DOCTRINE URBANE CURS 2 Sistemul implica idea de perfectiune organizatorica in echilibru., Curent filozofic post belic- structuralism- anii 50 Conceptul de sistem sta la baza stiintei- abordare sistemica Exacerbarea conceptului de structura duce la dogmatim. Structura- totalitatae relatiilor din interiorul unui sistem. Def dictionar:: sistem= ansamblul de lucruri si parti legate unele de altele astfel incat sa existe un scop. Se pune in evidenta un sistem ori de cate ori exista o legatura, o relatie intre doua corpuri. Sistemul este o multime de elemente distincte grupate intre ele cu o anumita finalitate. Sistemul- este un tot, un ansamblu de parti legate unele de altele -un grup de obiecte legate intre ele, actionind unele asupra altora astfel incat sa formeze un tot -definirea unui sistem particular este intotdeauna arbitrara… - un grup de obiecte sau interese caracterizate prin covarianta - legatura= relatie intre doua componente ; modificarea unui element impune o minima modificare in alt element al sistemului Obiect -fizic -abstract obiect fizic = modul in care sistemul respectiv este configurat ; in mod fizic intotdeauna el implicate un obiect abstract static Ross A. – sistemul e indep endent de natura sa , reprezentarile locale au cedat in fata celor abstracte. A. Natura relatiilor din interiorul sistemului . O relatie in cadrul unui sistem este o legatura reprezentind o anumita determinare intre doua elemente ale sistemului. Din punctul de vedere al relatiilor exista relatii interioare ( tari) Exterioare (slabe) A B Sensul relatieiA are influenta asupra lui B Relatiile tari-interioare- asigura coerenta sistemului Relatiile slabe-exterioare- asigura comunicarae cu mediul in care exista. O relatie slaba intre S si S1 este o relatie tare in SS1
S1
s Limita reprezentind entitatea sistemului
SS1
Un sistem este la rindul lui parte a unui sistem mai mare si in acelasi timp este compus din parti.
B In raport cu directionarea relatiilor Directionalitate lineara- duce la o insiruire de obiecte 2. Directinalitate triangulara- structura foarte clar definita, elementele au mai mare disponibilitate de relatie 3. structura ierarhizata – mixaj intre 1 si 2 , o varianta hibrida.
C
Polarizarea relatiilor • Polaritate pe centrul sistemului ( asupra unui element esential al sistemului)-ierarhizare; • Intersectarea relatiilor in afara componentelor sistemului, in spatiul interstitial; Spatiul interstitial urbancel in care plutesc elementele Spatiul care are rol de a relationa elementele Fizic nu exista centrul –element esential al sistemului.
D Scopul construirii sistemului respectiv polaritate – dispolaritate Sistem
conjunctiv Disjunctiv –relatia e generata de sensul, scopul, de dispersare; sustine coeziunea, dar referindu-se la sistemul mare, in ansamblu. Loc de descentralizare, de orientare ex: Paris - principiu de compunere urbana de-a lungul unei axe existind un punct unde se petrece dispersarae interesului in teritoriu si un altul unde are loc concentrarea interesului in teritoriu. -modul de proiectare – sistem conjunctiv - sistem de gandire din afara – spre solutia finala Concluzii:
1. Oricare ar fi organizarea elementelor sistemului, exista o structura care defineste explicit interactiunile existente. - relatii caracteristice corespund unui sistem caracteristic 2. Oricarui sistem ii este propice o anumita finalitate, deci interactiunea intre elementele respective trebuie conceputa in raport cu aceasta finalitate. 3. Orice sistem pune in evidenta mai mult sau mai putin explicit un centru de relationare (organizare) a sistemului. Starea sistemului Teoria sistemelor.consensul asupra faptului ca avem de-a face cu un sistem, dar nu stim ce e cu el. Mediul de existenta al sistemului actioneaza asupra sistemului CURS 3 Starea sistemului prezinta importanta in legatura cu ideea de stabilitate a sistemului In functie de dimensiunile intrarii, in sistem o miscare poate fi mai mult sau mai putin ampla, periclitand stabilitatea sistemului
Acest lucru de produce fiindca Sn este dfoarte diferita de S0 sau In este prea diferita noua astfel incat sistemul nu o poate asimila. Ex.: un cartier prin care trebuie sa treaca o autostrada. Se distruge cartierul. Succesiuni de stari ale sistemului: In evolutia succesiunii exista o perioada de o anumita stabilitate. Stabilitatea sistemului (globala) este definita atata timp cat avem de-a face cu o succesiune coerenta de stari ale sistemului respectiv. Principiul stabilit in timp consecinte principiul varietatii in ansamblu. Varietatea este posibil de luat in considerare numai atunci cand 2 sau mai multe sisteme sunt stari ale unui sistem originar. Varietatea - calitate de ansamblu Componentele trebuie sa fie stari ale aceluiasi sistem. Consecinta 2 priveste realizarea in varietate a unui studiu de arhitectura sau urbanism. Solutiile (sisteme in sine) sa fie de fapt stari ale unui aceluiasi sistem initial.
