, cat si in arhitectura domestica; dupa 1911 insa, fiind adoptat ca stil oficial, apare la unele cladiri monumentale din zona, pe marile artere sau in apropierea lor - Banca Marmorosch-Blank sau intersec ţia bd. Bratianu cu str. Doamnei, arh. Smarandescu) - fondul local, care tine de vernacularul urban sud-est european cu influente constantinopolitane, la care se adauga influentele arhitecturii muntenesti rurale si culte, apare la cladiri dintre cele mai vechi ale zonei, la care fatadele nu au fost modificate flagrant (Hanul lui Manuc, Cafeneaua domneasca) si la curtile interioare cu geamlac. - regionalismul modern, afirmat la noi in deceniul al IV-lea al sec. XX si aparand fie ca o modernizare a neoromanescului, fie ca un modernism colorat cu elemente de specific regional (v. casa parohiala noua de la Sf. Gheorghe Vechi) a fost marcat ca modernism - alte idiomuri regionale, intalnite in special in perioada interbelica (ex. stilul “mauro=florentin”), in functie de amprenta dominanta, au fost incadrate la eclectism sau la modernism - Stilurile “1900” , in general nu foarte frecvent intalnite in arhitectura Bucurestiului, apar rar in stare pura (Voaleta, Mosilor 70), insa interfereaza adesea cu neoromanescul (str. I. Ghica 5) si cu eclectismul - Estetica Art Deco, marcand cu predilectie anii ’30, este prezenta atat in stare pura (imobile Bd. Coposu, Sf, Vineri), cat si in variante care interfereaza cu clasicismul monumental (Splai 29 – arh. N. Cucu) sau cu stilul mediteranean la moda in epoca (str. Blanari – arh. Gh. Simotta) - Modernismul este prezent in zona in cadrul unor insertii care se inscriu destul de bine in context (ca aliniere la cornisa, raport plin-gol, scara) – ex. str. Gabroveni, bd. H. Botev 34 (arh. M. Iancu) – cu unele exceptii (Blanari 11); apar si interferente cu diferite stiluri paralele – ex. clasicismul monumental (Teatru “Rapsodia” / Herjeu) sau Art Deco. - Termenul generic de “contemporan” desemneaza de fapt nu un stil, ci o perioada istorica in care se intalnesc formule stilistice foarte diverse, de la clasicism la modernismul tarziu (extindere Marmorosch-Blank). Apare mai ales la cladiri care placheaza arterele mari sau in completarea unor insule (Toma Caragiu – Ion Ghica Slanic – D. Bolintineanu – Coltei). Clădirile încadrate în aceast ă categorie în general au fost clasificate, dupa criteriul (b), la “neutre” pentru. a nu intra, mai ales pentru cele mai recente, pe terenul mai fragil si mai subiectiv al criticii de arhitectura - Fatadele fara stil se datoreaza de regula reparatiilor executate dupa distrugerea fatadelor de origine sau apartin unor corpuri anexe, interioare parcelelor; se concentreaza in unele fronturi stradale precum str. Filitti, Lipscani / Gabroveni, parcelarea Coltei / Baniei) Alte observatii: în cazul multor cladiri istorice cu curte interioara (in special fostele hanuri), fatadele spre spatiul public sunt “monumentalizate” si in acelasi timp “modernizate” prin adoptarea unei tratari de factura occidentala (eclectism clasicizant), iar curtile interioare pastreaza vechea alura traditionala (sud-est europeana), in principal cursivele cu geamlac, arcadele plate, etc. – ex. Hanul cu Tei, Patria, Filipescu, hotel Kiriazi c. valoarea stilistica

Se pot identifica zone omogene ca valoare: - zone semnificative din punct de vedere al valorii stilistice, cu o mare concentratie de cladiri valoroase – ex. zona din estul Caii Victoriei pana la str. Smardan, insula Doamnei / 28


STUDIUL ISTORIC

Blanari, frontul la Bd. Elisabeta + Carol, rondul str. Stelea Spatarul, tronson Mosilor intre Baratiei si Sf. Vineri, Manuc – Curtea Veche – Covaci. - zone “medii” ca tenta generala, in care apar sporadic cladiri valoroase – ex. perimetrul Bratianu – Coltei – Slanic – Scaune – Botev – Mosilor – Sf. Vineri sau coltul Sf. Dumitru – Smardan, mai omogen ca regim de inaltime si ca tipologii de plan si de volum; idem zona cuprinsa intre Gabroveni si Covaci spre Selari. - zonele neutre, uneori cu multe elemente de nocivitate, apar in situatii in care fie s-au pastrat cladirile, dar nu si fatadele de origine, fie apar constructi provizorii in urma demolarilor (ex. intre Gabroveni si Lipscani) - zone neomogene , foarte inegale ca valoare stilistica: insulele dintre str. Coltei si str. Băniei, front est al str. Şelari, vizaviul Bancii Nationale din str. Doamnei, str. Lipscani spre bd. Bratianu, insula Robescu – Calomfirescu – Botev. IV. 8. Spaţiul public – Plan şa 14

G. Panasiu; N. Lascu

Criterii de analiză / Aspecte metodologice Analiza spaţiului public a urm ărit evidenţierea elementelor caracteristice centrului istoric, în relaţie cu spaţialitatea general ă a zonei, incluzînd în aprecieri atît spa ţiile aflate în directă legătur ă cu cel public (spa ţiile semi-publice şi semiprivate) cît şi cele private. Acest fapt pune în eviden ţă relaţiIle dintre spaţialitatea generală a zonei şi tipologia constructivă,

respectiv modul de utilizare a parcelei. Au fost luate în considerare, de asemenea, elementele care contribuie la imaginea spa ţiului public, cum este mobilierul urban, reclamele etc.

Concluzii ale analizei 1. O primă perspectivă asupra spaţiului public conduce la constatarea c ă, indiferent de perioada de apariţie a acestuia – fie c ă e vorba de str ăzi vechi, existente pe planul din 1846, fie că sunt str ăzi proiectate şi realizate în perioada modern ă – caracterul lor este unificat prin măsurile succesive de amenajare identic ă, prin traseu cu lungi aliniamente drepte, l ărgime constantă pe toată lungimea str ăzii, tratarea relativ uniform ă a carosabilului şi a trotuarelor etc. Acestora li se adaug ă spaţii cu caracteristici particulare, cum sunt pia ţa Universităţii, scuarul circular de la Stelea, gr ădina Sf. Gheorghe etc., apar ţinînd urbanismului modern al celei de-a doua jum ătăţi a secolului al XIX-lea şi primei jumătăţi a celui următor. Mult diferite sunt spa ţiile rezultate din demolarea unor imobile sau statutului incert pe care-l au, şi care fac parte ast ăzi din imaginea general ă a spaţiului public – zonele situate de-al lungul Căii Moşilor şi str. Sf. Vineri, între str. Lipscani şi Gabroveni etc. 2. Din punctul de vedere al tipologiei fronturilor, se constat ă o complexitate – şi o diversitate – extrem de mare a situa ţiilor. Două mari tipuri caracterizează zona. Pe de o parte, fronturile închise, continue, corespunzînd teritoriului cu func ţiune predominant comercial ă şi cel deschis, alc ătuit clădiri izolate sau grupate ale zonei cu caracter preponderent reziden ţial din estul centrului. Între aceste dou ă limite se află situaţii dintre cele mai diverse, în care fragmente de fronturi continue alterneaz ă cu fragmente deschise, fiecare dintre acestea avînd lungimi diferite. Discontinuit ăţi ale frornturilor închise sunt date de dispari ţia unor clădiri, inclusiv prin demolarea acestora. Varietatea fronturilor este dat ă, totodată, de dimensiunile foarte variate, alternate deseori, ale laturii spre strad ă ale parcelelor: de la fronturi constituite dintr-o singur ă clădire (de exemplu masiva cl ădire a Muzeului Na ţional / Poşta), pînă la fronturi caracterizate prin în şiruirea faţadelor extrem de înguste ale construc ţiilor. Diversitatea fronturilor este accentuat ă de alinierea variat ă a clădirilor. Dacă, în general, alinierea cl ădirilor corespunde cu aliniamentul str ăzii, sunt situaţii în care clădirile

29


STUDIUL ISTORIC

sunt retrase un num ăr variabil de metri, atestînd vechimea mai mare în raport cu o aliniere mai recentă a str ăzii, cum este cazul str. Francez ă sau Gabroveni iar pe str. Calomfirescu, în cazul unor locuinţe, retragerea este dat ă de reglementările din momentul realiz ării acestora. Exist ă, de asemenea, situa ţii, mult mai pu ţin numeroase, în care cl ădiri sunt ieşite din alinierea str ăzii. Sunt de semnalat, totodat ă, modificări ale vechilor aliniamente stradale, consacrate în timp, prin retragerile imobilelor de locuin ţe colective (blocuri) realizate în anii 80, fapt care produce o discontinuitate strident ă în raport cu structura spa ţială anterioar ă. Tipologia fronturilor este condi ţionată, de asemenea, de în ălţimile foarte variate ale clădirilor, rezultate din realizate în diferite etape istorice a cl ădirilor sau, dacă au fost executate în aceea şi perioadă, de limitele admise de reglement ările constructive. Prezen ţa numeroaselor calcane face parte, în aceste condi ţii, din peisajul urban caracteristic zonei. Există însă situaţii în care diferen ţa mare de în ălţime dintre clădirile alăturate generează calcane agresive; acestea sunt semnalate în capitolul referitor la Difunc ţii. Ultimul aspect care determin ă caracterul fronturilor şi, implicit, o tipologie a acestora, este stilistica arhitectural ă. O arhitectur ă de aceea şi factur ă, prezentă pe lungimi mai mari ale fronturilor sau pe ambele p ăr ţi ale str ăzii, confer ă omogenitate fragmentelor respective ale spaţiului public, în timp ce alternarea unor stilistici diferite determin ă eterogenitatea spa ţiului care, în limitele existente în centrul istoric, asigur ă o varietate definitorie pentru zon ă. Au fost luate în considerare şi spaţiile libere, neconstruite, aferente fiec ărei proprietăţi, stabilindu-se relaţiile şi raporturile cu spa ţiul public. Astfel, spa ţiul public – definit de fronturile str ăzilor şi a pieţelor – este dilatat prin spa ţiile ample apar ţinînd unor instituţii de interes general (Spitalul Col ţea, Ministerul Agriculturii, suprafe ţele apar ţinînd lăcaşurilor de cult) sau, la scara mai mic ă, domestică, ale cur ţilor apar ţinînd locuinţelor izolate sau grupate din partea de est a centrului. 3. În ansamblul s ău, imaginea spa ţiului public rezultatul acestor condi ţionări însumate, în combinaţii dintre cele mai diverse, generînd alc ătuiri spaţiale dinamice. Anumite momente ale parcursului spa ţial este accentuat prin cupole ale cl ădirilor prezente, deobicei, la intersec ţii de str ăzi (bd. H. Botev cu str, Scaune) sau punînd în eviden ţă clădiri impozante (Spitalul Colţea, Banca Na ţională a României etc.); în cîteva situa ţii accente volumetrice ale cl ădirilor înalte marcheaz ă anumite puncte de interes urban (intersec ţia bd. Br ătianu cu str. Ghica, a aceluiaşi bulevard cu str. Lipscani din fa ţa gr ădinii Sf. Gheorghe etc.).. În general capetele de perspectivă ale str ăzilor nu sunt datorate unor rezolv ări speciale, studiate ca atare, acestea fiind mai curînd rezultatul unei anumite organicit ăţi a construc ţiei fronturilor. 4. Analiza spa ţiului public semnaleaz ă, de asemenea, lipsa de unitate a trat ării suprafeţelor de circulaţie carosabil ă şi pietonală (foarte reduse în raport cu poten ţialul zonei), absenţa unor preocup ări speciale pentru un sistem coerent de iluminare public ă, în acord cu caracterul şi importanţa zonei, amenaj ări de calitate discret ă a spaţiilor verzi, lipsa de îngrijire a acestuia. Trebuie subliniat efectul nociv al prezen ţei vizibile a instala ţiilor de climatizare pe faţadele clădirilor (inclusiv pe monumente de arhitectur ă), a reclamelor amplasate f ăr ă un studiu particular acestui scop, a existen ţei unor chioşcuri şi tonete care întrerup fluen ţa circulaţiei pietonale sau marcheaz ă elemente definitorii ale centrului istoric, dificult ăţile circulaţiei pietonale din cauza afluxului de autovehicule etc. INDICI ŞI INDICATORI URBANISTICI

