Din Afara Corpului - autor: Corina Mihaela Roman

Corina Mihaela Roman


D

in afara corpului

Editura 2017

1

Din afara corpului

Copertă – Larențiu Vasilescu

“ tii tu, cât de mult te iubesc?” - Dumnezeu

2


*** M-am decis să îmi asum riscul unor relatări uimitoare pentru mintea umană obi nuită, din iubirea pentru mine însămi (spre care tind) i libertatea ce mi-a înfiin at existen a, în speran a că odată ajunsă la ultima pagină de scris totul va fi mai clar în primul rând pentru mine, iar încrederea i respectul îmi vor fi luminat deja Calea. Cum port în suflet ambi ia unui final reu it, cine tie când i care va fi pagina destinată încheierii?! Dedic aceste pagini fricii mele de moarte, ca ultim omagiu i cu recuno tin ă că mi-a apar inut, că mi-a permis să îi străbat fiecare încăpere, acum când zăresc deja u a pe care intrasem. Cred că cele mai mari emo ii le-am avut i le am încă, în minutele dinaintea somnului. Cele mai mari dezamăgiri au fost i rămân cele născute din privirile acuzatoare ale celorlal i. Cea mai mare suferin ă mi-a adus-o negarea în fa a tuturor inclusiv în fa a mea, a ceea ce sunt i trăiesc. Nu mă voi ascunde în spatele unor metafore i nu mă voi folosi de scris pentru a-mi i a- i spori imagina ia. Această carte nu este un exerci iu de imagina ie! Fiecare trăire, experien ă, emo ie, este autentică. Te provoc la curaj! Fiecare om este dator cu cel pu in o moarte. 3

Din afara corpului

*** În spatele meu, un ceas care pare să-mi copieze dimensiunile, tace înfrico ător, în a teptare. În spa iul acesta, îmi dau impresia că nu am ie it încă din adormire, dar că am suficientă putere să mă întreb cum am ajuns aici. O fiin ă impunătoare mi se afi ează imediat dinainte, întrerupându-mi irul de gânduri care se străduiau să mă convingă, că e doar un vis i imediat aud primul ticăit al ceasului din spatele meu, pornit odată cu vocea autoritară a acestei fiin e care mi se adresează: - Mai ai, 36!

4


Cap. 1 Prima dată ...s-a întâmplat pe fondul unei epuizări fizice foarte mari, astfel că toată aten ia corpului, a gândurilor i a oricăror trăiri interioare, era îndreptată către finalizarea cât mai rapidă a renovării unui apartament. Într-o astfel de stare fizică i cu un surplus de două palme peste obraji, cu rol de control vis-a-vis de capacitatea mea de a men ine ritmul respira iei, venite din partea so ului îngrijorat, în cele din urmă am adormit. *** Spre diminea ă, mă ridic pu in din pozi ia în care mă aflu privind în urmă, iar ceea ce privesc este chiar trupul meu. Îmi pot descrie trupul din perspectiva a ceea ce sunt privindu-l, i anume eu, cât se poate de reală, de con tientă asupra a ceea ce sunt i văd i mi se întâmplă. Trupul meu este întins pe burtă, fa a mea este a ezată pe pernă, pe o parte, i nu mă fascinează, nu mă atrage, nu mi se pare grozav acest trup al meu. Îmi privesc apoi so ul dormind lini tit, cu spatele la mine. Cum arăt eu- cea desprinsă de trup- î i pot descrie din perspectiva unei alte eu, cea de a treia eu, pe care o privesc i mă prive te i care sunt în acela i timp, i nicio clipă acest trup. 5

Din afara corpului

Cea de a treia eu, sunt o masă de energie, fără formă anume, fără gânduri, emo ii, sentimente, i doar cu o singură calitate- aceea de observator...care mă observă desprinsă de trup, până la jumătate, inându-mă de acesta cumva prin ombilic, transparentă, u oară i de o dimensiune mult mai mică decât cea a corpului. Ca i cum cineva mă întreabă dacă vreau să mă întorc în trup, eu cea de a doua, răspund: "Da, vreau să mă întorc pentru că so ul meu are nevoie de mine". În clipa imediat următoare, mă ridic brusc în ezut i nu tiu de ce îmi propun să mă sperii, să-mi fac cruci peste cruci i să rostesc "Doamne fere te" de câteva ori. *** Nu am fost niciodată o persoană normală. Să mă fi născut oare cu această boală a nebuniei? Pentru că dintotdeauna, o altă lume după care tânjeam mai mult, se desfă ura în mine i încerca să iasă la suprafa ă, să o cunosc mai bine, să mă cunosc mai bine. Visele premonitorii de mic copil, au evoluat mai târziu în mesaje privind următoarele decese în familie, data aproximativă a acestora adeverindu-se întotdeauna. Cine să sufere mai mult de nebunie? Eu care povesteam dinainte, care anun am? Sau cei foarte apropia i i care, de i sceptici (“Sunt doar vise…”), se luptau să le nege realitatea chiar în fa a împlinirii lor? Comunicările prin vise cu rudele decedate ale apropia ilor, pe care eu niciodată nu le cunoscusem, au rămas a a....agă ate pe câteva uimiri. 6


Darul poeziei l-am avut din adolescen ă i s-a întrerupt brusc, dar dorul i altceva...au existat dintotdeauna în interiorul meu re inut. Visele în care vizitam lumi de dincolo, sau cele în care mă vedeam prăbu indu-mă în corp, erau la vremea aceea extraordinare i cam atât, i totu i o trăsătură a mea constantă. Iată bagajul cu care am venit în fa a acestei experien e petrecute în anul 2009, când împlinisem deja 27 de ani. Un an mai târziu, în timpul unei plimbări prin Grădina Zoologică, am sim it i am văzut deodată cum o lumină caldă sub forma unui înger, cobora din cer i îmi umplea sufletul. Atât de intensă i de curată a fost sim irea, încât mi-am desfăcut bra ele să primesc lumina aceasta, bra e care imediat i-au reluat mi carea normală, la strigătul so ului: - Ce faci? Se uită lumea la tine... Când nimeni nu te ia în serios (cel pu in, la început), începi i tu să te ignori. Totu i, după acest moment, mai exact la câteva zile, din senin m-am a ezat în fa a calculatorului i am început să scriu versuri după versuri, fără să mă opresc timp de ase ore (după o pauză de unsprezece ani). i tot de atunci scrisul versurilor i mai apoi a prozelor scurte, au devenit felul meu de a fi, de a mă defini, de a exterioriza: iubire de dincolo de orice imagina ie, îndrumări prin vise i aten ionări, ghizi 7

Din afara corpului

spirituali, piramide i balan e cu talere unite i pietre de ametist. Tot de atunci am început să practic medita ia (la fel de simplist ca i în ziua de astăzi), să citesc din ce în ce mai multe căr i de spiritualitate, despre experien e în preajma mor ii, despre karmă, suflete gemene, chakre, etc. Trăiam două vie i pe care nu reu eam să le contopesc i nu tiam să trăiesc bine pe niciuna din ele. Teama de întuneric s-a intensificat atât în visele mele din timpul nop ii în care bâjbâiam i încercam să ajung undeva i să în eleg orice, cât i în via a fizică, chiar dacă un înger, mi-a spus într-un vis: - Dacă există încredere în Dumnezeu, nu mai ai nevoie de niciun felinar și de nicio lumânare pe drumul tău, pentru că Încrederea, este însăși Lumina.

8


Cap. 2 A doua oară? Înaintea acestei noi întâmplări (care a avut loc în anul 2013), îmi con tientizasem deja frica de moarte i imensul ata ament fa ă de acest trup în care mă aflu. Mai mult, con tientizasem că toate strigătele, afirma iile, scrierile, pledoariile mele despre iubire, despre întoarcerea Acasă la Dumnezeu, despre libertatea spiritului i dorul de lumi mai înalte, erau false într-o oarecare măsură. False, da! Dar necesare i ele evolu iei, cel pu in în cazul meu. Asta pentru că, în fa a experien ei...bucuria din teoriile, visele i scrierile mele, se metamorfozase în uimire i teamă. Am realizat pentru prima dată acest lucru înaintea unei opera ii laparoscopice, când am jelit deceda ii tuturor medicilor i pacien ilor din spitalul respectiv, de teamă i disperare că nu mă voi mai trezi după această interven ie chirurgicală. Am în eles că mă identificam foarte mult cu acest corp i că vedeam cumva înăl area mea la Dumnezeu în genul Iisus din Nazaret- partea a doua. *** Dorm. Mă trezesc în mijlocul nop ii. Sunt trează dar nu mă pot mi ca i văd fără să am ochii deschi i. Deasupra mea, sunt tot eu, într-o formă de abur a acestui trup. Sunt eu, i a tept. Eu cea trezită din corpul pe care nu-l pot mi ca, sunt speriată, dar tiu că a a trebuie să se întâmple i a tept să treacă. 9

Din afara corpului

Simt cum trupul îmi este invadat de o energie, de un spirit, de ceva ...ce vine fără voin a mea, i simt că va încerca de trei ori, să mă locuiască, i va pleca. Simt intrarea acestei energii prin piept, de două ori, însă fără reu ita de a rămâne. Poate că percep această experien ă ca fiind violentă într-o oarecare măsură, din cauza fricii mele fa ă de moarte, fa ă de via ă, fa ă de tot ce mi se întâmplă i iubesc în aceea i măsură. *** E greu să- i descriu ce-am sim it: ca i cum o imensă lingură de aer pe care nu eu o respiram, a încercat să intre în plămânii mei i a e uat. Sau nu? La fel: câteva cruci i Doamne fere te.

10


Cap. 3 A treia oară, s-a aprins Trecuse încă un an cu poezii i medita ii, sim ul iubirii la cote înalte, cu familie, prieteni, lacrimi, lec ii, răni, so , casă, pisică, îndatoriri, serviciu i concedii de odihnă. Îmi propusesem un program de medita ie în seara aceea, i de i mă sim eam foarte obosită fizic, m-am a ezat în medita ie în cele din urmă, în pozi ia lotus. Nu aveam foarte multe gânduri din cauza sau datorită oboselii ce o sim eam. Am rămas în tăcere, cu ochii închi i i am început să experimentez câteva furnicături la nivelul capului unde sim eam în acela i timp prezen a unei coroane. (Se poate întâmpla acest lucru în timpul unei medita ii, atunci când se deschide chakra a 7-a, de culoare violet, numită i chakra coroană). Îmi amintesc că am rostit în gând : “Ies din corp acum. Doamne, vreau să ies în afara acestui corp!” Cine s-ar fi gândit că Dumnezeu ascultă, i mai ales că îndepline te instant fiecare dorin ă?! Eu nu… *** Mă întorc în pat în clipa în care so ul meu se ridică făcându- i drum în bucătărie. Mă a ez pe o parte i deodată încep să simt pornind de la picioare i urcând în întreg corpul, o vibra ie atât de puternică încât o pot auzi. Zâmbesc. - E de la medita ie, îmi spun. 11

Din afara corpului

Totu i atât de puternică este această vibra ie i cre te atât de mult în intensitate sporind în aceea i măsură sunetul pe care îl aud, încât simt pocnindu-mi urechile ca atunci când e ti la mare înăl ime, în avion. Atât de puternic încât mă gândesc că trupul meu nu va face fa ă. ... i sunt deja în ezut la marginea patului (neamintindu-mi momentul în care m-am ridicat). Întind mâna să aprind o veioză, apăs pe întrerupător de trei ori. Nu se aprinde. - Probabil nu este în priză. gândesc, i îmi propun să merg după so ul meu în bucătărie, când deja mă văd fiind în pragul u ii de la dormitor i mă prăbu esc ca i cum nu mai am niciun strop de energie. Ridic privirea i văd un suflet, o persoană de statură medie, zâmbind i care…brusc mă apucă de un picior i mă aruncă înspre corp. - A a ceva nu este posibil, e un visam gândit imediat cum poate i tu gânde ti acum, citind. Deschid ochii. Sunt în pat, pe o parte. Mă ridic în ezut i întind mâna spre veioză să o aprind. Nu se aprinde. - Probabil nu este în priză. ..din nou, gândul acesta. Mă ridic i ajung în bucătărie, unde so ul meu cu igara abia aprinsă în elege că ceva s-a întâmplat imediat ce mă vede. Îl întreb cât timp a trecut de când a ajuns în bucătărie i eu l-am urmat i îmi răspunde că doar câteva secunde. Aprind o igară i îi povestesc, insistind pe momentul cu veioza, i ajungem în dormitor să îi exemplific. Întind mâna, apăs pentru a treia oară: s-a aprins! 12


Cap. 4 u u mi-a venit în ajutor Ne agă ăm cu atâta u urin ă de lucruri nesemnificative, doar ca să uităm de Dumnezeu, din teama de a nu ni se întâmpla, iubindu-L la nivel declarativ, dar i atunci cu ru ine i re inere, pentru a nu fi judeca i. Bârfa, intriga, du mănia, gelozia...toate acestea te fac om. A vorbi despre i a-L experimenta pe Dumnezeu- asta te face nebun i mai bine taci. Dar nu în cazul meu. i-am spus...Îmi iubesc nebunia, îmi e dor i-mi aduc aminte cu entuziasm. Era deja sfâr itul anului 2014. *** Seara, în pat, trează fiind încă, simt brusc acelea i vibra ii i tiu. u u, motănelul meu cu ochi alba tri, doarme pe aceea i pernă cu mine. - Nu, nu....nu vreau, nu mi se întâmplă! i iar sunt în ezut la marginea patului. Sunt foarte convinsă că sunt eu, de i nu am idee când m-am ridicat i din ce motiv. Observ totu i în biblioteca din fa a mea, motănelul dormind i îmi dau seama că ceva nu este în regulă. Cum este posibil ca într-o frac iune de secundă, motănelul meu să se fi mutat de pe pernă, în bibliotecă?

