SUBIECTE EVALUAREA INTREPRINDERII
SUB 1 - ASPECTE TEORETICE
Lucrarile de evaluare se desfasoara în mai multi pasi: - Definirea misiunii evaluarii (evaluatorul poate apela si la serviciile unui evaluator tehnic) - Cunoasterea obiectului supus evaluarii (studierea documentatiei puse la dispozitie, celor financiarcontabile, vizite la sediul societatii, interviuri) - Diagnosticarea starii actuale (analiza complexa asupra situatiei resurselor si rezultatelor obtinute pana la data evaluarii) - Diagnosticarea situatiei viitoare (în cazul în care se opteaza pentru desfasurarea procedurii de reorganizare) - Alegerea metodelor de evaluare = valoarea unei intreprinderi este data de relatia V = P + R + CA unde x, y, z sunt coeficienti de pondere, ponderea alocata fiecarui element determina metoda de evaluare aleasa) - motivarea alegerii metodei de evaluare - Prezentarea raportului de evaluare Evaluarea unei întreprinderi asigura cele mai sigure date si informatii ce privesc valoarea globala a unei întreprinderi la un anumit moment dat Multitudinea metodelor de evaluare poate fi structurata în urmatoarele capitole: activul net contabil - cea mai simpla metode patrimoniale ( activul simpla si rapida de estimare estimare a valorii valorii unei întreprinderi; activul net corectat - prezinta o serie de inconvenientecare vor fi eliminate prin introd introduce ucerea rea unui unui bilant bilant econo economic; mic; val otalul valori valoricc al active activelor lor valoar oarea ea substa substanti ntiala ala bruta bruta - otalul capitalul lul perman permanent ent necesa necesarr exploa exploatar tarii; ii; val valoar oarea ea existe existente nte la dispoz dispozitia itia întrep întreprin rinder derii, ii, capita matematica) metode înscrise în abordarea pe baza de venit ( metoda capitalizarii profitului - se bazeaza pe raportarea unui flux constant si reproductibil de venit la o rata de capitalizare ; metoda actualizarii fluxului de lichiditati - toate fluxurile de lichiditati viitoare sunt actualizate la valoarea prezenta ) metode mixte (hibride) (aparute ca urmare a necesitatii crearii unei cai de mijloc între metodele patrimoniale si cele pe baza de venit ; pot reprezenta o solutie fiabila de estimare a valorii ; unii specialisti includ în cadrul cadrul metodelor mixte si si good will-ul ca instrument de determinare a valorii) metode bursiere X
Y
Z
−
−
−
−
Sistemul de valori utilizat în economie si terminologia conceptuala utilizata de evaluare Concepte de valoare: conceptul de cost (vom avea un cost de înlocuire, un cost curent, un cost actual). în paralel, valoare realizabila neta VRN = valoare estimata de piata, valoare de piata, = valoare validata de piata si pretul de vânzare = o valoare anticipata de piata. Mai întâlnim conceptele de valoare economica, valoare actuala si valoare actuala a fluxurilor de trezorerie.
SUB 2 - ACTIVUL NET CONTABIL Metoda cea mai rapida de estimare a valorii unei întreprinderi. Anc = valoarea activelor întreprinderii – datorii totale – active considerate nonvalori nonvalori Determinarea pe baza unui raport de evaluare simplificat, se face pe baza relatiilor dintre indicatorii ultimului bilant contabil. Calcularea Anc presupune efectuarea unor corectii ce afecteaza câteva din elementele activului si pasivului bilantului. Corectii contabile pentru determinarea activului net contabil −
Eliminarea non-valorilor care nu pot fi valorificate independent pe piata.
Includerea provizioanelor pentru riscuri si cheltuieli în “datorii”. Anc = total activ – cheltuieli înregistrate în avans – total datorii În cazul în care cota de impozit pe profit brut al întreprinderii este de 38% si provizioanele reglementate nu au fost impozitate, corectiile si activul net contabil se va calcula Anc = total activ – cheltuieli înregistrate în avans – total datorii Inconvenientele utilizarii Anc: existenta unor erori de înregistrare contabila ; reliefarea costurilor istorice care nu sunt actualizate cu valoarea de utilizate si cu evolutia preturilor de înlocuire; aplicarea unor reguli fiscale referitoare la amortizare; si altele. −
−
SUB 3 - ACTIVUL NET CORECTAT Reprezinta marimea capitalului necesar pentru a reconstitui patrimoniul net existent al întreprinderii la nivelul valorii reale de utilitate a acestuia ANC = activul contabil corectat – datoriile totale corectate (pe termen scurt, mediu si lung) CORECTAREA ELEM DE ACTIV: Imobilizarile necorporale - CEL MAI GREU DE EVALUAT = Principiile de evaluare: eliminarea asa-numitelor „non-valori” necorporale ; evaluarea celorlalte active necorporale Imobilizarile corporale - evaluate prin mai multe metode astfe: terenurile se evalueaza prin metoda pretului pietei,; cladirile, constructiile speciale si capitalul fix se evalueaza dupa principii specifice (exp costul actual) ;investitiile în curs se evalueaza dupa aceleasi principii cu cele utilizate pentru mijloacele fixe ; activele aflate în întreprindere si achizitionate prin leasing se evalueaza ca si când ar apartine întreprinderii care le foloseste Imobilizarile financiare - formate din titluri de participare ; titluri imobilizate ale activitatii de portofoliu ; alte titluri imobilizate si creante imobilizate Evaluarea se face în moduri diferite, punctul de plecare constituindu-l pretul de cumparare