În stabilirea acestor indicatori au fost întîmpinate dificult ăţi privind identificarea imobilelor prin planul topografic, legate de necorel ări ale planului topografic din 1995 cu situaţia de pe teren. Acestea sunt în mare m ăsur ă eliminate prin actualizarea ridic ării 30


STUDIUL ISTORIC

topografice, realizat ă simultan cu studiul de fa ţă. Celelalte neconcordan ţe sunt de competen ţa Primăriei Municipiului Bucure şti, cum ar fi numerotarea tuturor imobilelor din zon ă. Elementul de referin ţă al indicilor şi indicatorilor urbanistici fiind parcela, sunt necesare cîteva considera ţii preliminare privind acest element urbanistic: 1. Suprafeţele minime şi maxime ale parcelelor - există o dispersie deosebit de mare a valorilor pentru suprafe ţele parcelelor; (cea mai mică suprafaţă de parcelă str. Gabroveni 37 are St=23 mp., iar cea mai mare suprafa ţă de parcelă Spitalul Colţea - probabil str. Col ţei 1 - cu St=18.885 mp.) a. Relaţia suprafaţă – etapă istoric ă (tendinţa de evoluţie a suprafeţei parcelelor) - diferenţa mare existent ă între valoarea minimă şi cea maximă a suprafeţelor parcelelor este, în bună măsur ă, susţinută prin distribuirea şi/sau gruparea în clase de suprafeţe rezultată din evoluţia istorică a zonei în strâns ă corelare cu tipologia, func ţiunile sau concepţiile urbanistice existente în diferite etape de evolu ţie istorică; (zona str ăzilor Gabroveni, Lipscani, Şepcari, Zarafi, Blănari, deţine un mare num ăr de parcele cu suprafe ţe sub 100 mp. situa ţie observată şi în zona Parcel ării Villacrosse; în timp ce incintele bisericilor (unele chiar diminuate) au în general suprafe ţe cuprinse între 500 şi 1000 mp., situa ţie în care se află şi imobilele unor instituţii publice construite pe parcelele hanurilor m ănăstireşti secularizate; o alt ă clasă valorică constituită de evoluţia istorică este cea cuprins ă între 200 şi 500 mp., cu parcelele pentru locuire din zona Stelea sau de pe Calea Mo şilor) b. Tendinţa de evoluţie a suprafeţelor parcelelor - există tendinţa nocivă de comasare a parcelelor constituite tipologic coerent în evoluţia istorică a unei subzone, generând astfel parcele cu suprafe ţe improprii pentru acea subzon ă, ceea ce permite - prin interven ţia de construire atipic ă a perimetrului studiat schimbarea sc ării urbane a subzonei (zonele virane str. Şelari 4-10 identic cu str. Lipscani 3034, zona Pia ţa Decebal, sau zona Bisericii R ăzvan - par ţial reconstuită -, precum şi comasarea imobilelor din Calea Mo şilor 82A şi str. Calomfirescu 10) 2. Formele parcelelor a. Relaţia dintre dimensiunile limitelor (num ărul, poziţia şi dimensiunea aliniamentelor) - există o varietate mare de forme ale parcelelor în corelare direct ă cu dimensiunile parcelelor şi evoluţia istorică a zonei, în general rectangulare alungite în adâncimea insulei ( şi latura mică spre stradă) caz tipic pentru parcelele mai vechi în zona comercial ă, dar se pot observa şi parcele rectangulare cu propor ţia echilibrată a laturilor, precum şi parcele cu forme neregulate rezultate din diferite procese istorice de evolu ţie (vânzare-cumpărare, intervenţii urbanistice în zone învecinate ş.a.).

IV.9. Indicele Procentul de Ocupare al Terenului (P.O.T. ) – Planşa 15 V. Dr ăgan Criterii de analiză / Aspecte metodologice

Pentru analiza indicelui P.O.T. au fost luate în calcul toate terenurile din perimetrul zonei studiate indiferent de statutul juridic de proprietate (privat, public - cu excep ţia circulaţiilor carosabile şi pietonale) sau dac ă acesta este incert sau în litigiu.

31


Concluzii ale analizei / Constat ări În general se constat ă o dispersie deosebit

STUDIUL ISTORIC

de mare a valorilor P.O.T. care trebuie analizate în raport cu etapele istorice de constituire a parcelarului şi a fondului construit preponderent al acestora, şi în corelare cu celelalte elementele tipologice ale ţesutului urban istoric (funcţiunile iniţiale, formele, propor ţiile şi suprafeţele parcelelor, modul de ocupare al parcelelor). Din analiza indicelui P.O.T., au rezultat ca semnificative diferite clase de valori prezentate în cele ce urmeaz ă: - clasa 00,0 % - 5,0 % (teren viran) – cuprinde toate terenurile libere de construc ţie, amenajate sau nu, terenurile construite cel mult 5,0 %, precum şi terenurile reziduale (situate între parcelele delimitate topografic şi blocurile realizate post 1945 – ante 1990 amplasate pe terenuri care nu sunt delimitate topografic ca parcele: zonele virane str. Şelari 4-10 identic cu str. Lipscani 30-34, parcela de col ţ de la intersec ţia str ăzilor Franceză, N. Toni ţa, I.C. Filitti, zona Piaţa Decebal, sau zona Bisericii R ăzvan, parcajul de la Hanul lui Manuc, terenurile din spatele blocurilor de pe b-dul. C. Coposu ş.a.) - clasa 5,1 % - 30,0 % (ocupare mic ă) – parcele construite din aceast ă clasă sunt înscrise în general într-una din urm ătoarele categorii: - parcele cu ansambluri de cl ădiri de cult istoric constituite: bis. Sf. Gheorghe Nou, bis. Sf. Gheorghe Vechi, bis. Sf. Dumitru, bis. (Domnească) Adormirea Maicii Domnului - parcele cu fond construit par ţial destructurat atipice pentru acea subzon ă: Calea Moşilor, b-dul Botev Hristo, str. Şepcari ş.a. - clasa 30,1 % - 55,0 % (ocupare medie) - parcele construite din aceast ă clasă sunt înscrise în general într-una din urm ătoarele categorii: - parcele cu cl ădiri parter şi P+1 din subzone reziden ţiale istoric constituite: str. Bălceşti, str. R. Calomfirescu, str. C.F. Robescu, str. Stelea Sp ătaru - parcele cu ansambluri de cl ădiri de cult istoric constituite sau modificate prin divizarea parcelelor ini ţiale în urma interven ţiilor urbanistice: bis. Doamnei, bis. R ăzvan, bis. Rusă, bis. Stavropoleos, Templul Coral - parcele cu ansambluri de cl ădiri parter, P+1 şi P+2 cu rezolvări şi funcţiuni reprezentative, istoric constituite: Palatul Şuţu, Ministerul Agriculturii, Spitalul Col ţea, Biserica Băr ăţiei ş.a. - clasa 55,1 % - 75,0 % (ocupare mare) - parcelele construite din aceast ă clasă sunt înscrise în general într-una din urm ătoarele categorii: - parcele cu cl ădiri P+1 şi P+2 din subzone reziden ţiale, istoric constituite: str. Baia de Fier, str.B ălceşti, str. Băniei, b-dul Botev Hristo, R. Calomfirescu, str. Col ţei, str. C.F. Robescu, str. Sf. Vineri, str. Stelea Sp ătaru - clasa 75,1 % - 95,0 % (ocupare foarte mare) – parcelele construite din aceast ă clasă sunt înscrise în următoarea categorie: parcele cu ansambluri de cl ădiri parter, P+1 şi P+2 cu rezolvări şi funcţiuni reprezentative, istoric constituite: Muzeul de Istorie al României, Banca Naţională a României ş.a. - parcele cu cl ădiri P+1 şi P+2 din subzone mixte comercial - reziden ţiale, istoric constituite: str. Covaci, str. Doamnei, str. Florescu Ion g-ral., str. Gabroveni, str. Lipscani, str. Mavrogheni N., Calea Mo şilor, str. Pătraşcu Vodă, str. Zarafi - parcele cu cl ădiri (blocuri) pe artere importante ale unor subzone mixte comercial-rezidenţiale, administrative, financiar-bancare, anterior constituite: str. Academiei, str. Blănari, str. Colţei, str. Doamnei, str. C.I. Filitti, str. I. Ghica, str. Halelor, Splaiul Independenţei, Calea Victoriei 32