13

Din afara corpului

Mă las pe spate ca fiind ceva natural, deschid ochii. Sunt pe pernă în aceea i pozi ie, cu u u lipit de mine. Doamne Dumnezeule...Doamne ajută! Urmate de rugăciunea Tatăl nostru... *** Aflu mai târziu de la o persoană specializată în domeniu, că am capacitatea de a vedea reflexia energetică a mea i a altor fiin e, i astfel se explică imaginea motănelului meu în bibliotecă, în momentul deta ării mele de corp.

14


Cap. 5 Bătălia dintre mine i...min(t)e Experien a aceasta a urmat aproape imediat. Nu mi-a dat răgaz să mai uit, să-mi mai revin...să mai fiu un om normal măcar pentru o perioadă. *** Înainte de culcare, seara, vizionăm amândoi un film la televizor. Simt vibra iile i decid: - Sub nicio formă! Nu! Nu vreau! Nu, nu i nu! Corpul mi se zbate atât de puternic doar o singură dată, ca i cum cineva l-ar fi ridicat pu in i apoi l-ar fi izbit de pat, dar îmi dau seama că nu există ceva sau cineva care dore te să mă scoată din corp în afara voin ei mele, ci lupta se duce între mine i mine. Sau...între mine i mintea mea. So ul meu este lângă mine, este martorul zbaterii mele inedite i caută explica ii aproape lume ti, în gândurile sale. Nu. Nici schizofrenie, nici epilepsie în fi a mea medicală. În plus, so ul meu mă cunoa te în cel mai mic detaliu. Este un om fără preocupări în această direc ie, ra ional, practic, obiectiv. Este însă i martorul experien elor mele, deja de atâta vreme, i tie că nu există nimic medical, material, carnal, care să poată explica, sau care să- i poată asuma, sau care să poată diagnostica ceva care se află dincolo de în elegerea min ii umane obi nuite, i care se petrece la un nivel vizibil i de necontestat. 15

Din afara corpului

*** După această experien ă am început să caut mai mult, să citesc mai mult, să caut sfaturi, răspunsuri, să povestesc despre trăirile mele prietenilor despre care tiam că rezonează, să-mi relatez experien ele pe site-uri pe care multe alte persoane povesteau experien e similare. Boala aceasta nu mă va lăsa. Îmi era deja foarte clar, aveam ceva de făcut, însă ce? Sim eam totu i că nimic nu era împotriva voin ei mele, sau împotriva voin ei lui Dumnezeu i toate acestea erau un dar, pe care nu tiam încă să îl primesc….sau pe care învă am să îl primesc. Oricât de mare ar fi fost frica aceasta, totu i nu mă opream din drum. O căram în spate, era grea, dar mergeam mai departe orice ar fi. Dumnezeu îmi pregătea în acest timp daruri mult mai mari. Îi ceream semne i îndrumări prin vise, îi ceream mai multă claritate. (În vis, nu care-cumva altfel, căci muream de frică). i visez: sunt în prezen a a trei spirite, iar unul din ele îmi arată un pergament pe care, în trei locuri, străluce te un singur cuvânt, acela i: Curăță-te!

16


Cap. 6 Ajutor! i de data aceasta am tiut că ceva mă a teaptă sim ind vibra iile în corp, dar am sperat să nu se întâmple. De aceea am i închis ochii convinsă că un somn odihnitor va câ tiga fără luptă. *** Ie ită din corp, rămân în pozi ia acestuia, privindu-mi so ul care la marginea patului fiind, caută ceva pe laptop, sau lucrează ceva pentru serviciu. De data aceasta teama mea (despre care î i pot spune că în afara corpului o percep diferit, o percep a fi gând, idee) atinge cote maxime. Încep să- i vorbesc, fără ca el să mă audă: - Ajutor! Ajută-mă te rog! Nu mai tiu să mă întorc! Am să mor! Te implor ajută-mă! Niciun răspuns i mă resemnez. Încă nu în eleg de ce nu mă aude nimeni i nu mă pot împăca cu această idee. Îmi privesc so ul i îmi dau seama din acest plan, că suntem două realită i cu diferen e de vibra ie. Pentru că eu sunt atât de reală, i corpul meu nu e decât o cochilie. Mă resemnez. Asta e... Dar resemnarea mă aduce în corp, i clar nu în toate min ile. ***

17

Din afara corpului

Nu tiam să mai trăiesc. Îmi doream să nu îmi fie frică, îmi doream să tiu dinainte rolul a toate acestea, destina ia lor i mai ales...de ce mie? De ce mi se întâmplă mie? Îmi propun mult curaj i mă păcălesc singură că am câ tigat bătălia cu frica, i îmi e clar că sunt singură în toate acestea. Adică nimeni în afara mea nu mă poate ajuta. Sunt eu, fa ă în fa ă cu Dumnezeu i da...trebuie să mă cură pentru a vedea limpede adevărul pe care dintotdeauna l-am cerut. Tare lungă îmi pare via a până la momentul în care îmi voi da seama cât de scurtă a fost ! i când mă gândesc.. Câtă iubire este dincolo de frica de moarte!

18


Cap. 7 Zborul Frica este nejustificată. tiu. Am urmărit, am căutat i am aflat despre zeci de mii de persoane care au experien e de decorporalizare i care se bucură libere i se simt binecuvântate. Care experimentează în fiecare noapte, sau în fiecare zi, care i-au făcut un program din acest lucru i pe lângă care, eu sunt o frunzuli ă ce se pierde într-un ocean. Mă a ez în pat i la cea mai mică vibra ie, mă adresez divinită ii, în mintea mea: - Nu, Doamne, nu...Nu îmi e frică, dar sunt obosită. Merg la serviciu mâine, mă trezesc devreme. crezând că pot duce de nas Creatorul a Tot Ceea Ce Este. S-au făcut filme, documentare, s-au scris mii de căr i despre acest subiect i despre persoane mult mai deschise decât mine în acest sens. Am regăsit genul acesta de experien e în studii, tratate, confesiuni, nu ca fiind un simptom al vreunei boli psihice, ci ca fiind un simptom al trezirii spirituale i al extinderii con tiin ei ce o implică. Totu i, eu de ce nu pot accepta încă acest lucru i de ce nu mă pot bucura de asta în totalitate? Pentru că singură în afara corpului, mă vor găsi suflete întunecate care se vor năspusti asupra mea i mă vor ataca, mă vor sfâ ia i mă vor....ce până la urmă? Omorî?! Am văzut foarte multe filme de groază, recunosc. So ul meu e de vină. Dacă Îl iubesc pe Dumnezeu atât de mult, de ce îmi este frică?- vei întreba cum i eu m-am întrebat zi i noapte. 19

Din afara corpului

Pe mine nu mă iubesc i pe mine nu mă văd a fi de-a dreapta Tatălui. Simt că toate fiin ele sunt copiii lui Dumnezeu, i pe toate Dumnezeu le iube te în aceea i măsură, pentru că nu există una care să gre ească în vreun fel...mai pu in eu. Stima de sine e la pământ, dar de acolo, de la nivelul pământului, merg mai departe. Reu esc! A a îmi spun mereu... Mi-a dori să vină Dumnezeu în persoană (de i tiu că este prezent în tot i toate). Să îmi spună: “Draga mea, te iubesc!” Sigur m-a bucura, dar tot nu sunt convinsă de o vindecare completă. În afara corpului sau înăuntrul lui, în vise sau în stare con tientă, mă văd mereu a fi cuprinsă de o con tiinciozitate i seriozitate aparte. La începutul anului 2015 (prin luna februarie), am avut un vis (sau o decorporalizare în timpul somnului), care s-a dovedit a fi semnificativ nu peste mult timp. Miam dat seama că prin acest vis, eu mi-am oferit mie indicii, m-am ajutat să fac pa ii următori.

20


*** Mă aflu în vis pe un plan drept, nu foarte con tientă de ceea ce mi se întâmplă, i categoric nu foarte deschisă spre experien ă. O for ă imensă în fa a mea (pe care o văd i o simt uimitor de bine), î i trimite energia în mine din ce în ce mai mult, cu mai multă tărie, încercând să mă desprindă de pe acel plan drept i să mă înal e în zbor, luptându-se cu voin a mea. Puterea energiei, mă face să renun la luptă i să mă las în voia ei, resemnată. Atunci mă ridic i mă înal în zbor pe cer, sus de tot. Zbor cu o viteză atât de mare, încât îl pot sim i, face parte din mine. Privesc în urma mea, i observ prezen a câtorva suflete. - Cum se stăpâne te acest zbor? întreb sufletul ce zboară imediat în urma mea. - Ar trebui să ai o hartă! îmi spune, dar nu sunt de acord. Imediat îmi dau seama că în ceea ce mă prive te, este suficient doar să mă gândesc asupra unui loc, pentru a ajunge acolo, pentru a fi acolo i prin urmare, gândul este instrumentul meu ajutător.

21

Din afara corpului

Cap. 8 Îngerul de lângă mine So ul meu se nume te Gabriel. Este un suflet tare curajos, i a a cum i-am spus de multe ori, un înger. Asta pentru că după părerea mea, trebuie să ai mult curaj i mai ales multă iubire, să trăie ti lângă o persoană ca mine. Gabi (cum îi spunem noi), nu a fugit de mine nicio clipă, însă eu am fugit de mine mereu. De multe ori mă gândesc că nu există fiin ă care să întrupeze atâta bunătate, în elegere, în elepciune i iubire, precum Gabi. Noi comunicam deja la nivel telepatic dinainte de a ne privi fizic în ochi. Iar eu am tiut din prima clipă că el îmi este destinat pentru totdeauna. Am senza ia uneori că nu este con tient de puterea luminii ce este, i totu i că mă a teaptă, că e născut pentru mine i are răbdare ca eu să fac to i pa ii, pentru a merge apoi mai departe împreună, în alte i alte lumi. Gabi nu nutre te sentimente de gelozie, pentru că suntem doar noi doi în toate acestea, împreună mereu, i îmi cunoa te trăirile lăuntrice. În elege astfel că toate persoanele cu care interac ionez sunt suflete-prietene i cu to ii venim unul în sprijinul celuilalt. Gabi mă lasă să mă dezvolt iubindu-mă, mă ocrote te fără să-mi îngrădească sufletul i fără să-mi impună legi ale egoului i îmi ine loc de orice atunci când simte că-mi lipse te. Nu există scenarii între noi. Ne une te sinceritatea, deschiderea, libertatea i o iubire fără sfâr it. Noi împreună am venit aici, i împreună vom pleca Acasă! Te iubesc, tati! 22


Cap. 9 O experien ă plăcută Ca de obicei, suntem înainte de culcare i vizionăm un film. Este destul de devreme, suntem treji amândoi i concentra i asupra ac iunii filmului. Simt vibra iile în picioare, le simt urcând i încep să mă foiesc pe toate păr ile, apoi mă gândesc mai bine. Mă a ez pe o parte, închid ochii i îmi spun în mintea mea: - Da! Doamne, vreau la Tine! Dar El nu a vrut se pare, pentru că în clipa imediat următoare simt că vibrez puternic, înalt, tot mai înalt, i ...nimic. Rămân a a, i tiu că de i mă aflu în pozi ia corpului, nu mai sunt conectată cu el. Îmi propun să mi c un picior i constat în primul rând că ac iunea are loc odată cu gândul asupra acestei ac iuni. Un picior se ridică i îl văd, îl pot vedea pentru că mi-am propus să îl văd, nu pentru că a fi întors capul, sau mi-a fi rotit ochii... Văd ridicându-se ca o formă de abur al piciorului meu, care în afara formei (nici aceasta de aceea i dimensiune), nu poartă alte caracteristici ale piciorului meu fizic. Nu văd degete, nu văd unghii, nu văd vene... Las piciorul în jos i mă gândesc să ridic celălalt picior. La fel. Îmi place totu i ceea ce se întâmplă, i pentru câteva secunde ridic i las în jos, pe rând, fiecare picior, ca într-o joacă...