Ex.: inaltimea cladirii Tipuri de sisteme. Criterii 1 Stabilitatea: - sist. statice (stabilitate mare, nu accepta miscare) - sist. dinamice (aflate in miscare tot timpul) - sist. ultradinamice (fara stari de stabilitate) 2 Sist. simple
statice Inchise
complexe
dinamice deschise
integrate
Simple (1) Complexe (2) 1. putine elemente; relatii pe un singur plan. 2. Complexe; bogatie de relatii Sistemul simplu nu poate fi decat static si inchis Grad de integrare a elementelor – SUPRAPUNERE de sisteme (toate elementele sunt comune ambelor sisteme) 3 Formatia sistemului – structura
inchis Deschis - Inchise – au reactia definita foarte brutal (ori raman cum sunt ori explodeaza) - nu au capacitatea de adaptare la mediu (una din conditiile pentru un plan urbanistic modern) 4 Evolutia sistemului – sistem continue – miscare continua si instantanee discrete – miscarea necesita un anumit timp de observare Sistemele continue pentru a fi analizate trebuiesc discretizate Ex.: - sistemele sociale sunt continue Sisteme vagi – teorie materialista care incearca sa stapaneasca evolutia unor sisteme care nu sunt comensurabile – interesant pentru fenomene care ating interpretarea psihosocioogica a spatiului (individul x este mai aproape de y decat z ) Apreciind relatiile in teritoriu, relatii in spatiu dar care nu sunt comensurabile
Ex.: Si pentru evaluari fizice – in aceeasi camera peretele x e mai rosu decat y. 5 Gradul de generalitate – sisteme determinist probabiliste - deterministe – evolueaza in baza unei legislatii clare - probabiliste – legitatea evolutiei lui nu poate fi luata in considerare anterior decat ca ipoteza In anii ’80 apar economistii ce pun probleme de urbanism CHADWICK – ecosistem( om – natura – sistem de spatii ) - sisteme de valori - sisteme de activitati ecosistem Sist. valori
Sist.spatii Sist. activitati
1956 conceptul fundamental care a schimbat teoria urbanismului Conceptul este reluat in anii ’70 Exista o categorie de sistem extrem de compex, integrat, caracteristic in teritoriu, spatiu locuit – sistem socio spatial ale carui dimensiuni nu sunt date de intinderea in teritoriu, ci de complexitatea sa structurala. Ex.: Un oras mai mic in care densitatea este mare este mult mai mare decat un oras intins pe o suprafata mare. Caracteristicile unui sistem. 1.Interrelationare. organic – ierarhizat 2.Verticalitate 3.Orizontalitate 4.Ordine 5.Scop 6.Stabilitate 7.Compexitate 8.Diferenta 9.Economie interioara – sistemul se evidentiaza printr-o energie, matematica, termodinamica. Este caracterizat printr-o energie – stare ordonata sau
neordonata a componentelor (stare de entropie a sistemului respectiv termodinamic Un sistem inchis are un consum energetic minim. Cel mai mare are consum cu atat mai mare cu cat e mai deschis 10.Feedback – legea inversa – variabilitate - adaptabilitate 11.Autoreglarea Inchiderea si deschiderea unui sistem – apreciere la limita imposibila Raportul intre un sistem si mediu se realizeaza prin asa numitele procese interioare de transformare (la nivel elementar) si procesul de transfer (fluxuri) Procesele interioare impun asa numitele functii in sistem sau ale sistemului Functiile unui sistem asigura comportamentul sistemului in raport cu un mediu Trei situatii: 1) S
Fo F1 F2
2) So S1 Sm
3) S F S S
F F F
Situatia 3. Starea de multifunctionalitate caracteristica teritoriului urban Teoria sistemelor s-a construit postbelic pornind de la abordarea organelor vii antropologicfilologicmetastiinta Principiul cutiei negre .D. .C.