STUDIUL ISTORIC

- clasa 95,1 % - 100 % (ocupare total ă) – cuprinde toate terenurile constituite ca parcele delimitate topografic şi construite în zone istoric constituite, blocurile realizate pe marile artere structurate post 1911 – ante 1945, precum şi blocurile realizate post 1945 – ante 1990 pe terenuri care nu sunt delimitate topografic ca parcele: - parcele cu cl ădiri P+1 şi P+2 din subzone mixte comercial-reziden ţiale, istoric constituite, caracterizate de aceast ă clasă de P.O.T.: str ăzile din parcelarea Villacrosse, str ăzile din parcelarea Cur ţii Vechi - ansambluri de cl ădiri (blocuri) realizate pe parcele delimitate remodelate în perioada post 1911 – ante 1945, ca urmare a intervenţiilor urbanistice de structurare a marilor bulevarde care traverseaz ă zona studiat ă, precum şi ansamblurile de cl ădiri (blocuri) realizate în perioada post 1945 – ante 1990 - pe terenuri care nu sunt delimitate topografic ca parcele ca urmare a interven ţiilor urbanistice de l ărgire a unor artere importante istoric constituite: b-dul Botev Hristo, b-dul. I.C. Br ătianu, b-dul. C. Coposu, b-dul. Carol I - parcele cu cl ădiri (blocuri) pe artere importante ale unor subzone mixte comercial-rezidenţiale, administrative, financiar-bancare, anterior constituite: str. Academiei, str. Blănari, str. Colţei, str. Doamnei, str. C.I. Filitti, str. I. Ghica, str. Halelor, Splaiul Independenţei, Calea Victoriei IV. 10. Indicatorul Coeficient de Utilizare al Terenului (CUT) – Plan şa 16 V. Dr ăgan Criterii de analiză / Aspecte metodologice

Pentru analiza indicelui C.U.T. au fost luate în calcul toate terenurile din perimetrul zonei studiate indiferent de statutul juridic de proprietate (privat, public - cu excep ţia circulaţiilor carosabile şi pietonale) sau dac ă acesta este incert sau în litigiu. Concluzii ale analizei / Constat ări În general se constat ă o dispersie deosebit

de mare a valorilor P.O.T. care trebuie analizate în raport cu etapele istorice de constituire a parcelarului şi a fondului construit preponderent al acestora şi în corelare cu celelalte elementele tipologice ale ţesutului urban istoric (funcţiunile iniţiale, formele, propor ţiile şi suprafeţele parcelelor, modul de ocupare al parcelelor). Din analiza indicelui C.U.T. au rezultat ca semnificative diferite clase de valori prezentate în cele ce urmeaz ă: - clasa 00,0 – 0,05 (teren viran) – cuprinde toate terenurile libere de construc ţie, amenajate sau nu, terenurile construite cel mult 5,0 %, precum şi terenurile reziduale (situate între parcelele delimitate topografic şi blocurile realizate post 1945 – ante 1990 amplasate pe terenuri care nu sunt delimitate topografic ca parcele. Pentru semnalarea gradului de risc diferit la care este expus ă o subzonă, precum şi pentru identificarea unor subzone cu disfunc ţii generate de aceste categorii de terenuri, în cadrul analizei au fost diferen ţiate, în funcţie de statutul juridic de proprietate, urm ătoarele categorii de terenuri virane: - terenuri virane private constituite ca parcele distincte: parcela de col ţ de la intersecţia str ăzilor Franceză, N. Toni ţa, I.C. Filitti ş.a. - terenuri virane publice amenajate (cu excep ţia spaţiilor publice amenajate ca circulaţii carosabile şi pietonale): parcajul de la Hanul lui Manuc, spa ţiul public amenajat între Spitalul Colţea şi Ministerul Agriculturii, zona Pia ţa Decebal ş.a. - terenuri virane neamenajate cu statut juridic incert sau în litigiu: zonele virane str. Şelari 4-10 identic cu str. Lipscani 30-34, parcela de col ţ de la intersecţia str ăzilor Franceză, N. Toni ţa, I.C. Filitti, zona Bisericii R ăzvan, terenurile din spatele blocurilor de pe b-dul. C. Coposu ş.a. 33


STUDIUL ISTORIC

- clasa 0,05 - 0,80 (foarte mic) – parcele construite din aceast ă clasă sunt înscrise în general într-una din urm ătoarele categorii: - parcele cu ansambluri de cl ădiri de cult istoric constituite sau modificate prin divizarea parcelelor ini ţiale în urma interven ţiilor urbanistice: bis. Doamnei, bis. R ăzvan, bis. Sf. Gheorghe Nou, bis. Sf. Gheorghe Vechi, bis. Sf. Dumitru, bis. (Domneasc ă) Adormirea Maicii Domnului, bis. Rus ă, bis. Stavropoleos, Templul Coral - parcele cu cl ădiri parter din subzone reziden ţiale istoric constituite: str. Bălceşti, str. R. Calomfirescu, str. C.F. Robescu, str. Stelea Sp ătaru - parcele cu fond construit par ţial destructurat, atipice pentru acea subzon ă: Calea Moşilor, b-dul Botev Hristo, str. Şepcari ş.a. - clasa 0,81 - 1,80 (mic) – parcele construite din aceast ă clasă sunt înscrise în general într-una din următoarele categorii: - parcele cu ansambluri de cl ădiri P+1 şi P+2 cu rezolv ări şi funcţiuni reprezentative, istoric constituite: Palatul Şuţu, Spitalul Col ţea, Biserica Băr ăţiei ş.a. - parcele cu cl ădiri P+1 şi P+2 din subzone reziden ţiale, istoric constituite: str. Baia de Fier, str.B ălceşti, str. Băniei, b-dul Botev Hristo, R. Calomfirescu, str. Col ţei, str. C.F. Robescu, str. Sf. Vineri, str. Stelea Sp ătaru - parcele cu cl ădiri P+1 şi P+2 din subzone mixte comercial-reziden ţiale, istoric constituite, caracterizate de aceast ă clasă de C.U.T.: str. Covaci, str. Doamnei, str. Florescu Ion g-ral., str. Gabroveni, str. Lipscani, str. Mavrogheni N., Calea Mo şilor, str. Pătraşcu Vodă, str. Zarafi - parcele cu cl ădiri P+1 şi P+2 atipice pentru subzone mixte comercialrezidenţiale, istoric constituite, caracterizate de o clas ă superioar ă de C.U.T.: Calea Mo şilor, b-dul Botev Hristo, str. Şepcari ş.a. - clasa 1,81 – 2,60 (mediu) – parcele construite din aceast ă clasă sunt înscrise în general într-una din urm ătoarele categorii: - parcele cu ansambluri de cl ădiri P+1 şi P+2 cu rezolv ări şi funcţiuni reprezentative, istoric constituite: Hanul lui Manuc, Ministerul Agriculturii ş.a. - parcele cu cl ădiri P+1 şi P.O.T. din clasa 95,1 % - 100 % (ocupare total ă), P+2 şi P+3 din subzone mixte comercial-reziden ţiale, istoric constituite, caracterizate de aceast ă clasă de C.U.T.: str. B ăcani, str. Băr ăţiei, str. Blănari, str. Colţei, str. Covaci, str. Florescu I. g-ral., pasajul Francez, str. Gabroveni, str. Lipscani ş.a. - parcele cu cl ădiri P+1 şi P.O.T. din clasa 95,1 % - 100 % (ocupare total ă), P+2 şi P+3 din subzone mixte comercial-reziden ţiale, istoric constituite, caracterizate de o clasă superioar ă de C.U.T.: b-dul. C. Coposu, str. C.I. Filitti, str. Francez ă, str. Şelari ş.a. Majoritatea imobilelor din zona studiat ă au valori ale C.U.T. cuprinse între 0,05 şi 2,60. - clasa 2,61 – 3,20 (mare) - clasa 3,21 – 4,50 (foarte mare) Cele două clasele C.U.T. sus amintite se întâlnesc în aceea şi măsur ă şi reprezintă (împreună) un procent minoritar în ţesutul urban istoric studiat. Imobilele care se înscriu întruna din aceste categorii sunt semnificative atât prin modul de reprezentare al perioadei de maximă dezvoltare a zonei (sfîr şitul sec. al XIX-lea şi începutul sec. al XX-lea), cât şi prin modul de construire intensiv ă, integrată în ţesutul urban istoric anterior constituit ca zone sau artere mixte comercial-reziden ţiale: str. Covaci, str. Doamnei, str. Francez ă, str. Gabroveni, str. Lipscani, str. Smârdan, str. Stavropoleos, str. Şelari, str. Şepcari, str. Cavafi Vechi, str. Colţei, Calea Moşilor, b-dul. Carol I. - clasa peste 4,51 (excesiv) – cuprinde toate terenurile delimitate topografic ca parcele constituite şi construite cu blocuri cu un num ăr de niveluri peste P+4 şi un P.O.T. cuprins întruna din clasele 75,1 % - 95,0 % sau 95,1 % - 100 %, precum şi terenurile pe care sunt 34


STUDIUL ISTORIC

realizate blocurile din perioada post 1945 – ante 1990 amplasate pe terenuri care nu sunt delimitate topografic ca parcele. Clasa astfel definit ă reprezintă o categorie semnificativ ă atât pentru semnalarea gradului de ridicat de risc la care este expus ă identitatea zonei istorice, cât şi pentru identificarea unor subzone cu disfunc ţii generate de modul construire din perioada post 1945 – ante 1990, pe terenuri care nu sunt delimitate topografic ca parcele: - ansambluri de cl ădiri cu rezolvări şi funcţiuni reprezentative: Banca Na ţională a României, Teatrul Casandra, Ansamblul Rapsodia - ansambluri de cl ădiri (blocuri) realizate pe parcele delimitate remodelate în perioada post 1911 – ante 1945, ca urmare a intervenţiilor urbanistice de structurare a marilor bulevarde care traverseaz ă zona studiat ă, precum şi ansamblurile de cl ădiri (blocuri) realizate în perioada post 1945 – ante 1990 - pe terenuri care nu sunt delimitate topografic ca parcele ca urmare a interven ţiilor urbanistice de l ărgire a unor artere importante istoric constituite: b-dul Botev Hristo, b-dul. I.C. Br ătianu, b-dul. C. Coposu, b-dul. Carol I - parcele cu cl ădiri (blocuri) pe artere importante ale unor subzone mixte comercial-rezidenţiale, administrative, financiar-bancare, istoric constituite, caracterizate de o clasă inferioar ă de C.U.T.: str. Academiei, str. Bl ănari, str. Bolintineanu D., str. Col ţei, str. Doamnei, str. C.I. Filitti, str. I. Ghica, str. Halelor, Splaiul Independen ţei, Calea Victoriei. V. DIAGNOZA V. 1. Identificarea componentelor de tesut urban suprateran prin care se materializeaza resursa culturala - Plan şa 17

