MINISTERUL EDUCATIEI, CERCETARII, TINERETULUI SI SPORTULUI
ŞCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ ALBA-IULIA SPECIALIZAREA ASISTENT MEDICAL GENERALIST
LUCRARE DE CERTIFICARE A COMPETENTELOR
ALBA-IULIA
2013 1
MINISTERUL EDUCATIEI, CERCETARII, TINERETULUI SI SPORTULUI ŞCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ ALBA-IULIA SPECIALIZAREA ASISTENT MEDICAL GENERALIST
ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL IN INGRIJIREA PACIENTULUI CU ULCER GASTRIC HELICOBACTER
ALBA-IULIA
2013
2
CUPRINS Cuprins…………………………………………………………………… Introducere………………………………………………………………. Capitolul 1. Notiuni de anatomie şi fiziologie a stomacului Capitolul 2. Prezentare teoretică a bolii……………………………. 1. Definiţie………………………………………………………………. 2. Etiologia şi epidemiologia ..............................................……….. 3. Anatomie patologică………………………………………………… 4. Clasificare……………………………………………………………. 5. Simptomatologie…………………………………………………….. 6. Diagnostic şi diagnosticul diferenţial………………………………. 7. Complicaţii şi sechele………………………………………………. 8. Evoluţie şi prognostic……………………………………………….. 9. Tratament…………………………………………………………….. 10. Profilaxie……………………………………………………………… Capitolul 3. Rolul asistentei medicale în îngrijirea şi tratarea bolnavului cu ulcer gastric cu Helicobacter pylori………………. 1. Internarea bolnavului şi asigurarea condiţiilor de spitalizare…… 2. Participarea asistentei medicale la examenul obiectiv…………. 3. Asigurarea igienei corporale şi generale…………………………. 4. Pregătirea, asistarea şi efectuarea recoltărilor de produse biologice şi patologice…………………………………………………… 5. Participarea asistentei medicale la explorările paraclinice……… 6. Poziţia bolnavului în pat, urmărirea faciesului şi a funcţiilor vegetative ………………………………………………………………... 7. Urmărirea funcţiilor vitale…………………………………………… 8. Alimentaţia bolnavului cu ulcer gastric cu HP…………………… 9. Participarea asistentei medicale la efectuarea tratamentului….. 10. Educaţia pentru sănătate şi profilaxia bolii……………………….. 11. Externarea bolnavului………………………………………………. Capitolul 4. Dosare de îngrijire a bolnavilor cu Ulcer gastric HP Plan de ingrijire nr.1........................................................................ Plan de ingrijire nr.2 ....................................................................... Plan de ingrijire nr.3 ...................................................................... Concluzii ...............................................................………………….. Bibliografie………………………………………………………………
3 4 5 9 9 9 11 11 12 13 15 15 16 18 20 20 22 23 24 29 31 33 36 37 41 42
3
INTRODUCERE Ulcerul gastric cu Helicobacter pylori reprezintă o actualitate în patologie, atrâgînd atenţia prin frecvenţa ei, prin afectarea vîrstei celei mai active pentru societate, prin evoluţia lungă este întretăiată de complicaţii serioase. Constituirea leziunilor ulceroase este un fenomen complex care implică pe de o parte scăderea de apărare a mucoasei gastroduodenale , iar pe de altă parte creşterea ponderii factorilor de agresiune asupra acestuia. Infectia cu Helicobacter pylori este un factor agresiv important, ea se întâlneste în 6070% din ulcerele gastrice. Helicobacter pylori este un microb descoperit in anul 1983 ca fiind implicat în apariţia
ulcerului gastric . Infecţia cu Helicobacter Pylori (Hp) se
dobândeşte prin ingestia bacteriei, calea de transmitere fiind fecal-orală sau prin intermediul apei contaminate şi în directă legătură cu anumite condiţii socio-economice, prevalenţa fiind mai crescută în ţările în curs de dezvoltare, unde se ridică până la 80% la adulţii de vârstă medie, faţă de un procent de 20-50% în ţările dezvoltate . El traieşte la suprafata celulelor mucoasei gastrice, sub stratul de mucus protector. Se gaseşte în stomac în partea de jos acestuia-antru, dar în formele severe, infectia cu Helicobacter pylori se poate extinde la întreg stomacul. La examenul microscopic al biopsiei gastrice, Helicobacter pylori apare ca o bacterie de forma spiralata sau încovoiata, iar la unul dintre capete are 2 pâna la 6 flagele, cu ajutorul cărora se deplasează cu uşurinţa la suprafaţa mucoasei. Mecanismul de acţiune al Helicobacter pylori este destul de complex, acest microb acţionând direct asupra celulelor mucoasei gastrice, datorită toxinelor pe care le secreta. El va duce la activarea procesului inflamator care va leziona în plus aceste celule. De la descoperirea bacteriei Helicobacter pylori, diagnosticul şi tratamentul bolilor gastroduodenale s-a modificat semnificativ. Ulcerul gastric este considerat acum, în general, o boală infecţioasă, eliminarea agentului cauzal vindecând boala.
4 Capitolul 1. Noţiuni introductive de anatomie şi fiziologie a stomacului Complexul de organe care asigură transformările fizice si chimice ale alimentelor, în scopul asimilăriilor ca şi al eliminării rezidurilor, formează aparatul digestiv. Aparatul digestiv este alcatuit din tubul digestiv şi organele anexe ale acestuia. Tubul digestiv este format din următoarele segmente succesive: cavitatea bucală, faringele, esofagul, stomacul, intestinul subţire şi intestinul gros. Glandele anexe ale tubului digestiv sunt: ficatul si pancreasul, care îşi varsă produsele de secreţie în prima porţiune a intestinului subţire. 1.1 Stomacul 1.1.1. Anatomia stomacului Stomacul este un organ cavitar mobil, rezervor intermitent, reprezentând porţiunea cea mai dilatată a tubului digestiv. Incepe la orificiul cardia şi se termină la orificiul piloric, unde se continuă cu prima secţiune a intestinului subţire: duodenul. In stare de plenitudine, are forma unui cimpoi, iar examinat radiologic, în poziţie verticala ia forma literei J. Convenţional, stomacului i se descriu mai multe porţiuni: -
cardia
-
fundul stomacului denumit si fornix
-
corpul stomacului
-
antrul piloric
-
canalul piloric
Stomacul are două feţe (una anterioară şi alta posterioară), două margini (una dreapta şi alta stânga) şi două orificii (unul superior şi altul inferior). Pereţii stomacului sunt alcătuiţi din patru straturi sau tunici: tunica muscoasă, tunica submucoasă, tunica musculară, tunica seroasă. Tunica mucoasă, care căptuşeşte interiorul stomacului, prezintă numeroase cute orientate dinspre orificiul cardial spre cel piloric. Mucoasa gastrică este alcătuită dintrun epiteliu cilindric unistratificat şi un strat de ţesut conjunctiv, numit corion, în care se află glandele gastrice. După localizarea lor, glandele gastrice sunt de trei feluri: cardiale, fundice şi pilorice.
Glandele cardiale, puţin numeroase şi rudimentare, se află in vecinatatea cardiei. 5 Glandele fundice, numite şi glande principale se gasesc in regiunea fundului şi a corpului stomacului. Ele secretă componentele principale ale sucului gastric şi anume: acidul clorhidric şi fermenţii proteolitici (enzime care degradează proteinele alimentare). În alcatuirea glandelor gastrice intră patru tipuri de celule: -
celule principale, care secretă pepsina
-
celule perietale, acidofile sau marginale, care produc acidul clorhidric
-
celule mucoase
-
celule endocrine care eliberează serotonina. Există încă un tip de celule, în regiunea antrului piloric, care sintetizează gastrina. Tunica submucoasă, pe care lunecă tunica mucoasă, este constituită din ţesut
conjunctiv lax, în care se gasesc vase sanguine şi limfatice precum şi plexuri nervoase vegetative. Tunica musculară este formată din fibre musculare netede, dispuse în trei straturi: -
unul extern în care fibrele musculare sunt aşezate longitudinal
-
unul mijlociu, în care fibrele musculare sunt dispuse circular
-
unul intern în care fibrele musculare sunt dispuse oblic Tunica seroasă este formată din peritoneul care înveleşte stomacul şi trece apoi pe
organele vecine formând ligamente sau mezouri. În tunica seroasă se găsesc vasele sanguine care hrănesc stomacul, precum şi filetele nervoase provenite din sistemul nervos vegetativ simpatic şi parasimpatic. 1.1.2.
Funcţiile stomacului Stomacul funcţioneaza ca un rezervor capabil sa stocheze cantităţi mari de
alimente, permitând astfel hranirea intermitenta. Acidul clorhidric, eliberat de celulele parietale gastrice, are mai multe roluri: faciliteaza inceputul digestiei proteinelor din dieta (actionând impreuna cu pepsina), elibereaza vitamina B12 din alimente, ajută la absorbţia fierului, anihileaza microbii care sunt ingeraţi împreuna cu hrana.
În stomac, alimentele ingerate suferă o serie de transformări mecanice şi chimice, care , în ansamblul lor, formează digestia gastrica. Aceasta este rezultanta a două funcţii principale ale stomacului, şi anume: funcţia secretorie şi funcţia motorie. Funcţia secretorie a stomacului constă în elaborarea sucului gastric de către mucoasa gastrică, respectiv glandele mucoasei gastrice. 6 Sucul gastric este un lichid incolor, uşor opalescent, alcătuit din apă în proporţie de 99 % şi din substanţe solide, organice şi anorganice, într-o proporţie mică de numai 1 % . În 24 ore un adult secretă 2-3 litri suc gastric, cu pH între 1 şi 2, având circa 150mmoli acid clorhidric la litru. Glandele gastrice secreta trei substanţe cu rol deosebit de important în procesul digestiv. Acidul clorhidric este secretat de celulele parietale care sunt localizate in regiunea fundului şi a corpului stomacului; ele lipsesc cu desăvârşire în zona antrală. Prezenţa acidului clorhidric ajută la realizarea unui mediu esenţial pentru activitatea eficientă a enzimelor digestive. În acelaşi timp acidul clorhidric dezinfecteaza hrana, distrugând cele mai multe microorganisme patogene prezente în ea. Mucoasa gastrică mai secretă grupul de enzime digestive numite pepsine, pe care le secretă aşa-numitele celule principale. Secreţia pepsinelor este posibilă numai în prezenţa acidului clorhidric. Când în stomac este prezent acidul clorhidric, este secretată o substanţă chimică, numită pepsinogen, iar în momentul în care acest precursor al pepsinei vine în contact cu acidul, se transformă în pepsină. Sarcina pepsinei este să descompună proteinele alimentare în lanţuri subţiri, de aminoacizi, astfel încât aceştia din urmă să poată fi absorbiţi mai jos, în intestinul subţire. De îndată ce alimentele ajung din gură în stomac începe secreţia, direct în sânge, a unor hormoni foarte activi, cunoscuţi sub denumirea de gastrine. Acestea sunt secretate de celulele G, localizate exclusiv în zona antrală. Rolul gastrinelor constă în menţinerea unui flux abundent de suc gastric şi în declanşarea secreţiei de pepsină şi acid clorhidric. Gastrinele menţin acest flux intens pâna când se termină digestia întregului conţinut al stomacului. Gastrina secretată trece în torentul circulator de unde se întoarce iar în stomac. Numai ajunsă în stomac pe cale sanguină, gastrina poate stimula secreţia de suc gastric şi
acizi. Mucoasa gastrică este căptuşită cu un singur strat de celule care secretă mucus. Aceasta apără stomacul de acţiunea dură a acidului clorhidric şi a pepsinei. Dacă stomacul nu ar avea acest strat protector, s-ar autodigera. Mucoasa stomacului este formată din milioane de celule, care, la fel ca altele, se desprind (se descuameaza) continuu şi sunt înlocuite de altele. Întreaga mucoasă se reface la trei zile. 7 Stomacul funcţioneaza 24 de ore din 24 de ore, este totdeauna pregatit să digere hrana, pe care eventual o primeşte. Vederea sau mirosul alimentelor pot declanşa secreţia sucurilor digestive. Nervul vag este un nerv cranian, care, ieşind din creier în zona cefei, merge dealungul esofagului şi ajunge la stomac. Acest nerv este răspunzător pentru secreţia acidă a stomacului. El transmite comanda creierului catre stomac şi direct celulelor parietale şi celor producătoare de pepsine, declanşându-le procesul secretor. Acelaşi nerv controleaza motilitatea gastrică. Funcţia motorie a stomacului constă într-un ansamblu de mişcări, imprimate pereţilor stomacului, prin contracţia tunicii musculare a acestuia. Stomacul prezintă două feluri de mişcări: peristaltice şi tonice. Rezultatul funcţiei motorii a stomacului este reprezentat, pe de o parte de amestecarea alimentelor cu suc gastric, iar pe de alta parte, de golirea sau evacuarea conţinutului gastric în intestinul subţire.
8 Capitolul 2. Prezentare teoretica a bolii: Ulcer gastric cu helicobacter pylori 1. Definitie Ulcerul gastric reprezintă întreruperi circumscrise, unice sau multiple ale continuităţii peretelui gastric , însoţite de o reacţie fibroasă, începând de la mucoasă şi putând penetra până la seroasă. Ulcerul gastric reprezenta pâna nu de mult o boală cu evoluţie cronică şi ciclică, în care factorul peptic era incriminat. În această patologie, ultimii ani au schimbat foarte mult conceptele, transformând ulcerul dintr-o boală în care secreţia acidă era cvasiobligatorie (“No acid, no ulcer”), într-o boală cauzată de un agent infecţios (Helicobacter Pylori). În 1983 Warren şi Marshall au atras pentru prima dată atenţia asupra unor germeni descoperiţi în stomac şi implicaţi posibil în patogeneza ulcerului gastric. Datorită asemănarii cu genul campylobacter au fost numiţi Campylobacter Pylori, pentru ca mai târziu să fie denumiţi Helicobacter Pylori (HP). În anul 2005 Warren şi Marshall au fost recompensaţi cu premiul Nobel pentru descoperirea Helicobacter pylori şi demonstrarea rolului acestuia în patologia gastrică. 2. Etiologia şi epidemiologia Una din cele mai frecvente cauze de ulcer gastric este infecţia cu bacteria numita Helicobacter pylori . Deşi majoritatea oamenilor sunt infectaţi cu Helicobacter pylori, doar caţiva vor face ulcer gastric. Unii factori de risc la o persoană cu Helicobacter pylori dau o susceptibilitate crescută pentru dezvoltarea ulcerului. Aceşti factori, unii dintre ei prea puţin cunoscuţi, includ: - fumatul - consumul de alcool - stresul fizic determinat de o boala severa sau accident grav (traumă majoră, dependenta de un aparat de ventilaţie sau intervenţia chirurgicală).
Microorganismul patrunde în corp odata cu alimentele ingerate şi avanseaza de-a lungul tubului digestiv. Sucul gastric acid reprezintă un mediu nepropice pentru dezvoltarea multor bacterii, dar Helicobacter pylori reuseşte să se adapteze uşor întrucât produce o 9 enzimă care creează un mediu tampon în jurul ei, mediu care blochează acţiunea acidului clorhidric din sucul digestiv. Factorii de risc pentru infectarea cu Helicobacter pylori sunt legaţi de condiţiile de viaţa, precum: - Viata in medii aglomerate. Riscul de a contacta infecţia este mai crescut dacă persoana respectivă traieşte în medii aglomerate; - Lipsa unei surse de apă potabilă. Existenţa unei surse de apa potabilă îngreunează în mare parte infectarea cu Helicobacter Pylori. O sursa de apă incomplet tratată impotriva bacteriilor poate constitui un focar de infecţie; - Viaţa în ţarile în curs de dezvoltare. În aceste ţări, ca urmare a aglomeraţiilor umane si a condiţiilor de igienă precară infecţia este mai uşor de contactat; - Viaţa alături de o persoană infectată. Bacteria se transmite de obicei si persoanelor care locuiesc împreună cu individul infectat cu bacteria Helicobacter pylori. Prevalenţa (numarul total de cazuri - noi si vechi) clinică este de 5 - 10% din populatie. Prevalenţa reala însa, bazata pe studii necroptice, este de 20 - 30% la barbaţi si 10 - 20% la femei. Tendinţa actuala este de scadere marcata a prevalenţei afectiunii, in special prin eradicarea bacteriei Helicobacter Pylori. Metodele avute la dispozitie de epidemiologi pentru stabilirea prezentei infectiei cu H. pylori sunt variate, fiecare tehnică având avantaje şi dezavantaje. Metoda standard de stabilire a statusului unei persoane cu privire la infecţie si care ar permite realizarea unor corelaţii cu posibile leziuni este endoscopia cu prelevare de biopsii din diferite zone ale stomacului, in particular antrului gastric. Metoda considerata ideala pentru studii epidemiologice este cea serologica. Dezvoltarea unor kit-uri care reusesc sa cuantifice prezenta anticorpilor IgG antiH. pylori în ser au facut ca metoda serologica sa ajunga la o specificitate de 83% si o senzivitate de 96%.