sau valoarea înscrisa în contractul de achizitie inregistrat in patrimoniu Stocurile - evaluate prin mai multe metode: Stocurile de materii prime, materiale si componente se evalueaza prin metodele FIFO, LIFO, CMP ; Stocurile de produse finite si semifinite se evalueaza fie la costul de productie, fie la pretul posibil de vânzare ; Se constituie provizioane pentru stocurile de produse finite care nu mai pot fi vândute Creantele - se evalueaza în principal în functie de riscul de neîncasare si de vechimea lor : Cele mai vechi de un an si/sau cu probabilitate mare de neîncasare, sunt evaluate la valoarea zero ; Cele pentru care s-a acordat credit clientului si se afla în cadrul termenului de creditare, se evalueaza la valoarea lor contabila ; Cele cu o vechime mai mare de sase luni, dar încasabile, se evalueaza printr-o diminuare cu procente de 25-50%, în functie de riscul de neîncasare si de rata dobânzii practicata la creditul comercial; Creantele exprimate în devize se evalueaza la cursul de referinta al BNR din ziua evaluarii Platile anticipate nu se includ în evaluare Avansurile primite de la furnizori nu se includ în evaluare Disponibilitatile banesti în lei se preiau la valoarea lor nominala, iar cele în valuta sunt transformate în lei la cursul de referinta al BNR la data evaluarii CEC-urile, cambiile, biletele la ordin si alte valori se evalueaza la valoarea cotatiei de piata din data evaluarii Marcile postale si timbrele fiscale se evalueaza la valoarea lor nominala, cu exceptia celor cu valoare filatelica Cheltuielile de repartizat pe mai multe perioade nu se includ în evaluare −
−
CORECTAREA ELEM DE PASIV
Datoriile se evalueaza de regula la valoarea probabila de plata; ; Creditele pe termen lung se corecteaza dupa aceeasi uzanta cu cea prezentata în cazul creditelor pe termen lung acordate de întreprindere ; Includerea în datoriile totale a sumelor de natura unor obligatii a caror estimare este posibila ANC = activ corectat – datorii totale corectate
Desi Activul net corectat reprezinta o fotografie clara a patrimoniului net al unei întreprinderi la data evaluarii, aceasta metoda nu exprima pretul la care poate fi cumparata o întreprindere, în mod direct SUB 4 - VALOAREA SUBSTANTIALA BRUTA (VSB) reprezinta totalul valoric al activelor existente la dispozitia întreprinderii indiferent de modul lor de finantare, pe care aceasta le utilizeaza pentru a-si asigura realizarea obiectului de activitate VSB = Activul net corectat + Datorii pe termen scurt, mediu si lung + Valoarea bunurilor neaflate în proprietatea întreprinderii, dar utilizate de aceasta+ Cheltuieli de constituire– Cheltuieli de reparatii necesare pentru mentinerea bunurilor pentru productie în stare de functionare EXCEPTII: nu sunt incluse activele corporale si necorporale care nu sunt necesare functionarii normale a întreprinderii; când sunt înscrise în activ, bunurile închiriate sau în leasing nuconstituie element de calcul si evaluare pentru activul net corectat ; activele necorporale ca: brevete, marci, sunt incluse CA ELEMENTE DISTINCTE în valoarea substantiala bruta la marimea lor de evaluare Valoarea substantiala redusa este valoarea substantiala bruta micsorata cu datoriile nepurtatoare de dobânzi ale societarii si cu creditele acordate de furnizori, în conditii favorabile de rata a dobânzii VSN = VSB – Datorii totale SUB 5 - VALOAREA MATEMATICA este egala cu valoarea de utilizare a elementelor din activ, din care se scade datoria totala. În esenta, valoarea matematica este egala cu activul net corectat diminuat cu valoarea elementelor necorporale VM = ANc – Valoarea elementelor necorporale Calcularea se face, în functie de cazurile concrete, prin utilizarea valorii de utilitate sau valorii venale (se foloseste pentru evaluarea unui element al imobilizarilor corporale care nu prezinta nici un interes pentru cumparator) Din calcule, pot fi eliminate bunurile care nu prezinta nici o importanta pentru functionarea întreprinderii IN FRANTA SPRE EXEMPLU valoareamatematica se calculeaza ca suma valorilor venale ale posturilor de activ, diminuata cu elemente de pasive reale optiunea pentru aceasta notiune comerciala purtatoare de valoare FIIND PENTRU ondul de comert si nu pentru Good-will SUB 6 - CAPITALUL PERMANENT NECESAR EXPLOATARII Metoda fundamentata pentru prima data de Barnay si Calba : Capitalurile permanente necesare exploatarii nu reflecta valoare reala a întreprinderii ci doar valoarea capitalului necesar Capitalurile permanente necesare exploatarii sunt foarte apropiate ca marime de activul economic total al întreprinderii CPNE = Imobilizari nete pentru exploatare corectate+ Imobilizari în leasing+ Imobilizari în chirii+ Necesarul de fond de rulment pentru exploatare CPNE = Imobilizari corectate+ Investitii suplimentare+ Costurile de repunere în functiune a bunurilor pentru productie+ Necesarul de fond de rulment CPNE = Valoarea substantiala bruta– Datorii pe termen scurt– Efecte de comert scontate si neajunse la scadenta CPNE este finantat atât dintr-o parte a capitalurilor proprii,cat si dintr-o parte a capitalului împrumutat pe termen lung CPNE si VSB nu sunt utilizate ca metode propriu-zise de evaluare, ci servesc pentru determinarea valorii întreprinderii din punct de vedere patrimonial SUB 7 - METODA VALORII DE RENTABILITATE : PROFITUL NET REPRODUCTIBIL
