CUPRINS 1.Afacerea……………………………………………………………… 1.1 Definirea afacerii……………………………………………………………… 1.2 Alegerea formei organizatorico-juridice………………………………………..
1.3 Alegerea structurii organizaţionale…………………………………………… 1.4 Prezentarea firmei………………………………………………………………
2. Piaţa………………………………………………………………….. 2.1 Definirea pieţei………………………………………………………………….. 2.2 Analiza SWOT a industriei confecţiilor de îmbrăcăminte 2.3 Concurenţii........................ Concurenţii..................................... .......................... ......................... ......................... .......................... .......................... .................... ....... 2.4 Cerinţe Cer inţe impuse faţă de segmentarea pieţei....................... pieţei................................... ......................... ........................ ........... 2.5 Etapele segmentării pieţei...................... pieţei................................... .......................... ......................... ......................... ........................ ........... 2.6 Elaborarea programei de producţie ......................... ..................................... ......................... .......................... .................... .......
3. Planul de marketing………………………………………………… 3.1 Definirea mediului de marketing………………………………………………. 3.2 Strategii de marketing…………………………………………………………. 3.3 Politici de marketing…………………………………………………………… 3.4 Marca intreprinderii……………………………………………………………
4. Managementul şi personalul……………………………………… 4.1 Planificarea necesarului de personal…………………………………………. 4.2 Recrutarea…………………………………………………………………….. 4.3 Selectia………………………………………………………………………. 4.4 Angajarea si integrarea profesionala………………………………………….. 4.5 Recompensa personalului………………………………………………………. 4.6 Motivarea personalului………………………………………………………… 4.7 Programa de lucru……………………………………………………………… 4.8 Alegerea structurii organizationale……………………………………………
5. Organizarea producţiei……………………………………………… 5.1 Organuzarea procesului de producţie…………………………………………… 51.1 Asigurarea sistemului de control a calităţii…………………………………… 5.1.2 Organizarea activităţii de control al calităţii………………………………… 5.2 Argumentarea alegerii formei de organizare organizare a procesului de fabricaţie……… 5.3 Tehnologia procesului de fabricaţie…………………………………………… 5.4 Calculul liniei tehnologice…………………………………………………….. 4
5.5 Calculul indicilor tehnico – economici………………………………………… 5.6 Elaborarea planului fluxului. ………………………………………………….
6. Riscuri 6.1 Tipuri de riscuri în atreprenoriatul de producţie………………………………. 6.2 Metode de reducere a riscurilor…………………………………………………
7. Planul financiar 7.1 Analiza economică a proiectului...................... proiectului................................... .......................... ......................... ......................... ................. 7.2 Calculul preţului produsului....................... produsului.................................... ......................... ......................... .......................... .................... ....... 7.3 Indicatorii economici ai proiectului....................... proiectului.................................... .......................... .......................... ..................... ........ 7.4 Planul acţiunilor planificate până la începerea activităţii................... activităţii............................... ................. ..... 7.5 Sursele financiare necesare pentru realizarea proiectului şi modul de utilizare a lor .......................... ....................................... ......................... ......................... .......................... .......................... ......................... ......................... .......................... ............. 7.6 Situaţia fluxului de numerar.......................... numerar....................................... .......................... .......................... ......................... ................. ..... 7.7 Prognozarea raportului privind rezultatele financiare.................... financiare................................. ...................... ......... 7.8 Bilanţul contabil....................... contabil.................................... ......................... ......................... .......................... .......................... ......................... .............. 7.9 Indicatorii eficienţei economice.................................................................................. 7.10 Solvabilitatea firmei.................................................. firmei.............................................................................. .............................................. ..................
8. Protecţia muncii şi a mediului ambiant 8.1 Analiza condiţiilor de muncă………………………………………………….. 8.2 Măsuri privind sanitaria industrială……………………………………………... 8.3 Măsuri privind Tehnica securităţii………………………………………………. 8.4 Măsuri privind protecţia împotriva incendiilor………………………………… 8.5 Protecţia mediului ambiant……………………………………………………… 8.6 Calculul ingineresc privind protecţia incendiară………………………………...
5
5.5 Calculul indicilor tehnico – economici………………………………………… 5.6 Elaborarea planului fluxului. ………………………………………………….
6. Riscuri 6.1 Tipuri de riscuri în atreprenoriatul de producţie………………………………. 6.2 Metode de reducere a riscurilor…………………………………………………
7. Planul financiar 7.1 Analiza economică a proiectului...................... proiectului................................... .......................... ......................... ......................... ................. 7.2 Calculul preţului produsului....................... produsului.................................... ......................... ......................... .......................... .................... ....... 7.3 Indicatorii economici ai proiectului....................... proiectului.................................... .......................... .......................... ..................... ........ 7.4 Planul acţiunilor planificate până la începerea activităţii................... activităţii............................... ................. ..... 7.5 Sursele financiare necesare pentru realizarea proiectului şi modul de utilizare a lor .......................... ....................................... ......................... ......................... .......................... .......................... ......................... ......................... .......................... ............. 7.6 Situaţia fluxului de numerar.......................... numerar....................................... .......................... .......................... ......................... ................. ..... 7.7 Prognozarea raportului privind rezultatele financiare.................... financiare................................. ...................... ......... 7.8 Bilanţul contabil....................... contabil.................................... ......................... ......................... .......................... .......................... ......................... .............. 7.9 Indicatorii eficienţei economice.................................................................................. 7.10 Solvabilitatea firmei.................................................. firmei.............................................................................. .............................................. ..................
8. Protecţia muncii şi a mediului ambiant 8.1 Analiza condiţiilor de muncă………………………………………………….. 8.2 Măsuri privind sanitaria industrială……………………………………………... 8.3 Măsuri privind Tehnica securităţii………………………………………………. 8.4 Măsuri privind protecţia împotriva incendiilor………………………………… 8.5 Protecţia mediului ambiant……………………………………………………… 8.6 Calculul ingineresc privind protecţia incendiară………………………………...
5
1.Afacerea 1.1 Definirea afacerii Planul de afaceri întocmit serveste pentru estimarea posibilitatii de desfacere a unei afaceri pe suprafeţele suplimentare ale întreprinderii S.A.''Galanta'', ce se doreşte a se realiza şi pentru evaluarea rezultatelor într-o perioadă de timp determinată. Afacerea preconizată are ca temă organizarea unei secţii de confecţii vestimentare şi a unei echipe de manageri manageri care să gestioneze gestioneze întreaga activitate. activitate. Activitatea de bază: producerea şi comercializarea vestimentaţiei textile pentru femei. Activitate Activitateaa se va petrece petrece în oraşul Orhei, în incinta incinta întreprinderii întreprinderii SA”Galanta SA”Galanta”. ”. Aceasta decizie decizie este însoţită de unele avantaje avantaje economice economice precum precum sunt: plătile de arendă mici, spaţiu asigurat, condiţii pentru a activa (energie electrica, termica, utilaj). Tabelul 1 - Sursele financiare necesare pentru realizarea proiectului şi modul de utilizare a lor Tip de ivestiţii Suma, lei % Mijloace proprii 216091 59% Creditul bancar Împr Împrum umut ut fizice Total
50000
pers persoa oane ne 100000 366091
13,65% 27,35% 100%
Necesarul de personal pentru afacere, va fi angajat din localitate şi mediul rural ce constituie satele învecinate oraşului Orhei.
Necesarul de personal planificat Nr. crt. 1.
Funcţia
Nr. Persoane
Manager general
1
Manager producere/ tehnolog Manager comercial
1
2. 3.
1 4.
Manager R.U.
1
Contabil Controlor
1 1
5. 6.
6
7.
Mecanic
1
8.
Hamal
1
9.
Personal de deservire
1
10.
Cusător
29
11.
Croitor
2
Total
40
Materia prima va fi importată în special din: România, Ucraina, prin intermediul contractelor, transportarea se va petrece prin intermediul firmelor de transport. Contactul cu furnizorii de materii prime va fi asigurat prin telefon, aceasta reducând unele cheltuieli de deplasare a mana manage geru rulu luii come comerc rcia ial, l, plăţ plăţil ilee pent pentru ru marf marfăă se vor vor efec efectu tuaa prin prin inte interm rmed ediu iull banc bancii ii „AgroIndBanc” unde firma se va deschide cont în valută şi lei. Circa 40% din produse vor fi exportate în România, în special în zona de nord, cu scopul de a fi comercializate, prin intermediul intermediul centrelor comerciale şi magazinelor magazinelor situate în oraşele oraşele mari precum sunt: Cluj-Napoca, Baia-Mare, Satu-Mare. Aceasta decizie a fost luată în urma analizei pieţei, concurenţei existente, analizei produselor existente pe piaţă, puterei de vânzare, cererii existente la anumite produse. 60% din producţie o vom realiza pe piaţa autohtonă, pentru reducerea riscurilor provocate de unii factori ce pot influenţa activitatea întreprinderii într-un mod sau altul acestea pot fi: factorii polit politici ici,, ce se manif manifest estăă prin prin impune impunerea rea unor unor reglim reglimen entari tari privin privindd export exportul, ul, taxe taxe vamale vamale,, majorarea impozitelor ş.a.
Misiunea afacerii este de a produce şi comercializa produse profitabile pe piaţa internă şi externă, în scopul permanentei îmbunataţiri a pecepţiei pe care clientii, angajatii şi asociatii o vor acumula despre calitatea activitaţii noastre. În acest scop fiecare compartiment al firmei trebuie să obţina rezultate superioare în comp compar araţ aţie ie cu prin princi cipa palii lii conc concur uren enţi ţi.. Ne vom vom dezv dezvol olta ta în prin princi cipa pall prin prin inov inovar area ea şi perfecţionarea de noi produse, servicii lucrând pe bază de contracte, succesul depinde în cea mai mare mâsură de felul în care v-om satisface cerintele pieţei. Acesta presupune o colaborare deplină cu clienţii noştri care depaşind depaşind întelegerea întelegerea şi satisfacerea necesităţilor necesităţilor lor, vor încearca să le anticipeze.
7
Noi suntem deplin constienţi că succesul este direct proporţional cu calitatea salariaţilor noştri şi cu grija pe care o manifestăm faţă de aceştia. Pentru a-i depaşi pe concurenţii noştri, este absolut necesar să luptam permanent pentru pefecţionare. Trebuie să ne asumâm riscul de a descoperi soluţii originale şi îndraznete pentru rezolvarea cât cât mai multor multor proble probleme me comple complexe, xe, int introd roduca ucand nd pe pieţil pieţilee pe care care concur concurâm âm produs produsee mai mai avantajoase avantajoase comparativ cu cele ale concurenţilor.
Obiective: -optimizarea permanenta combinarii factorilor de producţie utilizaţi în vederea obţinerii celor mai bune rezultate economice cu costuri cât mai reduse şi având în permanenţă în vedere situaţia pieţelor de aprovizionare şi desfacere; SRL va deţine 15% din piaţa natională natională a Pozitia pe piaţă: - SC “ ART-INVEST-GROUP” SRL produselor vestimentare pentru femei pana în anul 2009, iar la nivelul zonei de nord a Romaniei va deţine 35% din piaţa pana în anul 2010. introduce anual, anual, sezonier sezonier 4 noi tipuri de produse, produse, bazate bazate pe tendinţa tendinţa Inovarea: firma va introduce modei şi cerinţele consumatorilor. Productivitatea: firma va reduce cheltuielile productive cu 5% anual. Profitabilitatea: cresterea profitului cu 7% pe an între 2008-2009. Dezvoltarea performanţelor manageriale: se vor mari numarul de ore afectate antrenamentului managerilor, specialistilor cu 10% în urmatorul an. Atitudinea şi performanţa în muncă: se doreste de a se realiza o diminuare a absentismului cu 50% în urmatorii 3 ani. Responsabilitatea publică: Firma va aloca 1% din cifra de afaceri pentru susţinerea programului local de îngrijire a bolnavilor pensionari. Problemele principale la care sunt raportate obiectivele:
Nevoile individua individuale le şi scopurile scopurile organizaţiei organizaţiei trebuie să formeze formeze un sistem sistem în care Integrarea. Nevoile accentuarea abordarii umaniste, ce vizeaza satisfacerea individului, sa fie corelata cu cresterea eficienţei în utilizarea muncii acestuia. Influenta sociala. Puterea şi autoritatea trebuie distribuite în mai mulţi poli de putere în
interiorul organizaţiei: proprietari, manageri. Adaptarea. Organizaţia trebuie să raspundă la modificările mediului înconjurator. Independenta
factorilor de influenta şi modul lor rapid de evoluţie impune monitorizarea mediului. Identitatea. Organizaţia trebuie să acţioneze cu claritate şi consegvenţă, în conformitate cu
misiunea sa declarată.
8
contoleze şi să rezolve conflictele pe care care le generează Colaborarea. Organizaţia trebuie să contoleze în mod obiec obiectiv tiv.. Divizi Diviziune uneaa muncii muncii şi tendin tendinţa ţa crescu crescută tă spre spre spec special ializa izarea rea indivi individul dului ui sunt sunt permisele apariţiei conflictelor. Revitalizarea. Organizaţia trebuie să raspundă problemelor ce apar odată cu modificarea
mărimii sale, ca urmare a expansiunii sau restrângerii activităţii.
1.2 Alegerea formei organizatorico - juridice În urma urma studie studierii rii tip tipuri urilor lor de unităţ unităţii comerc comercial ialee ce pot activa activa pe terito teritoriu riull Republ Republici iciii Moldova am ajuns la concluzia concluzia că pentru afacerea dată cea mai optima alegere alegere va fi fondarea unei Societăţi cu Răspundere Limitată. Societate cu răspundere limitată(SRL ) este considerată societatea comercială al cărui capital este divizat în părti sociale conform actului de constituire şi ale cărui obligaţii sunt garantate cu patrimoniul societaţii. Mărimea minimă a capitalului social al SRL este de cel puţin 300 de salarii minime lunare stabilite de legislatie la momentul înregistrării societatii. SRL este persoană juridică şi poate fi fondată de o singură persoană fizică sau juridică, iar numărul maximal de asociati nu depaşeşte 50 persoane. Asociaţii societăţii poartă răspundere pentru datoriile acesteia doar în limita cotelor ce le aparţin. La momentul înregistrării societăţii trebuie deschis un cont bancar provizoriu, la care să fie depus depus cel puţin puţin 40 la suta din fondul fondul statuta statutar, r, fapt fapt ce se confir confirmă mă prin document documentee banca bancare re respective, celelalte 60% fiind trecute pe contul societăţii nu mai târziu de un an de la înregistrarea ei. Fondatori Fondatoriii trebuie trebuie să încheie încheie un contract contract de constitui constituire, re, care prevede drepturile drepturile şi obligaţiile obligaţiile fiecă fiecărui ruia, a, mărime mărimeaa fondul fondului ui statut statutar, ar, mărim mărimea ea profitu profituril rilor or şi pierde pierdelor lor.. Drept Drept docume document nt ce confirmă drepturile asociaţilor asupra cotelor subscrise este adeverinţa cotei de participare. Cotele de participare pot fi atât în expresie banească, cât şi nebanească. Mărimea cotelor de participare în expresie bănească este stabilită de către asociaţi şi fixată în contractul de constituire. Drept cote de participare nebăneşti sunt considerate toate bunurile materiale transmise societaţii în propr propriet ietate ate sau în folosi folosinţă nţă,, precum precum şi dreptu dreptull patrim patrimoni onial, al, inclus inclusiv iv dreptu dreptull la propri proprieta etatea tea intelectuala şi resursele naturale. Orga Organu null supr suprem em de cond conduc ucer eree al SRL SRL este este adun adunar area ea gene genera rală lă.. SRL SRL are are un comi comite tett de conducere care alege preşedintele sau directorul general, ce reprezintă societatea. SRL îşi crează un capital de rezervă ce se formează prin alocările anuale din profitul net (cel putin 5% din profitul net) şi constituie 10% din capitalul social, capitalul de rezervă al SRL poate fi folosit doar la acoperirea pierderilor sau la majorarea capitalului social. 9
Elementele care au motivat alegerea anume acestei forme de organizare juridica sunt: - permite însumarea resurselor financiare ale persoanelor partenere, sporind astfel şansele de majorare a capitalului disponibil; - necesitatea scazuta de publicare a darilor de seama privind activitatea financiara, astfel concurenţii nu capătă informaţii despre activitatea întreprinderii; - întreaga activitate este bazată pe cunoştinţele, abilităţile, angajaţilor, aceasta facând majoră problema selectării corecte a condidaţilor pentru posturile manageriale; - uşurintă în manipularea afacerilor neavând în mare măsură nevoie de acordul acţionarilor în luarea unor decizii care necesită a fi solutionate rapid şi de importanta minoră care nu ar afecta în mod direct afacerea; - procedura de constituire, înregistrare e simpla şi comparativ ieftină şi rapidă.
1.3 Alegerea structurii organizaţionale Adoptarea unei anumite structuri organizaţionale, reprezintă un proces de “potrivire” a unei structuri la strategia aleasă. Un studiu clasic (Burns si Stalker,1962) consideră că există două mari categorii de structuri organizaţionale, etichetate “sistem mecanistic” şi respectiv “sistem organic”.
Sistemul mecanistic este caracterizat printr-o ierarhie clara şi bine dezvoltată, cu delimitari rigide între posturi, cu autoritate şi responsabilitate precisă. Sistemul organic are o structură cu o formalizare mai redusă, care permite un grad sporit de participare a membrilor săi şi o flexibilitate accentuată. Organizaţiile de succes tind să adopte primul sistem dacă operează într-o industrie matura şi stabilă şi pe cel de-al doilea dacă operează în industrii dinamice sau în formare. Sugerarea unei structuri se face nu numai pentru o anumită strategie, ci şi pentru un context specific al factori interni sau externi, pentru un anumit stadiu de dezvoltare a firmei sau pentru o abordare antreprenoriala la nivelul organizatiei. O prima corelatie ar fi urmatoarea (Galbraith si Kazanijan, 1986): – Organizaţiile bazate pe o singura afacere dominanta (produs, consumator etc.) într-o singura industrie ar trebui structurate pe baze funcţionale. – Organizatiile cu o diversificare concentrica ar trebui structurate pe baze divizionale. – Organizatiile cu o diversificare conglomerata ar trebui structurate sub forma unui holding.
Manager general 10
Producţie
Marketing
Finanţe
Personal
Structura organizatorica a S.C,,ART-INVEST-GROUP,, S.R.L . fig. 1 Structura organizatorica aleasă pentru afacerea preconizata este structura de tip funţională . Aceasta se caracterizează: compartimentarea se face pe baza omogenitatii activităţilor (sarcinilor) ce sunt îndeplinite în cadrul unei categorii de posturi cu utilizarea unor tehnologii sau calificări înrudite. Activitătile sunt grupate în funcţii, cum sunt producţia, marketingul, finanţe, personal, care apoi sunt subdivizate pe acelas principiu. Spre exemplu, compartimentul marketing poate fi subdivizat pentru vanzări, publicitate şi cercetări de marketing. Structura este caracteristică organizaţiilor mici şi mijlocii, dar este preferată şi de organizaţiile mari care operează într-un mediu stabil sau care sunt concentrate asupra unui număr redus de produse sau segmente strategice, în care avantajul competiţoinal se bazează pe specializarea funcţională. Avantaje în utilizarea unei astfel de structuri:
- contact direct cu toate compartimentele –
mecanisme de control simple
–
responsabilitaţi clare
–
eficienţă prin specializarea
–
decizie strategica centralizată
–
minimizarea suprapunerilor funcţionale
–
concurenţă a obiectivelor.
1.4 Prezentarea firmei S.C.”ART-INVEST-GROUP” SRL este o societate cu capital exclusiv privat. Societatea are
sediul în or.Orhei, str.V.Lupu,nr 17, fiind înregistrata la Registrul Comerţului cu nr.10458695236. Activitatea de baza prevazută de statut: confecţionarea şi comercializarea articolelor vestimentare.
Tabelul 1.1. - Date privind organizaţia 11
Denumirea întreprinderii
Numărul de înregistrare
Societatea Comercială „ART-INVEST-GROUP ” S.R.L. 10458695236
Organul de înregistrare
Camera de Înregistrări de Stat
telefon
+/373 235/2-37-48
fax
+/373 235/ 2-35-01
2. Piaţa 2.1 Definirea pieţei 12
În mecanizmul de funcţionare a unei economii moderne piaţa ocupă un loc esenţial determinînd într-o proporţie însemnată deciziile şi comportamentele agenţilor economici. Categorie a economiei de schimb, în accepţiunea cea mai frecventă, piaţa desemnează un ansamblu coerent, un sistem sau o reţea de relaţii de vînzare cumpărare între părţi contractante care sînt pe de o parte, unite prin legături de interdependenţă şi, pe de altă parte se află în rapoturi de opoziţie. Participanţii la aceste relaţii sînt producatorii de bunuri şi servicii, ofertanţii de factori de producţie şi consumatorii, care reprezintă aşa cum aprecia J.K.Galbraith şi W.Salinger, ’’Centri distincţi de decizie, care se opun unul altuia prin urmărirea propriului interes, dar sînt legaţi în acelaşi timp printr-o solidaritate funcţională’’. În acelaşi timp, piaţa este privită de mulţi economişti drept un mecanizm complex care cuprinde, în principal, cererea şi oferta, concurenţa, preţurile, şi altele, care reglementează economică, care acţionează asupra diviziunii muncii şi la schimbul de activităţi, după cum arată F.von Hayek ’’piaţa apare pentru agenţii participanţi la schimb ca o ’’ameninţare’’, ca o ’’forţă arbitrară’’ care le determină preţul şi implică venitul şi pe care ei caută să o influenţeze sau să o controleze’’. Situaţia lor economică şi nu numai aceasta depinde de piaţă şi în primul rînd de ceea ce se petrece pe piaţă. În Republica Moldova industria usoară este o ramură ce se dezvoltă şi funcţionează în ritm satisfăcător. Unul din sectoarele principale ale industriei uşoare este fabricarea articolelor de vestimentaţie (articole tricotate, confecţii). Piaţa întreprinderilor industriale este în creştere, aceasta ne dovedeste faptul că volumul
producţiei industriale în Republica Moldova a crescut comparativ ianuarie 2006 faţă de ianuarie 2005 cu 12%.(Anexa) Analizânt situatia existenta la momentul actual în ceea ce priveste întreprinderile care activează în Rep. Moldova am ajuns la concluzia ca 95% produc pentru export, şi anume activeaza prin sistemul lohn. Aceasta se datorează în mare măsură avantajelor de care bineficiază activând prin acest sistem, aceste avantaje sunt: - asigurarea în realizarea mărfii; - lipsa problemelor ce apar la procurarea materiei prime; - achitarea plăţilor pentru marfa în termenii precizaţi; ceea ce constituie un element principal şi dă posibilitatea de achitare şi firmei cu personalul şi alte cheltuieli ce sunt calculate lunar, cu alte cuvinte lipsesc problemele ce ţin de întrebarile: Unde se va realiza marfa? Pentru cine producem? Care sunt cerinţele consumatorilor? Însă activănd astfel, aceste întreprinderi sunt supuse unor riscuri.
13
Dupa cum ştim orce organizatie este afectată, într-o masura mai mare sau mai mică, de modificările a ceea ce denumim mediul înconjurator sau extern , anumiţi factori ai acestui mediu pot influienţa şi activitatea acestor întreprinderi, acesti factori fiind politico-legali,economici, socio-culturali. Factorii politico-legali pot influienta activitatea oricarei intreprinderi ce activeaza în sistemul lohn prin impunerea unor reglimentari ce pot fi legate de import-export a unor mărfuri, mai ales ca majoritatea acestor întreprinderi au contracte incheeate numai cu una din firmele straine, sau ţări, factorii economici influienteaza economia unei ţări care poate influienţa şi puterea de cumparare. Activănd în acest sistem partenerii internationali ce au incheeate contracte cu întreprinderile din Moldova de asemenea au un avantaj considerabil, aici este ieftină forţa de munca, calitatea de producere foarte bună, fapt ce îi determină să colaboreze anume cu întreprinderile din Rep. Moldova. În ceea ce priveste piaţa de desfacere a articolelor vestimentare menţionam urmatoarele: În Rep. Moldova se observă o ofertă deosebit de mare de marfuri industriale şi anume vestimentare aceasta se datorează în mare masură patrunderii pe piaţă a mărfurilor unor, ţări precum sunt Turcia, China. Anume aceste mărfuri penetreaza piaţa de azi a Rep. Moldova. Facănd o caracteristică a acestor mărfuri putem spune că sunt de o calitate inferioara celor autohtone, însa ca preţ sunt mai avantajoase ceea ce determina consumatorul să le procure. Producătorii autohtoni nu pot face faţă concurenţei mari ce persistă pe piaţă, datorită preţului mai mic a produselor importate, unui sortiment foarte mare a produselor oferite de catre importatori, şi se orientează spre export. Circa 80% din populatia Republicii Moldova nu pun accent pe calitate procurand un produs, acestia analizează aspectul exterior a produsului, punând un mare accent pe preţ, dar creşte şi numărul celor consumatori, care au cerinte exigente faţă de produsul pe care doreşte să-l procure, care pun un mare accent pe calitate, marca, imaginea firmei producătoare, aceasta datorandu-se creşterii puterei de cumparare, care la randul ei se datorează aducerii în tara de valuta de catre cei care lucreaza peste hotare. Anume la acest grup de consumatori se va orienta produsele noastre, acestea reprezinta în general adolescentele şi doamnele în vărstă de 40-55 ani. Cu scopul de a ne promova produsele şi pe piaţa internaţională, analizăm şi piaţa internaţională şi anume a Romaniei, unde persistă o situatie similară, având în vedere că sa înregistrat o crestere semnificativă privind exportul în ultimii ani, în prezent 84% din producţie se exportă, iar 16% din productie este destinată consumului intern ceea ce este foarte puţin având în vedere numărul mare de populatie şi puterea mare de cumparare.
14
Fig 1. Evolutia destinatiei produselor Întreprinderea are ca scop penetrarea pieţei de articole vestimentare a ţării învecinate, crearea imaginii firmei pe piaţa internaţională aceasta fiind un element important într-o afacere. Aici deasemenea ne v-om concentra pe acelas grup de consumatori adolescente şi doamne în varstă de 40-55 ani. Piaţa ţintă în Romania o va constitui zona de nord şi anume ne v-om axa pe oraşele Cluj Napoca, Satu –Mare, Baia-Mare, acestea fiind oraşe cu un număr mare de populaţie, o zona unde sunt amplasate numeroase institutii de invatamant, publice şi o mare zona comerciala. Consumâtorii potenţiali îi constituie studentii care vin în oraş din toate judeţele, pentru aşi continua studiile. Un argument pentru alegerea anume acestei zone este puterea mare de cumparare ce se datoreaza venitului pe care îl au majoritatea muncind peste hotare.
2.2 Analiza SWOT a industriei confecţiilor de îmbrăcăminte Puncte tari: • realizează produse competitive în raport preţ/calitate, pentru piaţa externă destinate necesităţilor vitale şi de modă ale populaţiei; • are tradiţie îndelungată în producţia şi comerţul cu astfel de produse pe piaţa internă şi externă; • deţine o forţă de muncă stabilă şi bine instruită care se poate specializa într-o perioadă scurtă şi cu costuri reduse; • are perspective reale de a creşte exportul de confecţii textile şi pe alte noi pieţe; • dispune de utilaje şi instalaţii relativ performante în majoritatea Sub-sectoarelor confecţii şi tricotaje; • necesită costuri relativ mici faţă de alte ramuri industriale pentru modernizări, retehnologizări şi înfiinţări de întreprinderi mici şi mijlocii; • costul redus pentru crearea unui loc de muncă în confecţii 15
• capacitate mare de adaptare la cerinţele pieţei; • are capacitatea de a-şi susţine importurile, creând un excedent valutar pentru alte necesităţi ale economiei.
