PROIECT Contactoare de curent alternativ
FOAIE DE CAPAT
TEMA PROIECTULUI : CONTACTOARE DE CURENT ALTERNATIV PROIECTUL CONTINE : A. PARTE SCRISA B. PARTE PRACTICA : • CONTACTOR DE CURENT ALTERNATIV (ND) • CONSUMATOR (BEC) • INTRERUPATOR SIMPLU
2
CUPRINS
Argument........................................................................................pag4
Capitolul I 1.1 Constructia contactoarelor electromagnetice…………...pag.6
1.2 Comanda contactoarelor…………....................................pag.8
1.3 Scheme cu protectii si semnalizari incluse……......…........pag.9
Capitolul II 2.1 Contactorul electromagnetic de curent alternativ...........pag 13 2.1.1 Contactorul cu miscare simpla de translatie............pag 14 2.1.2 Contactorul cu miscare dubla de translatie...........pag 15
Capitolul III 3.1 Partile componente.............................................................pag.16 3.2 Tipuri de contactoare.........................................................pag.18
3
ARGUMENT Conform definiţiei, contactorul este un aparat cu comutaţie mecanică, acţionat altfel decât manual (cu tije şi came, pneumatic, electromagnetic etc.), dar care are o singură poziţie de repaus. Contactorul trebuie să fie capabil să închidă, să suporte şi să întrerupă curenţii în toate regimurile de funcţionare normală a circuitelor electrice (inclusiv supracurenţii de pornire ai motoarelor electrice). Din acest punct de vedere, orice contactor este destinat a efectua un număr mare (105 ... 106) de comutaţii sub sarcină şi un număr şi mai mare (10 7) de comutaţii fără sarcină. Contactorul electromagnetic este acţionat de un electromagnet (de curent continuu sau de curent alternativ). Funcţional, orice contactor are rolul de a conecta (sau deconecta) un circuit la darea unei comenzi şi de a-l menţine în starea respectivă, atâta timp cât durează comanda. Aşadar, contactele unui contactor pot fi "normal deschise" şi/sau "normal închise", cu următoarele semnificaţii (la contactoarele electromagnetice): - contactul "normal deschis" (ND) este contactul care se află deschis când aparatul este în stare de repaus (adică, în lipsa curentului în bobina de excitaţie a electromagnetului). Acest contact se va stabili, adică va deveni închis, la alimentarea excitaţiei. - contactul "normal închis" (NI) este contactul care se află închis atunci când aparatul este în stare de repaus. Acest contact se va deschide la alimentarea excitaţiei. Contactorul care are contactele principale "normal închise" este numit "ruptor". În continuare se face referire numai la contactoarele (ruptoarele) electromagnetice. Pentru acestea există mai multe criterii de clasificare. Astfel: 1. După felul reţelei în care funcţionează, contactorul poartă denumirea de contactor de curent alternativ sau de contactor de curent continuu. 2. După modul de stingere a arcului electric (care apare între elementele de contact) se deosebesc contactoare "în aer" şi contactoare "în ulei". 3. După cinematica armăturii (purtătoare a contactelor principale), contactoarele se pot clasifica în: - contactoare "cu mişcare de translaţie" a contactelor mobile şi a electromagnetului (cazul contactoarelor de curent alternativ); 4