Aceasta metoda este cunoscuta sub denumirea de metoda capitalizarii profitului net sau metoda capacitatii beneficiara sau metoda de evaluare prin rezultate Principiile calcularii ind profit net reprod: - nu se identifica cu profitul net contabil - este un indicator teoretic, dar cu o determinare economica mult mai aproape de realitate, fata de relevanta profitului net contabil - este un profit corectat, punctul de pornire în calcularea acestui indicator reprezentându-l analiza evolutiei nivelului si structurii cheltuielilor întreprinderii evaluate =>>> Profit brut contabil +/Cheltuieli economice corectate = Profit brut corectat – Impozit pe profit brut corectat = Profit net corectat Un alt mod de determinare a profitului net reproductibil este identificarea acestuia cu asa-numita capacitate bruta Corespondende: activ net cont = prof net cont val subst bruta = capacitate benefeciara capital perm necesar exploatarii = randam financiar mod de calcul a celor 3 rezultate: Profit net corectat = Profit net contabil +/- (Cheltuieli exceptionale –Venituri exceptionale) – Impozitul pe elementele de cheltuieli exceptionale– Impozitul pe elementele de venituri exceptionale
Capacitatea beneficiara = Profit net corectat + Ch.financiare +Ch.cu locatiile
Randamentul financiar = Capacitatea beneficiara – Ch.financiare pentrudatorii mai mici de 1 an x S
Randamentul financiar = Capacitatea beneficiara + Ch.financiare pentru datoriile mai mari de 1 an x S
Randamentul financiar va fi dependent si se va corecta cu cota impozitului pe profit, notata cu S Fixarea marimii profitului net reproductibil se face dupa mai multe metode, în functie de dinamica trecuta, prezenta si previzibil pentru viitorul apropiat al cifrei de afaceri exprimata in preturi comparabile SUB 8 - METODA VALORII DE RENTABILITATE - RATA DE CAPITALIZARE SI COEFICIENTUL MULTIPLICATOR Aceasta metoda este cunoscuta sub denumirea de metoda capitalizarii profitului net sau metoda capacitatii beneficiara sau metoda de evaluare prin rezultate Rata de capitalizare este un divizor prin intermediul caruia profitul net reproductibil, cash-flow-ul net sau dividendul, adica un venit net, se transforma în capital, respectiv valoare a investitiei, indiferent de forma în care este realizata. VR PNr / C =
VR = PNr x K K =1/C unde VR= valoarea de rentabilitate; PNR = profitul net reproductibil; C = rata de capitalizare. =>>>> rata de capitalizare exprima rata rentabilitatii ( profit net / capital investit x 100) pe care o accepta un investitor pentru a-si plasa capitalul intr-o afacere =>>>>> Coeficientul multiplicator nu este altceva decât inversul ratei de capitalizare, exprima numarul de ani de profituri nete pe care cumparatorul este dispus sa-l plateasca In cazul unei evaluari a unei societati pe principiul evaluarii societatilor cotate, coeficientul multiplicator este PER ( „price earning ratio”) VR = PNr x PER Aceasta metoda reflecta valoarea unei întreprinderi determinata în functie de profitabilitatea ei trecuta, prezenta si/sau viitoare ; Este un mod de abordare mai realist a valorii întreprinderii, bazat pe teoria utilitatii, un bun economic are o valoare nu pentru ca exista ca atare, ci numai pentru faptul ca utilizarea lui creeaza o satisfactie pentru cumparatorul sau, reflectata prin marimea profitului net anual care poate rezulta dintr-o folosire eficienta a patrimoniului întreprinderii SUB 9 - METODA DCF , PERIOASA DE PREVIZIUNE EXPLICITA
Durata de previziune explicita, în care cash-flow-ul poate fi calculat cu credibilitate pentru fiecare an. Numarul de ani ai acestei perioade este stabilit de evaluator, uzantele având în vedere: durata de viata ramasa a mijloacelor fixe de baza; - ciclul de viata economica al produselor; - credibilitatea previziunilor; - perioada de timp în care afacerea devine stabila, respectiv perioada în care rata anuala de crestere a volumului productiei si a profitului este atractiva pentru investitori, si este în crestere. In general, pentru intreprinderile industriale, cu o dotare tehnica normala si cu piata de desfacere in crestere, previziunea cash-flowului se face pentru un numar de 5-10 ani. Se admite ca, dupa aceasta perioada, credibilitatea previziunilor este mica, datorita incertitudinilor tot mai mari, pe masura cresterii orizontului de timp al previziunilor. In Franta, in cazul activelor de turism (pe Coasta de Azur in special), perioada de previziune este de 20-25 ani. Pentru echipamentele de productie si cladirile aferente se practica o perioada de previziune de 9-10 ani. SUB 10 - METODA DCF - ETAPELE PRIVIND EVALUAREA PRIN METODA DCF Complexitatea acestei metode rezulta din analizele economico-financiare si tehnice pe care evaluatorul trebuie sa le parcurga pentru depistarea si fundamentarea sanselor de viabilitate economica si de profitabilitate a activitatii întreprinderiI Etapele obligatorii pentru asigurarea unei abordari corecte a principiilor, ipotezelor si calculelor specifice metodei DCF sunt: A. proiectia profitului net pe baza evolutiei previzibile a veniturilor si cheltuielilor, respectiv a contului de profit si pierdere; B. estimarea evolutiei necesarului de fond de rulment; C. stabilirea valorii investitiilor necesare pentru functionarea