LUCRARE DE DIPLOMA

UNIVERSITATEA ECOLOGICA BUCURESTI FACULTATEA DE PSIHOLOGIE SI STIINTE COGNITIVE

LUCRARE DE DIPLOMA

Conducator stiintific Conf. Univ. Dr. ILLI STEFAN

Absolvent MARIN (POPA) RODICA-OLGA (Promotia 2004)

BUCURESTI IUNIE 2008

1

UNIVERSITATEA ECOLOGICA BUCURESTI FACULTATEA DE PSIHOLOGIE SI STIINTE COGNITIVE

DELINCVENTA JUVENILA ETIOLOGIE, FACTORI DE RISC, PREVENIRE

Conducator stiintific Conf. Univ. Dr. ILLI STEFAN

Absolvent MARIN (POPA) RODICA-OLGA (Promotia 2004)

BUCURESTI IUNIE 2008

2

CUPRINS Pag, ARGUMENT……………………………………………………………....5. CAP.I . CONSIDERATII TEORETICE……..................... TEORETICE…….................................. .......................6. ..........6. 1.1. Definitii si orientari ale delincventei juvenile……………………...6.. a) Orientarea juridica……………………………………………..10 b) Orientarea psihologica………………………………………...14 c) Orientarea sociologica………………………………………...16. CAPITOLUL II........................... II........................................ ......................... ......................... .......................... .......................... ..............18. .18. TEORII ASUPRA AGRESIVITATII ETIOLOGIA COMPORTAMENTULUI DEVIANT 2.1.Teorii asupra agresivitatii................................. agresivitatii.............................................. .......................... .................18 ....18 a) Teorii psihologizante………………………...................18. b)Teorii sociologizante............................... sociologizante............................................ ........................22 ...........22 2.2 Etiologia comportamentului deviant........................... deviant........................................ .......................24 ..........24 .2.3.Manifestari specifice specifi ce comportamentului deviant............................ deviant...............................27 ...27 1.Conduite de evaziune.......................... evaziune....................................... ......................... ....................27 ........27 2. Conduite de dominare, domin are, agresiv- impulsive ........................29. ........................29. 3. Vicii........................... Vicii....................................... ......................... .......................... .......................... ....................30 .......30 4. Genuri Genuri de infracti infractiuni uni comise comise de minori. minori.... ...... ...... ...... .....3 ..32.. 2..... ...... ...... ...... ...... ... CAPITOLUL.III...................... CAPITOLUL.III.................................. ......................... .......................... .......................... ......................... .....................36... .........36... FACTORI DE RISC IN APARITIA DEVIERILOR DE COMPORTAMENT.. 3.1.Factori endogeni(neuropsihici).................... endogeni(neuropsihici)................................. .......................... .................36 ....36 3.2.Factori exogeni -.......................... -....................................... .......................... .......................... ................... ...... 41 3.2.1 Familia Familia - factor determinant in comportamentul deviant  juvenil.............................  juvenil......................................... ......................... .......................... .......................... ......................... ......................... ..................41 .....41 3.2.2. Delincventa juvenila si esecul scolar........................ scolar.................................... ............ 47 3.2.3. Grupurile delictogene – factori cu risc major de delincventa...............49 3

CAPITOLUL.IV. ........................ ..................................... ......................... ......................... .......................... .......................... ................51 ...51 PROFILAXIA DELINCVENTEI JUVENILE................. JUVENILE.............................. ......................... ................ 51 4.1. Aspecte psiholoogice psi holoogice si psihosociale ........................ .................................. .......... ................ ................ 51 4.2. Modalitati de prevenire si combatere a delincventei juvenile................53 CAPITOLUL.V. METODOLOGIA CERCETARII……………….......... CERCETARII………………..............56 ....56 5.1. Obiectivele cercetarii............................. cercetarii.......................................... .......................... .......................... ......................56 .........56 5.2.Ipoteza cercetarii................................ cercetarii............................................ ......................... .......................... .......................... ...............56 ..56 5.3. 5.3.Me Metod todee si instru instrume mente nte de lucru lucru folos folosite ite in cadru cadrull activ activita itatii tii de cercetare............................ cercetare......................................... .......................... .......................... ......................... ......................... .......................... ...............57 ..57 5.4.Lotul de subiecti………………………………………………………..58 5.5. Studiu de caz…………………………………………………............59 caz……… …………………………………………............59 CONCLUZII………………………………………………………………...67 ANEXE……………………………………………………………………… 70 BIBLIOGRAFIE……………………………………………………………...82

4

.

ARGUMENT

Delincventa juvenila este considerata o problema globala. Aceasta mare provocare a societatii contemporane reclama ’masuri comune la nivel european’a afirmat deputata europeana Katerina Batzeli(PSE,Grecia).S-a cerut un raport pentru pregatirea caruia au fost consultati experti in sociologie si psihologie din diferite state ale UE, care au incercat sa gaseasca, impreuna cu deputatii PE, sugestii de abordare a acestei  probleme.PE doreste sa transmita un mesaj clar, care sa permita o discutie mai larga asupra delincventei juvenile.Aceasta ar putea duce la o politica autentica privind delincventa juvenila la nivel european si la elaborarea unor legi europene care sa  permita o lupta mai eficienta impotriva delincventei juvenile.O parte din participantii la audiere au subliniat faptul ca acest fenomen isi are radacinile in consumul de ‘violenta ca distractie’ de catre tineri :jocuri video agresive si emisiuni TV care promoveaza admiratia pentru violenta .Un experiment realizat in SUA a aratat ca violenta a scazut cu 40-50% in randul tinerilor, in cadrul unei campanii de inchidere voluntara a televizoarelor si consolelor de jocuri. Un numar din ce in ce mai mare de tineri sunt afectati de delincventa juvenila(fie in calitate de autori,fie de victime).Statisticile difera de la o tara la alta :in Franta, de exemplu, delincventa juvenila este in crestere, atacurile impotriva persoanelor crescand cu 190% in ultimii 10 ani ;in schimb, in Germania numarul total al delictelor este in scadere, desi a crescut numarul de atacuri in banda.In Spania exista un Observator care incearca sa gaseasca solutii pentru aceasta problema si care pune in practica masuri  preventive. In Germania elevii sunt rasplatiti pentru munca voluntara pe care o depun in domeniu si s-au infiintat clase de ‘comportament pozitiv’. 5

‘ Sistemul de justitie traditional nu este eficient si prevenirea este mai buna decat  pedepsele’ – au fost concluziile audierii. ‘ Exista un numar de factori pe care ar trebui sa ii luam in considerare in incercarea noastra de a controla delincventa juvenila : piata interna, libera circulatie,noile tehnologii mediatice - care ofera oportunitati fara precedent’ a afirmat Katerina Batzeli.

CAPITOLUL I CONSIDERATII TEORETICE

1.1.Definitii si orientari ale delincventei juvenile

Cel mai adesea agresivitatea se datoreaza unei insatisfaceri profunde, de durata,consecutive unei lipse de afectiune ori a unui sentiment

de devalorizare

 personala, concomitent cu o rezistenta scazuta la frustrare. Agresivitatea este o stare de raspuns a sistemului psihofiziologic .Ea exista in fiecare dintre noi sub forma unor programe arhetipale de protectie si, in functie de  paricularitatile psihofiziologice ,poate degenera in comportamente ostile in vederea distrugerii unei persoane,ori a unui obiect semnificativ , care, prin prezenta, reprezinta o  provocare. Totusi ,agresivitatea impreuna cu anxietatea ,este prezenta in reusitele de exceptie,asigurind un comportament sustinut, combativ.S-a constatat ca in situatii limita,in situatii dificile,comportamentele de rezolvare a problemelor , comportamentele de supravietuire au la baza agresivitatea.Situatiile problematice,frustrante,stresante sunt factori de crestere a agresivitatii individului,dar modul in care va fi utilizata si 6

directionata agresivitatea depinde numai de experienta personala a individului , de microclimatul social in care s-a dezvoltat si functioneaza, de gradul de maturitate sociala si morala.Mecanismele psihofiziologice determina o mai slaba sau crescuta toleranta la frustrare,precum si tipare comportamentale de adaptare, maturitate morala, capacitate cognitiva,tot acest lant de mecanisme

determinind portretul unui

comportament mai mult sau mai putin violent. Atunci cand individual nu este capabil sa faca fata unor situtatii inacceptabile pantru el,tensiunea rezultata poate exploda in descarcari violente distructive, gasind satisfactie in suferinta celorlalti sau decompensindu-se prin distrugerea unor obiecte. Individul, in complexitatea situatiilor de viata , se implica in permanenta in rezolvarea unor situatii.El se manifesta ca o individualitate in luarea deciziilor, optiunilor, in elaborarea unor conduite constiente sau constructia unor mecanisme de  protectie. Tineretul, ca parte componenta a populatiei este modelat dupa parametrii care.definesc.lumea.contemporana(parametriisociali,economici,culturali,tehnici) Societatea.contemporana.caracterizata.prin.urbanizare,industrializare,tehnologizare,spec ializare(inalta.calificare),printro.explozie.fara.precedent.astiintei,tehnologiei

si

accesului la informatie,a produs mutatii profunde in structura populatiei pe varste si medii sociale;au aparut mutatii in dimensionarea demografica a populatiei – in Romania sate intregi au doar populatii de varsta a doua si a treia , in timp ce asistam la migrarea tinerilor in mari algomerari urbane sau in alte tari.Au aparut mutatii la nivelul pregatirii culturale,tehnice,profesionale,in dimensionarea demografica a populatiei active.Ca o consecinta logica a crescut rolul social,spiritual si chiar politic al tinerilor.S-a diversificat cuprinderea tinerilor in retele de invatamant,a crescut durata scolarizarii,,dar  mai ales s-au diversificat programele scolare,ca o reactie de raspuns la noile cerinte ale societatii contemporane. . Asistam la accentuarea polarizarii miscarilor tineretului, cea mai recenta fiind greva elevilor din ultimul an de liceu nemultumiti de continutul subiectelor de examen, dar si de neachitarea unor drepturi banesti (Arad si Cluj).Asistam in acelasi timp si la o recrudescenta a manifestarilor antisociale (gastile de cartier din Bucuresti si marile 7

orase),la procese dezadaptative manifestate in randul adolescentilor (miscarea Emo, Rockerii,Satanistii,etc..) Cu aproape 40 in urma Alvin Tofler atentiona ca adolescentii si tinerii se simt neintelesi , marginalizati, cautindu-si refugiul si sustinerea in asanumitele “ghetouri ale tinerilor”.In acea vreme Romania se afla sub dictatura comunista, iar “Socul viitorului”, era doar un termen excentric, fara aplicabilitate practica in “atotstiitorul “ regim comunist. A urmat evenimentele din dec.89, iar societatea romaneasca s-a trezit in fata unor  imense provocari si transformari politice, economice si sociale.Nu existau solutii economice,politice, ideologice,sociale ,care sa permita crearea unui program coerent de dezvoltare a societatii romanesti pe termen lung si cu atat mai putin, nu se putea face o  prognoza a evolutiei viitoare a societatii romanesti.Consecinta : solutiile “ ad-hoc”, fara un studiu aprofundat, specializat, profesionalizat,in toate domeniile.A urmat un lung sir  de “experiente”, sub cupola termenului capcana de “societate in tranzitie”, un termen aproape hipnotic ,care functioneaza si astazi, mai ales ca scuza. In prezent,cei nascuti in 1989, sunt deja adulti, au 19 ani (juridic vorbind,raspund de faptele lor),dar socitatea romanesca continua sa fie in “tranzitie”.Societatea a ramas adolescentina , in schimb, copii anilor “ 89 sunt deja persoane mature.Si-au creat  propriul sistem de valori ,propriul cod moral (adesea diferit de cel al oamenilor formati in societatea comunista), iar observatiile lui Alvin Tofler , valabile la inceputul anilor “70 pentru societatea americana si vest europeana ,devin acum o evidenta si pentru societatea romaneasca: “Deposedati de eroii adulti si de toate celelalte modele de rol,cu exceptia parintilor lor,copiii din familiile nucleare,cu structuri rigide, sunt impinsi tot mai mult in bratele singurelor   persoane care par sa-i inteleaga: ceilalti copii.Ei petrec mai mult timp impreuna , devin mai sensibili la influenta semenilor lor decat pana acum.Mai degraba decat sa idolatrizeze un unchi , il idolatrizeaza pe Bob Dylan, sau pe oricare altul pe care acest grup de egali il cosidera un model de viata.Astfel incep sa se formeze nu numai un ghetou studentesc,dar chiar semighetouri ale preadolescentilor sau adolescentilor, fiecare cu propriile sale caracteristici tribale ,propriile sale manii, obiceiuri,eroi si 8

secaturi.”(Alvin Tofler,” Socul viitorului”- Editura Politica 1970 – cap.”ghetoul tinerilor”,pag.276) In societatea contemporana apar o multitudine de factori ce determina devieri, aberatii la copii, de multe ori nesesizate decat la adolescenta,ori rabufnind la tineri.Acesti factori se inscriu intr-un camp de studiu ce implica specialisti din medicina,psihologie,pedagogie,sociologie,jurisprudenta, etc. Prin natura factorilor ce se circumscriu comportamentului deviat, prin aceasta deschidere a campului de studiu, se adauga in prezent complexitatea tabloului etiologic ca si numeroasele modalitati de tratament.In abordarea complexa a deviantei, a tulburarilor de comportament, gasim termeni ca:educare,reeducare, socializare,compensare s.a.m.d.,gasim conlucrand impreuna stiinte precum psihologia, sociologia, pedagogia, medicina, jurisprudenta. Cat priveste domeniul

cercetarii adolescentei si tinerilor,se admite ca,nici

sociologia,nici etica, nici psihologia ori pedagogia sau o alta disciplina ,nu pot singure sa surprinda complexitatea problemelor pe care le ridica acest segment al populatiei. O cercetare monodisciplinara, efectuata in domeniul delincventei juvenile urmareste in special circumstante medicale, antropologice,sociale, psihologice si  poate avea un caracter aplicativ bazat mai ales pe studiu de caz ,dar se evita perspective generalizatoare si integratoare din domeniul criminologiei.

Delincventa juvenila

necesita, prin complexitatea sa, o abordare holistica, multidisciplinara . Orice societate exista si functioneaza printr-un ansamblu de norme si prescriptii ,obiceiuri si practici sociale care asigura ordinea sociala,stabilitatea, coeziunea interna,continuitatea si stabilitatea societatii. Normele si valorile grupului de apartenenta devin etalon al comportamentului individului.Devianta este definita ca lipsa de adeziune la modelul normativ si axiologic al grupului manifestindu-se printr-n comportament atipic,care incalca prescriptiile normative si cerintele institutionale.Devianta este totodata si o transgresiune a normelor  in vigoare

9

intr-un sistem social dat care se cere identificata si sanctionata in functie de gravitatea sa. E.Durkheim afirma ca “Nu poate exista societate in care indivizii sa nu se abata mai mult sau mai putin de la tipul colectiv”. In ansamblul formelor de devianta este inclusa si delincventa.Ea implica incalcarea flagranta a modelelor si schemelor valorice si normative asteptate si dorite , o abatere de la ceea ce societatea defineste ca fiind moral, decent, licit,corect. Delincventa juvenila se refera la la actele antisociale,(delictele) comise de tineri.Originea termenului are la baza latinescul “delinguere juvenis”si desemneaza ansamblul abaterilor si incalcarilor de norme sociale ,sanctionate juridic,savarsite de minori pana la 18 ani. Delincventa juvenila este actualmente un domeniu de larg interes, intens cercetat,pentru a incerca deslusirea fenomenului in sine, dar si pentru a se descoperi cauzele ce conduc minorii sa comita delicte ,in vederea inlaturarii lor si in consecinta , in vederea scaderii actelor de delincventa juvenila. In functie de ipotezele si teoriile etiologice referitoare la delincventa juvenila exista mai multe orientari.