Puncte slabe: • rămânerea în urmă din punct de vedere tehnic şi tehnologic a sectoarelor primare de produse textile (pondere încă mare de utilaje şi tehnologii neperformante) • orientare întârziată a noilor I.M.M- uri către produse mai complexe şi pentru segmentul superior al pieţei; • nume de marcă interne fără forţă sau în curs de formare; • informaţii limitate ale I.M.M- urilor despre pieţele externe şi despre produsele destinate segmentului superior de piaţă; • accesul dificil la sursele de finanţare; • insuficienţa fondurilor de investiţii şi a fondurilor necesare achiziţionării resurselor materiale; • comunicarea greoaie a agenţilor economici ca urmare a accesului dificil la infrastructura de comunicaţii (costuri ridicate); • lipsa reţelelor proprii de desfacere şi a cooperării interne pe orizontală; • neîncadrarea în totalitate în standardele internaţionale privind protecţia mediului, în special în sub-sectoarele finisaje textile şi argăsitorii care au un impact negativ asupra mediului. Oportunităţi: • de-localizarea producţiei textile-confecţii din ţările dezvoltate în ţările în curs de dezvoltare; • existenţa unui mediu concurenţial real datorită numărului mare de agenţi economici de profil. Firmele româneşti de confecţii care au produse şi servicii exportabile au noi oportunităţi de a deservi pieţele europene, dar vor trebui să investească în a învăţa cum să profite de aceste oportunităţi. Firmele care au produse şi servicii ce nu pot fi valorificate la export pot doar să investigheze tendinţele din ţările vecine care au o experienţă mai mare în privatizare, liberalizare şi globalizare şi să testeze selectiv introducerea inovaţiilor în Moldova. Firmele care nu sunt competitive vor trebui să-şi adune resursele umane, de capital şi organizaţionale şi să migreze spre alte segmente de piaţă sau chiar industrii. • dezvoltarea asociaţiilor de afaceri, care lucrând împreună cu Guvernul Republicii Moldova, să poată dezvolta comerţul internaţional şi legăturile investiţionale pentru a căpăta acces la pieţe şi tehnologii. Această acţiune necesită însă o mai bună comunicare şi cooperare între sectorul privat şi sectorul public. Acţiunile aşteptate de către unităţile economice de la Guvern sunt este crearea unui Consiliu a tuturor antreprenorilor din această sferă a industriei care faciliteze: • sprijin pentru instituţionalizarea dialogului dintre sectoarele privat şi public identificând preocupările prioritare; 16
• analize anuale ale I.M.M- urilor şi înlăturarea sistematică a constrângerilor birocratice la constituirea companiilor şi a activităţilor antreprenoriale; • cooperare cu Guvernul la negocierea accesului pe pieţele externe în condiţii avantajoase. Consiliul ar funcţiona prin asociaţiile de afaceri existente şi institutele de cercetare dar nu ar încerca să le dubleze. Ar trebui mai curând să continue cercetarea făcută deja în privinţa competitivităţii moldoveneşti, politicii de reformă şi grupărilor de ramură decât să reia cercetarea de la capăt. Accentul ar trebui pus pe acţiune mai mult decât pe studiu, precum şi pe crearea unui ciclu automat de cooperare a sectoarelor privat şi public pentru implementarea schimbării
Generalităţi׃ • o concurenţă puternică din partea importurilor ilegale de produse textile şi îmbrăcăminte; • sistemul bancar din Moldova este încă slab, cu un nivel scăzut de intermediere, costuri mari de capital, o lipsă acută de disciplină financiară şi o slabă alocare de fonduri pentru credite, deşi sectorul bancar a trecut printr-o reformă; • corupţia şi procedurile lipsite de transparenţă diminuează competitivitatea Republicii precum şi atractivitatea ei ca destinaţie investiţională; • lipsa diferenţierii produselor; • costuri relativ ridicate ale transportului datorită insuficientei infrastructuri a Moldovei; • lipsa unor companii individuale puternice deschizătoare de drum şi lideri ai schimbărilor tehnologice şi ai modernizării proceselor în industrie; • din procesul de elaborare a politicii Guvernului lipseşte consultarea sectorului privat, iar politicile nu reuşesc să reflecte preocupările sectorului privat şi asta îi diminuează competitivitatea; • lipsa comunicării între guvern şi diverşi membri ai societăţii civile ceea ce face ca organizaţiile neguvernamentale să aibă doar un impact marginal în influenţarea politicii sociale şi economice; • lipsa coordonării/colaborării în cadrul industriei de confecţii pe linia implementării strategiilor de dezvoltare a acestei ramuri; • lipsa informaţiilor vizând specificul pieţelor externe cu implicaţii asupra IMM-urilor. • lipsa coordonării/colaborării în cadrul industriei de confecţii pe linia implementării strategiilor de dezvoltare a acestei ramuri; • lipsa informaţiilor vizând specificul pieţelor externe cu implicaţii asupra IMM-urilor.
2.3 Concurenţii 17
Principalele grupuri de concurenţi sunt:
Magazinele de elită orientate pe anumite stiluri ca : elegante, sport, pentru tineret. În aceste unităţi comerciale se practică un regim de preţuri destul de ridicate faţă coşul mediu de consum pe republică. În aceste unităţi comerciale se practică o politică de produse calitative de la diverşi producători de renume mondial.(„Puma”, „Adidas”, „United colors of Benetton”etc.) Aceste articole se bucură de succes în general de persoanele cu un nivel înalt de venituri şi în rândurile oaspeţilor ţării. Centrele comerciale unde sunt expuse confecţiile diferitor producători cu un renume mai mic. Centrele de comercializare sunt : „Gemenii”, „UNIC”, „Sun-Sity”, „ELAT”, „METRO”. Produsele comercializate în aceste unităţi sunt de o varietate foarte mare, cu o tendinţă spre calitate, însă adesea se pot întâlni chiar şi produse contrafăcute de o calitate ce lasă de dorit, preţurile etalate la produsele în vânzare având în vedere cheltuielile de realizare şi promovare sunt foarte înalte ceea ce face ca consumatorul să nu îşi permită un consum mare de articole adesea acceptând să meargă în piaţă. Pieţele, grupul de concurenţi care au şi cea mai mare cotă de vânzări. Aici de acum se observă o dezvoltare în general cantitativă de produse în marea lor majoritate sunt contrafăcute sub numele a unor branduri internaţionale mari, adesea aceste confecţii nici măcar nu corespund normelor calitative igienice. Produsele oferite de catre S.C.’’ART-INVEST-GROUP”S.R.L. sunt într-un sortiment mare, confectionate în corespundere cu moda şi ţinând seama de cerintele consumatorului. Comparativ cu cele existente pe piaţă aceste produse sunt superioare ca calitate, aspect exterior fiind la un preţ mai redus ca cele a concurenţilor ceea ce va determina consumatorul să procure anume aceste produse. Necesităţile consumâtorilor diferă. Volumul şi structura necesităţilor depind de mai multe circumstanţe: nivelul de dezvoltare economică a ţării, tradiţiile naţionale, cultura consumului, condiţiile climaterice şi geografice etc. Toţi cumpărătorii pot fi grupaţi conform unor caracteristici comune din punct de vedere al structurii consumului. Împărţirea cumpărătorilor după un anumit criteriu în grupuri aparte care reacţionează într-un mod specific la activitatea de marketing şi se numeşte segmentarea pieţii Segmentarea, ca unul din elementele strategiei de marketing, împarte o anumită piaţă sau o colectivitate de cumpărători în segmente aparte sau în grupuri după anumite criterii stabilite.
2.4 Cerinţe impuse faţă de segmentarea pieţei
18
1. Segmentul de piaţă trebuie să fie măsurabil, adică el poate fi identificat în baza informaţiei accesibile şi a metodelor de analită accesibile. 2. Segmentul trebuie să se caracterizeze printr-o anumită stabilitate a indicatorilor. 3. Segmentul de piaţă trebuie să ia în consideraţie dependenţa dintre unele caracteristici ale tradiţiilor naţionale ale cumpărătorilor, ale pieţelor naţionale şi comportamentul clienţilor, particularităţile cererii şi a preferinţelor. 4. Segmentul de piaţă care va fi selectat va trebui să aibă o capacitate destul de mare şi stabil. 5. Segmentul de piaţă trebuie să contribuie la creşterea volumului, la sporirea profitului, să stimuleze dezvoltarea ulterioară a fabricării produselor. Reuşita segmentării pieţii va depinde de o serie de cauze: -
de gradul de deosebire de consumatori;
-
de asemănarea necesităţilor consumatorilor grupaţi în unul şi acelaşi segment;
-
de posibilităţile firmei de a identifica caracteristicile şi exigenţile consumatorilor la elaborarea politicii de produs;
-
de dimensiunea segmentului care va permite să fie garantată comercializarea produselor şi acoperirea cheltuielilor;
-
de organizarea canalelor de legături reciproce cu grupurile concrete de consumatori;
Segmentarea pieţii va da posibilitate de a modifica caracteristicile calitative ale produselor conform exigenţilor diferitelor grupuri de consumatori, de a argumenta publicitatea şi comercializarea produselor de nomenclatură corespunzătoare.
2.5 Etapele segmentării pieţei Segmentarea pieţii se va desfăşura în următoarele etape: - Se va evalua situaţia demografică şi se va elabora pronosticul tendinţelor demografice; - Se va studia grupuri de consumatori; - Se va localiza segmentul, preciza alegerea lui. În procesul de segmentare se ţine cont de trei grupuri de factori: geografici, demografici, psihografici şi în baza lor se relevă modificările imediate ale necesităţilor consumatorilor. Factorul geografic – se iau în consideraţie condiţiile climaterice, nord, sud, oraş, localitatea sătească, tradiţii locale. Factorul demografic – legat de structura de vîrstă, sex, situaţia familiară, de mărimea veniturilor, de instruire, de statutul profesional ş.a. Factorul psihografic – condiţionează comportamentul specific al cumpărătorilor, motivaţia lor la alegerea unui oarecare produs. La ei se referă stilul de viaţă, caracteristicile personale ale consumătorului, scopul urmărit de cumpărător, frecvenţa folosirii produselor, 19
gradul de informare şi de disponibilitate de a cumpăra produsul, deosebirile în reacţia cumpărătorului la elementele complexului şi programului de marketing (calitatea şi preţul produsului, serviciile, publicitatea, locul şi modalitatea de comercializare). Potenţialii consumatori a produselor preconizate spre realizare va fi populaţia Republicii Moldova. Reieşind din datele Departamentului Statistică şi Sociologie al Republicii Moldova (Nota informativă Nr. 06-01/06, paj.4 Anexa 1) cu privire la numărul de locuitori ai Republicii Moldova. Ne vom baza pe aceste informaţii la elaborarea caracteristicilor segmentelor de piaţă. Tabelul 2.3 1- Segmentarea pieţei
Indicii 1 Geografic
Demografic Sex Vîrsta Nivelul venitului
Segmentarea tipică 2 Republica (fără Transnistria şi mun. Bender) Urban Rural Masculin Fiminin Bărbaţi 15-60 Femei 15-60 Bărbaţi scăzut mediu înalt Femei scăzut mediu înalt
Alegerea segmentului 3
Numărul de purtători potenţiali (mii persoane) 4 2916,7
+ +
1236,7 1680,1
+ + +
1374 1542,7 1001,6 1243,7 300,48 400,6 300,4
+ + +
373,11 621,85 248,74
20
Segmentarea pieţii după criteriul geografic
Segmentarea pieţii după criter demog rafic (se x)
Urban Rural
Bărbaţi Femei
Segmentarea pieţii conform nivelului venitului (femei)
scăzut mediu înalt
2.6 Elaborarea programei de producţie Programa de producţie al întreprinderii reprezintă planul de fabricaţie şi comercializare a producţiei în expresie naturală şi valorică pentru o perioadă dată. Programul de producţie include volumele producţiei planificate prin fabricare, care sunt detreminate de mai mulţi factori, în primul rînd de capacitatea de producţie a firmei şi de cerinţele pieţei în diferite tipuri de producţie. Deaceea la elaborarea programei de fabricaţie trebuie cunoscută capacitatea de absorbţie a pieţei. Aceasta va însemna calcularea cantităţii de produse textile în bucăţi, sau în valoare, care va putea fi asimilată de o piaţă concretă, de obicei pe perioada unui an. - Numărul de populaţie, care sunt purtătorii potenţiali ai produselor proiectate; - Normele raţionale de purtare pentru o persoană (capacitatea de cumpărare a populaţiei). Necesitatea de produse se calculează conform formulei: N=N p· N1 pers. Unde: N – necesitatea programată în produse, buc.; N p – numărul de purtători potenţiali ai produselor proiectate; N1 pers. – norme raţionale de purtare pentru o persoană. La determinarea volumului de vînzări se va ţine cont de acea cantitate de produse textile analoge, care la momentul actual există pe piaţă.
21
Ştiind numărul de purtători potenţiali pentru produsele proiectate pentru fabricaţie şi necesitatea în confecţii de tipul dat, se determină necesitatea totală în produse de tipul dat, şi cota parte a firmei pe piaţă luând în consideraţie concurenţii, care va constitui 20%. Tabelul 3 – Calculul necesităţii în produse de îmbrăcăminte.
Nr. crt.
Tipul produsului
1 1
2 Costum pentru femei
2
Costum pentru adolescente Pantalon pentru femei
159,9
0,7
111,93
22,386
908
1,2
1089,6
21792
4
Pantalon pentru adolescente
159,9
1,1
175,89
35,178
5
Fustă pentru femei
908
1,5
1362
272,4
6
Fustă pentru adolescente
159,9
2,8
447,72
89,544
7
Jachetă pentru femei
908
0,6
544,8
108,96
8
Jachetă pentru adolescente
159,9
0,6
95,94
19,188
9
Bluză pentru femei
908
2
1816
363.2
10
Bluză pentru adolescente
159,9
2,3
367,77
73,554
11
Pardesiu pentru femei
908
0,3
272,4
5,48
12
Rochie pentru femei
908
2
1816
363,2
13
Rochie pentru adolescente
159,9
3
479,7
95,94
3
Numărul de Necesitatea în Necesitatea populaţie produse pentru o totală în care poartă persoană, buc. produse tipul dat de pentru tipul produs, dat, mii buc. mii/pers. 3 4 5 908 0,7 635,6
Volumul de vînzări luînd în consideraţie concurenţii, buc. 6 127,12
22
Tabelul 4 – Programa de fabricaţie Anul 2007 . t r c . r N
1
Sortiment
Costum pentru femei 2 Costum pentru adolescente 3 Pantalon pentru femei 4 Pantalon pentru adolescente 5 Fustă pentru femei 6 Fustă pentru adolescente 7 Jachetă pentru femei 8 Jachetă pentru adolescente 9 Bluză pentru femei 10 Bluză pentru adolescente 11 Pardesiu pentru femei 12 Rochie pentru femei 13 Rochie pentru adolescente Anul 2008 1 Costum pentru femei 2 Costum pentru adolescente 3 Pantalon pentru femei 4 Pantalon pentru adolescente 5 Fustă pentru femei 6 Fustă pentru adolescente 7 Jachetă pentru femei 8 Jachetă pentru adolescente
Numărul de executori în linia tehnologică, N
Cheltuieli de timp la confecţ. în sec. de cusut Tore
Productivita te produs. Proiectate în buc/om
29
2,31
3,4
96,9
20
1938
29
2,31
3,4
96,9
20
1938
29
1,0
8
232
30
6960
29
1,0
8
232
30
6960
29
0,40
20
580
30
17400
29
0,40
20
580
15
8700
29
1,09
7,3
211,7
20
4234
29
1,09
7,3
211,7
12
4234
29
0,43
18,6
539,4
25
13485
29
0,43
18,6
539,4
15
8091
29
2,20
3,6
104,4
15
1566
29
1,0
8
232
12
2784
29
1,0
8
232
10
2320
29
1,81
3,6
104
20
2080
29
1,81
3,6
104
20
2080
29
0,55
8,7
252
30
7560
29
0,55
8,7
252
30
7560
29
0,35
20,7
600
30
18000
29
0,35
20,7
600
15
9000
29
1,03
8
232
20
4640
29
1,03
8
232
12
2784
PM
Capacitate a în zi, Mzi
Numărul de zile în care se produce produsul, Di
Capacitatea anuală, bucăţi Man
23
9
Bluză pentru femei 10 Bluză pentru adolescente 11 Pardesiu pentru femei 12 Rochie pentru femei 13 Rochie pentru adolescente Anul 2009 . t r c . r N
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13
Sortiment
Costum pentru femei Costum pentru adolescente Pantalon pentru femei Pantalon pentru adolescente Fustă pentru femei Fustă pentru adolescente Jachetă pentru femei Jachetă pentru adolescente Bluză pentru femei Bluză pentru adolescente Pardesiu pentru femei Rochie pentru femei Rochie pentru adolescente
29
0,40
19
551
25
13775
29
0,40
19
551
15
8265
29
2,15
4
116
15
26100
29
0,55
8,7
252
12
3024
29
0,55
8,7
252
10
252
Numărul de executori în linia tehnologică, N
Cheltuieli de timp la confecţ. în sec. de cusut Tore
Productivitate Capacitatea Numărul de produs. în zi, zile în care Proiectate în se produce buc/om produsul, Mzi Di PM
32
1,81
3,6
115
20
2300
32
1,81
3,6
115
20
2300
32
0,55
8,7
278
30
8340
32
0,55
8,7
278
30
8340
32
0,35
20,7
662
30
19860
32
0,35
20,7
662
15
9960
32
1,03
8
256
20
5120
32
1,03
8
256
12
3072
32
0,40
19
608
25
15200
32
0,40
19
608
15
9120
32
2,15
4
128
15
1920
32
0,55
8,7
278
12
3336
32
0,55
8,7
227
10
2780
Capacitatea anuală, bucăţi
Man
24
3. Planul de marketing 3.1 Definirea mediului de marketing Întreprinderea va activa în cadrul şi sub influienţa mediului din care face parte. Deoarece el apare ca o sumă de ,,opurtunităţi şi obstacole”, rezultă că performanţele firmei vor depinde, pe de o parte, de măsura cunoaşterii fizionomiei şi mecanismului său de funcţionare, iar pe de altă parte, de capacitatea şi perceperea sa de a fructifica opurtunităţile şi de a se adapta continuu funcţionării sale. Caracteristica esenţială a mediului de marketing al întreprinderii constă în caracterul său deosebit de dinamic, de aceea, evaluarea cît mai corectă a evoluţiei lui determină întreaga activitate de marketing şi performanţele firmei. Micromediul întreprinderii este ansamblul relaţiilor dezvoltate de agenţii economici cu care firma întră în legătură directă. Forţele care activează în micromediul întreprinderii sunt: furnizorii, concurenţa, intermediarii, clientela, organismele publice. Furnizorii sunt producătorii, întreprinderile şi persoanele fizice care asigură firma cu resurse materiale necesare pentru producerea mărfurilor concrete. În cazul nostru principalii furnizori cu care întreprinderea va fi mereu în contact sunt cei de materii prime şi accesorii. În marea lor majoritate ei vor fi de peste hotarele Republicii ce într-o oarecare măsură va îngreuna procesul de furnizare cu materii prime din cauza factorilor variabili ce sunt tipici pentru economia de la acest moment ei sunt preţul şi calitatea. Întreprinderile cu care vom colabora în privinţa prestării de materii prime vor fi contractate respectiv având o baza juridică prin care în caz de nerespectare a termenelor de livrare a produselor se pot necesita despăgubiri băneşti a contravalorii pierderilor. Pe cât va fi de posibil, întreprinderea va încerca să se asigure de aceste riscuri, astfel ca aprovizionarea cu materii prime să se programeze cu ceva timp înainte de a pune în flux modelul confecţionat din materialul respectiv. Astfel se vor reduce considerabil unele divergenţe ce pot apărea, şi se va respecta graficul de furnizare a producţiei. Preţul oferit de furnizori la rândul lui este un element care poate obliga ridicarea preţurilor la produsele finite astfel una din sarcinile managerului comercial va fi negocierea şi găsirea furnizorilor cu preţurile cele mai reduse de pe piaţa produselor necesare întreprinderii respectiv cu un nivel de calitate ridicat. Intermediarii sunt agenţii economici care ajută firma în promovarea şi realizarea şi distribuirea mărfii către clienţi. În cazul nostru principalii intermediari sunt firmele care se vor ocupa de realizarea articolelor confecţionate, acestea v-or fi persoane fizice care activiză în punctele comerciale mari şi direcţia acestor centre cu care întreprinderea va avea relaţii legate de promovarea mărfurilor prin amplasarea de placate, informarea asupra reducerilor, organizarea de defileuri şi alte măsuri legate de activitatea de promovare a întreprinderii, cu care v-om colabora 25
prin intermediul contractelor. Intermediarii în general nu reprezintă un factor de risc deoarece activitatea lor este vital dependentă de Societatea cu care colaborează. Preţurile sunt influenţate în general de factorii externi precum inflaţia sau majorarea unor servicii, respectiv în cazul apariţiei unui astfel de factor produsul îşi va majora preţul din ambele părţi. În cazul intermediarilor cu care va colabora întreprinderea S.C.” ART-INVEST-GROUP”S.R.L. se vor efectua contracte în care se va mentiona că firmele ce va comercializa produsele de vestimentaţie produse de firma data va primi un procent fix din vănzări care va fi stabilit la încheerea contractului. Astfel Societatea Comercială va putea manipula însăşi preţurile asta făcând parte din politica de preţ. Concurenţii
reprezintă firme ce produc bunuri materiale similare. Competitorii se
deosebesc între ei după rolul pe care îl joacă cu consumatorii. Concurenţii la rândul lor privind din alt punct de vedere nu joacă mereu un rol negativ în activitatea comercială a întreprinderii. Unul din avantajele pe care ne este oferit de către concurenţii de pe piaţă este capacitatea consumatorului de percepere de a face diferenţe între produsele ce i se ofera pe piaţă, respectiv acesta este un stimul destul de important, având în vedere că în Republica Moldova marea majoritate a confecţiilor sunt importate acestea fiind de o calitate foarte proasta, astfel producând produse calitative putem deveni lider pe piaţă. În mod normal concurenţa joacă un rol foarte important în activitatea de zi cu zi a întreprinderii şi este necesar de a fi mereu informaţi de noile mărci apărute pe piaţă, de strategiile comerciale implementate de ei, de promoţiile şi reducerile organizate. Concurenţii actuali având în vedere întreprinderile autohtone nu prezintă nici un obstacol pentru întreprindere, deoarece în marea lor parte acestea produc pentru export, din punct de vedere a concurenţei marfurilor ce sunt comercializate, oferite pe piaţa internă există concurenţă aceasta o v-om îndepărta utilizând mixul de marketing. Conceptul de marketing – mix desemnează orientarea activităţii de marketing în funcţie de resursele de care dispune această şi de condiţiile ce se manifestă pe piaţă prin combinarea într-un tot unitar, coerent, sub forma unor programe, a patru componente, cei patru ”P” – produs, preţ, promovare, plasament. Structura mixului de marketing este următoarea: produsul înglobează calitatea, modelul, ambalajul, marca, designul; preţul include stabilirea nivelurilor de preţuri în diferite etape ale vieţei produsului, structura preţului; plasament prevede canalele de distribuţie, logistica, nivelurile stocurilor; promovarea se realizează prin publicitate, merchandising, relaţii publice, prezentări de colecţii noi. Calitatea mixului modern de marketing depinde de capacitatea de a adapta întreprinderile le elementele externe din mediul ambiant, de capacitatea de a anticipa direcţia şi intensitatea 26
schimbărilor, de a folosi cu o finalitate maximă resursele interne de care dispun, pentru a face faţă atăt mutaţiilor survenite în structura cererii consumatorilor căt şi a comportamentului actual şi previzibil al concurenţei. Consumatorii ocupă un rol central în tematica studiilor de marketing şi reprezintă cel mai
important segment al micromediului firmei. Comsumatorii sau utilizatorii finali al produselor se pot împărţi în două categorii: consumatori care în condiţiile date cumpară şi utilizează produsele şi consumatori potenţiali sau nonconsumatori relativi, care au nevoie de produsul care li se adresează lor, dar datorita unor conditii subiective ori obiective, nu-l cumpără şi nu-l consumă. Pentru cercetarea comportamentului şi reacţiilor consumatorului ne vom conduce de un plan elaborat în acest scop: -
vom analiza lunar, trimestrial comenzile pentru a observa care sunt tendinţele atât din punct de vedere al cantităţilor cât şi valorilor aferente lor.
-
prin contactul direct cu consumatorii acesta stabilindu-se între personalul vânzător şi cumpărătorii, v-om afla dacă produsele noastre satisfac cerinţele/nevoile consumatorilor în sensul calităţii, preţului, caracteristicilor. Din acest punct de vedere personalul care vinde, acesta va constitui personalul firmelor prin intermediul carora v-om comercializa confecţiile, va fi instruit special privind modul în care trebuie prezentate produsele clienţilor( avantajele pe cere le oferă, materia primă folosită ş.a.). Astfel vom fi informaţi de situaţia existentă ceea ce ne dă posibilităţi de a perfecţiona
situaţia. Organismele publice reprezintă orice grup din lumea (financiară), din mediul de presă,
radio, TV, din consumatori care influenţează asupra capacităţii organizaţiei de a-şi atinge scopurile propuse. Respectivele organisme publice au o importanţă dublă în activitatea întreprinderilor deoarece nu sunt mereu benefice. Organismele publice media sunt unul din cei mai importanţi intermediari între producător şi public având ca scop final relaţia Societăţii Comerciale cu publicul informând sau amintind unele inovaţii sau reduceri implementate, însă în acelaşi timp prin intermediul surselor media pot fi date publicului şi informaţii discriminante în defavoarea întreprinderii care pot influenţa negativ asupra activităţii firmei, astfel de informaţii adesea sunt plasate intenţionat de către unele persoane care au ca scop final eliminarea mărcii date de pe piaţă în favoarea alteia. Având un contract de prestare a serviciilor de publicitate cu o sursă media oarecare radio, TV, presă ne putem asigura că cel puţin la acel post sau ziar riscul de antireclamă este mai mic. Organismele publice sunt mereu interesante să colaboreze cu agenţii economici pe perioade mai lungi astfel oferind reduceri considerabile şi asigurarea de către ei a unui profit pe termen lung.
27
O altă grupă a organismelor publice sunt băncile de fapt organismul care joacă un rol foarte important pentru orice unitate de comerţ sau producţie. Începând cu proiectarea întreprinderii şi ajungând la punctul cel mai înalt al activităţii sale antreprenorul mereu solicită ajutorul băncii pentru reutilare, stocuri, achitare de datorii către alţi creditori, s. a. Uneori de decizia băncii de a oferi un credit sau nu depinde însăşi succesul firmei, adesea ducând chiar la faliment. Respectiv achitarea în termenii stabiliţi a creditelor, şi loialitatea faţă de o bancă va face ca instituţia respectivă să exprime faţă de întreprinderea condusă încredere şi să ne acorde eventualele credite. Precum şi în cazul organismelor media şi băncile pot fi influenţate din exterior asupra unei creditări ce este de importanţă majoră asupra activităţii, dar după cum am specificat mai sus loialitatea şi respectarea normelor de creditare face ca instituţia respectivă financiară să se manifeste reciproc. Firma se va deschide cont în valută şi lei, pentru efectuarea plăţilor către furnizorii de materii prime, firmelor ce v-or colabora privind prestări servicii (transport) şi pentru încasarea sumelor din urma comercializării mărfii. Macromediul întreprinderii reprezintă ansamblul factorilor necontrolabili de către
întreprindere şi constituie o legătură de regulă indirectă, dar care acţionează asupra ei şi a agenţilor economici cu care aceasta se află în contact direct. Factorii principali de funcţionare a macromediului firmei sunt grupaţi în felul următor : mediul demografic, mediul economic, mediul tehnologic, mediul cultural. Mediul demografic este reprezentat de populaţie şi de structurile sale pe diferite criterii.
Un criteriu prin care acest mediu poate afecta activitatea economica a întreprinderii este deteriorarea situaţiei populaţiei, în urma majorării preţurilor la serviciile comunale, energie electrică, termică, etc. acest fenomen influenţează negativ capacitatea de cumpărare a populaţiei. Acest mediu este unul din cele mai importante şi are o influenţă directă asupra economiei şi realizării producţiei. În ultimul timp s-a simţit o stabilitate în inflaţia monedei naţionale şi menţinerea relativ constantă a preţurilor pentru întreţinere, facilitând astfel puterea de cumpărare a populaţiei. Mediul economic reprezintă suportul capacităţii de cumpărare a pieţei. Nivelul general al
capacităţii de cumpărare a populaţiei depinde de nivelul veniturilor băneşti, de preţuri, economii şi de accesibilitatea creditelor. Având în vedere ca fluxul de venituri din republică este foarte mare în paralel cu venitul pe locuitor al Republicii ne dăm bine seama că în sfera noastră de activitate precum şi în majoritatea industriilor, resursele principale băneşti provin de la persoanele emigrate. Persoanele din Republică care sunt plecate muncind la negru sau prin contracte de muncă transferă fonduri 28
destul de mari la patrie având în vedere că peste sunt plecate circa 800 mii persoane care au în mediu au salarii lunare de 900 $ lunar respectiv aduc un aport considerabil la dezvoltarea economiei naţionale. Accesibilitatea creditelor este un factor de asemenea foarte important pentru orice agent economic, însă în prezent mediul de creditare este încă la început şi antreprenorul nu se poate bucura de avantaje considerabile din cauza lipsei formei de creditare precum este lizingul care facilitează cu mult iniţierea şi dezvoltarea afacerilor, încă un minus în acest mediu este procentul ridicat al dobânzii care este în mediu de 17%. Mediul tehnico-ştiinţific. Descoperirile tehnico-ştiinţifice de obicei sunt admirate sau
condamnate de om, în dependenţă de influenţa lor asupra mediului. Unii factori ce aparţin de acest mediu sunt apariţia pe piaţa materiilor prime a unor tipuri de materii noi, a unor tehnologii de coasere sau de proiectare a hainelor mai performante cu un nivel de corespundere mai înalt, inovaţiile din domeniul tehnologic al utilajului de producţie care are o importanţă vitală asupra activităţii de producţie şi asupra capacităţii de concurare şi nivelul calitativ respectiv este foarte important de achiziţiona un utilaj mai performant de la începutul activităţii pentru a putea evita pe perioada viitorilor ani nevoia de a reutila secţia de producţie. Mediul cultural prevede devotamentul şi conservarea valorilor tradiţionale: respectarea
obiceiurilor, tradiţiilor, credinţei şi normelor de consum. Piaţa întreprinderii se referă la spaţiul unde ea este prezentă cu produsele sale, cu
prestigiul şi influienţa sa. Ea se defineşte prin gradul de pătrundere a produselor care intră în profilul de activitate în consum al firmei şi se măsoară prin cifra de afaceri efectiva sau potenţială. Fiecare întreprindere are un rol special în formarea pieţei globale, atât în calitate de vânzător al unor produse cât şi în calitate de cumpărător. În baza activităţii sale, întreprinderea selectează modalităţile de sporire a eficacităţii sale, şi de realizare a producţiei prin determinarea locului pe care îl va ocupa în cadrul pieţei naţionale şi internaţionale. Întreaga activitate de marketing este strâns legată de economia de piaţă şi de mecanismul funcţionării pieţei. Activitatea de marketing pe piaţă începe cu studierea conţinutului acesteia, verificându-se oportunitatea şi eficienţa tuturor activităţilor legate de obiectul tranzacţiei vânzare – cumpărare. Studiul de piaţa cuprinde totalitatea activităţilor sistematice concepute şi desfaşurate
pentru culegerea, înregistrsrea, prelucrarea, analiza şi interpretarea informaţiilor referitoare la fenomenele şi procesele pieţei în scopul formularii concluziilor necesare procesului managerial. Aceasta sugerează nivelul cererii şi a ofertei care in Rep.Moldova pe piaţa de comerţ actuală este la un vivel ridicat, nivelul preţurilor la fel este foarte mare. 29
Piaţa reprezintă o structură internă deosebit de complexă. Ea este formată dintr-o mare diversitate de consumatori, cu obiceiuri, gusturi, nevoi. Deaceia apare necesitatea de segmentare a pieţei, cu scopul de a ne adapta mai bine politica de marketing. Segmentarea pieţei – procesul de divizare a pieţei în anumite părţi (segmente, subgrupe),
cu nevoi şi preferinţe sociale, care diferă prin caracteristica cererii la marfă, precum şi prin reacţia la complexul de acţiuni de marketing. La baza segmentării se află necesitatea evidenţei depline a cerinţelor diverşilor consumatori. Criteriile de segmentare a pieţei de care ne vom conduce sunt: criteriul demografic şi criteriul de comportament . Criteriul demografic . Acest criteriu prevede împărţirea pieţei în grupuri de bază,
conforma variabilelor demografice, ca fiind populari factori de deosebire între grupurile de consumatori. Segmentul de bază căruia i se va orienta activitatea de producţie va fi femei şi adolescente cu vârsta între 16-55 ani. Segmentul la care mă refer este unul cu o putere de cumpărare foarte mare, şi este un consumator foarte activ de articole de vestimentaţie datorită tendinţelor de modă a tinerilor şi a zonei climaterice temperate care presupune o garderobă mare de articole pentru fiecare sezon. Criteriul de comportament prevede împărţirea cumpărătorilor privind fregvenţa
cumpărării, calitatea cerută. Frecvenţa de cumpărare a acestui segment de consumători este în general regulată, sezonier, actele de cumpărare fiind efectuate în general în dependenţă de apariţia de colecţii noi şi de campaniile de reduceri, calitatea cerută este optima un mare accent punînd pe aspectul exterior.