- contactoare "cu mişcare de rotaţie" a echipajului mobil (cazul contactoarelor de curent continuu); - contactoare "cu mişcare combinată", de rotaţie şi translaţie (cazul contactoarelor de curent alternativ pentru curenţi mari). În prezent, construcţia de contactoare electromagnetice (de curent continuu şi de curent alternativ) este tipizată şi standardizată, în funcţie de diversele grade de protecţie şi de aplicaţiile caracteristice în care sunt folosite. Din acest punct de vedere se deosebesc: a. Contactoare electromagnetice folosite în circuite de curent alternativ , cu simbolurile: 1. AC1, utilizat la comanda receptoarelor cu sarcini electrice neinductive sau slab inductive (cuptoare electrice cu rezistenţe); - AC2, utilizat la pornirea motoarelor asincrone cu inele şi la frânarea în contracurent; - AC3, utilizat la demarajul motoarelor asincrone cu rotorul în scurtcircuit şi la oprirea motoarelor lansate; - AC4, folosit la pornirea motoarelor asincrone cu rotorul în scurtcircuit, la mersul cu şocuri şi la inversarea sensului de rotaţie al motoarelor. b. Contactoare electromagnetice utilizate în circuite de curent continuu, cu simbolurile: - DC1, folosit la comanda diferitelor receptoare cu sarcini neinductive sau slab inductive (cuptoare cu rezistenţă); - DC2, utilizat la pornirea motoarelor de curent continuu cu excitaţie derivaţie şi la oprirea acestor motoare în plin mers; - DC3, utilizat la pornirea motoarelor de curent continuu cu excitaţie derivaţie, la mersul cu şocuri şi la inversarea sensului de rotaţie al motoarelor; - DC4, folosit la pornirea motoarelor de curent continuu cu excitaţie serie şi la oprirea acestor motoare în plin mers; - DC5, utilizat la pornirea motoarelor de curent continuu cu excitaţie serie, la mersul cu şocuri şi la inversarea sensului de rotaţie al motoarelor.
5
Capitolul I 1.1 Construcţia contactoarelor electromagnetice Din punct de vedere constructiv, la orice contactor distingem următoarele părţi: 1. Elementul motor (sau sistemul de acţionare). Este cel care asigură deplasarea contactelor mobile. La contactorul electromagnetic elementul motor este un electromagnet. Electromagnetul de acţionare poate fi alimentat cu tensiune alternativă (în cea mai mare parte a cazurilor) sau cu tensiune continuă. 2. Contactele principale (fixe şi mobile). Acestea, împreună cu bornele de intrare şi de ieşire, căile de curent şi punţile conductoare, sunt cele care asigură continuitatea circuitului principal. Numărul lor este multiplu de trei (în cazul contactoarelor de curent alternativ trifazat) sau de doi (în cazul contactoarelor de curent continuu). Ele sunt robuste, încât să reziste la frecvenţe mari şi la un număr cât mai ridicat de manevre. 3. Camerele de stingere. Au rolul de a activa stingerea arcului care apare între contactele principale. La contactoarele de curent continuu se folosesc camere de stingere bazate pe principiul deionizării (în contact cu pereţii reci), asociat cu suflajul magnetic. La contactoarele de curent alternativ camerele de stingere funcţionează pe baza principiului efectului de electrod asociat cu efectul de nişă. 4. Contactele auxiliare. Acestea, împreună cu bornele şi căile de curent aferente, sunt cuplate mecanic cu contactele principale. Ele pot fi normal închise şi/sau normal deschise şi sunt folosite în circuitele auxiliare ale contactorului. Contactele auxiliare sunt necesare menţinerii sub tensiune a bobinei electromagnetului, semnalizării şi asigurării interblocajului comenzilor. 5. Releele de protecţie. Cel mai frecvent, la contactoarele electromagnetice sunt utilizate relee termice (termobimetalice) şi relee electromagnetice. (Ele vor fi tratate în subcapitolele următoare ale lucrării.) 6. Carcasa aparatului şi sistemul de prindere sunt formate din ansamblul de piese izolante şi metalice care asigură protecţia, ghidajul şi fixarea aparatului în poziţia normală de funcţionare, cât şi izolarea electrică a tuturor pieselor sub tensiune (între ele şi faţă de masă). Toate aceste elemente se regăsesc în fig.1, în care este schiţat un tip constructiv de contactor electromagnetic.