23

Din afara corpului

Apoi gândesc că e suficientă experien a pentru moment, i că vreau în corp. S-a întâmplat instant. Sunt din nou în corpul meu nepre uit! *** În stările mele de triste e mi-am manifestat dezamăgirea fa ă de via ă, plictisul vis-a-vis de acelea i activită i, de monotonie i lipsa de entuziasm câteodată. Nici nu- i imaginezi ce stare de bucurie mă cuprinde uneori când mă trezesc diminea a, nu neapărat pentru că m-am trezit i e o nouă zi, ci pentru că exist în cărni a mea i am dormit pe parcursul nop ii. Cu toate acestea, când experien ele dispar pentru două-trei săptămâni, ceva din mine se întreabă cu regret: - Oare am gre it cu ceva? Voi deveni un om obi nuit, preocupat de lucruri fără importan ă, care hrănesc i împodobesc trupul acesta în care oricând, putem să nu mai fim? Mă întristez, îmi cer iertare i îmi promit mai mult curaj aproape fiind convinsă că la următoarea ansă ce-mi va fi dată, voi reu i. Îmi cer iertare i pentru latura mea umană, pe care nu reu esc întotdeauna să o stăpânesc, să o lefuiesc, i constat că lucruri mi se întâmplă din nou în această via ă socială, tocmai pentru că trebuie să fac mai bine. De ce, Doamne, totu i....a a? Pentru că altfel, nu ai putea evolua! 24


Cap. 10 Ca între prieteni Vreau să mă apropii de tine, pentru că vreau să mă în elegi a a cum eu te în eleg fie că rezonezi sau nu cu tot ceea ce eu î i dezvălui în aceste pagini. Nu sunt o fiin ă mai specială decât tine. Nu voi fi niciodată, i nimeni nu va atinge vreodată vibra ia minunată a frumuse ii tale. Pentru că tu e ti o fiin ă de o frumuse e uimitoare i de neegalat. Cum doi fulgi de nea nu sunt la fel, a a toate fiin ele i toate formele de via ă, excelează în frumuse e, lumină i culoare, toate făcând dovada acelea i Surse din care provin. i sufletele care au străpuns perdeaua aceasta grea a fricii, i au zburat deja dincolo de orice constrângeri, scăldându-se în lumina caldă a Iubirii, î i vor spune acela i lucru. E ti o fiin ă frumoasă, plină de daruri, de talente. Poate te manife ti prin blânde e, sau prin în elepciune, prin puterea de ascultare, sau în elegere, prin sensibilitate, prin dăruire, prin luptă, prin voin ă sau prin curaj. Poate î i place să construie ti, să pictezi, să cân i, să te îngrije ti, să scrii, să cite ti, să fii pur i simplu. Oricum te-ai manifesta, tu...chiar tu, e ti scrisoarea de dragoste pe care Dumnezeu a lăsat-o omenirii. Iar dacă pui la îndoială capacitatea mea de discernământ, te în eleg i te iert. Dar dacă măcar o dată i-ai făcut semnul crucii, sau dacă măcar o dată ai rostit în gând Doamne ajută! sau Doamne fere te!...sau dacă ai 25

Din afara corpului

dat de pomană pentru ca de dăruirea ta să beneficieze suflete ce acum nu mai sunt printre noi, dacă măcar o dată te-ai gândit că nu vei mai fi în acest trup cândva, i măcar o dată ai sperat că vei exista i după moartea acestuia....atunci i tu, e ti ca mine. La ce folos ru inea? La ce folos negarea a ceea ce e ti? La ce folos batjocura, discreditarea, separarea, competi ia?

26


Cap. 11 Glasul Lui Dumnezeu Toate experien ele mele de până acum, m-au îndrumat să îmi concentrez aten ia pe lucrul asupra chakrelor. Există 7 chakre principale prin intermediul cărora circulă energia. Aceste chakre sunt dispuse de-a lungul coloanei vertebrale în punctele principale ale sistemului nervos central. Chakrele sunt reprezentate fie sub formă de roată, fie sub forma florii de lotus, fiecare având func ii specifice i o culoare corespondentă din spectrul cromatic (ROGVAIV). Chakrele realizează legătura dintre corpul fizic i cel subtil. *** Sunt în a asea zi de lucru asupa primei chakreMuladhara, de culoare ro ie. Diminea ă fac câteva exerci ii de yoga specifice acestei chakre, în sufrageria mea i meditez pu in. La amiază repet medita ia, aprinzând un be i or parfumat i inând în palme câteva pietre semi-pre ioase, toate specifice acestei prime chakre, i mă decid să merg în dormitor să mă odihnesc lângă Gabi care doarme deja, nu înainte de a avea din senin, un gând: - Doamne, vreau să Te cunosc, dar pe lumină! Mă a ez în pat, îmi întind picioarele, îmi a ez capul pe pernă i nu apuc să închid ochii când pe nepregătite, 27

Din afara corpului

simt o energie de o for ă greu de descris în cuvinte, intrându-mi prin cre tetul capului i pătrunzându-mi în tot corpul până în vârful degetelor de la picioare. Văd cumva această energie, i îi simt for a atât de puternic, încât aproape că sunt în stare de oc. Nu mă împotrivesc i o las. Imediat, în interiorul meu aud un sunet format din patru timpi, dintre care primul mai lung, de o exactitate, claritate, care mă uime te. Sunetul (pentru că nu tiu altfel să-l numesc) nu este ceva pe care îl percep din exterior, ci este ceva ce aud din interior i sunt cumva, deopotrivă. Nu mă împotrivesc i rămân a a, ascultându-l cum se repetă la intervale exacte iar i iar. Este ceva dumnezeiesc, stau lini tită, a tept, i îmi este pu in teamă. Se opre te, încerc să mă mi c i nu reu esc, corpul meu părându-mi a fi ca o bucată de lemn asupra căreia nu am putere de manevrare. De data aceasta panica mă cuprinde în propor ie foarte redusă. Îl strig încet pe Gabi pe nume, strig i după mama mea de i este la 400 de km distan ă, i nu am idee de ce strig după ea, îmi aud vocea foarte bine, vorbesc fără să mi c buzele i fără ca so ul meu să mă audă. Privesc în sus, iar deasupra mea se află o masă de energie fără formă, sus, la nivelul tavanului, i atunci numi propun să mă conectez cu trupul, nu mă opun voin ei Lui Dumnezeu, nu vreau să fug, dar încep să rostesc iar i iar: - Doamne, te iubesc! Doamne, te iubesc! Doamne, te iubesc!....

28


Simt imediat după asta că sunt din nou conectată cu trupul meu, i încep să reproduc sunetul acela, fără prea mare succes. Nu am auzit niciodată ceva asemănător. Niciun instrument nu l-ar putea emite. Nu mă sperii, nu intru în panică....nu încă. Îi povestesc lui Gabi tot, lui i câtorva prieteni deschi i către lucruri nepământe ti. *** Panica s-a declan at abia în zilele următoare. Nu mă puteam gândi la altceva. Încercam să-mi ascund starea atât cât îmi stătea în putere. Sim eam ceva frică, dar în acela i timp o emo ie extraordinar de mare, cum nici la nuntă nu avusesem. Sim eam a a... ca i cum mă a tepta curând o întâlnire la un nivel foarte înalt, i nu tiam ce să fac. A fi vrut să pot povesti tuturor, i aproape că ma fi destăinuit i unei colege de serviciu. I-am relatat ceva la modul general despre semnifica ia mor ii, i aproape că o imploram în gând, să dorească să îi spun mai mult. tiam i tiu că de i acesta este un subiect ie it demult la suprafa ă, discutat din ce în ce mai intens, confirmat din ce în ce mai mult, căutat mai ales, rămâne totu i un subiect periculos de discutat fără precau ie, cu oricine. Cu toate acestea, eu căutam în continuare sprijin, confirmare. i am primit. Pentru că Dumnezeu, nu m-a lăsat nicicând singură, cum pe nimeni nu lasă. 29

Din afara corpului

Am râs i am plâns. Am râs de teama mea, de reac iile mele, de ne tiin a mea. Am plâns de bucurie i de aceea i teamă, am plâns de binecuvântare, de confuzie, de Iubire, de Dumnezeu. M-am îngrijorat de starea mea, m-am îndoit de integritatea min ii mele, i totu i nimic nu a fost mai real decât această experien ă. Am căutat răspuns i am găsit. Nu sunt singură pe lume. Subiectul acesta pentru mine vechi i nou, este detaliat de zeci de mii de alte suflete curajoase, cum i-am spus. Ca mine, multe alte suflete caută răspuns i multe alte suflete oferă răspunsul. Am intrat în legătură cu persoane, unele fiindu-mi deja prietene, pe altele abordându-le cu mult curaj, din dorin a de a avea mai multă claritate, i mai ales observându-le a fi un fel de enciclopedie a fenomenelor de acest gen. Am aflat că nu ar trebui să îmi fie teamă. Că trebuie să îmi accept abilită ile, că trebuie să mă accept pe mine însămi i mai ales pe Dumnezeu. Că sunt perfect sănătoasă, ra ională, că totul se întâmplă pentru binele meu cel mai înalt, i că ar trebui să cer contopirea cu Sinele meu Superior, care mi s-a arătat. i-am mai aflat, despre energia kundalini. Mii de persoane urmează cursuri, coli, pentru a putea declan a acest proces al decorporalizării, mii de persoane î i doresc să treacă dincolo de vălul acesta material. Iar mie, mi se întâmplă pur i simplu... Doamne, î i mul umesc că mă iube ti atât de mult! 30


Cap. 12 Ce urmează? În următoarele două zile după această experien ă (din luna aprilie 2015), m-am sim it în continuu alimentată cu energie prin cre tetul capului, u or, cât să continui să-mi văd în măsura în care mai eram în stare, de via a de zi cu zi. Reu eam să adorm foarte pu in, sim ind că am capacitatea de a ie i din corp oricând, i încă…încă îmi era frică de acest lucru. Vroiam să las ca totul să curgă de la sine, conform voin ei lui Dumnezeu (mă păcăleam singură în mintea mea). Ca i cum nu era deajuns, atunci când a ipeam în sfâr it, Gabi ba îmi ridica o mână, ba se înfiin a deasupra mea, aproape, respirându-mi în fa ă, pentru a se asigura că i eu mi c nările, neîn elegând că deta area aceasta de corp, nu însemnă pieire. Legătura dintre corpul astral şi corpul fizic se face printr-un cordon de legătură numit i cordon de argint, care este cu atât mai destins, cu cât omul şi-a dezvoltat sufletul încă din timpul vie ii sale pe pământ. Trecusem cu exerci iile la chakra a doua, apoi la cea de a treia, iar atunci când reu eam să adorm, mă visam într-o mare de lumină aurie, în prezen a unor fiin e strălucitoare care păreau să se bucure enorm pentru mine i care fie îmi dădeau să citesc ceva dintr-o carte, (iar eu păream să în eleg), fie mă întrebau: - tii ce urmează? 31

Din afara corpului

Nu tiam să răspund. Dar puneam întrebări despre această planetă, i ele îmi răspundeau fără ezitare. Mi-am dat seama că eu nu sunt doar Corina Mihaela. Mi-am dat seama că există o mare parte de care nu sunt pe deplin con tientă, care mă completează. Mi-am dat seama că această Corina Mihaela, este suma a tot ceea ce am fost în alte vie i i alte experien e. Mi-am dat seama că tindem cu to ii către noi în ine întregi i, iar lipsa i dorul, teama i grija, toate vin din iluzia acestei separări. Pentru mine, a fost ca un seism puternic al egoului. Ca i cum, neprivindu-mă niciodată în oglindă, purtam în minte imaginea unei balerine suave, a unei soprane cu tril de ciocârlie, a unui flutura viu colorat, a unui înger dolofan ce cântă la harpă. Iar când mi s-a făcut darul privirii în oglindă, am văzut un călugăr budhist bătrân i cu chelie. Tu tii cine e ti?

32


Cap. 13 Chicoteli de râs în miez de noapte Au trecut doar trei zile de la ultima experien ă, sunt în continuare cu lucrul la chakra a treia, i imediat după prânz îl anun pe Gabi cum tiu deja că pe timpul nop ii mă a teaptă o nouă aventură, i asta pentru că simt vibra ii la nivelul tălpilor. *** E târziu, mergem la culcare, Gabi adoarme în cele din urmă iar eu veghez asupra corpului meu, fără luptă, fără teamă, doar cu emo ie. Mai mult, a tept. Simt energia în picioare deja de câteva ore bune, i gata...urcă, cre te în intensitate înso ită de un sunet, apoi lini te. tiu că nu mai sunt conectată cu trupul, de i mă aflu în pozi ia lui i nu am de gând să îl părăsesc. - Să fac câteva teste de mi care cu ajutorul gândului, îmi spun, i îmi propun să mă îndrept spre centrul saltelei. Imediat realizez că nu am formulat corect gândul, întrucât încet-încet cobor i detectez ceva ciudat, greu, străin. Textura saltelei. Mă cufund în saltea, sunt deja acolo, când: - Ajutor! Ajutor! Nu mă aude nimeni. Gabi doarme, iar eu vorbesc fără să mi c buzele…nici nu tiu dacă am buze, gură, în această formă. Aud doar eu, i poate Dumnezeu dacă e pe fază.

33

Din afara corpului

Îmi revin foarte repede din disperare, i îmi propun să mă mi c înapoi în capul patului ceea ce se întâmplă instant. - Corp! comand milităre te, i sunt iar în corpul meu. Rămân a a, gândind la ce s-a întâmplat, la strigătele de ajutor, la cufundarea în saltea i îmi vine să râd de mine însămi, i chiar râd încet minute bune. *** Recapitulez totul în mintea mea i îmi dau seama de puterea extraordinară a gândului.Totul, absolut totul este rezultatul gândirii. Pentru că orice gând se întâmplă, i tot ceea ce experimentăm- durere, triste e, fericire, boală, împlinire, orice...este rezultatul propriilor noastre gânduri. Ca un boomerang. Gândul tău din clipa aceasta, se va întoarce înapoi la tine, la un moment dat.

