Şc. cu clasele I – VIII Leicesti Com. Coşeşti, jud. Argeş Institutor, Pulpea Maria Chipul mamei în Literatura Română
„Mamă cel dint!i g!ngurit al pruncului c!nd desc"ide oc"ii #n lume, $!m%et şi lacrimă şi su&let asupra patului celui care de'eni #ncă un om, m!ng!iere şi alinare celui necăjit, sprijin la ne'oie şi sacri&iciu. A &i mamă e %ucuria şi durerea, m!ndria şi puterea, gloria şi măre(ia, #nceputul şi s&!rşitul misiunii s&inte a &emeii. )n cea mai mare parte, mama &ăureşte inima şi conştiin(a copilului, "otărăşte structura de temelie a &iin(ei lui, cuprinsul cugetării, şi con(inutul sentimentelor, #i impri imprimă mă stilul stilul de cu cu'i 'iin in(ă (ă şi cumin( cumin(en enie, ie, &ond &ondul ul su&le su&lete tesc sc dura% dura%il, il, capi capital talul ul de sănătate su&letească şi morală. )ntr*o )ntr*o #nsemn #nsemnare areaa auto*%io auto*%iogra& gra&ică ică,, poetul poetul Cincin Cincinat at Pa'ele Pa'elescu scu scria scria aceste aceste r!nduri+ „Cea mai mare parte din comoara sensi%ilită(ii şi imagina(iei poe(ilor este moştenirea moştenirea directă a su&letului delicat, %l!nd şi iu%itor al mamelor. ar care poet, c!t de necunoscut, sau literat, c!t de modest nu simte #n oc"ii lui ar$!nd o lacrimă de emo(ie şi recunoştin(ă c!nd, pronun(!nd cu'!ntul „mamă e'ocă &iin(a iu%ită, ce se aple ap leac acăă #n&ri n&rigu gura rată tă de griji riji pe pest stee leag leagăn ănul ul co copi pilu lulu luii sau sau pe pest stee nă năde dejd jdil ilee adolescentului- u numai poe(ii sau scriitorii, scriit orii, moştenesc din partea mamei &iorul sensi%ilită(ii, dar scriitorii ca purtători de cu'!nt ai umanită(ii re&lectă cel mai 'iu această latură şi este &iresc ca ei s*o transmită mai departe prin crea(iile lor. Iată de ce aproape că nu e/istă #n lume scriitor care să nu &i lăsat, &ie măcar şi #ntr*o #nsemnare &ugară c!te'a r!nduri despre mamă. mamă. )n literatura rom!nă, rom!nă, #ncep!nd cu doinele şi %aladele populare, con(in!nd cu scriitorii clasici şi contemporani, creatorii şi*au dat măsura sensi%ilită(ii arăt!ndu*şi recunoştin(a &a(ă de „icoana*ntre icoane, „&ăptura duioasă, „lumina ade'ărului care meta&ori$ea$ă imaginea mamei. )n %asme, mama este uneori cea care de(inea %atista &ermecată la s!ngerarea căreia pleacă să*şi caute şi să*şi ajute &eciorul, #n „Miori(a rapsodul popular şi*a
#ndreptat g!ndurile la „Măicu(a %ătr!nă0Cu %r!ul de l!nă. e la #ng!nările de leagăn, la ora(iile de nuntă, Şi de la acestea la %ocete, &olclorul rom!nesc, #n toate speciile sale, aduce un elogiu impresionant mamei. 1a se adresea$ă cu %ucurie sau dojană &etelor şi &lăcăilor, ea se jert&eşte sau se ră$%ună pentru copilul ei, ea pl!nge şi r!de, participă la marile e'enimente din 'ia(a acestora, acord!ndu*le sprijin şi #ncredere #n propriile &or(e. in &olclorul nostru se desprinde şi dragostea copiilor &a(ă de mama care le*a dat 'ia(ă şi i*a crescut. Cu marii clasici, paginile #nc"inate mamei capătă un loc "otăr!tor #n literatura noastră+ „2 mamă, dulce mamă, din negură de 'remi0Pe &reamătul de &run$e, la tine tu mă c"emi3 sună la &el de dulce şi armonios ca #n po'estea Cătălinei „una la părin(i ca #n tot ce*a scris „Lucea&ărul poe$iei rom!neşti. 2pere #nsemnate ale epocii au #n centrul lor &igura mamei. 1le se numesc „oamna C"iajna de Ale/andru 2do%ecu, „Mara de Ioan 4la'ici, „Mama de 5eorge Coş%uc. 2 capodoperă a geniului rom!nesc cum este „Amintiri din copilărie #şi con&igurea$ă &a%ula(ia #n special prin cele două personaje copil*mamă, iar #ntregul clocot de #n(elepciune milenară şi mitologie milenară est e#mpăr(it de mama "umuleşteanului Ion Creangă. „Amintirile din copilărie de$'ăluie #n unele pagini autenticul &ior al dragostei lui Creangă pentru mama sa, căruia #i datorea$ă e/isten(a ca om şi scriitor+ „Şi mama care era 'estită pentru nă$dră'eniile sale, #mi $icea cu $!m%et uneori, c!nd #ncepe a se i'i soarele dintre nori, după o ploaie #ndelungată, „ieşi copile cu părul %ălai a&ară şi r!$i la soare, că doar s*o #ndrepta 'remea şi 'remea se #ndreptă după r!sul meu. . . Ştia, 'e$i %ine soarele cu cine are de*a &ace, că eram &eciorul mamei. . . C!nd 'uia tăciunele #n so%ă, care se $ice că &ace a '!nt şi 'reme rea, sau c!nd (iuia tăciunele, despre care se $ice că te 'or%eşte cine'a de rău, mama #l mustra acolo, #n 'atra &ocului şi*l %uc"isa cu cleştele să se mai potolească duşmanul. Şi mai mult dec!t at!ta+ 2leacă a nu*i 'enea mamei la socoteală căutătura mea #ndată pregătea cu degetul #m%lat, pu(ină tină din col%ul adunat, $ic!nd+ „Cum nu se dioac"e călc!iul sau gura so%ei, aşa să nu mi se dioac"e copilaşul3 şi*mi &ăcea apoi c!te un %enc"i %og"et #n &runte, că să nu*şi prăpădească odorul3. . . şi altele multe #ncă &ăcea.