D – subsistem de decizie C – subsistem cadru
.R. In afara cutiei negre, R este subsistem de reactie (la sisteme vii eronate) Exista o intoarcere a reactiei catre intrare. R – sist. de verificare automata feedback Programata R conditioneaza perfectionarea durabilitatii sistemului intervenind asupra iesirii cand nu este in concordanta cu intrarea. Ex.: Piramida trofica in teritoriu – starea de echilibru (relatia intre speciile vii care traiesc in teritoriu )
Specia suprema - cu cat e mai dominanta cu atat e mai redusa ca numar Exista feedback ce afecteaza piramida trofica – regleaza relatiile Sistem optimal – sistemul cel mai bun in raport cu un criteriu O varianta este optima in raport cu un anumit criteriu Exista o varianta care raspunde cel mai bine optima cu un criteriu sau mai multe, dar nu cu toate. Analiza de scor. Criteriul capata o nota ca importanta putandu-se descoperi dupa nivelul la care e realizata varianta. Abordarea sistemica – considerarea unui sistem ca parti componente (subsisteme ale sale) si ca subsistem al unui sistem mai mare. Normalitatea unui sistem – starea in care regulile sale in relatiile dintre componente si cele cu mediul functioneaza fara constrangeri. Cu cat un sistem e mai instabil cu atat el e mai greu de stapanit, condus, totusi starea lui nu este obligatoriu anormala. Valabilitatea unui sistem este legata de posibilitatea de a conduce un sistem cunoasterea lui ( cibernetica ) In urbanism (ambianta spatiala a teritoriului ) normalitatea este influentata de factori din afara sistemului propriu-zis – suprastructura urbana. Ex.: In barcelona, la o seceta mare s-a cerut inchiderea unor fantani deoarece veneau in contradictie cu starea de normalitate a secetei.
CURS 4
Amenajarea teritoriului ca actiune de ordonare a unui sistem ambiental. Ambiental – finalitate – crearea unei ambiante normale pentru existenta omului, cu constiinta existentei sistemului ecologic. Dezvoltarea durabila capata gestionãri. -prelucrarea unor viziuni pe diferite niveluri de teritorializare ( sistem de intindere a problemei respective)- elaborarea sistemica dupa ce se rezolva problema pe un anumit teritoriu, se face legatura cu subunitatile inconjuratoare; Organizarea unui spatiu trebuie sa aiba in vedere procesul de dezvoltare. Intelegerea exacta a termenului de planificare- nu termenul de planificare trebuie anulat, ci modul in care aceasta se face.
Planificarea este legata de ordonare, insa termenul de planificare are si conotatie de proces. La nivelul teritoriului problema se pune in raportul intre intamplator si planificat, haotic- ordonat, dezvoltare libera – dezv.planificata. Sistemul socialist milita pentru o planificare totala (inclusiv a individului) spre deosebire de planificarea ponderata, strict necesara. Planificarea apare ca o necesitate. 1. Necesit umane individuale necesitati biofiziologice- generate de conditiile de existenta nevoi culturale- bunuri culturale materiale 2. Corxistenta colectivitatii- nevoi sociale- sociale, morale Nevoile natiunii Conditii de existenta- bunuri cultural materialeConditiile sociale
resurse Stare in teritorriu confortul de existenta confortul modului de viata
confortul locuirii in teritoriu
Starea in teritoriu este intotdeauna o stare contradictorie data de relatia dintre confortul locuirii in teritoriu si consumul de resurse; consumul nu trebuie sa depaseasca resursele. Se impune nevoia de planificare
fizica nevoi umane-nevoi ale naturii Sociala nevoi umane Economica -nevoi umane- nevoi ale naturii
Planificarea fizica este consecinta planificarii economice Raporturile sociale sunt consecinta raporturilor intre planificarea fizica si cea economica. Nevoia de planificare este neglijabila in gindirea liberala si exacerbata in gandirile totalitariste. Planificarea are in vedere normalul? media unor stari din teritoriu- insistemul totalitar nu se avea in vedere performanta. Raportul intre individ si colectivitate- la nivelul societatii comportamentul in cadrul teritoriului urmareste interesul individual si interesul colectiv. Societatea socialista impune abordarea colectivista, dar produsul este individualist . Educarea interesului privat impune cultivarea interesului pentru sporirea colectivitatii. S-au introdus niste reguli care propun ordonarae. Planificarea, mijloc usor de stapanit, asigura un raspuns mediu-----------exacerbata, fiind la moda nu numai la noi ci si in tari capitaliste- in Anglia
A fost redusa intotdeauna pentru ca existenta societatii engleze se bazeaza pe un cadru legislativ si traditional foarte puternic implantat si inca din copilarie. Planificarea este doar la scara redusa: ex, un comerciant care isi deschide un magazin intr-o casa- monument istoric nu o va distruge niciodata ca valoare arhitectonica. In franta planificarea a – pina in 1965. In Suedia 70 % din apartamentele din Stockholm nu sunt proprietate particulara. Architecture et tehnologie in 1957 este punctul de la care porneste lupta impotriva planificarii, care standardizeaza individualizarea; L’Architecture d’aujourdhui – este al doilea imbold manifestat impotriva uniformizarii. Incepe sa apara o diversitate legislativa- zone de administrare concentratazone de ansamblu, cuprinzand elemente care impun dezvoltarea arhitecturii; Ex:-tratarea in mod deosebit a nivelului doi al constructiei sau sau a unei part a fatadei. Amenajarea teritoriului impune planul de amenajare, care trebuie sa se evidentieze printr-o gandire deschisa, ca un sistem deschis; sa raspunda sistemului de nevoi si realitatii teritoriului, sa asigure modernizarea spatiului interior., sa asigure reglarae intre starea interna a sistemului si intrari. Carta europeana arhitecturii
Curs 5 Elemente de cadru si criterii pentru activitatea de urbanism si amenajarea teritoriului elemente fundamentale pentru realizarea diferitelor programe elemente de criteriu- exista 7 grupe; 1. resursele naturale , economice si umane ca baza si obiect al actiunii de valorificare a teritoriului; se exprima in valori • capacitati tehnice • grupe de profesionalitate 2. spatiul -sub toate formele in care apare- ca mediu in care se desfasoara actiitatea umana; spatiul - ca viziune pe niveluri de teritoriu ocupat -viziunea sistemica asupra spatiului---nevoia intelegerii structurilor concrete la diferite niveluri—potenta de dezvoltare; prin amenajarea teritoriului trebuie puse in evidenta potentele de dezvoltare.