a) Orientarea juridică

Delincvenţa juvenilă constituie un fenomen complex ,care defineşte ansamblul conduitelor aflate in conflict cu valorile ocrotite de norma penala. Din punct de vedere strict juridic acest fenomen caracterizează incalcarea normelor  care reflectă cerinţele oricarei forme de convieţuire

umană(limitarea libertaţii

 personale,adaptarea adecvată la mediul social,concordanta dintre atitudinile individuale si cerinţele sociale,respectarea interdicţiilor 10

si prescripţiilor normative, adoptarea

acelor criterii de acţiune care fac posibila normalitatea si predictibilitatea comportamentului,etc.) Din perspectiva juridica a delincvenţei juvenile apar unele probleme in delimitările tranşante dintre conduitele delictuale ale tinerilor si particularităţtile comportamentului infracţional al adulţilor,deoarece ea nu permite identificarea cauzelor ci doar fixarea unui criteriu unilateral cu ajutorul căruia putem discrimina intre conduita ilicită,devianta de la norma legala si un comportament

normal,socialmente

acceptat.Aceasta este o cauza pentru care noţiunea de delincvenţă juvenila se confundă cu cea de criminalitate sau infracţionalitate. Palierul infracţional al unui tânar nu seamana cu cel al adultului,faptele sale ilegitime sau ilicite datorîdu-se, de fapt, greşelilor facute de parinte, educator dar si unor  motivaţii antisociale ale tânarului faptuitor.Totuşi legislatia aplicabila in cazul delincvenţilor mentine notiunea de “culpabilitate” in baza aceloraşi criterii care evaluează comportamentul adultului, desi scopul ei nu este atât de a sancţiona , cât de a reeduca , a trata si proteja tânărul. Din perspectiva juridică nu este suficientă stabilirea gradului de vinovaţie a unui adolescent care a incălcat normele penale, ci apare necesară o evidentiere a gradului sau de percepere a caracterului antisocial al faptelor savârşite.Stabilirea acestui grad de maturitate este echivalentâ cu fixarea răspunderii, problemă ce aduce in discuţie normativitatea penala si semnificaţia ei pentru tânarul delincvent. Raspunderea penala ne indica o obligatie impusa din afara, individul percepand si resimtind normele ca reguli obligatorii impuse exterior.Sensul juridic precizeaza termenul numai din perspectiva incalcarii, nu si a respectarii normei, “raspunderea intervenind post factum, ca factor ce actioneaza pe terenul raului deja facut”.Insa ea  presupune capacitatea individului “de a intelege caracterul faptelor sale si de a fi stapan  pe ele, de a le voi sau nu”(Codul Penal). Din perspectiva juridica a delincventei juvenile intereseaza faptul ca in Codul Penal exista articolele 44-51,care prevad o serie de cazuri si imprejurari care pot exclude raspunderea penala prin invocarea unor cauze, printre care se numara si iresponsabilitatea , minoritatea faptuitorului. 11

Iresponsabilitatea si stabilirea starii de iresponsabilitate reprezinta o problema foarte importanta pentru individualizarea sanctiunii si a vinovatiei, fiind necesar sa se determine existenta unei boli psihicecare sa genereze acesta stare

sau existenta

iresponsabilitatii insesi in momentul savarsirii faptei, deoarece nu intotdeauna sin u orice simpla constatare a unei boli psihice a unui faptuitor implica iresponsabilitatea sa. Stabilirea starii de iresponsabilitate se face pe baza unei expertise medico psihiatrice de catre un medic psihiatru,intr-un institut specializat , care trebuie sa conchida fara echivoc daca in momentul comiterii faptei , faptuitorul era sau nu responsabil .Hotararea privind starea de responsabilitate revine numai instantei de  judecata , concluziile medico-psihiatrice nefiind obligatorii pentru instanta , deoarece  pedeapsa se acorda in raport cu fapta care reprezinta pericol social pentru societate, savarsita cu vinovatie ,sin u in functie de psihismul infractorilor. Referitor la sanctionarea minorilor, conform articolului 50 Cod Penal, se considera ca nu este infractiune fapta savarsita de un minor care in momentul comiterii ei nu indeplineste conditiile legale pentru a avea raspundere penala, avandu-se in vedere ca minorii pana la o anumita varsta nu au raspundere penala pentru ca p;rezinta o insuficienta maturizare psihica, neputand sa-si dea seama de caracterul antisocial si  periculos al faptelor comise sau sa fie receptivi fata de sanctiunile penale. Desi legiuitorul recunoaste ca minorii care

savarsesc fapte antisociale se

caracterizeaza printr-o capacitate psihica insuficient structurata si maturizata, el considera ca aceasta nu-l impiedica totusi sa-si dea seama de aspectul antisocial al faptei si urmarile ei , putand avea deci,discernamant. In consecinta , utilizand drept criterii

de

clasificare

si

stabilire

a

raspunderii

penale

varsta

si

existenta(inexistenta)discernamantului, sunt stabilite trei categorii de minori, prin articolul 99 – Cod Penal: a) Minori care nu au implinit varsta de 14 ani si nu raspund penal pentru fapte antisociale comise, intrucat in favoarea lor exista o prezumtie absoluta a lipsei de discernamant;

12

 b) Minori care au implinit 14 ani , dar nu au depasit 16 ani ,au raspundere penala numai daca se dovedeste ca au savarsit fapta cu discernamant ; aceasta este insa o  prezumtie relativa, putandu-se dovedi ca in momentul savarsirii faptei nu aveau discernamantul necesar , neputand aprecia caracterul si consecintele antisociale  periculoase ale faptei; c) Minorii care au implinit 16 ani si au raspundere penala. Ca o consecinta fireasca a aspectelor de varsta si discernamant,sanctiunile adoptate in privinta minorilor ce au comis fapte antisociale prevad: - internarea in vederea resocializarii intr-o scoala de reeducare (pentru minorii sub 14 ani, deci care nu au raspundere penala); - internarea intr-un institut medical educativ de specialitate (pentru minorii care au comis fapte penale, dar care datorita starii lor fizice sau psihice, au nevoie de tratament de durata si de un regim special de crestere si educare); - inrernarea intr-o scoala speciala de munca si reeducare cu regim sever de semidetentie (pentru minorii cu raspundere penala si care au comis delicte grave sau repetate) sau incredintarea lor spre reeducare unui colectiv de munca sau invatatura. Actualmente se considera ca in absenta unei expertize medicale de specialitate si a anchetei sociale bine elaborate, nu se poate stabili intotdeauna si in mod cert daca un anumit minor a actionat in mod constient sau a fost incitat de imprejurarile de moment, cunoscand si urmarind producerea unor consecinte socialmente periculoase. Definirea juridica a delincventei juvenile are tendinte reductioniste , care exclude orice particularitate a conduitei sau a motivatiilor antisociale specifice  pentru adult si pentru adolescent.Din acest motiv, un rol important in evaluarea stiintifica a fenomenului de delincventa juvenila il joaca analiza etiologiei care “implica studiul detaliat al caracteristicilor personalitatii in formare a adolescentului, al motivatiilor , nevoilor si aspiratiilor sale, a raportului cu educatorul,al ansamblului de elemente care pot explica particularitatile individuale ale tanarului si medierea pe care o ofera actului de transgresiune a normei , conditiile psihice interne si cele depinzand de structura mediului sociocultural extern”. 13

b)Orientarea psihologica

Aceasta se caracterizeaza printr-o abordare individuala a comportamentului si  particularitatilor psihice ale minorului delincvent .Ea incearca sa explice delincventa  penala ca rezultat al unor tulburari de comportament si personalitate , datorita incapacitatii de adaptare la exigentele normative si cuprinde mai multe directii de abordare: a) Abordarea psihopedagogica a comportamentului, care evalueaza cauzele delincventei

juvenile

din

perspectiva

erorilor

de

educatie si

socializarii

morale,considerand ca tendinta spre delincventa este rezultatul esecului asimilarii si interiorizarii normelor de conduita de catre subiectii educatiei. Esecul socializarii se datoreaza unei educatii gresit orientate ,care ignora motivatiile personale ale tanarului si aplica un sistem defectuos de sanctiuni.La acestea se adauga in numeroase cazuri interdictiile severe instituite de parinti asupra unor  actiuni sau preferinte care impiedica dezvoltarea sociabilitatii si a autonomiei morale.B.Skinner dar si Eysenk sustin ca accentuind sanctiunile nu se face altceva decat sa se intareasca motivatiile negative ale conduitelor ce incalca norma legala. Un rol deosebit de important in procesul de socializare al adolescentului il joaca familia.Situatiile familiale deficitare isi pun amprenta asupra sentimentelor de incredere si securitate ale tanarului.Referindu-se la destinul familiei intr-o societate aflata pe calea unei industrializari progresive I.J.Fischer afirma ca , in privinta rolului sau educativ, familia merge spre dezangajarea parintilor si angajarea activa si efectiva de suplinitori de functii educative, educatori ai vorbirii, supraveghetori,etc..Familia isi paraseste astfel una din atributiile sale fundamentale, pe care o incredinteaza treptat unei companii anonime si unei influente colective, care nu intotdeauna au efectele cele mai bune in dezvoltarea psihica a minorului. Totalitatea manifestarilor comportamentale ale adolescentului depinde in cea mai mare masura de integritatea functionalitatii familiei.Absenta realizarii functiilor  14

 principale ale familiei (protectie,afectiune,subzistenta, socializare)determina aparitia unor conduite antisociale. b)O alta abordare este cea  psihanalitica.Ea atribuie tanarului delincvent o structura nevrotică manifestata porin conflicte intra- si interpersonale , cauzate de esecul de rezolvare a conflictului oedipian din cadrul familiei.Relatia mama - copil, una dintre cele mai afective relatii, poate degenera insa in traumatisme psiho-afective , care la randul lor se vor reflecta in comportament agresiv antisocial.O.Rank pune in evidenta relatia dintre echilibrul afectiv al fatului in perioada intrauterina, efectele traumatizante ale nasterii si structura Eu-lui individual. Din date existente in literatura de specialitate, coroborate cu cercetarile lui Paunescu in "Agresivitatea si conditia umana"(Ed.Tehnica, 1994), rezulta ca doar 2 – 5 % din copiii care au primit exces de afectivitate materna sunt inadaptati, in schimb, aprox. 80% dintre acestia provin din sarcina disfunctionala afectiv-sociala. Referitor la excesul de autoritate patern, executarea de actiuni coercitive asupra unei persoane slabe(copilul), contribuie in sens negativ la procesul de formare a  personalitatii individului. Modelul psihanalitic are la baza existenta pulsiunii de agresiune. Pulsiunea,in conceptia freudiana, este un proces dinamic, care consta intr-un impuls, o incarcatura energetica, ce impinge organismul spre scop..Din aceasta perspectiva, multi cercetatori considera ca agresivitatea si implicit delincventa juvenila se intersecteaza cu aceste fenomene.Agresivitatea este potrivit lui Adler " o aspiratie general umana, un factor  indispensabil vietii". Ea este o pulsiune care urmareste depasirea propriilor sentimente de inferioritate si exprima dorinta de putere.Daca W.Reich descrie agresivitatea ca pe un rezultat al frustrarilor sexuale Melanie Klein vorbeste despre existenta primara a iubirii si a urii aflate in conflict inca de la inceputul vietii. J.Lacan si E.Erikson , pornind de la conceptia originala a lui Freud au incercat sa completeze punctul de vedere psihanalitic cu o perspectiva cultural-istorica asupra genezei personalitatii si a dependentei sale de mediul social si cultural. Oricare ar fi abordarea avuta orientarea psihologica in domeniul delincventei  juvenile postuleaza ideea principala conform careia delincventa juvenila se datoreaza 15

incapacitatii de adaptare satisfacatoare la mediu a adolescentului, datorita unor tulburari de natura psihopatologica provocate de un ansamblu de factori de care familia este, in

cea mai mare parte responsabila. c)Orientarea sociologica

Aceasta vine in completarea orientarii psihologice si pune in dependenta tendinta spre delincventa nu atat cu

mediul familial ,cat mai ales cu cel social si

cultural.Delincventa juvenila mai mult decat o forma de inadaptare la mediu, este o forma de exprimare a conflictului tanarului cu valorile societatii in ansamblul ei. Atunci cand tanarul tinde spre moduri de viata si scopuri superioare clasei din care face parte , iar societatea nu-i ofera mijloacele legitime necesare, apare un conflict , delincventa devenind astfel un mijloc ilegitim, ilicit, o forma de protest contra inegalitatilor de clasa in ceea ce priveste puterea, bogatia, securitatea personala si  prestigiul social. Orientarea tanarului spre diverse grupuri, asanumitele" bande de la marginea strazii" sau "bande de cartier', care exercita o influenta negativa asupra sa pot amplifica acest fenomen,antrenandu-l spre acte si fapte deviante si delincvente cu periculozitate sporita. Aceste grupuri de referinta pot avea insa si efect benefic, in cadrul lor  realizandu-se o " socializare secundara", pentru ca in cadrul acestor grupuri ei se afirma, isi concretizeaza dorintele de emancipare fata de autoritatea familiei si a scolii. Transformarea rapida a societatii(urbanizare, industrializare , dezvoltarea fara  precedent a tehnicii si accesul la mijloacele de informare in masa,migratia, etc..) este insotita de o serie de schimbari si conflicte sociale care sunt in stransa dependenta cu delincventa juvenila. Referitor la dependenta delincventa – urbanizare, in lucrarea sa "Tratat de sociologie" Raymond Boudon desprindea trei concluzii: - nu opozitia oras – sat este importanta , ci fenomenul concentrarii delincventilor in anumite arii; 16

- aceste zone ar putea la fel de bine sa se numeasca arii de devianta, deoarece aici se regaseste nu numai o criminalitate ridicata ci si sinucideri si toxicomani ; - in aceste zone de devianta se sufera manifest de o lipsa de integrare sociala.

Toate aceste conceptii si orientari formuleaza principalele explicatii ale fenomenului de delincventa juvenila incercand sa puna in evidenta si sa coreleze cu o serie de factori si variabile cu caracter individual si social. Este evident ca simpla analiza a statisticilor penale nu este suficienta , fiind necesara o intelegere mult mai profunda a cauzelor , a factorilor favorizanti,a modului specific de  producere a delincventei juvenile.

17

CAPITOLUL II

TEORII ASUPRA AGRESIVITATII ETIOLOGIA COMPORTAMENTULUI DEVIANT

2.1.TEORII ASUPRA AGRESIVITATII Constructiile teoretice privind delincventa juvenila sunt impartite in doua mari categorii:1)teoriile psihologizante si 2) teoriile sociologizante.

Teorii psihologizante

<

Teoria societatii criminogene si a personalitatii criminale dezvoltata de J.

Pinatel care sustine ca infractiunea este rezultatul exclusiv al ocaziei sociale. Dat fiind ca aceste ocazii se inmultesc din

ce in ce mai mult , pe masura evolutiei 18

societatii,criminalitatea creste in mod obiectiv si inevitabil, deci, poate fi interpretata ca o maladie morala a progresului.In descrierea personalitatii criminale accentul cade pe unele trasaturi de personalitate precum: labilitatea, absenta inhibitiei,agresivitatea si indiferenta afectiva (absenta inclinatiilor altruiste si simpatetice),imprevizibilul comportamentului, egocentrismul, orientarea instinctuala in spatiul social, etc. <

Teoria frustrarii sociale formulata de M.B.Clinard, considera ca

manifestarile antisociale apar pe fondul situatiilor de frustrare a anumitor indivizi, din dorinta de compensare a acestora.Fiecare individ are, in functie de structura sa psihica si de eforturile de autocontrol pe care le depune, o anumita toleranta la frustrare care il ajuta sa suporte frustrarea fara a recurge la raspunsuri inadecvate. Gradul si intensitatea tolerantei ii influenteaza sensibil comportamentul , actionand fie ca un factor favorizant, fie ca un obstacol in realizarea intereselor sale pe cai legitime sau ilegitime.Aceasta stare, oarecum normala, nu produce nici un fel de stress sau de conflict la majoritatea oamenilor, in timp ce la altii poate declansa anxietate, nevroze si comportamente agresiv-violente. <

Teoria rezistentei la frustrare elaborata de W.Reckless , complementara

teoriei lui Clinard, isi propune sa ofere un model al delincventei care sa inlature din criminologie notiunea de cauza.El respinge corelatia dintre frustrare si agresivitate si avanseaza ideea ca societatea si individul dispun de o serie de mecanisme de "rezistenta la frustrare” care previn incalcarea si abaterile de la normele sociale , asigurand o descarcare a "incarcaturii emotionale" a indivizilor in directii nondeviante.Exista o structura sociala externa si o structura psihica interioara care joaca rolul de "tampon" intre frustrare si agresivitate protejand astfel indivizii contra seductiilor , impulsiunilor, tentatiilor si presiunilor ce ii imping la devianta.Rezistenta externa are ca sursa mediul extern imediat(familie,rude,prieteni, la care se adauga scoala cu intregul sau potential formativ), care ofera individului posibilitatea dobandirii unui status , a cadrului si a mijloacelor legitime de atingere

a scopurilor, a identificarii

cu grupul

 precum:imaginea favorabila despre sine , constiinta identitatii de sine, gradul ridicat de "toleranta la frustrare", normele si comportamentele etice puternic interiorizate. Gradul