Infectia cu Helicobacter pylori este una dintre cele mai frecvente infecţii cronice la om. Incidenta este maximă în primii ani de viată, riscul dobîndirii acesteia în timpul vieţii adulte scăzînd exponenţial.
10 3. Anatomie patologică Termenul de ulcer gastric semnifică o lipsă de substanţă parietală cu progresiune de la nivelul mucoasei spre seroasă. Este cunoscută predilecţia ulcerului de a avea anumite localizări. Localizarea după clasificarea Johnson descrie trei tipuri de ulcer gastric: Ulcerul gastric tip I caracterizat prin localizare la nivelul capului gastric, care alături de tulburările de motilitate şi vascularizaţie reprezintă principalii factori incriminaţi în apariţia ulcerelor. Ulcerul gastric tip II este localizat tot la nivelul capului gastric dar este asociat cu ulcer duodenal sau piloric (stenoză piloro-bulbară) în care staza antrală şi hipersecreţia gastrică acidă consecutivă joacă rol principal în patogeneză, astfel ulcerul gastric tip II este secundar şi determinat patogenic de ulcerul duodenal stenozant. Ulcerul gastric tip III are o localizare antrală în special prepilorică (comportându-se ca un ulcer duodenal) fiind caracterizat de creşterea masei celulelor parietale, hipersecreţie gastrică acidă (uneori normosecreţie), deplasarea distală a joncţiunii mucoasei antrale cu cea oxintică şi absenţa modificărilor inflamatorii gastrice (care apar însă la nivelul regiunii piloro-duodenale). La această clasificare Csendes a adăugat încă două tipuri care se întâlnesc în practică: Ulcerul gastric tip IV localizat la nivelul micii curburi, foarte sus, sub cardia. Ulcerul gastric tip V situat pe marea curbură în vecinătatea unirii porţiunii orizontale cu porţiune verticală. 4. Clasificare Cea mai utilă clasificare, din punct de vedere practic, este cea clinico-terapeutică, care împarte ulcerele în 3 mari categori: 4.1 Ulcere Helicobacter pylori pozitive: ulcer gastric şi ulcer duodenal
4.2. Ulcere Helicobacter pylori negative: 4.2.1 Ulcere prin consum de antiinflamatiri nesteroidiene 4.2.2 Ulcere hipersecretorii pure 4.2.3 Ulcere endocrine 4.2.4 Ulcere genetice 11 4.2.5 Ulcere associate cu afectiuni digestive sau extradigestive 4.3.Ulcere mixte ( ulcere Helicobacter pylori positive asociate cu orice alte condiţii etiopatogenetice). 5. Simptomatologie Durerea este simptomul cel mai important. În ulcerul gastric prînzurile exacerbeaza durerea care este mai precoce, apare la 30- 90 de minute dupa mese şi are un caracter mai difuz. Apare, mai mult ca un disconfort digestiv: senzatia de plenitudine sau de distensie, greaţă şi varsătura, adesea provocată chiar de bolnav pentru a calma durerea, el simţindu- se mai bine cu stomacul gol. Apetitul bolnavului cu ulcer gastric este redus şi scade progresiv ajungand la anorexie. Bolnavul cu ulcer gastric are tendinţa spre slabire progresivă. Anorexia selectiva faţa de proteinele animale şi faţa de pâine poate să anunţe cancerizarea ulcerului. Eructatia (ragaiala) este o eliminare de gaze din stomac, pe gura, care poate avea un gust acid şi un miros fetid, în funcţie de faza evolutiva a ulcerului. Arsura retrostenala (pirozisul) se datoreşte distoniei cardiei care permite refluxul de suc gastric, în esofag. Ea are o periodicitate şi un ritm asemanator cu durerea. Regurcitaţia este o eliminare de conţinut gastric, în mică cantitate, fără efort şi este cauzata, de asemenea, de insuficienţa cardiei şi de refluxul gastro- esofagian. Vărsaturile, când apar, sunt de obicei postprandiale, precoce sau tardive, în localizarea gastrica , ele fiind determinate de mese mai copioase, de abateri de la dieta, de consumul de bauturi alcoolice. Varsaturile conţin alimente, sunt abundente şi au miros acid; uneori, bolnavul vomită numai suc gastric pur. O caracteristică a vărsaturilor este aceea că atenueaza durerea, deseori chiar o fac sa dispară, motiv pentru care unii bolnavi îşi provoacă singuri vărsăturile. Pofta de mancare este normală sau crescută. Daca bolnavul
scade în greutate în perioadele dureroase şi se spune că nu manancă, aceasta nu se întamplă prin pierderea apetitului, ci prin frica de a mânca, pentru a nu avea dureri.
12 6. Diagnostic şi diagnostic diferenţial 6.1 Diagnosticul clinic se bazează pe simptomatologia clasică cu ritmicitate şi periodicitate. Caracterul durerii legată de alimentaţie, apariţia durerilor mai ales primăvara şi toamna sunt semne tipice, ce pot sugera un ulcer. Dar în ultimul timp, tot mai frecvente sunt ulcerele descoperite prin endoscopie în absenţa unor simptome tipice, revelatoare. Orice dispepsie epigastrică dureroasă trebuie să ne facă să ne gândim la un eventual ulcer. Alteori debutul poate fi dramatic, printr-o hemoragie digestivă superioară (hematemeză şi/sau melenă) sau o perforaţie ulceroasă. Durerea este simptomul cardinal în ulcer; în descrierea ei vom menţiona mai mulţi parametri: localizarea, ritmicitatea (apariţia durerii în funcţie de alimente), periodicitatea (apariţia în decursul anului în mod clasic primăvara şi toamna şi mica periodicitate în cursul zilei), iradierea, modificarea caracterelor durerii. Alte simptome ce pot apărea în ulcer sunt: vărsăturile, modificări ale apetitului, simptome dispeptice (eructaţii, balonări, saţietate precoce). 6.2 Diagnosticul paraclinic se face prin demonstrarea ulcerului şi prin demonstrarea prezenţei Helicobacter Pylori. 6.2.1 Endoscopia digestiva Diagnosticul ulcerului gastric se face prin endoscopie (gastro-duodenoscopie). Metodă cu mare sensibilitate diagnostică, endoscopia permite evaluarea corectă a ulcerului, prin recunoaşterea lui, demonstrarea activităţii lui, cât şi a prezenţei unei eventuale hemoragii oprite sau în curs. Endoscopia permite medicului sa analizeze interiorul stomacului si duodenului şi să preleveze material bioptic, care poate fi testat pentru H. pylori sau alte afectiuni (cancerul gastric) ale stomacului. Endoscopia este, de asemenea, obligatorie in totalitatea ulcerelor gastrice, deoarece 4% dintre acestea, considerate ca benigne in urma
examenului radiologic, se dovedesec a fi cancere gastrice la examenul histopatologic al fragmentului bioptic recoltata din regiunea gastrica prin endoscopie. 6.2.2 Examenul radiologic al ulcerului poate fi o metodă complementară de diagnostic, mai ales atunci când se bănuieşte o tulburare de evacuare gastrică (stenoză pilorică). Metoda radiologică este însă învechită şi a fost înlocuită cu endoscopia. În stadiul actual al medicinei, nu este permis ca un ulcer gastric să fie diagnosticat doar prin bariu pasaj, fără o confirmare şi o biopsiere endoscopică. 13 De asemenea, există suficiente ulcere superficiale nevizualizate prin radiologie, uşor de diagnosticat endoscopic. Utilizarea eventual a unui bariu pasaj în dublu contrast (cu insuflare de aer) poate creşte randamentul diagnostic, fără însă a-l egala pe cel al endoscopiei. 6.2.3 Determinarea Helicobacter pylori - agent cauzal al ulcerului gastric, este un element diagnostic obligatoriu în strategia evaluării ulcerului, având drept scop o atitudine terapeutică ulterioară. Determinarea HP se face prin metode directe şi metode indirecte: -Metodele directe Necesita endoscopie cu prelevarea unor biopsii gastrice, din care HP este determinat histologic (coloraţii speciale), prin testul ureeazei (ce se bazează pe modificarea culorii unui indicator de pH în prezenţa HP care produce o mare cantitate de urează) sau prin cultură (pe medii speciale în mediu microaerofil). - Metode indirecte Nu necesită endoscopie şi pot fi: - Determinarea anticorpilor anti Hp din ser sau chiar din sânge integral (metoda micropicăturii, cu o sensibilitate ceva mai mică) sau anticorpii anti-HP se pot determina şi în salivă (test facil). - Testele respiratorii (folosesc isotopul neradioactiv carbon 13 sau pe cel radioactiv – carbon 14), cu ajutorul cărora se marchează ureea; prezenţa ureazei HP în stomac va desface ureea, iar CO2 marcat va fi expirat şi dozat). - Determinarea bacteriei în scaun ( testul antigenului HP fecal). Metodele cele mai sensibile de diagnostic indirect al infecţiei HP sunt reprezentate de testele respiratorii (dar relativ scump) şi determinarea antigenului HP fecal (ceva mai ieftin).
Toate aceste teste diagnostice pentru HP au o sensibilitate de peste 90%, cu o bună specificitate, ceea ce permite foarte corect stabilirea etiologiei HP a ulcerului în vederea unui tratament antimicrobian. Pentru prima evaluare a prezenţei HP, testul serologic este suficient, dar pentru verificarea eradicării se recomandă testul antigenului fecal sau testul respirator.
14 6.3 Diagnosticul diferenţial Pe baza simptomatologiei clinice, diagnosticul diferenţial al ulcerului gastric trebuie făcut cu alte suferinţe de etaj abdominal superior, cum ar fi: neoplasmul gastric, limfomul gastric (diagnosticabile obligatoriu prin endoscopie cu biopsie), litiaza biliară (diagnosticată prin ecografie), pancreatita cronică sau dispepsia funcţională ( ulcer-like). Diferenţierea endoscopică a unui ulcer gastric trebuie făcută cu un neoplasm ulcerat, astfel că biopsierea oricărui ulcer gastric este obligatorie atât la diagnostic, cât şi la verificarea vindecării. 7. Complicaţii şi sechele Complicaţiile posibile ale bolii ulceroase sunt: - Hemoragia digestivă superioară (manifestată prin hematemeză şi/sau melenă). Este cea mai frecventă complicaţie (~15%). - Perforaţia ulceroasă cu apariţia abdomenului acut. Penetraţia este o perforaţie acoperită în organele din vecinătate. - Stenoza pilorică (relativ rară după introducerea terapiei de tip modern). - Malignizarea ulcerului (posibilă eventual în ulcerul gastric, dar niciodată în cel duodenal). 8. Evoluţie şi prognostic Faţă de acum 20-30 de ani, evoluţia ulcerului gastric este mult ameliorată. O dată cu apariţia noilor antisecretorii deosebit de potente (blocanţii pompei de protoni), evoluţia ulcerului este cel mai adesea favorabilă, complicaţiile s-au redus mult, iar cazurile ce necesită operaţie sunt relativ rare. În plus introducerea terapiei anti-HP a dus la diminuarea la maximum a recidivelor ulceroase. Prognosticul bolii ulceroase s-a ameliorat mult în ultimele decenii şi mai ales în ultimele două decenii, când, printr-o terapie de eradicare corectă a HP, riscul de recidivă ulceroasă
scade sub 10% pe an, faţă de o recidivare a ulcerului anuală de peste 70% în absenţa eradicării HP. Mortalitatea în boala ulceroasă este crescută mai ales la pacienţii de peste 75-80 de ani, cu hemoragie digestiva superioară.
15 9. Tratament Faţă de conceptul clasic de terapie antiulceroasă, ultimul deceniu a adus numeroase schimbări. 9.1. Regimul alimentar din boala ulceroasă, altădată sever, a devenit, prin introducerea antisecretoriilor potente, mult mai lax. Doar fumatul s-a dovedit a întârzia vindecarea endoscopică a leziunii ulceroase. Regimul alimentar şi abolirea consumului de cafea nu au dovedit a grăbi vindecarea ulcerului. Totuşi, se poate recomanda o dietă care să evite alimentele acide, iuţi sau piperate. La pacienţii cu ulcer activ se va interzice consumul de aspirina, AINS şi corticoizi. 9.2. Terapia medicamentoasă Terapia bolii ulceroase va consta din administrarea de: 9.2.1 Antisecretorii - blocanţi de receptori H2 histaminici: ranitidina 300 mg/zi, nizatidina (Axid) 300 mg/zi sau famotidina (Quamatel, Famodar) 40 mg/zi. Terapia aceasta a fost în mare parte înlocuită cu blocanţi ai pompei de protoni: omeprazol (Losec, Omeran, Omez, Antra, Ultop) 40 mg/zi, pantoprazol (Controloc) 40 mg/zi, lanzoprazol (Lanzol, Lanzap) 30 mg/zi, rabeprazol (Pariet) 20 mg/zi, esomeprazol (Nexium) 40 mg/zi. Tratamentul cu IPP este efectiv, ameliorând rapid simptomele dureroase. De aceea, IPP reprezintă terapia de elecţie a ulcerului activ. Durata terapiei antisecretorii va fi de 6-8 săptămâni, care este durata de vindecare a leziunii ulcerate. 9.2.2 Protectoare ale mucoasei gastrice În cazul unui ulcer gastric se poate asocia o terapie de protecţie gastrică cu sucralfat 4 g/zi (în 4 prize).
Un aspect complet nou apărut în ultimii ani este cel al eradicării HP. Dacă terapia antisecretorie rezolvă problema puseului dureros (dar cu recidive ulceroase frecvente în următorul interval), în momentul eradicării HP (la cazurile la care el a fost dovedit prin metode directe sau indirecte) riscul de recidivă ulceroasă scade foarte mult (sub 10%/an). Deci cheia bolii ulceroase pare a fi terapia de eradicare a HP.
16 9.2.3. Scheme de tratament a infecţiei cu Helicobacter pylori Indicaţiile tratamentului de eradicare a HP sunt cuprinse în Consensul European de la Maastricht (1997), revăzut în 2000 (Maastricht II) şi respectiv 2005 (Maastricht III), care indică ce categorii de pacienţi vor fi trataţi (indicaţie fermă sau opţională). Astfel, ulcerul gastric actual sau în trecut, reprezintă o indicaţie fermă de tratament anti-HP. Deşi este foarte sensibil la foarte multe antibiotice în vitro, experienţa clinică a dovedit că este necesară asocierea medicamentoasă complexă, pentru a reuşi eradicarea HP. Schemele ce conţin inhibitori ai pompei de protoni (esomeprazol, omeprazol, lanzoprazol, pantoprazol), asociaţi cu două antibiotice, sunt indicate. Se folosesc scheme triple sau chiar cvadruple (cu o şansă de a eradica HP-ul de 80-95%). Tripla terapie - prima linie conţine: OAM = omeprazol (2x20 mg/zi) + amoxicilina (2x1000 mg/zi) + metronidazol (3x500 mg/zi); sau ideală este asocierea OAC = omeprazol + amoxicilina (2000mg/zi) + claritromicina (macrolid în doză de 2x500 mg/zi). Cvadrupla terapie - linia a II-a este compusă din omeprazol (2x20 mg)+ bismut subcitric (De-Nol) (2x2 tb/zi)+ tetraciclina(3x500 mg/zi) + metronidazol (3x500 mg/zi). În practică, se folosesc scheme de triplă terapie, iar în caz de insucces se trece la cvadrupla terapie. Terapia OAC sau OAM anti HP durează, conform Consensului de la Maastricht 7 zile (sau mai recent 10 zile), iar cvatrupla terapie se administrează 14 zile (omeprazol-De-Nol- tetraciclina-metronidazol).
Sunt unii autori care la descoperirea unui ulcer HP pozitiv, tratează doar 7 zile cu terapie anti HP. În general este însă preferat ca această terapie să fie urmată de un tratament de o lună cu medicaţie antisecretorie (blocanţi ai pompei de protoni). Schemele terapeutice care conţin metronidazol au o eficienţă ce ţine de rezistenţa în acea zonă la această substanţă (în ţările slab dezvoltate, în care metronidazolul a fost mult utilizat terapeutic, există o rezistenţă mare).