Aceasta componenta a studiului reprezinta sinteza rezultatelor obtinute prin etapa analitica anterioara, sinteza menita sa defineasca diferitele moduri prin care, in zona abordata, se manifesta valori de identitate culturala, valori artistice si tehnice relative si/sau valori de raritate sau de unicat. Avind in vedere scopul cit si, in consecinta, scara de desfasurare a studiului, identificarea componentelor urbane care incorporeaza variile ipostaze ale resursei culturale a urmarit delimitarea nuantata a unor portiuni de tesut coerente din punctul de vedere al potentialului cultural si deci din punctul de vedere al directiilor pe care viitoarele reglementari trebuie sa le adopte pentru protejarea si punerea in valoare a resursei culturale. Aspecte metodologice

Avind in vedere ca zona studiata se suprapune (partial sau total) nu doar peste nucleul sau nucleele initiale ale asezarii (conform analizei dedicate patrimoniului arheologic) ci si peste centrul functional al acesteia, a carui localizare se caracterizeaza printr-o continuitate istorica remarcabila (conform analizei aferente), filtrul esential utilizat pentru prelucrarea si relationarea rezultatelor obtinute prin abordarea analitica a fost constituit de catre evolutia istorica a functiunilor. Din acest punct de vedere trebuie subliniat faptul ca aspectele surprinse prin aplicarea criteriilor de analiza au fost evaluate in mod diferit, in raport cu importanta functiunii in cauza la scara intregii asezari si cu dezvoltarea fireasca a acesteia. De exemplu, modificarile suferite de catre parcelar in partea de nord-vest a zonei studiate, modificari generate de inlocuirea (partiala) a subzonei de deservire a centrului comercial istoric prin hanuri cu centrul financiar bancar al orasului modern in termenii secolelor al 19-lea si al 20-lea au fost considerate transformari de natura pozitiva, in timp ce modificarile drastice la care a fost supus parcelarul in extremitatea de sud-est, deci intr-o subzona a carei functiune predominanta a fost permanent cea rezidentiala au fost evaluate ca negative, deoarece anularea loturilor specifice locuintelor unifamiliale cu terenurile caracteristice formei de locuinta colectiva postbelic ă a 35


STUDIUL ISTORIC

afectat regimul de constructie istoric ce constituia o modalitate esentiala de manifestare a valorii de identitate culturala. Utilizind deci in evaluare balanta oferita de catre evolutia istorica a functiunilor predominante, sinteza rezultatelor obtinute prin abordarea analitica s-a desfasurat pe baza urmatoarelor principii operationale: - criteriul de baza pentru definirea si identificarea valorii de identitate culturala manifestat in tesutul urban al zonei studiata a fost reprezentat de vechimea spatiilor publice neconstruite (strazi, fundaturi, alei, scuaruri, piete, spatii verzi amenajate) si, in consecinta, de modul de evolutie al insulelor, la care s-a adaugat modul de evolutie al parcelarului utilizat in dublu sens – vechimea intrinseca a loturilor si dinamica transformarilor suferite de catre acestea; pe “scheletul” oferit de catre evaluarea spatiilor publice neconstruite, a insulelor si a parcelarului, a fost suprapusa evaluarea transformarilor inregistrate de catre fondul construit abordat, din acest punct de vedere, exclusiv prin amprenta la sol a cladirilor care ofera o imagine esentiala asupra modului de ocupare a parcelelor si deci a tipului de imagine urbana perceputa dinspre spatiul public; - evaluarea fondului construit, din punctul de vedere al amprentei la sol a cladirilor, a constituit simultan veriga principala de legatura dintre valoarea de identitate culturala si valoarea artistica si tehnica relativa incorporata in zona studiata – calitatile arhitecturale ale cladirilor, calitati surprinse in ipostaza lor intrinseca de catre analiza aferenta acestor aspecte, fiind filtrate suplimentar prin regimul de constructie sugerat de catre modul de ocupare al terenului; - criteriul esential pentru definirea si identificarea valorii artistice si tehnice relative materializate in tesutul urban al zonei studiate a fost reprezentat de catre calitatile fondului construit, calitati evaluate suplimentar si din punctul de vedere al impactului asupra imaginii urbane perceptibile din spatiul public, impact dependent la rindul sau de aliniere si aliniament, regim de inaltime, rezolvare volumetrica in raport cu amplasamentul relativ la spatiile publice neconstruite dar si de functiunea / functiunile cladirilor precum si de distributia tipurilor majore de functiuni in edificiu, distributie privita la rindul ei in relatie cu pozitia fata de spatiul public; - impactul fondului construit asupra imaginii urbane perceptibile a constituit pe de alta parte un element important pentru evaluarea valorii artistice si tehnice relative materializate sub forma spatiilor publice neconstruite considerate in calitatea lor de componente tridimensionale ale tesutului urban; - criteriul de baza pentru definirea valorii de raritate sau de unicat materializate in tesutul urban al zonei studiate a fost reprezentat de catre regimul juridic de protectie consemnat in Lista Monumentelor Istorice a Municipiului Bucuresti la care s-au adaugat rezultatele analizelor dedicate evolutiei istorice a functiunilor (de unde a rezultat, de exemplu, statutul aparte al imobilului Sfintul Gheorghe Nou, modelat ca reper civic), fondului construit (de unde a rezultat o serie de cladiri care desi nu sint clasate reprezinta componete de valoare) precum si studiului istoric propriu-zis (de unde a rezultat, de exemplu, statutul aparte al parcelarii de la Sfintul Gheorghe Nou). Concluzii esentiale

In urma elaborarii acestei etape a cercetarii, a rezultat ca zona studiata este compusa din 11 categorii valorice, diferentiate prin modurile in care se combina cele 4 componente ale tesutului urban (spatiile publice neconstruite, parcelarul, fondul construit, functiunea / functiunile preponderente) care incorporeaza valorile culturale. Trebuie subliniat faptul ca in cadrul unora dintre aceste 11 categorii valorice in zona studiata se definesc mai multe subzone care se diferentiaza in functie de functiunea / functiunile preponderente pe care le-au detinut in timpul istoric al asezarii. Aceasta nuantare a fost introdusa deoarece indicarea functiunii / 36


STUDIUL ISTORIC

functiunilor preponderente se reflecta in aceste subzone de aceeasi categorie valorica prin regimuri de constructie diferite ceea ce implica in final reglementari diferite. Un aspect aparte rezultat din aceasta etapa a cercetarii se refera la tronsonul sudic al bulevardului Br ătianu (tronson cuprins intre intersectia cu strada Lipscani si Piata Unirii), tronson a carui executie a determinat aparitia unei fracturi importante a tesutului urban, fractura care constituie sursa unei serii de disfunctionalitati prezentate in studiu. Avind in vedere aceste disfunctionalitati, delimitarea subzonelor valorice a fragmentat aceast traseu de circulatie principala, atribuind fiecare portiune rezultata in urma acestei operatii acelei parti de tesut urban careia ii “revine” in baza evolutiei istorice a acestei parti de asezare. Un ultim fapt constatat si care trebuie subliniat se refera la faptul ca zona studiata – centru istoric si parte a centrului functional al municipiului Bucuresti – nu prezinta, cum ar fi firesc, o atenuare concentrica si gradata a valorii culturale incepind cu nucleul comercial inspre “periferie”. Din acest punct de vedere, cea mai afectata este partea de sud a zonei studiate unde, in vest, intentia istorica de a transforma splaiul intr-o artera cu functie de reprezentare nu a fost finalizata iar in est tesutul urban istoric a fost distrus prin demolare si prin modificarea unor cladiri care initial au avut valoare artistica si tehnica relativa (magazinul “Unirea”). Dar si in interiorul zonei studiate subzone de categorie valorica importanta se invecineaza direct cu subzone in care valoarea culturala este redusa. Aceasta stare de fapt ameninta valoarea culturala majora conservata pina in prezent si trebuie deci corectata. Avind in vedere finalitatea studiului, in definirea celor 11 categorii valorice (si a celor 26 de subcategorii), a fost luata in considerare masura global valabila in care componentele de tesut urban luate in considerare incorporeaza resursa culturala, fiind facuta diferentierea intre situatia in care acestea materializeaza valori culturale in mod preponderent (“cea mai mare parte a …”), respectiv intr-o masura redusa (“punctual”). Identificarea (si localizarea) precisa a diferitelor parti ale componentelor de tesut urban care incorporeaza diferentiat resursa culturala nu se poate realiza decit prin studii aprofundate dedicate fiecareia din cele 26 de subcategorii valorice ce pot fi definite printr-un demers ca cel solicitat prin tema actuala. Cu toate acestea, in studiul de fata, au fost delimitate in mod aparte fragmentele de tesut urban care se caracterizeaza prin absenta valorilor culturale (“cezuri in continuitatea valorilor culturale”) si care, in consecinta, constituie sursa unor discontinuitati in resursa culturala din subzonele primeia – si celei mai importante – categorii valorice. Cele 11 categorii valorice sunt: Portiunile de tesut urban din categoria valorica I – in care resursa culturala se manifesta in: - cea mai mare parte a spatiilor de circulatie – considerate ca si componente tridimensionale; - cea mai mare parte a parcelarului – considerat atit din punct de vedere tipologic (dimensiuni si mod de ocupare) cit si din punctul de vedere al distributiei in teritoriu a diferitelor tipuri; - cea mai mare parte a fondului construit existent – atit prin monumentele istorice cit si prin cladirile care nu beneficiaza de protectie dar constituie componente care cumuleaza valori artistice si tehnice relative, inclusiv din punctul de vedere al impactului asupra spatiilor de circulatie; - cea mai mare parte a a functiunilor – considerate atit din punct de vedere tipologic cit si ca distributie in teritoriu a diferitelor tipuri (de la comert pina la spatii verzi amenajate), inclusiv ca distributie in registrele fondului construit.