3.2 Strategii de marketing Pentru atingerea unui nivel competitiv vom elabora strategii care ne vor spori vânzările, acestea vor fi : - strategia penetrării pieţei, implimentată prin mărirea eforturilor de vânzare şi reclamă, - strategia dezvoltării pieţei, o vom obţine prin introducerea produselor existente pe noi pieţe, - strategia dezvoltării produsului, determinată prin suplimentarea produselor de pe pieţele existente, aceste produse v-or constitui modificări existente sau inovaţii, în dependenţă de evoluţia preferinţelor clienţilor. În acelaş scop vom implimenta şi strategia nişei. Aceasta se caracterizează prin concentrarea eforturilor asupra unui număr limitat de pieţe, în cazul nostru va fi o metodă optimă de cucerire a pieţei având în vedere capacitatea mica de producere. Totodată strategia nişei
30
reprezintă şi unele riscuri determinate de pericolul ca nişa de piaţă să nu fie suficient de mare pentru a fi profitabilă sau să se satureze. În scopul maximizării impactului produselor asupra consumatorului vom elabora şi implementa strategii de produs acestea vor fi determinate de: -
caracteristica produsului oferit, aspectul exterior, calitate, design,
-
ambalarea şi eticheta, care va fi bine gîndită având ca scop atragerea cumpărătorilor,
-
gama variată de produse, punând un mare accent pe inovaţie.
3.3 Politici de marketing 3.3.1 Politica de preţ
Stabilirea preţului depinde de : factorii interni care sunt – costul, marja de profit stabilită şi factorii externi - cererea, concurenţa, preţul pe care clienţii sunt dispuşi să-l plătească. Preţul se va stabili prin negocierea dintre producător şi clienţi, acestea fiind persoane juridice. Indiferent de gradul de unicitate al produsului, preţul său trebuie să fie acceptabil pentru clienţii potenţiali ai firmei. Scopul esenţial în stabilirea preţurilor îl constituie descoperirea acelei combinaţii de costuri privind preţul de vânzare şi volumul vânzărilor care va acoperi costurile variabile ale realizării unui produs şi va contribui la acoperirea costurilor fixe şi la obţinerea unui profit. Tehnica de determinare a preţurilor va fi cea de determinare a preţului de vânzare prin adăugarea unei cote marginale fixe la costuri (adaos). Folosind această metodă, întreprinderea va stabili un preţ format din costul materialelor directe, a muncii directe, cheltuielile de fabricaţie, costurile administrative şi de vânzare, plus o marjă de profit dorită, ţinând cont şi de preţurile existente pe piaţă. Politicile de preţ duse de către întreprindere vor fi: politica preţului orientat către concurenţi şi a preţului orientat după cerere. Strategia preţului orientat către cerere se caracterizează prin dependenţa preţului de
elasticitatea cererii, de comportamentul cumpărătorilor la variaţia preţului, de relaţiile preţcalitate şi preţ-ciclu de viaţă al produselor, precum şi de alte aspecte ale cererii. Strategia preţului orientat către concurenţi- se caracterizează prin stabilirea preţurilor în
dependenţă de a concurenţilor existenţi, dar totodată ţinând seama şi de costuri, astfel vom tinde să face cât mai dificilă compararea preţurilor prin diferenţierea unităţilor de măsură folosite, 31
diversificarea produselor cu ajutorul unor inovaţii minore. În cel de-al doilea rând v-om recurge la publicitate, care reprezintă o formă mai puţin vizibilă şi mai greu de emitat. Vom interpreta preţul astfel încât să ne asigure menţinerea cotei de piaţă pe măsură ce creşte concurenţa. Dacă un produsele v-or avea succes, concurenţii vor pătrunde pe piaţă, iar întreprinderea va trebui să facă eforturi pentru extinderea sau cel puţin menţinerea părţii sale de piaţă. Prin reevaluarea continuă a preţului produsului, coroborată cu folosirea unei reclame speciale şi a unor tehnici de promovare adecvate, partea de piaţă va putea fi nu numai menţinută, ci şi mărită. Evident, în stabilirea preţului pentru produs trebuie să acoperim costurile totale, dar deoarece întreprinderea va confecţiona o varietate mare de produse, preţul la unele produse ce vor avea o cerere mică vor fi reduse, iar la cele cu o cerere mare pe piaţă v-or fi mărite, astfel din contul lor se v-or acoperi pierderile provocate de reducerea costurilor. 3.3.2 Politica de produs
În cadrul mixului de marketing produsul ocupa locul central, deoarece el este cel ce satisface direct cerinţele de consum şi prin vănzarea lui se realizează legătura cu piaţa şi eficienţa economică a firmelor. Scopul esenţial al politicii de produs îl constituie crearea de bunuri care să corespundă
cerinţelor, preferinţelor consumatorilor şi să asigure un profit pe toată duratade viaţă a lor. Realizarea acestui obiectiv presupune abordarea produsului din perspectiva de marketing. Componentele principale ce definesc un produs în viziunea marketingului sunt: componentele corporale, acorporale, comunicaţiile privind produsul, imaginea produsului.
Componentele acorporale devin tot frecvent elemente hotărîtoare ale deciziei de cumpărare a produsului, deaceea producând confecţii textile vom pune un mare accent anume pe componentele acorporale, care sunt determinate de׃culoarea şi mărimea solicitată, designul şi stilul, calitatea şi aspectul suprafeţei materialului, eticheta, marca.
3.3.3 Politica promoţională
Obiectivele stabilite de firmă privind politica de promovare: -
stabilirea unei imagini a firmei,
-
creşterea vânzărilor,
-
informarea clienţilor asupra produselor şi îmbunătăţirilor aduse lor. Politica promoţională are scopul de a urmări nu numai vânzarea mărfurilor, dar să-l
convingă şi să-l îndrumeze pe consumator spre satisfacerea nevoilor sale raţionale. Această 32
politică trebuie să stimuleze, să dezvolte şi să orienteze nevoile consumatorilor. Structura activităţii promoţionale este: a) Publicitatea b) Promovarea vânzărilor c) Relaţiile cu publicul d) Utilizarea mărcilor e) Manifestări promoţionale
Publicitatea este un mijloc de comunicare în masă, cu caracter exclusiv comercial, care îmbină procesul de informare cu cel de convingere. Partea de bază a publicităţii este reclama ce este un mijloc de stimulare în politica promoţională. Reclama este o tehnică de comunicare, utilizată în politica promoţională. Ea include ansamblul acţiunilor ce au drept scop prezentarea unui mesaj contra plată de către un agent economic. Nu există reguli speciale de elaborare a mesajului unei reclame, însă se poate realiza un impact mai mare asupra clienţilor dacă se respectă următoarele principii: - Reclama trebuie să fie uşor de recunoscut. întreprinzătorul trebuie să proiecteze un mesaj cu un stil unic, care să reflecte imaginea firmei, întreprinzătorul trebuie să facă reclamă produselor şi serviciilor considerate de clienţi valoroase. - Reclama trebuie să transforme atributele produselor şi serviciilor în avantaje specifice consumatorului - economisirea banilor, realizarea unei sarcini dificile etc. - Localizarea reclamei trebuie să fie simplă. Designul nu trebuie să distragă atenţia de la mesajul reclamei. - Mesajul trebuie să fie uşor de înţeles, scurt, direct şi elaborat în jurul unei singure idei. - Managerul trebuie să ia în serios mesajul. în general, trebuie evitate glumele inserate în mesaj, pentru ca acesta să fie bine înţeles. - Managerul trebuie să proiecteze reclama în jurul unei tematici centrale. Nu trebuie comunicate prea multe idei într-o siflgură reclamă, iar fiecare reclamă trebuie să contribuie la tema generală a reclamei firmei. - Reclama trebuie să folosească ilustraţiile care completează produsele sau serviciile. Fotografiile sau desenele produselor sau serviciilor atrag adesea mai mult atenţia decât o simplă descriere. - Reclama trebuie să identifice cu claritate magazinul. Adresa magazinului, numărul de telefon şi regimul de lucru sunt elemente importante de reclamă. - Reclama trebuie să cuprindă preţul produsului (serviciilor). Micului între prinzător nu trebuie să-i fie frică să menţioneze preţul în reclamă, deoarece acesta este cel mai important 33
considerent pentru mulţi clienţi. - Reclama trebuie să fie sinceră, credibilă şi de bun gust.
Tipul de reclamă folosit va fi difuzarea publicităţii la radio ce se bucură de o destul de mare audienţă. Un avantaj al acestui mijloc de comunicare cu publicul este frecvenţa mai mare de reclamare şi posibilitatea de a efectua o serii de concursuri prin care se vor pune în joc diferite articole confecţionate de către întreprindere astfel aducând un important aport in relaţia mărcii cu publicul. Astfel de concursuri au ca scop reducerea surplusului de cheltuieli şi o mai mare informare a populaţiei. Cheltuielile pentru concursurile respective sunt în mediu câte 8 articole vestimentare lunar puse în joc cu o valoare medie de 200 lei = 1600 lei lunar, şi achitarea serviciilor către postul radio ce constitui de 1000 lei lunar, durata de difuzare fiind de o lună, total cheltuieli cu reclama radio - 2600lei. Cel mai folosit mijloc de informare actual este cel „Print” (media printată, tipărită). Punctul forte a fost pus asupra acestui segment deoarece este unul mult mai ieftin şi foarte eficient în cazul nostru, deoarece printre consumatorii potenţiali ai produselor confecţionate de întreprindere sunt şi adolescentele, persoane active ce se informează în mare din reviste, care în prezent sunt foarte multe şi au un preţ accceptabil. Înterprinderea va utiliza în vederea promovării produselor panouri pe care se vor amplasa mesaje publicitare: - panourile v-or fi amplasate în centrele comerciale prin intermediul carora se va realiza marfa, îndeosebi la vitrine, la intrarea în magazine. Aceste panouri vor reprezenta marca intreprinderii şi v-or oferi informatii despre firma în general, produsele oferite, reducerile organizate. Aceasta este o metoda avantajoasa pentru firma, deoarece cheltuielile privind acest mod de publicitate sunt suportate de magazin, aceasta sporind vânzările magazinului. Expoziţiile: Expoziţiile va oferi întreprinderii un prilej unic de a face reclamă destinată unui public avizat. Alegerea expoziţiei potrivite poate avea rezultate eficiente pentru întreprindere. Avantajele prezentării la expoziţii sunt următoarele: - Piaţa naturală. Expoziţiile aduc împreună cumpărătorii şi vânzătorii într-un loc unde produsele
pot
fi
explicate,
demonstrate
şi
mânuite,
scurtându-se
procesul de cumpărare. - Public preselectat. Expoziţiile atrag oamenii interesaţi de anumite bunuri şi servicii şi este foarte probabil ca ei să şi cumpere. - Piaţa nouă a clienţilor. Expoziţiile oferă un prim prilej de a contacta noi clienţi, care nu ar fi accesibili prin alte mijloace. - Costuri avantajoase. Participarea la expoziţii este avantajoasă din punctul de vedere al 34
costurilor, dacă se raportează la rezultatele obţinute prin contracte personale şi prezentare. Dintre dezavantajele expoziţiilor amintim: - Costuri crescânde. Costul participării la o expoziţie este din ce în ce mai mare. Taxele de participare, costurile de transport şi amenajare, salariile personalului etc. pot fi o barieră de netrecut pentru unii întreprinzători. - Efort ridicat. O expoziţie prost organizată poate, în ultimă instanţă, să-1 coste pe întreprinzător mai mult decât beneficiul pe care l-ar putea obţine. Produsele firmei reprezentănd articole vestimentare şi anume şi pentru adolescente, acestea vor fi expuse în cadrul concertelor de muzică, ce în prezent se petrec săptămânal, în diverse oraşe, se are în vedere segmentul cu piaţa ţintă, cea externă, planificând demonstraţii de modele. De modul în care va fi organizată expoziţia depinde succesul pe viitor al afacerii, astfel clienţii îşi vor crea o imagine despre firmă. Costul acestor expoziţii este destul de ridicat dar merită aşteptările. Cheltuieli expoziţii – 1700 lei. Total cheltuieli privind promovarea produselor – reclama radio = 2600 lei Cheltuieli expoziţii – 1700 lei.
Total cheltuieli – 4300 lei 3.4 Marca întreprinderii Marca este o componenta strategica a patrimoniului unui producător de confecţii prin care se diferenţiază produsele fabricilor de confecţii, un element de vestimentaţie al unei case de moda de un altul al unei alte case de moda. În esenţă marca este un semn susceptibil de reprezentare grafica servind la deosebirea produselor sau a serviciilor unei persoane fizice sau juridice de cele aparţinând altor persoane care constă în cuvinte, desene, litere, cifre, combinaţii de culori şi orice combinaţii ale acestor semne. Prin intermediul mărcii se asigură nu numai diferenţierea unui produs de un altul, dar şi garantarea provenienţei si calitatea confecţiilor, atragerea clientelei, protejarea consumatorului, reclama. Marca este un semn exterior al valorii si calităţii produselor, care permite o selecţie rapida a produselor cu o buna reputaţie. Potrivit specialiştilor, mărcilor trebuie să li se confere multiple atribute care să le sporească forţa promoţională : perceptibilitate ridicată, omogenitate, distincţie, putere de
35
evocare, personalitate, capacitate de memorizare, notorietate şi asociativitate. Există diferite tipuri de indicare a mărcii: - Semnul de marcă (emblema) este o parte a mărcii care poate fi recunoscută, dar nu poate fi
pronunţată, de exemplul simbolul,imaginea culoarea distinctivă sau prezentarea ce are caracter specific. - Semnul comercial este marca sau o parte a ei , asigurată din punct de vedere legislativ. Semnul
comercial apără drepturile excepţionale ale vânzătorului pentru folosirea denumirii de marcă sau a semnului de marcă (a emblemei). - Numele de firmă este un cuvânt, o literă sau un grup de cuvinte sau litere, ce pot fi pronunţate.
Numele de firmă care a fost ales este „ ART-INVEST-GROUP” Problema utilizării mărcilor este deosebit de importantă nu numai prin prisma activităţii promoţionale, ci şi pe un plan mai larg, respectiv privind însăşi aspectele fundamentale ale existenţei unei mărci sau companii pe o anumită piaţă. În acest context se urmăreşte conturarea şi cunoaşterea, în termeni operaţionali, a valorii capitalizate în marcă , specialiştii folosind cinci categorii principale pentru a-i defini componentele: . fidelitatea faţă de marcă . conştientizarea numelui mărcii . calitatea percepută . asocieri ale mărcii (altele decât percepţia calităţii) . alte drepturi de proprietate asupra unor active legate de marcă. Pe plan strategic, în viziunea marketingului, companiile sau organizaţiile moderne trebuie să decidă, în privinţa utilizării mărcii sau mărcilor, dacă se recurge la promovarea imaginii corporaţiei în sine sau a unor mărci distincte, independent de numele companiei.
36
4. Managementul şi personalul Pentru Pentru a activ activa, a, organi organiza zaţia ţia are nevoie nevoie de resurse resurse,, acest acestee resurs resursee sunt: materi materiale ale,, financ financiar iare, e, şi resurs resursee umane umane.. Resurs Resursele ele umane umane sunt sunt esenţi esenţiale ale pentru pentru organ organiza izaţie ţie,, şi numai numai valorificarea lor corecta poate duce la succesul întregii organizaţii. În cadrul GROUP”S.R.L .
S.C.”ART-INVEST-
va fi creat un compartiment ce se va ocupa de personal, începând cu planificarea
acestuia pâna la integrarea în muncă. Mang Mangem emen entu tull Resu Resurs rsel elor or Uman Umanee pres presup upun unee un comp comple lexx de măsu măsuri ri conc concep eput utee interd int erdisc iscipl iplina inar, r, cu privir priviree la recrut recrutare areaa person personalu alului lui,, selec selecţia ţia,, încad încadrar rarea, ea, uti utiliz lizare areaa prin prin organizarea ergonomică a muncii, stimularea materială şi morală până în momentul încetării contractului de munca. Managementul Resurselor Umane e definit ca ansamblul activităţilor de ordin strategic şi operaţional, precum şi crearea unui climat organizaţional corespunzător, care permite asigurarea cu Resurse Umane necesare îndeplinirii obiectivelor organizaţionale. Asigurarea cu personal a organizaţiei cuprinde mai multe activităţi de bază şi anume: planifica planificarea rea resurselo resurselorr umane, umane, recrutarea recrutarea şi selecţia selecţia personalul personalului. ui. Procesul Procesul de asigurare asigurare cu personal din exteriorul organizaţiei cuprinde recrutarea, selectarea şi integrarea personalului, în timp ce asigurarea cu personal din interiorul organizaţiei presupune unele transferuri, promovări, verificări, dezvoltări, precum şi eventuale pensionări, decese, demisii.
37
4.1 Planificarea resurselor umane Aceasta etapa începe cu analiza tuturor activităţilor din cadrul organizaţiei, precum şi direcţiilor în care aceasta se îndreaptă. La aceasta etapa v-om evalua şi identifica problemele specifice din domeniul resurselor umane, v-om stabili cererea viitoare de angajaţi atât calitativ cât şi cantitativ, pe baza obiectivelor organizaţiei. Necesarul de personal se planifică în dependenţă de sarcinele ce trebuie îndeplinite, precum şi volumul de lucru ce trebuie acoperit calitativ şi la timp. Planificarea personalului se face răspunzând la întrebările esenţiale: cine tr anspunerea în practică a obiectivelor. ce - trebuie să facş pentru transpunerea cum Răspunsurile vor indica persoanele sau entitaţile structurale ale organizaţiei care trebuie să execute anumite activităţi şi să îndeplineasca anumite sarcini. Definirea sarcinilor de muncă specifice, respectiv: ce, cum şi în ce combinaţie vor fi realizate la un loc de muncă, impune o analiză atentă, calificată, prin utilizarea unor tehnici şi a unui instrumentar specializat. De aceste lucruri se ocupă analiza postului. Obiectivul esenţial al analizei postului este să determine sarcinile posturilor de muncă dintr-o dintr-o organi organizaţ zaţie, ie, precu precum m şi oameni oameniii necesa necesari ri în termen termenii ii dexte dexterit ritati atilor lor (indem (indemana anarilo rilor), r), cunostinţelor, abilitaţilor şi experienţei, pentru a realiza cu succes sarcinile. Analiza postului oferă date pentru elaborarea Descrierii postului şi Specificaţiilor postului (Fisa postului). De asemen asemenea ea,, este este bază bază pentr pentru: u: defini definirea rea postu postului lui,, reproi reproiect ectare areaa postul postului, ui, recrut recrutare are,, select selectie, ie, orientare, pregătire, consiliere carieră, evaluare a performanţelor şi compensare(salarizare). compensare(salarizare). O Fisă a postului este o formulare succintă a informaţiilor colectate în procesul de analiză a postului. Se prezintă ca un document scris care identifică, defineşte şi descrie postul în termenii sarcinilor, responsabilitaţilor, condiţiilor de munca şi specificaţiilor. Având ca activitate de baza producerea de bunuri, aceasta ne semnifică existenta în organizaţie a două categorii de personal şi a două categorii de relaţii: -
perso personal nalul ul direc directt implic implicat at in reali realiza zarea rea produ produsul sului ui de bază bază,,
-
personal personal care care contribu contribuie ie indirect indirect la realiz realizarea area produs produsului ului de bază, bază, prin execut executarea area proiec proiectarii, tarii,
controlul calitatii, încadrarea cu personal.
38
Întrep Întreprin rinder derea ea va fi condus condusăă de Manage Managerul rul Genera Generall fiind fiind compar compartim timent entată ată în patru patru compartimente care sunt: producere, marketing, finanţe şi personal, pentru fiecare post se va angaja câte un candidat. Cu scopul de a determina sarcinile posturilor şi funcţiilor existente, funcţiilor existente, precum şi oamenii necesari necesari în termenii termenii dexterita dexteritatilor tilor(inde (indemana manarilor rilor), ), cunostinţ cunostinţelor, elor, abilităţilo abilităţilorr şi experienţ experienţei ei pentru a realiza cu succes sarcinile facem, analiza postului pentru fiecare funţie .
Titlul postului: Manager Producere. Compartimentul: Producere. Relaţiile postului: contact direct cu celelalte compartimente. Sarcini şi responsabilităţi: plan planif ific icar area ea,, sup supra rave vegh gher erea ea şi cont contro rolu lull flu fluxu xulu luii tteh ehno nolo logi gic; c; administrarea co controlului ca calitaşii; admi admini nist stra rare reaa pers person onal alul ului ui in prod produc ucer ere; e; tota totali lita tate teaa acti activi vita tati tilo lorr care care asig asigur uraa desf desfas asur urar area ea procesului de productie. Standardele de performantă: lunar sau la necesitate saptămânal sa se prezinte darea de seama cu privire la îndeplinirea activitaţii de producere. Autoritatea: decizie strategica centralizata. Condiţii de muncă: favorabile. Specificaţiile: candidaţii trebuie să dispună de studii superioare în domeniu Industriei Usoare, şi anume tehnologia confecţiilor; experienţă şi vechime de muncă în domeniu;varsta nu este limitata. Titlul postului: Manager comercial. Compartimentul: Marketing. Relaţiile postului:contact direct cu celelalte compartimente. Sarcini şi responsabilităţi: dezvoltarea rea re relaţiilor în între fir firmă şi şi ex exterio rior; cercetări de marketing; publicitate; aprov proviz izio ionnarea rea cu cu mat mateerii rii ppri rime me şi difer iferit itee ma materi terial alee; real realiz izar area ea prod produs usel elor or fabr fabric icat ate, e, înch închee eere reaa a noil noilor or cont contra ract cte. e. Standarde de performantă: lunar de prezentat darea de seama a îndeplinirii obiectivelor expuse. Autoritate: decizie centralizată. necesare pentru desfasurarea normală a Condiţii de munca: este prevazut un birou cu dotatiile necesare muncii, telefon, calculator, mobila şi rechizite pentru birou. 39
Specificaţiile: – persoana prezentabila; studii superioare în domeniul micului buisness; e de dorit experienţă în domeniu; varsta în limitele 25-55 ani, comunicabil, posedarea permisului de conducere va prezenta un avantaj; limbi straine cerute: rusa. Titlul postului: Contabil. Compartimentul: Finanţe. Relaţiile postului: contact direct cu celelalte compartimente. Sarcini şi responsabilităţi: evidenţa şi utilizarea eficientă a resurselor financiare necesare pentru desfasurarea activitaţii în ansamblu a firmei; înregistrarea tuturor cheltuielilor legate de procurarea şi transportarea factorilor de producţie; determinarea costurilor de producţie şi veniturile firmei; contribuirea la utilizarea eficientă a tuturor resurselor, astfel orientând activitatea firmei spre sporirea rezultatelor finite. Standardele de performanţă: să prezinte conform legii darea de seama, lunară trimestrială, anuală, impozitul pe venit să fie inregistrat şi plătit anual, pana la data impusa de catre Ministerul Finantelor. Autoritate: puterea de decizie strategica centralizată. Condiţii de muncă: favorabile, dotaţii: computator. Specificaţii:- studii superioare, contabil; experienţă în domeniu nu este obligatorie; varsta 25-55ani; cunoasterea computatorului, în deosebi programelor contabile. Titlul postului: Manager Resurse Umane. Compartiment: Personal. Relaţiile postului: relaţii cu mediul extern, contacte între compartimente. Sarcini si responsabilităţi: asigurarea firmei cu fortă de munca calificată, necesară pentru realizarea activitătilor în ansamblu; stabilirea relaţiilor favorabile între salariaţi; 40
-
selectarea pregatirea, perfecţionarea, promovarea şi salarizarea personalului.
Autoritate: decizie totala in domeniu de activitate. Condiţii de munca : favorabile. Specificaţii : studii superioare, varsta 25-60 ani, comunicabilî, este de dorit experientă de munca în domeniu.
Necesarul de personal planificat Tabelul 1- Management şi specialişti Nr. crt.
Funcţia
1.
Manager general
Nr. Per- Salarii soane lunare, lei 1 3200
2. Manager producere/ tehnolog 3.
4.
1
2800
Manager comercial
1
2200
Manager R.U.
1
1200
5.
6. Total
Contabil
1
1200
Controlor
1
2200
6
12800
Responsabilităţi - gestionarea activităţii firmei. - planificarea, supravegherea şi controlul fluxului tehnologic; - administrarea controlului calitaşii; - administrarea personalului in producere; totalitatea activitatilor care asigura desfasurarea procesului de productie. - dezvoltarea relaţiilor între firmă şi exterior; - cercetări de marketing; - publicitate; - aprovizionarea cu materii prime şi diferite materiale; realizarea produselor fabricate, încheerea a noilor contract - asigurarea firmei cu fortă de munca calificată, necesară pentru realizarea activitătilor în ansamblu; - stabilirea relaţiilor favorabile între salariaţi; - selectarea pregatirea, perfecţionarea, promovarea şi salarizarea personalului. - evidenţa şi utilizarea eficientă a resurselor financiare necesare pentru desfasurarea activitaţii în ansamblu a firm - înregistrarea tuturor cheltuielilor legate de procurarea şi transportarea factorilor de producţie; - determinarea costurilor de producţie şi veniturile firmei; - contribuirea la utilizarea eficientă a tuturor resurselor, astfel orientând activitatea firmei spre sporirea rezultatelor finite.
- asigurarea sistemului de calitate.
41
Total salarii anuale
153600
Întreprinderea va angaja personal din sursele interne ale întreprinderii în incinta careia va activa, întreprinderea S.A.˝Galanta ˝. Mecanic –deoarece utilajul va fi deasemenea arendat de la întreprinderea dată, acesta dispune o
experienţă mare în domeniu, anume activând la această întreprindere. Manager resurse umane – deasemenea reprezintă o persoană cu mare experienţă ceea ce
reprizintă un avantaj. Se va încheia contract de muncă unde se va specifica orele de lucru, va lucra 4 ore zilnic, astfel plata va fi după orele lucrate. Contabil – deoarece firma S.C.”ART-INVEST-GROUP”S.R.L .se află doar la începutul activităţii sale
şi constituie doar o secţie de confecţii de capacitate mică, e suficient să angajeze contabil ce va lucra doar câteva ore zilnic, acesta deasemenea va fi salariat după orele lucrate.
Tabelul 2 – Muncitori Nr. crt. 1.
Personal / funcţia Nr. de Salarii persoane lunare, lei Mecanic 1 1344
2.
Hamal
1
960
-
3.
1
960
-
4.
Personal de deservire Cusător
29
1158
5.
Croitor
2
1600
- îndeplinirea operaţiilor tehnologice, de confecţionare a produselor. - pregătirea materiei prime, croirea reperilor.
34
6022
Total Total salarii anuale
Responsabilităţi - asigurarea funcţionării utilajului - combaterea dificultăţilor privind energia electrică
463632
4.2 Recrutarea personalului Obiectivul activităţii de recrutare constă în identificarea unui număr suficient de mare de candidaţi, astfel încât cei care îndeplinesc condiţiile, să poată fi selectaţi. Recrutarea Resurselor Umane are în vedere şi analiza posturilor şi proiectarea muncii. Persoana ce se va ocupa de recrutare va fi un reprezentant al compartimentului Resurse Umane, 42
aceasta va deţine informaţii necesare referitoare la caracteristicile postului la calităţile viitorului deţinător al acestuia. In procesul de recrutare v-om soluţiona în mod corespunzător următoarele probleme: -identificarea aptitudinilor şi alegerea sau selecţia candidaţilor ce corespund mai bine cerinţelor posturilor noi sau vacante, -identificarea şi atragerea candidaţilor competitivi folosind cele mai adecvate metode, resurse sau medii de recrutare. Soluţionarea cu succes a acestor probleme înseamnă succesul întregului proces de asigurare cu personal, proces deosebit de important datorită faptului că pot apărea erori de angajare. Astfel, respingerea unui candidat competitiv sau angajarea unuia slab pregătit, constituie un principiu pentru organizaţie. Conform opiniei lui David J. Cherrington, procesul de recrutare a Resurselor Umane este legat indisponibil de multe alte activităţi de personal ca de exemplu: evaluarea performanţelor, recompensele angajaţilor, relaţiile cu angajaţii, pregătirea sau dezvoltarea personalului. Astfel, candidaţii cu pregătire corespunzătoare, au în general performanţe mai bune, iar existenţa în cadrul organizaţiei a unor preocupări permanente pe linia performanţelor implică identificarea şi atragerea unor candidaţi cât mai competitivi. Oferta de Resurse Umane va influenţa nivelul salariilor, iar candidaţii cu o înaltă pregătire vor solicita recompense pe măsură, recompense care, la rândul lor, dacă au un nivel ridicat , stimulează şi facilitează în acelaşi timp procesul de atragere a unui număr mai mare de candidaţi cu o pregătire profesională cât mai bună.