17 În România este de preferat schema OAC. Pentru cazurile fără succes la cvatrupla terapie se trece la „terapia de salvare”: esomeprazol 2x20 mg/zi+levofloxacin 2x250 mg/zi+amoxicilina 2x1000 mg/zi. Dacă nici această terapie de salvare nu aduce succes, se poate trece la „terapia secvenţială”, care are ca bază 10 zile de IPP+ câte două antibiotice, în două secvenţe de 5 zile. Se consideră că 99% din pacienţii trataţi prin una sau mai multe scheme vor fi eradicaţi de HP. Verificarea eradicării HP-ului se poate face prin endoscopie cu biopsie (în care se poate evidenţia direct HP-ul) sau mai simplu prin teste indirecte (ideal este testul respirator sau eventual evidenţierea HP în scaun). Verificarea eradicării infecţiei HP, se realizează prin teste indirecte, la cel puţin 30 de zile de la sfârşitul terapiei antibiotice şi respectiv fără IPP. 9.4 Tratamentul chirurgical Opţiunea chirurgicală pentru tratamentul ulcerului a scăzut foarte mult, odată cu apariţia tratamentului medicamentos actual. Indicaţiile chirurgicale sunt extrem de selective şi se adresează, în cazul ulcerului gastric, doar formelor refractare la un tratament corect de peste două luni, formelor penetrante, hemoragiilor cu risc vital, ce nu pot fi oprite endoscopic, sau ulcerelor la care biopsia relevă celule maligne. 10. Profilaxie 10.1 Profilaxia primară este dificil de realizat, având în vedere prevalenţa mare a bolii ulceroase, multitudinea factorilor de risc şi, mai ales, faptul ca unii subiecţi, deşi purtători ai unor factori de risc (purtători ai HP sau utilizatori de AINS), nu dezvoltă niciodată ulcer. Totuşi, subiectii care provin din familii de ulceroşi pot fi preveniţi asupra riscului de a
dezvolta ulcer pe parcursul vieţii. Acestora li se poate recomanda atenţie la stilul de viaţă şi alimentar, la utilizarea medicamentelor cu potenţial gastrotoxic. 10.2 Profilaxia secundară a recidivelor ulceroase şi a complicaţiilor poate beneficia esenţial de identificarea şi tratamentul corect al factorilor etiologici, de eradicara HP, evitarea AINS, a altor medicamente cu potenţial gastrotoxic, a fumatului şi, în cazuri selectate, de tratamente de prevenire cu antisecretorii. 20.3 Profilaxia terţiară Medicamentele se prescriu numai de către medic. 18 În cazul ulcerului gastric şi a ulcerului complicat, este necesară spitalizarea, care are avantajul supravegherii medicale permanente şi scoaterii din mediul stresant. Psihoterapia şi evitarea stărilor conflictuale este esenţială pentru reuşita tratamentului. Pe lângă regimul alimentar, bolnavul trebuie să adopte şi un regim de viaţă raţional. Îndeletnicirile care cer o încordare nervoasă continuă şi ţin bolnavul în tensiune trebuie schimbate, cel puţin provizoriu. Se va evita mâncatul în grabă, la ore neregulate ca şi obiceiul de a mânca numai de două ori pe zi (de exemplu numai la prânz şi seara). Administarea alimentelor se va face la ore fixe, în prânzuri mici şi repetate (circa 5-6 prânzuri pe zi). În primele zile se recomandă: lapte (adevărat aliment-medicament), brânza de vaci proaspătă, paste făinoase fierte, fierturi de cereale, supe de zarzavat, ouă fierte, biscuiţi alcalini. După câteva zile se adaugă: pâine rece (care se fărâmiţează uşor) şi în nici un caz pâine prăjită (care conţine caramel ce excită secreţia gastrică), carne fiartă, perişoare fierte sau grătar de pasăre sau vită (fără grăsimi), sosuri albe, sosuri cu smântână. În perioada de remisiune, se recomandă menţinerea regulilor de igienă alimentară De asemenea, se va renunţa definitiv la tutun. Intervenţia chirurgicală este indicată în cazurile în care tratamentul medical nu dă rezultatele dorite ca şi în cazurile în care apariţia complicaţiilor ulceroase cere o rezolvare urgentă. Vindecarea bolii este în primul rând o chestiune de cooperare susţinută între bolnav şi medicul care-l îngrijeşte.
19 Capitolul 3. Rolul asistentei medicale în îngrijirea şi tratarea bolnavului cu ulcer gastric HP 1. Internarea bolnavului şi asigurarea condiţiilor de spitalizare Internarea este primul contact al bolnavului cu spitalul. Acest prim contact este hotărâtor pentru câştigarea încrederii lui, factor indispensabil pentru asigurarea unei colaborări sincere între bolnav şi personalul de îngrijire, în vederea recâştigării sănătăţii celui internat. În cadrul serviciului de primire bolnavul are primul contact cu spitalul la biroul de internări, unde : se identifică bolnavul, se verifică biletul de internare ( sau de trimitere ), se înregistrează datele personale în registrul de intrări/ieşiri din spital şi se pregăteşte bolnavul pentru examenul medical. De la serviciul de internare bolnavul e condus la secţia gastroenterologie unde medicul hotărâşte salonul în care va fi internat bolnavul, ţinand seama de diagnostic, stadiul şi gravitatea bolii, iar când este cazul pentru intervenţii chirurgicale va fi trimis la secţia de chirurgie. Medicul în prezenţa asistentei medicale efectuează examenul clinic al pacientului, medicul întocmeşte foaia de observaţie a pacientului, în care se vor înscrie datele personale sau anamnestice ale acestuia, cine a însoţit bolnavul în spital, la ce mijloc de transport sa recurs ( specializat - ambulanta, nespecializat - maşina particulara ), starea prezentă, intervenţiile şi tratamantul efectuat în timpul transportului şi la camera de garda. Asistentei îi revine ca sarcina : - ajutorul acordat bolnavului la dezbracare şi îmbracare
- ajutorul la efectuarea îngrijirilor igienice - monitorizează pacientul –respectiv funcţiile vitale - recoltează probe pentru analizele de laborator recomandate de medic - administrează cu promptitudine medicaţia recomandată de medic La internare pacientul va primi echipamentul spitalului, hainele acestuia vor fi inventariate, înregistrate şi păstrate într-o încapere destinată acestui scop. Bolnavilor sau aparţinatorilor li se înmaneaza un bon pe baza căruia se restitue îmbracamintea la externare. Asistenta medicală predă foaia de observatie la registratura secţiei şi conduce 20 bolnavul în salon, unde il va prezenta celorlalţi bolnavi şi il va ajuta să îşi aranjeze obiectele personale în noptiera. Scopul spitalizării bolnavilor, în majoritatea cazurilor, este vindecarea. Pentru a realiza acest lucru trebuie create condiţii prielnice, necesare ridicării forţei de apărare şi regenerare a organismului şi scoaterii lui de sub eventualele influenţe nocive ale mediului înconjurător. La amplasarea bolnavilor cu ulcer trebuie avut în vedere asigurarea unui mediu corespunzător psihicului lor. Uneori este bine dacă sunt plasaţi în saloane comune mai mari, având însă grijă să nu se alăture bolnavi cu temperamente prea diferite. În cazul bolnavilor irascibili sau cu simptomatologie acută este de preferat să fie plasaţi în saloane mai mici sau rezerve. Mobila principală a salonului este patul. Amplasarea paturilor se face la distanţe egale şi să fie accesibile din toate direcţiile. Patul este prevăzut cu: •saltea; •două perne curate; •o pătură din lână moale şi călduroasă; lenjerie curată; •muşama, aleză. Bolnavul trebuie asigurat cu lenjerie curată, iar cel nou spitalizat trebuie să primească totdeauna lenjerie curată de corp şi de pat. Lângă fiecare pat trebuie să existe o noptieră cu lampă şi un scaun. Paturile mai sus prevăzute cu mese adaptabile la care se alimentează bolnavul în condiţii cât mai confortabile, dacă nu se pot deplasa. Saloanele trebuie să fie bine încălzite pentru a se
putea aerisi, fără să scadă temperatura aerului. Ferestrele sunt mari şi necesită să fie curate şi prevăzute cu perdeluţe. În salon trebuie să existe o chiuvetă cu oglindă şi prosoape curate, un dulap construit în perete pentru deţinerea lenjeriei bolnavilor. Bolnavii cu afecţiuni digestive nu implică mobilier sau anexe diferite la pat. Trebuie să existe o baie într-o perfectă igienă. Cel mai important pentru bolnav este primirea şi internarea care i se fac de către asistenta medicală, primirea făcându-se cu foarte multă căldură şi blândeţe deoarece bolnavul are emoţii şi teamă de spital. 21 Este foarte impotantă legătura dintre asistentă şi bolnav, asistenta antrenând discuţii care să-l încurajeze şi să-i ofere speranţă. 2. Participarea asistentei medicale la examenul obiectiv Examenul obiectiv cuprinde cele patru metode clasice de explorare semiologica: inspecţia; palparea; percuţia; auscultaţia. Manifestările de ordin fizic, pe care la constatăm la examenul obiectiv, reprezintă semnele clinice prin care se exteriorizează o boala. Semnele clinice puse în evidenţă prin aceste metode ale examenului obiectiv vor fi corelate cu datele anamnestice şi interpretate in raport cu mecanismul lor fiziopatologic, în cadrul procesului de sinteza al raţionamentului clinic. Examenul obiectiv va fi practicat în condiţii adecvate, privind spaţiul necesar, patul / masa de examinare, pentru a evita poziţii incomode care ar putea împiedica explorarea anumitor regiuni. Este necesar asigurarea unui climat şi confort adecvat în ce priveşte buna iluminare şi temperatura a camerei. Rolul asistentei medicale este foarte important în aceasta etapa de diagnostic - aceasta ajutand bolnavul să se dezbrace şi explicandu-i acestuia scopul acestui examen, îl ajută la schimbarea poziţiilor de examinare cerute de medic şi îl sustine fizic şi psihic pe tot parcursul examinarii. De asemenea asistentul medical în serviciul de gastroenterologie trebuie să cunoască semnele şi simptomele afecţiunilor dar şi reacţiile pacientului în timpul examinarii, încercand să-l linistească, să-l încurajeze, ştiut fiind că acesta sub influenţa simptomelor bolii este foarte anxios.
In general, examenul clinic obiectiv, în perioada de activitate a ulcerului este destul de sărac. Starea de nutriţie este bună la majoritatea bolnavilor. Pierderea ponderală se instalează la cei care prezintă greţuri şi varsaturi sau în cazurile unor complicaţii, ca hemoragii digestive repetate şi stenoza pilorica. Faciesul caracteristic ulceros (supt cu pomeţii proeminenţi) se întalneşte la puţini pacienţi, îndeosebi de vârstă mijlocie. Examenul abdomenului evidenţiază sensibilitate epigastrică. Localizarea predilectă pentru ulcerul gastric este pe linia xifoombilicala, la 2-3 cm deasupra ombilicului. 22 In ulcerele mari sensibilitatea poate fi percepută pe arii mai largi, cu tendinţa de apărare musculară (împastare epigastrica). Colaborarea la examinarea clinică a pacientului, este una dintre sarcinile importante ale asistentei medicale. Ajutorul acordat medicului şi pacientului în cursul examinării clinice degravează pe pacient de eforturi fizice; asistenta previne o serie de suferinţe inutile pacientului, contribuie la crearea unui climat favorabil între pacient şi medic, face accesibilă medicului explorarea tuturor regiunilor organismului servindu-l cu instrumentarul necesar, toate acestea intervenind pentru scurtarea timpului expunerii pacientului în stare gravă la traumatismul examinărilor. Sarcinile asistentei medicale în pregătirea şi asistarea unui examen clinic medical sunt: pregătirea psihică a pacientului, adunarea, verificarea şi pregătirea instrumentarului necesar, dezbrăcarea şi îmbrăcarea pacientului, aducerea pacientului în poziţiile necesare, deservirea medicului cu mănuşi şi instrumente, ferirea pacientului de traumatisme şi răceală, aşezarea pacientului în pat după examinare. 3. Asigurarea igenei corporale şi generale Asistenta medicală are un rol deosebit în realizarea şi asigurarea igienei bolnavului, un element primordial referindu-se la: -aerisirea salonului (în perioadele reci se va avea în vedere ca pacientul să fie intors cu spatele către fereastra deschisa, sau va fi bine acoperit cu patura pe spate şi cap); se va evita aşezarea în zone expuse curenţilor de aer. -menţinerea curaţeniei riguroase a saloanelor şi dezinfecţia periodică, aplicând măsuri de asepsie şi antisepsie.
-curaţenia aşternuturilor şi a lenjeriei de corp - schimbarea ei de cate ori este nevoie, sau protejarea patului cu musama şi aleza. Se urmareste ca lenjeria să nu fie stransă şi mototolită - favorizeaza escarele de decubit. Toaleta bolnavului se va face la pat sub forma de bai parţiale sau complete. Asistenta medicala va lua masuri de precauţie în timpul băii, pentru ca bolnavii să nu fie expuşi curentilor de aer. Curătarea tegumentelor întregului corp se efectuează pe regiuni, descoperindu-se treptat numai zonele care se spala. Scopul efectuarii toaletei este îndepartarea de pe suprafata pielii a stratului cornos, 23 descuamat şi impregnat cu secretiile glandelor sebacee sau sudoripare, a microbilor sau a altor substante străine care adera la piele, având ca efect activarea circulatţei cutanate, crearea unei stări de confort pentru bolnav. Pentru efectuarea toaletei, asistenta medicala trebuie să aibă în vedere urmatoarele: -
să convinga pacientul cu mult tact şi delicateţe
-
să menajeze pacientul, protejandu-l cu un paravan faţa de ceilalţi bolnavi
-
să asigure o temperatură adecvată în salon, pentru a-l feri de raceală
-
să pregatească materialul necesar în prealabil, pentru ca îngrijirile să fie cât mai
operative -
să acţioneze rapid, sigur dar cu blandeţe pentru a scuti bolnavul de alte suferinţe si
de efort sau oboseală. Indiferent de regiunea careia i se face toaleta, patul este protejat cu muşama şi aleză. Dacă bolnavul se poate deplasa, se preferă efectuarea băii generale în sala de duş. 4. Pregătirea, asistarea şi efectuarea recoltărilor de produse biologice şi patologice Examinările de laborator efectuate produselor biologice şi patologice completează simptomatologia bolilor cu elemente obiective, exprimând modificarile apărute în morfologia, fiziologia şi biochimia organismului. Aceste elemente confirmă / infirmă diagnosticul clinic, reflectă evoluţia bolii şi eficacitatea tratamentului, confirmă vindecarea sau semnalează apariţia unor complicaţii. Recoltarea sângelui se face prin: -
înţepare – la adult pulpa degetului sau lobul urechii, iar la copii faţa plantară a halucelui sau călcăiului
-
puncţie venoasă
4.1. Recoltarea sângelui capilar Recoltarea se efectuează pentru examenele hematologice: hemoleucogramă, dozarea hemoglobinei, determinarea timpului de sângerare şi coagulare, pentru examen parazitologic. Materiale necesare : manuşi de cauciuc sterile, tava medicală curată, soluţii dezinfectante ( alcool 70º ), ace sterile, tampoane de vată, camera umedă ( cutia Petri), lame uscate şi degresate, pipete Potain. 24 Tehnica : Bolnavul va fi aşezat în poziţie sezândă cu mâna sprijinită. Se aseptizează pielea degetului inelar sau mediu cu un tampon cu alcool . Se evita congestionarea prin frecare puternică şi prelungită. Se asteaptă evaporarea completa a alcoolului. Cu un ac steril se înteapă cu o mişcare brusca pielea pulpei degetului, în partea laterala a extremităţii, perpendicular pe straturile cutanate. Cu un tampon steril uscat se şterge prima picatură. Se lasa să se formeze o picatură de sânge din care se recoltează cu pipeta sau lama. Se şterge cu un tampon cu alcool . 4.2 Recoltarea sângelui prin puncţie venoasă Puncţia venoasă se realizează de obicei în fosa antecubitală. Se poate recolta din venele de pe antebraţul dorsal, mâna dorsală sau picior, sau orice altă locaţie accesibilă în funcţie de situaţie. Cele mai comune locuri de puncţie venoasă sunt cele de pe antebraţ (vena mediană, basilică şi cefalică) urmate de cele de pe mână ( plexul venos metacarpian, venele dorsale). Materiale necesare: garou , mănuşi , seringă sau eprubete speciale cu aditivii specifici în funcţie de analiza cerută , holder cu acul ataşat sau ac pentru holder şi holder , paduri cu alcool , etichete , formular de cerere analize pentru laborator , recipient special de colectare şi transportare a probelor de laborator , bandaj adeziv pentru locul puncţiei. Tehnica: - se spală mâinile bine şi se pun mănuşi - confirmarea identităţii pacientului (pentru a se evita confuzia şi a nu se lua analize la un alt pacient)
- se comunică pacientului ce i se va face, i se va explica procedura pentru a-i reduce anxietatea şi a ne asigura de cooperarea sa - recoltarea se face cu pacientul întins în pat sau stând în scaun, cu mâna sprijinită pe suportul special al scaunului sau de o masă - evaluarea celui mai bun loc de puncţie venoasă - se observă şi se palpează vena pentru o mai precisă localizare - se montează garoul proximal faţă de zona aleasă pentru puncţie. Dacă venele nu s-au dilatat corespunzător se cere pacientului să închidă şi să deschidă pumnul de câteva ori. (pacientul trebuie sa ţină pumnul strâns în timp ce se puncţionează vena şi să-l deschidă după ce se introduce acul în venă). 25 - se dezinfectează zona aleasă pentru puncţie cu paduri cu alcool până acesta rămâne curat. Curăţarea zonei se face dinăuntru spre în afară pentru a se preveni contaminarea zonei puncţionate cu flora existentă pe pielea din jur. - după dezinfectarea zonei se asteaptă să se usuce înainte de puncţionare - se imobilizează vena presând cu policele exact sub locul ales pentru puncţie şi se întinde de piele - se puncţionează vena sub un unghi de 30 grade. - holderul trebuie menţinut într-o poziţie sigură pentru a evita iesirea lui din venă - se va îndepărta garoul imediat ce sângele începe să curgă adecvat, pentru a preveni staza şi hemoconcentraţia sângelui ce pot afecta rezultatele probelor recoltate - se va evita să se ţină garoul mai mult de 3 minute - se schimbă cu atenţie eprubetele care trebuie umplute pentru a nu se scoate accidental acul din venă sau a se perfora vena - după umplere, fiecare eprubetă se va agita cu blândeţe pentru amestecarea aditivilor cu sângele - se desface garoul întotdeauna înainte de scoaterea acului - se pune o compresă sterilă deasupra acului la nivelul locului de puncţie şi se scoate cu blândeţe acul din venă. Întotdeauna se scoate întâi eprubeta din holder şi apoi se scoate acul
- se presează locul puncţiei pentru 2-3 minute sau până când se opreşte sângerarea dacă aceasta durează mai mult de atât. Aceasta previne extravazarea sângelui în ţesutul din jur şi formarea hematomului. - după oprirea sângerării se aplică un bandaj adeziv - se evita agitarea puternică şi bruscă a eprubetelor deoarece se poate produce hemoliză. - se reverifică locul puncţiei pentru a se vedea dacă s-a produs hematom. În cazul în care s-a produs hematom se va presa energic locul timp de 5 minute, după care se aplică comprese calde. - se descarcă materialele folosite în containerele speciale, separate.