34


Cap. 14 Ce am învă at până acum Puterea gândurilor pe care le emitem este imensă, i cu adevărat gândul este instrumentul care ne construie te orice experien ă. Instrumentul acesta se află în mâinile noastre. În plan subtil, acolo unde energiile materiale nu sunt dominante, ac iunea se încheie odată cu finalizarea gândului asupra ei. În planul material, rezultatul gândului se produce la un anumit interval de timp, din cauza densită ii joase a energiilor din acest plan. Prin urmare fiecare experien ă este gândul meu i dorin a mea, sus inută de Dumnezeu. Eu de in controlul în aceste experien e, precum i în via a de zi cu zi, i numai de mine depinde îndepărtarea obstacolelor ridicate de mintea aceasta supusă judecării, îndoielii, negării. Frica face parte din proces. Nu o neg, nu o ascund, nu mă condamn pentru asta. Trec prin ea, pentru a o putea lăsa în urmă, i dacă tot există...fac din această frică un instrument, de care să mă folosesc în propria evolu ie. Dorin a de reu ită este mai mare decât orice obstacol. Vreau să mă ajut pe mine însămi, vreau să fiu de ajutor celor din jur. Nimic nu este întâmplător i peste toate domne te Legea Divină. Nu suntem singuri. Suntem veghea i, îndruma i, ajuta i, privi i i iubi i în permanen ă, chiar dacă noi nu avem încă această capacitate de a vedea, de a sim i, de a în elege. 35

Din afara corpului

Moartea este doar un pas în afara corpului. Cu acest pas, începe via a ve nică în lumină. Via a poate fi un instrument de ajutor în fa a mor ii. Trăind în i prin iubire, compasiune, în elegere, iertare, moartea devine un proces de tranzi ie înăl ător, i nu o suferin ă. Gânde te-te! La ce folos atunci, scenariile, supărările, neiertările, intriga, bârfa, complotul, războiul, goana după material, faimă i suprema ie? Pentru că ceea ce gânde ti acum, roste ti i ac ionezi, aceea vei experimenta la părăsirea acestui corp. Suntem aici să învă ăm a fi Oameni. Am învă at cu adevărat, lec ia pentru care am venit?

36


Cap.15 Vis, sau întoarcere în timp? Îi propun lui Gabi să încercăm o întoarcere în trecut, alergând amândoi mai tare i mai tare. Cumva ne reu e te i atunci îi spun că mi-ar plăcea să încercăm din nou. Mă întreabă destina ia i îi răspund că a vrea să ne întoarcem în sufrageria noastră, pe vremea în care bunicii săi (fo tii proprietari), trăiau încă. So ul meu este de acord i începem să alergăm pe strada care nu se mi că, dar se schimbă tot mai mult. Mai pu ini copaci, mai pu ine clădiri înconjurătoare, dispar bănci, apare un loc de joacă, i pe măsură ce alergăm Gabi întinere te tot mai mult i mai mult până când ne oprim, iar el are deja vârsta de 3-4 ani. - Iată locurile în care mă jucam! Uite, copiii cu care mă jucam! strigă entuziasmat, se opre te în locul de joacă, i decid să urc singură în apartamentul în care noi locuim astăzi, i care a apar inut bunicilor săi. Intru în casă i merg direct în dormitorul care arată diferit. Sunt lucruri vechi, dar frumoase. Aud voci, clan a se mi că, dar nu îmi fac griji, pentru că tiu că vin din alt timp, i nu îmi vor putea sim i prezen a. În dormitor intră două femei, tinere, totu i una mai învârstă decât cealaltă, amândouă frumoase, elegante, cu rochii lungi de saten, i mă observă: - Cum ai ajuns aici? mă întreabă femeia mai învârstă, i de i nu le-am mai văzut niciodată, tiu. Cele două femei sunt bunica i străbunica so ului meu. Pe străbunică nu am cunoscut-o niciodată, nu a fi avut cum. A murit când 37

Din afara corpului

Gabi avea doar câ iva ani ori. Pe bunică am cunoscut-o când avea deja în jur de 70 de ani, prin urmare aspectul ei fizic pe care eu îl tiam, era diferit. Le privesc i le răspund: - Nu mă ve i putea crede niciodată, i atunci vă spun repede i plec. Eu vin din viitor. Dumneavoastră ( i miam îndreptat privirea spre bunica so ului meu), ve i avea un copil care la rândul lui va avea un copil, adică nepotul dvs care se nume te Gabriel. Îndreptându-mi privirea către străbunică: - Adică strănepotul dvs, i motivul pentru care eu sunt aici. Strănepotul dvs are ceva să vă dăruiască. Mă apropii de femeie i o îmbră i ez cu căldură: - Acesta a fost darul. Femeia începe să plângă, i privindu-mă printre lacrimi.... - Nu pot să cred! Gabriel i-a inut promisiunea! *** Când m-am trezit, Gabi nu dormea. I-am povestit totul. Mă privea uimit, nu-i venea să creadă. Mi-a mărturisit că bunica i străbunica în tinere ile lor, erau femei foarte frumoase, cu inuta precum visasem, cu părul, aliura... i tot. Că era prea mic când a murit străbunica, dar că i-o aminte te i că l-a iubit mult. Nu mi-a fost suficient i a doua zi am sunat-o pe soacra mea (cele două femei din vis fiind mama i bunica soacrei mele). Aceea i confirmare!

38


Cap. 16 Mă auzi? Experien a aceasta s-a petrecut în 12 iunie 2015. *** Mergem la odihnă târziu, după un program de relaxare, întâlniri cu prietenii. Înainte de culcare, Gabi caută un film, imediat adorm i după scurt timp mă trezesc. Mă interesez de film, cum s-a desfă urat ac iunea, încerc să fac conversa ie, doar-doar să-mi ocup mintea cu altceva. Simt că nu mă mai pot ine în corp, că mă pierd cumva de el. Îl aud pe so ul meu spunând ceva despre film, i nu îi pot răspunde....Mă pierd, alunec, mă îndepărtez... i mă regăsesc plutind în aer la nivelul tavanului înspre fereastră. Îmi dau seama ce s-a întâmplat, sunt con tientă, am ceva temeri. Nu îmi amintesc nimic între alunecarea din corp i momentul în care plutesc deja la nivelul tavanului. Ca i cum, pentru o por iune de timp i spa iu, nu am existat deloc. Mă sperie asta. Îmi amintesc de sfaturile persoanelor cu care am discutat, de Sinele meu Superior care trebuie să fie prin zonă, de Dumnezeu, gândurile mi se desfă oară cu o rapiditate uimitoare, i din toate acestea îmi iese o tocăni ă: - Doamne! Sinele meu! Doamne! Sinele meu!... ne tiind pe cine să strig prima dată, i sperând că unul din doi se sesizează. Privesc spre u a dormitorului, i energia densă pe care o observ dincolo de u ă, mă face să nu am dorin a 39

Din afara corpului

părăsirii acestei încăperi, de i tiu că totul se datorează fricii mele. Nu am curaj să-mi privesc corpul, chiar dacă sunt curioasă care sunt reac iile lui când eu îl părăsesc. Mai mult, sunt preocupată să-mi dau seama ce sunt acum. Pentru că plutesc i nu am mâini, nu am picioare, parcă a fi o sferă ceva. Totu i, într-o altă experien ă mi-am văzut umbra acelui picior fizic. Am deja informa ia privitor la faptul că această formă de umbră a corpului este doar provizorie i în confuzia aceasta, mă mi c spre dreapta, ajung deasupra televizorului, mai plutesc un pic, deasupra patului, i îmi propun să mă las în jos, pe pat, i mă las.... - Atât!..că nu-l simt... i nu vreau să intru din nou în saltea. gândesc....de i mă uime te i pe mine gogomănia, iar apoi mă gândesc la Gabi. Sunt lângă el. Gabi se uită la televizor, cu mâna pe piept. Îl ating, iar el nu mă simte. - Mă auzi? Mă auzi? îl întreb.. i imediat sunt în corp, deschid ochii i îi spun că trebuie să îi povestesc ceva. So ul meu nu pare uimit, ci mai dregrabă expresia fe ei lui aduce a confirmare. Îmi mărturise te că am adormit brusc i chiar la jumătatea rostirii unui cuvânt, că la un moment dat am scos două sunete pe acela i ton pe care eu l-am întrebat dacă mă aude, exact cum îi povestisem i că imediat după aceea am făcut a a....ca atunci când tragi o gură mare de aer în piept după ce i-a lipsit un timp. Dumnezeu are sim ul umorului, iar eu îi dau motive serioase de râs... 40


*** Î i mul umesc că ai avut răbdare cu mine până acum. Poate curiozitatea, poate uimirea, poate căutarea, poate o întrebare la care nu ai avut nicicând răspuns, poate ceva din interiorul tău, sau poate chiar neîncrederea, i-au purtat aten ia până aici. Sau poate... i tu ai ceva de povestit!

41

Din afara corpului

Cap. 17 Vizite în timpul nop ii i legături din alte vie i În urmă cu câteva zile, prietenul meu Cristian (un amic bun pe care l-am cunoscut prin intermediul poeziei), îmi trimite un mesaj pe telefonul mobil în care mă anun ă că dore te să îmi comunice ceva neapărat. Îi spun să mă sune. - Bună! Trebuie neapărat să î i spun ceva, dar sigur vei crede despre mine că sunt nebun!- îmi spune Eu…despre el?! Dacă ar ti…. Îl rog să îmi spună fără re ineri, sunt deschisă i promit că îi voi face eu dovada nebuniei absolute, astfel că orice ar fi, gradul nebuniei sale se va pierde în spa iu. - As’ noapte am mers la culcare târziu. Eram foarte obosit..Nu mă gândeam eu la a a ceva, în elegi? spunea bâlbâindu-se parcă din teama de a nu primi prescrip ii medicale i căma ă de for ă cu măsuri exacte. - Spune, Cristian! Nu există ceva să mă surprindă. Deci? - Când m-am a ezat în pat, i-am sim it prezen a foarte puternic. tiam că e ti tu. M-ai atins, i apoi te-ai pierdut...ai fugit, ai plecat foarte repede. Ai fost tu? - Da! îi răspund...de i nu aveam amintirea vreunei decorporalizări i mai ales a unei astfel de vizite. Dar, pentru că experimentasem deja de multe ori i în ultima perioadă tot mai des aceste decorporalizări, pentru că de multe alte ori aveam certitudinea faptului că atunci când nu părăsesc corpul con tient, procesul are loc la nivel incon tient, i astfel nu port amintirea celor întâmplate, fără ezitare i-am confirmat vizita mea în acea 42


noapte. i mai ales că prietenul acesta al meu, nu avea astfel de preocupări. Mă întreabă de ce, i vrea neapărat să tie motivul, însă eu nu am un răspuns, nu încă. *** Adorm, i visez ceva care seamănă cu o scenă din altă via ă. Sunt un bărbat tânăr, conduc o ma ină i mă îndrept spre un loc, urmând ma ina la al cărei volan se află Cristian. Suntem foarte buni prieteni.

43

Din afara corpului

Cap. 18 O fiin ă de lumină Con tientizarea propriei libertă i i identificarea cu aceasta, este cea mai mare i singura bogă ie reală a fiin ei. Nu sunt eu cea mai în eleaptă fiin ă i mai mult, poate chiar în elepciunea nu face parte deloc din compozi ia mea, însă tiu că sufletele cu adevărat evoluate nu ar judeca, nu ar pune la îndoială, nu ar coco a pe umerii schizofreniei, nu ar clasa niciuna din experien ele, din trăirile mele, în elegând că fiecare fiin ă este unică în această Unitate, oricare cale fiind potrivită i conformă ritmului fiecăruia dintre noi. Trecuseră două săptămâni i jumătate de la ultima experien ă. Între timp terminasem lucrul i asupra cură ării chakrei a aptea, chakra coroană de culoare violet, luând-o de la capăt cu chakra întâi i stabilind pe viitor câte o zi pentru fiecare din cele apte puncte energetice. *** După o zi de lucru plină de schimburi de cuvinte, priviri, zâmbete i alte reac ii omene ti, mă distrez cu Gabi în timp ce el serve te cina, povestind amândoi entuziasma i i amuzându-ne de absolut orice ne-a adus ziua ce tocmai se încheie. 44


Mergem în dormitor i ne uităm la un film documentar, timp în care eu simt vibra ia deja cunoscută în picioare. Mă bucur să o simt, mi-a lipsit. Chiar lipsa ei m-a pus pe gânduri, de i sim eam că nu se vor încheia nicicând mai mult de trei săptămâni fără să trec printr-o experien ă de decorporalizare (mă în elasem). Totu i, procentajul de frică încă existent în interiorul meu, i care îmi patronează o mare parte din creier, mă determină să gândesc că sunt deja mult prea obosită după o asemenea zi, i o experien ă de decorporalizare nu- i poate face loc cu noi în pat. … i adorm. Mă trezesc la un moment dat în noapte i mă trezesc de căldură. Este foarte cald. Îmi trec mâna prin păr, la ceafă, mă uit prin dormitor rotind ochii i...vibra ii! Simt vibra ii în tot corpul la o intensitate foarte mare, sufletul meu pare să accepte i să se grăbească în acela i timp i strig: - Da! Vreau să am experien e legate de Sinele meu Superior! Sunt trasă din corp parcă de un aspirator cu o mie de motoare, i mă opresc cu fa a în sus la nivelul tavanului când: - Sunt protejată de Dumnezeu, Iisus Hristos i Sfântul Duh... u otesc repede, i imediat aspiratorul î i reia func iile însă de data aceasta la capacitate triplă. Sunt efectiv absorbită de o for ă nevăzută, i urc i urc i urc cu o viteză uluitoare trecând printr-o masă de 45