43
Din altă perspectivă, procesul de asigurare cu personal, poate fi privit şi ca o serie de filtre sau un proces de triere în cadrul căruia solicitanţii sunt filtraţi în urma unor activităţi specifice domeniului Resurselor Umane, aceasta putem urmări în figura de mai jos.
44
Recrutarea personalului fiind o activitate complexă, este afectată de o serie de constrângeri, de factori externi şi interni: •
Condiţiile şi schimbările de pe piaţa muncii, pentru că modificările în timp ale acesteia
influenţează procesul de recrutare al personalului. Politicile de recrutare şi deciziile pe care le aplică organizaţia sunt afectate de unele schimbări în situaţia pieţei cum ar fi: tendinţele demografice, intrarea pe piaţa de muncii a forţei de muncă feminine sau de vârstă înaintată. •
Atracţia zonei sau a localităţii, precum şi facilităţile locale ( exemplu – locuinţa,
transportul, magazine, etc.) •
Cadrul legislativ sau juridic(legi, decrete) adecvat domeniului Resurselor Umane ce
reglementează diferi aspecte ale procesului de asigurare de personal. •
Sindicatele au un rol activ în procesul de asigurare cu personal, dar care, prin prevederile
contractelor colective de pot influenţa negativ procesul de recrutare; •
Reputaţia organizaţiei care este destul de complexă, putând fi pozitivă sau negativă, care
poate atrage sau respinge potenţialii candidaţi •
Preferinţele potenţialilor candidaţi, pentru anumite domenii de activitate , pentru anumite
posturi, pentru un anumit regim de muncă şi odihnă, preferinţe care la rândul lor pot fi influenţate de o serie de factori ca: atitudinile si aptitudinile dezvoltate, experienţa profesională, influenţele familiei, prietenilor, etc.
45
•
Obiectivele organizaţionale reflectate în obiectivele din domeniul Resurselor Umane şi în
practicile manageriale din domeniul respectiv care afectează atât procesul de recrutare cât şi potenţialii candidaţi; •
Situaţ Sit uaţia ia econom economico ico – financ financiar iaraa a organi organiza zaţie ţiei,i, pentru pentru ca recrut recrutare areaa perso persona nalul lului ui
antrenează unele resurse şi presupune anumite cheltuieli aferente procesului. Alţi factori ce pot să facă ca în activitatea de recrutare să apară unele dificultăţi pot fi:
-
Necesitatea de de a identifica şi şi de de a atrage o parte di din po potenţialii ca candidaţi în în mo mod
confidenţial şi fără publicitate; -
Existenţa un unor po posturi ma mai sp speciale sa sau fo foarte co complexe pe pentru ca care po potenţialii
candidaţi sunt greu de găsit sau localizat, identificat şi atras. De obicei, pentru asemenea posturi, timpul necesar ocupării este mai mare. În situaţiile în care organizaţiile anticipează prezenţa unor dificultăţi în procesul de recrutare al personalului este necesar realizarea unei analize complexe şi complete a tuturor factorilor care, vor atrage sau, după caz, vor respinge potenţialii candidaţi competitivi. Structura planului de recrutare
O politică de recrutare trebuie să fie coerentă, echitabilă şi flexibilă, fără improvizaţii şi fără adaptarea unor decizii de circumstanţă luate de la o zi la alta. Procesul de recrutare se va desfăşura după următoarele următoarele componente: componente: Culegerea informaţiilor informaţiilor – în cadrul căreia se va elabora un plan de recrutare sub forma unui
studiu privind obiectivele generale ale organizaţiei. Această culegere de informaţii se va verifica prin intermedierea managerului managerului general, pentru a se cunoaşte cunoaşte dacă respectivele posturi posturi vacante se vor ocupa prin promovarea internă sau recrutare. Organizarea posturilor şi a oamenilor – trebuie cunoscută atât organizarea aplicată ca punct de
plecare cât şi cea de perspectivă. Din compararea celor două, se poate stabili concret necesarul de recrutat. Plecările –va fi examinată evidenţa plecărilor bază pe care se pot demara demersurile de
recrutare pentru posturile vacante datorită demisiilor, pensionarilor, deceselor, etc. efectuaa pe baza baza analiz analizei, ei, descri descrieri eriii şi spec specific ificaţi aţiei ei postul postului, ui, Studiul posturilor posturilor – se va efectu evidenţiindu-se informaţiile privind denumirea postului, obiectivele, sarcinile, responsabilităţile, mijloacele folosite. Calculul nevoilor directe – de recrutare se va efectua prin simpla comparare a efectivului
teoretic cu cel real, prin luarea în considerare a vitezei cu care se reînnoieşte personalul. Greşel Greşelile ile ce pot apărea apărea în cadrul cadrul proces procesulu uluii de recrut recrutare are influe influenţe nţează ază negati negativv activ activita itatea tea organizaţiei deaceea fiecare etapă trebuie elaborată cu stricteţe. 46
Principalele cauze care pot duce la eşecul recrutării sunt următoarele :
- incompetenţa sau lipsa de interes a celor ce efectuează recrutarea, - subiectivismul în conceperea anunţului pentru ocuparea postului şi în stabilirea surselor de recrutare, - enunţarea prea detaliată a cerinţelor postului, care face mult mai dificilă găsirea candidaţilor, - recrutarea nu este concepută ca o activitate de marketing. Ca surse de de recrutare a personalului vom folosi internă şi externă externă deoarece întreprinderea în incinta cărei vom activa dispune de personal calificat şi anume specialişti. Recrutarea internă
În acest context, context, angajaţii angajaţii vor fi înştiinţaţi înştiinţaţi despre funcţiile funcţiile vacante vacante prin afişare, scrisori, scrisori, publicaţii, radio sau televiziune, invitând angajaţii să solicite funcţiile respective. Această metodă va fi folosită înaintea recrutării externe, pentru ca proprii angajaţi să fie pregătiţi pentru a solicita un anumit post. O sursă de recrutare a personalului va fi angajaţii existenţi care pot realiza o bună proiectare prin intermediul familiilor, sau cunoştinţelor lor. Astfel această modalitate va fi una din cele mai eficiente, putându-se recruta personal calificat cu costuri reduse. Angajaţii pot avea cunoştinţe care au aceeaşi pregătire ca şi ei pe care i-a cunoscut la conferinţe sau la diverse cursuri de specializare. Dar, selecţia nu va fi neglijată. Promovarea sau transferul pe anumite funcţii a unor persoane dintre angajaţii organizaţiei este o altă cale de ocupare a posturilor vacante. Dar apare un inconvenient conform căreia, performanţele bune ale individului la un loc de muncă s-ar putea dovedii inferioare altei poziţii din firmă, noul loc de muncă cerând alte capacităţi şi aptitudini. O altă sursă internă o reprezintă angajaţii în formare. Unii angajaţi pensionaţi din cadrul organizaţiei v-or fi reangajaţi reangajaţi pentru a lucra lucra sau dacă pot v-or fi rugati sa recomande recomande persoane persoane dispuse să se reîncadreze în organizaţie. Se va ţine seama şi de persoane care anterior au părăsit organizaţia pentru a-şi continua cursurile pentru formarea familiei, satisfacerea stagiului militar. Acest tip de recrutare are atât avantaje cât si dezavantaje. dezavantaje. Ca şi avantaje se pot menţiona: •
Firma, organizaţia are posibilitatea de a cunoaşte mult mai bine punctele slabe si cele tari
ale angajaţilor. •
Atra Atrage gere reaa cand candid idaţ aţil ilor or este este mult mult mai mai uşoa uşoară ră pent pentru ru că, că, fiin fiindd bine bine cuno cunosc scuţ uţii ca
performanţe, le pot fi oferite activităţi superioare faţă de postul deţinut •
Selecţia conform criteriilor organizaţionale este mult mai eficientă
•
Probabilitatea de a lua decizii eronate este mai mica, tocmai datorită volumului mare de
informaţii deţinut despre aceştia •
Timpul necesar orientării şi îndrumării pe post a noilor angajaţi este mult redus 47
•
Caracterul secret al unor tehnologii şi a „know – how” - lui necesar utilizării acestora impune
folosirea recrutării interne. •
Creşte motivaţia angajaţilor iar oportunităţile de promovare sunt stimulative
•
Recrutarea este mult mai rapidă şi mai puţin costisitoare
•
Se solidifică sentimentul afiliere şi se amplifică loialitatea faţă de organizaţie. Dar de asemenea
există şi anumite aspecte negative sub forma unor dezavantaje care privesc recrutarea exclusivă din interior: - Se împiedică infuzia de „suflu tânăr” şi nu favorizează promovarea de idei noi, avangardiste, neputându-se evita inerţia manifestată uneori în faţa schimbării sau în faţa ideilor noi; - Prom Promov ovar area ea doar doar pe crit criter eriu iull vech vechim imii ii şi a expe experi rien enţe ţeii negl neglij ijăm ăm comp compet eten enţa ţa putâ putând nd dăun dăunaa organizaţiei prin promovarea unor persoane incompetente; - Dacă speranţa de promovare nu se materializează oamenii devin apatici, ceea ce duce la demoralizare şi în final la scăderea performanţelor; performanţelor; - Implică Implică dezvoltarea dezvoltarea unor programe programe adecvate adecvate de „training „training”” care să permită pregătire pregătireaa propriilor angajaţi pentru a-şi asuma noile responsabilităţi. Recrutarea externă
Recrutarea din exterior se va face prin metoda informală şi formală. Metoda informală - aici se va, recurge la angajaţii care există în organizaţie, cerându-se acestora să
apeleze la persoane interesate de angajare, dintre rude, prieteni, cunoscuţi. Aceste relaţii personale se vor dovedi eficiente dacă aceste investigaţii se fac în mod discret, tocmai pentru a nu fi interesate de întreprinderea la care candidatul are deja un loc de muncă, expunându-l la riscul pierderii lui. Metoda informală, este necostisitoare, se aplică rapid, şi se va folosi pentru angajarea angajarea personalului personalului din secţiile de producţie. Totuşi există riscul, ca, din cauza unei oarecare doze de subiectivism să se favorizeze recrutarea unor cadre mai puţin corespunzătoare. De aceea, e necesar, metoda informală va fi conectată cu metoda formală, metodă ce presupune o audienţă mai largă. Metoda formală . Această metodă se caracterizează prin căutare de persoane ce doresc să se angajeze,
aflate în căutare de lucru pe piaţa muncii sau doritoare să schimbe locul de muncă pe care-l deţin. În acest scop vom apela la diferite forme de publicitate, radio ( or. Orhei dispune de radio local), anunţuri scrise scrise şi afişat afişatee în locuri locuri public publice, e, comuni comunicar carea ea la Oficiul Oficiul Forţel Forţelor or de Muncă Muncă,, microp micropubl ublici icitat tate, e, contactarea directă a întreprinderii, reviste de specialitate. Recrutarea din exterior prezintă următoarele avantaje: - favorizează aportul de idei noi, promovând progresul întreprinderii, - se fac economii în costurile de pregătire pentru întreprindere ( vin persoane pregătite), 48
- oamenii care vin din afară, pot fi mai obiectivi, deoarece nu au nici un fel de obligaţii faţă de cei din interiorul organizaţiei. Dar există şi o serie de dezavantaje: - evaluările celor recrutaţi din exterior sunt bazate pe surse mai puţin sigure ca referinţele, interviurile, întâlnirile relativ sumare, - costul mai ridicat determinat de căutarea pe piaţa muncii care este mai vastă decât întreprinderea, mai puţin cunoscută şi mai diversificată, - descurajează angajaţii actuali ai întreprinderii, reducându-le şansele de promovare, etc.
4. 3 Selecţia personalului Procesul de selecţie al personalului trebuie privit ca o activitate de armonizare, de adecvare între cerinţele unei funcţii şi capacităţile fizice şi psiho – intelectuale ale candidatului secţionat. Angajaţii incapabili de a realiza cantitatea şi calitatea muncii aşteptate pot costa organizaţia mulţi bani, timp şi imagine. Adecvarea dintre cerinţele postului şi capacitatea angajatului este importantă şi pentru persoane care solicită funcţia respectivă. Astfel, plasarea într-o funcţie nepotrivită poate conduce la eforturi şi timp suplimentar pentru angajat, care ar putea folosi şi experienţa sa mai bine în altă funcţie sau în alta poziţie. Cu alte cuvinte, selecţia personalului este acea activitate a Mangementului Resurselor Umane care constă în alegerea, potrivită anumitor criterii, a celui mai competitiv sau potrivit candidat pentru ocuparea unui anumit post. Astfel, prin selecţie se pun în evidenţă calităţile sau prezenţa/absenţa unor contradicţii profesionale, şi în baza rezultatelor obţinute, cel în cauză este orientat spre locul de muncă în care se preconizează că va da un randament maxim şi va fi pe deplin mulţumit, satisfăcut de ceea ce face. Procesul de selecţi
Primul pas al procesului de selectie v-a fi interviul initial de alegere, acesta v-a fi realizat, in
unele cazuri, înainte ca solicitantul să completeze formularele de cerere ale unui post, cu scopul de a vedea dacă acesta are şanse de a fi ales pentru postul disponibil. În situaţia interviului se v-or pune întrebări asupra unor chestiuni pe baza cărora să se determine în ce măsură candidatul îndeplineşte unele cerinţe şi candidaţii pentru a realiza sarcinile funcţiei oferite. Interviul va avea urmatoarele aspecte privind contextul׃ -
Interesul solicitantului pentru funcţie. 49
-
Locul de muncă oferit.
-
Plata aşteptată.
-
Disponibilitatea pentru muncă.
-
Calificarea minimă necesară.
-
Eventualele aspecte specifice. Pe baza răspunsurilor primite, solicitanţii vor fi evaluaţi pentru a determina dacă sunt
acceptabili pentru a participa în continuare la procesul de selecţie. Formularul de cerere pentru angajare
Completarea acestui formular se va face de către solicitanţii acceptaţi după interviul iniţial. Aceasta serveşte unor scopuri variate: -
Înregistrarea solicitanţilor ce doresc să ocupe o anumită funcţie.
-
Baza de pornire şi realizare a interviului.
-
Serveşte cercetării eficienţei procesului de selecţie şi a altor probleme de
personal. Cu alte cuvinte, formularul de angajare este chiar C.V.-ul un standard al angajatorului. Va avea structura unui C.V. clasic. În general formularele de cerere de angajare vor cuprinde aspecte ce privesc datele personale , starea civilă, adresa, informaţii asupra soţului, soţiei, pregătirea, şcoli absolvite, referinţe pentru angajare, etc. Candidaţilor ce pretind la un post managerial - este indicat ca un C.V. să fie însoţit de o
scrisoare de intenţie, care nu repetă informaţiile conţinute de acesta. Scrisoarea trebuie să fie scurtă, concisă, şi să aibă un stil direct. În structura sa, sunt incluse: scopul, obiectivele, punctele forte şi slabe ale candidatului. Mai pot fi menţionate aspecte cum ar fi salariul actual, motivaţia pentru noul serviciu etc. Această scrisoare trebuie adresată şefului compartimentului de personal sau directorului de general. Scrisoarea trebuie să stimuleze interesul cititorului. Stilul exprimă personalitatea candidatului fiind necesar sa exprime încrederea în sine. Trebuie să facă dovada interesului faţă de firmă, organizaţie, arătând că deţine informaţii despre organizaţie. Cu cât se va cunoaşte mai mult despre organizaţie, cu atât este mai uşor să se dovedească modul în care abilităţile candidatului pot fi valoroase pentru organizaţie. Personalul va fi angajat în urma interviului de selecţie 50
Scopul interviului este de a obţine informaţii despre candidat. Aceste informaţii vor face posibilă prevederea performanţelor viitoare ale candidatului la locul de muncă, şi compararea candidaţilor între ei. Cu ajutorul lui se va procesa şi evalua informaţiile obţinute despre candidat, în legătură cu particularităţile postului. La planificarea interviului vom tine cont de urmatoarele aspecte : •
Candidatul trebuie anunţat unde şi când are loc interviul şi cu cine trebuie să ia legătura.
•
Candidatul trebuie să aibă o cameră liniştită unde să aştepte.
•
Intervievatorul trebuie să fie pus la curent cu programul de intervievare, care trebuie
conceput astfel încât să fie suficient timp pentru candidat. •
Intervievatorul trebuie să vadă C.V.-ul, scrisoarea de intenţie si formularul de înscriere
înaintea interviului, pentru a ştii ce întrebări să pună. •
Controlul interviului este foarte important, acesta presupune cunoaşterea informaţiilor ce
trebuie obţinute, culegerea sistematică a acestora şi oprirea când au fost obţinute. •
Intervievatorul trebuie să ştie să conducă interviul, să nu vorbească mai mult de 25% din
timpul interviului de fond. •
Abordarea realistă a funcţiei presupune ca cel care conduce interviul trebuie să ofere
informaţii corecte despre postul pentru care se desfăşoară selecţia, despre organizaţie, astfel încât, candidatul să poată evalua, propriile aşteptări la funcţie, reducându-se riscul insatisfacţiei angajatului. •
Candidatul trebuie informat la sfârşitul interviului care va fi pasul următor.
•
Urmărirea integrării candidaţilor ce au fost selectaţi.
Interviul de selectie se va desfasura sub urmatoarea forma :
Interviul va fi dus de catre un oficial al Departamentului Resurse Umane. Candidatul va fi primit într-un cadru adecvat, liniştit, agreabil. Culegerea de informaţii este etapa în care trebuie să se obţină maximum de informaţie privind activităţile desfăşurare anterior de către candidat, motivaţii, aspecte biografice, etc. Informaţii biografice aici se va indica: -
pregătire şcolară, diplome deţinute
-
situaţie familială, trecut, prezent
-
situaţie economică, prezent Informaţii despre activitatea profesională:
-
Experienţă profesională
-
Posturile ocupate şi intervalele de timp aferente 51
-
Funcţiile şi responsabilităţile avute Elemente psihologice privind atitudini şi trăsături de caracter observate. După interviu, specialistul va completa o fişă de evaluare în cadrul căreia se vor acumula
aprecierile cu privire la răspunsurile date: I.
Statutul familial şi pregătirea profesională a candidatului:
-
Observaţii
-
Apreciere globală, favorabilă, nefavorabilă, incertă
II.
Statutul economic:
-
Observaţii
-
Apreciere globală, favorabilă, nefavorabilă, incertă
III.
Experienţă profesională:
-
Observaţii
-
Apreciere globală, favorabilă, nefavorabilă, incertă
IV.
Atitudini şi trăsături de caracter ce apar în timpul interviului:
-
Observaţii
-
Apreciere globală, favorabilă, nefavorabilă, incertă Persoana din întreprindere ce va conduce discuţia va avea o dublă competenţă:
1.Una de specialitate ( să cunoască bine specificul postului, problematica organizaţiei ) 2.Una psihologică ( să ştie să asculte, să fie obiectiv, să sesizeze posibilele contradicţii din afirmaţiile candidatului, să reţină esenţialul. După ce sa luat decizia de angajare candidatul se va supune examenului medical.
Examenul medical sau fizic, e necesar atât pentru a verifica starea generală de sănătate, cât şi pentruanumite capacităţi şi aptitudini psihice şi fizice specifice fiecărui candidat la ocuparea unui post. Acest examen are ca scop obţinerea de informaţii despre starea de sănătate a solicitanţilor. Examinările se vor efectua de către instituţii şi personal medical abilitat în acest sens (dinspensare medicală de întreprindere, policlinici, clinici şi spitale ). Standardele medicale pentru fiecare funcţie trebuie să fie realiste şi adecvate cerinţelor specifice fiecărei funcţii. În anumite contexte, examenul medical poate include examene specifice, de exemplu : testare pentru droguri, testare genetică,etc.
4.4 Angajarea şi integrarea profesională Angajarea fiecărei persoane se va face în acord cu legislaţie în vigoare în acest domeniu. Între organizaţie şi angajat se va încheia un contract de muncă ce ţine seama şi de elementele stabilite în timpul interviului. Orice modificare a condiţiilor şi clauzelor contractuale v-or fi 52
aduse la cunoştinţă angajatului în termen de o lună. Angajatul va primi o înştiinţare în care sa precizeze salariul brut, cel net, sporuri, impozite etc. organizaţia are obligaţia de a asigura condiţii de lucru corespunzătoare legislaţiei în vigoare privind nivelul noxelor, ventilaţiei, iluminat, echipament de protecţie. Integrarea socio-profesionala reprezintă procesul de asimilare a unei persoane în mediul profesional, de adoptare a acesteia la cerinţele de munca şi comportament ale colectivului în cadrul căruia lucrează, de adecvare a personalităţii sale la cea a grupului. Pentru o integrare rapida şi eficace, noul angajat va primi atât informaţii cu privire la obiectul de activitate, modul de organizare, locul ocupat in contextul socio-economic, facilităţile oferite personalului cât şi informaţii referitoare la postul ocupat şi subdiviziunea din care aceasta face parte ,sarcinile, componenţele, responsabilităţile, condiţia de lucru, criteriile de evaluare rezultatelor, comportamentul aşteptat, persoana cu care va colabora, etc. în acest sens, se va comanda utilizarea unei mape de întâmpinare care să recunoască toate informaţiile utile, precum şi de asemenea unui mentor care să-l ajute pe noul angajat atât în munca sa cât şi în cadrul relaţional cu colegii şi superiorii rapid izolat de colectivitate, atrăgându-şi adversitatea celorlalţi. Contactul cu noul şef se va realiza, în funcţie de importanţa postului, fie la locul de muncă, noul angajat fiind însoţit şi prezentat de reprezentatul personal sau la conducerea firmei. Şeful direct, ca organizator al activităţi profesionale, are datoria să facă instruirea generală, după ce l-a prezentat celorlalţi membri ai echipei. Pregătirile pentru primire se fac înainte ca noul membru să sosească. Locul de muncă trebuie să conţină tot ceea ce e necesar. Astfel se creează un microclimat familiar, pentru noul venit, nefiind tratat ca un străin. Şeful direct trebuie să-şi rezerve un anumit timp din activitatea sa pentru a fi împreună cu noul angajat în prima sa zi de muncă. El va adopta o atitudine prietenoasă, optimă, relaxantă şi se va obţine de la remarci defavorabile despre noii colegi ai angajatului. Forţarea ritmului de integrare profesională poate duce la creşterea fluctuaţiei personalului, cu efecte negative asupra rezolvării firmei.
Tabelul 3.- Responsabilităţile integrării profesionale
53
Factorii de răspundere
Responsabilităţi - înscrierea angajaţilor pe statul de plată - planificarea activităţilor de integrare - evoluarea activităţilor de integrare - explicarea structurii organizaţiei
Compartiment de Resurselor Umane
- prezentarea detaliată şi precisă a drepturilor şi Supraveghetorul (reprezentant compartimentului îndatoririlor Resurse umane) - dialogul direct periodic cu noi angajaţi - controlul integrării Manager producere
- informaţii despre atribuţiile locului de muncă - sensibilitatea echipei de lucru pentru primirea noului angajat - explicarea obişnuitelor şi tradiţiilor organizaţiei sau ale grupului de muncă - adoptarea fricţiunilor şi a succesiunilor pe care le pot provoca iniţiativele noului angajat
Cunoaşterea noilor angajaţi cere timp, integrarea lor va depinde de o serie de factori care vizează motivaţia, comportamentul, relaţiile interpersonale, performanţa în muncă. Se poate spune că integrarea noului angajat va lua sfârşit, atunci când acesta e capabil să-şi îndeplinească corect sarcinile postului pe care îl ocupă. Dar integrarea profesională nu înseamnă numai ajutor angajatului ci şi observarea acestuia pe o perioada mai îndelungată după angajare, identificânduse atitudinea, interesele, aspiraţiile sale, ritmul de progresare, reacţiile la diferiţi stimuli şi participarea la realizarea obiectivelor firmei. Pregătirea noilor angajaţi se va realiza astfel încât aceştia să simtă că aparţin organizaţiei şi sunt utili realizării obiectivelor. Acest lucru se va realiza încredinţănd sarcini concrete cărora li se atribuie obiecte precise. Managerii şi membrii grupurilor de muncă v-or fi pregătiţi să primească noii angajaţi. Informaţiile necesare noilor angajaţi se grupează în trei categorii: - informaţii generale asupra activităţilor curente ale organizaţiei şi ale muncii pe care angajatul urmează să o desfăşoare. - informaţii despre istoricul organizaţiei, obiectivele, misiunea, strategia politică a firmei, etc. - informaţii generate, de preferinţă scrise, regulamentele de ordine interioară, facilităţi de orice fel de care se bucură în cadrul organizaţiei. Scopul integrării profesionale este:
- să prezinte toate informaţiile strict necesare;
54
- să prezinte identificarea principalelor lacune, pe linie profesională ale noilor angajaţi şi să asigure mijloacele pentru rapida lor înlăturare - să acorde prioritate calităţii munci şi responsabilităţilor - să insiste însuşirea principiilor care permit menţionarea unui climat favorabil de lucru. Obiectivul final al integrării îl constituie crearea sentimentului de apartenenţă la firmă şi apoi, de identificare cu firma şi misiunea ei.
4.5 Recompensele personalului Recompensa angajatului reprezintă totalitatea veniturilor materiale şi bănesti, a înlesnirilor şi avantajelor prezente sau viitoare, determinate direct sau indirect de activitatea desfasurată de angajat, fiind concretizate în salarii. La stabilirea salariului v-om ţine cont de principiile prevederii Legislative cu prvire la salarii a Republicii Moldova care sunt׃ - Obligativitatea stabilirii unui salariu minim pe economie sub nivelul cărora nu pot fi plătite nici un salariat; - Nu se admite discriminarea pe motive de vîrstă, sex, apartenenţă de rasă şi naţională, convingeri politice, confesiune şi stare materială; - Salarizarea angajaţilor este în raport cu cererea şi oferta de muncă pe piaţa muncii, cantitatea şi calitatea muncii, rezultatele şi condiţiile de funcţionare a înterprinderii; - Stabilirea concretă a fiecărui salariu se va realiza prin negocieri colective sau individuale, în funcţie de posibilităţile financiare. Forma de salarizare aleasă este: salarizarea în acord sau cu bucata - pentru cusutorese, şi în regie pentru celelalte categorii de angajati. Forma de salarizare cu bucata pentru cusutorese a fost aleasă; argumentez: -
rezultatele muncii pot fi masurate, ceea ce va servi ca un stimul şi totodata va reduce
absenteismul fată de muncă. Însă aplicarea unei astfel de metode de salarizare cere să fie respectate unele reguli:
-
salarizarea în acord să nu conduca la diminuarea calitaţii produselor sau la nerespectarea
regimurilor tehnologice şi a măsurilor de protecţie şi securitatae amucii: -
prin salarizarea în acord să nu se ajungă la depaşirea consumurilor specifice normate de materii
prime. Pentru celelalte categorii de salariaţi a fost aleasă metoda de salarizare în regie; argumentez: -
productivitatea muncii nu poate fi masurată cu precizie:
-
munca nu poate fi normată pentru a stabili exact timpul normat de execuţie a sarcinilor; 55
acestor categorii salariile li se v-or acorda stabilit pe luna, în funcţie de timpul efectiv lucrat şi realizarea integrală a sarcinilor de serviciu stabilite.
4.6 Motivarea personalului Motivaţia este o stare interioara ce energizează, activează sau pune în mişcare un individ, orientând comportamentul său în direcţia unui obiectiv. Un motiv a fost descris de psihologi ca o neliniste, o lipsa, o dorinţă puternică, o forţă. Odată aflat sub stăpînirea unui motiv, un organism face ceva, ceva care sa reducă nelinistea, să înlature lipsa, să aline dorinţa, să atenuieze forţa. Motivaţia, având deci semnificatia voinţei de a realiza, este una dintre cele mai importante sarcini cu care se confruntă un manager. Pentru a-i imobiliza pe oameni nu există mijloace formale; este necesară încredere, bunavointă şi întelegere faţă de cerinţele şi dezideratele lor. Cei care pot şi doresc să lucreze mai bine trebuie ajutaţi, mizând pe pornirea lor launtrică de a-şi satisface nevoile prin munca lor, adică trebuie motivaţi. Organizaţia îşi va motiva angajaţii prin oferirea diferitor premii, în mod diferenţiat, pentru realizari deosebite. În dependenţă de realizarea productiei se v-or oferi comisioane. Pentru menţinerea disciplinei deasemenea se v-or implimenta strategii legate de motivaţie: se prevăd micşorări ale salariilor celor ce provoacă indisciplina sau conflicte în interiorul organizaţiei.
4.7 Programa de lucru Zilele de lucru vor constitui: de luni până sâmbăta, duminica zi de odihnă. Orele de lucru: de la 8 la 17, întrerupere pentru masă de la orele 12 la 13. Concediile de odihnă se v-or acorda o dată pe an, acestea v-or fi cu plată.
56
57
5. Organizarea producţiei 5.1 Organizarea procesului de producţie Organizarea producţiei reprezintă ansamblu de măsuri cu caracter economic şi tehnicoorganizatoric referioare la stabilirea, asigurarea şi coordonarea mijloacelor de producţie şi a forţei de muncă în aşa fel, încât fabricarea produselor să se efectuieze în cele mai bune condiţii. Nivelul maxim de eficienţă se obţine printr-o fundamentare ştiinţifică adecvată a deciziilor luate. Organizarea ştiinţifică a procesului de producţie trebuie să asigure prin metode şi tehnici de organizare folosite respectarea unor principii de organizare de bază׃ -
proporţionalitatea,
-
ritmicitatea,
-
paralelismul,
-
linia dreaptă,
-
continuitatea.
Tipul de producţie confecţionat de secţia planificată se caracterizat prin nomeclatorul producţiei fabricate, volumul producţiei, gradul de specializare a întreprinderii.