eficienta a întreprinderii si a impactului lor economic asupra evolutiei cifrei de afaceri si/sau a elementelor de cheltuieli; D. calcularea valorii reziduale; E. stabilirea ratei de actualizare; F. calcularea valorii financiare a întreprinderii; G. corectarea valorii finale cu prima de control si/sau cu diminuarea pentru lipsa de lichiditate. Suplimentar fata de aceste etape obligatorii, analiza se continua cu proiectarea bilantului si cu determinarea ratelor financiare clasice de lichiditate, solvabilitate, gestiune si rentabilitate pentru perioada de previziune explicita. Aceasta analiza suplimentara este necesara pentru a se aprecia impactul economic real al consumului de factori de productie asupra indicatorilor de eficienta SUB 11 - CONTUL DE PROFIT SI PIERDERE PROIECTAT PRIN CASH FLOW Calcularea cash-flow-ului viitor este structurata metodologic în mai multe componente în mod distinct Din punct de vedere al evaluarii, consideram utila prezentarea calculelor pornindu-se de la structura contului de profit si pierdere, conform uzantelor cele mai importante din sistemul contabil Modelul simplificat nord-american de calcul al cash-flow-ului net. = functioneaza ca un sir de sume, ca o continuitate: Veniturile nete (net sales) - costul bunurilor vândute - cheltuieli generale administrative si de vânzare- amortizare = Venit operational (profit brut din exploatare) - impozitul pe venitul operational+ cresterea venitului net din amânarea platii impozitului = Profit net operational din exploatare+ amortizare= Cash-flow brut - cresterea necesarului de fond de rulment- investitii brute în capital fix- cresterea neta a altor active=Cash-flow înainte de Good-will- investitii în Goodwill=Cash-flow net din exploatare+ cash-flow din afara exploatarii+/- efectul modificarii cursului de schimb valutar=Cash-flow net disponibil Veniturile nete (net sales) cuprind livrarile de bunuri mobile si prestarile de servicii efectuate în cadrul activitatii profesionale Costul bunurilor vândute cuprinde cheltuieli directe de productie si costuri de productie Cheltuielile generale administrative si de vânzare cuprind trei grupe de cheltuieli: cheltuieli de regie generala ; cheltuieli de administratie ; cheltuieli de vânzari si de marketing Amortizarea include amortizarea imobilizarilor corporale si acelor necorporale care au o durata de viata precizata Impozitul pe venitul operational cuprinde impozitul pe profitul impozabil al societatii, ajustat cu impozitele aferente veniturilor si cheltuielilor din dobanzi si cu impozitele aferente altor venituri din afara exploatarii
Cresterea venitului net din amânarea platii impozitului cuprinde sporul de profit rezultat din micsorarea cotei de impozit pe profit aferent impozitelor decalate la plata. Cresterea necesarului de fond de rulment se calculeaza ca diferenta intre activele circulante necesare desfasurarii activitatii si datoriile pe termen scurt Investitiile brute în capital fix includ cheltuielile pentru achizitionarea de utilaje, cladiri si pentru reamplasarea proprietatii Cresterea neta a altor active se refera la achizitionarea unor imobilizari necorporale i la cheltuielile înregistrate în avans Investitiile în Good-will includ cheltuielile ocazionate de achizitionarea unor companii la un pret superior activului net corectat al acestora Cash-flow-ul din afara exploatarii cuprinde cash-flow-ul dupa impozit, realizat din operatiuni extraordinare sau discontinue Etapele proiectiei contului de profit si pierdere:
1) Proiectia veniturilor este cea mai importanta si complexa sarcina a evoluatorului : Solutia cea mai credibila este realizarea unui studiu de piata profesional ; alte uzante complementare (extrapolarea evolutiei cifrei de afaceri din anii anteriori ; informatiile furnizate de managerii întreprinderii asupra actiunilor viitoare; contractele de management si altele) Important este insa ca evaluatorul sa combine aceste surse de informatii si sa asigure un grad de credibilitate cat mai mare 2) Proiectia cheltuielilor fixe si variabile 3) Proiectia altor elemente de cheltuieli: - amortizarea imobilizarilor amortizabile; - provizioanele pentru debitori dubiosi Rezultatul proiectiei contului de profit si pierdere este profitul net corectat SUB 12 - RATA DE ACTUALIZARE ELEMENT DE CARE DEPINDE MARIMEA VALORII UNEI INTREPRINDERI CALCULATA PRIN METODA DCF Vanzatorul are interesul ca rata de actualizare sa fie cat mai mica, iar cumparatorul, bineinteles, cat mai mare. Nivelul ratei de actualizare depinde de mai multi factori si anume: nivelul ratei neutre sau ratei dobanzii fara risc, notata de obicei cu „i”; marimea riscului, risc ce se poate diviza in: risc sistematic sau economic; risc financiar, numai pentru intreprinderile care au datorii pe termen lung; rata anuala a inflatiei. Regulile generale pentru stabilirea nivelului ratei de actualizare, notata de obicei „t” sunt: daca proiectia cash-flow-ului se face în preturi, rata de actualizare trebuie sa contina si componenta inflationista previzionata a preturilor, adica o rata de actualizare t nedeflatata; daca proiectia cashflow-ului nu se face prin preturi constante, atunci rata de actualizare t nu va contine influenta inflatiei, deci vom avea o rata de actualizare t deflatata. Rata de actualizare t deflatata