6
Fig.1 contactor electromagnetic cu dubla intrerupere În fig.1 este reprezentat un contactor cu mişcare de translaţie, cu dublă întrerupere, folosit în circuitele de curent alternativ. Aici, elementul motor este un electromagnet monofazat cu spiră în scurtcircuit, cu armătura fixă 8, înfăşurarea de excitaţie 6 şi armătura mobilă 5. Alimentarea bobinei 6 (pe la bornele 7) determină atragerea armăturii 5 şi, odată cu ea, a casetei izolante 11. În acest mod, puntea conductoare 9 (pe care se găsesc câte două contacte mobile 1) stabileşte cele două contacte (contactele fixe fiind notate cu 2), realizând astfel continuitatea circuitului principal, între bornele 3. Resortul 10 (comprimat în interiorul casetei 11) realizează presiunea de contact necesară contactelor principale. Invers, la întreruperea alimentării electromagnetului, sub acţiunea resoartelor antagoniste 4, armătura mobilă revine în poziţia iniţială, întrerupând circuitul principal al contactorului. Avantajele acestei variante constructive sunt legate de întreruperea circuitului (pe fiecare fază) în câte două locuri şi de eliminarea legăturilor flexibile. Uzual, astfel de contactoare sunt destinate conectării motoarelor electrice de c.a., a reostatelor de pornire si reglaj, dar şi pentru diverse comutaţii în reţelele de forţă şi de iluminat (de curent alternativ).
7
1.2 Comanda contactoarelor În mod obişnuit, contactoarele sunt comandate printr-un buton dublu de acţionare (format din înserierea a două contacte, unul normal deschis iar celălalt normal închis, prevăzute cu revenire), alimentarea bobinei electromagnetului făcându-se fie în c.a. (cu tensiunea de linie 380 V sau de fază 220 V), fie de la o sursă de curent continuu (un redresor), în funcţie de tipul acestuia.
Fig.2 Schema de conexiuni a contactorului trifazat cu electromagnet de curent alternativ În fig.2 este prezentată schema electrică de conectare a unui contactor trifazat, echipat cu electromagnet de curent alternativ, cu buton dublu de comandă. Schema se numeşte "de lucru" şi se caracterizează prin faptul că toate contactele contactorului sunt grupate pe acelaşi ax (aşa cum sunt şi în realitate). Prin apăsarea butonului de acţionare b1 (şi, deci,închiderea contactului 1-2) este alimentată (cu tensiunea de fază UR0) bobina BC a electromagnetului contactorului. Aceasta va determina atragerea armăturii şi, pe cale de consecinţă, închiderea contactelor principale 5-6, 7-8, 9-10 (care vor permite alimentarea consumatorului pe la bornele A, B şi C). Simultan cu contactele principale se închide şi contactul de automenţinere 11-12 (în paralel cu contactul 1-2 al butonului de pornire), prin care se asigură menţinerea sub tensiune a bobinei BC (a electromagnetului) şi după revenirea (în poziţia deschis) a butonului de pornire b1. Deconectarea consumatorului de la reţea se face prin intermediul butonului de oprire b2, care va întrerupe alimentarea bobinei contactorului, prin deschiderea contactului 3-4. În anumite situaţii (de exemplu, la consumatorii cu şocuri mari de curent) se 8
recomandă ca electromagnetul de acţionare să fie de curent continuu.