Tabelul 5.1- Sortimentul de produse confecţionate de către S.C.˝ART-INVEST- GROUP˝S.R.L. Nr. crt. 1 2 3 4 5 6
Denumirea produsului Costum pentru femei Costum pentru adolescente Pantalon pentru femei Pantalon pentru adolescente Fustă pentru femei Fustă pentru adolescente
7 8 9 10 11 12 13
Jachetă pentru femei Jachetă pentru adolescente Bluză pentru femei Bluză pentru adolescente Pardesiu pentru femei Rochie pentru femei Rochie pentru adolescente
Tipul de producţie influienţează şi determină metodele de organizare a producţiei şi a muncii, structura de producţie a secţiilor, gradul de înzestrare tehnică. Reieşind din sortimentul de produse ce planifică să realizeze firma, acesta fiind destul de variat, sistemul de de organizare trebuie să fie foarte flexibil, astfel, tipul de producţie realizat este în serie, iar organizarea producţiei în flux. 4
Din practică se ştie că, folosind metode de organizare a producţiei în flux, se obţin rezultate remarcabile în procesul de producţie. Metoda de organizare a producţiei în flux necesită divizarea procesului pe operaţii şi repartizarea lor pe locuri de muncă concrete amplasate în conformitate cu procesul tehnologic al fiecărui model aparte. În acest caz se asigură continuitatea procesului de producţie care permite a reduce timpul de confecţionare a articolelor ca rezultat al mişcării permanente a detaliilor, ansamblurilor, articolelor prelucrate cu ajutorul diverselor mijloace de transport; amplasarea funcţională a utilajului, ceea ce contribuie la utilizarea eficientă a capacităţilor de producţie.
Activitatea de producţie se va realiza prin intermediul procesului de producţie. Procesul de producţie reprezintă unitatea organică a două procese ׃procesul tehnologic şi procesul de muncă. Procesele de producţie se v-or desfăşura în secţiile de bază ale întreprinderii acestea fiind׃ secţia de pregătire, secţia de croi, secţia de producere, care îndeplinesc anumite sarcini şi funcţii, astfel asigurând funcţionarea neîntreruptă a procesului de producţie. Secţia de pregătire – aici ţesătura, în baza facturii – ordin este transportată de la depozitul de materiale. Procesul tehnologic în secţia de pregătire este determinat de următoarele etape interdependente: - recepţia materialelor, la recepţia ţesăturilor se verifică cantitatea materialelor intrate în conformitate cu documentele de însoţire, precum şi calitatea acestora: se precizează metrajul ţesăturii, se determină sortul, existenţa defectelor. Acest lucru este necesar pentru evidenţă la croit şi completarea paşaportului cu indicarea parametrilor fiecărei ţesături. - întocmirea fişei croirii, fişa croirii se completează în serviciul de calcul al secţiei de pregătire, în conformitate cu specificaţia pentru un anumit model, ţinând cont de informaţia conţinută în paşaportul ţesăturii pentru utilizarea economă a acesteia şi tipul ţesăturii, desenul şi culoarea ţesăturii în scopul determinării normei de consum materiale şi consumurilor privind retribuirea muncii, în cazul executării comenzii de producţie. Alegerea culorilor este necesară pentru utilizarea eficientă a timpului de lucru în secţia de cusut. ţesăturilor alese, cantitatea articolelor obţinute din metrajul total şi pe fiecare bucată în parte, ţinând cont de indicatorii mărimii şi taliei şi normele pentru un articol şi toată cantitatea de articole, mărimea deşeurilor de producţie etc. În conformitate cu calculul efectuat pentru materiale, datele se trec în harta croirii în ansamblu pe metraj, fără detalierea pe bucăţile ţesăturii alese. Fişa croirii constituie baza pentru livrarea de la depozit a materialelor împreună cu paşapoartele pentru fiecare bucată de ţesătură şi tiparele pentru modelul lansat în producţie. Este de remarcat că fişa croirii se utilizează deoarece producţia se va croi pe partide, ceea ce va asigura controlul materialului consumat pe fiecare partidă; 5
- pregătirea materialelor pentru croit, ţinând cont de fişa croirii se întocmeşte sarcina pentru secţia de croit, se aleg bucăţile de ţesături, precum şi materialele pentru căptuşeală, întărituri, garnituri şi furnitura pentru ţesături şi se trimit în secţia de croit. În cadrul secţiei de pregătire va există sectorul experimental unde se va forma informaţia primară privind fabricarea articolelor, după care se va elabora modelele etalon sau în dependenţă de cămandă de fiecare model şi mărime câte un articol, în baza cărora se v-or determina norma de consum, dacă estenecesar perfecţionarea succesiunii tehnologice, cu scopul reducerii timpului de prelucrare. După examinarea de către tehnolog şi managerul de producere a articolelor etalon, materialele pregătite se transmit în secţia de croit.
Secţia de croit - se petrece procesul de croire a modelelor conform fişei de însoţire, după care se formează pachete cu repere, pentru care se întocmesc fişele de însoţire ţi sunt transportate în secţia de producere. Secţia de producere - execută cusutul articolelor şi operaţiile finale de finisare şi asigură amplasarea şi unirea detaliilor în conformitate cu condiţiile tehnice, efectuându-se consumuri de muncă şi materiale minime. În secţia de producţie se utilizează metoda de organizare a producţiei în flux în care prelucrarea produselor se divizează în operaţii executate continuu şi consecutiv de către muncitori pe sectoare separate. În acest scop la fişa de însoţire se anexează bonuri pentru evidenţa consumurilor de muncă în care se indică numărul operaţiei, tarifele şi timpul efectuării acesteia. Procesul tehnologic al secţiei de producţie include sectoarele׃ - sectorul de cusut, pe acest sector croiala calitativă verificată se lansează în flux, trecând printr-o serie de operaţii continue şi consecutive. Pentru forma de organizare a producţiei în flux este necesară coordonarea muncii tuturor sectoarelor producţie, de aceea pe toate sectoarele tehnologice se completează bonuri, o numerotare a detaliilor croielii. Pentru a obţine produsul finit în cursul efectuării unor operaţii tehnologice în secţia de producţie se utilizează materiale auxiliare care sunt: aţa de cusut, dublura, rejansa, fermoarele, nasturii, şi alte furnituri şi astfel de materiale cum sunt etichetele.. Eliberarea de la depozit a furniturilor şi altor materiale auxiliare se efectuează în baza facturii anexată la fişa croirii. - sectorul de finisare higro-termică, pe acest sector se execută operaţiile de călcareaburire, atăt între fazele tehnologice cât şi finale, înainte de transportarea articolelor la depozitul de produse finite. - sectorul de control, constă din următoarele operaţii: curăţirea produsului finit, marcarea produsului, verificarea calităţii de către controlorul secţiei de control tehnic, sortarea articolelor pe modele, completarea fişelor de însoţire şi alegerea articolelor pe fişe de însoţire. 6
Producţia finită este transportată la depozitul produse finite.
5.1.1 Asigurarea calităţii Calitatea nu poate fi considerata o categorie economica care planează în afara factorilor economici, ieşită de sub acţiunea acestora, ci trebuie înţeleasă ca fiind într-o continuă modificare şi în strânsă interacţiune cu acest factori economico-sociali. Calitatea poate fi situata pe poziţia de factor de influentă asupra altor categorii economice şi în special asupra rezultatelor economico-financiare ale firmei.
Factorii ce influenţează calitatea produselor ׃ Factori tehnico-creativi
Factorii de natură tehnică se referă la structura şi starea utilajelor din dotare, de al căror randament depinde buna si eficienta desfăşurare a procesului tehnologic. Factorii de natura creativa au o deosebita importanta în modificarea calităţii şi realizarea unor produse cu un înalt grad de competitivitate (design, moda, cerinţele clientului). Factori materiali
O importanta deosebita o are atât calitatea materiilor prime şi auxiliarele utilizate, cât şi calitatea operaţiilor tehnologice executate de-a lungul fluxului tehnologic. Organizarea controlului calităţii producţiei şi produselor
De modul în care este organizat controlul calităţii producţiei şi a produselor obţinute depinde în mod direct şi nemijlocit creşterea rentabilităţii şi valorificarea superioară a materiilor prime. În urma controlului se ierarhizează factorii de influenţă asupra calităţii, se evaluează cauzele care au determinat produse de calitate inferioara astfel încât, în urma unor analize critice să rezulte o cât mai obiectivă grupare a sortimentelor şi grupelor de produse în vederea orientării producţiei către acele sortimente care să asigure o eficienta sporita a activităţii agentului economic. Este necesară introducerea în procesul de producţie numai a acelor materii prime care au caracteristicile de calitate prevăzute în standardele sau normele invocate de beneficiari în momentul specificării acestor materii prime la lansarea comenzii. Executarea unui control riguros pe fluxul de fabricaţie care să nu permită promovarea de produse ne-conforme cu documentaţia şi tehnologia omologata, presupune o activitate susţinută a controlorilor de calitate. Calificarea personalului
Calitatea produselor înseamnă nu numai materii prime şi materiale de calitate, utilaje şi metode ci şi profesionalismul celor ce le realizează. 7
Profesionist e o persoana care câştiga satisfacţie, împliniri nu doar salariu, dar şi din munca prestată.
5.1.2 Organizarea activităţii de control a calităţii Una din cerinţele de bază ale creşterii nivelului calitativ al producţiei şi produselor o constituie şi organizarea corespunzătoare a activităţii de control a calităţii. Asigurarea unui nivel calitativ al produselor, în corelaţie permanentă cu nivelul maxim al cerinţelor beneficiarilor şi satisfacerea acestora într-un grad cât mai ridicat face necesară organizarea strictă a activităţii de control. Politici elaborate în acest scop sunt:
- Raspunderea pentru calitatea operaţiilor va reveni controlorului pentru toate locurile de munca. Asigurarea desfăşurării la un nivel înalt calitativ al tuturor operaţiilor cerute în procesul de producţie reprezintă una din sarcinile de baza al tehnologului. - Efectuarea unui control prin sondaj asupra operaţiunilor. - Extinderea autocontrolului din partea muncitorilor. Aceasta forma de control a calităţii prezintă, pe lângă aspectul economic, şi alte aspecte de o deosebită importanţă socială legata de psihologia muncii şi anume, sporirea răspunderii muncitorilor pentru lucrările executate. Controlul final se va executa verificând fiecare articol (bucată cu bucată). Procesul calitate se poate transforma utilizând resursa cea mai preţioasa:oamenii. Oamenii care lucrează pentru întreprindere au adeseori cele mai bune idei pentru imbunătaţirea calităţii şi productivităţii. Totul este ca aceşti oameni să se simtă în siguranţă: sa nu se teama să-ţi exprime ideile; să nu se teama să pună întrebări. Se recomanda ca în cadrul unităţii sa se organizeze cursuri de perfecţionare profesională şi instruire în domeniul asigurării calităţii pentru întreg personalul, indiferent de poziţia pe care o ocupă.
5. 2 Argumentarea alegerii formei de organizare a procesului de fabricaţie Analizând datele iniţiale – numărul de executori N = 29 oameni s-a stabilit că pentru fabricaţia costumelor pentru femei, această linie tehnologică este de capacitate mică. Pentru capacităţi mici, în dependenţă de numărul de executori, se recomandă structura secţionată a liniei tehnologice. După gradul de asigurare tehnică, linia tehnologică se referă la generaţia a 2-a, utilajul instalat este progresiv şi permite de a obţine o calitate înaltă a produselor fabricate. În această linie tehnologică pot fi lansate mai multe modele. În acest caz cel mai bine se potriveşte ritmul liber de lucru, iar lansarea detaliilor produsului – cu pachetul, ceea ce va contribui la creşterea productivităţii muncii şi folosirea raţională a utilajului. 8
Caracteristica liniei tehnologice proiectate se prezintă în (tab.5.1).
Tabelul 5.2 – Caracteristica liniei tehnologice proiectate Denumirea produsului – costum pentru femei
Sectorul
Numărul Forma de de agregate organizare
Numărul de modele
Tipul lansării modelelor
Metoda de transportare a semifabricatelor
Pregătirea reperilor Asamblarea
Agregat 1
grupă
Consecutiv 3
Cărucior cu deplasare la sol, intermasă
Finisarea
Tabelul 5.2.1 – Caracteristica mijloacelor de transport Denumirea mijlocului de transport Cărucior – container TT - ПК1
Caracteristica tehnică Gabarite, mm Pentru transportarea şi păstrarea detaliilor mari şi mici 900х400
Cărucior – ştender ТП – 2С 718
Pentru transportarea produselor finite
1183х500
5.3 Tehnologia procesului de fabricaţie Caracteristica modelelor cofecţionate în linia tehnologică
Tabelul 5.3.1 – Descrierea aspectului exterior al jachetei şi fustei pentru femei Denumirea elementului Modelul A de produs Jachetă 1. Siluieta modelului Semiajustată 2. Sistemul de închidere Simetrie cu fermuar 3. Gulerul Tip cămaşă 4. Faţa produsului Cu cusătură de relief şi buzunare prelucrate în cusătură 5. Spatele Cusătura de relief 6. Lungimea produsului Mai jos de linia taliei 7. Mâneca Simplu aplicată 9
8. Finisarea 1. Siluieta 2. Faţa 3. Spatele 4. Sistem de închidere 5. Bentiţă în talie
Cusături decorative pe reperul feţei Fusta Dreaptă, puţin evazată la tiv Pense de talie Pense de talie Fermuar în cusătura laterală Montată pe tot perimetrul fustei
5.3.2 Caracteristica utilajului tehnilogic instalat în linia tehnologică Alegerea utilajului impune o tehnologie de prelucrare mai mult sau mai puţin performantă. Se propune folosirea utilajului existent la întreprindere pentru confecţionarea costumului constituit din jachetă şi fustă. Tabelul 5.3.2. - Caracteristica maşinilor neautomate şi semiautomate instalate în flux
Clasa utilajului 1 8332/2705 “Textima”
8515/690/21 7 „Textima” Cs79”Pannonia ” 220-M „Podoliscşveimaş’ 62761-P3 „Pannonia”
Destinaţia tehnologică a maşinii de cusut
Tipul cusătu -rii
2 Maşina de cusut simplu
3
4
301
4500
4,5
401х5
7500
3,2
Maşina de surfilat lanţ cu trei fire
Turaţiile Pasul arbore- cusătului rii, mm principal 5
Grosime a max. a material Tipul transportului de elor material, dispozitive asambla auxiliare -ate, mm 6 7 Transportor, ac cremaileră, oprire 5 automatăcu acu în poiţie fixă, tăierea firelor, idicarea-cborârea picioruşului 5
Transportor difernţiat iferior
04 Maşina de cusut ascuns lanţ cu un fir Maşina semiautomatde cusut cheiţe Maşina semiautomat de executat butoniere drepte
103
304
304
3200
1200
28003200
7
4
0,9-3
3
8
2,5
Trasportor special superior, două picioruşe infrioare, îndoitor Special, dimensiunile cheiţelor 7-16mm, 3-7mm, lăţimea 2-3mm.tăiera automată a fireor. Special, lugimea butonierei de 9-32mm. Lăţimea margini butonierei 1,75-2.8mm. Nuărul paşilor în fiecar 10
i u l u j a l i t u a i ţ827 a n i „Podolisc t s eşveimaş’ D
e r a o t ă c u d o r p a m r i f , i u l u j a l i t u l u p i t , a k r a M
l u m e t s i s n Maşina î i u a semiautomat l P r de cusut u e M , c nasturi a a i t ă l a a m m u e i x n a p m a e n u i s e r P
Aplicarea dublurii la reperele de bază
Presă de călcat Cs371 KM-112+36A ”Pannonia”
Călcarea de finisare a şliţului, descălcarea cusăturilor, călcarea canturilor
Masă de călcat Cs394 K1+395/11 ”Pannonia”
, t a c l ă c e d e l e m 304 r o f e r a t n P î K ă l a m i x a m a e n u i s e r P
i e m r o f a e r C i z * l , 1500 ă c e r n a î o e i d r e p a r u u s t a r e p m e T
5
e d r ) o t a l c e l a m r c o e f d a i u e r l i z u r l e i ă f c ( n i î e e s d e r p a e a t a t t a i l l c a ă d c o M
cheiţă 7. Lungmea cheiţei i e u r5.6 mm.
l a u s j i a n l i i f t e u dSpecial, diametrul e l i s e u , t 15 lnasturilor i ă u r c l i a de c35mm.Numărul i b c m a r în fiecare e aîmpunsături G t ă m l o pereche de orificii 10. r a m g ) i m automată a firelor iTăierea a e x h aşi ridicare de m nasturi. i m ţ ă a l t x a r a e u D m i g n u l (
5
0,6
28
150-160
Electrică
0,6
75
130-140
abur
60
4400x1700
60
1450x500
Tabelul 5.3.3 – Caracteristica utilajului pentru finisare higro-termică
5.3.4 Succesiunea tehnologică de prelucrare a costumului Ţinând cont de metodele de prelucrare, utilajul şi dispozitivele alese – se elaborează succesiunea tehnologică de prelucrare a produselor vestimentare.
Tabelul 5.3.4. - Succesiunea tehnologică de prelucrare a costumului pentru femei Nr. ord.
1 1 2
Numărul şi denumirea fazei tehnologice 2 Lansarea croitului Recepţia croitului. Divizarea în pachete Verificarea componenţei setului de repere Potrivitregistrului de evidenţă
Specia Categ litatea oria
Cheltuieli Utilaj şi de timp dispozitive pe folosite modele, s
3
5
m
4 3
6 60
-
11
3 4 5 6 7 8 9 10 11
Completarea pachetelor şi lansarea în flux Aplicarea dublurii la bizeţe Aplicartea dublurii la feţe pe sectorul buzunarelor laterale Aplicarea dublurii la feţe pe tiv Aplicarea dublurii în tivul mînicii Aplicarea dublurii pe faţa de guler Aplicarea dublurii în tivul spatelui Aplicarea dubluriila feţe în sectorul răscroielii mînecii Aplicarea dublurii pe bentiţă în talia fustei
m m P P
3 3 3 3
30 45 60 30
Cs-371”Pannonia” Cs-371”Pannonia”
P P P
3 3 3
70 48 51
Cs-371”Pannonia” Cs-371”Pannonia” Cs-371”Pannonia”
P P
3 3
70 70
Cs-371”Pannonia” Cs-371”Pannonia”
P
3
60
Cs-371”Pannonia”
Total
12 13 14 15 16 17 18 19
Prelucrarea feţelor Surfilarea feţelor pe liniile de relief
Aplicarea pungii la faţa - centru Aplicarea contrareliefului la clinul - faţă Închiderea pungii buzunarului Asamblarea clinilor la faţă - centru Descălcarea cusăturii de relief a feţei Aplatizarea cusăturii de aplicare a clinului la faţă – centru Călcarea buzunarelor plasate în cusături
594
MS M M M M F M F
3 4 3 3 4 3 4 3
Total
20 21 22 23
Prelucrarea spatelui Surfilarea spatelui pe liniile laterale şi tiv Surfilarea spatelui pe liniile de relief Asamblarea spatelui pe liniile de relief Descălcarea cusăturii de relief a spatelui
24 25 26 27 28 29 30 31 32
Surfilarea mânecelor pe liniile superioare Surfilarea mânecilor pe linia tivului Asamblarea mânecei pe linia inferioară Dascălcarea cusăturii pe linia inferioară a mânicei Asamblarea mânecilor pe linia superioară Descălcarea cusăturilor superioare a mânecilor Definitivarea liniei tivului mânecelor Calcarea tivului şi şliţului mânecii
87
8515/690/217
43 43 58 71 74 71
“Texima” 8332/2705„Texima 8332/2705„Texima 8332/2705„Texima 8332/2705”Texima Cs-394”Pannonia” 8515/690/217
45
“Texima” Cs-394”Pannonia”
492
MS M M F
3 3 3 3
Total
Prelucrarea mânicilor Surfilarea mânecilor pe liniile inferioare
-
87
8515/690/217
81
“Texima” 8515/690/217
71 69
“Texima” 8332/2705”Texima Cs-394”Pannonia
308
MS MS MS M F M F F F
3 3 3 3 3 3 3 3 3
89
8515/690/217
105
“Texima” 8515/690/217
25
“Texima” 8515/690/217
73 50
“Texima” 8332/2705”Texima Cs-394 K-
70 50
1+395/11Pannonia 8332/2705”Texima Cs-394 K-
54
1+395/11Pannonia Cs-394 K-
57
1+395/11Pannonia Cs-394 K12
33
Fixarea rezervelor şliţului mânecii prin cheiţe
SA
3
45
1+395/11Pannonia 220M”Podoliscşveima ş”
Total
34 35 36 37
Prelucrarea gulerului, aplacului Desenarea liniei de înnădire a gulerului, precizarea crestăturilor Înnădirea feţei şi dosului de guler Crestarea colţurilor gulerului Descălcarea cusăturilor de înnădire
628
m
3
55
M m F
4 2 4
104 30 71
8332/2705”Texima Cs-394 K1+395/11Pannonia
38 39
Întoarcerea gulerului pe faţă Executarea cusăturii decorative pe linia
40
pelerinei gulerului Călcarea gulerului cu formarea cantului, verificarea calităţii prelucrării gulerului
M M
2 4
41 42 43 44 45 46 47 48 49 50 51 52 53 54 55 56 57 58 59
Surfilarea cusăturii de aplicare a mânecelor în răscroială Calcarea de susţinere a mânecelor Aplicarea perniţei în capuş mânecei
272140042/E”Durcopp
F
4
77
Cs-394 K1+395/11Pannonia
Total Total pregătire
Asamblare - finisare Înnădirea bizeţelor la feţe înserând fermuarul şi bentiţa pentru susţinerea canturilor Descălcarea cusăturii de înnădire a canturilor Întoarcerea pe faţă şi îndreptarea colţurilor canturilor şi rezervelor Călcarea canturilor rezervelor şi ieşiturilor rezervelor Verificarea simetriei canturilor şi a ieşiturilor rezervelor Executarea cusăturilor laterale Despicarea şi descălcarea cusăturilor laterale Călcarea tivului după crestături Asamblarea jachetei pe liniile umerale Descălcarea cusăturilor umerale a jachetei Aplicarea dosului de guler în răscroială Călcarea cusăturii de aplicare a dosului de guler interior Aplicarea gulerului în răscroială Călcarea cusăturii de aplicare a dosului de guler în răscroială Executarea cusăturii decorative pe cant Aplicarea mânecilor în răscroiala jachetei
33 84
454 2839
M
4
115
8332/2705”Texima
F
3
130
Cs- 394”Panonnia”
m
2
33
F
4
100
m
3
20
M F
3 3
80 101
8332/2705”Texima Cs- 394”Panonnia”
F M F M F
4 3 3 4 3
52 20 30 126 101
Cs- 394”Panonnia” 8332/2705”Texima Cs- 394”Panonnia” 8332/2705”Texima Cs- 394”Panonnia”
M F
4 4
169 44
8332/2705”Texima Cs- 394”Panonnia”
M MS
4 4
150 290
8332/2705”Texima 8515/690/217
90
“Texima” 8515/690/217
121 120
“Texima” Cs- 394”Panonnia” 8332/2705„Texima
MS F M
3 4 3
Cs- 394”Panonnia”
-
13
60 61 62 63 64 65 66 67 68 69 70 71 72 73 74 75
Fixarea unui petic din cîptuşeală de perniţă Întoarcerea subansamblului faţă – spate pe faşă Întoarcerea mânecelor pe faţă Tăierea benzii termofuzibile de lungimi diferite Fixarea rezervelor tivului mânecii pe cusăturile cotului ţi anterioară Întoarcerea mânecelor pe faţă Tighelirea cusăturilor anterioare ale mânecilor Cîlcarea tivului jachetei Tîierea capetelor firelor Înlăturarea liniilor de cretă Călcarea jachetei în regiunea pieptului Călcarea jachetei în regiunea buzunarelor Călcarea tivului mânecelor pe faţă Călcarea produsului, eliminând toate neregularitîţile pe linia canturilor Cîlcarea răscroielii mânecilor Cîlcarea canturilor
M
3
74
m
1
45
-
m m
1 1
20 13
-
M
3
52
-
m M
1 2
40 51
-
F m m F
4 1 2 4
76 28 50 66
F
4
F F F F
4 4 4 4
8332/2705„Texima
-
8332/2705„Texima Cs- 394”Panonnia”
Cs-394 K-
44
1+395/11Pannonia Cs-394 K-
67
1+395/11Pannonia Cs-394 K-
180
1+395/11Pannonia Cs-394 K-
52
1+395/11Pannonia Cs-394 K-
17
1+395/11Pannonia Cs-394 K1+395/11Pannonia
76 77
Agăţarea etichetei de marfă de prima butonieră
m
Verificarea finală a calităţii produsului
m
1 1
Total pentru asamblarea – finisarea jachetei
37 10
-
2866
Prelucrarea fustei
78 79 80 81 82
Surfilarea feţei pe linia tivului Surfilarea spatelui pe linia tivului Asamblarea penselor de talie a feţei fustei Asamblarea colţului inferior al şliţului feţei Asamblarea colţului inferior al şliţului spatelui
MS MS
3 3
83 84
8515/690/217
40
“Texima” 8515/690/217
M M
3 3
48 20
“Texima” 8332/2705”Texima 8332/2705”Texima
M
3
20
8332/2705”Texima
Total pe prelucrarea feţei şi spatelui fustei
Prelucrarea bentiţei în talie Surfilarea marginii inferioare a bentiţelor feţei şi spatelui pe lungime Asamblarea bentiţelor feţei şi spatelui pe linia laterală
40
168
MS M
3 3
40
8515/690/217
20
“Texima” 8332/2705”Texima
14
85
Descălcarea cusăturilor laterale a bentiţelor
F
3
40
1+395/11Pannonia
Total pe prelucrarea bentiţei în talia fustei Total pe prelucrarea fustei
86 87 88 89 90 91 92 93 94
Cs-394 K-
100 265
Asamblarea – finisarea fustei Aplicarea fermuarului în cusătura de simetrie-spate Descălcarea cusăturilor
Asamblarea colţului superior al sistemului de închidere în cusătura de simetrie Tighelirea unei părţi a şliţului cu fermuar în cusătura de simetrie-spate Tighelirea terminaţiei fustei Verificarea calităţii fustei Tăierea firelor, înlăturarea gunoiului Aşezarea fustei pe umeraşe Formarea partidei
M
4
78
8332/2705”Texima
F
3
90
Cs-394 K-
M
3
32
1+395/11Pannonia 8332/2705”Texima
M
4
24
8332/2705”Texima
M m m m m
3 1 1 1 1
100 10 19 10 20
Total pe asamblare-finisarea fustei Total pe fustă Total pe prelucrarea costumului Total pe asamblarea-finisarea costumului Total pe costum
8332/2705”Texima
Ştender mobil Ştender mobil
393 823 2839 3395 6374
5.4 Calculul liniei tehnologice 5.4.1 Calculul preliminar al paramerilor liniei tehnologice Datele iniţiale pentru calculul liniilor tehnologice: din programa de fabricaţie şi analiza cheltuielilor de timp pentru confecţionarea modelelor în linia tehnologică. Tabelul 5.4.1 – Calculul parametrilor liniei tehnologice Denumirea produsului – costum pentru femei Numărul de executori N= 29 Simb
Denumirea indecelui 1.Cheltuielile de timp pentru confecţionarea unui produs, s 2. Tactul liniei tehnologice, s
olizarea T
Formula de calcul
Calculul Valoarea indicelui indicelui din succesiunea tehnologică 6374
τ
6374/29
219,79
R
28800/21
131
τ
9,79 -
28800
T N
3.Capacitatea într-un schimb, buc - durata schimbului. s
M R
-
15
4.Numărul de locuri de muncăîn linia tehnologică - numărul mediu de locuri de muncă
Nl.m. Nl.m.med
N•N l. m.med
29•1,2
Din documentaţia normativă
35 1,2
Pentru dirijarea eficientă a lucrului executorilor în linia tehnologică, pot fi formate grupe de prelucrare paralelă a reperilor produsului textil. La formarea grupelor se respectă următoarele cerinţe׃ Reperile într-o grupă se selectează astfel încât să fie asemnătoare metodele -
de prelucrare şi operaţiile tehnologice să poată fi realizate la acelaş tip de utilaj;
-
grupele trebuie să fie aproximativ egale după volumul de lucru şi numărul de executori.
-
Se recomandă numărul optimal de executori într-o grupă 10-15 oameni.
Tabelul 5.4.2 – Determinarea cheltuielilor de timp şi numărul de executori pe etape de prelucrare τ ═ 219,79 Etapa şi elementele de produs
Cheltuieli Numărul de de timp la executori prelucrare,s
Lansarea croielii Prelucrarea reperilor׃ - reperul faţă jachetă - reperul faţă, spate fustă - reperul spate jachetă - bentiţa fustă - mâneca - guler, aplac Total pregătirea reperelor Asamblarea finisarea jachetei Asamblarea finisarea fustei Total asamblare Total costum
594
2,7
492 168 308 100 628 454 2839 3002 393 3395 6374
2,24 0,76 1.4 0.45 2,86 2,06 12,91 13,66 1,79 15,64 28,55
Numărul Numărul Suprafaţa grupei de pcupată executori de grupă, m2
I
13
I
13
88,4
II I,II
16 23
108,8 197,2
5.4.3 Calculul condiţiilor de coordonare a operaţiilor tehnologice Pentru fluxurile cu ritm liber de lucru cum este linia tehnologică agregat – grupă LAG, coordonarea timpului operaţiei tehnologice cu tactul este în limitele ± 10, iar pentru unele operaţii până la +15% ׃ 16
top.thn ═ (0,90...1,10) • τ • k unde׃top.thn – tipul operaţiei tehnologice, s; τ –tactul fluxului, s k- numărul de muncitori pentru executarea operaţiei tehnologice.
Tabelul 5.4.3 – Calculul condiţiilor de coordonare ale operaţiilor tehnologice Tipul liniei Tactul tehnologice fluxului, s
Divizibilitatea
Condiţia de coordonare de bază
Agregatgrupă
219,79
auxiliară
1
- 10% 197,81
0 219,79
+10% 241,78
+15% 252,76
2 3
395,62 593,43
439,58 659,37
483,54 725,34
505,52 758,28
5.4.5 Cuplarea şi analiza cuplării operaţiilor tehnologice În liniile tehnologice agregat-grupă completarea fazelor în operaţii tehnologice se efectuează respectând următoarele cerinţe׃ -
se permite abaterea timpului operaţiei de la tact cu 10-15%;
-
se permite întoarcerea elementelor de produs în interiorul agregatului la locurile de muncă megieşe după principiul suveicii;
-
se urmăreşte specializarea strictă a locurilor de muncă;
-
unirea fazelor de aceeaşi categorie sau megieşe.