Potenta de dezvoltare- a scoate din ceva maximum; intelegerea complexa a mediului, a spatiului ca mediu de locuit, a locuirii A locui= a ocupa un spatiu (conceptia anterioara Un teritoriu in care se manifesta viata omului ( conceptia moderna) Acest concept de locuire definit teritorial trece de la un spatiu privat la un spatiu general Mediu sau spatiu ca mediu poate fi descompus in functie de diferite criterii-mediu natural sau mediu artificial in masura in care luam in consideratie componentele care definesc mediul Mediul in care artificialul depaseste 70% devine incomod “ naturalul depaseste 70% devine incomod exista mediu functional formal economic social juridic informational apare coroborarea intre calitatea mediului si calitatea locuintei- locuirea nu se mai poate lega exclusiv de apartament. Fenomenul de aculturatie= proces de ridicare culturala a unei succesiuni de generatii ( taranul mutat la oras); impune adecvarea, nevoia de adecvare a spatiului, asigura adecvarea- ptr ca salveaza spatiul, transgreseaza adecvarea numita stare de adecvare de la spatiu la comportament, favorizeaza adecvarea prin traditie, obisnuinta, prevederi legale Potentialul de adecvare, suportul de adecvare, relatii dialectice pe care le constituie ordinea sistemului; Arhitectu trebuie sa stapaneasca planificarea dezordinii urbane; o categorie o constituie elementele de mijloc (??) Calitatea locuitului se masoara prin indicele calitatii vietii Gradul de bonitate-tehnologie, clima,comportamentul uman, atitudinole---siguranta locuitului elemente care impun locuitul—locuinta, amenajarile, dotarile asigura locuitul --clima, materialele conditioneaza locuitul ---comportamentele, atitudinile confortul este diferit in timp si spatiu; este circumscris teritorial? prin referirea unei colectivitati la un anumit loc??. Spatiul -ca locuire
Locuitul= conditionare a unui loc ( teritoriu prin extindere) prin ocuparea, folosirea si amenajarea lui de catre o colectivitate in concordanta cu modul sau de viata, de dezvoltare economica, sociala, in raport cu mediul, in contextul unui continuu proces de interventie asupra spatiului. Raportul cantitate- calitate trebuie mentinut in forma optima; ex, in America inainte de razboi raportul mobilitate-stabilitate ; dupa razboi creste mobilitatea- zilnica, saptamanala, anuala----servicii foarte rare? pentru desfasurarea mobilitatii. -Umanizarea 3. timpul -desfasurare, mecanism, modificare, durata, valabilitate in mentinetrea in timp a unei organizari spatiale - ca desfasurare- urbanismul este o activitate continua, care are un element particular, continuitate cu praguri Activitatea de urbanism - sistem; adaptarea sistemului la conditiile de mediu impune de fapt ( acumularile cantitative duc la salturi calitative ). Desfasurarea proiectului M0 moment de schimbare- cand se constata unele nepotriviri
Este un proces continuu cu praguri ( M1, M2 sunt momente de reactualizare) Perioada de proiectare
Perioada de punere in opera
Perioada de reactualizare
Inainte de 89 reactualizarea se facea obligatoriu in 3 ani, dar aceste momente nu coincideau cu momentele la care era nevoie de o reala actualizare si toate acestea se rezumau la niste schimbari sau se renunta la planul vechi si se facea unul nou TIMP – REACTUALIZARE 4.durata, valabilitate, mentionare- conceptul dezvoltarii durabile -mentenanta, pastrarea resurselor, a unui spatiu, a unei caracteristici punere la punct punere in opera
7 ani 7 ani 7 ani 5.elemente : tehnologie, stiinta, arta ca mijloace de realizare; Arta prin intermediul esteticii . 6. exista 3 categorii - colectivitati umane- beneficiar si utilizator. Populatia in teritoriu – structura, mobilitate, nevoi Structura populatiei este abordata in sistem occidental; impartirea intra in domeniul aprecierii muncii • sector primar- extractie mat prime, agricultura, vanat, pescuit • sector secundar- prelucrarea materiilor prime- industria, constructiile • sector tertiar- seviciile ( comert, transport, banci, invatamant, sanatate, cercetare, proiectare) Diferentele nu apar in raport cu natura muncii, ci cu scopul muncii Orasul a evoluat de la preponderenta sectorului secundar la cresterea ponderii sectorului tertiar- specific societatii moderne. Aceasta activitate tinde spre realizarea unui obiectiv intotdeauna unic: crearea unor conditii optime in teritoriu. Urbanismul este o activitate care tinde catre un obiectiv pe care nu-l atinge niciodata, tinde asimptotic. Caracteristic pentru urbanism este activitatea interdisciplinara; particularitatea unei anumite forme de invatamant. 1. abordarea disciplinara O disciplina specifica