1.3 Scheme cu protecţii şi semnalizări incluse În execuţie normală, contactorul electromagnetic propriu-zis nu este un echipament de protecţie. Dacă însă, în serie, în circuitul contactelor principale se conectează atât siguranţe fuzibile, cât şi relee termobimetalice şi/sau relee electromagnetice, contactorul electromagnetic va îndeplini şi funcţia de echipament de protecţie împotriva supracurenţilor. Aceste relee pot fi montate individual (câte unul pe fiecare fază) sau se pot realiza sub forma unor blocuri de câte trei relee termobimetalice, respectiv electromagnetice. Pentru protecţia împotriva scurtcircuitelor, contactoarele sunt asociate cu siguranţe fuzibile. Pentru protecţia împotriva scăderii sau dipariţiei tensiunii, contactoarele pot fi prevăzute cu relee minimale de tensiune, dar, în mod uzual, acest rol este îndeplinit chiar de bobina contactorului, care îşi va elibera armătura mobilă, atunci când tensiunea scade sub 0,7 UN. În plus, pe acelaşi tablou (sau panou electric) lângă contactoare pot fi montate şi alte relee. Acestea, legate electric, vor asigura corelaţia cu anumiţi parametri fizici (deplasarea, sens mişcare, temperatura, presiunea etc.) controlaţi sau vor realiza o anumită temporizare (cu relee de timp) în acţionarea contactoarelor din schemele de automatizare. În acest context, ansamblul format din contactorul electromagnetic şi din relee de protecţie constituie echipamentul electric cel mai des utilizat pentru comanda şi protecţia motoarelor electrice. Comanda acestora se poate face manual sau de la distanţă (printr-un dublu buton de acţionare). În prezent, majoritatea contactoarelor cu relee de protecţie se execută în varianta cu "contactele în aer", fiind prevăzute şi cu contacte auxiliare (atât normal deschise "ND", cât şi normal închise "NI"). Dintre contactele auxiliare, un contact normal deschis are întotdeauna rolul de automenţinere, iar celelalte contacte auxiliare se folosesc fie pentru semnalizare, fie pentru interblocaje. Există, încă, în exploatare contactoare de curent alternativ în ulei, la care atât electromagnetul, cât şi contactele (principale şi auziliare) se găsesc într-o baie de ulei. Utilizarea lor este, însă, limitată (la domenii restrânse), din cauza pericolului de explozie. Datorită multiplelor posibilităţi de utilizare, contactoarele electromagnetice cu relee de protecţie se întâlnesc într-o mare varietate de scheme electrice. Acţionarea lor se face cu electromagneţi de curent alternativ sau cu electromagneţi de curent continuu (alimentaţi de la o sursă independentă de c.c. sau de la o punte redresoare). În plus, schemele electrice de forţă, de comandă, de protecţie şi de semnalizare realizate cu contactoare electromagnetice (cu relee) se pot reprezenta grafic în mai multe moduri. Cele mai frecvente sunt 1) schema completă (de lucru) şi 2) schema funcţională (sau desfăşurată). Schema completă se caracterizează prin faptul că toate elementele 9
componente din circuitul electric (contactele principale, contactele auxiliare, releele, bobina de comandă etc.) sunt grupate împreună, aşa cum sunt ele în realitate. În schimb, schema funcţională reproduce legăturile electrice dintre elementele componente (în ordine funcţională), reprezentându-se separat circuitele de forţă şi separat circuitele de comandă, de automenţinere, de protecţie, de semnalizare etc. Pentru exemplificare, se va considera cazul concret al unui motor asincron trifazat M (fig.3), alimentat printr-un contactor electromagnetic prevăzut cu un bloc de relee termobimetalice e1, un bloc de relee electromagnetice e2 şi siguranţele fuzibile f1, f2, f3. Comanda se realizează cu două butoane de acţionare b1 şi b2. În fig.6 este reprezentată schema completă, în care bobina electromagnetului de acţionare BC (de c.a.) este alimentată cu tensiunea de fază URO. În schemă apar contactele principale (ale contactorului) 1-2, 3-4, 5-6; contactul ND de automenţinere 11-12; contactele: normal închis (NI) 13-14 şi normal deschis (ND) 15-16 (conectate în circuitele de semnalizare); blocul de protecţie termică e1 cu acţiune asupra contactului normal închis 7-8; blocul de protecţie electromagnetică e2 cu acţiune asupra contactului normal închis 9-10; siguranţele fuzibile f1, f2, f3; lămpile de semnalizare L1, L2; butonul de pornire (cu revenire) b1; butonul de oprire (cu revenire) b2 şi motorul asincron trifazat M.