19

inalt de dezvoltare a Eu-lui si a supraeului este de natura sa garanteze un control adecvat asupra comportamentului propriu. < Teoria disonantei cognitive (L. Festinger) afirma ca procesul de socializare in

familie si in cadrul altor grupuri sociale este frecvent insotit de anumite fenomene dizarmonice , tensionale(disonanta cognitiva si afectiva care intervine ori de cate ori ramane nerealizata o asteptare are cele mai neplacute consecinte), cauzate de diferente semnificative in planul judecatii morale, in comunicarea interpersonala sau la nivel de grup. Depasirea tensiunii sau ameliorarea dizarmoniei se realizeaza prin urmatoarele mijloace: - incercarea individului de a-si schimba propriile convingeri si atitudini in functie de cele ale majoritatii membrilor grupului; - incercarea de a schimba convingerile si atitudinile si de a impune propriile convingeri; - respingerea totala a conduitelor si a comportamentelor conventionale si adoptarea unor conduite nonconformiste si deviante. < Teoria binomului societate inchisa – societate deschisa fundamentata

de H. Bergson si dezvoltata de K.R. Popper. Este o teorie moderna a genezei deviantei care propune o explicatie partial sociologizanta , partial psihologizanta a actualelor simptome de criza morala care bantuie nu numai societatea romaneasca , ci intreaga omenire. In societatea inchisa dominata de credinte si tabuuri imuabile si de necontestat,orice interventie umana, orice libertate individuala considerate a fi  perturbatoare si demolatoare este oprita in fasa de un colectivism care nu lasa loc asumarii responsabilitatii personale.In schimb,societatea deschisa respinge autoritatea absoluta a traditiei.Oamenii se pot raporta critic la tabuuri,putandu-si intemeia deciziile  pe autoritatea propriei inteligente.Evolutia spre acest nou tip de societate are ca suport ideea ca viata si viitorul nostru depind de alegerile , de hotararile si actiunile individului. De aceea,intr-o societate deschisa, democratica, sursa fundamentala a edificarii fiecarui destin in parte o constituie

20

libertatea personala.Esential este modul cum fiecare intelege libertatea si ce face cu ea.Dupa E.Fromm(1983)atomizarea societatii , fenomenul izolarii indivizilor, instrainarii crescande, pare a exprima legitati obiective, procese de neeludat. Existenta individului modern cere tot mai mult efort si un continuu discernamant , straduinta de a ne autosupraveghea si de a ne asuma responsabilitati , uneori de a lasa nesatisfacute anumite nevoi emotionale, aceasta permanenta solicitare conducand inevitabil la amplificarea angoasei. Teama, nesiguranta, nelinistea, devin dominante ale psihicului individului. In general, in fata unei astfel de situatii oamenii au tendinta sa evite riscurile  pentru a se simti cat mai in siguranta , fie sa-si rezolve problemele prin conformism. Astfel, procesul trecerii de la societatea inchisa la cea deschisa in mod obiectiv se asociaza cu unul de " degradare de "erodare"a personalitatii umane si a moralei in general. Caracteristicile acestui proces pot fi surprinse intr-o serie de fenomene sociale care concura la vulnerabilizarea, la golirea omului de continut, adica de spiritul lui. Intre acesti factori alienatori sunt: •

urmarirea obsesiva a a acumularilor materiale, a puterii si prestigiului, deziderate care se manifesta tot mai pregnant in societatea moderna si care modifica intr-o masura insemnata ierarhia valorilor in dauna celor moralcivice , spirituale, culturale , educative .

•

rutina, un amanunt aparent banal, dar care pe nesimtite inrobeste oamenii.Avem de-a face cu o stereotipizare a actiunilor umane, structurata tot mai mult pe nivele de "specializare"Oamenii, din ratiuni de confort fizic,  psihic,prefera aceste "ritualuri" monotone si drept consecinta

apare

asanumitul "plictis", pe care indivizii il "trateaza" cu goana dupa distractii,placeri si senzatii tari ,alchool si chiar droguri, toate aceste creind conditii pentru o traiectorie devianta care adesea duce la delincventa. •

lumea moderna schematizeaza

extrem de complexa problematica a

individului , percepandu-l nu ca pe o entitate singulara ci ca pe un ansamblu de parametri statistici gestionati printr-n complicat sistem birocratic, depersonalizand individul, lipsindu-l de identitatea si unicitatea sa.Desi pare la 21

fel de banala ca rutina, birocratia atenteaza mult mai grav decat pare la prima vedere , la libertatea de exprimare a individului. Lumea contemporana trebuie sa elaboreze un sistem educational astfel construit incat sa se incurajeze individualismul responsabil, in pralel cu inhibarea si descurajarea individualismului iresponsabil, implicat in dezvoltarea conduitelor deviante, a delincventei. .

Teorii sociologizante

< Teoria subculturilor delincvente, formulata de E.Cohen identifica in corpul social "subculturile delincvente", definindu-se ca grupuri neprivilegiate , aflate intr-o situatie sociala periferica, marginala, de izolare , de insatisfactie sociala si individuala , care din dorinta anihilarii frustrarilor de status marginal si a anxietatilor implicate de acestea, au reactii de protest fata de normele si valorile sociatatii si recurg la mijloace indezirabile, ilicite pentru a-si atinge scopurile. < Teoria reactiei (etichetarii) sociale propusa de H.Becker, K.Erikson, sustine ca devianta , in general, si delincventa in special, nu exista in sine, ci doar in masura in care societatea sau anumite grupuri sociale (conducatoare sau dominante) o eticheteaza ca atare. < Teoria dezorganizarii sociale elaborata de R.Shaw si de H.D. Mc.Kay,

sustine ca accentuarea crizelor economice si sociale, fenomenele de urbanizare, exodul rural etc, produc devianta prin aceea ca scad functiile de socializare si de control ale comunitatii,fac sa fie abandonate traditiile si regulile morale. K.Cohen defineste "dezorganizarea sociala" ca fiind esecul obiceiurilor si al institutiilor care in mod normal controleaza eficient conduitele. Printre procesele cele mai destructurante sunt: ineficacitatea scolii, amplificarea coruptiei, nesiguranta slujbelor, spectrul somajului,saturarea cu formalism si exterioritate al religiei, pierzandu-se esenta sacra spirituala,abandonarea vechilor traditii 22

si obiceiuri care defineau filonul de baza al unei culturi sau comunitati, radacina unei constructii sociale comune solide.
fenomenul numit delincventa este o reactie specifica fata de inegalitatea sociala.In definitia propusa de catre adeptii acestei orientari, delincventa are un caracter  colectiv,aceasta implicand un subsistem de roluri sociale adoptate in paralel cu o integrare sociala formala.
E.A.Sutherland, reprezinta o aplicatie a teoriei " invatarii sociale" la studiul delincventei, incercand o explicatie istorica sau genetica a comportamentului criminal,  bazata pe cunoasterea intregii experiente de viata a individului. < Teoria conflictelor codurilor culturale elaborata de T.Sellin, se refera la

faptul ca infractiunea si crima sunt consecinte ale conflictelor culturale existente intre diferitele categorii si grupuri ale societatii.Orinde in lume diferentierea sociala determina aparitia unor grupuri sociale fiecare caracterizandu-se prin moduri de viata si  prin sisteme de valori specifice.Coexistenta acestor grupuri face inevitabila producerea unor "conflicte culturale" uneori greu surmontabile, materializate prin acte delincvente.

23

2.2. ETIOLOGIA COMPORTAMENTULUI DEVIANT

Principalele cauze ale comportamentului deviant sunt in relatie cu  baza ereditara, mediul ambiant, factorii de socializare care favorizeaza aparitia comportamentului deviant la minori si care se poate prezenta sub urmatoatele aspecte:

a)  Neintelegerile intrafamiliale si disocierea caminului. Acestea au o frecventa maxima:80% din minorii cu probleme comportamentale provin din familii destramate

(studii efectuate

de Stanciu ; Costiner) .Aceste situatii pot

declansa la copilul minor tulburari emotionale si tendinte patologice care ulterior se pot traduce prin devieri comportamentale.  b)  Disocierea grupului familial  prin boli cronice grave sau prin decesul unui  parinte poate crea familiei , pe langa o privatiune economica si puternica frustrare emotionala care pooate avea efecte foarte puternice asupra minorului . c)  Absenta unuia dintre parinti poate influenta negativ dezvoltarea personalitatii copilului prin absenta figurii de identificare necesara conturarii personalitatii viitoare.Rolul mamei este primordial: astfel potrivit lui Schneidemann, copilul fara mama isi construieste la inceput o "reactie de protest",pentru ca apoi sa treaca la o etapa "disforica" si in fine, prin stadiul de negare a necesitatii de a avea mama. d)  Divortul  devine pentru copil un fapt iremediabil.Disputele premergatoare , tensiunile excesive dintre parinti sau un parinte 24

 brutal, alcoolic si care provoaca certuri ( cel mai adesea tatal) duc la o serie de situatii fara echivoc din partea acestora care,  pe langa anxietate si insecuritate pe care o pot insufla copilului , ii pot crea unele resentimente sau pot constitui pentru el un model de imitat. e)  Deficientele in atitudinea educativa a tatalui sau a mamei (agresivitatea, despotismul, pisalogeala etc..) determina la copil (si ulterior la tanar) reactii de indisciplina , incapacitate de acomodare ,iritabilitate, etc.(studii efectuate de Porot;Beker). f)

 Relatiile dificile cu mama , care nu pot satisface trebuinta de afectiune a

copilului, il vor situa permanent in cadrul unor  carente afective si de securitate (Berman ;Gutacher). g)  Prelungirea scolarizarii obligatorii face , paradoxal, pentru copiii cu intelect de limita sa apara o sursa de inadaptare si esec , fapt ce antreneaza pe copil pe calea delincventei(Stanciu) h)  Precocitatea pubertatii si sexualitatii, care se manifesta in conditiile actualei etape de explozie tehnica, economica se pot constitui intru-n factor  generator de delincventa juvenila si ridica probleme chiar si unor adolescenti cu dezvoltare normala (Stefan). i)

Solicitarile mass- media care au o influenta din ce in ce mai mare si

care inlaturand reflectia si meditatia, favorizeaza reactii impulsive sau de satisfacere imediata a trebuintelor (invazia de reclame).  j)

Transformarile demografice , legate de transferul dinamic al

 populatiei in cadrul urbanizarii, impun stresuri inevitabile, prin schimbarea brusca a modului si ritmului de viata si perturba mai 25

ales pe tineri,facandu-i vulnerabili in fata numeroaselor tentatii din noul univers ce le este strain. Indiferent care dintre acesti factori au activat, efectul este acelasi asupra personalitatii minorului:subminarea simtului sigurantei insecuritatea, fenomene care permit cu mai mare usurinta expunerea lui la influente nocive, antisociale ale mediului, facilitand comiterea de delicte.Delictul poate fi explicat in dinamica dezvoltarii  personalitatii printr-o stare de deficienta emotionala care este compensata prin comportamente delictuale, ca o incercare de satisfacere a unor trebuinte fiziologice esentiale (Stanciu). Comiterea delictului inlatura tanarului senzatia de insecuritate in care traieste, chiar daca pentru o scurta perioada de timp. k)

Factorii geneticii:

- numeroasele cercetari efectuate in ultimii ani au dus la concluzia certa ca exista o participare ereditara neindoielinica la instalarea unor afectiuni  psihice,mai ales in cazul dificultatilor mentale si  personalitatilor psihopatice care au manifestari agresive deosebit de grave, cronice, recidivante. - exista o corelatie intre anormalitatile heterozomiale si tulburarile psihice in general(studii efectuate de Hammeron; Dragomirescu). Anomaliile heterozomiale prin exces in ambele sensuri conduc la tulburari mentale asociate cu tulburari comportamentale(Isvoranu) - in sindromul XYY s-au intalnit tulburari cu caracter psihopatic variate, mergand pana la o psihopatie severa; - in afara unei inapoieri mintale, in sindromul Klinefelter exista si cazuri de tulburari psihopatice la subiecti cu inteligenta normala. (Christodorescu). - frecventa genetica a anomaliilor de sex este mai mare la delincventii  barbati cu cromatina pozitiva. 26

2.3. Manifestari specifice comportamentului deviant Comportamentul deviant se manifesta prin reactii specifice, individualizate,ale minorilor la frustrarile pe care le suporta in confruntarea cu solicitarile mediului.Ele au semnificatia unui deficit de adaptare,a instalarii unei stari conflictuale intre minor si mediul sau:scoala(profesori, regulamente, obligativitatea asimilarii unor cunostinte, colegi, etc..),familia, mediul extrafamilial. Aceste manifestari sunt de fapt,aceleasi la toate varstele scolare, diferind doar  fecventa, motivele si semnificatia lor morala.

1. Conduitele de evaziume sau de demisie

>

Manifestari datorate instabilitatii de tip caracterial . Se refera la excesul de

miscare sau de vorbire, de prezenta miscarilor parazite, de reactivitatea excesiva, de atentia labila, de capacitatea slaba de concentrare; >

Manifestari determinate de dezinteresul si de indiferenta fata de scoala care

isi au originea fie in indiferenta parintilor fata de progresul scolar al minorului fie in frustrarile suferite de elevi din partea scolii; >

Acte de indisciplina cronica din timpul lectiilor si al activitatiilor  educative, care se datoreaza factorilor temperamentali si dorintei de

a brava in fata colegilor; >

Neglijarea sistematica a obligatiilor scolare, a invataturii, care

consta in acceptarea statutului de mediocru, la limita promovarii clasei.Este o maniofestare frecventa a comportamentului deviant. >

 Manifestarile indiferentei afective .Se evidentiaza lipsa dorintei

de a stabili relatii de afectiune cu colegii si cu educatorii care de regula tine de structura personalitatii minorului sau provine dintr-o atmosfera 27

familiala precara, lipsita de caldura afectiva; >

 Delasarea (lenea) care se poate manifesta sub mai multe forme:

- Lenea cu substrat organic, caz in care lentoarea si apatia sunt cauzate de cele mai multe ori de un metabolism greoi, de maladii

ale

ficatului, ale sistemului nervos, de probleme de circulatie; >

- Lenea caracteriala, care consta intr-o opozitie manifestata fata

de

efortul intelectual sau fizic.Acesti minori nu au gustul muncii ca sursa de satisfactii, nici sentimentul datoriei , lipsindu-le stimulii sociali, familiali sau scolari.Aceasta forma de delasare este des intalnita elevi, devenind o deviere de comportament in masura in care familia si scoala nu gasesc remediile necesare scoaterii copilului din acesta stare(uneori relatia recompensa – pedeapsa este defectuoasa). Minciuna , o caracteristica comportamentala specifica elevilor cu

>

o structura labila de personalitate, celor timizi, fricosi, evazivi, nesiguri pe ei insusi.Este favorizata de severitatea excesiva a  parintilor , profesorilor, adultilor cu care se afla in contact. >

 Fuga de la scoala sau de acasa.Daca nu este bazata pe o boala

neuropsica , tendinta de evadare din mediul familial sau scolar, este expresia unui protest fata de mediu sau fata de situatiile inacceptabile. >

Vagabondajul . Copilul care fuge de acasa pentru o perioada

mai lunga se expune la multiple riscuri: -

lipsit de ocrotirea parintesca si scolara isi risca integritatea

-

aderand la grupuri ocazionale , lipsit fiind de maturitate , de o judecata morala stabila, aceste grupuri il vor antrena in actiuni de furt , de talharie, de consum de droguri, alcool, il vor impinge pe copil spre un mod de viata delincvent;

-

vagabondajul atrage dupa sine si absenteismul scolar,ceea 28

la

ce deschide drumul spre abandonul scolar; >

 Abandonul scolar , care survine atunci cand copilul

constientizeaza incompatibilitatea intre modul de viata la care s-a dedat si cel prescris de regulile scolare si familie sau cand isi da seama ca intre el si colegii sai exista o diferenta in ceea ce priveste nivelul achizitiilor comportamentale.Acest al doilea aspect naste in copil un complex de inferioritate.El isi da seama ca nu se mai  poate compara cu colegii sai pe criterii scolare, de aceea introduce alte criterii de "reusita" care rezista comparatiei.

2. Conduite de dominare, agresiv – impulsive

 

 Atitudinile sfidatoare se manifesta de obicei prin ironizarea colegilor 

sau profesorilor si in afisarea in tot ce fac a unei arogante specifice.Acestea isi au originea in atitudinile si defectele de educatie ale parintilor.  

 Inselarea altor minori sau adulti pentru castig material (specula ,

 bisnita)care este tot mai frecvent intalnita astazi in scoli.Este o conduita devianta deoarece interesul scolii este sa formeze oameni integri ,cinstiti, responsabili.  

 Manifestarile egoiste , care au in continut desconsiderarea colegilor 

din dorinta permanenta de a obtine un lucru nemeritat si de a parea mai valorosi decat sunt in realitate.  

 Actele de talharie .Desi pot fi comise si individual, sunt mai mult

 practicate de grupuri organizate de tineri conduse de delincventi majori.Intrucat talharia intra sub incidenta Codului penal,  participarea unor minori (elevi) este la limita devierilor de conduita si a infractiunii, ultima fiind sanctionata de lege.