concluzia= solutia
2. abordarea interdisciplinara sinteza ( solutia) concluzie
mai multe discipline urbanismul- o multidisciplina 7. abordare multidisciplinara- disciplinele devin grup de lucru cu instrumente, metode, program comun; au un limbaj stiintific comun. Individul care abordeaza o astfelde metoda are o formatie interdisciplinara. Activitate urbanistica – pe baza planificarii - prin prisma prognozei proces de ordonare comportamentala in sistemul ambiental modificari spatiale (adaptare) mod comportamental uman specific modificare a modelului comportamental in spatiu Activitate de urbanism si amenajare – activitate practica - teoretica - metodologica cibernetica: a cunoaste -> a descrie -> a conduce - modelarea in arhitectura&urbanism – din perspectiva cibernetica - a fomula (cu referire la sistemul respectiv) niste imagini – subiective. Raspunsul la intrebarea “cum interactioneaza el”. Care sunt ele. Reflecta conceptia despre viata individului respectiv; angajarea ideologica. De aceea, sunt subiective. Diversitatea (simultana sau succesiva ) a imaginilor. Realitatea reprezentabila a unui sistem = rezultatul unor negocieri alternative. CURS 7 Cunoasterea sistemica – prin 2 moduri de abordare: - sinteza - analiza SINTEZA ANALIZA Analiza : a obtine informatii asuprea intrarilor & iesirilor sistemului Sinteza : pe baza acestor informatii se construieste sistemul dorit dupa cunoasterea lui prin analiza. Teoria sistemelor se refera la -- Structura - in sens anatomic -- Functionalitate- fiziologic -- Comportamrnt- ontogeneza
Comportarea - modul in care un sistem raspunde in raport cu mediul. Aceste informatii se constituie in Imagini caracteristice care formeaza in final imaginea generala a sistemului. Modalitati de analiza 1. observatia 2. deductia 3. analogia- transferarea caracteristicii de la un obiect cunoscut la un obiect pe care-l studiem Mijloace de analiza 1. total 2. partial 3. indirect Teoretic se implica in gandirea cibernetica, experimental este dificil de realizat. Experimentul partial se refera numai la o anumita sectiune. Experimentul indirect- se realizeaza prin macheta; in special se refera la structura de rezistenta. Pe temeiul analizei se constituie abstract si fizic un sistem care sa aiba o anumita functiune. Pentru a descifra relatiile se obtine un sistem performant optim. Sinteza – operatia inversa analizei. A construi pe vechiul sit un sit nou perfectionat. A face analiza&sinteza – a modela si obtine modele. Modelul - o reprezentare a realitatii care se construieste prin expresii caracteristice. Poate sa se refere la : trecut, prezent sau viitor. Modelul M al unui sistem S este un alt sistem S’, care din anumite puncte de vedere este echivalent cu S si care poate fi stabilit si studiat mai usor decat acesta. .S1. M explica So .So. .S2. M ajuta la construirea unui sistem .Sn. .M. .So’. In realitate, M este – So’ -- perfect al lui So M ajuta pentru a – explica analiza
-- a construi sinteza Modelarea structural cantitativa - forma superioara a modelarii in baza careia se utilizeaza asa numitii amplificatori ai capacitatii intuitive Modelul de lucru – ne folosim de el ca un instrument de mijloc in analiza si sinteza originalului. Modelul – mijloc de planificare logica a procentului de lucru - prin el se realizeaza sistematizarea datelor Etapele ce trebuiesc urmarite pentru analizarea unui model de lucru: 1. Cercetarea obiectului; abordarea temei. Tema cuprinde definirea obiectului de studiu in limitele sale esentiale ( la nivelul naturii sale si ai parametrilor lui caracteristici ) Programul – precizeaza componentele obiectivului de studiu la nivel cantitativ si calitativ, precum si parametrii de comportare in timp. Tema – program imbinarea acestor relatii. E posibil ca beneficiarul sa propuna doar tema, iar arhitectul sa propuna programul cercetare. 2. a) intentia pe baza de selectie – propune conturarea unei idei a modelului, precum si incercarea de a o contura spatial. a1) obiectul modelului – proiectul – foarte important pentru analiza; ce lipseste ? ce se cere? Ce trebuie facut ? raspunsul – in timp; cercetare si analiza in teritoriu. Necesitate – acea parte a nevoii care trebuie completata pentru a fi satisfacuta. a2) datele cunoasterii de ansamblu. Aceste concluzii apar ca: - teze – afirmatii cerute - ipoteze – afirmatii puse sub semnul . incertitudinii, al conditionarii a3) precizare scopului – date formate de catre beneficiar induse de norme de precizare (cantitativ sau calitativ) a4) enuntarea modelului – in baza unui model de enunt combinarea tuturor informatiilor anterioare in fraza: Daca (=constatare) si daca (=scop) atunci (practica) adica (comportament) 3. Traducerea modelului – inovatiei - continutului - premiselor 4. Testarea modelului: Modelarea informatica ofera posibilitatea testarii in virtual a unei cladiri. 4. Expunerea finala Utilizarea unui model se realizeaza prin informatie si simulare intre subiect si obiect