26 4.3. Efectuarea chimismului gastric- songajul gastric Sondajul gastric reprezintă introducerea unui tub de cauciu – sondă gastrică Faucher prin faringe şi esofag în stomac. Scopul este explorator pentru recoltarea chimismului gastric în vederea diagnosticării ulcerului gastric. Materiale necesare: sonda gastrică Faucher ,două şorţuri din cauciuc sau din material plastic ,muşama şi aleză, casoletă cu mănuşi de cauciuc, tăviţă renală, pensă hemostatică, pahar cu apă aromată, pahar cu apă pentru proteză, recipient pentru colectarea sucului gastric. Pregătirea pacientului: psihic: -
se informează pacientul şi i se explică necesitatea tehnicii
-
este rugat să respecte indicaţiile date în timpul sondajului
fizic: -
se aşează pacientul pe un scaun cu spetează, cu spatele cât mai drept
-
se protejează cu şorţul de cauciuc sau de material plastic
-
se aşează tăviţa renală sub bărbia pacientului pentru a capta saliva ce se scurge din cavitatea bucală
-
este solicitat să menţină tăviţa în această poziţie
-
pacientul nu va mânca în dimineaţa efectuării examenului
Tehnica:
- asistenta se spală pe mâini cu apă şi săpun - îmbracă şorţul de cauciuc - îşi pune mănuşile sterile - umezeşte sonda pentru a favoriza alunecarea prin faringe şi esofag - se aşează în dreapta bolnavului şi îi fixează capul cu mâna stângă, ţinându-l între mână şi torace - prinde cu mâna dreaptă extremitatea rotunjită a sondei ca pe un creion - cere pacientului să deschidă larg gura , să respire adânc şi introduce capătul sondei până la peretele posterior al faringelui, cât mai aproape de rădăcina limbii, invitând bolnavul să înghită 27 - prin deglutiţie sonda pătrunde în esofag şi este împinsă foarte atent spre stomac(la marcajul 40-50cm citit la arcada dentară) - verifică prezenţa sondei în stomac prin aspirarea conţinutului stomacal cu ajutorul seringii - se fixează sonda - pentru captarea sucului gastric, asistenta va ţine sub extremitatea liberă a sondei un vas de colectare, de preferinţă un balon Erlenmeyer cu gît îngust. - pentru a favoriza golirea stomacului, pacientul este rugat să-şi contracte pereţii abdominali -extragerea sondei se face printr-o mişcare hotărâtă, cu prudenţă, după comprimarea ei cu o pensă hemostatică pentru a împiedica scurgerea conţinutului în faringe (de unde ar putea fi aspirat de pacient) - când capătul liber al sondei ajunge în gura pacientului se prinde cu mâna stângă şi se îndepărtează sonda - se goleşte conţinutul sondei în vasul colector - se aşează sonda în tăviţa renală Îngirjirea ulterioară a pacientului: - i se oferă un pahar cu apă aromată să-şi clătească gura - se şterg mucozităţile de pe faţă şi bărbie - se îndepărtează tăviţa şi şorţul de cauciuc - se aşează pacientul în poziţie comodă
Pregătirea continutului gastric pentru laborator - se determină cantitatea totală evacuată - se completează formularele de recoltare - se trimit probele etichetate la laborator Reorganizare locului de muncă - instrumentele folosite se spală, se dezinfectează şi se pregătesc pentru sterilizare Notarea în foaia de observaţie - se notează tehnica, data, cantitatea şi aspectul macroscopic al sucului gastric extras
28 4.4. Vărsăturile reprezintă evacuarea pe gură a conţinutului stomacal. Voma este un act reflex cu centrul în bulbul rahidian, respectând în mod obişnuit o modalitate de apărare faţă de un conţinut stomacal dăunător organismului. Captarea vărsăturiilor se face în scopul obţinerii de informaţii pentru stabilirea diagnosticului, precum şi în scop ajutător în stabilirea bilanţului lichidelor ingerate şi eliminate zilnic din organism. Materiale necesare: muşama, aleză, tăviţă renală curată şi uscată, prosop, apă şi sapun pentru spălat Pregătirea bolnavului pentru captarea vărsăturilor: - în timpul puseelor de vărsătură bolnavul va fi aşezat în poziţie şezîndă, iar dacă starea lui nu permite, va rămîne culcat cu capul întors într-o parte şi puţin ridicat cu ajutorul unei perne sau al unui prosop - se va proteja lenjeria patului cu aleză şi muşama - dacă bolnavul are proteză dentară, se va îndepărta - se va oferi bolnavului tăviţa renală sau va fi ţinută atunci când acesta nu şi-o poate ţine. Cu mîna dreaptă asistentul va sprijini fruntea bolnavului. Îngrijirea bolnavului dupa vărsăturii: -după puseul de vărsătură, se va îndepărta tăviţa renală - se va oferi bolnavului un pahar cu apă pentru a-şi clăti gura -varsatura se păstrează pentru vizita medicală Reoranizarea locului de muncă:
Se spala si se dezinfecteaza recipientele, se pregatesc pentru sterilizare prin fierbere sau autoclavare. Caracterul varsăturii şi frecvenţa se noteaza în foaia de temperatura. 5. Participarea asistentei medicale la explorarile paraclinice Explorările paraclinice confirmă diagnosticul de ulcer gastric prin: - examen radiologic; - examen endoscopic; 5.1. Examen radiologic - este fundamental pentru diagnostic. Examenul radiologic este cea mai veche şi mai frecvent utilizată explorare imagistică. 29 Rolul asistentei medicale in efectuarea radiografiilor, este acela de a anunţa pacientul asupra importanţei examinarii şi de a-l informa că este o probă nedureroasă şi a cărei reuşita rezultă din buna colaborare a pacientului cu medicul radiolog. Este avertizat asupra necesitaţii mentinerii unor pozitii speciale ale membrelor inferioare şi corpului, pe timp limitat, fără a executa mişcari în acest timp. Asistenta medicală intervine în situaţii speciale, prin imobilizarea pacientului în poziţia ceruta de medic, când capacitatea de întelegere a acestuia este afectată. Asistenta medicala are deci rol în pregatirea psihică şi fizică a pacientului. Asistenta medicală din secţie, asigura transportul şi ajută pacientul la serviciul de radiologie, în raport cu posibilitatile acestuia de deplasare şi mobilizare. Dacă acest lucru nu este posibil, pregateşte materialul necesar şi radiografia se va executa la patul bolnavului, cu aparatele portabile, asigurând condiţii optime şi protejând ceilalţi bolnavi prin folosirea paravanelor. Transportul se face cu căruciorul / brancarda, în functie de gravitatea afecţiunii sale, trecerea din acestea pe masa de examinare facându-se cu atenţie şi blândete pentru a nu creea alte suferinţe bolnavului. În timpul examinarii asistenta medicală va purta echipament de protecţie. Filmele vor fi pastrate în condiţii care să le protejeze de zgarieturi sau deteriorari şi ataşate la FO a bolnavului. Cu toate că examenul cu bariu este mai ieftin decat endoscopia şi mai putin agresiv, el prezintă unele dezavantaje importante, ca instrument de diagnostic. În primul rând, examenul cu bariu nu furnizeaza date atat de exacte ca endoscopia. Nu este eficace mai ales în evidentierea unor ulceratii foarte mici, nici pentru precizarea dimensiunii si a
profunzimii unui ulcer. Durata iradierii depinde de tipul de ulcer suspectat de radiolog, totusi intreaga procedura nu va depăşi 10-15 minute. Deoarece sulfatul de bariu poate produce constipaţie, se recomanda de catre medic administrarea de laxative, sau se recomandă consumarea de alimente bogate în ţesut fibros pentru a evita constipaţia şi ingerarea unor cantitaţi mai mari de lichide.
30 5.2. Endoscopia digestiva superioara Endoscopia este o investigaţie prin care se poate recolta mostre (biopsie) de ţesut gastric . Biopsia gastrica va fi ulterior testată în laborator pentru depistarea infecţiei cu Helicobacter pylori. Pentru examenul endoscopic, la recomandarea medicului, asistenta medicala va administra anestezicul, va poziţiona pacientul pe masa de examinare, va pregati materialele şi instrumentele sterile, va efectua clisma evacuatorie în seara precedentă examenului. Endoscopia utilizată astăzi şi la noi mai frecvent este practic explorarea indispensabilă în ulcerul gastric, din urmatoarele raţiuni: -îngaduie examinarea directă (vizualizarea) leziunii, oferind preţioase informaţii asupra morfologiei leziunii, a peretelui şi a pliurilor gastrice din vecinătate; -permite prelevarea biopsiilor multiple dirijate din marginile şi fundul ulceraţiei; -face posibila explorarea în intregime a stomacului chiar şi a pilorului cu bulbul duodenal, relevand astfel o serie de leziuni asociate sau concomitente. Explorarea bolnavilor ulceroşi a castigat foarte mult in ultimele decenii prin introducerea procedeelor endoscopice. Gradul de fiabilitate ridicat (95%) cu posibilitatea vizualizării leziunilor superficiale, obtinerea unui diagnostic rapid in conditii de urgenta ca şi posibila asociere a unui gest terapeutic, fac ca examenul endoscopic sa fie considerat de multi clinicieni ca primordial în explorarea bolnavilor cu o suferinţă gastro-duodenală. 6.Poziţia bolnavului în pat, urmarirea faciesului şi a funcţiilor vegetative
Asistenta medicală trebuie să ţină sub supraveghere toţi pacienţii, să-i urmărească, să observe atitudinea acestora în pat, poziţiile pe care le adoptă, expresia feţei, mişcările active pe care le execută. Asistenta medicală poate observa cum poziţia pacientului cu ulcer gastric în pat este schimbată. Ca o reacţie de apărare a organismului, pacientul cauta să-şi menajeze durerea -în crizele dureroase de ulcer pacientul stă în decubit ventral sau în decubit lateral stâng; poziţie ghemuită, pacientul exercitând şi o presiune cu pumnul asupra regiunii dureroase în ulcerul gastric penetrant.
31 Expresia feţei pacientului poate trăda gradul de inteligenţă al pacientului, precum şi anumite stări psihice ca durere, spaimă, agitaţie, depresie, indiferenţă, oboseală. În ulcerul gastric bolnavul are trăsături ascuţite , ochii înfundaţi in orbite, facies suferind, şanturile nazolabiale şi frontale foarte accentuate. Expresia faciesului poate să se schimbe relativ repede în raport cu modificările stării pacientului, din acest motiv este foarte importantă supravegherea fizionomiei pacientului. De asemenea, asistenta medicală trebuie să urmareasca diureza, scaunul , vărsăturile precum şi greutatea corporală. Diureza e cantitatea de urina eliminata pe perioada de 24 ore ; prin urina se elimină din organism substanţe toxice provenite din metabolism. Diureza se evaluează cantitativ si calitativ, notand eventualele modificari de culoare si transparenta, volumul normal fiind de ~ 1500 ml/zi. Prin scaun se elimina substanţele rămase pe tubul digestiv dupa ingestia alimentelor. Omul sănatos are zilnic un scaun. În caz de complicaţii ale ulcerului gastric, melena este o exteriorizare a hemoragiei prin scaun, care ia aspect lucios, moale, pastos şi negru, ca “pacura” şi are un miros caracteristic. Varsaturile sunt de obicei postprandiale, precoce sau tardive, în functie de localizarea ulcerului, fiind determinate de mese copioase, de abateri de la dieta, alcool. Ele conţin alimente, sunt abundente, au miros acid sau conţin numai suc gastric. În functie de starea pacientului, asistenta medicală îl aşeaza în poziţie semişezând, şezând sau în decubit dorsal, cu capul într-o parte, aproape de marginea patului. Il linisteste din punct de vedere
psihic, îl ajută în timpul vărsăturii şi pastreaza produsul eliminat, îi ofera un pahar de apa să-şi clateasca gura dupa vărsătură. Urmarirea greutăţii corporale este importantă pentru aprecierea stării de nutriţie a pacientului,
pentru stabilirea necesităţii dozei terapeutice de medicamente, pentru
stabilirea necesităţii calorice a organismului cât şi pentru urmărirea evoluţiei bolii. Cântărirea se face totdeauna dimineaţa pe nemâncate după ce pacientul a avut scaun şi a urinat având aceeaşi haină de spital şi dacă este posibil cu acelaşi cântar.
32 Pacienţii se cântăresc la internare, apoi de două ori pe săptămână, precum şi în ziua externării. În ulcerul gastric , pacientul prezintă scădere în greutate datorită pierderilor mari de lichide prin vărsături, transpiraţii, indicând un grad de deshidratare a pacientului. Cântărirea este obligatorie în timpul tratamentului, trebuie numărată ingestia de lichide şi diureza. Greutatea corporală a pacientului va fi notată de către asistenta medicală, zilnic, în foaia de observaţie. 7. Urmărirea funcţiilor vitale Urmărirea funcţiilor vitale ale organismului este obligatorie în cursul oricărei boli, căci modificarea lor reflectă în mare masură starea generală a bolnavului.Funcţiile vitale se consemnează în foaia de temperatură. Foaia de temperatură, parte integrantă din foaia de observaţie, este un document medical, ştiinţific şi medico-judiciar. Foaia de temperatură trebuie condusă exact, clar şi ordonat, ţinută la curent pe ore, pentru a reflecta într-adevar starea bolnavului. 7.1.Observarea şi notarea respiraţiei Scopul: -evaluarea funcţiei respiratorii a pacientului fiind un indiciu al evoluţiei bolii,al apariţiei unor complicaţii şi al prognosticului. Materiale necesare:ceas cu secundar,pix de culoare verde,foaie de temperatură/carnetel individual. Intervenţiile asistentei: aşezarea pacientului în decubit dorsal,fără a explica tehnica ce urmează a fi efectuată.