Analiza cuplării fazelor în operaţii include calculul coeficientului de coordonare, elaborarea şi analiza diagramei încărcării forţei de muncă şi a grafului de montare. Operaţiile în flux sunt cuplate corect dacă valoarea coeficientului de coordonare K c se află în limitele 0,98 ≤ K c ≥ 1,02.
K c ═
T ef
6374
═ ═ 1,00 219 ,79 ⋅ 29 τ ⋅ N
Unde: Tef – timpul efectiv obţinut în rezultatul cuplării fazelor în operaţii tehnologice, s; τ - tactul liniei tehnilogice; N – numărul real de muncitori. 17
Pentru linia tehnologică analizată operaţiile sunt completate uniform şi nu sunt supraîncărcate.
5.4.6 Schema tehnologică a liniei tehnologice Schema tehnologică este documentul principal care se utilizează pentru repartizarea lucrăilor, amplasarea locurilor de muncă, în baza ei se calculează salariul de bază. Pentru operaţia tehnologică se calculează norma de fabricaţie, preţul prelucrării pentru fiecare fază, numărul de executori calculat şi se stabileşte numărul de execuori real pentru fiecare operaţie. Tabelul 5.4.6 – Schema tehnologică a liniei tehnologice cu lansare consecutivă Denumirea produsului – costum pentru femei Cheltuieli de timp la prelucrare – 6367 s Numărul de executori – 29 Tactul liniei tehnologice – 219,79 s . n h t . p o . Conţinutul operaţiei r N tehnologice
Lansarea, prelucrarea reperilor jachetei şi fustei 1Recepţia croitului. 01 Divizarea în pachete 2Verificarea componenţei setului de repere potrivit registrului de evidenţă 3 Completarea pachetelor şi lansarea în flux 4 aplicarea dublurii la bizeţe 02
5 Aplicarea dublurii la feţe pe sectorul buzunarelor laterale 7 Aplicarea dublurii în tivul mânecii 8 Aplicarea dublurii pe faţa de guler 9 Aplicarea dublurii în tivul spatelui
a e t a t i l a i c e p S
a Chelt. i r o de g e timp, t a C s
Norm. Preţul De prelucrării, fabric. bani buc/ 8 ore
Numărul de executori calcu -lat
re al
Utilaj ul
Masă m
3
60
6,882
m
3
30
3,441
m
3
45
5,1516
P
4
60
7,848
4
195 30
P
148
23,3325 3,924
P
4
48
6,2784
P
4
51
6,6708
P
4
70
9,156
Cs371 Panno -nia
0,89
1 Cs371 Panno -nia
18
6 Aplicarea dublurii la 03 feţe pe tiv 10 Aplicarea dublurii la feţe în sectorul rîscroielii mânecii 11Aplicarea dublurii pe bentiţă în talia fustei
04
12 Surfilarea feţelor pe liniile de relief 20 Surfilarea spatelui pe liniile lateralr 21 Surfilareaspatelui pe liniile de relief 78 Surfilarea feţei pe linia tivului 79 Surfilarea spatelui pe linia tivului 83 Surfilarea marginii interioare a bentiţelor feţei şi spatelui pe lungime
13Aplicarea pungii la faţa - centru 14Aplicarea contrareliefului la clinul faţă 15Închiderea pungii buzunarului 16Asamblarea clinilor la faţă - centru 18Aplatizarea cusăturii 05 de aplicare a clinului la faţă-centru 22Asamblarea spatelui pe liniile de relief 80Asamblarea penselor de talie a feţei fustei 81Asamblarea colţului inferior al şliţului feţei 82Asamblarea colţului inferior al şliţului spatelui 84 Asamblarea bentiţelor feţei şi spatelui pe linia laterală 06
17Descălcarea cusăturii de relief afieţei
P
4
199 70
P
4
70
9,156
P
4
60
7,848
MS
3
200 87
MS
3
87
1,3764
MS
3
81
9,2907
MS
3
40
4,588
MS
3
40
4,588
MS
3
40
4,588
M
4
440 43
M
3
43
4,9321
M
3
58
6,6526
M
4
71
9,2868
M
4
71
9,2868
M
3
71
8,1437
M
3
48
5,5056
M
3
20
2,294
M
3
20
2,294
M
3
20
2,294
3
465 74
F
145
144
65
62
26,0292 9,156
26,1600 9,9789
34,410 5,6344
56,314 8,4878
0,91
1 Cs371 Panno -nia
0,91
1 8515 Texti ma
2,00
2
8332 Texti ma
2,11
2 Cs19
19Călcarea buzunarelor F plasate în cusături 23Descălcarea cusăturii F de relief al spatelui 85Descălcarea cusăturilor F laterale a bentiţelor
3
45
5,1615
3
69
7,9143
3
40
4,588
228 24Surfilarea mânecilor 07 pe liniile inferioare 25Surfilarea mânecelor pe liniile superioare 26Surlilarea mânecilope linia tivului
09
33Fixarea rezervelor şliţului mânecii 10 34Desenarea liniei de înnădire a gulerului, precizarea crestăturilor 35Înnădirea feţei şi dosului de guler
26,1516
MS
3
89
10,2083
MS
3
105
12,0435
MS
3
25
2,8675
3
219 73
3
70
8,029
4
84
10,9872
F
3
227 50
F
3
50
5,735
F
3
54
6,1938
F
3
57
6,5373
SA
3
211 45
m
3
55
6,3085
M
4
104
13,6032
2
244 30
4
71
27Amplasarea mânecilor M pe linia inferioară 08 29Asamblarea mânecilor M pe linia 39 Executarea cusăturii M decorative pe linia pelerinei gulerului
28Descălcarea cusăturii inferioare 30 Descălcarea cusăturilor superioare a mânecilor 31Definitivarea liniei tivului mânecelor 32Calcarea tivului şi şliţului mânecii
126
36 Crestarea colţurilor m gulerului 37Descălcarea cusăturilor F de înnădire
131
127
136
118
25,1193 8,3731
27,3893 5,735
24,2197 5,1615
25,0732 2,733
1,04
1
8515 Texti ma 0,99
1 8332 Texti ma
1,03
1
Cs394 Panno nia 0,96
1 220 Podoli skşvei maş 8332 Texti ma
1,11
1
9,2868
20
38Întoarcerea gulerului pe faţă 40Călcarea gulerului cu 11 formarea cantului, varificarea calităţii prelucrării gulerului Total pregătire
m
2
33
3,0063
F
4
77
10,0716
211 2839
25,0977 319,296
0,96 12,92
1 13
Cs394 Panno nia
21
22
l h t . p o . r N
Continuare Tabelul 5.4.4
Conţinutul operaţiei tehnologice
a a e i r t o Chelt. a t g i l t e a a de i c e C timp,s p S
Asamblareafinisarea costumului 41Înnădirea bizeţelor M la feţe înserând fermuarul şi bentiţa 12 pentru susţinerea canturilor 45 Verificarea m simetriei canturilor şi a ieşiturilor rezervelor 46 Executarea M cusăturilor laterale 86 Aplicarea M fermuarului în cusătura de simetriespate 88 Asamblarea M colţului superior al sistemului de închidere în cusătura de simetrie 89 Tighelirea unei M părţi a şliţului cu fermuar în cusătura de simetrie-spate 90Tighelirea MS terminaţiei fustei
13
42 Descălcarea cusăturii de înnădire a canturilor 43 Întoarcerea pe faţă şi îndreptarea colţurilor canturilor şi rezervelor 44 Călcarea canturilor rezervelor şi ieşiturilor rezervelor 47 Despicarea şi descălcarea cusăturilor laterale 48 Călcarea tivului după crestături
50 Descălcarea 14 cusăturilor umerale a jachetei 52 Călcarea cusăturii de aplicare a dosului de guler interior
F
4
Norma de fabric. buc/8ore
115
Preţul prelucrării, bani
Numărul de executatori cal culat
Utilajul
real
15,042
8332 Textima Cs-790 Pannonia
3
20
2,294
3
80
9,176
4
78
10,2024
3
32
3,6704
4
24
3,1392
3
100
11,47
3
499 130
64
54,994 14,991
m
2
33
3,0063
F
4
100
13,08
F
3
101
11,5847
F
4
52
10,323
F
3
416 30
F
3
101
69
25,3487 2,294 16,4808
2,04
2 Cs-394 Pannonia
1,89
2 Cs-394 Pannonia 23
Calculul indicilor tehnico-economici pentru fiecare operaţie tehnologică s-a redus la calculul: -
normei de fabricaţie: N f =
R t op .thl
,
unde: R- durata schimbului primită la întreprindere, R=8ore = 28800 s; top.thl. – timpul sumar al operaţiei tehnologice, s. -
preţul prelucrării pentru fiecare fază tehnologică: P = Starif • t fazei,
unde: Starif – salariul tarifar primit la întreprindere, bani. Se ia în dependenţă de categoria operaţiei, şi are valorile: categoria I – 0,0722bani; categoria II – 0,0911; categoria III – 0,1147; categoria IV – 0.1308. t fazei – timpul pentru fiecare fază tehnologică care compune operaţia tehnologică, s. -
numărul calculat de executatori: N =
t op.thl .
,
τ
unde: top.thl. – timpul sumar al operaţiei tehnologice, s; τ – tactul fluxului, s.
24
5.5 Calculul indicilor tehnico economici Indicii tehnico economici a fluxului se calculează pentru analiza eficacităţii organizării lucrărilor în flux, de a determina dotare tehnică a fluxului, calificarea executatorilor. Indicii tehnico economidci ITE a fluxului includ următoarele documente:buletinul - buletinul forţei de muncă -
buletinul utilajului,
-
indicii tehnico economici
Tabelul 5.5.1 – Buletinul forţei de muncă Denumirea produsului – costum pentru femei Tactul liniei tehnologice, s – 219,79 Numărul de executatori N=29 Cheltuieli de timp pe tipuri de lucrări, s C
Categoria
1 2 3 4 ∑T Greutate a specifică, %
Total timp pe categorii, s
Total pe categorii
M
MS
SA
P
F
m
51 801 152 5 237 7
849
45
-
891
576 210
627 2796
2,85 12,72
Greu tatea specifică, % 9,84 43,87
-
-
459
967
-
2951
13,49
46,52
849
45
459
1858
786
6374
29,00
13, 32
0,7
7,2
29,14
12, 33
37, 29
Numă rul de executori
Suma categoriilor tarifare
Coefi cienţi tarifari
Suma coeficiienţilor tarifari
5,7 38,16
1,00 1,26 1,59
3,591 20,2248
53,72
1,81
24,3083
97,58
48,1241
100
Analizînd buletinul forţei de muncă, se pot constata următoarele: -
ponderea maximală revine executoerilor de categoria III, IV ( 13 oameni),fapt ce va condiţiona fabricarea produselor de calitate;
-
după specialităţi, majoritatea lucrărilor sunt realizate la maşini universale (37%) urmate de lucrările realizate cu ferul de călcat (29%)
Tabelul 5.5.2 – Buletinul utilajului 25
Denumirea produsului – costum pentru femei
Tipul sau clasa utilajului
Denumirea utilajului
Numărul, bucăţi Rezerv Schim ă b
de bază
Gabarite,mm.
Total
1
8332 Textima
11
1
-
12
1200x600
2 3
8515 Textima Cs-790Pannonia
3 2
-
-
3 2
1200x600 1200x600
4 5 6 7
220Podliskşveimaş 62761 Pannonia 827PMZ Cs – 371 Pannonia
1 3
-
1 1 -
1 1 1 3
1200x600 1200x600 1200x600 1400x700
8
Cs – 394 Pannonia
10
-
-
10
1400x700
9
3
-
-
3
1200x700
10
1
-
-
1
3000x1500
34
1
2
37
Universal
Special
Semiautomate Perse Mese de călcat Mese Masă pentru lansar Total
Tabelul 5.5.3 – Indicii tehnico – economici a fluxului Indicele, unităţii de măsură 1 1.Cheltuieli de timp la confecţionarea, s 2.Capacitatea în schimb, buc 3.Numărul de executatori calculat 4.Numărul de executori real 5.Productivitatea muncii, buc/om schimb
Simbolizarea
Formule de calcul
Calculul indicelui
Valo area
2
3
4
5
T
Din buletinul forţei de muncă
-
6374
M
Din calculul parametrilor
-
131
Nc
Din buletinul forţei de muncă
-
29,00
Nr
Din detele iniţiale
-
29
PM
PM =
6.Categorie tarifară medie
r med
r med =
7.Coeficientul tarifar mediu
Qmed
Qmed = P=
8.Preţul prelucrări, lei
P
9.Coeficientul mecanizării
K mec
10.Coeficientul folosirii utulajului
K f.u•
M Nc
PM =
R
131
T
29
,
28800 6374
∑categ .tarif
97 ,58
N c
29
∑coef .tarif
48 ,1241
N c
29
Szilcateg
•
Qmed
P= Szilcateg • ∑ coef .tarif 0.0722 K mec =
T K f.u• =
∑tfazmec ∑t .op .thl .mec .
4,52 3,36 1,66
0,0722 • 28800 •1,66 4,52
PM
M ∑tfazmec
:
•
28800
•
48,1241
7,64
131 3730 6374 3730 4048
0,58 0,92
26
11.Coeficientul folosirii timpului de muncă 12.Producţia de pe 1 m2 de suprafaţă
K t.m Pm2
K t.m = Pm2 =
N c
29 ,00
N r
29
M
131
Sl .thl
211 ,7
1,00 0,62
Analiza indicilor tehnico-economici Pentru o valoare mică a capacităţii M = 131 buc / sch şi pentru cheltuielile de timp la prelucrarea T = 6374 s, care inidcă faptul că produsul are o complexitate medie la prelucrare, se poate afirma că indicii obţinuţi sunt raţionali şi poate chiar optimali pentru prelucrarea costumului pentru femei propus de a fi pe suprafeţele Indicile productivitatea muncii PM = 4,52 buc/om sch, reflectă că nivelul tehnologiei alese este destul de avansat, procesul de fabricaţie este organizat raţional. Gradul de folosire a utilajului reflectă indicile K f.u = 0,92 – deci, locurile de muncă sunt specializate la maximum. Cu toate că valoarea coeficientului mecanizării este nu prea mare K fmec = 0,58 – această valoare sa obţinut din motiv că o pondere esenţială revine lucrărilor realizate cu ferul de călcat (29%) care se consideră o lucrare manuală. Înlocuirea ferului prin prese nu este raţională, reieşind din condiţiile de lucru la întreprindere (ventilare proaspătă şi ca urmare temperatura în scţie atingea valoarea foarte mare). 5.6 Elaborarea planului fluxului Ţinănd cont de cerinţele care se înaintează, la elaborarea planului fluxului s-au respectat următoarele cerinţe: •
folosirea raţională a suprafeţelor efective;
•
liniile de mişcare ale obiectelor muncii şi forţei de muncă nu se intersectează;
•
•
comoditatea deserviri şi exploatării utilajului tehnologic; asigurarea legăturii cu alte secţii.
6. Riscurile
27
6.1 Tipuri de riscuri în antreprenoriatul de producţie Înainte de a începe o activitate legată de domeniul productiv, este important de a stabili clar scopurile şi tipul de producţie care trebuie fabricat, evidenţiindu-se în continuare tipurile de lucrări ce vor asigura eficienţa producerii mărfurilor alese. Riscurile de producţie sunt acele riscuri care apar în procesul cercetărilor ştiinţifice şi de proiectare, de producere, aprovizionare şi de deservire postvânzare. I. Riscurile cercetărilor ştiinţifice şi de proiectare sunt cauzate de faptul că există permanent probabilitatea ca rezultatele acestor lucrări să nu corespundă celor scontate (planificate din timp), ceea ce generează pierderi. Majoritatea specialiştilor consideră că acest tip de risc poate fi condiţionat de doi factori: a) Factori obiectivi, la care se referă următorii factori din interiorul întreprinderii: - probleme în finanţarea cercetărilor de laborator; - depăşirea devizului de cheltuieli în procesul cercetărilor ştiinţifice; - lipsa unui utilaj adecvat cercetărilor preconizate etc. b)Factori subiectivi, care apar în afara întreprinderii şi nu depind de ea. Cauzele apariţiei factorilor subiectivi pot fi următoarele: - obţinerea, în urma efectuării lucrărilor de cercetare ştiinţifică care au fost finanţate de firma interesată, a unor rezultate ce nu corespund celor planificate. Apariţia unei astfel de situaţii poate conduce la refuzul întreprinderii de a se ocupa de activitatea antreprenorială planificată. în acest caz, sunt necesare modificări serioase în strategia întreprinderii, iar uneori întreprinderea chiar refuză genul dat de activitate; -
neatingerea parametrilor tehnici planificaţi anterior în procesul efectuării lucrărilor de
construcţie şi tehnologice ale inovaţiilor. Această cauză prezintă un risc enorm pentru întreprindere, însă nivelul pierderilor întreprinderii în astfel de situaţie va fi mai mic decât în cazul obţinerii unor rezultate negative. în acest caz apar numai pierderi relative, care sunt egale cu diferenţa dintre pierderile ce apar la un rezultat negativ şi cel obţinut; -
obţinerea unor rezultate care depăşesc posibilităţile tehnice şi tehnologice ale producerii
(inclusiv nivelul de calificare a cadrelor) necesare pentru asimilarea lor, adică nivelul rezultatelor este mai înalt decât nivelul actual al producerii; -
obţinerea unor rezultate care depăşesc posibilităţile tehnice şi tehnologice ale potenţialilor
utilizatori ai noilor produse; -
depistarea unor efecte nefavorabile la utilizarea noilor tehnologii sau produse, ce se
manifestă sau în procesul utilizării, sau după ce produsul a fost utilizat, dar care pot fi înlăturate datorită nivelului înalt al dezvoltării progresului tehnico-ştiinţific. 28
II. Riscurile nesolicitării producţiei fabricate - apar ca rezultat al refuzului consumatorului de a utiliza producţia fabricată de întreprinderea antreprenorială. Acest risc se caracterizează prin mărimea daunei morale şi economice posibile aduse întreprinderii. Cauzele apariţiei acestor riscuri pot fi împărţite în interne şi externe în funcţie de condiţiile apariţiei. Cauzele interne de apariţie a acestor riscuri depind de activitatea nemijlocită a întreprinderii, a subdiviziunilor sale şi de lucrătorii ei. La astfel de cauze se referă: - calificarea personalului productiv (lucrătorilor) (calitatea producţiei, cererea, preţul, profitul); - organizarea corectă a procesului de producţie; - organizarea aprovizionării întreprinderii cu resurse materiale; - organizarea desfacerii producţiei finite; - organizarea reclamei producţiei; - organizarea gestiunii întreprinderii; - organizarea cercetărilor de marketing a pieţei. Nivelul riscului nesolicitării producţiei depinde de gradul de calificare a personalului, întrucât
greşelile lor pot contribui la apariţia acestui risc. De exemplu, din cauza întocmirii incorecte de către specialişti a prognozei cererii la mărfurile produse, vor apărea disproporţii între volumul producţiei fabricate şi vândute, adică o parte din producţia fabricată nu va fi vândută, depăşind cererea. în acest caz, întreprinderea va suporta pierderi. Organizarea procesului de producţie poate influenţa negativ asupra întreprinderii, întrucât
încălcările din ciclul de producţie conduc la scăderea calităţii producţiei, la rebut ascuns. Depistarea rebutului ascuns de către consumatori aduce pierderi economice şi morale întreprinderii. Lucrul neritmic al subdiviziunii întreprinderii se răsfrânge asupra creşterii cheltuielilor de producţie şi asupra calităţii producţiei finite. Folosirea fondurilor de producţie de o uzură fizică şi morală înaltă contribuie la defectarea lor frecventă, ceea ce conduce la mărirea timpului de realizare a produsului, la reducerea calităţii lui. Se evidenţiază două cauze ale nerespectării procesului tehnologic la întreprindere:
- cauze dependente de personalul întreprinderii: nivelul jos de management, greşeli în planificare, control slab al calităţii, utilizarea materialelor de calitate joasă, disciplină de producţie joasă, motivarea slabă a angajaţilor întreprinderii; - cauze independente de întreprindere: deconectarea energiei electrice, asigurarea insuficientă cu apă, opriri excepţionale ale întreprinderii etc. 29
Organizarea aprovizionării întreprinderii cu resurse materiale. La resursele materiale se referă:
materialele de bază şi cele auxiliare (reactive şi chimicate), piese de completare şi de rezervă pentru repararea utilajului, ambalajul şi alte materiale. Asupra nivelului acestui risc influenţează calitatea resurselor materiale. Aceste cauze contribuie la ridicarea preţului la marfa produsă şi implicit la reducerea cererii pentru ea.
III. Riscuri de aprovizionare - care sunt foarte strâns legate de riscurile de producţie, iar realizarea lor conduce la pierderi pentru întreprindere. Ele includ următoarele tipuri de risc: • Riscul de negăsire a furnizorilor de resurse necesare, care este condiţionat de particularităţile tehnico-tehnologice ale procesului de producţie. {Exemplu: negăsirea producătorilor interni de materiale necesare pentru noul proces de producţie. Consecinţă - se va ieşi pe piaţa externă pentru a căuta furnizori de materiale necesare, asumându-se riscul activităţii economice externe.) • Riscul de negăsire a furnizorilor la preţul planificat anterior, care poate fi condiţionat de câteva cauze: - întreprinderea furnizor activează în condiţiile inflaţiei ridicate (mai înalte decât nivelul mondial); - creşterea imprevizibilă a preţurilor la materialele folosite (de exemplu, scumpirea din cauza roadei proaste sau când are loc mărirea cererii la mărfurile produse); - în planurile de activitate a întreprinderii nu au fost prevăzute chestiunile legate de furnizorii concreţi de materiale necesare. • Riscul refuzului furnizorilor planificaţi anterior de încheierea contractului de livrare a materialelor solicitate de către întreprinderea producător, care apar chiar şi în cazurile încare
cu ei s-au dus deja tratative prealabile, fiind atinsă înţelegerea (de exemplu, semnată intenţia de colaborare). Acest tip de risc este caracteristic îndeosebi pentru cazul lungirii timpului în semnarea contractului de furnizare (livrare). Cauzele apariţiei acestui tip de risc pot fi: - existenţa probabilităţii că întreprinderea-furnizor se va reorienta spre concurenţi, din mai multe motive (preţul propus de concurenţi este mai mare, condiţiile de livrare a resurselor propuse de concurenţi sunt mai acceptabile din punctul de vedere al riscului suportat de furnizor etc); - existenţa probabilităţii că pot interveni modificări nefavorabile ale conjuncturii de aprovizionare pentru întreprinderea-furnizor, care vine drept consecinţă a faptului că comanda făcută de întreprinderea-producător la preţul stabilit anterior va fi în detrimentul întreprinderiifurnizor sau nereală de îndeplinit. Luarea în consideraţie a acestor tipuri de risc de aprovizionare permite întreprinderii 30
producător să-şi determine norma sau volumul producţiei care nu-i va aduce pagube sau, altfel spus, norma de producţie fără pierderi. Reclama (publicitatea) ineficientă a produsului fabricat sau a serviciului prestat de asemenea
contribuie la apariţia riscului de nesolicitare a producţiei fabricate în următoarele cazuri: - reclamă insuficientă sau abuzivă ca intensitate; - reclamă insuficientă sau abuzivă ca volum; - reclamă incorect segmentată pentru diferiţi utilizatori; - reclamă realizată neprofesionist (dacă se economiseşte); - alegerea greşită a formelor de publicitate. De aceea, înainte de a întreprinde careva paşi pentru organizarea reclamei producţiei, este necesar de a determina cu ce scop ea se va face. Dacă se aleg incorect motivele sau subiectul reclamei, rezultatele pot fi diferite de cele preconizate. Eficienţa în publicitate se bazează pe ciclul de viaţă al produsului. Cauzele externe ale riscului nesolicitării producţiei nu depind de activitatea nemijlocită a
întreprinderii antreprenoriale şi pot fi următoarele: - situaţia economică, şi anume, creşterea inflaţiei care are drept consecinţă reducerea capacităţii de cumpărare a populaţiei (pentru a reduce riscul legat de influenţa acestui factor, întreprinderile trebuie să aibă în vedere acest moment când îşi planifică activitatea pe o anumită perioadă); - instabilitatea politică - impune antreprenorul să examineze situaţia din judeţe, regiuni sau ţări, unde se afla consumatorii reali sau potenţiali, pentru a planifica corect piaţa de desfacere şi de producţie, evitând anumite riscuri; - factorul demografic de asemenea poate influenţa acest risc, îndeosebi dacă marfa este destinată pentru o anumită grupă demografică. în funcţie de timpul apariţiei riscului nesolicitării producţiei, pot fi scoase în evidenţă trei situaţii de depistare a posibilului risc: - în starea de anticipare a procesului de producţie (avem posibilitatea de a reduce la minim riscul dat); - în procesul producţiei propriu-zis (avem mari pierderi); - în procesul comercializării producţiei (conduce la faliment
IV. Riscurile legate de înăsprirea concurenţei Cauzele apariţiei unor astfel de riscuri pot fi: - scurgerea informaţiei confidenţiale fie din cauza lucrătorilor întreprinderii, fie din cauza spionajului de producţie; - imperfecţiunea politicii de marketing, adică alegerea incorectă a pieţelor de desfacere, 31
insuficienţa informaţională despre concurenţi sau informaţie incorectă despre ei; - introducerea lentă a inovaţiilor în comparaţie cu concurenţii, din cauza lipsei resurselor necesare etc; - concurenţă necinstită; - expansiunea pe piaţa locală a produselor omogene ale exportatorilor străini; - apariţia pe piaţa producătorului a altor întreprinderi din alte domenii propunând produse substituibile ce pot satisface cerinţele consumatorilor etc. Alte tipuri de concurenţă mai pot fi : - concurenţă de preţ; - concurenţă bazată pe modificarea produsului sau a unor elemente componente; - concurenţă postvânzare. Pentru a evita astfel de situaţii, antreprenorilor li se recomandă să folosească următoarele metode: - să păstreze taina comercială; - dacă există concurenţi egali, să introducă permanent unele miciinovaţii pentru a câştiga timp prin intermediu] funcţiei inovaţionale a riscului; - să determine şi să utilizeze eficient în lupta competitivă avantajelede care dispune; - să mărească principalul indicator al concurenţei - volumul vânzărilor; - să reducă timpul de încărcare şi descărcare a mărfii şi să mărească viteza de acordare a serviciilor; - să recurgă la diversificarea sortimentului.
V. Riscurile apariţiei unor cheltuieli de producţie neprevăzute şi de reducere a venitului Riscul măririi cheltuielilor de producţie neprevăzute este condiţionat de faptul că preţurile pe piaţă la produsele procurate, necesare pentru desfăşurarea procesului de producţie, sunt mai mari decât cele planificate. Poate apărea din următoarele cauze: - greşeli în analiza şi prognozarea conjuncturii pe piaţa resurselor; - modificarea politicii de preţuri la furnizorii de resurse, cu care producătorii au încheiat contracte ce nu au prevăzut revizuirea preţurilor (nu a fost nimic stipulat); - reducerea numărului de furnizori dintre care întreprinderea producător ar putea alege pe cel mai avantajos. Tot la această grupă de riscuri se referă riscurile plăţilor suplimentare pentru urgentarea anumitor activităţi sau servicii, ce le înlocuiesc pe cele care nu au fost realizate de alţi parteneri. Riscul legat de necesitatea achitării unor sancţiuni de penalizare sau a cheltuielilor de judecată poate apărea în următoarele cazuri: 32
- poluarea mediului; - daună vieţii sau sănătăţii lucrătorilor ori consumatorilor care utilizează producţia fabricată de întreprindere; - ne onorarea obligaţiunilor contractuale faţă de client. În afară de aceasta, în grupa respectivă sunt incluse riscurile pierderii veniturilor rezultate din oprirea accidentală a procesului de producţie. Drept pierdere indirectă a staţionării se consideră beneficiile ratate, cheltuielile legate de lichidarea urmărilor unor evenimente etc. Tot aici pot fi incluse pierderile legate de introducerea activelor băneşti în hârtii de valoare, reflectate în modificarea cursului acţiunilor sau a altor bunuri de valoare. Acest risc poate fi redus prin metoda diversificării. VI. Riscurile pierderii averii întreprinderii pot fi cauzate de: - factori naturali; - furt; - situaţii excepţionale la întreprindere; - distrugerea averii la transportare.