intre model si realitate Ponderea subiectului nu poate fi exclusa din realitatea modelului CURS 8 Categorii de modele : - sunt definite in raport cu niste criterii: 1. in raport cu gradul de generalitate al modelelor, raportat la intinderea lor. a) dupa generalitatea modelelor : - specifice – se refera la obiecte particulare reprezentand cazuri specifice - generale – se refera la o clasa de modele, o categorie de obiecte b) depa profunzime: - globale – dau informatii referitoare la ansamblu - partiale – informatii cu privire la o parte a obiectului - modele - orizontale - verticale Cele orizontale iau in consideratie obiectul respectiv intr-un plan si se mai numeste model de palier. Cele verticale – modelele de ierarhizare sunt luate in considerare in raport cu alcatuirea sistemului respectiv. Sensul de vertical poate fi luat in considerare cu raportul timp atunci cand e vorba de evolutie. 2. in raport cu timpul: a) cand ne intereseaza in evolutia lui - modelul orizontal b) cand se are in vedere un anumit moment din evolutia sa – modelul vertical Modelele globale sunt in general modele specifice. Ele cuprind o informatie redusa – pune in evidenta detaliul. Ex.: PUG – model global. Pentru a putea patrunde in profunzime, avem de-a face cu modelul global. Modelele partiale si globale se folosesc in paralel. Tema primita. Modelul general care tinde spre o solutie modelul global model specific (care inseamna numai modelul global initial de principiu) M p.o.1
M p.o.1 v 1 M g v1
M p.o.2
M p.o.1 v n ………
M general m specific M
……….
M p.o. n v 1
M p.o.n.
Mgvn M p.o. n v n
sistem optim, varianta optima Se combina cate o alternativa de la fiecare model partial modelul global Posibila solutie – variante de solutie care sunt supuse analizei valorice (comparative) varianta care va fi optima pentru un criteriu; se alege o varianta care sa raspunda optim la cat mai multe criterii. Fiecarui criteriu I se da o nota. Notele sunt insumate si fiecare varianta capata un scor. Se scoate in evidenta varianta convenabila. Cu cat generalitatea unui model e mai ridicata, cu atat procesul de informatie e mai redus, si invers. R
M
R
M
R – realitate M – model
cand M – tangential cu R, atunci avem un model utopic cand M se suprapune peste R, avem un model real obiectual Concluzie: cu cat spatiul de suprapunere e mai mic, cu atat problema de incadrare a lui M in R este mai mare. 3. Scopul modelului. a) m. explicativ – descriptiv – analitic Comenteaza analiza in raportul dintre cauza si efect. Explica. b) m. de planificare – in care e pusa in evidenta o strategie. Posibila realizare. Se construieste pe principiul schemei. In evaluarea metodelor de planificare exista un moment care se refera la consecinte, astfel incat analiza valorica se ia in consideratie si o analiza de consecinte c) m. prospective – predictive – modelele alternative sunt modelele care se sprijina pe ipoteze din analiza carora se pot aprecia momentele pozitive sau negative. Mai sunt si modele de dezvoltare. d) M. metodologic (explicativ) – model cu caracter organizatoric; nu rezulta, nu apare in structura urbana propriu-zisa, ci are rol de activitate ce modifica realitatea structurala. 4. Continutul modelului. – modul in care se organizeaza in raport cu timpul de gandire propus. a) m. formal b) m. conceptual – se refera la un concept, el putandu-se evidentia in forme diferite. c) M. analogic material-manifest 5. Modul de exprimare al modelului