Rata de actualizare t deflatata tdf a fi egala cu nivelul ratei neutre I deflatat + marimea riscului = tdf = idf + mrise Nivelul ratei de actualizare: se stabileste în functie de: structura financiara a bilantului întreprinderii, reflectata de raportul intre capitalul propriu si capitalul permanent ; cotarea sau necotarea întreprinderii pe piata de capital secundara, respectiv la bursa de valori sau piata extrabursiera (Rasdaq) ; modul de calcul al riscului Rata de actualizare a unei întreprinderi, în principiu, se poate stabili pentru mai multe grupe de întreprinderi: 1. Întreprinderi neindatorate si necotate la bursa; (fara datorii pe termen lung). Determinarea ratei de actualizare la aceste întreprinderi are ca punct de pornire rata de baza fara risc deflatata, la aceasta se adauga prima de risc economic. 2. Întreprinderi indatorate si cotate la bursa. (cu credite pe termen lung) −
−
−
−
−
−
−
SUB 13 - RISCUL SI CATEGORIA DE RISC Prima de risc economic se poate calcula fie global, pentru toate categoriile de risc, fie pe trepte de risc, respectiv pe mai multe categorii de risc. a) în cazul riscului global tdft = idft x (1+R)
unde R reprezinta prima de risc economic global cu care se majoreaza în mod uzual rata de baza fara risc b) în cazul evaluarii riscului în trepte vom intalni mai multe uzante de cuantificare a acestuia Riscul financiar se refera la structura financiara a bilantului întreprinderii, la dependenta fata de creditorii pe termen lung. Structura productiei se refera la numarul tipurilor de produse existente în fabricatie si la gradul de flexibilitate al productiei. Dependenta fata de clienti se calculeaza prin ponderea acestora în totalul vanzarilor. Previziunile prezinta risc generat de insasi caracterul lor de anticipare. Riscul de tara se noteaza numai în cazul evaluarii unor intreprinderi în care este interesat un investitor strain. Lista treptelor de risc efectuata mai sus nu este limitativa, evaluatorul având posibilitatea sa sesizeze si alte categorii de riscuri SUB 14 - METODE BRSIERE - MODELUL GORDON-SHAPIRO SIMPLIFICAT Modelul abordeaza rationalitatea profitului prin intermediul dividendului, considerand dividendul ca exponent al profitabilitatii unei firme (asta numai intr-un sistem al unei piete de capital, dar nu este neaparat real, o societate poate avea profit dar nu imparte dividende, deci valabilitatea este doar din punct de vedere al pietei de capital ASPECTE CRITICE: dividendul pe actiune nu poate sa creasca în rate anuale g egale, deoarece insasi activitatea economica are un caracter pulsatoriu, deci nu este constanta ; rin analize comparative realizate pe parcursul unui numar de ani, a rezultat ca nivelul cursului actiunilor tranzactionate la bursa a fost cu aproape 30% mai mare fata de valoarea teoretica Modelul GORDON-SHAPIRO este important pentru ca are un grad de compatibilitate cu alte metode de evaluare
SUB 15 - METODE BURSIERE - MODELUL GORDON-SHAPIRO ELABORAT Modelul GORDON-SHAPIRO elaborat se particularizeaza prin ipoteza unor rate anuale de crestere g ale lui D, dar cu marimi diferite pentru perioadele succesive de previziune, aceasta datorita faptului ca metoda DCF poate utiliza o perioada de previziune bine cuantificata în 5-7 ani, pe cand proiectia în timp a dividendelor si plasamentelor de pe piata de capital este mult mai mare (poate depasi 10 ani lejer), iar pentru a face o analiza compacta pe intreaga perioada de plasament (de realizare a dividendului) vom avea nevoie de doua perioade succesive de previziune În prezent pe piata bursiera se tranzactioneaza instrumente financiare tot mai sofisticate (warrants, indici bursieri, contracte futures etc.) care, în mod necesar, au determinat lansarea unor metode noi de evaluare a cursului instrumentelor financiare. Problema evaluarii acestora este mai mult de competenta analistilor specializati în tranzactiile bursiere. Metodele bursiere sunt metode care se utilizeaza si în mod singular, atunci cand se evalueaza posibilitatea achizitionarii unui pachet de actiuni care sa confere cumparatorului o pozitie de actionar minoritar, sau numai un caracter speculativ de tranzactionare. SUB 16 - EVALUAREA VALORII MOBILIARE SI A TITLURILOR DE PLASAMENT Ca si in cazul celorlalte categorii patrimoniale, titlurile de plasament sunt evaluate in patru momente 1. titluri, cheltuielile accesorii de cumparare (comisioanele varsate cu ocazia cumpararii) nu fac parte din costul de achizitie ci din cheltuieli 2. Valoarea de inventar : titlurile de plasament sunt recenzate si evaluate la valoarea lor actuala -la cursul mediu al ultimei luni, pentru titlurile cotate (titlurile înscrise la cota oficiala, a unei burse de valori) ; -la valoarea probabila de negociere, pentru titlurile necotate. Cresterea sau scaderea bursei are in mod necesar o incidenta asupra valorii de inventar Valoarea probabila de negociere a titlurilor necotate se determina pe baza unuia sau mai multor criterii obiective 3. Valoarea la închiderea conturilor impune comparatia intre valoarea de inventar si valoarea de intrare, in contextul aplicarii principiului prudentei. Plusurile sau minusurile de valoare se stabilesc pe categorii de titluri de aceeasi natura si care confera aceleasi drepturi, cu alte cuvinte, ele au un caracter global. => evaluarea se va face la pretul de cumparare mediu ponderat doua exceptii sunt posibile :