Din afara corpului

energie gri sub formă de nori gro i când ajung însfâr it deasupra ei i viteza încetine te. Mă uit împrejur i văd suflete, toate părând a fi preocupate cu vie uirea în această energie gri. Simt multă în elegere, maturitate i deschidere i rostesc: - Am fost i eu aici! Imediat ce rostesc cuvintele acestea provenite dintr-o în elegere i compasiune nemărturisite poate nicicând până acum, viteza for ei care mă absoarbe spore te din nou, tot mai mult i mai mult i intru într-o masă de energie care pare să de ină toate proprietă ile apei, trecând prin ea. Acesta este momentul în care simt că nu sunt singură în călătoria aceasta. Simt i văd în stânga mea un suflet care mă înso e te. Tot acum mă simt a fi bărbat, e o sim ire ciudată i urc i urc...sim indu-mă alternativ bărbat i femeie, sim indu-mă apoi cuprinzând ambele sexe, când ajung deja deasupra acestei energii-apă i mă opresc. Mi-am pierdut identitatea în acest punct, pentru că ajunsă aici tot ce tiu i simt este că sunt pur i simplu, i nu mai există vreun nume, vreo caracteristică, vreun gen cu care să mă identific. Aici, privesc în jur... i totul arată atât de limpede! În fa a mea, la doi pa i, apa se opre te, i tot acolo o fiin ă cu formă umanoidă dar fără trăsături definitorii, mă prive te. Fiin a aceasta străluce te puternic iar strălucirea ei este clară, curată, blândă...blânde e cu care, mi se adresează: - Vino încoace...! 46


Fără să-mi pun sau să-i pun întrebări, îmi setez inten ia de a mă deplasa spre fiin a aceasta de lumină i în clipa imediat următoare sunt cu ochii a inti i spre tavanul din dormitor, purtând însă pe retina ochiului drept strălucirea acelei fiin e. Nu în eleg i nu îmi explic de ce m-am întors fără să fac comanda corpului. Mi-am dorit să merg la fiin a de lumină. Sau întâlnirea cu Sinele Superior a avut loc...?

47

Din afara corpului

Cap. 19 Prima mea victimă în caz de...fantomă Din luna iulie, nicio decorporalizare...Suntem deja în luna octombrie i între timp am învă at să accept i să apreciez fiecare experien ă i neexperien ă. Atunci când crezi că nu mai ai nimic de oferit, Dumnezeu î i trimite oameni care tânjesc după îmbră i area ta, după vorba ta caldă, după încurajarea i zâmbetul tău. i atunci î i dai seama că ai totul. Că Dumnezeu nu i-a lipsit niciodată. Împăcată cu mine i cu toate acestea, ciudat de lini tită de i peste câteva zile mă a tepta o interven ie chirurgicală...a a m-am dus la culcare în seara de 12 octombrie, încercând ca de obicei, să vizionez un film împreună cu Gabi. Oboseala însă a spus pas filmului cu Robin Hood. *** Adorm i la un moment dat deschid ochii, privesc pu in la televizor i simt vibra ia puternic în tot corpul. Mă desprind de corp într-o u oară plutire, foarte aproape de acesta i mă simt ca fiind cel mai neexperimentat conducător auto. E ca i cum eu a fi oferul, eu a fi totodată volanul i autovehiculul i cineva parcă mi-a eliberat permisul de conducere pe pile...Căci eu, nu am nicio idee ce să fac. Simt însă că există o dorin ă a mea neîmplinită pe parcursul tuturor celorlalte deta ări de trup, i atunci mă apropii de obrazul so ului meu i îi optesc: 48


- Dragostea mea, te iubesc! Mă simt bine în această experien ă. Sunt fericită i de i neîndemânatică, sunt fără teamă. tiu că va fi totul din ce în ce mai bine, i aproape mă entuziasmează ceea ce încă nu am experimentat. - Înapoi în corp! Sunt iară i în corp i îi zâmbesc so ului meu. i el tie. *** În noaptea imediat următoare, aceea i vibra ie la intensitate maximă a pus stăpânire pe…interiorul corpului meu. Ies imediat din corp i mă aplec asupra lui Gabi care doarme bu tean. Nu tiu ce urmează să învă în aceste noi experien e venite după o pauză de trei luni, cert este că eu îmi dau mie impresia că noua mea preocupare este de ami bântui so ul. Sunt deasupra lui i încerc să îl ating, să apăs cu ceea ce eu am impresia că este mâna mea, i simt ceva cunoscut: - Textura păturii cu care Gabi este învelit. E cam la fel ca salteaua...nu îmi place; gândurile acestea îmi apar imediat, dar nu mă las. Încerc mai tare să îl fac să mă simtă i mă surprind încercând să-l lovesc peste umăr. Nimic. Gabi e în lumea lui normală, doarme dus, în timp ce so ia lui face pe-a fantoma cu el în miezul nop ii.

49

Din afara corpului

Cap. 20 Încrederea Încrederea e pur i simplu ca un cer senin, ca un zbor lin într-o zi de primăvară, ca un zâmbet în fa a întregii existen e, e precum o rugăciune de recuno tin ă cu care întâmpini via a cu toate aspectele ei. Numai abandonându-te încrederii la i miracolul să devină firesc i numai a a, la i înaltul din tine să rostească în locul tău cuvintele de iubire. Căci încrederea aduce pace sufletului i vindecare trupului, înlocuind grija care îngreunează cu acceptarea care cură ă, ca ultima piesă de puzzle a unui tablou finalizat i totu i incomplet. În a teptarea unei noi experien e, cu toate componentele corpului la locul lor, după un proces chirurgical în zona abdomenului, mă aflu în perioada de recuperare, rememorând pacea mea interioară care a adus vizibil firescul, vindecarea, miracolul i încrederea într-un singur cuvânt: Dumnezeu. Fac lini te pu in în mintea mea, mă las a fi om i îmi dau răgaz, mă vait când mă întorc pe o parte i îmi cercetez cusătura opera iei care arată ca un zâmbet larg, ca să îmi placă, să-mi aducă amintirea frumoasă a unei vindecări trupe ti i spirituale i să facă din împusăturile acului prin carne, doar semn că Dumnezeu n-a lipsit. Sunt entuziasmată să mă confesez ie mai departe i a tept… Cu încredere. 50


Cap. 21 Buchetele de flori 2016 Sunt în sufragerie acum. Stau în fa a noptierei pe care sunt a ezate căldu , icoanele copilăriei mele. Acelea i icoane de pe vremea în care mă dădeam cu patinele cu rotile împreună cu cei doi fra i ai mei i sora mai mare, pe holurile dintre cele trei camere ale apartamentului în care am crescut, am râs, am plâns, mam jucat, m-am temut i m-am rugat ca i acum. De fapt nu...nu ca i acum...

*** În fiecare cameră erau icoane, pe atunci...răspândite anume pentru că doi câte doi populam interiorul dormitoarelor. Eu i sora mai mare într-un dormitor, fra ii în altul i părin ii în sufragerie. Mai târziu Apollo, că elul nostru, dormea pe rând cu fiecare, înadins parcă să nu ne supărăm. Am amintiri foarte limpezi încă de la începuturile copilăriei, iar iubirea pentru Dumnezeu a fost pentru mine ceva natural, cu care venisem pe lumea aceasta i care nu trebuia să mi se explice. Nu trebuia să cresc mare pentru a în elege ce, cine i cum este Dumnezeu. 51

Din afara corpului

Pe când aveam vreo patru ani, practicam un ritual de “pupare a Domnului”, original, inventat de mine i pentru care puteam cere oricând drepturi de autor. Ritualul avea loc o dată sau de două ori pe zi. Începând cu dormitorul fra ilor mei, continuând cu camera mea i a surorii mele i finalizând cu sufrageria, special în ordinea aceasta pentru că a a gândeam eu că trebuia să fie bine. Stăteam în genunchi în fa a fiecărei icoane i indiferent de figura pe care aceasta o reprezenta (Fecioara Maria, Iisus, Arhanghelii Mihail i Gavriil, etc), mă adresam în acela i fel:  Doamne, te iubesc foarte mult, Doamne...Te iubesc! i tot a a, ordonat i cuminte fiecare icoană din fiecare încăpere, pupând-o de câteva ori, mai ceva ca femeile bisericoase. Uneori, când mi se părea că am sărutat o icoană mai mult decât pe alta, îngenuncheam în fa a celei „neîndreptă ite” i îi acordam sărutul meu iubitor, cerându-i în acest fel, iertare. Atât de mult a însemnat acest ritual pentru mine, încât i în ziua de astăzi, aducându-mi aminte, îmi e drag de feti a aceea în a cărei minte nu era mare lucru, dar care tia mai mult decât mine, iubind pur i simplu. Sunt a adar în sufragerie. Îmi spun rugăciunea cu palmele unite sub bărbie, în fa a icoanelor cărora le-am declarat iubirea mea eternă, deja. Pe o măsu ă din încăpere este a ezată o vază ce găzduie te un buchet de flori. Florile sunt superbe, iar 52


buchetul are o cunună pe care se odihne te un fluture. i eu i buchetul suntem acolo parcă din acela i timp, tiu că îmi este dăruit de familia pe care o percep ca fiind alcătuită din sufletele pe atât de simple, pe atât de splendide. Atât de splendide numai prin faptul că ele mai întâi m-au integrat în noua via ă, acceptându-mă încă de Dincolo, acceptând să mă aibă atât de aproape, să împăr im atâta Om împreună. Iar eu îmi spun rugăciunea mai departe, în gând, împăr ind spa iul întreg cu buchetul de flori despre care i-am povestit. Cumva privesc toată scena plutind în acela i timp deasupra tavanului, ca un observator, când în sufragerie î i face intrarea o persoană pe care o percep a fi reprezentantul sufletelor cu care mă înrudesc în această căutare i călătorie interioară. Persoana... îmi aduce în dar i ea un buchet de flori de o frumuse e cople itoare, i de asemenea împodobit cu o coroni ă pe mijlocul căreia domne te un fluture imens, i atunci în eleg: Latura umană i latura spirituală împăr ind aceea i vază. Potolindu- i setea din aceea i apă. Hrănite cu aceea i cantitate de acceptare, în elegere, iubire. Aduse împreună pentru a întregi Splendoarea. Fluturele. Echilibru! Libertate... i aud:  La mul i ani! 53

Din afara corpului

*** Mă trezesc cu lini te în suflet, ca o curgere firească, i mă gândesc la visul meu ciudat de viu. Mă simt ca o sărbătorită care a primit un dar prea frumos ca să-l atingă, i mai înainte de aniversare.  Chiar mă întrebam pe unde ai umblat as'noapte, cum iar ai avut reac ia aceea a ta ciudată de revenire în corp. mă ochează Gabi după ce termin de povestit, iar eu îi cer detalii să mă asigur că cel care a luat-o pu in razna nu e cumva el de data aceasta, i nu eu.

54


Cap. 22 Se întâmplă ceva Pentru mine, primăvara a venit anul acesta mai devreme chiar cu o lună. Nu numai pentru că vremea de afară te îndeamnă la plimbare i î i ia ochii ademenindu-te cu ghioceii scuti i de a se mai lupta cu pojghi a de ghea ă de deasupra pământului, dar i pentru că oamenii îmi sunt mai dragi i mai frumo i. Se întâmplă ceva...sau este pe cale să se întâmple. i parcă nu mai am timp să-mi analizez i să-mi critic gândurile i reac iile, căci timpul acesta îmi este “furat” de frumuse ea oamenilor. A tuturor... i mai ales a celor cu care mă întâlnesc zi de zi, i la care întotdeauna am apreciat frumuse ea. Acum însă, se întâmplă ceva mai mult. Îmi par a fi mai buni, mai calmi, mai senini. Recunosc, m-am tot gândit la decorporalizări. Îmi lipsesc în continuare, chiar dacă nu demult am experimentat ceva mai mult la nivel incon tient. Adică... - Ok, mul umesc pentru flori...Dar atât? Nimic con tient, cu vibra ii în tot corpul, cu strigăte de ajutor venite din mijlocul saltelei? ... i cu toate acestea nu mă simt vinovată de neglijarea programului de medita ie. Nu prea mai am chef într-un fel...nu mai sunt în stare, sau am nevoie de o pauză, de i oricum programul meu de medita ie nu este solicitant, ci mai mult un moment scurt de lini te i rugăciune. 55

Din afara corpului

*** Suntem a adar la începutul lunii februarie 2016. După o zi de muncă, merg la culcare, de i nu este chiar foarte târziu. Sunt împăcată în general i mă gândesc înainte de a adormi la acela i lucru: …ori lumea este mai frumoasă, ori eu nu am fost pregătită suficient până acum, ca să o pot vedea a a cum ea este de fapt. Î i mul umesc, Doamne, pentru asta! În vis, mă aflu în sufrageria mea i sunt con tientă că la doi pa i mai încolo, în dormitor, trupul meu doarme lângă Gabi. Acolo vorbesc cu cineva, nu tiu cu cine i nu tiu ce anume...dar simt legătura dintre mine i trupul meu i îl simt că începe să vibreze, că este cuprins de vibra ii, că sufletul mă retrage din vis, pentru a-mi părăsi corpul. tiu asta. i simt cum mă absoarbe nereu ind să îmi anun interlocutorul că părăsesc visul, când mă trezesc. Vibrez puternic i în acela i timp lini tit, i mă decorporalizez, sunt în afara trupului meu, cu fa a în sus, întinsă, dar cu mâinile i picioarele ridicate. Atât am a teptat o experien ă de decorporalizare nouă, încât decid să renun la frică aproape instant, în favoarea experien ei. Mă ridic u or, calm i ajungând la nivelul tavanului: - Stai!...Doamne, fii cu mine acum!