a) iconic b) real obiectual c) analitic – o parte a obiectului d) matematic – formal e) verbal 6. Timpul si valabilitatea unui model se leaga de starea de stabilitate a modelului. - un proces de dezvoltare Modelele statice – sisteme statice.Orasul ideal. Conceptul nu accepta evolutia. Modelele dinamice – o singura forma matematica Poate cuprinde miscarea continua a proceselor: modul de comportament pune in evidenta o stare a elementului Concluzie: orice plan de urbanism trebuie sa fie interpretat ca un plan de echilibru de moment; trebuie sa ramana deschis unei evolutii. Aceasta este o cerinta pentru asigurarea dezvoltarii viitoare care se poate propune & presupune. Modelele in urbanism sunt utilizate prin simulare si optimizare. Simulare: - a utiliza modelul pentru a pune in evidenta limitele de stabilitate ale sistemului. In legatura cu deschiderea modelului se introduce ca factor important subiectivismul ; e motivul pentru care se insista pe variante alternative. Exista o interpretare adiacenta a ideii de model – modelul de viata; este o rezultanta reprezentativa pe plan teoretic a unei stari de lucru sau in practica existentei, transpunerea in realitate a unui m. de lucru. Calitatea vietii: - raportul dintre aspiratii si posibilitatea de a le realiza. CURS 9 MODELE URBANISTICE FUNDAMENTALE: Modele conceptuale – definitorii in ceea ce priveste doctrina urbanistica Modul de lucru – modul de viata -- concepte ale existentei in cadru urban Conceptie despre locuire anumit model conceptual Teoria e definita Teoria e saturata
Un nou model
Critica criza se adauga
T. e realizata
Manierism Decade
patrimoniu Ex.: de la postmodernism a ramas ideea contextualismului ca fiind valoroasa atat in arhitectura, cat si in urbanism. Model urbanistic fundamental – teorii care parcurg acest drum lasa in urma lor un bagaj de repere de care profita urmatorul curent (al caror suport sunt) Fr.Choay - alegoria patrimoniului – concept nou. Prin acest termen se subliniaza valoarea exemplara a modelului ca imagine monolita nedisociabila de suma detaliilor structuraliste. Modelele preurbaniste erau redate prin niste imagini, descrise prin vorbe si ca imagine unica idee functionala. M. progresist. Socialistii utopici francezi. Owen, Fourrier Conceptul lor pornea de la inregistrarea unei stari foarte grave a orasului, mizerie – indeobste periferia. Modele preurbane 1.MODELUL PROGRESIST Conceptul sustinea urmatoarele principii: 1) Individul uman este luat in considerare ca tip. 2) Tehnica si stiinta – componente de viitor. Acestea trebuie sa-si rezolve relatiile contradictorii cu natura. 3) Preferinta pentru spatiul larg deschis, ca ideal urbanistic dotat corespunzator si bogat plantat. Necesitatea unei tipologii a spatiului 4) Estetica ca produs al unei ordini austere, impunandu-se o coincidenta intre logica si frumusete. 5) Preocupare pentru locuirea standard. 6) Atmosfera de oras caracteristic secolului trecut este repudiata. 2.MODELUL CULTURALIST 1) Interesul deosebit acordat grupului uman 2) Recunoasterea importantei progresului industrial sprijinit pe productia manufacturiera 3) Primatul necesitatilor spirituale asupra celor materiale 4) Compartimentarea foarte clara a spatiului de locuit; contrast cu spatiul natural / istoric. 5) Organizare fara trasee geometrice in conditiile unei estetici care sa se suprapuna spiritualitatii si logicii. 6) Ideea prototipului e abandonata in favoarea unicatului
Modelele preurbaniste socioeconomice – in toate cazurile orasul, in loc sa fie gandit ca proces, este vazut ca obiect, produs atemporal, aistoric, ageografic. Modelele urbanistice fundamentale: Se deosebesc de cele preurbane prin faptul ca sunt gandite de urbanisti, in sensul ca acestia nasc urbanismul modern Ideea trece in domeniul practicii, ceea ce nu exclude utopicul. 1.MODELUL PROGRESIST: (azi functionalist ) Rebotezat, prin exacerbarea functionalitatii in perioada dogmatica. - tentativa de a pune in ordine solutii utilitare si/sau plastice. Reprezentanti: Gropius, Mies Van Der Rohe. Act: Charta de la Atena din 1933 Principii: 1) Industrializarea este fundamentala evolutiei constr. urbane. Interesul se departeaza de la alcatuiri socio-economice la alcatuiri esteticotehnologice Orasul sec.XX este anacronic, nefiind contemporan nici cu automobilul, nici cu Mondrian. Orasul contemporan este un mare si zgomotos edificiu industrial. 2) O configurare prin tot ceea ce se realizeaza a omului tip, definita prin suma constantelor psihofiziologiei umane a) un urbanism oriunde acelasi, cu conditia de a fi eficient b) abolirea strazii c) separarea categoriilor functionale a spatiului d) negarea aparatului estetic traditional e) dezvoltarea ideii locuintei standardizate 2.MODELUL CULTURALIST: 1) industria – baza de evolutie a societatii 2) prioritatea totalitatii colective si a conceptului cultural in fata celui material a) determinat, limitat, inchis. b) Diferente spatiale c) ??? d) lupta impotriva bolii moderne a izolarii