•Plasarea mâinii cu faţa palmară pe suprafaţa toracelui. •Numărarea inspiraţiilor timp de un minut. •Consemnarea valorii obişnuite printr-un punct pe foia de temperatură(fiecare linie orizontală a foii reprezintă o respiraţie). •Unirea cu o linie a valorii prezente cu cea anterioară pentru obţinerea curbii. •Aprecierea celorlalte elemente ale funcţiei respiratorii se face prin simpla observare a mişcărilor respiratorii.
33 7.2.Măsurarea şi notarea pulsului Scop:evaluarea funcţiei cardio-vasculare. Locurile de măsurat:măsurarea se face la artera radială sau aceeaşi succesiune de timp la alte artere:temporala,carotida, cubitala,humerala,radiala,femurala,poplitee,tibiala posterioară,pedioasa. Materiale necesare:ceas cu secundar,pix de culoare roşie,foaie de temperatura/carnetel individual. Intervenţiile asistentei: -pregătirea psihică a bolnavului -asigurarea repausului fizic şi psihic al bolnavului timp de 10-15 min. -spălarea pe mâini -reperarea arterei -fixarea degetelor palpatoare pe traiectul arterei -exercitarea unei presiuni asupra peretelui arterial cu vârful degetelor. -numărarea pulsaţiilor timp de un minut -consemnarea valorilor obţinute printr-un punct pe foaia de temperatură,ţinând cont că fiecare linie orizontală a foii reprezintă 4 pulsaţii -unirea valorii prezente cu cea anterioară cu o linie,pentru obţinerea curbei În ulcerul gastric complicat cu hemoragie, pulsul este tahicardic şi este proporţional cu importanţa hemoragiei, pulsul poate avea valori sub 100, peste 100, peste 120⁄ pe minut. Un semn interesant este diferenţa între frecvenţa pulsului în decubit şi în poziţie şezândă
(o accelerare mare în poziţia şezândă indică o hemoragie serioasă). Pulsul tahicardic mai poate să apară în perioadele dureroase. 7.3.Măsurarea şi notarea temperaturii Scop:evaluarea funcţiei de termoreglare şi termogeneză. Locul de măsurat: -cavităţi semiînchise: axila,plica inghinală,cavitatea bucală; -cavităţi închise: rect,vagin. Materiale necesare:termometru maximal,casoleta cu tampoane de vată şi comprese sterile,recipient cu soluţie dezinfectantă(cloramină 1-5 %),tăviţa renală,flacon cu alcool medicinal,ceas,foaie de observaţie,pix de culoare albastra,carnetel individual. 34 Intervenţiile asistentei -Pregătirea materialelor lângă bolnav. -Pregătirea psihică a bolnavului. -Spălarea pe mâini. -Se scoate termometrul din soluţia dezinfectantă,se clăteşte şi se şterge cu o compresă prin tamponare, se scutură. -Se verifică dacă este în rezervor mercurul. Pentru măsurarea în axilă: -Se aşează pacientul în poziţie de decubit dorsal sau în poziţie sezândă. -Se ridică braţul bolnavului. -Se şterge axila prin tamponare cu prosopul pacientului. -Se aşează termometrul cu rezervorul de mercur în centrul axilei,paralel cu toracele. -Se apropie braţul de trunchi,cu antebraţul flectat pe suprafaţa anterioară a toracelui. -La pacienţii slăbiţi,agitaţi,precum şi la copii,braţul va fi menţinut în această poziţie de către asistentă. -Termometrul se menţine timp de 10 min. -După terminarea timpului de menţinere,se scoate şi se şterge cu o compresă. -Se spală termometrul,se scutură. -Se introduce în recipientul cu soluţia dezinfectantă. -Se notează valoarea obţinută pe foaia de temperatură.
-Notarea unui punct pe verticală,corespunzătoare datei şi timpului zilei,socotind pentru fiecare linie orizontală,două diviziuni de grad. -Se uneşte valoarea prezentă cu cea anterioară,pentru obţinerea curbei termice. -În alte documente medicale se notează cifric. 7.4.Măsurarea şi notarea tensiunii arteriale(TA) SCOP-evaluarea funcţiei cardio-vasculare(forţa de contracţie a inimii determinată de elasticitatea şi calibrul vaselor). Materiale necesare: -aparat pentru măsurarea tensiunii arteriale cu manometru -stetoscop biauricular -tampon de vată 35 -tavita renala -alcool -creion roşu sau pix cu mină roşie -foaia de temperatura/carnetel individual Intervenţiile asistentei: -pregătirea psihică a bolnavului; -asigurarea repausului fizic şi psihic timp de 15 minute; -spălarea pe mâini; -se aplică manşeta pneumatică pe braţul pacientului,sprijinit şi în extensie; -se introduc olivele stetoscopului în urechi dupa ce se dezinfecteaza cu tampoane cu alcool(inclusiv membrana stetoscopului) -se pompează aer în manşeta pneumatică,cu ajutorul pompei de cauciuc până la dispariţia zgomotelor pulsatile; -se decomprimă progresiv aerul din manşetă prin deschiderea supapei,până când se percepe primul zgomot arterial(care reprezintă valoarea tensiunii maxime); -se reţine valoarea indicată de acul manometrului pentru a fi consemnată; -se continuă decomprimarea zgomotelor arteriale devenind mai dese; -se reţine valoarea indicată de acul manometrului în momentul în care zgomotele dispar,aceasta reprezentând tensiunea arterială minimă;
-se notează în foia de temperatură valorile obţinute cu o linie orizontală de culoare roşie,socotindu-se pentru fiecare linie a foii o unitate coloană de mercur; -se unesc liniile orizontale cu linii verticale şi se haşurează spaţiul rezultat. În ulcerul gastric pacientul prezintă hipotensiune arterială datorată deshidratării prin vărsături, transpiraţii; în ulcerul complicat cu hemoragie tensiunea arterială după o creştere iniţială, scade, dacă hemoragia continuă o maximă sub 10 mm Hg indică o hemoragie care continuă şi este importantă. 8. Alimentaţia bolnavului cu ulcer gastric HP pozitiv Alimentaţia se poate efectua activ sau pasiv în funcţie de starea bolnavului, asigurându-se o poziţie cât mai comoda (se asează un prosop pe marginea patului), pacientul fiind aşezat sprijinit (daca este posibil), fie prin ridicarea patului, fie pe 2-3 perne, 36 pe piept i se aşează vasul cu mancarea, iar asistenta medicală stă alături, îl supraveghează sau îl ajută. Dacă alimentaţia se face pasiv, asistenta medicală trebuie să manifeste calm şi răbdare, să nu încarce lingura prea mult, să nu il zorească pe pacient şi de asemenea să verifice temperatura alimentelor. Se va avea grija ca firimiturile să nu se împraştie sub pacient. Se va supraveghea şi efectua aranjarea patului şi întinderea lenjeriei - deoarece favorizează formarea escarelor. Indiferent de modul de administrare al alimentelor, asistenta medicală va avea în vedere orarul meselor, prezentarea alimentelor cât mai estetic şi pe cât posibil va ţine cont de preferinţele pacientului, în limita restricţiilor impuse de medic. Pacientul trebuie educat de către asistenta medicală în privinţa unei alimentaţii sănătoase, cu rol deosebit de important în cazul ulcerului gastric. In cazul pacienţilor cu ulcer gastric asigurarea regimului igieno-dietetic are un rol primordial. Asistenta medicală asigura dieta de protecţie gastrica individualizată în funcţie de fazele evolutive ale bolii, alimentaţia fiind repartizata în 5 mese pe zi, precum şi repausul fizic şi psihic al pacientului, mai ales postprandial în perioada dureroasă. Înaintea fiecarei mese întreaba pacientul dacă a prezentat dureri epigastrice şi se asigură ca acestea au disparut dupa consumul de alimente. Va cântari bolnavul o data pe saptamană, pentru a observa din timp scăderile în greutate.
Atunci când pacietul prezintă inapetenţă datorată simptomelor de greaţa şi vărsături şi alimentaţia şi hidratarea este afectata prin deficit, asistenta medicală alimentează pacientul parenteral pentru ca acesta sa fie echilibrat hidroelectrolitic şi nutriţional, instituind perfuzii cu glucoză 5%,10%; hidrolizate de proteine şi amestecuri de aminoacizi (Marisang, Aminomel), vitamine şi electroliţi după indicaţia medicului. 9.Participarea asistentei medicale la efectuarea tratamentului Tratamentul bolnavilor ulceroşi este dietetic şi medicamentos. 9.1Tratamentul dietetic Regimurile dietetice sunt foarte variate, alcătuirea şi prescrierea lor se face de către medic iar asistenta medicală trebuie să cunoască bazele alimentaţiei dietetice, să se orienteze printre variateleşi multiplele regimuri de alimentaţie şi să ştie să aplice în mod just 37 cunoştinţele sale, distribuind corect alimentele bolnavilor pe care îi îngrijeşte. La bolnavul ulceros, în perioadele dureroase, regimul alimentar este mai sever, alimentele fiind repartizate în 5-7 mese în 24 de ore, la nevoie servindu-se şi noaptea. Alimentele de bază în ulcerul gastric este laptele repartizat la intervale de 3-4 ore. Regimul lactat se aplică în primele 3-5 zile ale fazei dureroase a ulcerului, precum şi în complicaţii în primele zile după hemoragii digestive superioare. Tot în perioada dureroasă se mai pot da: ouă fierte moi, smântână, frişcă, puţin unt proaspăt, brânză de vaci, caş dulce, fulgi de ovăz. Pe măsură ce suferinţele se ameliorează, se adaugă biscuiţi, pişcoturi, supe, creme de cartofi, piureuri moi, făinoase fierte în apă sau lapte. Ulterior se adaugă pâine albă sau uscată prăjită, carne slabă de viţel (nu se dau supe de carne), carne de pasăre fiartă, peşte alb (şalău, ştiucă, păstrăv), preparat rasol, perişoare în aburi, papanaşi fierţi, zarzavaturi fierte (morcovi, spanac, dovlecei), mere şi pere coapte, mere rase, creme de lapte şi ou, creme cu frişcă. În perioadele de linişte trebuie să se ţină seama de protecţia mucoasei gastrice şi se exclud din regim: extractele de carne (supe de carne), slănina, mezelurile, borşul, grăsimile prăjite, sosurile, ceapa, condimentele, conservele, usturoiul, leguminoasele uscate, ciupercile, alimentele cu celuloză crescută ca gulii, ridichii, brânzeturi fermentate,
sărăturile, murăturile, ceaiul chinezesc, cafeaua, ciocolata, dulciurile concentrate (sirop, miere, marmelada), băuturile alcoolice, sifonul, limonada, îngheţata, fumatul. Se pot folosi condimente neiritante (cimbru, tarhon, chimen, vanilie). Cantităţile de alimente prescrise şi consumate de pacient cât şi cantităţile neconsumate, sunt consemnate în foaia de observaţie de asistenta medicală. Toleranţa individuală, atât cantitativă cât şi calitativă, este un alt factor care trebuie totdeauna luat în considerare, pentru că în ulcerul gastric este necesar să se tatoneze capacitatea de toleranţă a stomacului, pentru ca regimul dietetic, pe de o parte să nu fie eliminat prin vărsături, iar pe de altă parte, să nu se exagereze excitabilitatea mucoasei digestive. Gustul şi dorinţa pacientului trebuie de asemenea luate în consideraţie în cadrul limitelor permise de regimul prescris. 38 Factorul psihologic concretizat prin respectarea alimentelor preferate de pacient, nu poate fi un jalon călăuzitor în întocmirea regimului dietetic, deoarece pacientul preferă tocmai alimentele interzise. Regimurile pot fi combinate sau variate în cadrul unor limite foarte largi. În unele cazuri este necesar ca asistenta medicală să impună pentru bucătărie şi modul de pregătire a unor alimente, dacă starea bolii sau preferinţa pacientului necesită. Alimentele pot fi preparate cu condimente prescrise sau făcute mai gustoase cu zahăr, oţet sau alte substanţe. Este foarte important ca pacientul să nu consume alte alimente decât cele prescrise. Asistenta medicală trebuie să explice şi să imprime pacientului necesitatea menţinerii prescripţiilor medicale relative la alimentaţia terapeutică, pentru ca aceasta să nu permită servirea unor alimente interzise. De asemenea, asistenta va controla toate alimentele pe care vizitatorii doresc să le aducă pacientului. Îngrijirea şi tratarea pacientului la domiciliu, în mediul familial, ridică o serie de probleme în faţa personalului de specialitate, care trebuie rezolvate în colaborare cu familia pacientului. Aparţinătorii nu posedă de cele mai multe ori cunoştinţele necesare legate de regimul dietetic sau tratamentul medicamentos, întrucât asistenta medicală va instrui familia şi va face vizite la domiciliu.
9.2 Tratamentul medicamentos folosit în ulcerul gastric urmăreşte să protejeze mucoasa gastrică, să stimuleze secreţia de mucus protector, să tamponeze pepsina, excitarea unei acţiuni antiacide, antisecretoare şi antispastice, să atenueze motilitatea antropilorică. Una din sarcinile cele mai importante ale asistentei medicale este administrarea medicamentelor. Medicamentele sunt substanţe utilizate cu scopul de a preveni, a ameliora sau a vindeca bolile. Acţiunea medicamentelor asupra organismului pacientului depinde în primul rând de structura lor chimică, dar o importanţă o au şi doza administrată, precum şi calea de administrare. Astfel, aceeaşi substanţă poate să acţioneze ca aliment, medicament sau toxic, după cantităţile în care a fost introdusă în organism. Medicamentele sunt prescrise de către medic, iar asistenta care administrează medicamentele, trebuie să aibă o serie de cunoştinţe asupra lor, penru a nu transforma 39 efectul lor într-o otravă cu acţiune iremediabilă. Asistenta medicală, fiind în contact permanent cu pacientul, trebuie să ştie cum să-l lămurească şi să-l liniştească, la nevoie, în legătură cu efectul principal sau secundar al substanţelor administrate. Ea trebuie să aibă cunoştinţe exacte asupra modului cum se administrează medicamentele. Administrarea medicamentelor trebuie făcută punctual, asistenta respectând orarul de alimentaţie, căci altfel se poate ajunge la efecte nedorite. Fenomenele secundare ca: arsurile stomacale, eructaţii, uscăciunea mucoaselor, tulburări vizuale, trebuie semnalate medicului. O asistentă medicală trebuie să cunoască: - medicamentele după aspectul lor exterior şi proprietăţile lor fizice, pentru a preveni schimburile de medicamente; - dozele terapeutice şi maximale, precum şi limita inferioară a dozelor toxice; - indicaţia medicamentelor utilizate; - calea de administrare obişnuită a medicamentelor; - modul de administrare ; - incompatibilităţile medicamentoase precum şi modul de păstrare a medicamentelor.