Atunci când titlurile de plasament sunt utilizate pentru conservarea substantei trezoreriei (ele sunt considerate un ansamblu de bunuri confundabile a caror valoare de utilitate este data de pretul de vânzare ; de asemenea,nu sunt admise compensari intre titlurile cotate si cele ecotate ca de altfel si intre plusurile si minusurile de valoare ale titlurilor necotate) Atunci când, evident in cazul titlurilor cotate, se constata o scadere anormala a cursului iar aceasta scadere are un caracter tranzitoriu. Intr-o astfel de situatie, minusul de valoare poate fi ompensat cu plusurile de valoare ale altor titluri. 4. Valoarea la iesirea din patrimoniu Cesiunea titlurilor de plasament presupune interventia a doua operatii : - vânzarea titlurilor, caz in care se utilizeaza un pret de cesiune ; - iesirea bunurilor respective din patrimoniu Pretul de cesiune este cel indicat in actul de vânzare - cumparare, el nefiind afectat de (diminuat cu) cheltuieli de vinzare. Valoarea contabila cu ocazia cesiunii este data de valoarea bruta a titlurilor, netinându-se cont de un eventual provizion pentru depreciere. Valoarea bruta este, in principiu, costul de intrare (eventual reevaluat) al titlurilor cedate. Atunci când insa cesiunea reprezinta numai o parte din ansamblul titlurilor de aceeasi natura si care confera aceleasi drepturi, costul de intrare al fractiunii cedate este estimate fie la pretul de cumparare mediu ponderat, fie presupunând ca primul element iesit este primul intrat(metoda FIFO).
SUB 17 - METODA GOOD WILL IN VIZIUNEA ANGROSAXONA + IN VIZIUNEA FRANCEZA In terminologiile economice internationale exista mai multe viziuni asupra Good-will-ului, de asemenea exista teoria anglosaxona, cea franceza si o teorie romaneasca. Good-will-ul este un activ intangibil care reprezinta în mod normal surplusul valorii unei intreprinderi fata de valoarea activelor sale tangibile. Surplusul de valoare este datorat indeosebi faptului ca afacerea genereaza un profit suplimentar fata de masa dobanzii care ar rezulta din investirea unei sume echivalente cu vânzarea activelor sale tangibile. Good-will-ul este un activ vandabil, atunci cand întreprinderea este vanduta, si uneori este registrat în bilantul întreprinderii. Good-will-ul exprima valoarea globala a activelor necorporale; marimea Good-will-ului este în functie de diferenta dintre profitul mai mare obtinut din functionarea unei firme, si dobanda care ar rezulta din plasarea unui capital, echivalent cu valoarea imobilizarilor corporale, în obligatiuni de stat, în scopul obtinerii de dobanda; marimea valorii Good-will-ului poate fi calculata si inclusa în valoarea totala a întreprinderii si în pretul ei de vânzare; Good-will-ul poate fi amortizat prin includerea unei parti din valoarea lui în cheltuielile anuale de exploatare, la capitolul “amortizare”; Good-will-ul sau suprAbeneficiu (in exprimarea franceza) este un cont de activ intangibil care indica prima platita peste valoarea de inventar a unei achizitii; Good-will-ul reprezinta ansamblul elementelor necorporale care contribuie la valoarea finala a întreprinderii; in optica franceza, Good-will-ul este excedentul valorii globale a întreprinderii fata de suma valorilor elementelor corporale si necorporale pe care acesta le detine; tot în optica franceza, marimea Good-will-ului reflecta o valoare suplimentara a activelor necorporale fata de cele inscrise în bilant, si care are potentialitatea unui profit suplimentar sau supraprofit; in optica franceza, notiunea de Good-will (care este de origine anglo-saxona) este utilizata prin alte doua notiuni usor mai restrictive, respectiv supravaloare si mai ales fond de comert −
−
−
−
−
−
−
−
−
SUB 19 - METODA DE CALCUL AL GOOD WILL BAZATE PE CAPITALIZARE A PROFILULUI Exista mai multe metode care calculeaza goodwill-ul sau valoarea acestuia, prin capitalizarea supraprofitului obtinut de o firma, respectiv prin transformarea acestuia în valoare a capitalului. Deosebirile dintre aceste metode se refera la modul de calcul a marimii supraprofitului si la modul de capitalizare a acestuia. Marimea supraprofitului se calculeaza de regula ca diferenta intre
profitul net anual obtinut si un profit normal care ar reprezenta o remuneratie normala, fie a activului net contabil, fie a valorii totale a întreprinderii. Capitalizarea supraprofitului se face prin intermediul unei rate de capitalizare, a carei semnificatie este deosebit de importanta având în vedere ponderea ei potentiala în pretul final al unei intreprinderi. Pentru asigurarea coerentei indicatorilor pe baza carora se calculeaza marimea goodwill-ului, este necesara realizarea unei corespondente a celor trei forme de exprimare a valorii patrimoniale, si anume: activul net corectat prin profitul net corectat; valoarea substantiala bruta prin capacitatea beneficiara; capitalul permanent necesar exploatarii prin randamentul financiar. In practica exista metoda anglo-saxona care abordeaza supraprofitul pe o perioada de timp nelimitat, si care actualizeaza valoarea totala în permanenta cu valoarea supraprofitului oscilanta în timp. Mai exista metode europene prin care valoarea globala a întreprinderii este data de cumulul celor doua valori, si anume valoarea întreprinderii si supraprofitul calculat la momentul evaluarii. −