37


STUDIUL ISTORIC

În cadrul acestei categorii valorice au fost delimitate urm ătoarele subzone: - Subzona I.1. – parte a centrului comercial istoric; - Subzona I.2. – parte a zonei de deservire a centrului comercial istoric – prin strazi comerciale invecinate intre care se dezvolta un tesut cu functiune rezidentiala si comerciala; - Subzona I.3. – parte a centrului comercial istoric transformat in reper civic; - Subzona I.4. – parte a centrului socio-cultural istoric completat ulterior cu functiuni de tip administrativ; - Subzona I.5. – parte a centrului socio-cultural istoric completat ulterior cu functiuni de tip administrativ – separata de subzona I.4. deoarece se situeaza preponderent inafara zonei de studiu definite prin caietul de sarcini; - Subzona I.6. – parte a centrului financiar-administrativ istoric; - Subzona I.7. – parte a unei zone rezidentiale istorice. Portiunile de tesut urban din categoria valorica II – in care resursa culturala se manifesta in: - cea mai mare parte a spatiilor de circulatie – considerate ca si componente tridimensionale; - cea mai mare parte a fondului construit existent – atit prin monumentele istorice cit si prin cladirile care nu beneficiaza de protectie dar constituie componente care cumuleaza valori artistice si tehnice relative, inclusiv din punctul de vedere al impactului asupra spatiilor de circulatie; - cea mai mare parte a a functiunilor – considerate atit din punct de vedere tipologic cit si ca distributie in teritoriu a diferitelor tipuri, inclusiv ca distributie in registrele fondului construit; - punctual in parcelar – parcelar considerat atit din punct de vedere tipologic (dimensiuni si mod de ocupare) cit si din punctul de vedere al distributiei in teritoriu a diferitelor tipuri. În cadrul acestei categorii valorice au fost delimitate urm ătoarele subzone: - Subzona II.1. – parte a zonei de deservire a centrului comercial istoric – prin strazi comerciale invecinate intre care se dezvolta un tesut cu functiune rezidentiala si comerciala; - Subzona II.2. – parte a centrului socio-cultural actual rezultat prin extinderea celui istoric. Portiunea de tesut urban din categoria valorica III

– in care resursa culturala se

Portiunile de tesut urban din categoria valorica IV


manifesta in: - cea mai mare parte a spatiilor de circulatie – considerate ca si componente tridimensionale; - cea mai mare parte a fondului construit existent – atit prin monumentele istorice cit si prin cladirile care nu beneficiaza de protectie dar constituie componente care cumuleaza valori artistice si tehnice relative, inclusiv din punctul de vedere al impactului asupra spatiilor de circulatie; - cea mai mare parte a a functiunilor – considerate atit din punct de vedere tipologic cit si ca distributie in teritoriu a diferitelor tipuri, inclusiv ca distributie in registrele fondului construit – institutii publice preponderent de tip financiar-bancar, in cantitate redusa cultura / educatie, comert, reprezentante diplomatice – parte a centrului financiaradministrativ istoric. manifesta in: - cea mai mare parte a spatiilor de circulatie – considerate ca traseu si, fragmentar, ca si componente tridimensionale; 38


STUDIUL ISTORIC

-

cea mai mare parte a parcelarului – considerat atit din punct de vedere tipologic (dimensiuni si mod de ocupare) cit si din punctul de vedere al distributiei in teritoriu a diferitelor tipuri; - cea mai mare parte a fondului construit existent – atit prin monumentele istorice cit si prin cladirile care nu beneficiaza de protectie dar constituie componente care cumuleaza valori artistice si tehnice relative si, fragmentar, din punctul de vedere al impactului asupra spatiilor de circulatie; - punctual prin functiuni – considerate atit din punct de vedere tipologic cit si ca distributie in teritoriu a diferitelor tipuri, inclusiv ca distributie in registrele fondului construit (comert in registrele inferioare si rezidenta in cele superioare). În cadrul acestei categorii valorice au fost delimitate urm ătoarele subzone: - Subzona IV.1. – parte a centrului comercial istoric dezvoltata sub forma uneia dintre cele mai importante artere comerciale ce depasea limitele acestuia; - Subzona IV.2. – parte a centrului comercial istoric care permitea si accesul inspre cea dispusa pe malul opus al riului Dimbovita; - Subzona IV.3. – parte a zonei istorice de deservire a centrului comercial istoric cu hanuri, ocupata ulterior de comert. Portiunea de tesut urban din categoria valorica V


Portiunea de tesut urban din categoria valorica VI


manifesta in: - cea mai mare parte a spatiilor de circulatie – considerate ca traseu si, fragmentar, ca si componente tridimensionale; - cea mai mare parte a fondului construit existent – atit prin monumentele istorice cit si prin cladirile care nu beneficiaza de protectie dar constituie componente care cumuleaza valori artistice si tehnice relative, inclusiv din punctul de vedere al impactului asupra spatiilor de circulatie; - punctual in parcelar – parcelar considerat atit din punct de vedere tipologic (dimensiuni si mod de ocupare) cit si din punctul de vedere al distributiei in teritoriu a diferitelor tipuri - punctual prin functiuni – considerate atit din punct de vedere tipologic cit si ca distributie in teritoriu a diferitelor tipuri – - parte din zona istorica de deservire a centrului comercial istoric cu caracter functional mixt. manifesta in: - cea mai mare parte a spatiilor de circulatie – considerate ca traseu si, fragmentar, ca si componente tridimensionale; - cea mai mare parte a parcelarului - considerat atit din punct de vedere tipologic (dimensiuni si mod de ocupare) cit si din punctul de vedere al distributiei in teritoriu a diferitelor tipuri; - punctual in fondul construit existent – atit prin monumentele istorice cit si prin cladirile care nu beneficiaza de protectie dar constituie componente care cumuleaza valori artistice si tehnice relative, inclusiv din punctul de vedere al impactului asupra spatiilor de circulatie; - punctual prin functiuni – considerate atit din punct de vedere tipologic cit si ca distributie in teritoriu a diferitelor tipuri – parte a centrului comercial istoric remodelata pe baza unui concept urbanistic.

39


Portiunile de tesut urban din categ. valorica VII

STUDIUL ISTORIC

– in care resursa culturala se manifesta

in: - cea mai mare parte a spatiilor de circulatie – considerate ca si componente tridimensionale; - cea mai mare parte a fondului construit existent – atit prin monumentele istorice cit si prin cladirile care nu beneficiaza de protectie dar constituie componente care cumuleaza valori artistice si tehnice relative, inclusiv din punctul de vedere al impactului asupra spatiilor de circulatie; - punctual in parcelar – parcelar considerat atit din punct de vedere tipologic (dimensiuni si mod de ocupare) cit si din punctul de vedere al distributiei in teritoriu a diferitelor tipuri; - punctual prin functiuni – considerate atit din punct de vedere tipologic cit si ca distributie in teritoriu a diferitelor tipuri. În cadrul acestei categorii valorice au fost delimitate urm ătoarele subzone: - Subzona VII.1. – parte a zonei istorice de deservire a centrului comercial istoric cu hanuri, ulterior ocupata partial de comert – unde spatiile de circulatie conserva fragmentar calitatile de componente tridimensionale; - Subzona VII.2. - parte a zonei istorice de deservire a centrului comercial istoric cu hanuri, ulterior transformata partial in parte a centrului financiar-bancar – unde spatiile de circulatie conserva complet calitatile de componente tridimensionale; - Subzona VII.3. – parte dintr-o zona rezidentiala istorica transformata in zona mixta din punct de vedere functional – unde spatiile de circulatie conserva complet calitatile de componente tridimensionale; - Subzona VII.4. – parte dintr-o zona rezidentiala istorica transformata in zona mixta din punct de vedere functional – unde spatiile de circulatie conserva complet calitatile de componente tridimensionale. Portiunile de tesut urban din categ. valorica VIII


manifesta in: - cea mai mare parte a spatiilor de circulatie – considerate ca si componente tridimensionale; - cea mai mare parte a fondului construit existent – atit prin monumentele istorice cit si prin cladirile care nu beneficiaza de protectie dar constituie componente care cumuleaza valori artistice si tehnice relative, inclusiv din punctul de vedere al impactului asupra spatiilor de circulatie; În cadrul acestei categorii valorice au fost delimitate urm ătoarele subzone: - Subzona VIII.1. – parte a zonei istorice de deservire a centrului comercial istoric – prin strazi comerciale invecinate intre care se dezvolta un tesut cu functiune rezidentiala si comerciala, ulterior transformata in zona rezidentiala – in care nu exista monumente istorice; - Subzona VIII.2. – parte dintr-o zona rezidentiala istorica transformata ulterior in zona de reprezentare care urma sa insoteasca cursul riului Dimbovita (proces nefinalizat) – unde spatiile de circulatie conserva fragmentar calitatile de componente tridimensionale; - Subzona VIII.3. – parte dintr-o zona istorica cu caracter functional mixt: rezidenta, hanuri si artere comerciale – unde spatiile de circulatie conserva fragmentar calitatile de componente tridimensionale.

40


STUDIUL ISTORIC

Portiunea de tesut urban din categoria valorica IX


Portiunea de tesut urban din categoria valorica X


manifesta in: - cea mai mare parte a parcelarului – considerat atit din punct de vedere tipologic (dimensiuni si mod de ocupare) cit si din punctul de vedere al distributiei in teritoriu a diferitelor tipuri; - cea mai mare parte a fondului construit existent – atit prin monumentele istorice cit si prin cladirile care nu beneficiaza de protectie dar constituie componente care cumuleaza valori artistice si tehnice relative, inclusiv din punctul de vedere al impactului asupra spatiilor de circulatie; - cea mai mare parte a a functiunilor – considerate atit din punct de vedere tipologic cit si ca distributie in teritoriu a diferitelor tipuri, inclusiv ca distributie in registrele fondului construit – rezidenta, comert, servicii, birouri – parte dintr-o zona istorica de deservire a centrului comercial istoric cu caracter functional mixt, trasatura conservata. manifesta in: - cea mai mare parte a parcelarului – considerat atit din punct de vedere tipologic (dimensiuni si mod de ocupare) cit si din punctul de vedere al distributiei in teritoriu a diferitelor tipuri; - cea mai mare parte a a functiunilor – considerate atit din punct de vedere tipologic cit si ca distributie in teritoriu a diferitelor tipuri, inclusiv ca distributie in registrele fondului construit – comert, servicii, birouri – parte dintr-o zona istorica de deservire a centrului comercial istoric cu hanuri, ulterior hoteluri, transformata apoi intr-o zona cu caracter functional mixt. Portiunile de tesut urban din categ. valorica XI

– in care resursa culturala se manifesta

in: - cea mai mare parte a a functiunilor – considerate atit din punct de vedere tipologic cit si ca distributie in teritoriu a diferitelor tipuri, inclusiv ca distributie in registrele fondului construit. În cadrul acestei categorii valorice au fost delimitate urm ătoarele subzone: - Subzona XI.1. – parte din centrul comercial istoric, transformata ulterior intr-o zona cu caracter functional mixt (comert in registrele inferioare, rezidenta in cele superioare); - Subzona XI.2. – parte din centrul comercial istoric, transformata ulterior intr-o zona cu caracter functional mixt (comert/alimentatie publica in registrele inferioare, rezidenta in cele superioare). V. 2. Semnalarea categoriilor de disfunc ţii – Planşele 18 -19 A. Br ătuleanu Aspecte metodologice Existenţa unei zone urbane precum aceea a centrului istoric al Municipiului Bucure şti, cu o evoluţie istorică complexă, în care epoca modern ă a avut un rol determinant – cu perioade diferite, avînd caracteristicile semnalate în cap. B al memoriului – prezint ă disfuncţii care afecteaz ă atît funcţionalitatea zonei în raport cu ora şul cît şi propriul caracter de

reprezentare, respectiv de marcare a memoriei stratificate rezultate din întreaga sa istorie. Pentru identificarea şi punerea în eviden ţă a diferitelor categorii de disfunc ţii au fost luate în considerare analizele realizate în prima parte a studiului. Dintr-o evaluare a 41