În vederea urmăririi efectului medicamentelor, asistenta trebuie să cunoască: efectul care se aşteaptă, timpul necesar, efectele secundare dintre care unele pot fi pozitive, altele negative sau chiar
dăunătoare, fenomenele de hipersensibilitate legate de acţiunea
medicamentelor. Administrarea medicamentelor pune pe umerii asistentei medicale o foarte mare responsabilitate. Greşelile provenite din nerespecterea dozelor, a căilor de administrare, administrarea unor medicamente pot da naştere la accidente grave, chiar fatale. Din acest motiv asistenta medicală trebuie să respecte medicamentul prescris, să identifice medicamentele administrate, să verifice calitatea medicamentelor, să respecte dozajul
prescris, să
respecte orarul de administrare, să respecte somnul pacientului, să administreze imediat medicamentul, să prevină infecţiile intraspitaliceşti, să raporteze imediat greşelile de administrare. 40 Administrarea medicamentelor o face asistenta la pacienţii gravi şi mai puţin gravi. Bolnavii trebuie să ia medicamentele în prezenţa asistentei. În acest fel se evită refuzarea medicamentelor din
partea pacienţilor. De multe ori, este nevoie de multă răbdare şi
perseverenţă, insistenţă şi educaţie sanitară din partea asistentei, pentru a lămuri pacienţii asupra necesităţii luării medicamentelor. 10. Educaţia pentru sănatate şi profilaxia bolii Greutăţile pe care le întâmpină oamenii de ştiinţă în descoperirea tuturor cauzelor de îmbolnăvire, precum şi elaborarea de noi substanţe care să distrugă aceste cauze au dus la dezvoltarea unor mijloace de prevenire a bolilor. Ne putem feri de boala ulceroasa numai dacă sunt cunoscute cauzele care o pot determina . Acestea se impart in: cauze determinante, favorizante si predispozante. Cauzele determinante constau in: -
traumatism psihic grav şi de lunga durată
-
emoţii puternice, viaţa agiată
-
suprasolicitări fizice şi psihice Cauzele favorizante sunt reprezentate de:
-
alimentaţie neigienică, nesatisfăcătoare calitativ şi cantitativ
-
medicaţie iritantă
-
focare de infecţii în organism
-
ingestia de substanţe caustice
-
boli ale sistemului nervos şi ale arterelor O viaţa ordonata, lipsita de încordare nervoasă, de suprasolicitare fizica şi psihica
reprezintă importante măsuri pentru înlaturarea cauzelor menţionate. Fiecare persoană dea lungul existenţei sale şi-a stabilit un anumit program de masă, stomacul fiind solicitat in acest fel să-şi îndeplinească funcţiile sale de digerare a alimentelor la anumite ore. Regimul alimentar - deşi exista prea puţine dovezi că mancarea poate provoca apariţia unui ulcer, nu încape îndoială că o dată ce acesta a apărut, anumite mâncăruri pot ameliora sau agrava evoluţia acestuia. Numeroşi oameni care suferă de ulcer bănuiesc sau se plâng că măncarurile condimentate sau fierbinţi le accentuează simptomele. 41 De fapt, nu exista dovezi clinice că asemenea măncaruri ar influenţa evoluţia ulcerului, dar dacă o persoană cu ulcer are dureri şi o stare de disconfort abdominal dupa ce le consumă, este preferabil sa renunţe la ele. Se consideră că laptele şi produsele lactate pot captuşi stomacul, înlaturand durerea ulceroasa. Totodată, se consideră că laptele poate neutraliza aciditatea gastrica şi că un pahar cu lapte uşureaza orice durere, mai ales pe aceea care apare noaptea. Alcoolul - ingestia de alcool poate intensifica durerile ulceroase. Alcoolul lezează ulcerul deschis, care este o rană, provocând astfel durerea specifică. Fumatul este de asemenea foarte periculos, acesta încetinind procesul de închidere a ulcerului. Aceasta se constata chiar la pacientii care iau medicamente antiulceroase eficiente, de exemplu, H2-antagonisti. Fumatul creste şi riscul recidivarii ulcerului. Studii recente au demonstrat ca fumatorii sunt mai receptivi la infectia cu Helicobacter pylori, despre care se ştie că este responsabil de apariţia ulcerului gastric. Un alt factor în determinarea ulcerului este şi stres-ul, care poate intensifica durerile ulceroase sau poate provoca o indigestie asociată cu ulcerul. De aceea, în profilaxia acestei boli este foarte importanta o viaţă normală, echilibrată, cu evitarea stresului, a eforturilor fizice precum şi educarea pacienţilor pentru evitarea factorilor favorizanţi, cum este fumatul şi alcoolul. 11. Externarea bolnavului
Momentul plecării bolnavului din spital este stabilit de medicul primar, şef de secţie. Asistenta medicala va aduna toate documentele referitoare la bolnav, pe care le va pune la dispoziţia medicului de salon, în vederea formularii epicrizei. Asistenta va fixa impreuna cu bolnavul ora plecarii pentru ai putea asigura alimentaţia până in ultimul moment. Asistenta va anunţa cu 2-3 zile înainte familia despre ieşirea din spital, va explica bolnavului să urmeze indicaţiile primite de la medic, cuprinse în biletul de externare. Va lămuri, în special prescripţiile referitoare la tratamentul medicamentos daca bolnavul şi-a însuşit în mod corespunzator tehnicile necesare pentru continuarea tratamentului prescris la domiciliu şi va insista ca la data indicată să se prezinte la control. Asistenta va însoţi bolnavul la magazia de efecte unde îl va ajuta să-şi primeasca hainele, dupa care va prelua apoi, de la bolnav efectele spitalului. 42 Asistenta va verifica daca bolnavul are biletul de ieşire din spital şi reteta prescrisa pentru tratamentul post-spitalicesc care cuprinde: - necesitatea controlului periodic medical; - necesitatea repausului; - evitarea efortului fizic; -alimentatie echilibrata; -recuperare socio-profesionala.
Te rog sa expui cum se evidentiaza HP (cum se recolteaza si din ce produse biologice)
43 Capitolul 4. Dosare de îngrijire a bolnavilor cu Ulcer gastric HP Plan de ingrijire nr.1
PLAN DE ÎNGRIJIRE
I.
Date fixe -
Numele şi prenumele: Zgîrdea Aurel
-
Naţionalitatea: română
-
Limba vorbită: română
-
Religia: ortodoxă
-
Vârsta: 65 ani
-
Sex: masculin
-
Greutate: 60 kg
-
Înălţimea: 1,72 m
-
Deficienţe: cafea de 2 ori pe zi, fumător cronic, alcool ocazional
-
Diagnostic: Ulcer gastric cu Helicobacter pylori
II. Date variabile -
Domiciliul: loc. Vintu de Jos, jud. Alba
-
Ocupaţia: pensionar
-
Echipa de susţinere: soţia şi fiica dânsului
III. Istoricul bolii Pacient în vârstă de 65 de ani, cunoscut în antecedente cu gastrită cronică, cu evoluţie spre ulcer gastroduodenal complicat cu hemoragie digestivă superioară în anul 2001, se prezintă în serviciul de urgenţă acuzând dureri în epigastru cu caracter ascendent retrosternal, scaune melenice, inapetenţă, tenesme, greţuri şi vărsături. Pacientul este internat în clinica noastră pentru investigaţiile de rigoare şi tratament medicamentos de specialitate.
IV. Anamneza asistentei medicale Pacient în vârstă de 65 de ani cu antecedente personale patologice de hemoragie digestivă superioară şi ulcer gastroduodenal (2001) se internează de urgentă în data de 16.12.2012 cu următoarele simptome: scaune melenice, ameţeli, astenie, durere la nivelul epigastrului, stare generală alterată, pe secţia de gastroenterologie.
V. Anamneza medicală - Antecedente heredo-colaterale: neagă boli cu transmitere ereditară în familie -
Antecedente personale fiziologice: prima copulaţie la 18 ani
-
Antecedente personale patologice: ulcer gastroduodenal cu hemoragie digestivă superioară (2001), hipertensiune arterială (diagnosticată în 2004)
-
Condiţii de viaţă şi muncă: corespunzătoare
-
Condiţii faţă de mediu: echilibrat
VI. Capacitate de adaptare la perioada deficitară Pacientul prezintă o stare de anxietate, neîncredere, legată de evoluţia bolii. Adresează numeroase întrebări legate de procedurile la care va fi supus pentru diagnostic, precum şi de principiile şi tratamentul care îi va fi aplicat.
Nevoia fundamentală/ 16
17
Data 18 19
2
2
1
1
1
1
1
Nevoia de a bea şi a manca
4
3
3
2
2
2
2
Nevoia de a elimina
4
3
2
2
2
2
2
Nevoia de a se mişca şi a avea o bună postura
3
2
2
2
2
1
1
Nevoia de a dormi şi a se odihni
4
3
3
2
2
2
2
Nevoia de a se îmbraca şi dezbrăca
3
2
2
2
1
1
1
Nevioa de a menţine temperatura corpului în limite
2
2
1
1
1
1
1
normale Nevoia de a fi curat, îngrijit, de a proteja tegumentele 4
3
3
2
2
2
1
şi mucoasele Nevoia de a evita pericolele
3
2
2
2
2
1
1
Nevoia de a comunica
3
2
2
2
2
1
1
Nevoia de a acţiona conform propriilor convingeri şi
2
2
2
2
1
1
1
valori, de a practica religia Nevoia de a fi preocupat în vederea realizării
2
2
2
2
1
1
1
Nevoia de a se recreea
4
3
2
2
2
1
1
Nevoia de a învăţa cum să-ţi păstrezi sanatatea
2
2
2
2
1
1
1
Total
42
33
29
26
22
18
17
nivelul de dependenţă Nevoia de a resira şi a avea o buna circulaţie
Nevoi fundamenta le deficitare
Surse de dificultat e
Manifestări de dependenţă
20
21
22
Diagnostic de nursing
1.Nevoia de
- dureri la
- greţuri, vărsături
- inapetenţă din cauza
a bea şi a
nivelul
- scădere în greutate
durerilor epigastrice
mânca
epigastrului
- lipsa poftei de mâncare
postprandial
- slăbiciune
manifestată prin greţuri, vărsături,
2.Nevoia de
-ingestia
a elimina
scăzută
- constipaţie, crampe de - vărsături
slăbiciune - alterarea eliminărilor intestinale din cauza
alimente lichide - dureri abdominale
aportului insuficient de
şi solide
lichide manifestat prin constipaţie , crampe,
3.Nevoia de
-agitaţie
- slăbiciune
dureri abdominale - somn insuficient din
a dormi şi a
psihomotorie
- ore de odihnă insuficiente
punct de vedere
se odihni
dată de dureri
- ochi încercănaţi
cantitativ şi calitativ datorită agitaţiei psihomotorii manifestată prin slăbiciune, ochi
- neglijarea înfăţişării
încercănaţi - dificultate de a-şi
- tegumente uscate
efectua îngrijirile
îngrijit, de a
- igienă deficitară
igienice din cauza
proteja
- dezinteres
asteniei manifestată
4.Nevoia de a
fi
- astenie
curat,
tegumentele
prin tegumente
şi
uscate, igenă
mu-
coasele
deficitară, dezinteres
5.Nevoia de
- stare generală - indiferenţă
- dezinteres faţă de
a se recrea
alterată
activităţile recreative
- inactivitate
din cauza stării generale alterate manifestată prin
indiferenţă şi inactivitate
Intervenţiile asistentei medicale Obiectivele îngrijirii Autonome
Delegate
Evaluare
1.Pacientul
- respect
- pacientul nu mai
regimul alimentar, să nu mai pacientului asupra
regimul
prezintă semne de
prezinte
alimentar
deshidratare
- conştientizez
indicat de
- durerile epigastrice
pacientul în privinţa
medical
au scăzut în
importanţei
curant
intensitate
respectării regimului
- administrez
- greţurile s-au
alimentar
la indicaţia
diminuat, iar
- servesc pacientul cu
medicului
vărsăturile au scăzut
alimente la o
soluţie de
cantitativ
temperatură
Glucoza 10%
moderată la ore
500 ml, 3x1
regulate
flac./zi,
vărsături
să
dureri,
respecte - explorez preferinţele greţuri
şi alimentelor permise
-
explic
importanţa
pacientului Algocalmin regimului i.v./i.m.,
alimentar şi urmăresc Piafen i.v., orarul meselor
şi
distribuţia Metocloprami d 2 fiole, în perfuzie, Adrenostazin 0,3 mg, 1 fiolă dimineaţa, una seara.
2. Pacientul să aibă tranzit -fac bilanţul
- administrez
- în urma ingerării
intestinal în limite fiziologice,
la indicaţia
suficiente de lichide şi
să nu mai prezinte scaune - determin pacientul
medicului:
administrarea
melenice
să ingere o cantitate
Controloc 40
medicaţiei indicate de
suficientă de lichide,
mg, 1 flacon
medicul curant,
2000ml/zi
dimineaţa,
pacientul prezintă
ingestie-excreţie
- urmăresc şi notez în unul seara, foaia de
scaune normale
Adrenostazin observaţie 0,3 mg, 1 fiolă
consistenţa
şi dimineaţa,
frecvenţa scaunelor
3. Pacientul să fie odihnit şi să
-
identific
doarmă 7 ore pe noapte
oboselii
una seara
cauza administreaz medicaţia
- urmăresc orele de indicată somn ale pacientului -
observ
funcţiile
şi
vegetative,
efectele
medicaţiei administrate învaţ
de
şi Diazepam 10
pacientului
-
medic pentru
şi stării
comportamentul observ
de de un somn odihnitor
perioada somn:
somn-odihnă
-
pacientul beneficiază
notez inducerea
vitale
pacientul
tehnici de relaxare
mg, 1 fiolă.
- în urma intervenţiilor
4. Bolnavul să redobândească
- identific împreună -
stima de sine. Pacientul să
cu pacientul cauzele indicaţia
pacientul are grijă de
prezinte tegumente şi
şi motivaţia
aspectul său fizic
mucoase curate şi integre
aplic
medicului
dezinteresului pentru loţiuni aspectul
fizic
şi hidratante
îngrijirile igienice
revitalizante
- ajut pacientul să-şi pentru schimbe
atitudinea tegumente
faţă de aspectul său - îngrijesc fizic şi faţă de
eventualele
îngrijirile igenice
leziuni
-conştientizez
tegumentare
pacientul în legătură cu necesitatea menţinerii tegumentelor
curate
pentru prevenirea îmbolnăvirilor - educ pacientul să practice o bună igienă bucală şi programez efectuarea în
îngrijirilor
colaborare
cu
acesta -
ajut
la
nevoie
pacientul în efectuarea îngrijirilor igienice
la - în urma intervenţiilor,
- pacientul prezintă şi tegumente şi mucoase curate
5. Pacientul să îndeplinească
-
cel puţin o activitate care-i va
recreative
face plăcere o dată pe
cu pacientul:
săptămână
planific
activităţi îmbunătăţesc împreună statusul psihic al bolnavului
plimbări, vizionări de - ameliorez filme, audiţii muzicale
starea de
- facilitez accesul la spirit bibliotecă,
săli
de
lectură, de cărţi şi reviste - antrenez şi stimuleaz pacientul în efectuarea acestor activităţi
- pacientul efectuează activităţi în raport cu posibilităţile fizice şi psihice ale sale, beneficiază de o stare de bine
Regimul alimentar
Medicaţia
Este recomandat de către medic un regim lactofăinos.
16.12.2012-17.12.2012: Se
administrează
ser
fiziologic
- În primele 1-7 zile se administrează regim lactat. (NaCl 0,9%) sau Glucoză 10% 500 Bolnavul primeşte la pat 200 ml lapte la interval de ml pentru reechilibrare volemică şi 2 ore, iar noaptea la interval de 4 ore.
hidroelectrolitică. Per oral:
- Dacă laptele nu este tolerat, se diluează cu ceai - Omeran 40 tb, 1-0-1 sau apă alcalină sau se adaugă o linguriţă de - Gastrofait 4x1 capsule pe zi carbonat de calciu la o cană de lapte, pentru a Injectabil: diminua valoarea pH-ului.
- Controloc 1-0-1 - Vitamina K 0-0-1
- Se consumă fie 2 litri de lapte şi 30 grame de - Etamsilat 2-0-2 zahăr, fie 1 litru de lapte şi 500 grame cremă - Adrenostazin 1-0-1 proaspătă şi 30-40 grame zahăr. 18.12.2012-22.12.2012: - Se adaugă Vitamina C 500mg, comprimate sau Per oral: fiole şi fier
- Omeran 40 tb, 1-0-1 - Gastrofait 4x1 capsule pe zi
- Se combate constipaţia cu o lingură ulei de Injectabil: parafină.
- Arnetine 1-0-1 - Controloc 1-0-1
- Alimentele vor fi fracţionate în 5-6 mese pe zi.
- Vitamina K 0-0-1 - Etamsilat 2-0-2
- Nu se permite alcool, cafea, apă minerală, tutun. - Pacientul va avea o alimentaţie la sala de mese
- Adrenostazin 1-0-1
Supravegherea funcţiilor vitale TA/mmHg
P/min
R/min
T°C
Data 16.12.2012 17.12.2012 18.12.2012 19.12.2012 20.12.2012 21.12.2012 22.12.2012
D
S
D
S
D
S
D
S
110/65 120/70 125/70 130/85 125/80 135/90 130/75
115/70 120/85 130/70 135/95 130/80 140/85 -
65 68 70 68 75 77 75
63 72 78 73 72 80 -
17 19 20 19 21 22 19
18 19 21 22 20 21 -
36,2 36,5 36,4 37,0 36,9 36,6 36,7
36,6 36,9 37,2 36,8 36,5 36,8 -
Supravegherea eliminărilor Data
Scaun
Diureza
Nr. micţiuni
Vărsături
Transpiraţii
Menstră
16.12.2012 17.12.2012 18.12.2012 19.12.2012 20.12.2012 21.12.2012 22.12.2012
1 1 2 2 -
1200 ml 1400 ml 1100 ml 1300 ml 1000 ml 1200 ml 1000 ml
5 8 4 6 4 5 4
300 ml 800 ml 200 ml 100 ml -
uşoare uşoare -
-
Prelevări de produse biologice Valorile pacientului Valori normale Hemoleucogramă:
Recomandări la externare
Eozinofile (EO) 3,2% -
se
observă
valori
Pacientul se externează cu uşor 0,9-2,9 %
crescute ale eozinofilelor
următoarele
recomandări
medicale:
Hematii (RBC) 3,57 mil.
4,3-6,1 mil.