Fun cţionarea schemei. Atunci când motorul nu este conectat (butonul b1 n-a fost încă apăsat), lampa L1 Fig.3 Schema electrică completă (cu electromagnet de este curent alternativ) alimentată între o fază (R) şi nulul (O) prin contactul normal închis 13-14 şi semnalizează (este aprinsă) această poziţie. Pentru conectarea motorului la reţea se apasă butonul de pornire b1, iar bobina BC (a contactorului) va fi alimentată între faza R şi nulul O (prin 10
contactele butoanelor b2, b1 şi prin contactele normal închise 7-8 şi 9-10 ale celor două blocuri de protecţie). Drept urmare, are loc atragerea armăturii electromagnetului contactorului, ceea ce va conduce la alimentarea motorului asincron M prin contactele principale 1-2, 3-4 şi 5-6 (ale contactorului). Prin închiderea contactului ND (de automenţinere) 11-12, revenirea butonului de pornire b1 nu va conduce la întreruperea alimentării bobinei electromagnetului. În acelaşi timp, prin schimbarea poziţiei contactelor NI 13-14 şi ND 15-16 se întrerupe alimentarea lămpii L1 (care se stinge) şi simultan se conectează lampa L2 care, aprinzându-se, va semnaliza funcţionarea motorului. Pentru oprirea voită (întreruperea alimentării) a motorului se apasă butonul b2. Prin această manevră se întrerupe alimentarea bobinei electromagnetului şi, drept consecinţă, armătura cu toate contactele contactorului vor reveni în poziţia iniţială. În cazul unei suprasarcini, în funcţie de mărimea supracurentului, poate acţiona temporizat protecţia termică e1 (deschizând contactul NI 7-8) sau poate acţiona instantaneu protecţia electromagnetică e2 (prin deschiderea contactului NI 9-10), întrerupând alimentarea bobinei contactorului, ceea ce va conduce la deconectarea motorului de la reţea. În caz de scurtcircuit, într-un timp foarte scurt vor acţiona siguranţele fuzibile (f1, f2, f3), montate în amonte de contactele principale, întrerupând astfel alimentarea motorului. Protecţia împotriva scăderii tensiunii la borne este asigurată intrinsec, chiar de bobina contactorului. Electromagnetul acestuia va dezvolta o forţă activă (de atracţie) mai mică decât forţa rezistentă, atunci când tensiunea de alimentare scade. Uzual, dacă U= 0,7UN armătura electromagnetului "cade", contactele principale (ale contactorului) se deschid, iar motorul va fi deconectat de la reţea. Aceeaşi schemă (de conectare şi de protejare a motorului M) poate fi reprezentată sub forma de schemă desfăşurată (funcţională).
11
Fig.4 Schema funcţională corespunzătoare schemei complete
Capitolul II Contactorul electromagnetic
12
Contactorul electromagnetic este definit ca un aparat de comutaţie mecanică, acţionat altfel decât manual, cu o singură poziţie de repaus, capabil să stabilească, să suporte şi să întrerupă curenţi nominali şi curenţi mai mari decât cei nominali, dar care apar în mod normal. Este destinat în vederea efectuării unui mare număr de comutaţii în sarcină (105 – 106) şi unui număr şi mai mare de comutaţii fără sarcină (107). După felul reţelei în care funcţionează, contactorul poartă denumirea de contactor de curent alternativ sau contactor de curent continuu. Din punct de vedere constructiv, contactorul este alcătuit din următoarele elemente: a) organul motor, constituiut dintr-un electromagnet; b) polii principali, reprezentaţi prin căile de curent în bobine, contacte şi camera de stingere; c) polii auxiliari, care cuprind borne şi contacte normal închise şi deschise, necesare automenţinerii, semnalizării şi interblocajului; d) carcasa aparatului, ca suport material pentru elementele active de la punctele a), b) şi c).