STUDIUL ISTORIC

importanţei acestora, respectiv a impactului negativ pe care disfunc ţiile le pot avea asupra întregului centru istoric, au fost re ţinute, ca fiind esenţiale pentru imaginea general ă a zonei, acelea referitoare la spaţiul public, cu accent particular asupra circula ţiilor (carosabile şi pietonale) şi asupra problemelor de percep ţie vizuală. Concluzii a.Circulaţii carosabile , cu următoarele disfuncţii majore: • întreruperea tramei stradale originare prin apari ţia bd. Br ătianu şi prin crearea în zona studiată a pantei de coborâre în pasajul subteran de la Pia ţa Unirii; acest lucru a

condus la: - dispariţia coerenţei circulaţiei din zon ă, - o certă separare a celor dou ă zone aflate de o parte şi de alta a bulevardului, care nu mai lucrează împreună decât, eventual, vizual; - existenţa unei unice travers ări carosabile a bulevardului prin traseul strada Col ţea Doamnei, cu un singur sens, de la est la vest; - inexistenţa unei legături directe dinspre zona de vest c ătre zona de est; - existenţa unei zone cu circula ţie carosabil ă intensă în aria restrânsă a piaţetei rezultate din tăierea de c ătre bulevardul I.C. Br ătianu a str ăzilor Gabroveni şi Şepcari; • prezenţa în / şi tangent la zona în studiu a unora dintre cele mai circulate artere ale oraşului (Bd. Carol I - Bd. Elisabeta pe direc ţia est-vest şi Bd. I. C. Br ătianu pe direc ţia nordsud), supraîncărcate şi lipsite de locuri de parcare, are ca efect: - folosirea arterelor interioare zonei nu numai de c ătre riverani sau de c ătre cei care au interese în zon ă, ci şi de cei care încearc ă să evite circulaţia intensă de pe cele dou ă mari artere, supraînc ărcând circula ţia acesteia, ca şi puţinele zone de parcare. Exemple: folosirea intensă a traseului cu sens unic (est-vest) a travers ării bulevardului I.C. Br ătianu prin str ăzile Colţea şi Doamnei nu numai ca unic ă legătur ă directă dintre cele dou ă păr ţi ale zonei studiate aflate de o parte şi de alta a bulevardului, ci şi ca o component ă a unei bretele de dublare a bulevardului Carol I pe direcţia est-vest (Calea Mo şilor între Bd. Carol I şi str. Radu Calomfirescu - Str. Col ţea - str. Doamnei - str. Academiei), ceea ce determină supraîncărcarea traficului şi a zonelor de parcare, şi aşa reduse ale zonei centrale; traversarea Şepcari - Piaţa Sf. Anton - Str. Căldărari - Str. Halelor, utilizată pentru ocolirea intersec ţiei de la Piaţa Unirii. • prospectul str ăzilor relativ redus precum şi numărul foarte mic al locurilor de parcare, în raport cu unele aglomer ări funcţionale care necesit ă fluxuri suplimentare de circula ţie şi locuri de parcare conduce la: - aglomerarea unor artere şi aşa solicitate din considerentele prezentate la punctele anterioare; astfel pot fi identificate zona bancar ă (traseul compus din strada Doamnei - pe por ţiunea cuprinsă între Bd. I.C. Br ătianu şi strada Academiei -, precum şi traseul compus din strada Academiei - artera paralel ă cu Bd. Carol I, separat ă de acesta prin spa ţiul verde cu statui) şi zona de acces în zona comercial ă (intersecţia Bd. I.C. Br ătianu cu pia ţeta în care debuşează str ăzile Gabroveni şi Şepcari); cu un grad mai redus de aglomerare a traficului, dar tot ca o consecin ţă a existenţei în zon ă a unei func ţiuni publice (circa 10 Poliţie) şi a unui spa ţiu de circulaţie neadecvat cerin ţelor acestuia, se eviden ţiază spaţiul Pieţei Stelea Sp ătaru şi a str ăzilor care debu şează în aceasta, cu circula ţia îngreunată din cauza numeroaselor vehicule parcate în timpul zilei. - utilizarea unor spa ţii neconstruite, în general rezultate din demol ări, ca spa ţii de parcare; existenţa lor ca spa ţii reziduale, neamenajate conform normelor specifice func ţiunii pe care o asigur ă, conduce atât la utilizarea lor par ţială, cât şi la deficienţe de circula ţie rezultate din nerespectarea regulilor în vigoare privind accesele şi evacuările autovehiculelor. 42


STUDIUL ISTORIC

- existenţa unor zone de conflict între circula ţia auto, cea pietonal ă şi traseele liniilor de tramvai; pe aproape întreg parcursul din zona în studiu, linia de tramvai ocup ă cea mai mare parte a carosabilului (por ţiunea Căii Moşilor cuprinsă în zona în studiu); în mod special trebuie men ţionată zona intersecţiei Căii Moşilor cu strada Lipscani, ca o zon ă cu probleme nerezolvate în relaţia dintre circulaţia tramvaiului, cea carosabil ă şi cea pietonală b. Circulaţii pietonale

întreruperea tramei stradale originare prin realizarea bulevardului, avînd drept consecinţe: - trasee pietonale întrerupte, singurele travers ări supraterane aflându-se foarte aproape de / sau la limita zonei; exist ă o singur ă traversare pietonal ă subterană care leagă cele două por ţiuni ale str ăzii Lipscani separate de bulevard, continuând astfel, m ăcar la nivel pietonal, vechiul trsaeu al acestei str ăzi; - nici vizual traseele unora dintre str ăzile care se continu ă de o parte şi de alta a bulevardului I.C. Br ătianu nu mai comunic ă, în parte din pricina l ăţimii bulevardului, în parte din pricina unor amenajări defectuoase (vezi amenajarea din fa ţa bisericii Sf. Gheorghe, care împiedic ă perceperea continuit ăţii traseului - păstrat altfel - al str ăzii Lipscani); • traficul intens şi insuficienţa locurilor de parcare, precum şi - pe alocuri - suprapunerea pe acelea şi trasee carosabile, de l ăţime redusă, a liniei de tramvai conduc la: - circulaţie pietonal ă greoaie şi pe alocuri imposibil ă datorată parcării automobilelor pe trotuare sau/şi în zone de traversare; - circulaţie pietonală necontrolată şi necontrolabil ă în zona bisericii Sf. Gheorghe şi a intersecţiei Căii Moşilor cu strada Lipscani. •

c. Percepţie vizuală c.1. în interiorul zonei în studiu

întreruperea tramei stradale originare prin t ăierea bulevardului I.C. Br ătianu, a condus la: - unele configur ări spaţiale arhitectural urbanistice întâmpl ătoare şi nesemnificative în raport cu importan ţa unor trasee pietonale sau/ şi carosabile: exemplu, Calea Mo şilor se încheie (sau începe ?) într-o arie cu totul anodin ă, cu o configura ţie arhitecturalurbanistică care nu anun ţă încheierea (sau începutul) unei artere importante a ora şului; - configur ări spaţiale arhitectural-urbanistice întâmpl ătoare, lipsite de coeren ţă, acolo unde por ţiunea de strad ă r ămasă izolată de o parte sau alta a bulevardului I.C. Br ătianu are dimensiuni reduse, cum este cazul pie ţei Sf. Anton. • placările cu blocuri înalte la limita de sud a zonei în studiu au condus la: - descompunerea insulelor existente şi realizarea unor insule atipice, f ăr ă continuitate a conturului, în interiorul c ărora pătrunde spaţiul public, nejustificat prin existen ţa unor utilităţi publice şi alte caracteristici specifice; spa ţiul public are mai curând caracter rezidual, el rezultând dintr-o ignorare a parcelarului şi dintr-o relaţionare cu spa ţiul privat care nu se mai reg ăseşte pe aria studiat ă; caracterul rezidual este sus ţinut şi de lipsa amenaj ărilor care să fi putut face posibil ă o convieţuire a noilor construc ţii cu parcelarul vechi care a r ămas intact • construirea unor edificii care se retrag de la aliniamentul insulelor din care fac parte, f ăr ă a propune amenaj ări sau func ţiuni publice care s ă susţină retragerea, conduce la: - crearea unor spa ţii urbane de mici dimensiuni, ce nu pot fi socotite "alveole urbane" şi nu pot sus ţine imaginea coerent ă a insulelor; ex. cl ădirea de la N de Biserica R ăzvan, în raport cu Calea Mo şilor • demolările unor construc ţii din interiorul zonei au condus la: •