Aşa era mama #n 'remea copilăriei, plină de minună(ii, pe c!t mi*aduc aminte, şi*mi aduc %ine aminte, căci %ra(ele ei m*au legănat, c!nd #i sugeam (!(a cea dulce şi mă alintam la s!nu*i g!ngurind şi uit!ndu*mă #n oc"ii ei cu drag3 Şi s!nge din s!ngele ei şi carne din carnea ei am #mprumutat şi a 'or%i de la d!nsa am #n'ă(at3 e aceeaşi intensitate era şi iu%irea lui 4la'ici pentru mama sa+ „Pri'eam #ntotdeauna #n oc"ii ei c!nd 'oiam să &ac ce'a6 eram stăp!nit cu desă'!rşire de sentimentul că acolo unde e mama mea nu mi se poate #nt!mpla nici un rău, &iindcă ea ştie ce 77nu e %ine88pentru mine. Şi oare nu aceeaşi dragoste s*a concentrat #n 'ersurile de dor şi #nsingurare ale lui 1minescu+ „2 mamă, dulce mamă. . .. Aproape to(i scriitorii noştri şi nu numai scriitorii dar şi al(i oameni de cultură au destăinuit #n emo(ionate pagini ceea ce a #nsemna e/isten(a mamei #n 'ia(a lor. icolae 5rigorescu lasă c!te'a mărturii emo(ionante despre mama sa „Cu acul m*a crescut %iata mama. Şi odată n*a au$it*o pl!ng!ndu*se, ori %lestem!nd, ori spun!nd 'reo 'or%ă rea. 4*a trudit sărăcu(a de ea, ş*a #n'ă(at singură să citească şi să scrie, ca să ne poată #n'ă(a şi pe noi pu(ină carte. Că ce şcoli erau pe 'remea aia- . . . La $ece ani am intrat şi eu la un iconar. . . după doi ani m*am #ntors acasă ş*am #n'ă(at să &ac singur iconi(e. )mi aşterneam "ăinu(a jos, #mi #ntindeam mar&a pe ea şi*mi aşteptam meşterii ca orice negustor. 9receau &emei sărace, oameni de la (ară, mă #ntre%au cine le*a $ugră'it şi le spuneam că eu. Şi cumpărau %ie(ii oameni, $iceau că*s icoane cu noroc de la un copil ne'ino'at. oamne, cu ce %ucurie am re'enit eu acasă, după ce*a dint!i a&acere a mea. :ăcusem 'reo $ece sorco'e(i, şi c!nd i*am pus mamei #n m!nă, s*a uitat la %ani, apoi la mine, şi m*a #ntre%at #ngrijorată de unde*s. C!nd i*am spus, m*a sărutat, a dat să $ică ce'a, şi s*a #ntors repede cu &a(a spre &ereastră că*i 'enea să pl!ngă. Aceea a &ost poate cea mai &ericită $i din 'ia(a mea. 9udor Arg"e$i pri'eşte cutremurat imaginea celei care i*a &ost „ mamă %ună, mamă mică şi care #i apare „:ără somn, &ără $gomot, &ără pas0Ca un su&let de pripas. Pagini remarca%ile au adăugat acestei teme ;ar%u Şt. ela'rancea, Ale/andru Vla"u(ă, Ion Al. ;rătescu*Voineşti, icolae Iorga, M. 4ado'eanu, L.
totdeauna cu'!ntul Mamă cu literă mare #n auto%iogra&ia sa spirituală „=ronicul şi c!ntecul '!rstelor. C!te'a capodopere ale romanului rom!nesc preci$ea$ă rolul mamei #n des&ăşurarea ac(iunii #n „;altagul, Vitoria Lipan estre m!nată #n peregrinările sale pe urma %ăr%atului şi pentru că este mamă. „La 'ulturi, dramatica nu'elă a lui 5ala 5alaction din 4iliştea*5umeşti su%linia$ă dragostea mamei #n condi(iile 'itrege ale >ării