56


Continui să mă ridic, i mă aflu în înaltul cerului, câ iva metri mai sus, deasupra blocului, când fac o gre eală. Nu văd, e întuneric i nu con tientizez că acest lucru se datorează faptului că este trecut totu i de miezul nop ii, i afară da, este întuneric. - Vreau să văd! îmi spun, i mă gândesc la ochii fizici, uitând că în cadrul experien elor de acest gen, simplul gând asupra corpului, te aduce aproape instant, înapoi. Ceea ce se i întâmplă… Dar cobor lin, calm i înainte de a mă întoarce în corp, îl privesc. Imaginea acestuia i-ar creea sigur o spaimă so ului meu dacă s-ar trezi pentru o clipă în acest moment. Corpul meu stă întins pe spate, cu fa a în sus, iar mâinile i picioarele sunt ridicate. Intru în corp i am ochii deschi i. Mă uit la Gabi care doarme i mă gândesc pentru o clipă că suntem parcă într-o parodie făcută după un film cu fantome i care capătă caracteristici SF. Rostesc în gând Tatăl Nostru, i adorm aproape imediat regăsindu-mă într-un vis. De data aceasta so ul meu este personajul principal. Ne aflăm într-o grădină iar Gabi dansează, este atât de vesel, atât de fericit, iar eu îl dojenesc părând pu in îngrijorată: - Hai, Gabi! Te rog…Să ne întoarcem! Ne a teaptă în pat corpurile noastre care dorm atât de frumos unul lângă celălalt! 57

Din afara corpului

Cap. 23 Atât, i am adormit... E adevărat că accept via a aceasta a a cum este ea i că simt totul ca fiind o binecuvântare i cea mai bună decizie luată în ceea ce prive te evolu ia mea spirituală. Aproape...Pentru că te-a min i să- i spun că în mine chiar nu există niciun gol. Persoanele care mă înconjoară, cu vaste cuno tin e în domeniul spiritualită ii, mereu îmi amintesc faptul că atunci când un suflet se află la ultima sa reîncarnare pe pământ, acesta nu va mai avea copii în experien a umană, finală. - Cori, nu te întrista! Nu spui tu mereu, cum sim i că nu te vei mai întoarce aici, pe pământ, cum sim i că e ti la ultima întrupare pe această planetă? Poate că tu ai altă misiune! îmi aminte te mereu Manuela, prietena mea care poartă pe umeri grija vie ii cotidiene, grija pentru în elegerea tuturor aspectelor i posibilită ilor în vederea evolu iei sale spirituale i grija pentru cei trei băie i ai săi, fiecare cu propriul univers în mi care. Da, spun mereu acest lucru. Dar de ce imposibilitatea de a da na tere unei vie i sănătoase, trebuie să fie punctul înăl ării din acest plan vibra ional? Mă mai întreb uneori, alteori accept...alteori nu. În plus, sunt pu in confuză de ultima decizie pe care Dumnezeu a luat-o în privin a stării mele de sănătate fizică. 58


În urmă cu câteva pagini, i-am povestiti că în luna octombrie 2015 am suferit o interven ie chirurgicală în zona abdominală. A fost o opera ie care, conform medicilor, mă punea în fa a a două posibile scenarii: scoaterea organelor responsabile cu reproducerea în cazul în care acest lucru era impus pentru a nu-mi pune în pericol via a, sau...al doilea i cel pozitiv în acela i timp, pierderea par ială a unuia dintre aceste organe în măsura în care era posibil, astfel că ansele mele de a da na tere unui copil la un moment dat, să mai existe acolo într-un col de suflet. În ziua opera iei nu m-am rugat la Dumnezeu pentru niciuna din cele două variante, i am fost a a cum i-am mărturisit, ciudat de lini tită. I-am spus doar... - Doamne, în orice stadiu voi ie i din această opera ie, va fi cea mai bună decizie pe care Tu o iei pentru mine! După opera ie m-am trezit înconjurată de câteva asistente medicale i medicul anestezist, toată lumea părând a fi într-un fel de uimire în ceea ce mă prive te. Nici măcar nu am întrebat în ce situa ie mă aflu, care a fost decizia medicului care m-a operat după ce m-a deschis. Am spus doar... - Nu pot să vorbesc. - Nici nu trebuie să vorbi i, a răspuns repede o asistentă. A i vorbit deja atât de mult, i niciodată nu am 59

Din afara corpului

auzit pe cineva să iubească atât, să vorbească atât de frumos despre iubire! Nu-mi aminteam nimic i nici nu am avut energia necesară să mă interesez mai mult despre asta. La scurt timp l-am putut distinge pe Gabi lângă patul meu din sala de recuperare, când o asistentă văzându-l, s-a grăbit să îl întâmpine: - Domnule Roman, nici nu ti i cât vă iube te so ia dvs, i cât de frumos vorbe te despre iubire. Nu am mai auzit a a ceva niciodată. Gabi a zâmbit pu in ru inat, iar eu îmi dau seama că de i nu tiu nici în ziua de astăzi ce am povestit asistentelor i medicilor în sala de opera ie în timp ce eram încă sub efectul anesteziei totale, m-am asigurat pe via ă. Pentru că am făcut probabil cea mai înaltă declara ie de iubire, mai ales că mă aflam în situa ia respectivă. Ca vorba aceea conform căreia “omul la be ie spune adevărul”. Cam a a i eu… Nu vreau să fac o tragedie din mica mea experien ă medicală, pentru că nici nu este. Din păcate există atât de multe suflete care se confruntă zilnic cu probleme atât de grave, încât mie îmi produce suferin ă numai să le con tientizez ca existând. Primul lucru pe care l-am auzit din gura so ului meu, a fost: - Nu e bine. Este foarte bine! ca mai apoi să îmi aducă medicul care s-a implicat în această opera ie, confirmarea faptului că cele două 60


singure posibile scenarii valabile pentru mine, au fost anihilate de un al treilea scenariu. Adică o vindecare peste noapte aproape, care a permis ca toate organele mele să rămână intacte, i ceea ce cauza suferin a, s-a desprins de la sine, astfel încât a fost extras u or. Astfel că, ansele mele de a concepe un copil existau într-o propor ie de sută la sută. Acesta a fost motivul pentru care am rămas într-o stare de confuzie...Pentru că nu am în eles minunea. De ce totu i această minune, dacă eu tot nu strâng un copil în bra e? M-am plâns într-o zi mai mult decât în celelalte, i am rămas în această stare până seara târziu. *** Sunt deta ată deja de corp, i mă aflu într-o lumină albă i clară ca luna. Mă întâmpină o fiin ă care radiază bunătate, în elepciune, blânde e. Î i pleacă privirea spre mine, i mi se adresează a a cum numai un părinte o face: - Cum vrei să ai un copil? Din afară (adop ie), sau din burtică? - Din burtică, îi răspund i îi cuprind în privire frumuse ea, i genul feminin sub care mi se înfă i ează. - Bine.

61

Din afara corpului

Cap. 24 Ce-ai spus? Am privit oamenii i am văzut că to i sunt copiiAmalia Pavel Intru i ies din corp din nou i din nou, fără să-mi las răgaz să experimentez pu in din ceea ce sunt, când nu sunt. E ca o lipsă a curajului de a mă vedea pe mine însămi a fi mai mult, i ca o ru ine pentru reac iile umane de joasă frecven ă, pe care încă le am. Mă emo ionează frumuse ea sufletelor i mă străduiesc să iau vitaminele spirituale necesare pentru îmbunătă irea propriei vederi, pentru a identifica frumuse ea aceasta în toate fiin ele indiferent de modul în care fiecare i-a ales drumul exprimării i experimentării. Predic aproape fără oprire i fără să-mi dau seama de multe ori, îmbră i ând egalitatea i militând pentru Încrederea în Sine. Cum fiecare î i este mai întâi de toate sie i cel mai bun îndrumător, i cum Maestrul Spiritual al fiecăruia poartă numele ce indică către încrederea în propria însemnătate i putere: Eu Sunt... i niciun altul, mai presus sau mai prejos decât tine. Îmi dau seama astfel, că încercând să potrivesc piesele de puzzle în jurul meu, puzzle-ul se reîntrege te i în mine, i trag speran ă că voi ajunge cândva în punctul acela în care mă voi putea privi cu în elegere i compasiune. Cred că din rela ia noastră cu noi în ine până la urmă, porne te rela ia cu tot restul vie ii i cu Dumnezeu. 62


Ce mă nemul ume te la mine însămi? Unde nu am corectat? Unde nu am cizelat? Ce aspect fizic, psihic, emo ional i/sau spiritual, neglijez, amân, nu cură ? Asta este ceea ce îmi clăde te universul exterior, iar tot ceea ce mă înconjoară, mi se întâmplă, mă întâmpină, este ca o reflexie a mea însămi, i ca o reamintire continuă venită de la Dumnezeu, a ceea ce eu am de înfruntat prin implicarea în cre terea vibra iei, chiar dacă asta înseamnă să repar un dinte, să repar rela ia cu un părinte dacă este posibil, sau să accept că nu trebuie să însemn nimic pentru nimeni, ci doar trebuie să îmi însemn propriul spirit cu via a aceasta, trăită pe acordurile frecven ei divine. De ce să a tept să facă altcineva pentru mine i altcineva să mă salveze, când poate că toată această a teptare mă va duce către un eu..care a stagnat? De ce să nu-mi fie clar, că dacă eu, încă sub mormăielile fricii, am avut deja toate aceste experien e, înseamnă că ele vin dintr-o putere interioară imensă care se află în fiecare dintre noi fără excep ie, i care lefuită i lefuită ne face dezvăluirea unei for e a iubirii i a existen ei, de neconceput pentru acest plan? Oare experien ele mele au fost la întâmplare, când rugăciunile, medita iile i conversa iile mele cu divinitatea au fost ghidate de o sinceritate i de o iubire venită curat, fără a teptare? Să fac un test...

63

Din afara corpului

*** Mă a ez în pat, e duminică după-amiază i deja am bifat cu Gabi o listă de cumpărături, prea obosi i să ne mai ducem la bun sfâr it i restul planurilor. - Nu ne uităm la un film mai bine, i ne ocupăm de restul mai târziu? - Da, îi răspund bucuroasă i mă întorc pe o parte. (Mi-a venit o idee.) Oare pot ie i din corp, doar făcând această comandă? i imediat îmi propun să testez, deja tremurând de emo ie asupra a ceea ce va urma i a a îmi dau seama care ar putea fi secretul meu: indiferent de frica ce mă înso e te mai mult sau mai pu in, eu întotdeauna am certitudinea desfă urării planului subtil. Frica este tocmai pentru certitudinea reu itei. - Vreau să ies din corp acum!.. i cu jumătatea cealaltă de creier: O, Doamne, fii cu mine, protejează-mă, nu e nimic dacă nu ies, nu mă supăr... Simt vibra ii aproape imediat, le simt în tot corpul iar ele cresc în intensitate, când...sunt afară i nu în eleg de ce rătăcesc printre blocuri i aproape că nu-mi dau seama ce caut, cum să mă întorc i de ce este întuneric. Simt ceva că mă trage în sus i atunci realizez că ceea ce experimentez este o teamă a mea: teama de întuneric în general, de a fi singură în întuneric, i rostesc: - Stai, că am în eles! Dumnezeu este cu mine i nimic rău nu mi se poate întâmpla!

64


Asta mă întoarce în dormitor, sunt deasupra patului i îl privesc pe Gabi care nu se uită la film, dar mă mângâie pe obraz: - Pui, e ti bine? Rămân a a doar o clipă i mă întorc în corp ca într-un vals, i sunt bine. *** - Pui, e ti bine? Ce s-a întâmplat? Ie ită din corp, într-o lumină albă i limpede, un copil îmi cântă cumva sfâ ietor de sublim, i eu îl privesc nedumerită, ascultând cuvintele care de i vin în altă limbă, îmi par a fi de o triste e cristalină. Apoi ne plimbăm, eu inându-l de mână, iar el murmurând ceva... - Ce ai spus, puiule? Nu te-am auzit... - E ti frumoasă, mama.