43


STUDIUL ISTORIC

- crearea unor spa ţii cu contur incert, limitate par ţial de str ăzi, folosite uneori ca locuri de parcare neorganizate, întâmplătoare, alteori locuri de depunere a resturilor menajere, alteori spaţii de depozitare (vezi parcela din spatele magazinului Cocorul) spa ţii "ale nimănui" - imagine urban ă degradată - evidenţierea unor calcane care nu au fost orientate ini ţial către spaţiul public, oferind astfel o imagine neconform ă, în contrast cu caracterul general coerent al imaginii stradale • construirea unor edificii mai înalte decât media de în ălţime a zonei în care se afl ă, planificate a fi continuate cu fronturi de aceea şi în ălţime / de în ălţime apropiată şi care nu au fost ulterior realizate, a condus la: - prezenţa agresivă a unor calcane înalte şi conformate necorespunz ător percepţiei armonioase în spa ţiul / a spaţiului public • amenajarea necorespunz ătoare a spa ţiilor publice sau private dar aflate în direct ă legătur ă, pe o lungime relativ mare, cu spa ţiul public (alveole ale spa ţiului public), în care sunt sau nu amplasate unele monumente de arhitectur ă şi unele statui / monumente de for public a condus la: - perceperea acestor spa ţii ca izolate de spa ţiul public, negând ideea ini ţială de alveolă a spaţiului public; ex. spa ţiul în care este amplasat ă biserica Sf. Gheorghe Nou, spa ţiul cuprins între cele dou ă aripi a faţadei principale a Spitalului Col ţea (Bd. I.C. Br ătianu), spaţiul dintre Ministerul Agriculturii şi Spitalul Colţea - percepţia defectuoasă, uneori foarte dificil ă a unor monumente de arhitectur ă; ex. Biserica Sf. Gheorghe Nou, lipsit ă de o amenajare peisager ă care să o pună în valoare; Biserica Sf. Ioan - percepţia defectuoasă, uneori foarte dificilă, a unor statui / monumente de for public; ex. statuia lui Constantin Brâncoveanu din fa ţa Bisericii Sf. Gheorghe Nou; statuia Sp ătarului Mihai Cantacuzino din fa ţa Spitalului Col ţea • lipsa contur ării şi reglement ărilor referitoare la zonele de protec ţie ale cl ădirilor clasate ca monumente istorice, lipsa - rezultat ă de aici - a amenaj ărilor minime necesare evidenţierii (signalectica) şi punerii în valoare a acestora, precum şi absenţa lucr ărilor de intervenţie, întreţinere, reparaţii, etc. care s ă ţină cont de caracteristicile specifice ale clădirilor- monument, a condus la: - fundale nefavorabile pe care se profileaz ă unele monumente; ex. cele dou ă "fronturi" (compuse din funduri de lot cu cl ădiri în ruină sau semi-ruină) care limitează Curtea Veche la nord şi est; - limitarea cu elemente de mobilier urban necorespunz ător a unor zone de protec ţie, ex. gardul de la Curtea Veche; - percepţie defectuoas ă a unora dintre cl ădiri; ex. din zona Lipscani, Gabroveni, Covaci; percepţia defectuoasă a relaţiei spaţiului public (strada) cu cel semipublic (curtea • interioar ă legată de stradă printr-un gang), precum şi a acestuia din urm ă în cazurile unor clădiri care au acest tip de configura ţie; ex. din zona Lipscani, Gabroveni, Covaci; - starea de ruină a unora dintre cl ădirile care figureaz ă în Lista Clădirilor - Monumente Istorice din Municipiul Bucure şti; ex. Hanul Gabroveni; - intervenţii care nu ţin cont de specificul cl ădirii; ex. din zona Lipscani, Gabroveni, Covaci; c.2. din exteriorul / spre exteriorul zonei în studiu • placările de pe latura de sud împiedic ă percepţia zonei valoroase dinspre exterior; • aceleaşi placări împiedică şi percepţia înspre exterior; ex. Pia ţa Sf. Anton şi relaţia Piaţa Unirii sau cu Splaiul;

44

cu


STUDIUL ISTORIC

demolările de pe limita terenului în studiu la splaiul Dîmbovi ţei (sud-vest) conduc la o percepţie alterată, neunitar ă a zonei în studiu privit ă dinspre splai (ambele maluri ale Dîmboviţei) •

VI. DATE DE TEM Ă PENTRU PROPUNERI / REGLEMENTĂRI

Pentru zona în care este delimitat Centrul Istoric al Municipiului Bucure şti (C.I.M.B.), din etapele de analiz ă şi sinteză parcurse în cadrul acestui studiu s-au constatat următoarele aspecte particulare care pot constitui DATE DE TEMĂ PENTRU PROPUNERI / REGLEMENTĂRI la elaborarea Regulamentului aferent P.U.Z.: VI. 1. Consideraţii generale pentru Regulamentul aferent P.U.Z. V. Dr ăgan

Ca urmare a statutului particular de reprezentare al zonei pentru întregul ora ş, precum şi a caracterului complex al acesteia, la elaborarea Regulamentului aferent P.U.Z. este necesar ă o abordare diferen ţiată de metodologia comun ă, astfel încât s ă se evidenţieze următoarele categorii de reglement ări: ● reglementări prin care să se elimine disfunc ţiile şi tendinţele nocive semnalate la criteriul de analiză „Indici şi indicatori urbanistici” , prin măsuri de urgen ţă referitoare la gestionarea şi modul de administrare al domeniului public şi privat cuprins în zon ă, inclusiv prin semnalarea perimetrului, statutului zonei şi a monumentelor istorice din grupa A şi B, în conformitate cu legea 422/2001 pentru protejarea monumentelor istorice şi legea11/1994 de aprobare a OG 27/1992 prin care se stabile şte Lista monumentelor istorice din Municiopiul Bucureşti. ● reglementări prin care s ă se integreze concluziile semnalate în sinteza referitoare la „Identificarea componentelor de ţesut urban suprateran prin care se materializeaz ă resursa cultural ă”, atât în ceea ce prive şte delimitarea în 11 categorii valorice de ţesut urban diferenţiate ca grad de protec ţie şi evidenţiate prin prezentul studiu, cât şi în ceea ce priveşte protec ţia resursei culturale manifestat ă diferit în 26 de subzone identificate, delimitate şi conţinute în categoriile valorice amintite . ● reglementări prin care s ă se elimine sau, dup ă caz, să se atenueze disfunc ţiile semnalate în capitolul de sintez ă referitor la „Semnalarea categoriilor de disfunc ţii”, prin măsuri cu caracter general în ceea ce prive şte definirea şi gestionarea coerent ă a problemelor legate de trafic - circula ţie carosabilă, inclusiv a problemelor de sta ţionare şi parcare, precum şi de circulaţie pietonală -, atât la nivel local în interiorul zonei, cât şi prin relaţionare cu circula ţia major ă a oraşului; De asemenea în perimetrul Centrului Istoric al Municipiului Bucure şti, există terenuri publice sau private virane sau amenajate, încadrate - în baza acestui studiu - în diferite categorii de valoare în func ţie de resursa cultural ă pe care o de ţin, dar care prin suprafa ţa pe care o ocup ă pot influenţa semnificativ caracterul subzonelor istorice învecinate. Astfel, pentru conservarea şi punerea în valoare a patrimoniului cultural al acestor por ţiuni de ţesut urban, precum şi al subzonelor istorice învecinate sunt recomandabile interven ţii arhitectural urbanistice sau de amenajare peisajer ă doar în urma unor concursuri publice, desf ăşurate pe baza reglementărilor de protecţie ale P.U.Z., constituite ca tema cadru. Terenurile din categoria sus amintit ă - pentru care este necesar ă intervenţia arhitectural urbanistică sau de 45


STUDIUL ISTORIC

amenajare peisajer ă doar în urma unor concursuri publice - sunt urm ătoarele: Piaţa Sf. Anton, Piaţa Sf. Gheorghe Nou, Pia ţa Decebal, zona cuprins ă între str ăzile Lipscani, Şelari, Smârdan, zona verde situat ă între Ministerul Agriculturii şi Spitalul Colţea (în contextul concursului pe care Primăria Municipiului Bucure şti intemnţionează să-l organizeze pentru întreaga zon ă a Pieţii Universităţii), zona din vecin ătatea Bisericii R ăzvan precum şi terenurile reziduale situate între blocuri şi parcelele învecinate istoric constituite. VI. 2. Recomandări pentru corelarea documenta ţiilor de urbanism existente cu concluziile prezentului studiu V. Dr ăgan Zona delimitată ca „Centru Istoric al Municipiului Bucure şti” este în prezent sub incidenţa documentaţiilor de urbanism amintite mai sus – PUG Municipiul Bucure şti, PUZ pentru Zona Centrală a Municipiului Bucure şti şi Delimitarea Zonelor Construite Protejate. După cum s-a menţionat în cap. B 1 al Memoriului, din analiza acestor reglement ări rezultă o serie de neconcordan ţe de ordin tehnic care trebuie eliminate prin elaborarea Regulamentului aferent P.U.Z., astfel încât: pe de o parte s ă se continue strategia de dezvoltare a ora şului prin preluarea elementelor conceptuale stabilite în documenta ţiile de urbanism elaborate, avizate şi aprobate anterior, iar pe de alt ă parte să se integreze concluziile prezentului studiu în vederea conservării şi punerii în valoare a patrimoniului cultural instituit prin actele normative în vigoare şi identificat prin studii specializate. Neconcordan ţele sus amintite sunt legate de următoarele aspecte: - reglementările şi delimitările unor subzone ale U.T.R. stabilite prin P.U.G. în raport cu reglementările şi delimitările unor subzone stabilite în cadrul P.U.Z. pentru Zona Central ă a Municipiului Bucure şti, precum şi cu reglement ările şi delimitările pentru unele zone din

Delimitarea zonelor construite protejate; - reglementările şi delimitările unor zone din studiul pentru Zone Construite Protejate care, deşi se suprapun pe anumite por ţiuni ale acelor zone protejate, totu şi conţin reglementări contradictorii; - reglementări care contravin principiilor şi conceptelor de conservare şi punere în valoare a patrimoniului cultural instituit prin actele normative în vigoare, precum şi a celui identificat prin studii specializate, cum este şi cazul prezentului studiu.

Pentru reglementările din cadrul Regulamentului aferent P.U.Z. este necesar ca pe de o parte să se ţină cont în mod explicit de delimitarea eviden ţiată prin prezentul studiu (delimitare generată de diferenţierea gradelor de protec ţie în 11 categorii valorice de ţesut urban, precum şi de protec ţia resursei culturale manifestat ă diferit în 26 de subzone identificate, delimitate şi conţinute în categoriile valorice amintite), iar pe de alt ă parte să preia coerent elementele conceptuale ale strategiei de dezvoltare a ora şului din documenta ţiile de urbanism existente (elaborate, avizate şi aprobate, anterior elabor ării prezentului studiu), astfel încât să se elimine neconcordan ţele semnalate referitor la porţiunile de ţesut urban în care se suprapun reglement ări diferite (unele chiar contradictorii) . În spiritul corelării concluziilor prezentului studiu cu documenta ţiile de urbansim elaborate, avizate şi aprobate, anterior elabor ării acestuia este recomandabil ă întocmirea Regulamentului aferent P.U.Z. pentru Centrul Istoric al MunicipiuluiBucure şti, astfel încât: ● să se modifice delimit ările şi prevederile celor nouă Zone Protejate stabilite prin documentaţia de specialitate anterioar ă implicate în perimetrul Centrului Istoric al Municipiului Bucureşti ţinând cont de delimitarea generat ă de diferenţierea în cele 11 grade de protecţie a categoriilor valorice de ţesut urban, precum şi de protejarea resursei culturale