3.MODELUL NATURALIST:
- se dezvolta in societatea americana a anilor ’30 (America – contactul cu natura) - descentralizare urbana - trama de circulatii - saracie urbana - transport pneumatic - descongestionare - raspuns la marile concentrari de populatie Consecinte: 1. imaginea de oras dispare intr-un sistem acentric 2. se contureaza o solutie cu caracter universal 3. paradoxal, o foarte mare complexitate a spatiului definit in sine, complexitate tehnologica, care il apropie de modelul functionalist. 4. Particularitatea spatiului – pregnanta, datorita diversitatii peisajului 5. Conformism – impune puternic natura Modelul functionalist – cele mai multe realizari, dar propune cartierul satelit si a produs toate tarele arhitecturii urbane Modelul culturalist – discutii asupra unor aplicatii; putine influente in postmodernism Modelul naturalist – nu a avut aplicare directa dar a influentat dezvoltarea periferica Au evoluat manifestandu-se conceptual fata de trecut, prezent si viitor. Natura – trecut – cultura – prezent – viitor – ecuatie Manifestarea lor in contemporaneitate (odata cu decaderea lor) - firesc, au devenit obiectul unei noi critici - noile modele sunt conceptuale ( lipsite de valenta de fundament) cu caracter de umanitate - apar doua directii – directie tehnologica - directia spatiului umanizat – reevaluarea problemei omului - motivate de 2 situatii: - cresterea masiva a mobilitatii in teritoriu - cresterea nevoii de spatiu construit - tehnologia este stimulata a se dezvolta - apar mega structuri care contin adevaratele cartiere - spatii subterane urbanism subteran
1. Conceptul tehnologic – neaga insusi orasul ca specialitate si diversitate neglijeaza faptul ca cadrul necesar pentru viata e mai mult decat un simplu utilitar. 2. Directia umanista care reevalueaza conceptul omului - motivul aparitiei – consecinta a instrainarii omului mobilitatea si cresterea populatiei aglomeratia, standardizarea aglomeratie comportament dezaxat comportament antisocial - critica adusa de analisti psihologi istorici si geografi 3 manunchiuri comportamentale: 1. ideea continuitatii spatio-temporare, a cadrului urban. Cum s-a construi un oras, nu ce s-a construit . 2. ideea importantei climatului existential - studii psihosociologice - critica asupra Chartei de la Atena – nu a principiilor, ci a metodelor de realizare. - Incercare de a impaca tehnologia cu rezolvarea conditiei umane 3. analiza perceptiei urbane. - ansamblul – standardizat, fiecare – alta imagine CURS 11 Reevaluarea pe linie umanistica a modelelor 3 subiecte, 3 noi abordari ale celor 3 modele fundamentale fundamentale 1. o directie in sensul continuitatii temporal – spatiale a cadrului de viata - pe 2 planuri – 1 – continuitatea in timp a orasului - insemne de cultura urbana diferite de la un moment la altul - juxtapunerea - alaturarea -- 2 – continuitatea din punct de vedere a cantitatii spatiului 2. importanta climatului existential - sociologi psihologi - critica segregarea pe criterii functionale comportamente antisociale 3. analiza perceptiei urbane - mod de abordare estetica a cadrului construit - rece, uscat - influenta pe care morfologia urbana o are asupra comportamentului uman - preocuparea pentru psihologia spatiului de munca - fereastra in hala blindata
- birouri peisaj - parcuri industriale - piete preuzinale Concluzie: nu se mai discuta pe planuri si elevatii, ci direct in spatiul construit. - analiza perceptiei urbane : - intelegere - concepere - interventie 3 calitati ale spatiului in care va lucra: - specificitate - lizibilitate - semnificatie intelegere
concepere
interventie
specificitate
lizibilitate
semnificatie
- negociere intre arhitect si utilizator - analiza prin intermediar J.Jacobs – tipologie urbana - tipologie functionala Spatiul – centrifugal - sociofugal 1. Continuitatea sensurilor de dezvoltare 2. Complexitatea preocuparii pentru caracterul spatiului in particularitatea lui. - tehnologia devine prezenta estetica - modelul ramane valabil in arhitectura; in plan conceptual e necesar ca pilon de fixare a oricarei idei - modelul se leaga de ceea ce se numeste ideologie Rolul urbanismului: 1. Punct de plecare 2. scop 3. cadru de utilitate (adaptare la spatiu) 4. criteriu de finalizare Intre ideologie si stiinta este o coraborare in cadrul careia intervine religia. Ideologie – utopie Stiinta - tehnocratie