65

Din afara corpului

Cap. 25 Revela ie i Karma Dacă ceea ce noi formăm prin întrupare, este alcătuit din două păr i distincte, i anume con tientul i subcon tientul (obiectivul i subiectivul), i dacă subcon tientul aflat în profunzimea fiin ei este atât depozitul fiecărui gând emis de fiin a umană, cât i locul din care gândurile aflate la început în stare de larvă, ies la suprafa ă materializându-se, manifestându-se i creând pentru producătorul lor, beneficiul gustului fructului plantat, prin experien ă, atunci tot ceea ce sunt i tot ceea ce experimentez aici i acum, nu este decât rezultatul propriei produc ii, nu este decât vibra ia rezultată din semin ele plantate în subcon tient, de con tient. Înseamnă că fiecare via ă trecută nu este decât produsul propriilor gânduri, fructul rezultat în urma plantării semin elor, iar ceea ce sunt în prezent prin întrupare, este con tientul (beneficiar al experien elor, producător de gânduri pe baza interac iunilor, emo iilor, sentimentelor, nivelului cuno tin elor) i subcon tientul (generatorul acestor experien e pe baza gândurilor emise de con tient, i totodată depozitul tuturor gândurilor produse de con tient, în toate experien ele sale până în acest moment de acum). Boomerangul prin urmare, desfă oară traseul unic de la mine către mine însămi, creând cercul reîncarnărilor multiple i karma, destinul, datoriile, treburile “nerezolvate”, eu însămi obligându-mă la reîntoarcere, la 66


necesitatea cre terii spirituale, „băltind” în propriile gânduri, în propriile credin e formate din acestea, experien e trecute, imagini, dorin e, frustrări impuse din falsa limitare i defini ie. Fiecare experien ă spirituală, este totodată rezultatul vibra iei la care spiritul, în urma colaborării dintre cele două instrumente (con tient i subcon tient) a ajuns, în acel aici i acum din clipa manifestării. Care mai este atunci scopul? Care mai este atunci misiunea? i ce înseamnă trezirea, de fapt? Niciun răspuns la aceste întrebări nu are vreo importan ă. Pentru că prin emiterea de păreri, judecă i, teorii i certitudini efemere vis-a-vis de toate acestea, nu vom face altceva decât să continuăm a fi creatorii viitoarelor vie i, bazate pe credin e trecute ce mixate au ca rezultat o credin ă prezentă. Căutarea nu va înceta, adevărul va fi întotdeauna altul, mai înalt, i prin fiecare nouă via ă fiin a va avea o altă misiune de cre tere, admi ând tocmai prin na tere, că ceea ce este, nu e încă suficient. Tot noi suntem prin urmare producătorii ierarhiilor atât sociale, pământe ti, cât i spirituale. Pentru că declarăm o continuă insuficien ă de sine, în raport cu altceva mai bun, mai înalt, spre care tânjim, de care ne este dor, pe care avem impresia că l-am avut, sau avem impresia că nu-l merităm. 67

Din afara corpului

Suntem ca ni te hamsteri care aleargă dispera i într-o roată de metal, energii producătoare de energii, care toate se propagă în interiorul acesteia, când în momentul con tientizării, cel mai simplu este să ie im în afara ei. Ce mai pot face atunci, de la acest gând încolo? Mai pot să mă deta ez...Să observ, să fiu martor liber al crea iei ce mă înconjoară, un neparticipant, un suflet suficient. Mai pot să accept apari ia gândului negativ, i pot să îi opresc dezvoltarea, nealimentându-l, făcând doi pa i înapoi întrebându-mă: La ce îmi folosește? Pot să rămân pe loc, să nu înaintez când via a gone te i să ob in NIMIC, când via a aleargă spre totul. Pot să-mi fiu deajuns, ca făina rezultată prin trecerea prin sita vie ii. A a albă... i a a pur i simplu... i pot în elege că nu cine sunt este important, i nu cum sunt este important, nici pentru mine, nici pentru al ii. Nici cât ofer, când i cui i de ce. i nici ce vede Dumnezeu în mine. Nici unde sunt, i nici unde voi ajunge după moarte. Pentru că din clipa în care toate acestea devin importante, eu redevin creatorul de adevăruri fără sfâr it. ...când mai pot Fi în totul a a cum este, alegând o perspectivă senină, căci poate „trebuie” să fiu Liberul Arbitru, mai degrabă decât să îl am. i abia atunci voi fi Abunden ă, i nu voi mai suferi lipsa ei. 68


- Trebuie să ajungem să în elegem ce evenimente ne-au condus unde suntem astăzi, ce lec ii avem de învă at, care sunt punctele noastre forte i cum să le folosim pentru a evolua. Mie, Corina, poate nu-mi reu e te mereu, dar atunci când reu esc, pot să mă bucur de puterea lui Unu. Am venit în această lume îmbrăcat în Hristos...A a simt. Pe planeta noastră, iubirea este semitrezită, dar dacă am vedea pe Dumnezeu în tot i în toate, iubirea s-ar trezi ca electrocutată… …pentru că cine este singura în stare să schimbe fa a lumii, a întregii umanită i? Cine alta decât Iubirea? Cine altul decât Dumnezeu! Gabriel Dumitrescu

69

Din afara corpului

Cap. 26 Clipa mor ii Odată ce porne ti în căutarea ta, via a i se schimbă pentru totdeauna. Totul capătă un alt în eles poate nu la îndemâna tuturor, dar cu siguran ă parte din noi to i. i e imposibil să nu te întorci la acest prim dor i la această primă Iubire, învă ând mai mult cu fiecare nou pas care î i vorbe te despre tine atât de intim i atât de în oaptă, încât trebuie să î i opre ti cuvintele despre Dumnezeu, ca să Îl tii. Clipa despăr ii de lumea materială, apare dorită i a teptată în rândul sufletelor înclinate spre spiritual, ca o înăl are mai adânc în inima Lui Dumnezeu. Se vorbe te deschis, senin, despre Acasă i multe suflete, printre care i eu, declarăm cu atâta convingere că via a de dincolo ne mai poate fi pe măsură. Medităm, ne rugăm, cerem sprijinul îngerilor lumina i, căutăm conversa ii cu sau semne de la fiin e superioare i uităm înadins să mai trăim aici i acum, în prezent, pe pământul acesta. Dar ce te faci când Dumnezeu î i împline te dorin a? Ce te faci când mori, sau clipa mor ii se întâmplă, pentru ca la finele ei, Dumnezeu să te redea înapoi timpului prezent? Poate pentru a- i schimba perspectiva după schimbarea perspectivei...sau ca următoarea trezire după trezire…

70


*** Suntem la începutul lunii octombrie 2016, i pare că a trecut o ve nicie de la ultima experien ă. - Cred că m-am lăsat mai u or de spiritualitate decât de igară, îmi spun în mintea mea i mă mobilizez două zile la rând, să revin pe muchia fricii dintre cele două lumi. A adar după două zile de yoga i medita ie, mă regăsesc la marginea patului cu dureri până i în gânduri, i constat că am masă musculară nu doar în corp ci i în afara lui, atât de intens simt durerea provocată de cele câteva minute de kundalini yoga i sun salutation, pe care le-am executat con tiincios. - Nu, nu mai sunt în stare…S-a terminat. Asta e. mă declar resemnată, gândind la zilele banale ce mă a teaptă i mă pregătesc de culcare. *** Mă trezesc în miez de noapte. Dar e o altfel de trezire, nu o trezire din somn. Devin con tientă de corpul meu care este a ezat pe pat cu fa a în jos, capul pe pernă, îl văd, cum îl văd în acela i timp pe Gabi dormind, cu fa a spre mine. Ceea ce mi se întâmplă, nu seamănă cu nimic din ceea ce am experimentat până acum, nu seamănă cu nimic din ceea ce am citit, sau am vizionat sau am auzit. Mi se întâmplă...că trezirea aceasta este o deta are completă a mea de corp, iar ceea ce simt, i tiu cu toată 71

Din afara corpului

fiin a, atât de intens i de necontestat de niciun gând, de niciun scenariu, este că mor. tiu că mor. Plec... Mă simt ca o pâlpâire ce se stinge u or, u or...Simt (de i la acest nivel e un cuvânt ciudat, care se poate contopi mai degrabă cu sunt) că mă pierd, că mă îndepărtez de lumea aceasta i mă duc undeva în adâncurile fiin ei mele. Eu sunt însă i plecarea, ce are loc în interior, în dimensiunea interioară. Nu-mi pasă unde mă duc i cine mă a teaptă. Numi pasă cât merit, dacă merit i cum. Nu-mi pasă pe ce treaptă a evolu iei mă situez i nici dacă mă a teaptă bra ele Lui Dumnezeu sau fumul cenu iu al energiilor neîmblânzite. Simt regret. O durere fără defini ie. Nu vreau să mor...de i mă sting, i mă sting de lumea aceasta. Gândurile le emit fulgerător, i toate se referă la regret, i toate se referă la părerea de rău că nu-mi pot lua rămas bun, i totul se petrece pe nepregătite i din senin. Vreau să îl trezesc pe Gabi, să îi spun, dar nereu ind să mi c corpul care zace pe pat ca o bucată de fier, simt i sunt durere. Apoi imaginea mamei mele îmi apare, i iară i o suferin ă fără sfâr it mă cuprinde atât cât i ce sunt, aduncându-mi un sentiment al nedreptă ii. Gândesc că este nedrept fa ă de mama mea, ca ea să treacă printr-o astfel de pierdere, i rostesc: -

Mama, te rog să mă ier i... 72


Durerea este atât de mare pentru că nu curg lacrimi din forma aceasta de energie, iar tot ce îmi doresc în clipa ultimă a vie ii, este mai mult timp. Mai mult timp alături de Gabi, mai mult timp alături de fiin ele pe care le iubesc...mai mult timp doar pentru a mă bucura de ele a a cum sunt, pur i simplu...Mai mult timp pentru a fi alături de aceste fiin e i de a mă bucura doar pentru că există, i există alături de mine. Nimic nu mai este important. Nu mai există neajunsuri, nu mai există să-mi doresc să experimentez mai mult via a pentru a beneficia de lucruri, admira ie, recuno tin ă, recunoa tere, sau prietenii. În clipa ultimă, regret via a. Regret că până în acel punct nu ajunsesem la în elegerea sensului ei, i la bogă ia adevărată a vie ii: cei de lângă noi. O bucurie simplă pentru că sunt aici i acum, i pentru că suntem împreună. Nimic altceva. Aproape că dispar din lumea aceasta, nu înainte de a mi se da imaginea corpului meu, ca o radiografie. i pot vedea că există ceva ce îi cauzează suferin ă. Doar eu i noaptea tim că mor, i când simt că nu mai percep deloc lumea aceasta, ceva sau Dumnezeu, mă întoarce în corp. Încep să plâng...

73

Din afara corpului

Cap. 27 Spune-i „diavolul” dacă vrei - În experien a aceasta despre care- i povestesc, mi s-a înfă i at o energie densă, neagră, grea...spune-i „diavolul” dacă vrei. Am privit-o în inimă i am în eles că se manifesta astfel, pentru că îi lipsea iubirea. I-am spus atunci, cu blânde e:- Îmi pare rău, nu am tiut! Te iubesc i te rog să mă ier i! Mergi în Lumină! Energia a început deodată să- i schimbe vibra ia i nuan a: - Mul umesc!... mi-a răspuns. i s-a dus în Lumină. Daniela Crăciunoiu

*** ...mă treze te din somn o bătaie în u a de la intrare, dar când mă ridic din pat, îmi las corpul în urmă. Ajung în fa a u ii i constat că prin prezen a mea acolo, doresc să cunosc musafirul, care mi se arată sub forma unei sfere de lumină argintie, cu ceva nuan e colorate, destul de mare. Când solicit sferei să se prezinte, îmi răspunde: - Diavolul. Amu esc instant. Mă blochez. Sunt i foarte surprinsă, întrucât nimic din ceea ce mi se întâmplă acum, nu corespunde cu gândirea, credin a, imagina ia mea. Eu nu cred în diavol. Nu mi-am format o imagine i o 74


credin ă în privin a acestui personaj, i nu am permis povestirilor biblice să-mi influen eze percep ia. i iată că am un musafir, în casa mea, care î i spune pe numele acesta... Simt dezamăgire în suflet i nu-mi vine să cred că am de-a face i cu a a ceva. Rămân într-un loc, nemi cată, cu o stare de resemnare asupra situa iei, dar nu mă chircesc de spaimă i oroare, spre surprinderea mea. Musafirul nea teptat, începe să mă atace din toate păr ile, lovitură după lovitură după lovitură, dar fără succes. Nu reu e te să-mi clintească nici măcar un fir din părul spiritual. Eu continui să nu cred în acest personaj. i nu mă revolt împotriva revoltei. Mă deta ez de scenariul în care mă aflu, sim ind puternic că nimic nu-mi poate cauza suferin ă fără voia mea. i ce suferin ă ar putea să-mi provoace? i până la urmă.... i ce dacă?? *** Când revin în stări mai pu in paranormale, mă gândesc intens la ceea ce tocmai s-a întâmplat i îmi e ciudă pe mine însămi, că în condi ii mai pu in motivate, m-am zvârcolit de frică i m-am văitat, comportându-mă iată diferit în fa a „prin ului întunericului”. Gândind la asta, i la alte câteva experien e desfă urate în planul incon tient, în timpul somnului, în care mă puteam observa călătorind i în alte planuri vibra ionale mai joase, în care într-adevăr, lumina 75