29

3.Vicii 

 

 Fumatul si consumul de bauturi alcoolice, care pot fi interpretate

 printre altele ca forme de protest si de sfidare a cerintelor  regulamentelor scolare,asociate cu nevoia pe care o resimt  preadolescentii si adolescentii de a iesi in evidenta, de a brava in fata colegilor si adultilor. Studiile de psihanaliza au scos in evidenta mecanisme fundamentale ca, de exemplu, frustrarea, care creaza o stare de tensiune ce declanseaza anumite comportamente, inclusiv consumul de alcool:  

Consumul de droguri a cunoscut o extindere ingrijoratoare in ultima

vreme, patrunzand si pe portile scolilor.Consumul de droguri pune in mare pericol sanatatea minorilor.Incercand experiente noi sau  bravand , cu timpul ajung la dependenta , iar de aici se ajunge la efectul

devastator

pe

care-l

produc

nivelurile(fizic, psihic, social).Studii

narcoticele

recente

la

toate

evalueaza ca in

Romania aprox 74% dintre cei care se drogheaza au intre 14 -25 ani.  

 Practicarea jocurilor de noroc.Poate fi considerata drept o deviere

grava de comportament deoarece il obisnuieste pe elev cu himera castigului fara efort si il indeparteaza de optiunea pentru exercitare unei munci utile si oneste;  

Violenta in scoli . Conform unui studiu efectuat de Organizatia

Mondiala a Sanatatii in 37 de tari, impreuna cu Asociatia Mondiala de Psihiatrie, Asociatia Internationala de Psihiatrie a Copilului si Adolescentului , Romania este nominalizata pe primul loc la numarul cazurilor de violenta raportata in scoli.Studiul intitulat " Violenta scolara :epidemiologie, istoric si preventie" releva un "TOP" al violentei scolare: Romania (50%), Kuweit,Iran, Columbia, 30

Ungaria….etc).Se considera ca aceste situatii sunt in conexiune strinsa cu indicatorii economici, sociali,dar si cu calitatea sistemului scolar. Conform acestui studiu aproape 70% din elevii romani se tem sa nu fie atacati la scoala, ducandu-se cu teama la ore.Cazurile de evenimente negative la unitatile de invatamant sunt in ultima vreme deosebit de frecvente, intens mediatizate in presa.Mai putin mediatizata este imperioasa necesitate de a se interveni cu  profesionalism la nivelul strategiei nationale de educatie.  

 Furtul comis de minori care dobandeste conotatii diferite in functie de

continutul, motivatia,si circumstantele in care a fost savarsit. Se disting mai multe tipuri de furt:furtul din necesitate;furtul ca act de imitatie;furt la comanda sau la indemn;furt avand ca tendinta autoafirmarea si dobandirea unei anumite "notorietati" in

fata

grupului (gastii);furtul ca act de razbunare si, in ultima instanta, furtul ca mod de a exista , asazisii "hoti de meserie " , multi dintre ei capatand "inalta calificare" in scoli de reeducare , in penitenciare sau in urma relatiei cu delincventi recidivisti . 4. Genuri de infractiuni comise de minori 

In procesul socializarii, minorul opereaza relational cu atitudini adoptate dupa modelul oferit de mediul social.Prin repetare, atitudinile sale se consolideaza si se organizeaza in comportamente ce se pot modifica in functie de motivatie si interes.Psihologic, manifestarea exterioara a comportamentului apare ca o modalitate de actiune tipic umana influentata de insusirile temperamentale ale persoanei.Cand mediul actioneaza organizat, stabil,si asigura satisfacerea trebuintelor minorului , atunci comportamentul sau este pozitiv, iar atunci cand actiunea mediului este nefavorabila, comportamentul va fi negativ, deviant.

31

Debutul infractional al minorului este relativ greu de precizat. Acesta capata semnificatie intr-un anumit context familial,scolar, social, reprezantand o perturbare a raportului relational al copilului cu persoane sau obiecte, constituind un raspuns la atitudinea altora.La varsata prescolara incep sa apara manifestari cu adresa relativ conturata.Ele apar cu precadere in mediul familial si pot lua axpresia unei ostilitati la adresa unora dintre membrii familiei, ostilitate manifestata in gesturi de neascultare, deteriorare sau distrugere de obiecte, impolitete, obraznicie, uneori chiar injurii si loviri etc..La varsta scolara pot sa apara tulburari de comportament , cu semnificatie morala, care merg de la forma preinfractionala pana la cea infractionala propriu-zisa.Chiar daca minorii nu comit in toate cazurile acte cu caracter antisocial, comportamentul lor  indezirabil, atitudinile lor in dezacord cu exigentele scolare, lasa deschisa ori gasesc aceasta posibilitate. Infractiunile de furt din avutul public si privat  intra sub incidenta Codului

Penal.Din pacate , in ultimii ani , acest gen de infractiuni inregistreaza un numar  deosebit de mare.Se remarca o mare diversitate a modurilor de operare, o crestere a valorii pagubelor , cu mentiunea ca in ultimul timp, furturile in dauna avutului public au usoara tendinta de scadere , in timp ce exista o crestere a furturilor din patrimoniul  privat( Pitulescu, 1995).Principala explicatie a acestui fenomen este aceea ca bunurile si valorile din patrimoniul privat suscita mai mult interesul minorilor delincventi (mai usor accesibile, tentante). Infractiunile de furt comise de minor prezinta anumite  particularitati : - furturile savarsite de minori se disting in primul rand prin valoarea mai redusa a bunurilor furate.Ei sustrag obiecte mici si usor vandabile (radiocasetofoane ,telefoane mobile , calculatoare),avand predilectie (mai ales in cazul furturilor din magazine), spre dulciuri, tigari, bauturi scumpe. - minorii manifesta multa fantezie si ingeniozitate in comiterea furturilor, de multe ori patrunzand prin locuri inaccesibile unui infractor matur. - in general minorii nu folosesc instrumente sau dispozitive sofisticate (specifice spargatorilor profesionisti), ci mai degraba improvizeaza ori folosesc instrumente gasite intamplator. 32

-

in foarte putine cazuri sunt violenti; daca sunt descoperiti de cele mai multe ori folosesc fuga.

- nu manifesta prea multa grija in a-si proteja urmele, de aceea sunt descoperiti destul de repede. - delincventii minori se grabesc sa scape rapid de obiectele furate, deseori fiind intalniti la scurt timp dupa infractiune , incercand sa vanda bunurile insusite la preturi derizorii. - furturile sunt comise prin partciparea mai multor minori , conduse adesea de un infractor recidivist.  Infractiuni indreptate asupra vietii si integritatii persoanelor  care , dupa 1990,

cunosc o recrudescenta deosebita(omor,tentative de omor, loviri cauzatoare de moarte). Cea mai mare parte din aceste infractiuni au fost savarsite in grup, avand ca mobil jaful, violul,razbunarea si , din ce in ce mai des in ultima vreme, rafuiala intre bande ( clanuri rivale). De obicei sunt vizate persoane varstnice, lipsite de aparare, care locuiesc in case izolate.S-a remarcat o predispozitie spre cosumul de bauturi alcoolice sau chiar droguri, anterior savarsirii infractiunii. Talhariile inregistreaza o evolutie constant ascendenta.S-a constatat ca tot mai multe

infractiuni de acest tip sunt savarsite de minori constituiti in grupuri, care noaptea sau ziua, in diferite medii si locuri, actioneaza cu violenta asupra unor persoane presupuse sau studiate ca ar poseda bani sau bunuri de valoare. Uneori talhariile comise de minori se soldeaza cu obtinerea unor sume derizorii sau  bunuri de mica valoare, dar impotriva

victimeler

se foloseste

violenta

extrema.Talhariile sunt comise mai mult in mediul urban si pe strada decat in mediul rural sau in imobile, uneori participand si infractori majori, acestia din urma fiind "sefii" sau cei care-i manipuleaza pe cei minori. Violurile savarsite de minori , in afara faptului ca numarul acestor infractiuni

inregistreaza cresteri alarmante, dobandesc (patrivit lui Pitulescu, 1995) si unele caracteristici specifice: - 32% din numarul violurilor s-au comis in imobilele infractorilor; 33

- 68% s-au comis in case parasite, pe camp,in paduri,alte locuri; - in 58% din cazuri faptuitorii nu au cunoscut anterior victima; - in 32% din cazuri violurile au fost insotite de perversiuni sexuale;  Furturile (pirateria ) electronice , un gen de infractiune " de ultima generatie", care

este aproape exclusiv savarsita de tineri si minori.Acest gen de infractiune prezinta anumite particularitati: - presupune participarea unor minori cu un nivel

corespunzator de

inteligenta si experienta in manevrarea suporturilor electronice. - adesea minorii sunt organizati in grupuri de delincventa specializata in furtul electronic(piraterie audio si video, accesarea unor conturi prin spargerea codurilor de acces, clonarea cardurilor,s.a).aceste grupuri fac schimb de cunostinte, de informatii de “ specialitate” si nu in ultima instanta de “ ponturi”. - spre deosebire de alte genuri de infractiuni , la participarea carora intalnim minori proveniti din medii sarace, copii cu un nivel de educatie scazut, de aceasta data, avem de-a face de cele mai multe ori cu minori care provin din familii ce au o situatie economica cel putin multumitoare sau care au acces la un anturaj ce le permite utilizarea unor echipamente electronice  performante. - Dincolo de insusirea unor sume, uneori considerabile, la aceasta categorie speciala de delincventi minori se intalneste si motivatia de a capata o anumita

notorietate

printre

cei

care

isi

spun

,

cu

emfaza

"Hackeri".Performantele acestei categorii de minori sunt uneori uluitoare.  Prostitutia in randul minorilor este, din pacate, o infractiune des intalnita in ultima

 perioada.Mediul familial defavorizant, insuficienta implicare a scolii, a institutiilor  responsabile de protectia minorilor, saracia, contactul cu lumea interlopa, sunt doar  cateva dintre cauzele care determina respandirea prostitutiei in randul minorilor.Massmedia abunda in asemenea nefericite exemple. 34

Infractorii minori care actioneaza in mediul urban au posibilitatea de a receptiona experienta negativa cu mult mai repede decat cei din mediul rural, datorita multitudinii locurilor si mediilor favorabile savarsirii de infractiuni. Minorii frecventeaza barurile, salile de jocuri mecanice, locurile aglomerate,cinematografele,salile de sport,practica  jocurile de noroc, avand astfel posibilitatea sa-si studieze victimele si sa comita furturi din buzunare, furturi de bagaje, furturi de autoturisme, chiar si talharii. Cel mai adesea minorii infractori se cunosc intre ei si se asociaza in grupuri, cunosc gazdele de infractori la care uneori dorm si prin intermediul carora valorifica bunurile  provenite din infractiunile comise.In aceste grupuri actioneaza si minori fugiti din centrele de primire, casele de copii, scoli ajutatoare, centre de reeducare , copii fugiti de acasa, etc..Constituirea in grupuri se realizeaza pe baza amicitiei(provin din acelasi cartier, locuiesc pe aceeasi strada, sunt colegi de scoala, etc..), pe baza de legaturi infractionale anterioare.Se constituie si in grupuri mixte minori-adulti, conduse de lideri  periculosi cu experienta infractionala.Frecvent, dupa comiterea unei infractiuni,  parasesc localitatea , tranziteaza alte zone unde comit noi infractiuni.Sunt multe cazuri cand incearca sa treaca granita, cand apeleaza la documente de identitate false.Sunt buni cunoscatori ai oraselor, localitatilor, fiind la curent cu locurile vulnerabile, care se constituie pentru ei in "posibile surse de venit". Ponderea infractiunilor comise de minori in mediul rural este mult mai scazuta decat in mediul urban.La sate, este mai greu sa treci neobservat, numarul de locuitori este scazut, oamenii se cunosc intre ei si in plus, exista mult mai putine oportunitati pentru comiterea de infractiuni.

35

CAPITOLUL III

FACTORI DE RISC IN APARITIA DELINCVENTEI JUVENILE

3.1.Factori endogeni (neuropsihici)

Factorii implicati in determinarea deviantei comportamentale a minorilor se pot sistematiza in doua mari categorii : <

factori individuali,interni

<

factori externi, sociali

36

Raportul dintre cele doua categorii de factori, ponderea fiecaruia in determinareaa deviantei comportamentale a minorilor este dificil de precizat.Nu de poate izola strict rolul unei categorii de factori,acestia nefunctionand izolat, unilateral, ci concertat, delincventa fiind rezultatul interactiunii dintre aceste doua mari categorii de factori. Dezacordul dintre factorii indidividuali si cei sociali poate sa apara fie prin crestera solicitarilor de mediu la un nivel care depaseste posibilitatile minorului,fie cand  posibilitatile minorului sunt peste solicitarile mediului. Devianta comportamentala rezulta din ‘ intalnirea’ specifica a diferitilor factori  pentru fiecare caz in parte ( Mitrofan & colab. – 1992). Conform unor studii ( Dragomirescu – 1980) s-a stabilit ca factorii implicati in aparitia deviantei comportamentale a minorilor au urmatoarea pondere : 31,20% - factori de ordin individual ; 25% - factori de ordin extern, sociali ; 43,8%

- factori combinati ; fapt ce subliniaza caracterul de concurare si potentare

reciproca a conditiilor care duc la decompensare pe fondul inadaptarii. De aceea in etiologia delincventei juvenile s-a conturat un punct de vedere intermediar, care sustine existenta unei « cauzalitati multiple ».Cunoscandu-se cauzele ( factorii de risc) se poate interveni in directia prevenirii alunecarii spre devianta.In mod logic , este necesar sa se opereze modificari in ambele planuri , atat a factorilor externi (familiali

sociali,educationali,relationali),

cat

si

a

celor

interni(terapii

suportive,reorganizare psihica, interventii corective). Dupa parerea unor autori, in prima categorie de factori, cei individuali (neuropsihici) intra factori ca : deficiente intelectuale, disfunctii cerebrale, tulburari ale afectivitatii si tulburari caracteriale.  

 Deficientele intelectuale

Carentele in dezvoltarea psiho-intelectuala sunt destul de frecvente in randul delincventilor minori. Capacitatile intelectuale reduse ii impiedica mai ales in anticiparea consecintelor si implicatiilor actiunilor intreprinse. Cercetarile efectuate au scos la iveala cateva aspecte cu caracter mai general : 37

- in randul delincventilor procentajul intarziatilor mintal creste pe masura ridicarii de la delicte usoare la cele grave si foarte grave ; - pentru recidivisti procentajul debililor mental este mai mare decat pentru nerecidivisti ; - procentajul infractorilor cu deficiente intelectuale este aproximativ la fel de ridicat ca si al celor cu tulburari emotiv-afective. Delincventul minor prezinta o serie de caracteristici specifice referitoare la nivelul intelectual. Acesta se refera la carentele existente , cauzate de o gandire inceata, concreta, cu foarte slabe capacitati anticipative, lipsita de imaginatie si tributara  pulsiunilor interioare si trairilor de moment. Totusi , asta nu inseamna ca printre delincventii minori nu exista si destui care sa aiba intelect normal sau chiar peste medie, fapt probat de infractiunile comise de acestia( spre exemplu hackerii).  

 Disfunctii cerebrale, relevate prin EEG

In urma studiilor efectuate de-a lungul timpului s-a ajuns la concluzia ca nu se  poate vorbi despre o specificitate a traseelor EEG la delincventii minori, dar este certa existenta unor anomalii ale traseelor bio-electrice ale unor delincventi

- ceea ce

demonstreaza existenta unor patologii cerebrale. Tulburarile descoperite in urma compararii traseelor bioelectrice cerebrale vizeaza intarzierile in maturizare si tulburarile de ordin psihologic. In Romania, cercetari ample au fost efectuate de V. Dragomirescu care in urma datelor obtinute « Psihologia comportamentului deviant - 1976 » ,face o serie de recomandari : - ca urmare a frecventei relativ mare a anomaliilor EEG la preadolescenti si adolescenti delincventi , apare necesitatea semnalizarii acestora la timp,chiar din momentul descoperirii lor, pentru supraveghere si asistenta medicala adecvata ;

38

- examenul EEG trebuie insotit si de alte investigatii medicale, precum si examinari psihologice ; - trebuie examinate antecedentele heredo-colaterale precum si climatul familial in care traieste subiectul.  

Tulburari ale afectivitatii

Dupa opinia majoritatii cercetatorilor delincventii minori se caracterizeaza fie  printr-un nivel insuficient de maturizare afectiva, fie prin diferite stari de dereglare a afectivitatii ( Preda.V. « Profilaxia delincventei si reintegrarea sociala » - 1981). Insuficienta maturizare afectiva se caracterizeaza prin : - lipsa unei autonomii afective, ceea ce duce la cresterea

;

sugestibilitatii ; - insuficienta dezvoltare a autocontrolului afectiv si slaba stapanire a reactivitatii emotionale ; Toate acestea conduc la lipsa unei capacitati de evaluare adecvata, la lipsa obiectivitatii fata de sine si fata de altii. In categoria starilor de dereglare a afectivitatii sunt incluse : - starile de frustratie afectiva, conflictele afective ; - labilitate afectiva ; - absenta emotiilor si inclinatiilor altruiste ,empatice ; - ambivalenta emotiilor si a inclinatiilor altruiste ; Aceste stari releva un nivel crescut al egocentrismului si pe fondul unui nivel scazut al tolerantei la frustrare, duc la formularea si atingerea unor obiective actionale cu caracter ilegal.Prin urmare , delincventul , se prezinta ca un instabil emotiv-activ, tradeaza discontinuitate in reactiile lui, salturi nemotivate de la o extrema la alta, inconstanta in reactii fata de stimuli, inconstanta de origine endogena specifica. Afectivitatea joaca un rol deosebit de important in viata individului .Orice abatere de la normal creaza probleme pe linie adaptativa.De aceea instabilitatea emotiva se

39

asociaza de multe ori cu agresivitatea, ducand la scaderea pragului delincvential si la savarsirea de infractiuni prin acte de violenta.  