- regim alimentar echilibrat,
Hemoglobină (HGB) 10,4
13,8-18
hiposodat;
- se observă o valoare scăzută
- regim hidric echilibrat;
a hemoglobinei, ceea ce se
- consumul de alcool interzis;
datorează
- consumul de tutun interzis;
prezenţei
unui
sindrom anemic.
- administrarea medicaţiei
Hematocrit (HCT) 32,4%
37-51%
conform prescripţiei medicale.
- se observă valori scăzute ale hematocritului.
Tratament la externare: - Nexium 20 mg
Biochimie:
1-0-1, timp de 4 săptămâni;
GOT (AST) 13 U/l
10-35 U/l
GPT (ALT) 9 U/l
10-33 U/l
Uree 55,6 mg/dl
10-59 mg/dl
Creatinină 0,89 mg/dl
0,5-1,2 mg/dl
Bilirubină totală 0,29 mg/dl
0,1-1-1 mg/dl
Glucoză 94 mg/dl
70-115 mg/dl
Amilază totală 62 U/l
28-100 U/l
Helicobacter Pylori:
Interval de referinţă
Rezultat: 111,3
0-4
Plan de ingrijire nr.2
PLAN DE ÎNGRIJIRE
- Amoxicilină 500 mg 2-0-2, timp de 1 săptămână; - Klerimed 500 mg 1-0-1, timp de 1 săptămână; - Ferrofolgama 1-1-1, timp de 2 luni.
II.
Date fixe -
Numele şi prenumele: Gavrilă Maria
-
Naţionalitatea: română
-
Limba vorbită: română
-
Religia: ortodoxă
-
Vârsta: 39 ani
-
Sex: feminin
-
Greutate: 70 kg
-
Înălţimea: 1,67 m
-
Deficienţe: cafea de 3 ori pe zi, alcool ocazional
-
Diagnostic: Ulcer gastric cu Helicobacter pylori
II. Date variabile -
Domiciliul: loc. Meteş, jud. Alba
-
Ocupaţia: salariată
-
Echipa de susţinere: soţul şi părinţii acesteia
III. Istoricul bolii
Pacientă în vârstă de 39 de ani, diagnosticată în anul 2008 cu ulcer gastroduodenal, fără antecedente de hemoragie superioară exteriorizată, a prezentat de aproximativ 2-3 zile alterarea stării generale, dureri cu caracter de arsură retrosternală, greţuri, vărsături sangvinolente (hematemeză). Pacienta se prezintă în serviciul de urgenţă şi este internată în serviciul de gastroenterologie pentru investigaţii şi tratament de specialitate.
IV. Anamneza asistentei medicale Pacientă în vârstă de 39 de ani cu antecedente personale patologice de ulcer
gastroduodenal diagnosticat în anul 2008, se internează de urgenţă în data de 17.12.2012 cu următoarele simptome: vărsături, scaune melenice, ameţeli, paloare tegumentară, temperatură, durere la nivelul epigastrului, stare generală alterată, pe secţia de gastroenterologie.
V. Anamneza medicală
-
Antecedente heredo-colaterale: neagă boli cu transmitere ereditară în familie
-
Antecedente personale fiziologice: menarhă la 14 ani, ultima menstră în data de 20.11.2012.
-
Antecedente personale patologice: ulcer gastroduodenal (2008)
-
Condiţii de viaţă şi muncă: corespunzătoare
-
Condiţii faţă de mediu: echilibrată
VI. Capacitate de adaptare la perioada deficitară Pacienta prezintă o stare generală alterată, anxietate, neîncredere. Adresează numeroase întrebări legate de procedurile la care va fi supus pentru diagnostic, precum şi despre tratamentul care îi va fi aplicat.
Nevoia fundamentală/ nivelul de dependenţă
17
18
Data 19 20
21
22
23
Nevoia de a resira şi a avea o buna circulaţie
2
2
1
1
1
1
1
Nevoia de a bea şi a manca
4
4
3
3
2
2
2
Nevoia de a elimina
4
3
3
2
2
2
2
Nevoia de a se mişca şi a avea o bună postura
3
2
2
2
2
1
1
Nevoia de a dormi şi a se odihni
4
3
3
3
2
2
2
Nevoia de a se îmbraca şi dezbrăca
3
3
2
2
1
1
1
Nevioa de a menţine temperatura corpului în limite
3
3
2
2
1
1
1
normale Nevoia de a fi curat, îngrijit, de a proteja
4
3
3
3
2
2
1
tegumentele şi mucoasele Nevoia de a evita pericolele
4
3
3
2
2
1
1
Nevoia de a comunica
3
2
2
2
2
1
1
Nevoia de a acţiona conform propriilor convingeri
2
2
2
2
1
1
1
şi valori, de a practica religia Nevoia de a fi preocupat în vederea realizării
2
2
2
2
1
1
1
Nevoia de a se recreea
4
3
2
2
2
1
1
Nevoia de a învăţa cum să-ţi păstrezi sanatatea
2
2
2
2
1
1
1
Total
44
37
32
30
22
18
17
Nevoi fundamentale deficitare
Surse de dificultate
Manifestări de dependenţă
Diagnostic de nursing
1.Nevoia de a bea
- inapetenţă
şi a mânca
- fatigabilitate
- deficit de lichide
- scădere în greutate
datorat inapetenţei
- greţuri, vărsături
manifestat prin fatigabilitate,scădere
2.Nevoia
de
a
- constipaţie
elimina
- dureri abdominale
în greutate, greţuri - alterarea
- balonare
peristaltismului
- inapetenţă
intestinal din cauza constipaţiei manifestat prin dureri abdominale,
3. Nevoia de a
-dureri
- trezire frecventă
balonare, inapetenţă - somn insuficient
dormi
epigastrice
- agitaţie
din punct de vedere
- oboseală
calitativ şi cantitativ
- insomnie
datorită dureri
şi
a
se
odihni
epigastrice manifestat prin agitaţie, oboseală, 4. Nevoia de a fi
- fatigabilitate
curat, îngrijit, de a
- tegumentele uscate
insomnie - dificultate de a
-igenă precară
efectua îngrijirile de
proteja tegumentele
igienă din cauza şi
fatigabilităţii
mucoasele
manifestate prin
5. Nevoia de a-şi
-tulburari
-vărsături
tegumente uscate Hipertermie prin
mentine
metabolice cu
-temperatură
tulburări metabolice
stare de
-slăbiciune fizică
cu stare de
temperatura limite normale
în
deshidratare
deshidratare, manifestată prin vărsaturi, temperatură,
slabiciune fizică.
6. Nevoia de a - oboseală
- dureri
- anxietate cauzată
evita pericolele
- insomnie
de necunoaşterea
- teamă
prognosticului bolii manifestată prin dureri, teamă
Obiectivele îngrijirii
Intervenţiile asistentei medicale Evaluare Autonome
Delegate
1. Pacienta să
-
supraveghez
pulsul, - respect regimul
fie echilibrată
tensiunea arterială, semnele alimentar indicat de
echilibrată
volemic şi
de deshidratare, greutatea medicul curant
nutriţional, nu
nutriţional, să
corporală
prezintă semne de
nu mai
- realizez bilanţul zilnic între indicaţia medicului
deshidratare
prezinte dureri
lichidele
- durerile epigastrice
- administrez la ingerate
şi
cele soluţie de Glucoza
eliminate
10% 500 ml, 3x1
- pacienta este
au scăzut în
- determin pacienta să ingere flac./zi, Algocalmin i.v., intensitate o cantitate
Piafen i.v.,
suficientă de lichide (2000 Adrenostazin 0,3 mg, ml/zi)
1 fiolă dimineaţa, una
- explic pacientei
seara.
importanţa
respectării
regimului hidric şi alimentar şi urmăresc orarul 2. Pacienta să
meselor - realizez bilanţul ingestie- - administrez la
- tranzitul intestinal
aibă tranzit
excreţie
se reia treptat
intestinal în
- urmăresc şi notez în foaia Controloc 40 mg, 1
- scaunele şi-au
limite
de observaţie consistenţa şi flacon dimineaţa, unul
recăpătat
fiziologice, să
frecvenţa scaunelor
consistenţa normală
nu mai
- efectuez la nevoie clismă 2 fiole, în perfuzie,
- greţurile şi
prezinte
evacuatorie
vărsăturile au cedat
indicaţia medicului:
seara, Metoclopramid Adrenostazin 0,3 mg,
scaune
1 fiolă dimineaţa, una
melenice,
seara.
greţuri şi vărsături sanguinolente
3. Pacienta să
- învăţ pacienta să practice -
administrez - în urma
beneficieze de
tehnice de relaxare
somn
- identific nivelul şi cauza medic
corespunzător
anxietăţii, insomniei
cantitativ şi
- ofer pacientei o cană cu somn: Diazepam 10 calitativ
calitativ
lapte înainte de culcare sau mg,
medicaţia indicată de intervenţiilor pentru pacienta prezintă un
inducerea
o baie caldă
stării
1
fiolă,
urmăresc
de somn cantitativ şi şi corespunzător
efectul vârstei sale
- observ şi notez calitatea, acesteia. orarul somnului, gradul de satisfacere a celorlalte nevoi - întocmesc un program de odihnă
corespunzător
4. Pacienta să
organismului - educ pacienta să practice o -
prezinte
bună
tegumente şi
indiferent de starea acesteia
mucoase
- conştientizez pacienta în dezinfectante
curate, integre
legătură
igienă
indicaţia - în urma loţiuni intervenţiilor aplicate
protectoare
şi de asistentă, pentru pacienta arată un
importanţa tegumente curate
tegumentelor,
a -
observ
interes crescut
aplic
tratament pentru îngrijirile
pentru specific
prevenirea îmbolnăvirii -
la
corporală, medicului
cu
menţinerii
aplic
leziuni
eventualelor personale tegumentare: - pacienta nu mai
integritatea spălarea
cu
soluţii prezintă leziuni
tegumentelor şi mucoaselor dezinfectante, aplicare tegumentare în timpul efectuării diferitelor de unguente tehnici de îngrijire
reepitelizante
- ajut la nevoie pacienta în (Clorocid), efectuarea îngrijirilor igienice
pansamente sterile
5.Pacienta
să -aerisesc încăperea;
prezinte
o -schimb lenjeria de pat şi de administrez:
temperatura corporală
La indicaţia medicului In urma intervenţiilor
corp, asigur îmbrăcăîn minte uşoară şi comodă;
aplicate temperatura
Metoclopramid
corpului este în
1fiolă/zi
limite normale
limite
- măsor funcţiile vitale şi in Algocalmin la nevoie
fiziologice
special temperatura corporala la intervale regulate de timp monitorizând cu atenţie valorile respective - aplic comprese reci pe frunte sau chiar împachetari reci, în caz de temperatura foarte ridicată -hidratez
pacienta
permanent
în
funcţie
de
bilanţul hidroelectrolitic
6.Pacienta să
- învăţ pacienta să păstreze -
cunoască
repausul fizic şi psihic
boala sa şi
- favorizez un climat de fi supusă pentru
trebuie respectat
măsurile de
linişte şi securitate
pentru a preveni un
prevenire a
-
să
nou episod
complicaţiilor
comunice cu cei din jur, să-şi
hemoragic
exprime
- pacienta este
încurajez
diagnostic şi tratament
nevoile,
frica -explic
pacientei - pacienta cunoaşte
procedurile la care va modul de viaţă ce
pacienta
emoţiile,
explic
echilibrată psihic pacientei
factorii
declanşatori ai hemoragiei
Regimul alimentar
Medicaţia
- La indicaţia medicului curant, alimentaţia trebuie 26.11.2012-27.11.2012: să fie corespunzătoare pentru a menţine necesarul Se de proteine şi glucide
administrează
ser
fiziologic
(NaCl 0,9%) 500 ml şi Glucoză 10% 500
ml,
pentru
reechilibrare
- Alimentaţia trebuie să conţină multe glucide, volemică şi hidroelectrolitică. puţine lipide, aproximativ 1g pe kg corp pe zi şi Per oral: proteine în cantitate de 1,2 - 1,5g pe kg corp pe zi
- Gastrofait 1 g 1-1-1 Injectabil:
- Alimentele se administrează sub formă semilichidă - Nexium 40 mg 1-0-1 sau păstoasă pentru a solicita un efort minim de - Metoclopramid 1-0-1 digestie şi pentru a fi evacuate mai uşor din stomac
- Vitamina K 1-0-1 - Etamsilat 1-0-1
- Se interzice ingestia de lichide în timpul mesei sau - No Spa 1-0-1 imediat după masă
- Venofer + 250 SF 2-0-0
- Pentru a combate starea de balonare se evită 28.11.2012-30.11.2012: dulciurile concentrate, compoturile de fructe
Per oral: - Gastrofait 1 g 1-1-1
- Alimentaţia va fi activă, în sala de mese. Injectabil: - Nexium 40 mg 1-0-1 - Metoclopramid 1-0-1 - Vitamina K 1-0-1 - Etamsilat 1-0-1 - No Spa 1-0-1 - Venofer + 250 SF 2-0-0
01.12.2012-03.12.2012 Per oral: - Gastrofait 1 g 1-1-1 Injectabil: - Nexium 40 mg 1-0-1 - Metoclopramid 1-0-1 - Vitamina K 1-0-1 - Etamsilat 1-0-1 - No Spa 1-0-1
Supravegherea funcţiilor vitale TA/mmHg
P/min
R/min
T°C
Data 26.11.2012 27.11.2012 28.11.2012 29.11.2012 30.11.2012 01.11.2012 02.11.2012 03.11.2012 04.11.2012
D
S
D
S
D
S
D
S
130/65 140/90 155/85 145/85 140/70 135/85 140/95 145/80 135/80
135/70 140/80 145/75 135/95 130/90 140/85 135/90 130/75 -
62 60 65 61 72 74 70 64 65
60 68 75 70 69 78 65 68 -
16 17 20 18 21 18 19 17 18
17 18 19 19 20 21 17 19 -
37,5 37,0 36,8 36,5 36,7 36,4 36,7 36,4 36,7
37,1 36,9 37,2 36,8 36,5 36,6 36,5 36,5 -
Supravegherea eliminărilor Data 26.11.2012 27.11.2012 28.11.2012 29.11.2012 30.11.2012 01.11.2012 02.11.2012 03.11.2012 04.11.2012
Scaun
Diureza
Nr. micţiuni
Vărsături
1000 ml 4 1 1300 ml 6 1200 ml 5 2 1400 ml 7 1 1000 ml 3 1100 ml 5 1 1000 ml 4 1 1200 ml 6 900 ml 3 Prelevări de produse biologice Valorile pacientului Valori normale Hemoleucogramă:
700 ml 600 ml 200 ml 100 ml 100 ml -
Transpiraţii
Menstră
moderate moderate uşoare uşoare uşoare -
-
Recomandări la externare
Hematii (RBC) 3,55 mil.
3,8-6,0 mil.
Pacientul se externează cu
Hemoglobină (HGB) 9,8
11,5-16,5
următoarele
recomandări
- se observă o valoare scăzută
medicale:
a hemoglobinei, ceea ce se
- regim alimentar echilibrat,
datorează
hipolipidic;
prezenţei
unui
sindrom anemic secundar. Hematocrit (HCT) 31,1%
- regim hidric echilibrat; 32-46%
- consumul de cafea interzis;
- se observă valori scăzute ale
- consumul de alcool interzis;
hematocritului.
- administrarea de antiinflamatoare nesteroidiene
Biochimie:
doar cu pansament gastric;
GOT (AST) 15 U/l
10-35 U/l
- administrarea medicaţiei
GPT (ALT) 17 U/l
10-33 U/l
conform prescripţiei medicale;
Uree 68,5 mg/dl
10-59 mg/dl
- evaluare medicală periodică.
Creatinină 0,54 mg/dl
0,5-1,2 mg/dl
Tratament la externare:
Calciu ionic 1,09 nmoli/l
1,12-1,32 nmoli/l
- Nexium 20 mg
Sodiu 139 nmoli/l
136-145 nmoli/l
Potasiu 4,1 nmoli/l
3,5-5,1 nmoli/l
1-0-1, timp de 4 săptămâni; - Amoxicilină 500 mg 2-0-2, timp de 1 săptămână;
Helicobacter Pylori:
Interval de referinţă
Rezultat: 132,3
0-4
- Klerimed 500 mg 1-0-1, timp de 1 săptămână; - Flugvim 500 mg 1-0-0, timp de 1 săptămână.
Plan de ingrijire nr.3
PLAN DE ÎNGRIJIRE
III.