−
−
SUB 20 - METODA INDIRECTA DE CALCUL AL GODD WILL Metoda franceza Barnay calculeaza valoarea globala prin adaugarea la activul net corectat a goodwill-ului, în functie de perioada de profitabilitate a întreprinderii evaluate. Metoda „retail” este aplicata în special pentru societatile comerciale cu ridicata, aceasta metoda divizeaza goodwill-ul în doua parti, si explica acest lucru prin faptul ca, în decursul timpului, clientela vanzatorului tinde sa devina si sa fie inlocuita prin clientela cumparatorului, si de aceea goodwill-ul este impartit în mod egal intre acestia. O alta metoda este metoda indirecta de calcul a goodwill-ului. Utilizarea acestei metode este conditionata de determinarea prealabila a activului net corectat si a valorii de rentabilitate sau valoarea de randament. Diferenta dintre valoarea globala data fie de valoarea de rentabilitate, fie de valoarea de randament, si activul net corectat, exprima goodwill-ul. GW = Vr – ANC sau GW = Vrd – ANC Avantajul folosirii acestei metode consta în posibilitatea evitarii explicatiilor aferente utilizarii unor notiuni de capitalizare care intotdeauna sunt puse sub semnul intrebarii. SUB 21 - METODA DIRECTA DE CALCUL A GOOD WILL Evaluarea directa a goodwill-ului sau a fondului de comert este aplicabila numai pentru unitatile din comertul cu amanuntul, inclusiv cele în care se produc bunuri alimentare destinate vanzarii. Evaluarea directa se refera numai la vânzarea fondului de comert, deci fara a include cladirile, terenurile, stocurile de marfa, de asemenea reprezinta o vânzare a dreptului de folosinta a fondului de comert pe o anumita perioada (in Europa se practica pe o perioada de 9 ani), cu drepturi legale de reinnoire a contractului, daca cumparatorul doreste aceasta prelungire. Evaluarea directa este o evaluare rapida dar aproximativa, în acest sens exista o serie intreaga de baremuri practicabile care tin cont de forma de exprimare si de diferite marimi. Acestea sunt calculate procentual pe cifra de afaceri anuala. SUB 22 - EVALUAREA IMOBILIZARILOR CORPORALE IN ROMANIA Regulamentele de aplicare a legii contabilitatii în Romania precizeaza care este natura imobilizarilor necorporale si explica modalitatile de amortizare a acestora. Astfel, se disting elemente separate de imobilizari necorporale ca fondul comercial ca exprimare globala a unor active necorporale imobilizate si care este calculat ca exces de valoare fata de valoarea elementelor de activ distincte necorporale imobilizate înregistrate în activul bilantului. Structura si modalitatile de amortizare a activelor necorporale imobilizate se prezinta astfel: In cadrul imobilizarilor necorporale se cuprind: cheltuielile de constituire; cheltuielile de cercetaredezvoltare; concesiunile; brevetele, licentele, marcile de fabrica si alte drepturi si valori similare; fondul comercial si alte imobilizari necorporale. Cheltuielile de constituire reprezinta cheltuielile ocazionate de infiintarea si modificarea unitatii patrimoniale, cheltuielile privind emiterea si vânzarea de actiuni si obligatiuni, cheltuielile de prospectare a pietei si de publicitate Cheltuielile de cercetare-dezvoltare cuprind cheltuielile ocazionate de efectuarea unor lucrari sau obiective de cercetare, structuri individualizate, care prezinta garantia realizarii eficientei scontate prin aplicarea acestora în unitatile patrimoniale n cadrul activelor imobilizate în concesiuni si alte drepturi similare se cuprind valorile bunurilor preluate cu acest titlu în patrimoniu de catre unitate −
−
−
−
−
Brevetele, licentele, marcile de fabrica si de comert si alte drepturi de proprietate intelectuala si industriala aduse ca aport,achizitie sau dobandite prin alte cai se inregistreaza în conturile de imobilizari la valoarea de aport de utilitate sau la costul de achizitie sau de productie, dupa caz Fondul comercial reprezinta partea din fondul de comert care nu figureaza în cadrul celorlalte elemente de patrimoniu, dar care concura la mentinerea sau la dezvoltarea potentialului societatii Modalitatile de evaluare a activelor imobilizate necorporale sunt destul de relative, si de aceea evaluatorul trebuie sa cunoasca structura, principiile si uzantele de evaluare, uzante care sunt în functie de sistemul contabil anglo-saxon si de cel francez SUB 23 - ACTIVE NECORPORALE SI PROPRIETATEA INTELECTUALA Activele necorporale sunt evaluate distinct si inscrise în bilant si supuse amortizarii. Pentru a putea fi inscris în bilant, un element necorporal trebuie sa indeplineasca simultan 4 conditii Cele 4 conditii pe care trebuie sa le indeplineasca un element necorporal pentru a fi inscris în activul bilantului sunt: 1) identificarea exacta a elementului de activ printr-o denumire precisa cum ar fi marca comerciala, copy-write, software etc 2) modul de achzitionare, respectiv cumpararea sau procurarea din resurse proprii a elementelor necorporale 3) Posibilitatea stabilirii unei durate de viata determinata a activelor necorporale 4) Posibilitatea de transfer a dreptului de proprietate în general prin vânzare daca unele componente necorporale pot fi vândute în mod individual cum ar fi brevetul de inventie, copy-write,acestea trebuie