Tulburari caracteriale

In calitate de nucleu al personalitatii, caracterul se formeaza si se dezvolta in ontogeneza, fiind de aceea puternic dependent de ansamblul de conditii si imprejurari in care traieste individul in mod nemijlocit, precum si de ansamblul de factori de ordin socio-cultural, care influenteaza si modeleaza procesul dezvoltarii ontogenetice.El cuprinde un proces de insusiri relativ stabile si constante ale individului, care asigura caracterului o anumita forma specifica, cu puternice accente de unicitate si irepetabilitate.Trasaturile caracteriale indeplinesc, la nivelul personalitatii , in special functii de reglare a caracterului, determinand in general un mod constant de manifestare, chiar daca in anumite situatii caracterul indidividului poate suferi abateri mai mari sau mai mici de la modul comportamental etalon al indidividului respectiv.Comportamentul poate fi orientat pozitiv sau negativ, trasaturile caracteriale  prezentandu-se in cupluri polare(pozitiv-negative). La delincventul minor, se remarca o imaturitate caracterologica care se manifesta prin : autocontrol insuficient ; impulsivitate si agresivitate ; subestimarea greselilor si actelor disociale sau antisociale comise ; indolenta si dispret fata de munca ; opozitie si respingere a normelor social-juridice si morale ; tendinte egocentrice, exacerbarea unor motive personale egoiste, a unor trebuinte si tendinte superficiale. ; absenta sau insuficienta dezvoltare a unor motive superioare de ordin social si a sentimentelor etico-morale ;dorinta realizarii unei vieti facile, fara efort, fara munca.

40

3.2 Factori exogeni

3.2.1 Familia - factor determinant in comportamentul deviant juvenil  Modele educationale din familie

Interesul cu care orice societatea priveste problemele educatiei si dezvoltarii armonioase a tinerei generatii se reflecta cel mai bine in multiplele preocupari pentru educatia copiilor de la cea mai frageda varsta si in evidentierea rolului pe care il are familia in raport cu copilul. In pofida celorlalte medii sociale in care se formeaza si se educa copilul,  familia ramane baza, fundamentul pe care se construieste evolutia viitoare a individului

uman.Relatia parinte- copil detine un rol esential in fixarea celor mai adecvate deprinderi ale viitorului adult, care il vor face apt sa raspunda cerintelor sociale si sa se integreze activ si pozitiv in viata societatii de care apartine. Aceasta relatie parinte-copil nu trebuie desfasurata la intamplare, ea presupunand o serie de obiective ce stau la baza rolului parintilor si asteptarilor copilului : - dragoste, concretizata in asigurarea protectiei, securitatii si orientarii copilului, in formarea unor aptitudini si atitudini pozitive pornind de la propriile sale calitati.Dragostea parinteasca asigura increderea si siguranta copilului, afectiune si intelegere, dar nu trebuie exagerat pentru a nu crea dificultati evolutiei psihologice normale ; -

asigurarea unor raporturi rationale, juste, echilibrate.Parintii sunt primele

fiinte cu care se identifica copiii, primele persoane fata de care isi manifesta afectivitatea.La varste fragede ei invata prin imitatie,de aceea, in prezenta copiilor,  parintii trebuie sa-si supravegheze atent exprimarea ,comportamentul, sa aiba o atitudine consecventa pentru a nu-i dezorienta pe cei mici.Comportamentul parintilor  este un model pentru copii, de aceea el poate avea efecte pozitive sau negative asupra dezvoltarii copilului ; 41

-

complementaritatea rolurilor parentale.Rolurile tatalui si ale mamei trebuie

sa fie diferite, dar nu divergente.Ele trebuie sa se completeze reciproc, dar sa nu se inverseze (mama – animatoare si factor afectiv al caminului, cu autoritate blanda, dar  ferma ; tatal factor instrumental, inzestrat cu autoritate si totodata factor de protectie al familiei). In masura in care familia este ea insasi un sistem social, se poate considera ca in cadrul ei copilul participa deja la fenomene sociale , invatand sa evalueze importanta ierarhiei autoritatii si raportul intre autoritate si responsabilitate, a recompenselor si sanctiunilor.Aceste elemente sunt parte componenta a procesului de socializare prin intermediul caruia copilul isi insuseste primele experiente de viata colectiva, care-l vor  face apt de a se comporta in raport cu standardele sociale. Parintii exercita in mod direct influente educational-modelatorii in cadrul familiei .Cercetari psihologice si pedagogice au demonstrat ca, mai ales in primii ani de viata ( 6-7 ani), se pun bazele unor importante componente de personalitate. De aceea este imperios necesar ca educatia in familie sa se desfasoare in mod unitar, pe baza unui ansamblu de principii psiho-pedagocice si a unei metodologii clar conturate. Din pacate, nu toti parintii sunt bine informati, instruiti in legatura cu strategiile educationale pe care trebuie sa le adopte.De aceea exista modele educationale din familie care se soldeaza cu o serie de consecinte negative asupra procesului formarii unor trasaturi de personalitate .Necunoscand suficient de bine urmarile modalitatilor de educare utilizate, cu toate bunele intentii , multi parinti esueaza in educarea corecta a copiilor lor. Potrivit unor autori ( Mitrofan, Butoi, Zdrenghea -  Psihologie Judiciara),climatul educational familial poate fi analizat dupa mai multi indicatori, dintre care cei mai importanti sunt urmatorii : a) modul de raportare interpersonala a parintilor (nivelul de apropiere si intelegere) ;  b) sistemul de atitudini parentale in raport cu diferite norme si valori sociale ; c) modul in care este perceput si considerat copilul ; d) gradul de acceptare a unor comportamente variate ale copiilor ; 42

e) dinamica aparitiei unor stari conflictuale ; f) modul de aplicare a recompenselor si sanctiunilor ; g) gradul de deschidere si sinceritate al copilului in raport cu parintii .

a) Climat familial conflictual 

Se intalnesc frecvent familii care se caracterizeaza prin accentuate stari conflictuale care pot fi de intensitate diferita si se pot intinde pe perioade diferite de timp(pot exista forme relativ simple cum ar fi cearta si pana la forme mai complexe , cum ar fi agresivitatea fizica, alungarea de la domiciliu). Atunci cand intensitatea, forma de manifestare si frecventa conflictelor  intraconjugale si intrafamiliale cresc

semnificativ,

acestea

capata valente

dezorganizatoare in microgrupul familial, devenind simptome ale ‘ sindromului disfunctional’ familial. Conflictul conjugal patogen se caracterizeaza prin capacitatea de  penetrare destructiva la nivelul personalitatii consortilor , dezorganizand reactiile,, impiedicand realizarea functiilor firesti ale cuplului conjugal si parental. Copiii care se dezvolta in asemenea familii recepteaza si traiesc intens evenimentele negative petrecute intre parinti.Este inevitabila coparticiparea lor la la certurile , conflictele , agresivitatile si violentele manifestate in familie , iar aceste evenimente au un impact deosebit de negativ asupra personalitatii lor, ducand la devalorizarea modelului parental. Pentru asemenea copii, modelul parental devine unul negativ, de aceea este respins, fapt ce conduce treptat la stimularea si dezvoltarea agresivitatii si a comportamentului antisocial.Familiile caracterizate printr-un potential conflictogen ridicat sunt puternic carentate din punct de vedere psihoafectiv si psihomoral.Ele

43

afecteaza in cea mai mare masura procesul de maturizare psihologica si psihosociala a copiilor. Situatiile produse de climatul conflictual din familie favorizeaza delincventa  juvenila prin : rezultate slabe la invatatura, fuga de acasa, afilierea la grupuri delincventionale, usurinta spre comiterea delictelor datorita modelului parental, inclinatie spre agresivitate,violenta, nesupunere,ceea ce conduce la comportament deviant. b) Climat familial hiperautoritar 

Familiile cu severitate excesiva, rigida a parintilor ,amprenteaza puternic procesul de formare a personalitatii copilului.Acest gen de climat se intalneste in familiile in care ambii parinti adopta o atitudine hiperautoritara. Mentinerea copilului intr-un climat hipersever determina modificari puternice intr-o dimensiune importanta a personalitatii copilului – dimensiunea atitudinal-relationala.Ca urmare apar fenomene de apatie, indiferenta fata de relatia cu cei din jur dar si de revolta, protest, agresivitate, pe fondul unui lung sir de frustrari. R.Vincent include in categoria profilelor de parinti saveri urmatoarele tipuri : - tatal dominator  , foarte autoritar, cu personalitate puternica, exigent, care  pretinde ascultare si respect atat din partea sotiei cat si a copiilor  - tatal tiran, are o autoritate care opereaza in compensatie si prin salturi, fiind in fond o fire timida , adesea slaba.Atitudinile dominatoare sunt expresia incapacitatii de a-si impune autoritatea in societate , izbucnind prin compensare in familie.Aceasta conduita a tatalui devalorizeaza figura paterna, copiii reactionand prin frica si stari de inhibitie. - tatal demisionar, cel care datorita personalitatii sale nu se simte capabil sa-si controleze si sa-si indrume copiii , este vesnic plecat de acasa , este mereu ocupat si cere sa nu fie deranjat. In multe cazuri autoritatea parentala severa este bine intentionata (uneori este modelul educational de care parintii insisi au avut parte la randul lor), dar exista si 44

cazuri cand autoritarismul este asociat cu agresivitatea, inclusiv cu cea fizica, ceea ce conduce la deformarea personalitatii copilului. K.Wolf a sesizat ca acesti parinti hiperautoritari opereaza asupra copiilor cu imagini defavorabile acestora cum ar fi : - copilul pitic - fiinta neinsemnata ce trebuie mereu certata ; - copilul marioneta - care trebuie sa corespunda intru totul imaginii si si exigentelor impuse de parinti ; -copilul ‘ salbatic’- ce are numai porniri rele care trebuiesc reprimate. Asa cum arata L.Bergowitz un copil care se simte frustrat de dragostea paterna, se simte respins de tatal sau si care adesea este chiar maltratat de acesta , va invata modul de a reactiona agresiv, dar obiectul agresivitatii sale va fi nu numai persoana tatalui , ci toti detinatorii autoritatii. Copiii nu au alta alternativa in fata parintilor autoritari decat supunerea neconditionata in raport cu pretentiile acestora, dar efectele negative ale unui asemenea tratament, vor amprenta personalitatea lor in viitor.Tensiunea acumulata in timp se va elimina prin descarcari bruste , prin forme de conduita agresiva, exploziva, fapt ce favorizeaza trecerea la delincventa.Studiile au relevat ca 72% din delincventii minori  provin din familii in care se practica un sistem disciplinar strict sau haotic. c) Climatul familial hiperpermisiv

De vreme ce hiperautorismul are la baza o exagerare a exercitarii rolului parental in directionarea vointei parintilor si limitarii posibilitatilor de exprimare a initiativei si independentei copilului, hiperpermisivitatea creaza in mod exagerat conditii de ‘  protectie’ impotriva ‘pericolelor’ ce pandesc la tot pasul. Parintii hiperpermisivi sunt in acelasi timp hiperprotectori.Ei depun eforturi mari de a-si apara copilul, de a-l menaja, intr-o maniera exagerata. Dar aceasta  permanenta grija protectoare, creaza cu timpul si ‘efecte secundare’ nedorite. Copiilor care s-au dezvoltat intr-un mediu familial hiperprotectiv le este mai

45

greu sa se dezvolte singuri intr-o comunitate unde nu mai primesc sprijinul parintilor, nu stiu sa se descurce prin propriile forte.Acesti copii au vointa slaba si una dintre consecintele imediate ale exercitarii acestui tip de influenta educativa parentala este faptul ca se produce o detasare intre imaginea de sine si posibilitatile

reale ale

copiilor.Se dezvolta atitudini de ingamfare , de supraevaluare a propriilor posibilitati cu tendinta de a-si impune vointa in fata celorlalti , de de a-si impune sistemul lor de convingeri si opinii in mod dominator pesuasiv. In cele mai multe cazuri opiniile lor nu au acoperire in experienta lor de viata, in ansamblul de capacitati si aptitudini. Tipul parintilor hiperpermisivi opereaza cu imaginea de copil-idol ; copil-rege, ale carui dorinte se situeaza intotdeauna pe primul loc. Copiii care au crescut fara nici un fel de constrangere nu vor putea mai tarziu sa suporte nici un fel de frustrare, devenind capriciosi si incapatanati. Copiii crescuti intr-un climat hiperpemisiv, spre marea surpriza a parintilor lor, pot dezvolta conduite delincvente explicabile mai ales printr-o rezistenta scazuta la frustrare. d) Familii dezorganizate

Familia este o formatiune psihosociala foarte complexa, un microunivers ce are drept functie principala educarea si formarea tinerilor, in vederea integrarii lor optime in viata si activitatea sociala.Climatul educational familial cuprinde absamblul de stari  psihice, moduri de relationare interpersonala , atitudini , etc..Climatul familial poate fi  pozitiv sau negativ ,intervenind benefic sau obstructionant intre influentele educationale exercitate de parinti si achizitiile comportamentale realizate la nivelul personalitatii copiilor. Parintii exercita direct sau indirect asupra copiilor influente educationalformative , ce constituie un adevarat model social , fiind primul in ordinea influentelor  din partea modeleor sociale existente. Se considera ca o familie este dezorganizata atunci cand structura sa nu este cea normala , adica lipsa unui parinte din diverse cauze (locuieste doar sporadic la domiciliul familiei, deces, divort, s.a.). 46

Desi multa vreme s-a considerat ca acest tip de familie constituie o cauza sigura a comportamentului deviant al minorilor, convingere sustinuta de datele statistice care arata ca 80% din delincventii minori provin din familii dezorganizate,cercetarile actuale releva insa ca nu structura familiei se face vinovata vinovata de aparitia aparitia conduitelor deviante, ci marile ei lipsuri, anume, incapacitatea sa psihologica, pedagogica si morala. Dupa W,J.Goode W,J.Goode familiile dezorganizate se pot clasifica astfel : a) familia familia incomp incomplet let unita unita sau sau nelegit nelegitima ima ;  b) familia dezmembrata ca urmare a anularii, separarii, divortului, parasirii parasiri i ; c) fam familia lia tip ‘camin gol’in ’in cadrul careia nu exista int interrel relatio tionare si intercomunicare ; d) familia in criza criza ( deces, deces, inchisoare, inchisoare, etc..) etc..) e) existenta existenta in familie a unor unor situatii situatii ce determina determina esecurile esecurile comportamentu comportamentului lui de rol marital. Cercetari Cercetari efectuate asupra delincventei delincventei juvenile releva faptul ca atmosfera atmosfera din familiile dezorganiz dezorganizate, ate, lipsa controlului, controlului, a autoritatii parintesti parintesti si a afectiunii acestora determina determina comportamente comportamente antisocia antisociale. le. Cauza principal principalaa a agresivitatii agresivitatii minorilor minorilor se cons co nside idera ra a fi

mode mo delel lelee co comp mpor ortam tamen enta tale le intal intalni nite te in fami familii liile le de dezo zorga rgani niza zate. te.

 Numeroase anchete efectuate asupra copiilor copiil or delincventi delin cventi arata arat a faptul ca un mare numar  dintre acestia provin din familii dezorganizate, ca o consecinta a divortului.