6.2 Metode de reducere a riscurilor Diversificarea ca metodă de reducere a riscului
Pentru reducerea riscului, antreprenorii activează în două direcţii: - evitarea riscurilor posibile; - minimizarea acţiunii riscului asupra rezultatelor activităţii produc-tiv-financiare. Suprimând (anulând) riscul, întreprinderea îşi lezează dreptul de a obţine venituri suplimentare legate de risc, întrucât situaţia de risc presupune nu numai suportarea unor pierderi, cheltuieli, ci şi obţinerea de beneficii mult mai mari decât cele prognozate. La asumarea de către întreprindere a riscului antreprenorial, ea trebuie să ţină cont de următoarele momente: - pierderile care apar în urma unor activităţi ale întreprinderii, ca defectarea utilajului, furturi mici, greşelile angajaţilor, şi care uşor pot fi calculate, trebuie să fie considerate drept cheltuieli operative, dar nu ca pierderi drept consecinţă a acţiunii riscului; - pierderile care apar în cazuri excepţionale, cum sunt: incendii,inundaţii, cutremure, distrugerea încărcăturilor, se vor evidenţia din toatecelelalte pierderi, întrucât ele pot fi uşor minimalizate, de exemplu, dincontul asigurărilor. Una dintre metodele de minimizare a riscului este reducerea pierderilor prin intermediul divizării şi combinării riscurilor. 33
Divizarea riscurilor se efectuează, de regulă, din contul separării activelor întreprinderii pe
domenii omogene sau neomogene. Combinarea riscurilor este o metodă de minimalizare a riscurilor prin care riscul posibil este
împărţit între câţiva agenţi economici. O metodă eficientă de separare a activelor întreprinderii, cu o ulterioară combinare a riscurilor, o reprezintă diversificarea. Diversificarea activităţii antreprenoriale constă în raportarea eforturilor şi a investiţiilor
capitale între diferite tipuri de activitate legate reciproc. Diversificarea poate avea două forme: - de concentrare - completarea sortimentului producţiei cu produse omogene celor deja fabricate; - pe orizontală - completarea sortimentului cu produse neomogene celor fabricate, dar care au cerere pe piaţă. O altă metodă de reducere a riscurilor o reprezintă transmiterea, la care antreprenorul poate recurge în următoarele cazuri: - când pentru partea ce transmite riscul pierderile sunt mai abuzive decât pentru partea ce-1 primeşte; - când partea ce primeşte riscul dispune de metode mai eficiente de evaluare şi gestiune. Transmiterea riscului se efectuează prin intermediul încheierii contractului. Astfel, deosebim următoarele tipuri de contracte în funcţie de risc: Contracte de păstrare şi transportare a încărcăturilor
în acest caz volumul riscurilor transmise depinde de statutul părţilor implicate şi de condiţiile prevăzute de contract. încheind contractul de transportare a încărcăturilor şi de depozitare a acestora, întreprinderea-antreprenor transmite companiei de transport riscuri statice legate de distrugerea sau pierderea producţiei de către compania de transport, fie întâmplător, fie din cauza lor. Totodată, pierderile legate de micşorarea preţului de piaţă la produsele transportate le suportă întreprinderea-antreprenor, chiar dacă o astfel de reducere este legată de reţinerile transportărilor. Contracte de vânzare, deservire şi furnizare care de asemenea prezintă o posibilitate reală
pentru întreprinderi de a-şi reduce riscul. Producătorul sau distribuitorul de obicei propun consumatorului garanţie în eliminarea sau înlăturarea defectelor mărfurilor necalitative. Astfel cumpărătorul, procurând marfă sau serviciu, transmite riscurile legate de exploatarea lor producătorului sau distribuitorului în perioada de garanţie. Contracte de chezăşie
într-un astfel de contract participă trei părţi: - prima parte - chezaşul; 34
- a doua parte - beneficiarul; - a treia parte - creditorul. Sensul este că chezaşul dă garanţie creditorului că datoria beneficiarului va fi întoarsă indiferent de faptul dacă va fi succes sau pierdere a activităţii beneficiarului, de asemenea îşi asumă responsabilitatea în rambursarea datoriei, însă cota riscului pe care beneficiarul nu o va putea acoperi în caz de eşec este transmisă pe chezăşi. Acordfactoring (finanţare sub cedarea cerinţelor băneşti) Aici este vorba despre transmiterea
riscului ereditar. în astfel de operaţii participă trei părţi: -
factor-intermediar, care pot fi bănci comerciale sau alte organizaţii creditare;
-
întreprindere-aderent;
- întreprindere-cumpărător. Principiul de bază al factoringului constă în cumpărarea de către factor-intermediar de la clientul său (aderentul) a cerinţelor faţă de cumpărătorii lui. De fapt, factor-intermediar procură (cumpără) datoria debitoare, de obicei în decurs de două, trei zile, achitând 70-80% din cerinţe sub formă de avans. Restul banilor sunt achitaţi clientului băncii după încasarea mijloacelor băneşti pe cont de la cumpărători. Costul factoringului este compus din 2 elemente:
- tarif procentual pe credit (adesea cu 1 sau 2% mai mare decât tariful bancar procentual); - comisioane, care depind de mărimea rotaţiei şi de capacitatea de plată a cumpărătorilor, care variază în limitele 0,5-2% de la suma conturilor. Contracte bursiere, care reduc riscul de aprovizionare în condiţiile aşteptărilor inflaţioniste şi
lipsei canalelor operative pentru achiziţii. Căile de reducere a riscurilor interne de antreprenoriat înainte de a se adresa după ajutor în alte organizaţii, întreprinderea trebuie să
utilizeze mai întâi toate posibilităţile sale interne de micşorare a riscului: - în primul rând, să controleze partenerii săi de business, - în al doilea rând. să alcătuiască cărturar contractul de afaceri, - în al treilea rând, să planifice şi să prognozeze activitatea întreprinderii, - în al patrulea rând, să aleagă foarte atent personalul întreprinderii. 1. Controlul partenerilor de business
în SUA se practică, de către businessmani, regula 5„C", cu ajutorul căreia poate fi evaluată capacitatea creditară a partenerului. în acest caz întreprinderea trebuie să cunoască următoarele: - caracterul (character) - personalitatea, reputaţia în lumea de afaceri, responsabilitatea în îndeplinirea obligaţiunilor luate; - posibilităţile financiare (capacity) - capacitatea de a rambursa împrumutul din contul încasărilor curente financiare sau din contul vânzăriiactivelor; 35
- averea (capital) - volumul şi structura capitalului acţionar; - asigurarea (collateral) - tipurile şi costurile activelor propuse în calitate de gaj la primirea creditului; condiţiile generale (conditions) - starea conjuncturii economice şi alţi factori externi. Alcătuirea corectă a planului de afaceri, ca încă una dintre sursele de minimalizare a
riscului antreprenorial. Planul de afaceri îndeplineşte trei funcţii: - poate fi utilizat pentru elaborarea concepţiei de conducere a busi-nessului; - este un instrument cu ajutorul căruia antreprenorul poate evalua rezultatele activităţii pentru o anumită perioadă; - poate contribui la atragerea mijloacelor băneşti. 3. Alegerea corectă a personalului întreprinderii Cu cât mai mulţi oameni lucrează la întreprindere, cu atât mai mare va fi riscul de luare a deciziilor al fiecărui om. De aceea o importanţă majoră pentru activitatea eficientă a întreprinderii o are procedura de selectare şi recrutare a cadrelor. Antreprenorul Wilyam Iangher e de părerea că pentru crearea unei echipe eficiente de specialişti şi manageri este necesar de a respecta următoarele reguli: - angajaţi numai persoane cu experienţă de muncă; - selectaţi-i pe cei mai calificaţi lucrători; - aflaţi dacă pregătirea lucrătorilor angajaţi corespunde culturii organizatorice; - străduiţi-vă să căutaţi persoanele cu care aţi mai lucrat; - faceţi aşa ca echipa de conducere să fie cât mai mică. Căutarea angajaţilor poate avea loc pe următoarele canale: - mijloacele de informare mass media; - contacte personale - predomină; - agenţii de selectare a cadrelor; - pregătirea propriilor cadre; - instituţii de învăţământ; - pe bază de consens. Metodele principale folosite de conducătorii întreprinderii pentru selectarea cadrelor sunt: - interviul; - testarea; - termenul de încercare; - recurgerea la ajutorul centrelor de instruire şi recalificare a cadrelor. 36
4. Organizarea protecţiei tainei comerciale a firmei, care poate favoriza sau defavoriza activitatea ei. Pentru reducerea riscului de scurgere a informaţiei confidenţiale, antreprenorul trebuie să respecte următoarele reguli: - să selecteze corect persoanele care vor avea acces la informaţiacomercială; - să reducă la minim numărul persoanelor care vor avea acces laaceastă informaţie; - să păstreze informaţia pe diferite suporturi pentru a evita dispariţiasau spionajul ei.
7. Planul financiar Scopul fiecărui agent economic este de a obţine rezultate cât mai înalte. Dar orice activitate economică necesită cheltuieli. Obiectivul principal al agenţilor economici este obţinerea rezultatelor dorite cu cheltuieli minime. Forma concretă de mani-festare a acestui principiu este eficienţa economică, care evidenţiază raportul dintre rezultatele obţinute şi cheltuielile suportate. 37
Categoria eficienţă economică exprimă efectul obţinut în raport cu cheltuielile de resurse materiale şi umane. Eficienţa economică exprimă sistemul de raporturi dintre efectele economice şi cheltuielile totale pentru obţinerea acestora. Eficienţa economică se află la baza dezvoltării progresului economic şi a societăţii în ansamblu. Ea a devenit principala dimensiune calitativă a dezvoltării economice, factorul fundamental al accelerării cresterii economice. Pentru a caracteriza rezultatele activităţii economice a firmelor, e necesar să deosebim noţiunea efect de noţiunea eficienţă economică. Efectul este rezultatul activităţii economice şi el poate fi caracterizat prin diferiţi indicatori naturali şi valorici. În calitate de efect poate fi volumul de producţie, economia de materiale, profitul etc. Dar este ştiut faptul că în economia de piaţă scopul fiecărei firme este de a obţine un profit cât mai mare în raport cu resursele utilizate. De aceea, prin efectul activităţii economice, în cele mai dese cazuri, se înţelege profitul obţinut. Dar numai efectul nu exprimă complet raţionalitatea activităţii economice. Eficienţa economică exprimă raportul dintre efect şi efort (cheltuieli). Ea este categoria economică care ne permite să comparăm efectul obţinut cu cheltuielile suportate. Ea se manifestă atât la nivelul macroeconomic, cât şi la nivelul microeconomic. O importanţă primordială însă are eficienţa economică la nivelul firmelor, deoarece mărimea eficienţei economice la nivelurile superioare este determinată de dimensiunile ei la nivelul microeconomic. Asigurarea eficienţei economice a activităţii firmelor se impune astăzi ca o tendinţă dominantă a oricărui consum de resurse, a oricărei activităţi ca baza necesară de asigurare a creşterii economice. Alegerea căilor optime de activitate a firmelor presupune determinarea nivelului eficienţei economice reale, compararea acestuia cu diferite variante posibile şi alegerea celei mai eficiente variante. Efectul cste o mărime absolută, pe când eficienţa economică este mărime relativă.
7.1 Analiza economică a proiectului Calculul cheltuielilor directe de producţie 7.1.1 Calculul cheltuielilor directe de materiale Pentru calcularea cheltuielilor directe de materiale se va elabora specificarea materialelor pentru produs. 38
Tabelul 7.1.1 – Preţul materiei prime şi a materialelor pentru produs Demumirea produsului - costum pentru femei
Nr. Tipul materialului crt. 1 2 3 4 5 6 7 8 9
Unitatea Preţul de măsură unit. de măsură, lei m 25
Gabardină din bumbac, elastică Fermuar 50 cm Perniţe pentru umeri Căptuşeală Aţe Dublură Fermuar 12 cm Cuier Pungă
buc m m bobină m buc buc buc
3,0 3,0 6,0 2,0 2,0 1,0 1,0 0,25
Norma de consum, m
Preţul materialului, lei
2,65
66.25
1 1pereche 0,20 0,5 1,3 1 1 1
3 3 1,20 1 2,6 1 1 0,25
CM
79,3
Calculăm cheltuieli materiale totale după formula׃
CMT ═ CM• ( 1 +
N ctd
)
100
CMT ═ 79,3 • ( 1 +
4 100
) ═ 82.472 lei
unde׃CMT – cheltuiali materiale totale, lei CM – preţul materialelor, lei Nctd – Cheltuieli pentru transport şi depozitare, manipulare(4%).
7.1.2 Calculul cheltuielilor directe pentru remumerarea muncii Tp ═ 7,64 conform succesiunii şi schemei tehnologice Cheltuilile directe pentru remumerarea muncii vor fi׃ Cm.d ═ Tp ═ 7,64 lei Din fondul de salarizare şi fondul suplimentar se fac următoarele defalcări׃ 39
-
pentru asigurarea socială – 26%
-
pentru asigurarea medicală – 2%
- primă 40% F.S m.d ═ Cs.d • Q ═ 10,69 • 3144 ═ 33609,36 lei; Cs.d ═ Cm.d • ( 1+ DFSm.d ══ F.S m.d •
Npr 100
) ═ 10,69 lei
N D AS N D AM
DFSm.d ═ 33609,36 •
100
26 + 2% ═ 9410,62 lei; d 100
═ DFSm.d/Q ═ 9410,62/3144═ 2,99
Rezultatele calculelor sunt prezentate in tabelul 7.1.2
Tabelul 7.1.2 - Cheltuieli directe de producţie Nr. crt
Tipul cheltuielilor
1
Cheltuieli materiale totale
2
Cheltuieli directe pentru remumerarea muncii
3
Notarea convenţională
Suma, lei
CMT
82.472
Cs.d
10,69
D
2,99
Defalcări din fondul de salarizare şi cel suplimentar
Total cheltuiali directe pentru o unitate de produs
96,152
7.1.3 Calculul cheltuielilor indirecte de producţie Tabelul 7.1.3 – Personalul auxiliar care deserveşte secţia Nr. crt. 1 2 3
Specialitatea
Nr. de persoane Inginer- mecanic 1 Hamal 1 Personal de deservire 1 3 Total
Tarif orar lei/oră 7 5 5
Nr.ore/zi lucrate 8 8 8
Total lei/zi 56 40 40 136 40
Fef ═ Z • Tm unde׃Fef – fondul efectiv de muncă a muncitorilor auxiliari, ore ; Z – numărul de zile pentru confecţionarea lotului de produse; Tm – numarul de ore lucrate pe zi.
Tabelul 7.1.4 – Cheltuieli salariale pentru muncitorii auxiliari Specialitatea Nr. de Fondul Primă, Alte persoane de lei plăţi, salarii lei tarifar, lei Inginer1 1344 mecanic Hamal 1 960 Personal de 1 960 deservire
Fondul de Defalcări Total salarizare , cheltuieli , lei salariale, lei lei
Total
3264
1344 960 960 913,92
4177,92
Calculul cheltuielilor salariale Tabelul 7.1.5 – Salarizarea personalului administrativ şi specialiştilor secţiei de producţie Nr. Denumirea crt. funcţiei
1
Manager
Salariul Prime Remumerarea, Defallunar, coresp. lei cări, lei/pers. produsului lei proiectat, lei 2600 200 2800
Total chelt. sal., lei
producere/tehnolo 2 Total
g Controlor
2000
200
2200 5000
1400
6400
41
Tabelul 7.1.6 - Salarizarea personalului Nr. Denumirea crt. funcţiei 1 2 3 4 5 6 7
Manager producere/tehnolo g Controlor Inginer mecanic Hamal Pers. de deservire Croitor Cusător
8 9 10 11
Nr. Salariul Remu- Defal persoane lunar, merarea cări, lei/pers. muncii, lei lei 1 2800 2800 1 1 1 1 2 29
2200 1344 960 960 1600 1158
2200 1344 960 960 3200 33582
Total
36
Manager general Manager comercial Manager resurse umane Contabil
1 1 1
3200 2200 1200
3200 2200 1200
1
1200
1200
Total
45046
40
Total chelt. sal., lei
7800
12612, 8
57658,8 8
2184
9984
Total cheltuieli salariale
67642,8
Calculul cheltuielilor privind mijloacele fixe de producţie Tabelul 7.1.7– Date generale despre utilaj şi mijloace de transport Nr. Tipul utilajului crt
1 2 3 4 5 6
8332˝Textima˝ 8515˝Textima˝ Cs790˝Pannonia˝ 220Podoliskşveimaş 62761˝Pannonia˝ 827 PMZ
Nr. de utilaje
Valoarea de predare în arendă Pe Total unitate
12 3 2
16000 14000 14000
192000 42000 28000
1
16000
16000
1 1
16000 16000
16000 16000
Valoarea de arendă, %
Valoarea anuală privind arenda 23040 5040 3360
12
1920 1920 1920 42
7
Cs371˝Pannonia˝ Cs394˝Pannonia˝
8
3
10000
30000
3600
10
2000
20000
2400
360000
43200
Total
7.1.8 Calculul cheltuielilor pentru energia electrică Cheltuielile pentru energia electrică le determinăm separa pentru scopuri tehnologice şi pentru iluminare׃ a) Cheltuielile pentru energia tehnologică calculăm după formula׃ Ce ═ Te • Cut • Ft •
K c η ∗ K p
Cut ═ (15•1,8)+(22•0,4) ═ 35,85 0,7
Ce ═ 0,78 •35,8 •192 • 0,9 ∗0,95 ═ 4389,456lei unde׃Te- tariful pentru 1 kWh.lei; Cut-capacitatea utilajului instalat, ore; Ft- fondul de timp de lucru a utilajului, ore; Kc- coieficientul activităţii concomitente a utilajului; η -
randamentul utilajului;
Kp – coieficientul pierderilor în reţea. b)Cheltuielile pentru energia electrică în scop de eluminare determinăm după formula׃
E ═
M ∗ Fs ∗ S Kp ∗η
∗Tc
; E ═
0,025 ∗150 ∗211 ,7 0,95 ∗0,9
∗0,78 ═ 814,76 lei
7.1.9 Alte cheltuieli indirecte de producţie Calculul cheltuielilor secţiei experimentale Tabelu7.1.9 l– Preţul materiei prime şi a materialelor pentru proiectarea produsului Nr. 1 2
Unitatea Preţul unit Norma de de mădură de măsură, consum lei Unităţi 42 40 file
Denumirea HîrtieA4 80g/m (200buc) Calc rulou 40g/m (50m) 2
2
m
180
10
Valoareal lei 8,4 36 43
3
Carton rulou 160g/ m (50m) Obiecte de birotică Praf imprimare (450g)
m
220
30
132
g
300
100
30 62,5
2
4 5
Total
268,5
Tabelul 7.1.10 - Personal secţia experimentală Nr. Denumirea crt. funcţiei
1
Constructor
Salariul Prime Remumerarea, Defallunar, coresp. lei cări, lei/pers. produsului lei proiectat, lei 1528 200 1728 672
Total
Total chelt. sal., lei 2400 2400
Tabelul 7.1.11 - Cheltuieli indirecte de producţie calculate pe produs
Nr Tipul cheltuielilor
1
4
Cheltuieli salariale pentru muncitorii auxiliari Cheltuieli salariale pentru alte categorii de salariaţi Cheltuieli salariale personal administrativ Cheltuieli privind arenda utilajului
5
Cheltuieli pentru energia electrică
2 3
Notarea convenţională
Suma, lei
Cs.a.
4177,92
Cs.a.c
6400
Cs.p.a
9984
Aut.
3584,16
Ce+E
5204,216 44
6
Alte cheltuieli indirecte de producţie
CM
2668,5
Total cheltuieli indirecte de producţie
CI
32018,79
7.2 Calculul preţului produsului Tabelul 7.2 – Calculul preţului unităţii de produs
Nr.
Articolul de calculaţie
Notarea Valoarea, lei convenţională
1
Cheltuieli materiale totale
CMT
82,472
2
Cheltuieli directe pentru remumerarea muncii Defalcări din fondul de salarizare şi cel suplimentar Cheltuieli directe pentru unitatea de produs Cheltuieli indirecte pentru unitatea de produs
Cs.d
10,69
D
2,85
Cv
96,15
CI
10
3 4 5
45
6
Cost de producţie
Cp
106
7
Cheltuieli comerciale(3%)
Cc
3,18
8
Cheltuieli generale şi administrative(32%) Alte cheltuieli operaţionale(10%)
Cga
33,92
Cop
1
Cpg
38
11
Cheltuieli ale perioadei de gestiune(7+8+9) Cheltuieli de consum(6+10)
Cconsum
144
12
Beneficiu
b
30
13
Preţ de livrare fără TVA
p
174
14
TVA
34,8
15
Preţ de livrare inclusiv TVA
208,8
9 10
Tabelul 7. 3- Indicatorii economici ai proiectului Nr. Indicatorul Unitatea de Valoarea, lei crt măsură Produs proiectat 1 Volumul producţiei un 3144 2 Venitul din vânzări lei 547056 3 Costul de producţie׃pe unitate lei 106 total 333264 4 Cheltuieli de consum׃pe unitate lei 144 total 452736 5 Profitul pînă la impozitare lei 94320 6 Pragul de rentabilitate un 1939 7 Pragul de rentabilitate lei 337299 46
8 9
Numărul muncitorilor de bază Productivitatea muncir׃
29
pe muncitor
lei
18864
10
pe muncitor Cheltuieli directe pentru remumerarea
un lei
108,4 33609,36
11 12 13
muncii Rentabilitatea producţiei Preţ de livrare fără TVA Preţ de livrare cu TVA
% lei lei
20,4 174 208,8
Tabelul 7.4 - Planul acţiunilor planificate până la începerea activităţii
Nr. 1
Activitatea Înfiinţarea firmei S.C˝ARTINVEST-GROUP˝ S.R.L. - înregistrarea întreprinderii - verificarea denumirii - redactarea documentelor de constituire pentru înregistrare - eliberarea modelelor de documente(p/u o foaie) - ştampila - autorizaţia - publicarea informaţiei în Buletinul Oficial Înregistrării de Stat
Timp de realizare, luni
Responsabil
1,5
Cost orentativ, lei 250 39 108
Manager general
3 290 800 54
47
- depunerea capitalului statutar 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11
5400
Examinarea stării actuale a secţiei Aprecierea cheltuielilor pentru arenda localului şi utilajului Proiectarea secţiei de producere Efectuarea lucrărior de reparaţie Instalarea utilajului, verificarea funcţionării Asigurarea cu personal Instruirea personalului Incheerea contractelor cu intermediarii Incheerea contractelor cu furnizorii Începerea producerii pentru un ciclu de productie Total
1 1
Muncitori
1,5 1,5 1 1 1
1100 2500 1200
Managerul Resurse Umane Manager Comarcial
800 400 150 150 339603
1,5
3366091
Tabelul 7.5 - Sursele financiare necesare pentru realizarea proiectului şi modul de utilizare a lor Tip de ivestiţii Suma, lei % Mijloace proprii 216091 59% Creditul bancar 50000 13,65% Împrumut persoane fizice Total
100000
27,35%
366091
100%
K 1 = Capital propriu / Total capital * 100% = 216091 / 366091 *100 = 59% K 2 = Capital împrumutat / Total capital * 100% = 150000 / 216091 *100 =49,9% K 3 = Capital împrumutat / Capital propriu * 100% = 15000 / 126091 *100 = 69,4% Coeficientul K 1 determină structura financiară a întreprinderii. K 2 caracterizează structura capitalului din punct de vedere al cotei împrumutului. K 3 caracterizeazădependenţa întreprinderii de capitalul străin.
Tabelul 7.5.1 - Informaţia iniţială pentru elaborarea graficului rambursării creditului 48
Indicatorii
Suma
Mărimea creditului, lei
50000
Termenul de creditare,ani
3
Rata anuală a dobîânzii, %
13,5
Numărul de rambursări pe an
4
Perioada de graţie, trimestru
2
Rata de rambursat calculată
5000
Tabelul 7.5.2 - Graficul de rambursare a creditului Perioada 1 tr. I tr. II tr. III tr. IV
Creditul la Mărimea începutul dobânzii perioadei 2 3 50000 50000 50000 1688 45000 1519
Total Ian tr. I tr. II tr. III tr. IV Total II an tr. I tr. II tr. III tr. IV
Amortisment Rest de rambursat 4 5000 5000
6 50000 50000 45000 40000
40000 35000 30000 25000
3207 1350 4725 4050 3375
10000 5000 5000 5000 5000
35000 30000 25000 20000
20000 15000 10000 5000
17550 2700 2025 1350 675
20000 5000 5000 5000 5000
15000 10000 5000 0 49
Total III an Total
6750 37125
20000 50000
Tabelul 7.6 -Situaţia fluxului de numerar Nr ctr 1 1
2 Soldul mijloacelor bşneşti la începutul perioadei
2 3
Încasări Vînzarea produselor Oferirea spaţiilor publicitare
4 5 6 7 8
Alte încasări Total încasări Plăţi Furnizorilor Salarii şi contribuţii sociale
9 10
Plata chiriei Arenda utilajului
Anul 1
Anul 2
Anul 3
7
8
9
-
1678030
3823356
4996040
9152880 -
10340880 -
150000 -
-
-
3153688 67572 32916 42996
5246991 75000 32916 42996
8243688 106200 32916 42996 50
11 12 13 14
Impozit pe venit Credit rambursat Dobânda bancară Datorii financiare pe termen scurt
157631 10000 3207
1485263 20000 4388 100000
15 16
Alte plăţi Total plăţi
3468010
7007554
17
Soldul mijloacelor la sfîrşitul perioadei
1678030
1499436 20000 1688
3823356
9946924 4217312
Pentru o imagine complexă a activităţii întreprinderii se întocmeşte Raportul privind rezultatele financiare. Raportul privind rezultatele financiare cuprinde indicatorii financiari ai întreprinderii pe perioada de gestiune şi perioada corespunzătoare a anului precedent. În el se reflectă veniturile, cheltuielile şi rezultatele activităţii operaţionale, de investiţii şi financiare, precum şi articolele excepţionale, profitul net (pierderea) în perioada de gestiune şi perioada corespunzătoare a anului precedent. Informaţia din raport este necesară pentru evaluarea activităţii anterioare şi prognozarea activităţii viitoare a întreprinderii .
Tabelul 7.7 - Prognozarea raportului privind rezultatele financiare Indicatori
Cod. rd.
2007
2008
2009
Venitul din vânzări (611)
010
4995540
9152880 92400220
Costul vânzărilor(711)
020
3122212
5782956
Profitul brut (pierdere global) (rd. 010rd.020)
030
1873328 3369924 3402081
Alte venituri operaţionale (612)
040
-
-
-
Cheltuieli comerciale (712)
050
45414
83208
84002
Cheltuieli generale şi administrative (713)
060
770916
1414536 1428034
Alte cheltuieli operaţionale (714)
070 Rezultatul din activitatea operatională: profit 080
5838139
1050874 124812 126003 157631 1747368 1764042
(pierdere)(rd.030-frd.040-rd.050-rd.060rd.070 51
Rezultatul din activitatea de investitii: profit 090 (pierdere) (62 1-721)
-
-
-
Rezultatul din activitatea financiară: profit (pierdere) (622-722)
100
-
-
-
Rezultatul din activitatea economicofinanciară: profit (pierdere)
110
-
-
-
Rezultatul excepţional: profit (pierdere) (623- 120 Profitul (pierderea) perioadei de gestiune 130 până la impozitare (±rd. 110±rd. 120),
1050874 1747368 1764042
Cheltuieli (economii) privind impozitul pe venit 140 Profit net (pierdere netă) (±rd. 130±rd. 140) 150
157631 893243
262105 264606 1485263 1499436
Contabilitatea este principalul instrument de cunoaştere, gestiune şi control al patrimoniului şi al rezultatelor obţinute. În consecinţă toate transformările suportate de bunuri în cadrul firmei trebuie să fie cunoscute şi înregistrate în contabilitate astfel. - în ordine cronologică; - sistematic; - informaţiile cu privire la patrimoniu trebuie să fie prelucrate şi păstrate in conformitate cu legile în vigoare; - rezultatele obţinute trebuie menţionate clar, atât pentru necesităţile proprii, cât şi în relaţiile cu asociaţii, clienţii, furnizorii, băncile, organele fiscale; - operaţiunile patrimoniale efectuate trebuie controlate; -datele furnizate de contabilitate trebuie să fie verificate cu cele reale, existente la un moment dat; -datele primare înregistrate în contabilitate se grupează în balante de verificare, care se întocmesc lunar; - la sfârşitul anului se întocmeşte bilantul contabil; Toate bunurile şi valorile care intră sau ies din firmă trebuie să fie înregistrate la contabilitate.
52
Toate transformările suportate de bunuri în cadrul firmei trebuie să fie cunoscute şi înregistrate în evidenţa contabilă. Înregistrările se fac cronologic şi sistematic, potrivit planului de conturi şi normelor emise. 1. Jurnalul de înregistrare a operaţiilor economice 2. Balanţa de verificare şah pe fiecare an 3. Balanţa de verificare În baza acestor tabele se întocmeşte bilanţul contabil. Bilanţul contabil îndeplineşte funcţia de oglindire a mijloacelor economice şi a surselor acestora la un moment dat. El se îndeplineşte la anumite termene. Aceste termene, de regulă, reprezintă sfîrşitul perioadei de gestiune. La aceste termene patrimoniul întreprinderii este privit din mod static. Pentru a compara şi a face o analiză dinamică, în bilanţ se includ date din perioada de gestiune curentă şi cea precedentă.