sa fie identificate si înregistrate în bilant achzitionarea activelor Criterii pentru inregistrarea contabila a activelor necorporale: necorprale poate fi inregistrata în bilant la costul lor de achzitie ; activele necorporale produse de întreprindere pot fi înregistrate în bilant ; reevaluarea periodica a activelor necorporale este permisa ; activele necorporale pot fi amortizate pe parcursul unei perioade de timp identifi-cata cu perioada în care proprietarul obtine un profite conomic din utilizarea acestora ; orice evaluare se face de catre un expert profesionist Independent Proprietatea intelectuala este o creatie originala derivata din ideile creatoare si care are sau poate avea valoare comerciala datorita contributiei ei la obtinerea unor castiguri pentr propietarul sau legal. Proprietatea intelectuala ca si proprietatea materiala este protejata prin lege 2 mari categorii de drepturi: A) Proprietatea intelectuala – în care intra: inventii inovatii descoperiri stiintifice marci de produse si servicii desene si modele industriale indicatii geografice programe de calculator B) Drepturi de autor si drepturi conexe, în care intra: Lucrarile stiintifice, tehnice si literare tiparite Opere dramatice Opere cinematografice Opere fotografice Opere de arhitectur Toate creatiile indiferent de apartenenta lor la un domeniu,care sunt înregistrate ca marci sau drepturi de autor, capata consistenta materiala si devin active necorporale care au o pozitie în bilant sau nu în functie de legislatia tarilor respective −
−
−
−
−
−
−
−
−
−
−
−
−
−
−
−
−
SUB 24 - EVALUAREA CHELTUIELILOR DE CERCETARE DEZVOLTARE Cheltuielile de cercetare-dezvoltare care sunt inscrise distinct în categoria imobi-lizarilor necorporale sunt evaluate daca sunt intrunite cumulativ 3 conditii : finantarea cheltuielilor de cercetare dezvolatre sa fie facuta din resursele proprii ale întreprinderii ; nominalizarea cheltuielilor de cercetare-dezvoltare pe proiecte de cercetare-dezvoltare ; existenta unor sanse reale de succes comercial pentru produsele, tehnologiile, procede-ele care vor rezulta din proiectele de cercetare-dezvoltare Evaluarea se face prin 2 modalitati distincte si anume: a) o abordare tipic franceza – cu acceptiune de evaluare ale carei criterii au fost fundamentate prin metodologiile de evaluare a programelor publice de cercetare-dez-voltare Criteriile principale pe baza carora se evalueaza : termenul de recuperare a investitiei în proiect si a cheltuielilor de aplicare a acestora rata anuala de crestere a cifrei de afaceri dupa aplicarea priectului accesibilitatea la noi piete prin adapatabilitatea produselor reducerea costului si cresterea marjei de profit b) Cea de-a îi -a abordare – tipic americana – care face prin auditul cheltuielilor de cercetaredezvoltare, în sensul de a controla si corecta marimea cheltuielilor de cercetare-dezvoltare si implicit de a masura marimea normala a cheltuielilor de cercetare-dezvoltare, marime ce poate fi inscrisa în bilant −
−
−
−
−
−
−
Etape ce trebuiesc abordate în privinta evaluarii cheltuielilor de cercetare-dezvoltare: 1) Selectarea proiectelor de cercetare-dezvoltare efectuate pe cont propriu si care sunt exprimate în mod explicit prin insusi enuntul poriectului 2) Stabilirea pe fiecare proiect de cercetare-dezvoltare a modalitatii în care rezultatele ce se vor obtine vor duce la efecte economice cuantificabile 3) Precizarea cat mai clara a sanselor de succes comercial al fiecarui proiect de cercetare-dezvoltare 4) Evaluarea propriu-zisa a cheltuielilor de cercetaredezvoltare,efectuata pe fiecare proiect de cercetaredezvoltare aflat în derulare. SUB 25 - EVALUAREA BREVETELOR DE INVENTIE Un brevet de inventie cuprinde esenta informatiilor, proceselor si mecanismelor prin care se realizeaza si se promoveaza un produs tehnico-economic nou . Ele se licentiaza sub aceasta denumire pentru a putea fi protejate. Pentru evaluarea brevetelor de inventie se analizeaza 2 indicatori: - profitul net viitor realizabil cu ajutorul brevetului de inventie ; - o rata de comparatie, si anume rata dobanzii creditarii, comparabile cu rata nominala (trebuie sa fie una reala si sa fie net competitiva ratei nominale) In primul caz, primul indicator, trebuie asigurata coerenta calculelor de actualizare a profiturilor nete viitoare PRIN DOUA MODURI : ie acestea se vor exprima în preturi curente vom avea deci o rata de actualizare nedeflatata ; fie ca profiturile nete viitoare se vor exprima în preturi constante, deci vor fi actualizate cu o rata de actualizare deflatata, aceasta incluzand si ea o prima de risc In cazul evaluarii brevetului de inventie, evaluatorul este obligat sa estimeze care este durata de viata ramasa probabila DUPA DOI FACTORI PRINCIPALI: durata ramasa de protectie legala, calculata ca diferenta intre data brevetarii si data cumpararii brevetului ; ritmul innoirilor (a inovatiilor) tehnice si tehnologice în domeniul de utilizare al brevetului In cazul în care un brevet de inventie este obtinut de firma care il si aplica în procesul de productie => URMATOAREA FORMULA Suma actualizata a profitului economic pe durata de viata ramasa a brevetului – Cheltuielile aferente brevetului – Cheltuieli de inregistrare si de protectie a brevetului în tara si în strainatate = Valoare brevet