3.2.2 Delincventa juvenila si esecul scolar In cadrul procesului de socializare, alaturi de familie care detine un rol esential esential ,  personalitatea in formare a copilului suporta, pe parcursul dezvoltarii sale, influente deosebit deosebit de importante importante si din partea altori factori : scoala, profesorii, profesorii, colegii, grupul de  prieteni,mass-media, fiecare dintre acesti factori fact ori amprentand personaliatea copilului. Orice societate isi propune pregatirea membrilor sai pentru a fi capabili sa participe la viata sociala si sa indeplineasca diferite roluri sociale.Scoala ofera suportul de baza 47

 pentru desavarsirea personalitatii copilului, copi lului, reprezentand primul univers social in cadrul caruia caruia spontan spontaneita eitatea tea si impulsu impulsurile rile instinc instinctive tive ale copilulu copiluluii se transfo transforma rma intr-un intr-un ansamblu de deprinderi si atitudini morale. Scoala isi asuma responsabilitatea principala pentru formarea aptitudinilor necesare  pentru exercitarea rolului social de catre viitorul adult si, alaturi de familie,reprezinta cel mai puternic factor de socializare.Instructia primita in cadrul acestei institutii are o influenta decisiva in formarea copilului, caci daca bazele se pun in familie constructia  psiho-intelectuala se desavarseste in i n cadrul institutiilor de invatamant. Nivelul de adaptare si integrare scolara poate fi analizat pe de o parte din prisma randamentului scolar, iar pe de alta parte din prisma gradului de satisfactie resimtit de elev.In elev.Integ tegrare rareaa scolara scolara este un proces proces de lunga lunga durata, durata, iar iar cand rezulta rezultatele tele acestu acestuii  proces sunt pozitive in totalitate, putem vorbi de nivelul maxim de integrare ; cand rezultatele sunt partiale si inadecvate avem de-a face cu inadaptarea scolara ce conduce la esec scolar. In cadrul sistemului de invatamant se vorbeste fecvent de ‘ copiii problema’, acestia fiind in primul rand o consecinta a incapacitatii de adaptare. Acestia Acestia adopta de regula o conduita devianta in raport cu cerintele cerintele vietii scolare,care se manifesta prin : lipsa de interes, absenteism, insubordonare in raport cu normele si regulile scolare, conduita agresiva in raport cu colegii si chiar cu profesorii, rezultate slabe la invatatura, corigenta, repetentie. S-a constatat o corelatie stransa intre conduita delincventa si nivelul pregatirii scolare.Delincventii minori au in cele mai multe cazuri un nivel de pregatire foarte scaz scazut ut.O .O alta alta co cons nsta tata tare re este este incl inclin inat atia ia aces acesto tora ra spre spre ag agre resi sivi vita tate te ne nesu supu pune nere re,, revolta.Multi au legaturi cu grupuri potential delictogene. Esecul integrarii scolare este unul din factorii negativi cu risc crescut  de delincventa.Comportamentul copiilor inadaptati scolar aste un prim pas de alarma. Se impune necesitatea unor programe speciale pentru acesti copiii,altfel ei risca sa ingroase numarul delincventilor.

48

3.2.3. Grupurile delictogene - factori cu risc major major de Delincventa In sens sociologic notiunea notiunea de grup se refera la " un ansamblu de indivizi avand un grad ridicat de coeziune si stabilitate, in care legaturile ierarhice si substructurile de cooperare garanteaza finalitatea unor actiuni comune specifice, orientate in sensul satisfacerii intereselor de grup". In ceea ce priveste grupurile delictogene, activitatile activitatile se realizeaza realizeaza prin incalcarea incalcarea normelor si legilor penale, prezentand o gravitate si o periculozitate deosebita si de aceea, impunand o reactie energica din partea societatii si , in functie de gravitatea faptelor savarsite, este necesara sanctiunea penala. Minorii delincventi delincventi se orienteaza orienteaza in general spre spre grupuri alcatuite alcatuite din mebrii mebrii apropiati de varsta si factura lor psihica. Grupul de prieteni impreuna cu grupul scolar(colegii), constituie cadrul optim de manifestare a comportamentelor sociale invatate in familie.Grupul este cel care ofera  posibilitatea exprimarii libere si afirmarii tanarului,este structura sociala care-i ofera sprijin, recunoastere si securitate emotionala.De aceea grupul reprezinta un factor cheie in procesul socializarii copiilor si adolescentilor. Dobandirea de catre adolescent a autonomiei si independentei in raport cu familia si apoi cu scoala, are ca efect stabilirea unor relatii sociale tot mai frecvente, bazate pe afinitati si simpatii, pe optiuni si deziderate comune.Stabilind o serie de relatii unii cu altii , copiii si adolescentii incep sa-si descopere propria identitate si sa-si dezvolte constiinta constiinta de sine.Tinerii sine.Tinerii adera la grupuri cu care ‘au ceva in comun’, comun’, avand interese si trebuinte comune. Punand in evidenta importanta sociala a grupului in perioada adolescentei, o serie de studii psihologice si sociologice au insistat asupra faptului ca in majoritatea cazurilor  grupul exercita o socializare secundara (cea primara fiind in familie), cu efecte pozitive asupra adolescentului, adolescentului, ajutandu-l ajutandu-l sa-si dezvolte dezvolte o serie de trasaturi trasaturi si caracteristici caracteristici cum ar fi :loialitatea,prietenia,responsabilitatea.

49

Insa, pe fondul unor relatii dizarmonice in familie, la care se adauga si neintegrarea scolara, adolescentii se pot orienta spre grupuri ce le ofera posibilitatea sa-si exprime frustrarile.Astfel ei se indreapta spre ‘gasca de cartier’, ‘grupul de la coltul strazii’, grupul delincvent,care va exercita o influenta negativa, fiind sursa potentiala a unor  coduite coduite si compor comportame tamente nte antisoc antisociale iale.La .La aceast aceastaa influen influenta ta negativ negativaa a grupul grupului, ui, cu timpul se asociaza consumul de alcool si droguri , acestea din urma avand un efect devastator pentru inegritatea fizica si psihica a adolescentului. Retragandu-se intr-o subcultura de la ‘ marginea societatii’acesti tineri fac un ‘pas mare’ spre delincventa. Subculturile delincvente reprezinta moduri de ‘supravietuire’ si ‘adaptare’ a indivizilor defavorizati, in raport cu societatea pe care ei o percep ostila.Ele apar ca o reactie de protest a unor grupuri grupuri fata de normele normele si valorile valorile societatii, societatii, precum si din dorinta de inlaturare a barierelor sau interdictiilor interdictiilor sociale si de anihilare a frustrarilor frustrarilor si anxietatilor.

50

CAPITOLUL IV

PROFILAXIA DELINCVENTEI JUVENILE 4.1 Aspecte psihologice si psihosociale Tinand cont de dimensiunea complexa a delincventei la minori,activitatea  preventiva are drept scop luarea unor masuri de interventie din partea factorilor sociali si socio-educationali care sa actioneze asupra cauzelor si conditiilor favorizante ce duc la adoptarea unor conduite deviante in randul minorilor. De aceea este necesar sa se actioneze asupra minorilor, pe de o parte, si asupra mediului micro si macrosocial caruia ii apartin,pe de alta parte. Prevenirea si combaterea delincventei juvenile presupune cercetarea stiintifica a fenomenului,  perfectionarea cadrului legal de sanctionare a comportamentului deviant al minorilor si elaborarea unui sistem unitar si coerent de prevenire a acestuia. Delincventii minori prezinta un comportament specific,care este consecinta unei  personalitati dizarmonice, neechilibrate, cu o serie de comportamente afectate (motivational-afective ; atitudinal-relationale). Imaturitatea afectiva si sociala, rezistenta scazuta la frustratie, valoarea crescuta a agresivitatii si ostilitatii sunt elemente ce creioneaza profilul psihic si comportamental al delincventilor minori. Aceste caracteristici , sunt determinate si de factorii bio-constitutionali , dar in mare masura ele se datoreaza climatului socio-educational in care creste si se dezvolta minorul. In acelasi timp , este o consecinta a conlucrarii dintre caracteristicile individuale si sistemul educational . Pentru a obtine rezultate pozitive in procesul educational al minorului este

51

necesara diferentierea mijloacelor si procedeelor de influentare educationala asupra copiilor si adaptarea lor la cerintele specifice ale acestora. In caz contrar , se poate ajunge la esecul total al actiunilor educationale si la aparitia conduitei deviante. In geneza comportamentului deviant isi aduce contributia o multitudine de factori care se interconditioneaza si se potenteaza reciproc. O structura de personalitate care prezinta carente este potentata de conditii sociale necorespunzatoare.Conform

studiilor

asupra

cauzelor

delincventei

juvenile,

comportamentele antisociale sunt determinate de diversi factori care intalnesc conditii favorabile.O structura motivational-afectiva si relationala cu grave carente duce la orientarea tanarului spre aderarea la diverse grupuri sociale unde intalneste indivizi de aceeasi factura, impreuna cu care poate ajunge la comiterea diverselor  infractiuni.Aceste actiuni sunt menite sa compenseze frustrarile din familie sau din societate. In evaluarea diferitelor manifestari delictuale ale tinerilor trebuie tinut cont de factorii

agresivitate,

frustrare,instabilitate

afectiva

si

comportamentala,

de

egogentrismul specific varstei adolescentei .Acesti factori influenteaza in mare masura socializarea si integrarea viitoare in societatea adultilor. Alte cauze implicate adesea in delincventa juvenila sunt decalajul dintre maturitatea fizica si cea psihica, ostilitatea si chiar agresivitatea fata de generatia  precedenta, reactiile de insecuritate care la ultimele generatii de adolescenti se manifesta mai pregnant si cu o mai mare frecventa decat la generatiile anterioare de adolescenti , ca urmare a presiunii psihice pe care o dezvolta societatea contemporana asupra personalitatii juvenile insuficient maturizate. Dincolo de existenta acestor factori favorizanti, la adolescentii din ziua de astazi exista enorme provocari din partea mass-media( (Internet-ul , filmele cu violenta,  produsele porno, jocurile video etc.), care le dezvolta atractia spre aventura, mirajul ‘libertatii’.Lipsa de discernamant a copiilor precum si lipsa de interes a parintilor ori insuficieta supraveghere din partea acestora, a scolii si institutiilor specializate in asistenta minorilor, favorizeaza alunecarea acestor tineri spre delincventa.

52

In prevenirea delincventei juvenile trebuie abordata o strategie complexa, multidisciplinara (psihologica,psihopedagogica, sociologica, juridica).

4.2.Modalitati de prevenire si combatere a delincventei juvenile

Prevenirea eficienta a delincventei juvenile poate fi realizata numai  printr-o interventie educativ-coercitiva a unor institutii specializate, exercitata printr-un control social strict, iar in cazuri de exceptie, in institutii inchise, special create,  profilate pe un sistem corespunzator de scolarizare, de pregatire profesionala si de redresala morala, pe o durata care sa poata fi individualizata de instantele judecatoresti in functie de gravitatea faptei savarsite si de particularitatile individuale ale minorului. Prevenirea delincventei juvenile reclama necesitatea elaborarii unei strategii noi si unitare,cu actiuni concertate din partea tuturor institutiilor, organismelor si organizatiilor care pot contribui la reducerea fenomenului infractional, avandu-se in vedere : - infiintarea unor organisme nationale si locale, care sa contribuie la cunoasterea exacta a situatiilor familiilor cu multi copii, indeosebi a celor  cu probleme materiale si insuficient consolidate moral ; - cunoasterea familiilor care isi neglijeaza indatoririle fata de copii, ii abandoneaza, maltrateaza sau ii expun unor riscuri sociale ; - avandu-se in vedere deficitul de experienta pedagogica existent in prezent in interiorul unei famili,in special a celor recent constituite,institutiile specializate vor trebui sa elaboreze impreuna cu alti factori educativi, actiuni menite sa deprinda parintii in legatura cu indatoririle ce le revin in domeniul ingrijirii si educarii copiilor, relatiile care trebuie sa caracterizeze o familie , perioadele critice din viata ingrijirii si educarii copiilor, metodele care trebuie folosite pentru depasirea momentelor dificile ;

53

- cunoasterea riguroasa, pe fiecare localitate si unitate teritoriala a minorilor  care prezinta tulburari de comportament , tendinte de inadaptabilitate, astfel incat

sa

se

poata

lua

masurile

care

se

impun

(educative, medicale, de sustinere psihologica, etc..) - instituirea unui sistem de pregatire a unor specialisti in probleme de  prevenire si combatere a delincventei juvenile ; - asigurarea necesarului de institutii special amenajate pentru ocrotirea minorilor, care din diverse motive nu au nici un fel de camin, traind in strada ; - organizarea de catre autoritatile publice locale a unor actiuni de cuprindere in procesul de invatamant a copiilor care provin din familii de rromi ; Institutiile de invatamant trebuie sa coopereze intr-o mai mare masura cu familia,organizatiile comunitare si cu toti factorii implicati in sistemul educational al societatii.Invatamantul trebuie sa raspunda unitatilor socio-profesionale actuale si de  perspectiva, astfel incat tinerii sa aiba posibilitatea de a se incadra in munca. In urma cercetarilor implicate in prevenirea delincventei juvenile s-au propus cateva modele generale, avand drept tinta caracteristicile cognitiv comportamentale : 1) reducerea neincrederii si stimularea motivatiei in vederea unei integrari sociale adecvate ; 2) stimularea capacitatii empatice, cultivarea relatiei si dezvoltarea intelegerii  pentru situatia victimelor ; 3) furnizarea unor modalitati de actiune fata de evenimente, situatii neasteptate ; 4) consilierea tinerilor victimizati ; 5)

educatia sexuala, modificarea distorsiunilor cognitive in privinta

comportamentului sexual inadecvat ; 6) utilizarea unor procedee de conditionare fata de modelele de comportament alterate ; 7) dezvoltarea abilitatilor sociale si controlul anxietatii ; 8) terapia familiala.

54

Datorita influentei puternice pe care o exercita mass-media asupra personalitatii in formare a minorului , se impune interzicerea difuzarii unor materiale (filme, documentare, scene, cazuri)care elogiaza furtul, violenta,imoralitatea, nefirescul si excentricul in raport cu firescul, ceea ce degradeaza imaginea relatiilor interpersonale, contamineaza in mod periculos comportamentul minorului. -

Se impune o reconsiderare a conceptiei de organizare atat a centrelor de primire,

cat si a celor de reeducare a minorilor, pentru a oferi conditii corespunzatoare de cazare, hrana, educatie, supraveghere si formare profesionala, elemente definitorii in reintegrarea sociala a delincventilor minori. Este necesar ca unitatile de politie sa-si infiinteze formatiuni distincte specializate pe probleme de minori,formatiuni incadrate cu specialisti din domeniul  psihologiei, sociologiei, pedagogiei, criminologiei etc, care sa studieze acest fenomen sub toate aspectele (etiologia, evolutiile si tendintele sale) pentru a intreprinde cele mai adecvate masuri de prevenire a delincventei juvenile. - Programa de invatamant preuniversitar trebuie sa cuprinda activitati de educatie morala, juridica si pregatire antiinfractionala a minorilor  - Directiile pentru munca si ocrotire sociala si autoritatile tutelare sa fie incadrate cu psihologi si asistenti sociali in mod corespunzator pentru a gasi cele mai optime solutii in problema minorilor.

55

CAPITOLUL V METODOLOGIA CERCETARII

5.1

OBIECTIVELE CERCETARII

a) identificarea factorilor de risc comportamental la elevi ;  b) sensibilizarea parintilor asupra riscului de devianta ; c) constientizarea de catre elevi asupra riscurilor unui comportament deviant ; d) constientizarea de catre elevi asupra necesitatatii de a-si forma un comportament social adecvat cerintelor sociale , in concordanta cu dezideratele  personale ; e) sprijinirea elevilor in crearea imaginii de sine pozitive ; f) dezvoltarea capacitatii de autoevaluare corecta ; g) cresterea spiritului responsabil la elevi ; h) cresterea capacitatii de decizie si a increderii in sine ; i) cresterea rezistentei la frustrare ;  j) autoanaliza esecurilor si asumarea lor constructiva ;

5.2

IPOTEZA CERCETARII

Cercetarea de fata a pornit de la ipoteza ca in cele mai multe cazuri devianta comportamentala la minori porneste, in faza initiala , de la abateri greu sesizabile, tolerate sau neluate in seama de catre adulti (familie, 56

scoala). S-a pornit de la ipoteza ca aceste abateri minore , tratate cu superficialitate , lasate sa evolueze in timp si luate drept pozne nevinovate sau ‘ rasfat ‘ risca sa se cristalizeze , sa se structureze la nivelul personalitatii adolescentului si astfel sa devina scheme comportamentale . Daca factorii de risc sunt sesizati la timp si adolescentii sunt consiliati, indrumati corect, emitem ipoteza ca se diminueaza considerabil evolutia spre delincventa.

5.3.

METODE SI INSTRUMENTE DE LUCRU

FOLOSITE IN ACTIVITATEA DE CERCETARE

M etodele de lucru folosite pentru cunoasterea comportamentului elevilor si  pentru a depista existenta actiunii factorilor de risc de devianta : -  studiul de caz - o metoda ce trebuie adaptata la particularitatile subiectului investigat. Aceasta metoda include interviul,observatia, ancheta ( familie, scoala), anamneza,in scopul cunoasterii amanuntite atat a trasturilor  individuale ale subiectului cat si a conditiilor de mediu (factorii endogeni si exogeni) ; - observatia directa si indirecta - s-a

efectuat cu scopul surprinderii

reactivitatii subiectilor (acte, gesturi, limbaj, tinuta, comportamente); -  foiaia matricola  – s-a folosit pentru a obtine date despre performantele scolare ale elevilor ; - Testul de inteligenta Raven - a permis estimarea coeficientului de

inteligenta al fiecarui elev si distributia stastistica a QI – lui, atat  pe intregul esantion cat si la elevii cu risc de devianta. -

Testul arborelui - o proba proiectiva de personalitate ce surprinde

57

elemente ale afectivitatii,elaborata de K.Koch, dezvoltata de Max Pulver  (a descris simbolul spatial al ‘campului grafic’),Wittgenstein (a introdus indicele de inaltime care-i poarta numele) si altii. Aceasta tehnica consta in executarea desenului unui arbore si se bazeaza  pe faptul ca subiectul nu poate evita o proiectie inconstienta a variatelor aspecte ale personalitatii sale. In analiza desenului se disting patru zone : - Zona inferioara - care reprezinta inconstientul,arhetipurile instinctele ; - Zona superioara - reprezinta zona constienta, spirituala ; - Zona stanga - reprezinta relatia cu sine, trecutul,introversia, fixatiile infantile ; - Zona dreapta – relatiile cu viitorul,extroversia, autoritatea,optimismul, sociabilitatea ; In interpretarea desenului se acorda importanta plasarii desenului in pagina, dimensiunii desenului, raportului trunchi,coroana, radacina, prezenta stereotipiilor, ingrosaturile,stersaturile, forma coroanei,eventuala prezenta a frunzelor, fructelor etc. Folosind indicele Wittgenstein se pot obtine unele repere cronologice.