2.1 Contactorul electromagnetic de curent alternativ. Sunt destinate pentru conectarea motoarelor care lucrează în regim internmitent (conectări repetate de scurtă durată), pentru conectarea reostatelor de pornire şi pentru diverse comutaţii în reţele de forţă şi iluminat de curent alternativ, au bobina de acţionare alimeentată în majoritatea cazurilor în curent alternativ şi circuitul magnetic se execută din tole de 0,35- 1mm grosime, pentru limitarea curenţilor turbionari. Pentru amortizarea vibraţiilor armăturii datorită pulsaţiei forţei de atracţie polii miezului sunt parţial ecranaţi cu spire în scurtcircuit. La contactoarele acţionate cu electromagneţi în curent alteranativ, inductivitatea bobinei variind invers proporţional cu întrefierul, curentul absorbit de bobină în momentul anclanşării (când inductivitatea are valoarea cea mai redusă) poate lua valorii de cca. 10- 15 ori mai mari decât în cazul când armatura este complet atrasă la capăt de sursă. Acest şoc de curent se micşorează treptat, pe măsură ce armătura se deplasează şi atinge valoarea sa minimă când întrefierul δ=o. Raportul dintre şocul de curent şi valoarea minimă (de regim permanent) depinde de întrefierul iniţial şi de forma ciucuitului magnetic de tipul E, având întrefierul iniţial cel mai mare comparativ cu alte circuite. Contactoarele cu şocuri mari de curent în momentul anclanşării nu pot fi utilizate la frecvenţe mari de conectare, de aceea bobinele de acţionare se recomandă a fi alimentate în curent continuu. [15] 13
Contactorul de curent alternativ este construit în două variante, şi anume: cu simplă translaţie şi cu dublă translaţie. 2.1.1 Contactorul cu mişcare simplă de translaţie. Schiţa de construcţie a acestui contactor este prezentată în figura 5, mai jos.
Figura 5. Schiţa de construcţie a electromagnetului cu mişcare simplă de translaţie A,B-bornele pentru un pol Organul motor este un electromagnet monofazat cu spiră în scurtcircuit (reperele 1, 2, 3). Resorturile antagoniste 4 asigură starea de repaus. Pe calea de curent 5 sunt plasate elementul fix de contact şi una din borne. Calea de curent are doua locuri de rupere, zone in care sunt plasate plăcile feromagnetice 6. Piesele mobile de contact sunt lipite de puntea 7. Resortul 8, care aisgură foţa de apăsare în contact este plasat în caseta 9. Funcţionarea aparatului rezultă din schiţa constructivă. 2.1.2 Contactorul cu mişcare dublă de translaţie. Pentru intensităţi mari ale curentului nominal (100...400A), masele în deplasare fiind mai mari, energia cinetică corespunzătoare este importantă. În aceste cazuri este necesară micşorarea vitezei de închidere a contactelor, iar cinematica aparatului 14
comportă o mişcare de translatie dublă: a contactelor şi a electromagnetului. Schema cinematică este prezentată în figura 6.
Fig 6. Cinematica contactorului cu mişcare dubla de translaţie Astfel, un pol al aparatului este reprezentat prin conductoarele 1, 2 pe care sunt plasate contactele fixe şi bornele aparatului A, B. Pe puntea conductoare 3 sunt plasate contactele mobile. în caseta 4 se află resortul precomprimat 5. Electromagnetul de acţionare este figurat prin armătura mobilă 7, bobina 8 şi armătura fixă 9. Transmiterea mişcării de la armătura mobilă 7 la puntea 3 cu contactele mobile se realizează cu sistemul de pârghii 10, 11, 12.