Date fixe -
Numele şi prenumele: Moldovan Victor
-
Naţionalitatea: română
-
Limba vorbită: română
-
Religia: ortodoxă
-
Vârsta: 23 ani
-
Sex: masculin
-
Greutate: 65 kg
-
Înălţimea: 1,75 m
-
Deficienţe: fumator 10 tigari/zi, cafea de 2 ori pe zi, alcool ocazional
-
Diagnostic: Ulcer gastric cu helicobacter Pylori
II. Date variabile
-
Domiciliul: loc. Sebeş, jud. Alba
-
Ocupaţia: şomer
-
Echipa de susţinere: părinţii acestuia
III. Istoricul bolii
Pacient în vârstă de 23 de ani, diagnosticat în anul 2010 cu ulcer gastroduodenal, fără antecedente de hemoragie superioară exteriorizată, a prezentat de câteva zile alterarea stării generale, dureri cu caracter de arsură retrosternală, greţuri, vărsături sangvinolente (hematemeză). Pacientul se prezintă în serviciul de urgenţă şi este internat în serviciul de gastroenterologie pentru investigaţii şi tratament de specialitate.
IV. Anamneza asistentei medicale
Pacient în vârstă de 23 de ani cu antecedente personale patologice de ulcer gastroduodenal diagnosticat în anul 2010, se internează de urgentă în data de 10.01.2013 cu următoarele simptome: vărsături, scaune melenice, ameţeli, paloare tegumentară, durere la nivelul epigastrului, stare generală alterată, pe secţia de gastroenterologie .
V. Anamneza medicală
-
Antecedente heredo-colaterale: neagă boli cu transmitere ereditară în familie
-
Antecedente personale fiziologice: prima copulaţie la 15 ani
-
Antecedente personale patologice: ulcer gastroduodenal (2010), fractură epifiza distală tibie (2009)
-
Condiţii de viaţă şi muncă: corespunzătoare
-
Condiţii faţă de mediu: echilibrat
VI. Capacitate de adaptare la perioada deficitară
Pacientul prezintă o stare generală alterată, transpiraţii reci, inapetenţă, aspect fizic neglijat datorită simptomelor prezente, anxietate. Adresează numeroase întrebări legate de procedurile la care va fi supus pentru diagnostic, tratamentul care îi va fi aplicat, precum şi impactul afecţiunii curente asupra calităţii vieţii.
Nevoia fundamentală/ nivelul de dependenţă Nevoia de a resira şi a avea o buna circulaţie
10
11
Data 12 13
2
1
1
1
14
15
16
1
1
1
Nevoia de a bea şi a manca
4
4
3
3
2
2
2
Nevoia de a elimina
4
4
3
2
2
2
1
Nevoia de a se mişca şi a avea o bună postura
3
2
2
2
2
1
1
Nevoia de a dormi şi a se odihni
4
4
3
3
2
2
2
Nevoia de a se îmbraca şi dezbrăca
3
2
2
2
1
1
1
Nevioa de a menţine temperatura corpului în limite
2
2
1
1
1
1
1
normale Nevoia de a fi curat, îngrijit, de a proteja tegumentele 3
3
3
2
2
2
1
şi mucoasele Nevoia de a evita pericolele
2
2
2
2
2
1
1
Nevoia de a comunica
2
2
2
2
2
1
1
Nevoia de a acţiona conform propriilor convingeri şi
2
2
2
2
1
1
1
valori, de a practica religia Nevoia de a fi preocupat în vederea realizării
2
2
2
2
1
1
1
Nevoia de a se recreea
4
3
2
2
2
1
1
Nevoia de a învăţa cum să-ţi păstrezi sanatatea
4
3
2
2
2
2
2
Total
41
36
30
28
23
19
17
Nevoi fundamentale deficitare 1. Nevoia de a bea şi a mânca
Surse de dificultate - inapetenţă
Manifestări de dependenţă
Diagnostic de nursing
- slăbiciune
- pierdere în
- pierdere în greutate
greutate datorită
- greţuri
inapetenţei
- vărsături
manifestată prin
- pirozis
slăbiciune,
greţuri, vărsături
2. Nevoia de a dormi
şi
a
- agitaţie
se
odihni
- descurajare
- alterarea
- nelinişte
sănătăţii datorită
- anxietate
agitaţiei
- oboseală
manifestată prin
- treziri frecvente
nelinişte, anxietate,
3. Nevoia de a
-eliminări
- greţuri
oboseală - pierderea
elimina
crescute
- pierdere în greutate
echilibrului
- diaree
hidroelectrolitic
- crampe abdominale
datorită diareei şi
- vărsături - lipsa de informaţii
vărsăturilor - dificultate în
învata cum să-ţi
- neobişnuinţa în abordarea
învăţarea
păstreze
anumitor acţiuni pentru
măsurilor
sănătatea
redobândirea sănătăţii
preventive şi
4. Nevoia de a
- anxietate
curative din cauza anxietăţii manifestată prin lipsă de informaţii 5. Nevoia de a se recreea
- astenie
- durere, oboseală, slăbiciune
- dificultate în a
- diminuarea interesului
indeplini activităţi
- dificultate în a se concentra, cu recreative ocazia unei activităţi recreative
datorată asteniei manifestată prin durere, oboseală,
slăbiciune
Obiectivele îngrijirii
Intervenţiile asistentei medicale Evaluare Autonome
Delegate
1. Pacientul să
- aşez pacientul în poziţie - reduc sau opresc aportul
- în urma
prezinte o
sezândă, semişezândă, sau de lichide sau alimente, la
intervenţiilor,
stare de bine,
în decubit dorsal, cu capul indicaţia medicului
greţurile şi
fără greţuri şi
într-o parte
vărsăturile s-au
vărsături
- protejez patul cu muşama sa respecte regimul
diminuat, şi
sangvinolente
şi aleză
pacientul
- mă asigur ca pacientul alimentar indicat
- ajut şi sprijin pacientul în - administrez la indicaţia
prezintă o stare
timpul vărsăturilor
de bine
-învăţ
medicului soluţie de
pacientul
să Glucoză 10% 500 ml, 3x1
efectueze un inspir profund flac./zi, Metoclopramid 2 la apariţia senzaţiilor de fiole în perfuzie, greaţă
Adrenostazin 0,3 mg, 1 fiolă dimineaţa, una seara.
2. Pacientul să
- învăţ pacientul să practice - observ orele de somn - pacientul se
beneficieze de
tehnici de relaxare,exerciţii ale pacientului
un somn
respiratorii
corespunzator
- învăţ pacientul care se medicamentos indicat de
calitativ şi
trezeşte
cantitativ
ridice din pat câteva minute, stării de somn, şi observ să
-administrez
devreme
citească,
să
să
tratamentul corespunzător
se medic pentru inducerea
asculte efectul acestuia asupra
muzică, apoi să încerce din organismului: nou să adoarmă
odihneşte
10 mg, 1 fiolă.
Diazepam
3. Pacientul să
- realizez bilantul ingestie- - îndemn pacientul să - în urma
fie echilibrat
excreţie, calculând
hidroelectrolitic
cantitatea
ingere o cantitate de 2000 intervenţiilor,
de
lichide ml de lichide în 24 de ore
pacientul este
ingerate şi perfuzate, şi
- hidratez pacientul prin echilibrat
cantitatea de lichide
perfuzii, administrând ser hidroelectrolitic
eliminate
fiziologic
-
recoltez
scaun
500
ml,
la
pentru indicaţia medicului
coprocultură -
urmăresc
înlocuirea
pierderilor de apă şi 4. Pacientul să
electroliţi explorez
acumuleze noi
cunoştinţe
cunostinte şi
privind boala actuală
informaţii
-
despre boală
cunoaştere; motivez
nivelul al
stimulez
de - informez bolnavul
bolnavului legătură
cu
modul
manifestare,
dorinţa
de preventive
în - pacientul a de dobândit noi
măsurile cunoştinţe şi
curative, referitor la boala
modul de participare la sa
importanţa acumulării de intervenţii şi procesul de noi cunoştinţe, importante în recuperare prevenirea unui nou episod - verific dacă bolnavul a acut -
înţeles
conştientizez
bolnavul transmis
asupra propriei
corect şi
mesajul
dacă
şi-a
însuşit noile cunoştinţe
responsabilităţi
privind
5. Pacientul să
sănătatea - învăţ pacientul tehnici de - creez un mediu calm şi - pacientul este
fie mai relaxat
relaxare; îndemn bolnavul liniştit
şi mai odihnit
spre citirea unor cărţi cu - la indicaţiile medicului, mai relaxat conţinut optimist şi ieşiri mă asigur ca metodele de scurte în aer liber -
amenajez
recreere
recreere să nu obosească
camera
pentru
de pacientul
audiţii
muzicale, vizionări de filme, TV, etc.
mult mai linistit şi
Regimul alimentar
Medicaţia
- La indicaţia medicului curant, respect un regim 10.01.2013-11.01.2013: lacto-făinos pentru pacientul în cauză
Se
administrează
ser
fiziologic
(NaCl 0,9%) 500 ml şi Glucoză 10% - în primele 4 zile administrez un regim predominant 500 lactat
ml,
pentru
volemică şi hidroelectrolitică. Per oral:
- Bolnavul primeşte la pat 200 ml lapte la interval de - Gastrofait 1 g 1-1-1 2 ore, iar noaptea la 4 ore. Daca laptele nu este Injectabil: tolerat, se diluează cu ceai sau apă alcalină, sau se - Nexium 40 mg 1-0-1 adaugă o linguriţă de carbonat de calciu la o cană - Arnetine 1-0-1 de lapte.
- Metoclopramid 1-0-1 - Vitamina K 1-0-1
- Se consumă fie 2 l lapte şi 30 de grame de zahăr, - Adrenostazin 1-0-1 fie 1 l lapte şi 500 g cremă proaspătă şi 30-40 g - Etamsilat 1-0-1 zahăr.
- No Spa 1-0-1
- în zilele 5-6, adaug un regim făinos, şi stimulez 12.01.2013-16.01.2013: consumul de paine, paste fainoase, cereale.
Per oral: - Gastrofait 1 g 1-1-1
- Se combate constipaţia cu o lingură de ulei de Injectabil: parafină
- Nexium 40 mg 1-0-1
- Alimentele vor fi fracţionate în 5-6 mese pe zi.
- Arnetine 1-0-1
- Este interzis consumul de alcool, cafea, apă - Metoclopramid 1-0-1 minerală, sucuri carbonatate, tutun.
- Vitamina K 1-0-1
- Alimentaţia va fi una activă, pacientul servind - Etamsilat 1-0-1 alimentele în sala de mese.
reechilibrare
- No Spa 1-0-1
Supravegherea funcţiilor vitale TA/mmHg
P/min
R/min
T°C
Data 11.12.2012 12.12.2012 13.12.2012 14.12.2012 15.12.2012 16.12.2012
D
S
D
S
D
S
D
S
95/65 105/80 120/85 110/80 120/70 120/85
95/60 110/80 110/75 115/95 130/90 -
58 61 65 62 70 74
60 63 70 68 65 -
15 17 19 18 21 18
17 19 18 20 19 -
37,3 37,1 36,6 36,5 36,3 36,5
37,6 36,7 37,1 36,7 36,5 -
Supravegherea eliminărilor Data
Scaun
Diureza
Nr. micţiuni
Vărsături
Transpiraţii
Menstră
11.12.2012 12.12.2012 13.12.2012 14.12.2012 15.12.2012 16.12.2012
2 3 2 1 -
900 ml 1000 ml 1000 ml 1200 ml 1400 ml 800 ml
2 3 3 5 7 2
600 ml 400 ml 100 ml -
severe moderate uşoare -
-
Prelevări de produse biologice Valorile pacientului Valori normale
Recomandări la externare
Hemoleucogramă: Hematii (RBC) 4,4 mil.
4,5-6 mil.
Pacientul se externează cu
Hemoglobină (HGB) 13,6
14-16,5
următoarele
recomandări
- se observă o valoare uşor
medicale:
scăzută a hemoglobinei, însă
- regim alimentar echilibrat, cu
fără prezenţa complicaţiilor, sau
evitarea alimentelor acide;
a
- regim hidric echilibrat, 2 l
unui
sindrom
anemic
secundar.
lichide pe zi;
Hematocrit (HCT) 37,8%
40-48%
- consumul de cafea interzis;
- se observă valori uşor scăzute
- consumul de alcool şi tutun
ale hematocritului.
strict interzise; - administrarea medicaţiei
Biochimie:
conform prescripţiei medicale;
GOT (AST) 26 U/l
10-35 U/l
- evaluare medicală periodică.
GPT (ALT) 23 U/l
10-33 U/l
Uree 46,2 mg/dl
10-59 mg/dl
Tratament la externare:
Creatinină 0,68 mg/dl
0,5-1,2 mg/dl
- Nexium 20 mg
Calciu ionic 1,22 nmoli/l
1,12-1,32 nmoli/l
Sodiu 141 nmoli/l
136-145 nmoli/l
Potasiu 3,7 nmoli/l
3,5-5,1 nmoli/l
1-0-1, timp de 4 săptămâni; - Amoxicilină 500 mg 2-0-2, timp de 1 săptămână; - Klerimed 500 mg
Helicobacter Pylori:
Interval de referinţă
Rezultat: 129,6
0-4
1-0-1, timp de 1 săptămână; - Flugvim 500 mg 1-0-0, timp de 1 săptămână.
CONCLUZII
Din cele relatate în lucrarea de faţă se desprind câteva concluzii: Ulcerul gastric este o afecţiune digestivă caracterizată printr-o ulceraţie a mucoasei stomacului. Ştim astăzi ca cea mai comuna cauză a ulcerului gastric sau factorul care il exacerbează în mod deosebit este infecţia cu bacteria numita Helicobacter pylori. Aceasta produce peste 80% dintre ulcerele gastrice. Ulcerul gastric prezintă o urgenţă medicochirurgicală datorită complicaţiilor grave ce pot surveni ( perforaţia ulcerului, HDS , etc). Bolnavii acuză dureri epigastrice, pirozis, vărsături, scădere în greutate, balonare, senzaţie de saţietate după consumul unor cantităţi mici de alimente. Scopul tratamentului este eradicarea Helicobacter pylori cu minimum de efecte adverse medicamentoase şi scăderea selectării de tulpini bacteriene rezistente.Deoarece aciditatea gastrică influenţează eficienţa anumitor agenţi antimicrobieni activi pe Hp, antibioticele se asociază cu inhibitori ai pompei de protoni, blocanţii de receptori H2 sau cu ranitidina bismut citrat. Cei mai importanţi agenţi antimicrobieni utilizaţi sunt amoxicilina, claritromicina, metronidazolul şi, în măsură mai mică, tetraciclina şi bismutul. Astăzi, locul Claritromicinei începe să fie luat de Levofloxacină, iar durata tratamentului tinde să crească, în funcţie de asocierea aleasă, de la 7-10 zile, la 10-14 zile. Pentru profilaxia bolii şi a recidivelor, trebuie să se ţină seama de toate acele cauze care participă la apariţia acesteia. În general, prin evitarea traumelor psihice şi printr-un mod de viaţă mai igienic, fără excese şi printr-un regim alimentar din care trebuie evitat orice abuz, se poate adeseori preveni boala ulceroasă. În urma observarii cazurilor de ulcer gastric am constatat ca aplicarea planului de ingrijire, conform conceptului Virginiei Henderson, a avut o eficientă sporită bazată pe relatia afectivă asistentă-pacient. Aflat singur în acest cadru spitalicesc, lipsit de familie şi mediul obişnuit, între persoane străine lui afectivitatea oferită de asistenta a creat bazele unei legaturi pozitive, care a contribuit la menţinerea unei încrederi permanente în cadrele medicale şi în eficienţa ingrijirilor şi a tratamentului.
BIBLIOGRAFIE
Lucreţia Titircă : Ghid de nursing , Editura Viaţa medicală romanească, Bucuresti,2001 Lucreţia Titircă: Tehnici de evaluare şi îngrijiri acordate de asistenţi medicali, Ghid de nursing vol.II 2008 Adrian Restian : Bazele Medicinei de familie, Editura Medicală Bucureşti, 2003 Carol Mozeş : Tehnica îngrijiri bolnavului, Editura Medicală Bucuresti, 2003 Corneliu Borundel: Manual de medicină internă pentru cadre medii, Editura BIC ALL Bucuresti,2000 Ostrov Ricki : Totul despre ulcer, Editura Polimark, Bucureşti, 1996 Vasile Andreica: Boli extragastrice asociate infecţiei cu Helicobacter pylori. Casa Cărţii de Ştiinţă Cluj Napoca, 2004 Nicolae A. Turdeanu: Chirurgia ulcerului gastro-duodenal , Casa Cărţii de Ştiinţă Cluj Napoca, 2004