5.4.Lotul de subiecti S-a stabilit un esantion care a cuprins un numar de 94 de elevi din clasa a VIII ( VIII B, VIII C,VIII D) de la Scoala Generala Mihai Viteazul Alexandria. Perioada de monitorizare si de aplicare a instrumentelor a fost de 3 luni ( 15 februarie - 15 mai). A fost ales esantionul de elevi din clasa a VIII deoarece acestia se afla intr-o  perioada importanta din viata lor: terminarea scolii generale si totodata pregatirea 58

 pentru admiterea in liceu. Am presupus ca acest esantion poate prezenta anumite dificultati de adaptare legate de responsabilitatile pe care le presupune trecerea intr-o noua etapa de viata : cea de licean. S-au urmarit o serie de masuri de preventie structurate pe trei etape : - Prevenirea primara, se adreseaza cauzelor generatoare, impiedicand

aparitia devierilor de comportament. In aceasta etapa cunoasterea elevilor  este esentiala, in egala masura, analiza, decelarea, depistarea si indepartarea factorilor de risc care pot genera devieri de comportament.Prevenirea  primara are in vedere depistarea timpurie a copiilor care provin din familii cu probleme sociale, economice, educative, medicale sau a copiilor cu  probleme neuropsihice. -  Prevenirea secundara, are in vedere identificarea precoce a situatiilor de inadaptare si remedierea lor inainte ca acestea sa se structureze in devieri de comportament ; -  Prevenirea tertiara, cuprinde masurile care trebuie luate pentru ca manifestarile de inadaptare, odata produse,sa nu recidiveze.In aceasta etapa este necesara folosirea unor metode diferentiate si individualizate, asistenta specializata ( consiliere psihologica) ;

5.5 Studiu de caz Cazul ales pentru studiu , este cel al unui elev considerat ‘problema’.Este un minor care prezenta un risc crescut de delincventa.Studiul s-a efectuat pe baza anchetei,observatiei,raspunsului la chestionarul pentru parinti ( cu mentiunea ca la chestionar a raspuns bunica), aplicarii unui test de inteligenta si a unui test proiectiv,la care s-au adaugat informatii obtinute de la colegi si vecini.

59

Elevul L.C. – 15 ani Principala problema a acestui elev este absenteismul si totala lipsa de interes fata de scoala ( are un numar mare de absente) , cu tot efortul facut de profesori, in special de diriginte, de colegi si de bunici. Are rezultate mediocre la invatatura ( doar note de ‘ trecere’ la majoritatea obiectelor).Atunci cand este prezent la ore, cu greu participa la lectie,este foarte putin cooperant, are o atitudine aroganta cu profesorii, dar mai ales cu colegii abordeaza o atitudine de superioritate. Sub aspectul intelectual testul  Raven releva un coeficient de inteligenta bun (102).Se descurca relativ bine la invatatura doar atunci cand este fortat de imprejurari ( cand stie ca nu are nota, ca urmeaza o lucrare, teza sau se afla in situatie de corigenta). Din punct de vedere fizic este bine structurat, are o buna sanatate, practica sportul, este preocupat de aspectul fizic ( merge frecvent la o sala particulara de Feetness). L.C. este singur la parinti, traieste intr-un mediu familial cu mari carente de afectivitate datorita faptului ca ambii parinti lipsesc de acasa lungi perioade de timp . Mama lucreaza sporadic in Spania, iar tatal, de asemenea lipseste mult de acasa. Copilul este, in cea mai mare parte a timpului in grija bunicilor si a unei matusi. Din punct de vedere economic nu are probleme, ba chiar beneficiaza de multi bani pentru varsta lui. Este mare pasionat de calculatoare,aparatura electronica, de masini ( are un scuter),are acasa un calculator performant, aparatura electronica scumpa, haine scumpe ‘de firma’ si in general, nu duce lipsa de nimic in plan material.Locuieste intr-un apartament confortabil,isi petrece vacante la munte, la mare, in strainatate.Bunicii l-au rasfatat , nu l-au obisnuit sa aiba acasa nici un fel de atributii si obligatii, iar pentru ca lipsesc mult de acasa, parintii se simt si ei obligati sa-l rasfete. Copilul petrece un timp foarte indelungat la televizor, la calculator, la sala de sport,la un club de biliard,sau la plimbare cu scuterul, cu bicicleta.Scoala nu se afla  printre preocuparile lui, desi spera sa intre la un liceu bun, sa faca o facultate, dar mai ales sa ajunga bogat.Este arogant si necuviincios cu bunicii, 60

minte cu usurinta, inseala, manipuleaza.Pentru ca acasa are la dispozitie aparatura  performanta, de curand a ‘fabricat’ mai multe scutiri medicale pentru el si pentru alti colegi si prieteni asemeni lui.A luat bani din casa fara sa ceara voie, motivand ca si-a cumparat obiecte necesare pentru scoala, in realitate i-a folosit pentru pariuri si jocuri. Este obraznic nu numai cu bunicii ci si cu matusa, nu-i asculta, nu-i respecta, de asemenea nu-si asculta nici parintii care-l ‘educa’ prin telefon ori prin discutii pe internet. Dirigintele a sesizat de nenumarate ori absentele repetate, comportamentul deviant, rezultatele slabe la invatatura, a luat legatura cu bunicii si recent cu tatal. Rezultatul : baiatul s-a ales cu un scuter nou( ca cel vechi nu mai prezenta siguranta), tatal a acuzat bunicii ca ei sunt de vina, ca n-au avut grija de copil, a facut scandal la scoala ‘profesorii au ceva cu copilul lui’, a amenintat ca-l muta la alta scoala, ca se duce la inspectorat etc.. Dar, familia i-a impus copilului sa ia lectii de engleza si spaniola, sa faca  pregatire la matematica si la romana .I s-au promis tot felul de stimulente si premii din  partea parintilor,daca intra la un liceu onorabil. Continua sa frecventeze un grup de prieteni cu care imparte pasiuni comune :  jocuri, pariuri, biliard, scutere, masini, amatori de falsuri si ‘smecherii’(potrivit informatiilor obtinute de la colegii lui) ; este la fel de arogant si indisciplinat,dar  stimulat de ceea ce urmeaza sa primeasca si de orgoliu, incearca sa recupereze golurile.Este modalitatea in care familia , in special parintii, au gasit de cuviinta sa-l motiveze. Integrarea scolara este la fel de deficitara , optiunea familiei pentru studiu ‘in  particular’pentru a compensa carentele lui la invatatura ii poate servi la recuperarea marilor lacune informationale pe care le are , dar este putin probabil ca va reusi sa-i corecteze devierile comportamentale.

61

Considerente asupra etiologiei devierilor comportamentale :

Indisciplina si aroganta copilului, egoismul si lipsa lui de maturitate sunt in  primul rand o rezultanta a faptului ca parintii lipsesc mult de la domiciliu.Nu i s-a trasat in familie nici un fel de responsabilitate, nu a fost sanctionat atunci cand a gresit,  parintii simtind probabil culpa faptului ca nu sunt langa el si, ca atare, compensind eronat absenta lor prin tot felul de recompense nemeritate. Carentele comportamentale ale copilului se datoreaza in cea mai mare masura unor  factori de ordin exogen : lipsa parintilor si un climat familial hiperpermisiv.  Predictii asupra evolutiei viitoare :

Tinand cont de faptul ca pe termen scurt nu se intrevad modificari in conditiile de viata din mediul sau familial se impun masuri care vizeaza : - imbunatatirea rezultatelor scolare (elevul are un coeficient de inteligenta bun, care-i permite performante mult mai bune) ; - dezvoltarea personalitatii , insistandu-se pe spiritul de responsabilitate, autoevaluare corecta, spirit de echipa, altruism,respect, corectitudine ; - schimbarea anturajului, a grupului de prieteni care exercita asupra sa o influenta negativa ; - integrarea scolara a elevului are la baza interventia psihopedagogica a dirigintelui si a celorlate cadre didactice, dar mai ales a psihologului scolar ; - se impune o mai buna colaborare cu parintii si sunt necesare eforturi din partea dirigintelui si a psihologului scolar de a constientiza familia copilului, asupra riscului crescut de delincventa ( deja a falsificat documente, a luat bani din casa) la care este expus, in cazul in care ei nu-si schimba atitudinea hiperprotectiva. Cazul este in prezent monitorizat de psihologul scolar.

62

5.6. EVALUAREA LUCRARII Actiunile au avut ca scop identificarea comportamentului deviant la elevii claselor a VIII-a, a factorilor de risc ce pot conduce la delincventa, precum si elaborarea unor masuri de preventie a comportamentului deviant.  Factorii cel mai pregnant corelati cu devianta sunt :

- climatul familial (afectiv si educativ) ; - climatul scolar (motivatia fata de studiu, atitudinea, rezultatele scolare, climatul relational ) ; - anturajul (grupul de prieteni, mediul de petrecere a timpului liber) ; - prezenta simptomelor predeviante ;  Factori mai slab corelati cu devianta sunt :

- situatia economica si conditiile de trai din familie ; - starea de sanatate ; - coeficientul de inteligenta ;

45

40,7

40 35 30

25,3

25

21

20 11,8

15 10

1,2

5 0 IS

IDNM

INMB

INMS

ISM

Figura 1.  Distributia coeficientului de inteligenta la testul Raven

63

Rezultatele testului de inteligenta Raven aplicat subiectilor din esantion au fost distribuite pe o scala, de la inteligenta superioara la inteligenta sub medie. Conform instructiunilor de utilizare a testului, s-au folosit urmatoarele abrevieri : IS – inteligenta superioara

(IQ peste 120)

IDNM – inteligenta deasupra nivelului mediu

(IQ intre 110 si 120)

INMB - inteligenta de nivel mediu, buna

(IQ intre 100 si 110)

INMS - inteligenta de nivel mediu, slaba

(IQ intre 90 si 99)

ISM - inteligenta sub medie

(IQ intre 80 si 99)

La acest test 61,7% dintre subiecti s-au inscris in registrul de inteligenta superioara si inteligenta deasupra nivelului mediu.Media pe esantion a IQ este 112,2 . 3 elevi au fost identificati cu risc de devianta pronuntat .

40

40

35 30

26,6

25 17,5

20

15,7

15 10 5

0,2

0 IS

IDNM

INMB

INMS

ISM

Figura 2. Distributia coeficientului de inteligenta la testul Raven la elevii cu risc pronuntat de devianta. 64

 Nivelul intelectual al elevilor nu asigura adaptarea normala a a acestora la cerintele scolii si la cerintele sociale . Intelectul slab nu le asigura o conduita dezirabila. S-a constatat insa ca pot sa apara dificultati de adaptare si la elevi cu o dezvoltare intelectuala buna si foarte buna, in cazul in care actiunile educative nu au fost corect directionate in functie de potentialul intelectual al elevului, de  particularitatile psihoindividuale.Daca nu au fost suficient motivati , daca nu au fost suficient incurajati, neasiguranduli-se nevoia de succes, securitatea afectiva, valorificarea maxima a capacitatilor, chiar si elevii cu nivel intelectual bun si foarte bun  pot ajunge la conduite indezirabile, la inadaptare. Testul arborelui

Datele obtinute in urma aplicarii acestui test evidentiaza la majoritatea elevilor un bun echilibru,stapanire de sine,capacitati creative,proiecte de viitor si chiar supraestimare, intr-o proportie peste asteptari (55.2% au pozitionat desenul in plan central sau au pozitionat desenul in jumatatea superioara, cu inclinatie usor spre dreapta si au desenat coroane inalte).  Radacina : este total absenta la 48% din subiecti ceea ce indica o teama de

fixare, ezitare, nesiguranta. Trunchiul : separarea eu-altul ; eu-lume .

- 51% au desenat trunchiul din linii continue ceea ce denota incredere in sine ,fermitate, perseverenta ; - 15% au desenat

trunchiul din linii intrerupte ceea ce denota

impulsivitate,neliniste,lipsa de rabdare,de incredere, instabilitate afectiva,nervozitate, inconsecventa motivatiei relationale.Cei mai multi dintre acestia au rezultate mai slabe la cel putin trei materii (la limita promovabilitatii) ; - 41% au desenat trunchiul din linii ondulate, ceea ce indica adaptabilitate sociala, sanatate buna, vitalitate, inventivitate sau capacitate de a ocoli obstacolele. S-a constatat ca din aceasta categorie de elevi, se desprind subiecti cu rezultatele la invatatura bune 65

si foarte bune, dar tot din aceasta categorie se identifica si subiectii cu un numar de absente peste medie. - 3% au folosit pentru desenarea trunchiului linii difuze, intrerupte,mazgalite, ceea ce sugereaza ezitare, incapacitate de relationare empatica,personalitate insuficient structurata sau slab exprimata,nevoie de identificare . Subiectii au rezultate slabe si foarte slabe la invatatura (toti au fost in situatie de corigenta. De asemenea, respectul de sine , increderea, capacitatea de comunicare, de relationare sunt slabe ( arbori mici, subdimensionati, pozitionati spre stanga). Coroana : prezinta o mare varietate ca forma, dimensiuni,pozitionare

expresie grafica generala.Majoritatea au aspiratii inalte ( coroane inalte), sunt sociabili,sau dornici de relationare (frecvente pozitionari spre dreapta),sunt optimisti,increzatori.Apare o mare varietate de forme la ramuri,majoritatea indreptate in sus, sunt mai rar prezente frunzele, cu o singura exceptie, lipsesc fructele.Florile sunt  prezente, dar nu in pom, ci in jurul arborelui (la nivelul solului), la subiectii care au abordat o reprezentare tip peisaj. Aceste forme de abordare a desenului indica infantilism, lipsa de maturitate sau naivitate.La 10% din subiecti coroana este supradimensionata

exprimand

grandomanie, supraevaluare,ingamfare, aspiratii care depasesc posibilitatile.Apar insa si coroane mici, mazgalite, cu linii dezordonate, tremurate sau in forma de balon, ceea ce denota lipsa de incredere, de stima,lisa de aspiratii,indisciplina, nervozitate,labilitate  psihica,egoism, introversie.57% din subiecti au desenat coroane inalte,cu linii ferme, indreptate in sus ,cu o forma generala armonioasa sugerand

echilibru, o buna

relationare cu mediul social,optimism,incredere. Coroanele subdimensionate, inchise, cu linii discontinui, tremurate s-au remarcat la elevii cu simptome de devianta si  predevianta, la cei cu rezultate slabe la invatatura si dificultati de adaptare.

66

CONCLUZII

Prin lucrarea de fata ne-am propus evidentierea cauzelor care genereaza comportamentul deviant la minori, identificarea factorilor de risc in instalarea deviantelor comportamentale, precum si elaborarea unor masuri de preventie si consiliere, prin care sa se realizeze corectarea devierilor comportamentale si sa se obtina imbunatatirea performantelor la elevii cu rezultate slabe, avand in vedere faptul ca esantionul de studiu cuprinde elevi din clasa a VIII-a, elevi ce se afla in pragul unor  schimbari importante in viata lor : admiterea intr-un liceu . Aspectele care tin de dezvoltarea personala a individului, in functie de disponibilitatile sale biologice, joaca un rol important in aparitia delincventei juvenile.Dar, simpla existenta a unor trasaturi de temperament sau caracter potential delictogen nu genereaza actul antisocial.Baza motivationala a actului infractional este strans legata de satisfacerea unor necesitati de securitate, de apreciere, afectivitate si autorealizare. Din analiza cauzelor ce duc la structurarea devierilor de comportament se remarca pe langa existenta unor factori endogeni , individuali si actiunea concomitenta a unor factori microsociali ( familia) si macrosociali (scoala, localitate, apartenenta la un

grup,etc..).