46


STUDIUL ISTORIC

manifestată diferit în cele 26 de subzone identificate, delimitate şi conţinute în categoriile valorice amintite; ● să se preia structura capitolelor şi titlurilor din partea scris ă a Regulamentului din Delimitarea Zonelor Construite Protejate: descriere (delimitare, caracteristici, evoluţie, agresiuni, valoare, grad de protec ţie, intervenţii); utilizare funcţională (utilizări admise, utilizări admise cu condi ţionări, utilizări interzise); amplasarea clădirilor (caracteristicile parcelelor, amplasarea fa ţă de aliniament, alinierea lateral ă şi posterioar ă, amplasarea cl ădirilor pe aceea şi parcelă); echiparea clădirilor (circulaţii şi accese, staţionarea autovehiculelor, condi ţii de exhipare edilitar ă, spaţii libere şi plantate, împrejmuiri); conformarea clădirilor (inălţimi admise, aspectul exterior); ocuparea şi utilizarea parcelei (POT, CUT, zone non-aedificandi , alte servituţi); spaţii publice (traseu, profil transversal, echipare şi amenajare, planta ţie); condiţii de avizare. Este, de asemenea, preluarea acelor acelor prevederi care nu susţin conservarea şi punerea în valoare a patrimoniului cultural instituit conform legislaţiei în vigoare şi identificat în zonă prin prezentul studiu. ● să se modifice în conformitate cu concluziile prezentului studiu prevederile din documenta ţiile de urbanism existente elaborate, avizate şi aprobate, anterior, (P.U.G.M.B. şi P.U.Z. pentru Z.C.M.B.) care contravin, agreseaz ă sau alterează valorile culturale identificate în zon ă prin prezentul studiu. C. Alte recomandări cu caracter general referitor la particularit ăţile zonei Din diferitele capitole de analiz ă parcurse în cadrul prezentului studiu, precum şi din • capitolul destinat sintezei, rezult ă caracterul complex, eteroclit al zonei , în ceea ce prive şte vechimea, stilistica arhitectural ă, starea fizică a imobilelor, compozi ţia volumelor, modul de ocupare al parcelelor, distribu ţia funcţiunilor, a valorilor caracteristice pentru conforma ţia parcelelor, a valorilor indicilor şi indicatorilor urbanistici, precum şi a categoriilor valorice şi a gradelor de protec ţie necesare pentru conservarea şi punerea în valoare a patrimoniului cultural al zonei, ceea ce implic ă o abordare nuanţată la nivelul reglement ărilor generale de intervenţie în cadrul Regulamentului aferent P.U.Z. şi o susţinere prin completarea cu reglement ări particulare stabilite pe baza analizelor punctuale elaborate prin studii istorice aprofundate, astfel încât s ă se evidenţieze în mod detaliat categoriile valorice ale 1 fiecărui imobil asupra c ăruia este solicitat ă interven ţia . ● O altă consecinţă a caracterului eteroclit al zonei studiate – semnalat ă şi detaliată în sinteza criteriului de analiz ă pentru indici şi indicatori urbanistici – este aceea referitoare la caracterul nerelevant al impunerii prin regulament al diferitelor clase de valoare P.O.T. şi C.U.T. într-o anumit ă subzon ă – chiar la nivelul celor 26 de subzone definite dup ă modul în care se manifest ă resursa culturală în cadrul celor 11 categorii valorice de ţesut urban -, astfel încât este recomandabil ca prin Regulamentului aferent P.U.Z. reglement ările referitoare la valorile P.O.T. şi C.U.T. să aibă doar caracter orientativ, iar caracterul restrictiv s ă fie

1

Prin studiul istoric elaborat pentru un imobil trebuie s ă stabilească în capitolul destinat concluziilor cel pu ţin următoarele categorii valorice în leg ătur ă cu imobilul studiat: - elementele cu valoare semnificativă - care trebuie conservate şi puse în valoare; - elementele cu valoare nesemnificativ ă- asupra cărora se poate interveni f ăr ă restricţii de conservare; - elementele nocive - care trebuie obligatoriu înl ăturate pentru punerea în valoare şi conservarea valorilor instituite şi identificate la nivelul imobilului studiat şi al zonei învecinate. 47


STUDIUL ISTORIC

compensat prin accentuarea în mod expres a urm ătoarelor categorii de reglement ări, corespunzătoare morfologiei zonei respective: - referitor la procentul de ocupare a terenului prin definirea suprafe ţei edificabile de pe parcel ă în raport cu caracteristicile imobilelor învecinate, prin precizarea expres ă a modului de ocupare al parcelei, alinierea cl ădirii, distanţele minime dintre cl ădiri, accesele carosabile şi pietonale pe parcel ă ş.a.; - referitor la coeficientul de utilizare a terenului prin definirea volumului edificabil de pe parcel ă în raport cu caracteristicile imobilelor învecinate, prin precizarea expres ă a regimului de înălţime, a compozi ţieri de volume, a num ărului de niveluri întregi în raport, a modului de rezolvare al acoperirii cl ădirii ş.a.; ● În Regulamentului aferent P.U.Z. este necesar s ă existe reglement ări explicite referitoare la protec ţia potenţialului patrimoniu arheologic al zonei, prin impunerea în mod expres a măsurilor de supraveghere arheologic ă pe durata efectu ării săpăturilor necesare intervenţiilor de orice fel sub nivelul terenului natural sau sub nivelul de călcare al subsolului, ori dup ă caz impunerea realizării de sondaje arheologice, în zonele pentru care nu exist ă rapoarte arheologice anterioare , indiferent de regimul de proprietate al terenului şi de natura interven ţiilor, inclusiv pentru săpăturile prilejuite de lucr ări la reţele de utilităţi publice. ● Tot în Regulamentului aferent P.U.Z. sunt necesare reglement ări explicite referitoare la condi ţiile de amplasare a panourilor publicitare, astfel încât să se elimine disfuncţia cauzată de agresiunea vizual ă generată prin amplasarea panourilor publicitare pe faţadele clădirilor sau pe construc ţii specializate de sus ţinere amplasate la nivelul circula ţiei în câmpul de percepere al ansamblurilor de arhitectur ă din Centrul Istoric al Municipiului Bucure şti. ● O altă problemă semnalată ca agresiune vizual ă cu impact la nivelul întregii zone, şi care trebuie reglementat ă prin Regulamentul aferent P.U.Z. este problema amplas ării aparatelor de aer condiţionat pe faţadele clădirilor cu statut de monument istoric sau care fac parte din ansamblurile de arhitectur ă situate în zon ă. ● Regulamentul aferent PUZ trebuie s ă stabileasc ă coerent modul de amenajare al spaţiului public în ansamlul lui – corpuri de iluminat, indicatoare, alte elemente de mobilier urban – şi, în mod special, amenajarea spa ţiilor pietonale – pavimente, plantaţii, elemente decorative etc. ● Nu în ultimul rând, prin Regulamentului aferent P.U.Z. trebuie reglementate interven ţiile de între ţinere, de refacere, de modificare, de restaurare a finisajelor exterioare (cromatica, textura, tâmpl ăria original ă a golurilor, materialele învelitorilor ş.a.) atât în cazul cl ădirilor cu statut de monument istoric sau care fac parte din ansamblurile de arhitectur ă din zonă, cât şi (în mod diferen ţiat) pentru celelalte cl ădiri sau pentru construc ţiile noi. Consider ăm că la elaborarea P.U.Z. cu Regulamentul aferent pentru Centrul Istoric al Municipioului Bucure şti este necesară colaborarea grupului de lucru care a participat la realizarea prezentului studiu, în vederea clarific ării eventualelor probleme insuficient detaliate sau pentru stabilirea solu ţiilor de rezolvare a problemelor legate de protec ţia valorilor culturale ale zonei în func ţie de concluziile studiilor preliminare ale celorlalte specialit ăţi.

48


STUDIUL ISTORIC

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

1. Almaş, Dumitru, Panait I. Panait, Curtea Veche din Bucure şti, Buc., 1974. 2. Bacalba şa, Constantin, Bucure ştii de alt ă dat ă, Buc., 1987. 3. Berindei, Dan, Oraşaul Bucure şti, re şedin ţă şi capital ă a Ţă rii Române şti, 1459 – 1862, Buc., 1963. 4. Crutzescu, G., Podul Mogo şoaiei. Povestea unei str ă zi, Buc. , f.dat ă. 5. Damé, Frédéric, Bucarest en 1906 , Buc., 1908. 6. Dr ăgan, Valeriu-Eugen, Evolu ţ ia testului urban în zona str ă zii Lipscani, comunicare la Sesiunea ştiinţifică Drumuri şi ora şe, Bistriţa, 1994. 7. Florescu, George D. Din vechiul Bucure şti, Buc. 1935. 8. Florescu, George D., Vechi proprietari în Bucure şti în veacurile XVII şi XVIII, Buc. 1934 . 9. Georgescu, Florian, Cernovodeanu, Paul I., Cristache-Panait, Ioana, Documente privind istoria ora şului Bucure şti. Muzeul de Istorie a ora şului Bucure şti, Buc., 1960. 10. Giurescu, Constantin C., Istoria Bucure ştilor. Din cele mai vechi timpuri până în zilele noastre, Buc., 1966. 11. Institutul de Arhitectur ă “Ion Mincu”, catedrele de istoria arhitecturii şi de urbanism. 1976,(autori: Doina Cristea, Şerban Popescu-Criveanu, Alexandru Sandu, Sanda Voiculescu, colab. Anton Moisescu, Mira Dordea, responsabil Gh. Curinschi), Studiul determină rii ştiin ţ ifice a zonei centrale istorice a ora şului Bucure şti, 1976. 12. Ionescu, Grigore, Bucure şti. Ghid istoric şi artistic. Buc., 1938. 13. Ionescu, Grigore , Bucure şti. Ora şul şi monumentele sale . Buc., 1956. 14. Ionnescu-Gion , Istoria Bucurescilor , Buc., 1899. 15. Iorga, Nicolae, Istoria Bucure ştilor, Buc., 1925. 16. Lascu, Nicolae, Legisla ţ ie şi dezvoltare urban ă . Bucure şti 1831 – 1952 , teză de doctorat, UAUIM, 1997 17. Marsillac, Ullyse de, Guide du Voyageur à Bucarest , Buc. 1877. 18. Cezara Mucenic, Str ă zi, pie ţ e, case din vechiul Bucure şti – urbanism şi arhitectur ă – secolele XV – XX, studiu în Catalogul expozi ţiei cu acela şi nume organizat ă de Muzeul Municipiului Bucureşti, 2002 18. Potra, George, Documente privitoare la istoria ora şului Bucure şti (1634 . 1800). 19. Potra, George , Documente privitoare la istoria ora şului Bucure şti (1821 – 1848), Buc., 1975. 20. Potra, George, Documente privitoare la istoria ora şului Bucure şti (1800 – 1821), Buc. 1975. 21. Potra, George , Din Bucure ştii de alt ă dat ă , Buc., 1981. 22. Potra, George , Istoricul hanurilor Bucure ştene, Buc., 1985. 23. Pragher, Willy, Bukarest Stadt der Gegenätz , Berlin, 1941. 24. *** Muzeul de istorie a Municipiului Bucure şti , Materiale de istorie şi muzeografie, Buc., vol. I – XIV. 25. Stoicescu, Nicolae, Repertoriul biografic al monumentelor feudale din Bucure şti, Buc., 1961.

49

Memoriu-Centru Istoric Bucuresti

Recommend Documents