Tabelul 7.8 - Bilanţul contabil Anul 2007
Anul 2008
Anul 2009
ACTIV
Mijloacele de care dispune întreprinderea sau de care are nevoiepentru aşi desfăşura activitatea
Active nemateriale pe termen lung
-
-
-
Active materiale pe termen lung -
-
-
Active financiare pe termen lung-
-
-
Alte active pe termen lung ACTIVE CURENTE Stocuri de mărfuri şi materiale Creanţe pe termen lung Investiţii pe terman scurt Mijloace băneşti Total - ACTIV PASIV
163332 536268 520450 914198 631987 3573600 1678030 3823356 4217312 2755560 4991611 8311362 Totalitatea surselor utilizate la formarea activelor 53
CAPITALUL PROPRIU Capital statutar şisuplimentar Rezerve Profit narepartizat Capital secundar DATORII PE TERMEN LUNG Datorii financiare pe termen lung Datorii pe termen lung calculate DATORII PE TERMEN SCURT Datorii financiare pe terman scurt Datorii comerciale pe terman scurt Datorii pe termen scurt calculate TOTAL - PASIV
5400 893243 -
5400 793243 1485263 -
5400 2278506 1499436 -
40000
20000
-
-
-
-
100000
-
-
-
-
-
1559286
2425600
4263414
157631
262105
264606
2755560
4991611
8311362
Întrucât eflcienţa economică este determinată ca raportul dintre efect şi efort (cheltuieli), trebuie să stabilim indicatorii cu ajutorul cărora se exprimă mărimea efectului. După cum am menţionat în calitate de efect al activităţii economice este con-siderat profitul. Profitul firmei reprezintă diferenţa dintre încasări şi cheltuielile efectuate pentru o activitate economică. Profitul este o parte a valorii adăugate în urma activităţii eco-nomice desfaşurate pe baza consumurilor de materiale şi muncă. Profitul unei firme se determină prin scăderea din încasările totale, de la comercializarea bunurilor fabricate, a cheltuielilor totale pentru obţinerea lor. Este evident că activitatea unei firme poate fi considerată mai mult ori mai puţin raţională numai în cazul în care mărimea profitului este pozitivă. Dacă încasările sunt mai mici decât cheltuielile, firma a activat în pierdere. In practica economică sunt utilizate următoarele noţiuni ale profitului: profitul brut, profitul impozabil şi profitul net. Profitul brut al firmelor, P b, se calculează ca diferenţa dintre încasările totale (cifra de afaceri, CA) şi cheltuielile totale, C t: P b = CA - Ct
54
Profitul brut este rezultatul tuturor activităţilor firmei şi include profitul obţinut de la activitatea de bază, activitatea comercială, fmanciară, de la activitatea investiţională şi de la alte activităţi. Profitul impozabil al firmei se stabileşte prin scăderea din venitul total brut al cheltuielilor ordinare şi necesare, achitate sau suportate de contribuabil pe parcursul anului fiscal, exclusiv în cadrul activităţii de întreprinzător. în fond, profitul impozabil reprezintă profitul brut al firmei. Dar, întrucât codul fiscal limitează deducerea unor tipuri de cheltuieli din veniturile firmelor, cum ar fi plata penalităţilor, cheltuielilor pentru deplasări, amenzilor, a donaţiilor, sponsorizărilor şi altele, practic, mărimea profitului impozabil deseori diferă de mărimea profitului brut. Profitul net, Pn, este diferenţa dintre profitul brut şi impozitul pe profit, I p: Pn = P b - I p În cele din urmă, profitul exprimă realizarea interesului personal al întreprinzătorului şi a interesului personalului firmei. În economia de piaţă profitul este imboldul principal în stimularea economisirii şi investiţiilor, în lărgirea sferei de producere şi în asigurarea creşterii economice. Totodată tendinţa maximizării profitului impulsionează întreprinzătorii la iniţiativă şi în asumarea riscului, ceea ce generează sporirea competitivităţii şi creşterii economice. Astfel, scopul fiecărei firme în condiţiile economiei de piaţă a devenit obţinerea unui profit cât mai mare în raport cu capitalul utilizat. Maximizarea profitului este o lege obiectivă a funcţionării economiei de piaţă. Sporirea masei profitului obţinut de firme reprezintă o mare importanţă şi pentru societate, deoarece el este o sursă considerabilă pentru formarea bugetului de stat. în plus, profitul este sursa principală de autofinanţare şi de asigurare a creşterii economice, sursa de stimulare economică a angajaţilor. Astăzi maximizarea profitului este un instrument puternic de stimulare a agenţilor economici la asigurarea creşterii economice permanente. Profitul este un indicator sintetic care exprimă rezultatele activităţii economice, a cărui mărime determină şi eficienţa economică. Dar trebuie să ţinem cont de faptul că estimarea eficienţei activităţii economice a unei firme nu poate fi facută numai pe baza valorii profitului obţinut. Estimarea corectă a eficienţei activităţii economice poate fi efectuată numai prin compararea masei profitului obţinut cu eforturile depuse. O astfel de comparare se face cu ajutorul rentabilităţii. Rentabilitatea activităţii economice exprimă raportul dintre profitul obţinut şi eforturile depuse. Ca indicator al eficienţei economice, ea poate avea diferite forme, în funcţie de mărimile folosite în calitate de efect şi efort. Ea se mai numeşte rata rentabilităţii şi se exprimă în procente. Teoria şi practica economică operează cu mai mulţi indicatori de exprimare a rentabilităţii, printre care: 1. Rata rentabilităţii vânzărilor, R v , exprimă raportul dintre profitul brut şi suma totală a veniturilor (cifra de afaceri): Rv =
P b C A
⋅100
Unde: C A este suma vânzărilor (cifra de afaceri). Acest indicator caracterizează eficienţa activităţii totale a firmei în perioada respectivă. 2. Rata rentabilităţii financiare, R f , se determină ca raportul dintrc profitul net şi capitalul propriu, K fir : 55
R f
=
P n K pr
⋅
100
Utilizarea acestui indicator este determinată.'de faptul că firma în activitatea sa economică, foloseşta capitaluri pe termen scurt, cât şi pe termen lung. Esenţial este ca împrumuturile de capital să fie gestionatc eficicnt şi rambursate în termenele stabilite. Apare necesitatea detcrminării eficienţei capitalului propriu al firmei. Doar împrumuturile de capital în fond sporesc eficienţa firmei în ansamblu, deci, şi eficienţa capitalului propriu al firmei. Orice firmă, în activitatea sa economică, tinde să obţină rezultate cât mai înalte în baza utilizării capitalului de care dispune. Apelând la împrumuturi de capital, firma poate să-şi asigure obţinerea unui profit suplimentar. Rata rentabilităţii capitalului propriu exprimă eficienţa utilizării capitalului invcstit de câtre firmă. de aceea ea se mai numeşte rata rentabilitătii capitalului investit. 3.Rata rentabilităţii consumate, R rc, care se mai numeşte şi rata rentabilităţii costurilor, se determină ca raportul dintre profitul brut şi suma cheltuielilor totale pentru obţinerea lui: Rrc =
P b C t
⋅ 100
Cu ajutorul indicatorilor expuşi se determină eficienţa activităţii economice a firmei în ansamblu.
Pragul de rentabilitate Profitul este influenţat, pe de o parte, de volumul producţiei fabricate şi comercializate şi, pe de altă parte, de costurile de producţie. Firmele au posibilitatea să influenţeze aceşti doi factori dc bază pentru a-şi spori profiîunle. Creşterea volumului de producţic şi rcduccrca cheltuiclilor de producţie asigură şi creştcrca profiujlui. Asfel apare necesitatea determinării volumului minim de pnduciei. pcntru care toate chcltu-ielile de producţic se acopcră cu valoarea vânzărilor producţiei fabricate. Un astfel de volum minim se mai humeşte nivel critic al producţiei, pentru care profitul obţinut este eşgjiicu zero, deci şi rentabilitatea producţiei este egală cu zero. Nivelul de producţie la care nu se obţine profit este numit pragul de rentabilitate. Pragul de rentabiliîate cxprimă voluinul producţiei sau al cifrei de afaceri, la carc încasărilc totale sunt egale cu costunle totale, iar profitul şi rentabilitatea sunt nule. Dincolo de volumul de producţie critic firma poate avea profit, devenind rentabilă. Dacă volumul de producţic cste mai mic decât nivelul critic, firma activează în pierdcri. lată de ce ficcarc firmă, la iniţicrca unei afaceri economice, trebuie să cunoască pragul de rentabilitate, care poate fi determinat atât în funcţie de volumul unui produs concret exprimat în unităţi naturale, cât şi în funcţie devolumul total al vânzărilor rnai multor produse. Determinarea pragului de rentabilitate în unităţi fizice. Qef
=
CF p − C d
Unde: Ci – cheltuieli indirecte; C pg – cheltuieli ale perioadei de gestiune; Q – volumul de producţie; p – volumul de vînzări; Cd – Cheltuieli directe
Tabelul 7.9- Indicatorii eficienţei economice Nr crt
Indicatorii
Notarea convenţională
2007
2008
2009 56
1 1 2 3
2 Volumul de producţie, buc Cifra de afaceri Profit brut, lei
4
Profit net, lei
3 V p
4 45414
5 83208
6 84002
CA P b
4995540 9152880 1873328 3369924
9240220 3402081
Pn
893243
1499436
P b = CA - Ct
1485263
Pn = P b - I p
5
Rata rentabilităţii vînzărilor, %
R V Rv =
37,5%
P b C A
36,8%
36,8%
-
60%
65,6%
60%
58%
58,2%
26340
48260
48721
⋅ 100
R f 6
7 8 9
Rata rentabilităţii financiare Rentabilitatea resurselor consumate Pragul de rentabilitate, lei Coeficientul de eficienţă a investiţiilor
R f
=
P n K pr
⋅
100
R Rc Rrc =
P b C t
⋅ 100
Qef Qef
=
CF p − C d
E = Pn /K
0,40
7.10 Solvabilitatea firmei Situaţia financiară a unei firme trebuie să fie studiată şi estimată şi din punctul de vedere al solvabilităţii. Solvabilitatea fîrmei reprezmtă capacitatea ei de a efectua toate obligaţiile de plată faţă de creditori săi. Orice firmă este solvabilă dacă posedă disponibilităţi (mijloace băneşti) necesare pentru a achita datoriile sale, în primul rând, datoriile pe termen scurt. Se ştie însă că mijloacele financiare ale fiecărei firme se află permanent în circuitul financiar. Numai o parte din ele sunt în formă lichidă, adică în conturile bancare, care pot fi imediat utilizate pentru achitarea unor datorii. Dar, în afară de mijloacele băneşti, şi o parte din valoarea activelor poate fi transformată (în caz de necesitate) în formă lichidă, adică în mijloace băneşti pentru achitarea datoriilor faţă de creditori. Diferite elemente ale patrimoniului unei firme posedă diferite proprietăţi de a se transforma în bani lichizi. Astfel analiza solvabilităţii reprezintă în acelaşi timp şi analiza lichidităţii patrimoniului în scopul achitării datoriilor. 57
Tabelul 7.10 – Indicatorii solvabilităţii şi lichidităţii firmei previzionali pe trei ani. Nr Indicatorii Notarea 2007 2008 2009 crt convenţională 1
Solvabilitatea generală
Sg
1,48
2,22
1,5
2
Solvabilitatea totală
St
0,32
0,45
0,27
3
Solvabilitatea curentă
Sc
1,51
1,8
1,9
4
Solvabilitatea rapidă
Sr
2,0
1,6
1,72
5
Solvabilitatea absolută
Sa
0,92
1,4
0,93
8. Protecţia muncii şi mediului ambiant Protecţia muncii este o problemă de stat şi cuprinde ansamblul normelor şi regulilor de tehnică a securităţii şi de igienă a muncii. Acestea au ca scop asigurarea celor mai bune condiţii de muncă, prevenirea accidentelor şi îmbolnăvirilor profesionale, reducerea efortului fizic, precum şi asigurarea unor condiţii speciale pentru persoanele care muncesc în condiţii deosebite. Asigurarea măsurilor privind protecţia muncii se răsfrânge asupra întregului proces de muncă, începând de la faza de cercetare-proiectare până la executare şi exploatare. Acţiunea de protecţie a muncii se desfăşoară în trei direcţii principale: juridică, tehnică şi igienico-sanitară. Prin protecţia tehnică se impun regulile şi mijloacele tehnice necesare pentru asigurarea integrităţii sănătăţii şi vieţii angajaţilor în timpul efectuării diverselor procese de producţie, precum şi metodele de reducere a efortului fizic în timpul desfăşurării activităţii de muncă.
58
Măsurile igienico-sanitare urmăresc scopul creării unor condiţii de muncă sănătoase şi confortabile, precum şi protecţia angajaţilor de influenţa factorilor nocivi, capabili să producă boli profesionale, otrăviri, intoxicaţii profesionale acute etc. Prin lege este stabilit că protecţia muncii face parte integrantă din procesul de muncă şi că obligaţia şi răspunderea pentru realizarea deplină a măsurilor de protecţie a muncii o au – potrivit atribuţiilor ce le revin – cei care organizează, controlează şi conduc procesul de muncă, adică la locul de muncă, şefii secţiilor, sectoarelor, atelierelor, depozitelor etc. Orice activitate economică trebuie să aibă în vedere, în mod organic, pe lângă cerinţele de securitate a muncii. Conducătorii şi organizatorii proceselor de muncă nu trebuie să considere măsurile de protecţie a muncii ca un accesoriu al organizării producţiei, ci ca o parte integrantă a acesteia.
8.1 Analiza condiţiilor de muncă Condiţiile de muncă au un rol decisiv în activitatea de producţie, determinând nivelul productivităţii muncii, starea traumatismului şi a îmbolnăvirilor profesionale. Crearea condiţiilor sănătoase de muncă trebuie să se afle în atenţia conducătorilor locurilor de muncă de toate nivelele. Analiza condiţiilor de muncă urmăreşte scopul de a evidenţia factorii dăunători şi periculoşi de producţie care pot influenţa negativ asupra muncitorilor la executarea unor sau altor lucrări, exploatarea utilajului tehnologic, maşinilor, mecanismelor, dispozitivelor şi sculelor, a stabili sectoarele şi operaţiile la care aceştia au valori periculoase şi o frecvenţă mai mare. Analiza lor este efectuată sub formă de tabel. Caracteristica condiţiilor igienico - sanitare, a factorilor periculoşi şi dăunători de producţie la întreprinderile industriei de confecţii
Factorii periculoşi şi dăunători de producţie 1.
1. 1.1.
Condiţiile igienico-sanitare Microclimatul temperatura, oC umiditatea relativă, % viteza mişcării aerului, m/s
1.2.
Aprecierea condiţiilor de muncă vizuală conform normelor 2. 3.
5...40 30...90 0,1...0,8
22...25 40...60 0,1...0,5
Iluminatul de producţie 59
natural lateral, (CZ), % artificial general, lx artificial combinat, lx artificial de serviciu, lx artificial de avarie, lx
1.3.
2,0 700 900 0,5 5,0
1...3 2...4 8...12 +
2 2 10 la necesitate
V I, II
V II
B
B
I II
I
Ventilaţie de PM aeraţie naturală, K dv infiltrare naturală, K dv mecanică aspirativă, K dv aspirativă locală
2.
0,5...10 600...850 800...900 2...5 +
Caracteristica încăperilor zona sanitară de protecţie conform SN 245-71 gradul de rezistenţă la foc a clădirii categoria industriei după pericolul incendiar-exploziv categoria lucrărilor după pericolul electrocutării caracteristica lucrului vizual (categoria)
II
3. Factorii periculoşi şi dăunători de producţie 3.1.
Electrici genul curentului electric tensiunea, V frcvenţa, Hz
3.2.
~ 380/220 50
Mecanici zgomot, dBA vibraţie mişcarea agregatelor şi maşinilor zborul aşchiilor de materiale şi scule
3.3.
~ 380/220 50
110 63 (6;105) + +
85 30 (2;90) + +
Termici detalii încălzite
+ 60
3.4.
+
Chimici lichide vapori, gaze prafuri
+ + +
+ + +
8. 2 Măsuri privind sanitaria industrială Condiţiile de muncă sunt determinate de caracterul procesului de muncă şi factorii mediului extern, ce-l înconjoară pe lucrător în sfera de producţie.
În timpul activităţii de muncă a omului are loc interacţiunea mediului de producţie şi a organismului. Omul transformă, acomodează mediul de producţie la necesităţile sale, iar mediul de producţie acţionează într-un mod sau altul asupra lucrătorilor.
Acţiunea mediului de producţie asupra organismului omului este condiţionată de factori fizici, chimici şi biologici. Factorii fizici includ umiditatea relativă şi temperatura aerului ambiant, circulaţia şi tensiunea barometrică a aerului, radiaţia radioactivă şi termică, zgomotul şi vibraţia etc. Printre factorii chimici se numără impurificarea aerului cu gaze otrăvitoare şi praf toxic, mirosurile neplăcute, acizii şi alcaliile agresive. Factorii biologici: microorganismele patogene, unele specii de fungi, virusurile, toxinele etc.
Acţiunea factorilor enumeraţi asupra omului este condiţionată de caracterul activităţii de muncă, alimentaţie, condiţiile de menaj. Pentru asigurarea condiţiilor sănătoase de muncă proiectul prevede următoarele măsuri: angajaţii întreprinderii vor fi asiguraţi cu încăperi sanitaroigienice în conformitate cu normele de ramură, reieşind din numărul maximal de lucrători în cel mai numeros schimb de lucru; -
microclimatul aerului zonei de muncă va fi menţinut în limitele
normelor cu ajutorul sistemelor de încălzire, ventilaţie şi condiţionare a aerului în conformitate cu cerinţele standardului de stat GOST 12.1.00588 în dependenţă de categoria lucrărilor şi perioada anului; 61
-
nivelul necesar al iluminării la locurile de muncă este asigurat
de sistemele iluminatului natural şi artificial general care asigură un nivel al iluminării pe suprafeţele de lucru de 700 lx. În calitate de surse de lumină artificială sunt folosite lampele luminescente de tipul LDŢ cu caracteristici îmbunătăţite de transmitere a culorilor; -
în scopul protecţiei muncitorilor de acţiunea dăunătoare a
iradierii termice şi temperaturile înalte, suprafeţele fierbinţi ale utilajului vor fi făţuite cu materiale termoizolatoare; -
pentru lichidarea zgomotului nodurilor şi agregatelor ale
maşinilor şi utilajelor se vor folosi capote fonoizolatoare uşor demontabile; -
pentru reducerea vibraţiei suprafeţelor de lucru a maşinilor de
cusut şi altor utilaje sub picioarele acestora vor fi amplasaţi saboţi vibroabsorbanţi; -
surplusurile de căldură şi umiditate vor fi evacuate din
încăperile de producţie cu ajutorul sistemului mecanic de ventilaţie aspirativă; -
în scopul prevenirii oboselii precoce şi scăderii capacităţii de
muncă la sfârşitul primei jumătăţi a schimbului de muncă pentru muncitori este prevăzută o înviorare de producţie cu o durată de 5-7 minute. 8.3 Măsuri privind tehnica securităţii 8.3.1 Măsurile principale de protecţie contra electrocutărilor Măsurile principale pentru evitarea accidentelor prin electrocutare sunt următoarele:
62
-
părţile metalice ale echipamentelor electrice aflate sub tensiune în timpul lucrului
să fie inaccesibile la o atingere întâmplătoare, ceea ce se realizează prin izolări, carcasări, îngrădiri, amplasări la înălţimi inaccesibile, blocări(protecţie prin inaccesibilitate); -
folosirea tensiunilor reduse, maxim admisibile:
-
izolarea de protecţie;
-
separarea de protecţie;
-
protecţie prin legare la pământ;
-
protecţie prin legare la nul;
-
deconectarea automată în cazul apariţiei unei tensiuni de atingere periculoasă;
-
deconectarea automată în cazul apariţiei unei scurgeri de curent periculoasă;
-
egalizarea potenţialelor;
-
folosirea mijloacelor individuale de protecţie;
-
organizarea corespunzătoare a lucrului.
Protecţia prin legare la pământ şi protecţia prin legare la nul sunt principalele măsuri de protecţie contra electrocutării prin atingere indirectă. Alegerea unui sistem de protecţie (prin legare la pământ sau prin legare la nul) se face numai cu avizul întreprinderii de electricitate în raza căreia se găseşte unitatea respectivă. Pentru protecţia oamenilor împotriva accidentelor prin electrocutare, conductorii circuitelor aeriene din incinta unităţilor se amplasează la următoarele înălţimi deasupra solului, măsurate sub săgeata maximă a conductorilor respectivi; -
6 m pentru conductorii neizolaţi;
-
4 m pentru conductorii protejaţi contra intemperiilor şi totodată izolaţi la o tensiune de minimum 500V.
În toate cazurile, traversările cu conductori aerieni peste drumuri carosabile se vor face la înălţimi minime de 6 m deasupra solului, măsurate sub săgeata maximă a conductorilor. Odată cu recepţia instalaţiei electrice se vor preda personalului din unităţi instrucţiuni scrise, prin care se interzice atingerea acestor conductori cu orice fel de obiecte. Izolarea de protecţie se aplică în afară de izolarea de lucru în cazurile în care protecţia de bază contra electrocutărilor (legarea la pământ sau prin legare la nul) nu przintă suficientă siguranţă. Aceasta se realizează astfel: -
aplicând o izolare suplimentară izolării de lucru, pentru ca părţile metalice din
instalaţie, care nu fac parte din circuitul curentului de lucru, însă care pot fi atinse să nu primească tensiune în cazul nefuncţionării izolaţiei de lucru; -
aplicând o izolare exterioară pe carcasa utilajului electric; 63
-
izolând amplasamentul cu ajutorul materialelor izolante (covoare de cauciuc,
îngrădiri cu plăci electroizolante etc.) se realizează astfel izolarea omului, atât faţă de pământ cât şi faţă de elementele care se găsesc în legătură cu pământul în raza de manipulare.
Izolarea suplimentară de protecţie a echipamentului electric se execută prin acoperirea solidă şi durabilă cu material izolant atât a echipamentului propriu-zis cât şi a tuturor părţilor metalice accesibile unei atingeri şi care în caz de defect pot primi direct sau indirect tensiune.
Izolarea de protecţie se va aplica de la caz la caz, la aparatele şi receptoarele electrice fixe şi în special portative utilizate în unităţi, în funcţie de tipul şi fabricaţia echipamentului utilizat. Separarea de protecţie se aplică în special receptoarelor electrice, alimentate la tensiunea de maximum 380V şi din care anumite părţi vin în contact cu corpurile oamenilor sau animalelor, în cazurile în care protecţia prin legare la pământ sau la conductorul de nul nu prezintă siguranţă suficientă (unelte şi scule electrice portative sau alte utilaje fixe sau mobile folosite în locuri periculoase şi foarte periculoase). Separarea de protecţie poate constitui un mijloc principal de protecţie la utilajele portative. Protecţia prin legare la nul se va putea aplica numai în cazul reţelelor de curent alternativ trifazat, cu neutrul legat la pământ şi cu o tensiune până la 1000V între faze. Se va aplica totdeauna când nu este posibilă obţinerea cu mijloace economice a unor tensiuni de atingere sub valorile admise cu ajutorul unei protecţii prin simpla legare la pământ. Prin protecţie de legare la nul se înţelege legarea la conductorul de nul de protecţie a instalaţiei electrice, a părţilor electrice, care în mod normal nu sunt sub tensiune, dar care se pot afla la un moment dat sub tensiune din cauza unui defect de izolaţie. În această categorie se găsesc între altele: a) carcasele maşinilor, transformatoarelor şi aparatelor electrice; b) carcasele dispozitivelor de acţionare a aparatelor electrice; c) înfăşurările secundare ale transformatoarelor de măsură, dacă instalaţiile de protecţie prin relee permit acest lucru; d) părţile metalice ale tablourilor de distribuţie şi panourilor de comandă.
În reţelele de curent alternativ cu patru conductori punctul neutru (nulul) se leagă la pământ.
Părţile metalice ale instalaţiilor şi echipamentelor enumerate mai sus se vor lega la punctul de nul printr-o instalaţie specială de protecţie. Aceste legături trebuie astfel dimensionate încât să asigure posibilitatea separării printr-o deconectare rapidă, de către siguranţe fuzibile sau
64
întrerupătoare automate, a porţiunilor în care s-au produs scurtcircuitele; de asemenea, să asigure realizarea unei tensiuni de atingere sub limita admisă pentru locul respectiv. Conductorul de nul de protecţie se va lega la pământ, urmărindu-se prin aceasta realizarea de tensiuni de atingere nepericuloase în cazurile când nu a avut loc o deconectare rapidă a părţii de instalaţie cu izolaţia deteriorată. Este interzisă utilizarea conductorilor din instalaţia de protecţie prin legare la nul, drept conductori de lucru sau conductori de fază.
8.4 Măsuri privind protecţia împotriva incendiilor Activitatea de profilaxie a incendiilor urmăreşte scopul de a menţine un nivel înalt de securitate împotriva incendiilor şi exploziilor în oraşe, localităţi, locuri de concentrare a bunurilor materiale şi la alte obiective prin stabilirea unui regim de pază antiincendiară exemplar. Problemele principale ale activităţii de profilaxie sunt: elaborarea şi realizarea măsurilor orientate spre lichidarea cauzelor ce pot provoca incendiile; limitarea în spaţiu a posibilelor incendii şi crearea condiţiilor favorabile de evacuare a oamenilor şi bunurilor materiale în caz de incendiu; asigurarea condiţiilor de descoperire la timp a incendiului apărut, anunţării rapide a serviciului de combatere a incendiilor şi lichidării cu succes a incendiului.
Pentru combaterea incendiilor la întreprinderea de confecţii sunt prevăzute următoarele măsuri:
- toţi angajaţii vor trece un curs de instruire specială privind protecţia împotriva
incendiilor, iar toate subdiviziunile întreprinderii vor fi asigurate cu mijloace de propagandă şi agitaţie cu privire la combaterea incendiilor; - prin ordin vor fi numite persoane responsabile de securitatea incendiară a sectoarelor, depozitelor şi altor obiecte cu pericol sporit de incendiu; - întreprinderea va fi asigurată cu mijloace de stingere a incendiilor şi de comunicare rapidă despre incendiu. La toate obiectivele va fi asigurat accesul automobilelor de pompieri, care se vor menţine în ordine exemplară; - toate utilajele vor fi menţinute în stare bună funcţională, se vor curăţi la timp, se vor regla şi unge, pentru a preveni supraîncălzirea lagărelor, arborilor şi pieselor ce se află în contact de fricţiune, precum şi formarea scânteilor, iar zonele şi agregatele ce se află în mişcare se vor proteja de nimerirea obiectelor străine;
65
- la sfârşitul zilei de muncă responsabilii de securitatea incendiară vor controla minuţios toate locurile, mai cu seamă locurile cu iradieri calorice considerabile, vor deconecta instalaţiile electrice şi sistemul de iluminat, vor încuia uşile sub lacăt.
8.5 Protecţia mediului ambiant Necătând la faptul că tehnologiile contemporane depăşesc considerabil nivelul de performanţă a tehnologiilor elaborate cu 10-20 ani în urmă, totuşi omenirea continuă prin activitatea să influenţeze tot mai profund starea proceselor naturale. Una din principalele acţiuni negative a omului asupra mediului înconjurător sunt substanţele poluante aşa ca: apele reziduale din diferite domenii de activitate, poluanţii bacteriali şi biologici, substanţele minerale, metalele grele, acizii şi sărurile neorganice, acumulările de roci goale şi nămoluri, substanţele radioactive, zgomotul, poluarea electromagnetică etc. Pentru a reduce la minimum influenţa întreprinderilor industriei uşoare în general şi a celor de confecţii în particular proiectul prevede următoarele măsuri: •
emisiile în atmosferă din sistemele de ventilaţie vor fi supuse curăţii într-un sistem
modern de filtre din pânză tip „mânecă”; •
apele utilizate în procesul tehnologic şi pentru necesităţile igienico – sanitare se vor
diversa în sistemul central de canalizare a localităţii; •
pentru a cunoaşte consumul de apă şi a reduce la minimum cantitatea acesteia sunt
instalate contoare, iar personalul este instruit privind utilizarea cât mai raţională a apei; •
toate teritoriile libere neasfaltate din imediata apropiere a întreprinderii vor fi
înverzite, cunoscându-se cert rolul plantelor în asanarea mediului ambiant; •
deşeurile de producţie se vor acumula în containere speciale cu utilizare ulterioară,
mai cu seamă a deşeurilor textile; •
teritoriile oferente întreprinderii (atelierului) vor fi menţinute într-o curăţenie
exemplară; •
atelierele de croitorie şi confecţionare a articolelor din textile pot fi amplasate în
imediata apropiere sau la parterul caselor de locuit sau de altă destinaţie; •
un rol deosebit în folosirea raţională a resurselor naturale vine să-l joace educaţia
ecologică şi formarea conştiinţei ecologice în cadrul colectivului de angajaţi, prin organizarea de discuţii în problemele date în timpul pauzelor, precum şi prin utilizarea materialelor ilustrativ – demonstrative.
66
8.6 Calcul ingineresc privind protecţia incendiară De terminat timpul până la pierderea capacităţii portante a unei coloane din lemn după rezistenţă în condiţiile incendiului, cunoscând următoarele date:. h = 30 cm; b = 20 cm; v = 0,09 cm/min; N n = 200 kN;
n
Rc
= 35 MPa.
h – înălţimea secţiunii coloanei; b – lăţimea secţiunii coloanei;
– rezistenţa normativă a lemnului la comprimare;
n
Rc
v – viteza de carbonizare a lemnului;
– sarcina normală normativă.
N n
Rezolvare 1. Stabilim diferite momente ale timpului arderii coloanei în condiţiile incendiului. Τ = 0, 15, 30, 45, 60, 75, 90, 105, 120 min 2. Determinăm pentru aceste momente ale timpului (τ) noile dimensiuni şi suprafaţa secţiunii coloanei ( F τ) . 3. Determinăm tensiunile σ τ de la forţa normativă pentru momentele de timp ( τ ) stabilite la punctul 1.
Rezolvarea punctelor 1, 2, 3 o efectuăm pentru comoditate sub formă de tabel (tabelul 6.1).
Tabelul 8. 6.1 , min
h − 2vτ ,
b − 2vτ ,
0 15 30 45 60 75 90
cm 30 27,3 24,6 21,9 19,2 16,5 13,8
cm 20 17,3 14,6 11,9 9,2 6,5 3,8
τ
=
hτ
bτ
=
= b ⋅h , cm2 600 472,3 359,2 260,6 176,6 107,3 52,4 F τ τ
τ
σ τ
= N / n
F τ
3,33 4,23 5,57 7,67 11,33 18,64 38,18
67
Calculele în tabelul 2 se întrerup atunci când valoarea lui cazul dat,
σ τ
σ τ
depăşeşte valoarea
n
Rc
. În
=38,18 > R =35 MPa la τ =90. n
c
4. Pentru determinarea momentului de timp, când coloana îşi va pierde capacitatea portantă construim graficul
σ τ
şi măsurăm pe acest grafic valoarea
n
Rc
=35 MPa.
Punctul de intersecţie al perpendicularei (coborâtă din punctul de intersecţie al orizontalei n
Rc
cu curba
σ τ
) cu axa timpului ( τ ) executat la o anumită scară, indică timpul căutat. 50 40
38.18
30
Graficul
20 10 3.33
4.23
5.57
7.67
15
30
45
18.64
11.33
0 0
60
75
90
Fig.8. 6.2. Graficul schimbării tensiunii (σ ) în timp
Astfel am determinat că coloana îşi va pierde capacitatea portantă în cazul cercetat peste aproximativ 88 min.
BIBLIOGRAFIE 1. A NDRONICEANU 2 .BONCIU Cătălina
Armenia Managementul schimbărilor, Instrumente manageriale psihologice,
3 .BRILMAN Jean
Management general, Editura Tipomur, 1994
4 .CÂNDEA Dan,
Comunicare managerială aplicată,
5 .GÖRG Bernhard
Managerii viitorului. Viitorul managerilor,
6 .HYLAND Bruce,YOST Merle
Reflecţii pentru manageri” Straton, 1998
7 .MARIAN Liviu
Management general şi industrial,
8 .NICOLESCU Ovidiu,
Management, Editura Economică, 1997 68