Lucrarea evidentiaza faptul ca in

aparitia devierilor de comportament se remarca

existenta unor factori subiectivi

(organici,

psihoindividuali,psihopedagogici) :

instabilitate emotionala,tulburari de personalitate,interes scazut pentru studiu si valori spirituale, morale,coroborati cu existenta unui climat familial inadecvat si a unor  influente psihopedagogice neadaptate la specificul individual al al elevilor care  prezinta un comportament deviant.S-a constatat o insuficienta colaborare a familiei cu scoala la toate cazurile identificate cu risc de delincventa. Familia este unul dintre factorii cei mai importanti, cu rol deosebit in socializarea copilului, in structurarea personalitatii acestuia si alaturi de scoala exercita o influenta determinanta in stabilirea unui comportament dezirabil,in prevenirea unor devieri comportamentale sau, dimpotriva, in instalarea unor conduite dezadaptative. 67

Metodologia cu caracter predictiv s-a dovedit a avea valoare practica in estimarea evolutiei comportamentului elevilor pentru ca studiul de fata a avut in vedere : cunoasterea mediului in care traieste copilul (cu ajutorul chestionarului completat de  parintii elevilor cu risc de devianta) ; - evaluarea nivelului de inteligenta prin testul de inteligenta Raven ; - identificarea unor coponente psihoindividuale care au permis sesizarea unor   predispozitii spre devianta : impulsivitate, agresivitate,tendinta spre minciuna si duplicitate,impulsivitate, agresivitate - prin testul proiectiv (testul arborelui) La orele de dirigentie s-a insistat mai mult pe autocunoastere , autoevaluare si dezvoltare personala, relationare, comunicare si socializare,pe responsabilizare. Consilierea elevilor cu risc de devianta a urmarit : > autocunoastere si autoapreciere corecta ; > dezvoltarea capacitatii de relationare cu altii ; > elaborarea unor proiecte personale in functie de propriile capacitati ; > rezolvarea unor sarcini concrete ; > planificarea activitatii si stabilirea unor scopuri realiste ; > dezvoltarea capacitatilor intelectual-creative ; > rezolvarea conflictelor si problemelor relationale cu profesori, parinti, colegi etc. > valorificarea optima a abilitatilor si talentelor personale ( un numar important de elevi aveau talente artistice , abilitati deosebite pentru sport, informatica, domeniu tehnic s.a.) ; > rezolvarea unor probleme emotional afective - s-a constat in urma observatiei si discutiilor personale ca un procent considerabil ( atat fete cat si baieti) erau implicati 68

intr-o relatie ‘sentimentala’ care pentru unii era constructiva, dar pentru multi era un factor destabilizator ; Activitatea de consiliere a urmarit sa-i canalizeze pe elevi spre o corecta evaluare a posibilitatilor (testul arborelui a pus in evidenta la multi elevi o tendinta de supraevaluare, la altii au fost evidentiate tendinte de subapreciere) La lectiile de dirigentie elevii au participat la o serie de dezbateri pe teme ce au vizat o mai buna comunicare cu profesorii, colegii, familia. Pe viitor aplicarea masurilor de prevenire si consiliere a elevilor este o necesitate nu numai pentru elevii care prezinta devieri comportamentale si tendinte de delincventa ci si pentru toti elevii, tinand cont de presiunea din ce in ce mai puternica a unor factori de ordin social , economic, informational.Personalitatea in formare a copiilor si adolescentilor este vulnerabila la toti acesti factori care isi pun amprenta asupra intregii societati.

69

 Anexa

PLANIFICAREA ANUALA -

CONSILIERE SI ORIENTARE – 

DIRIGENTIE – CLASA a-VIII-a b 1 Autocunoastere si dezvoltare Nr.  personala MODULE TEMATICE (ADP) crt 2 Comunicare si abilitati sociale (CAS) 3 Managementul informatiilor  si al invatarii (MII) 4 Planificarea carierei (PC) 5 6

Calitatea stilului de viata(CSV) Ore la dispozitia dirigintelui (ODD) TOTAL

NR. 4ORE SEM. I 3

NR. 1ORE SEM. I 5

TOTAL 5ORE /AN

3 4

3 4

6 8

4 -

2 2

6 2

18

17

35

70

8

71

72

 PLANIFICARE – SEMESTRUL AL II-LEA - CLASA a VIII-a B    A    N     Â    M    A    T    P    A    S

I

   I    R    U    T    E   U    M   N    E   I    T   T    N    O    C    /

   C    I    T    A    M    E    T    L    U    L    U    D Prezentarea structurii    O Ora    Mla dispozitia orelor de consiliere si dirigintelui orientare pe sem. al iilea

II

Autocunoastere si dezvoltare  personala

Autoevaluare,aplicare a unui chestionar,interpretare a rezultatelor 

III

Planificarea carierei

Profesii si piata muncii

IV

Comunicare si abilitati sociale

Responsabilitatile si drepturile elevilor 

Managementul informatiilor si al invatarii

Calendarul si metodologia admiterii in invatamintul liceal si in scoli de arte si meserii

V

73

   E    D   A    E   T    N    V    I   I    T   R    C   E    F    E    I   E    B   R    O

1.1.Sa isi autoevalueze  punctele tari si pe cele slabe,in raport cu propriile interese privind evolutia  personala. 4.1.Sa elaboreze  portofoliul  personal,pentru conturarea unui traseu educational si profesional 2.1.Sa explice importanta responsabilitatii individuale si sociale in diferite contexte 3.1.Sa se documenteze in  privinta optiunilor   pentru clasa a XIa, utilizind TIC

   I    I    T    A    V    R    E    S    B    O

VI

Planificarea carierei

4.1.Sa elaboreze Analiza avantajelor si  portofoliul dezavantajelor pe care  personal,pentru le ofera diverse conturarea unui  profesii si meserii traseuprofesional si educational.

2.2.Sa analizeze influenta Trasaturi ale unui bun stereotipurilor si Comunicare si ascultator;forme de VII  prejudecatilor  abilitati sociale manifestare a acestor  asupra calitati comunicarii interpersonale. 5.2.Sa analizeze mecanismele Calitatea stilului Stresul si eficiente de VIII de viata managemmentul sau adaptarew in situatii de stres sau de criza 4.1.sa elaboreze  portofoliul Planificarea Etapele dezvoltarii  personal ptr. IX carierei carierei conturarea unui traseu educational si profesional 2.2.Sa analizeze influenta Folosirea stereotipurilor si a Comunicare si X stereotipurilor si  prejudecatilor  abilitati sociale dezavantajele lor  asupra comunicarii interpersonale Definitivarea 3.2.Sa analizeze optiunilor pentru informatiile cu Managementul admiterea in clasa a  privire la ofertele XI informatiilor si ix-a pe baza educationale dupa al invatarii informatiilor despre finalizarea clasei a ofertele educationale Vlll-a XII Calitatea stilului  Noi am ales sa fim 5.1.Sa isi evalueze de viata nefumatori! convingerile,atitu dinile si comportamentele 74

definitorii pentru dezvoltarea  personala

XIII

Planificarea carierei

Managementul XIV informatiilor si al invatarii

XV

Comunicare si abilitati sociale

XVI

Comunicare si abilitati sociale

4.1. Sa elaboreze  portofoliul Aptitudini,abilitati,de  personal pentru  prinderi necesare conturarea unui diferitelor profesii traseu educational si profesional 3.2.sa analizeze informatiile cu Un om informat este  privire la ofertele un om liber  educationale, dupa finalizarea clasei a VIII-a 2.1.Sa explice importanta Comportamentul responsabilitatii asertiv, pasiv,agresiv individuale si sociale in diferite contexte 2.1.Sa explice importanta Politetea –haina de responsabilitatii sarbatoare individuale si sociale,in diferite contexte

 .

75

 Anexe

CHESTIONARUL PENTRU PĂRlNTI ,

Instrucţiuni de complementare: Vă rugăm ca la întrebările cu răspunsuri la alegere să subliniaţi varianta care vi se potriveşte, iar la întrebările unde trebuie să completaţi, să scrieţi răspunsul cu cuvinte sau cifre. 1. Condiţii de trai 1.1. Locuinţa este  Încăpătoare Strâmtă 1.2. Copilul are o cameră a sa ?  Da Nu 1.3. Câţi bani de buzunar îi daţi copilului, în medie, într-o săptămână ? Cca .............................lei

2. Relaţia părinte-copiI 2.1. Câte ore stă acasă copilul, în medie, într-o zi lucrătoare (fără orele de somn) ? Total ... ore, din care ... ore singur şi ... ore supravegheat  2.2. Care dintre părinţi se ocupă mai mult de educaţia copilului? Tata Mama 2.3. Care dintre părinţi îl supraveghează mai mult pe copil? Tata Mama 2.4. Îl controlaţi zilnic pe copil dacă şi-a făcut (învăţat) lecţiile pentru a doua zi?  Da Nu 2.5. Copilul relatează - fară să fie întrebat - tot ce se întâmplă la şcoală (în , clasă) în fiecare zi ?  Da

Nu

76

2.6. Îl întrebaţi zilnic despre notele luate, despre evenimentele mai însemnate de la şcoală! clasă?  Da

Nu

2.7. Sunteţi mulţumit de interesul pentru şcoală şi de rezultatele la învăţătură ale copilului? Tata

Da

Nu

 Mama

 Da

Nu

2.8. Sunteţi mulţumiţi de disciplina în şcoală a copilului ? Tata

Da

 Mama

Nu  Nu

 D a

2.9. Aţi suferit sau suferiţi de o afecţiune Tata Mama

Da Da

Nu Nu

2.10. Sunteţi adesea bolnav? Tata  Mama

Da

 Nu

Da

 Nu

Da Da

 Nu

2.11. Sunteţi calm? Tata  Mama

 Nu

2.12. Treceţi uşor de la starea de veselie la mânie şi invers? Tata

 Da

 Mama

 Da

 Nu Nu

2.13. Vă supăraţi când cineva nu este de acord cu Dv. ? Tata

 Da

 Nu

 Mama

 Da

 Nu

2.15. Vă trece repede supărarea? Tata

Da

 Nu

2.14. Vă apucă plânsul cu uşurinţă? Tata  Mama

Mama

Da Da

Da

Nu Nu

Nu

77

2.17. A veţi impresia că cei mai mulţi oameni vă vorbesc de rău ? 2.16. Vi se întâmplă să nu dormiţi noaptea din cauza unor griji sau necazuri? . Tata  Mama

 Da

 Nu

 Da

 Nu

Tata  Da Da

 Nu Nu

2.18. Sunteţi excesiv de sever cu copilul?

Tata

 Mama

 Da Da  Nu Nu  Mama

2.19. Vă descărcaţi adesea supărarea pe alţii?

Tata Mama  Da Da  Nu Nu Tata

2.20. L-aţi lovit vreodată pe copil?

 Da Da  Nu Nu  Mama

2.21. Sunteţi religios/credincios? Tata

Da

 Nu Nu  Mama  Da

2.22. Credeţi că sunt necesare şi utile orele de religie de la şcoală?

Tata  Mama  Da  Da  Nu  Nu

2.23. Obişnuiţi să ieşiţi cu toată

•

la slujbele religioase?

Da

Nu

•

în vizită la rude, prieteni?

Da

Nu

• •

la spectacole?

Da

Nu

în excursii?

Da

Nu

2.24. Obişnuiţi să primiţi în familie vizita rudelor, prietenilor cu ocazii deosebite?  Deseori  Rar 

 Deloc

2.25. Faceţi des observaţii copilului?

 Da

Nu

2.26. Faceţi "scandal" copilului?  Da

Nu

2.27. Vă ce~ţi cu soţia/soţul în prezenţa copilului, pe probleme de educaţie?  Da

Nu

2.28. Vă înţelegeţi cu soţia/soţul în privinţa recompenselor sau pedepse lor ce urmează să le acordaţi copilului?  Da

Nu

2.29. Care sunt sacţiunile pe care le aplicaţi copilului? 2.30. Ce 2.30. Ce 2.30. Ce recompense acordaţi copilului? 2.31. Copilul dv. a fugit vreodată de acasă?  Da

3. Copilul la

Nu

el acasă

3.1. Caracterizaţi atitudine a copilului faţă de: Părinţi: Întotdeauna cuviincios-ascultător

Uneori Niciodata

Fraţi-surori: Înţelegător,

Mai mult  indiferent 

3.2. De care dintre părinţi este mai ataşat copilul?  De tata

De mama

3.3. De care dintre părinţi se teme mai mult copilul?  De tata

De mama

3.4. Câte ore, în medie, învaţă copilul?  Într-o zi lucrătoare ........ore  Într-o zi nelucrătoare ........ore

3.5. După opinia dv., şcoala îl supraîncarcă, îi cere  prea mult copilului?  Da ....................................Nu

3.6 Copilul învaţă suficient timp?  Da

Nu

3.7.Căte ore ,în medie, petrece copilul intr-o zi in faţa televizorului Cca.....................ore

A suferit copilul dv. de boli mai grave? (meningită,encefalită, traumatisme craniene, epilepsie infantilă, accidente cu urmări mai grave)

3.8.

 Da

Nu

De ce anume?

4. Prietenii copilului. Copilul pe stradă 4.1. Îi cunoaşteţi pe prietenii copilului dv. (din clasă, şcoală, stradă, cartier)?  Da

Nu

Vag 

4.2. cât timp, în medie, pe săptămână petrece copilul cu prietenii (cu "gaşca")? Cca . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. ore

4.3. Ce influenţe credeţi că au prietenii asupra copilului dv.? Pozitive

Negative

Unii pozitive Alţii negative

4.4. Aveţi cunoştinţă dacă copilul Dv.

1.

• •

Practică jocuri de noroc, pe bani?

 Da

Nu

Consumă băuturi alcoolice?

 Da

Nu

• • •

Consumă droguri?

 Da

Nu

Participă la bătăi?

 Da

Nu

Participă la furturi, jafuri, tâlhării?

 Da

Nu

• •

Se ocupă cu sex, pomografie? Frecventează baruri, discoteci?

 Da  Da

Nu Nu

 Numele şi prenumele ............................................................................................. .

 Anexa

FIŞA PENTRU ELEVII CU RISC PRONUNŢAT DE DEVIANŢĂ

 Numele şi Prenumele

Sexul :M/F Familia: intreagă î descompletata(d) Numărul fratilor/surorilor(minori ) Starea generala a sănătaţii elevului: FB, B,S, NS· Capul familiei : muncitor, agricultor, intelectual-inclusiv functionar,  pensionar, şomer, cadru de conducere Situatia la învătătură a elevului: FB, B, S, NS Disci lina şcolară a elevului (caracterizare de ansamblu) : FB, B, S, NS Temperamentul : coleric, flegmatic, melancolic, sangvinic In relaţiile cu colegii de clasă, elevul este: solidar/sociabil (s), retras (r), Egoist (e), cu tendinţe de dominare/agresivitate (d), corect-respectuos (c) In relaţiile cu profesorii elevul este: cuviincios (c), necuviincios cu unii (n) Acte de indisciplină mai frecvente (nedisciplinat la ore, obraznic cu profesorii, cu colegii de clasă, vicii : fumat,  băutură, droguri,  pornografie, altele) Cornportarea în familie (apreciere generală ): FB, B, S, NS Comportarea în spaţiul extraşcolar (apreciere generală): FB, B, S, NS  Natura activităţii dominante în timpul liber: culturală, sportivă, practică, religioasă, altele Luat în evidentă de politie (da,nu)

BIBLIOGRAFIA

1. Adler, A.(1991) Cunoaşterea omului, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti; 2. Albu E. (2002) Manifestări tipice ale devieri/or de comportament la elevii preadolescenţi, Ed. Aramis, Bucureşti; 3. Allport, G.W.(1981), Structura şi' dezvoltarea personalităţii, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti; 4. Banciu, D. Rădulescu, S.M. (1994) Corupţia şi crima organizată în  România, Ed. Continent XXI, Bucureşti; 5. Berge, A. (1972) Copi/ul dificil, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti; 6. Berge, A. (1976) Defectele părinţilor, Ed. Didactică şi Pedagogică Bucureşti; 7. Bogdan T. (1973), Probleme de psihologie judiciară, Ed. Ştiinţifică Bucureşti; 8. Bonchiş, E (coord) 2000, Dezvoltarea umană, Ed. Imprimeriei de vest Oradea; 9. Boncu, S (1998), Devianţă, toleranţă şi conflict normativ, în  ,,Psihologia rezolvării conflictului", A. Neculau(coord), Polirom, Iaşi; 10. Clocotici, V.,Stan A. (2000), Statistica aplicată în psihologie, Polirom, Iaşi; 11. Cosmivici, A., Iacob, L. (1998), Psihologie şcolară, Polirom, Iaşi; 12.Debesse, M. (1970), Psihologia copilului (de la naştere la adolescenţă), Ed. Didactică şi Pedagogică,' Bucureşti; 13. Durkheim, E. (1980), Educaţie şi sociologie, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti; 14. Golu, P. (1977) Sensuri şi valenţe explicative ale conceptului de amânare la Mihai Ralea În "Revista de psihologie"  I1f. 1-2/1977; 15. Holdevici, 1. (1996) Elemente de psihologie, Ed. All, Bucureşti;