Capitolul III 3.1 Partile componente Elementele componente ale unui contactor se pot grupa ca elemente care se conecteaza in trei categorii de circuite: - Circuitul principal de curent ( borne de racord, contacte principale fixe si 15
mobile); - Circuitul de comanda ( bobina electromagnetului de comanda, contactul auxiliar de automentinere, care se leaga in paralel cu butonul de comanda); - Circuite auxiliare ( contacte auxiliare pentru blocare, semnalizare). Pentru stingerea arcului electric produs intre contactele principale se prevad camere de stingere. Unele aparate contin bobina de suflaj, strabatuta de curentul din circuitul principal, care realizeaza deplasarea si alungirea rapida a arcului. Cand bobina 3 nu este sub tensiune, contactele sunt in stare normala.Contactele principale sunt normal- deschise, iar contactele auxiliare sunt normal – deschise sau normal – inchise. Bobinele pot fi alimentate in circuit continuu sau circuit alternativ. La alimentarea bobinei, contactele isi schimba starea. Astfel cand bobina 3 este alimentata, este atrasa armatura 6 cu care este solidara puntea 7 a contactelor mobile, care inchid contactele fixe 4.
Fig.7 Partile componente ale unui contactor cu miscare de translatie
Marimile caracteristice ale unui contactor sunt: - Tensiunea nominala la care se dimensioneaza izolatia, distantele de strapungere si de conturnare; - Curentul nominal, In, pe care il poate suporta circuitul principal al contactorului, fara a depasi incalzirea maxima admisa in regim normal de lucru; - Curentul de serviciu, curentul nominal al releului termic, daca este asociat 16
contactorului un releu termic; - Puterea maxima a motorului, daca contactorul comanda un motor electric; - Frecventa de actionare, numarul de actionari pe care contactorul le poate executa intr-o unitate de timp; - Durata relativa de conectare, care este standardizata; - Regimul de lucru sau clasa de lucru, determinata de durata relativa de conectare si de frecventa de conectare; - Capacitatea de rupere nominala sau capacitatea de inchidere nominala. Tipuri constructive de contactoare se pot diferentia: ● dupa felul curentului din circuitul principal: - Contactoare de curent continuu; - Contactoare de curent alternativ. ● dupa modul de deplasare a contactoarelor mobile: - Contactoare cu miscare de translatie; - Contactoare cu miscare de rotatie; - Contactoare cu miscare combinata. ● dupa modul de actionare al contactelor mobile: Contactoare actionate electromagnetic, contactoare actionate pneumatic ( actonarea mecanica este foarte rara si pentru puteri de rupere foarte mici). ● dupa numarul de contacte ( poli) din circuitul principal: contactoare monopolare, bipolare, tripolare si tetrapolare. Contactoarele se constituiesc pentru tensiuni pana la 440 V curent continuu si 380 sau 660 V pentru curent alternativ si pentru intensitati nominale cuprinse intre 6 si 600 A. Pentru contactoarele de curent alternativ, prin normele CEI 947 – 4 sunt definite patru categorii tipice de regimuri de lucru: AC1 – corespunzator sarcinilor neinductive sau slab inductive (cuptoare); AC2 – corespunzatoare motoarelor cu rotorul bobinat, circuitelor de iluminat fluorescent fara compensare, circuitelor cu lampi cu filament AC3 – corespunzator motoarelor asincrone cu rotorul in scurtcircuit (comprensoare, lifturi, scari rulante) AC4 – corespunzator regimului de lucru al motoarelor asincrone cu rotorul in scrutcircuit cu socuri de sarcina si inversari de sens ( masini de tiparit, masini de bobinat) 3.2 Tipuri de contactoare
17
Fig. 13 CRF1 – AC3 Contactor cu acţionare magnetică tri şi tetrapolară pentru comanda motoarelor (circuitul de comandă este alimentat in curent alternativ şi curent continuu).
Utilizare: rafinarii, centrale de energie, circuite de excitaţie. Proprietaţi: conservarea secvenţei de memorie în echipamente automate, în cazul în care dispare tensiunea de control, economie de energie; sursa de alimentare a bobinei nu debitează nici un curent, când contactorul este anclanşat şi este insensibil la perturbaţiile reţelei. Imax=150A, tensiunea 48V, frecvenţa 40..400Hz.
18