Din afara corpului

acestora era noapte, i în care păream că merg voluntar spre a verifica starea anumitor suflete plecate dintre cei vii, simt nevoia să-mi explic, să în eleg toate acestea, i să am o perspectivă mai clară, asupra lor... ...mai ales că mă tiu încercând să scot capul din pământ precum un ghiocel, făcându-mi curaj să adorm noapte de noapte repetând con tiincios că sufletele mai pu in prietenoase, nu-mi pot dăuna grav sănătă ii... i că tocmai ele, au nevoie de ajutor. *** De data aceasta când adorm, mă transpun într-un vis viu, sau doar eu cred că visez... Intru cu foarte mare u urin ă într-un spa iu plin cu lucruri materiale, în timp ce multe alte suflete stau la un fel de rând ca să aibă acest acces. Eu folosesc o intrare separată făcută parcă numai pentru mine, fără să cer voie sau să dau explica ii cuiva. Mă uit în jur la aceste lucruri, le ridic i le pun înapoi. Dintr-o dată apar u i în fa a mea, multe....toate deschizându-se larg în acela i moment, în timp ce cheia tuturor se află în mâna mea stângă. Ele creează un singur spa iu de care mă apropii, trasă dincolo fiind de un întuneric, care sub spaima mea capătă i glas i teroare, de i ceea ce reu e te acest întuneric să exprime este un râset gros, asemenea mon trilor din desenele animate. i cu toate astea eu ip isteric, când întunericul mă împinge înapoi în fa a u ilor, moment în care devin con tientă de deplasarea mea, i de întoarcerea în corpul fizic. 76


i culmea, acum tiu că frica mea este o frică de ceea ce încă nu am în eles. - Corina, întunericul i lumina sunt unul i acela i lucru dar privite dintr-o perspectivă a dualită ii i apoi separate de aceasta, în care întunericul reprezintă lipsa cunoa terii a ceva, a orice poate produce sentimente de nesiguran ă, teamă, îngrijorare, etc. în timp ce lumina reprezintă cunoa terea acelor lucruri care ar putea produce acele sentimente de nesiguran ă, teamă, frică. Dacă ne gândim la faptul că tot timpul este ceva ce nu cunoa tem, ne dăm seama că altfel nu am putea vorbi de o evolu ie. Tot timpul avem această necunoa tere/întuneric în noi, în timp ce pentru tot ceea ce cunoa tem purtăm cunoa terea/lumina în noi. Dacă vom schimba modul de abordarea întunericului i luminii vom vedea că ceea ce ne atrage cel mai mult este întunericul, adică necunoa terea a ceva, lucru care ne motivează să-l cunoa tem, să-l aducem în lumina cunoa terii. Privindu-le în acest fel, te mai sperie întunericul? Pe mine una, nu. (Monica Póka)

77

Din afara corpului

Cap. 28 În elesul Experien e diferite, percep ii diferite, credin e diferite, pove ti diferite...toate asemănătoare pe alocuri. Dualitate, nevoia de luptă, nevoia de a învinge ceva sau pe cineva. Un Dumnezeu bun i totu i pedepse, i totu i condamnare, i frică, i plă i i orori. Cred că-mi iau sufletul de mână, să-l a ez pe o pernă, la un ceai. Să privesc prin el în ochii tuturor i prin ei, întreaga existen ă. Să tac după fiecare virgulă, ca să întocmesc printr-o singură propozi ie, o lini te ca i adevăr. Apoi să închid ochii, i să înghit în inima mea toată blânde ea adunată din această tăcere. Ca să-n eleg... Pentru mine, Dumnezeu este Sursa a tot ceea ce există. Iubirea în manifestare fără sfâr it. i fără să fiu naiva care aleargă decorporalizată după flutura i, noi suntem cu certitudine crea ia Iubirii, sâmburi de lumină sub chipuri diferite. i atunci ce sunt demonii, ce este întunericul i mon trii din purgatoriu? Crea ia noastră. Întrupându-se timp de aproape o ve nicie, de aproape o ve nicie de ori, fiecare sâmbure de lumină desprins din Dumnezeu-Sursa pentru a cre te, pentru a se cunoa te, se extinde i se întinde de-a lungul planurilor vibra ionale pentru a co-crea, pentru a se planta în forme, spre înflorire. 78


(desen: când n-ai talent dar totu i te chinuie pentru că vrei să în elegi) Numai că odată cu fiecare reîntrupare, trecem prin acela i văl al uitării, energia densă în care venim nu ne permite să rămânem con tien i, eleva i, rafina i. Uităm, i întrupăm caractere, personaje, ne lăsăm manipula i sau manipulăm suflete, emo ii, amintiri, gânduri. Ac ionăm i reac ionăm confundându-ne cu ace ti actori, descoperim valori i le înăbu im, încercăm opusul ca să verificăm celălalt pol. Emitem furii, violen e, dezastre, concep ii, credin e, toate bazate pe idei, pe emo ii, povestiri, presupuneri, analize, care toate se amestecă în următoarele reîntrupări cu noile scenarii create de înainta ii no tri, adică de noi în ine. Astfel creăm raiul i iadul, creăm purgatoriul i mon trii, creăm pedepse i 79

Din afara corpului

trepte, creăm aici, creăm dincolo, i ajungem să locuim în crea ia noastră...ducând mai departe zvonul că mon trii există. i ei există, pentru că sunt crea ia noastră, de la începutul timpurilor. Poate că deta ându-ne de caracteristici, ne putem retrage în simplitatea fiin ei, experimentând bucuria de a fi ca suficientă i lăsând această vibra ie să ne conducă mai departe. Să ridicăm copilul căzut în genunchi, să-l mângâiem atunci când se aruncă furios asupra noastră, chiar dacă e murdar, sărac i urâ it de neiubire. Pentru că acolo, în întuneric, se află educa ia pe care noi am dat-o mai departe! Captivi în propria crea ie... - Fiin a Eu Sunt, este multidimensională i poate accede o infinitate de realită i. Însă singura realitate în care trăie te con tient, este realitatea Acum. Dimensional suntem prezen i în toate planurile i nu suntem separa i de păr ile noastre mai înalte, ele fiind un Tot unitar. Prin gând i voin ă putem schimba realită ile, banda lor de frecven ă, în func ie de ceea ce emitem i cerem universului. Numai un gând înalt ne poate duce pe treptele cele mai înalte.

Prezentul este intersec ia tuturor realită ilor i dimensiunilor, E ti tu, Eu sunt. - Lauren iu Vasilescu

80


Cap. 29 Universuri - Decorporalizează-te i tu puiule, te rog, până în bucătărie, să îmi aduci o ciocolată din frigider! Mă amuză mereu când îmi aduc aminte, vorbele acestea ale so ului meu i îmi dau seama pentru a nu tiu câta oară cât este de important să-i sprijinim pe cei de lângă noi, să-i în elegem, să le oferim libertatea de a fi i de a se exprima natural, i de a se dezvolta în propriul ritm. i mai ales, cât este de important să tratăm totul cu lejeritate, prietenie i umor. Sunt convinsă că până la finalul acestei căr i, i eu... i tu...vom ajunge la o în elegere mai înaltă a cine suntem cu adevărat, i vom fi crescut deja împreună Încrederea ca i Lumină spre Adevăr. *** Experimentez un vis lucid în noaptea aceasta, pentru că nu-mi amintesc vibra ii, sunetul, senza ia rămasă ciudată i ie irea din corp. Sunt întinsă pe pat, cu fa a în sus i bra ele pe lângă corp. Devin trează în planul acestui vis, i în fa a ochilor mei se deschide o pânză de cer dincolo de care mi se arată o multitudine de universuri, unul lângă altul, i totul devine cople itor. Devii smerit, te cumin e ti în plinătatea ta, i cau i cu privirea egoul lăsat pământului ca ombilic. 81

Din afara corpului

Nu, tu nu e ti centrul universului. Dar îl po i găsi în centrul tău! - Pentru că Dumnezeu este tot ceea ce se vede i tot ceea ce nu se vede, este Iubirea i Via a care curge prin fiecare fiin ă. Dumnezeu este Totul, este Sursa Supremă a întregii Crea ii. Gabriel Vasilescu

82


Cap. 30 Fă-mi doar un semn Sunt experien a iubirii în timp i spa iu- Mirela Preda *** Nici nu-mi dau seama că m-am desprins de corp, pentru că mă mi c în acest plan vibra ional în care mă aflu acum, cu atât de multă naturale e, ca fiind ceva normal, firesc. Energia prin care trec i care mă înconjoară, nu este din cea mai strălucitoare, dar tiu...am cunoa terea că trec prin, i sunt înconjurată de chiar starea mea vibra ională, cea în care m-a găsit experien a acum când s-a decis să mi se întâmple. O stare de oboseală, o stare somnoroasă fizic i spiritual. În acest plan din afara corpului meu, de i ca o toamnă posomorâtă...e lini te, iar eu mă aflu aici pentru o întrevedere. În fa a mea, mult mai în fa ă...cineva mă a teaptă. Când ne aflăm unul lângă celălalt, chipul acesta capătă sub privirea mea trăsăturile unui tată, exact în acela i timp în care eu îmi revărs asupra sa, dragostea de copil. Ochii care mă privesc sunt plini de emo ie i bucurie, de căldură i adevăr. Partenerul meu din această experien ă, mă ridică fără avertisment în bra ele sale, mă 83

Din afara corpului

ridică sus, sus de tot...dansează cu mine în palmele sale, i-mi strigă tare i bucuros: - Tu tii cât de mult te iubesc? tii tu, cât de mult te iubesc?? Nu răspund. Mă invită să ne a ezăm împreună pe o bancă, ceea ce i facem. El freamătă de emo ie i bucurie, iar eu m-am găsit să fiu mai zen decât prevede legea, tocmai acum. În dreapta noastră, ca de nicăieri, mai multe suflete stau a ezate, în a teptare, asemenea unui cor. Îi a teaptă parcă Lui, cuvântul: - Fă-mi doar un semn i vor cânta numai pentru tine! - Nu, Doamne! Lasă-i să cânte pentru to i!, îi răspund.

84


Cap. 31 Experien a în sine

( desen: când n-ai talent dar totu i te chinuie pentru că vrei să în elegi, partea a II-a) Oricât de amuzant ar părea, despre acest desen am primit informa ia din planul spiritual, că este cel mai bun desen făcut de mine, în toate vie ile mele de până acum. 85

Din afara corpului

Nici nu vreau să mă gândesc ce dezastre comiteam în toate celelalte. Despre experien a în sine, nu cred că are rost să detaliez, pentru că ea este mai pu in importantă acum, când piesele de puzzle se pun cap la cap i drumul apare a fi atât de simplu. Atât de simplu încât pare complicat. De fapt, cred că totul stă în cură enie i cură ire. Iar calea către mai înalt, este tocmai acest drum împreună pe care trebuie să îl ducă cură enia fizică i cură enia morală (ce ine de conduită). M-am rugat la Dumnezeu să- i pot oferi cuvinte luminătoare, să- i pot fi de folos, i să mă înso ească pe tot parcursul acestei căr i. M-am rugat să mă ajute să mă exprim clar, simplu i cu blânde e. (autoironia face parte din umorul meu „urban”) Am încredere, că dacă încă te mai afli aici cu mine, e ti un suflet con tiincios, muncitor, sau poate curios...dar ghidat până la pagina aceasta de ceea ce i pe mine m-a ghidat să ajung până aici. Experien a în sine, este de fapt desenul acesta. A fi con tiincios înseamnă a fi con tient, autentic, sincer. A recunoa te, a fi atent, a observa i a îmbunătă i. Înseamnă a depista modalitatea prin care î i po i aduce îmbunătă iri, înloc de a depista vinova i. Înseamnă a te raporta la tine însu i i la ceilal i din punct de vedere fizic i moral...chiar fizic i moral. Adică a fi prezent, integru, a face din tine ajutându-te de tine însu i i de cei din jur, cea mai bună versiune a ta în 86


fiecare clipă, fiind astfel un exemplu, un generator, un vindecător. În fiecare zi la fel, începând i terminând cu lucrurile mici, simple. Pentru că în clipa în care acordăm din ce în ce mai multă aten ie prin îngrijire aspectului fizic (sănătatea) i celui moral, conduitei, atunci psihicul nostru se despovărează de energiile grele generate de boală, comoditate, lene, intrigă, invidie, rea voin ă, etc... i nu mai creează locuri de veci pentru stima de sine. Psihicul devine atunci mai luminos, mai u or, asemenea unui diamant lefuit până la strălucire. Victima se transformă în erou personal, iar „Super-Man” rămâne fără obiectul muncii. Acum, totul pare să capete o transformare uria ă, peisajul pare a fi mai luminos, norii au plecat i a răsărit curcubeul. De fapt, peisajul a rămas acela i, vederea noastră este cea care a suferit transformări. Perspectiva este una mai înaltă, cea a de pe ochi s-a disipat, i deasupra celor doi ochi ai no tri, un altul ine loc de vârf de triunghi. Devii con tient de cine e ti cu adevărat, tot mai con tient, i trăie ti parcă pentru prima dată, după atâta timp în care doar ai supravie uit. Nu te mai gândi la trecut. Ca i ceilal i, i tu meri i să- i atribui circumstan e atenuante. i tii ceva? Eu, te în eleg! Mergi mai departe!

87

Din afara corpului

Cap. 32 Odette Mul i ani m-am întrebat dacă e bine să dăm la o parte vălul în spatele căruia se ascund anumite momente de via ă care, în ochii celor din jur, pot friza absurdul, stupefac ia, ridicolul, ori aduc pur i simplu compătimirea. Însă la fel de adevărat îmi pare a fi sentimentul că, de foarte multe ori, ceea ce am trăit noi ar putea fi o lec ie pentru ceilal i, un îndemn, o consolare i de ce nu, revela ia că alături de ei se află o fiin ă umană care a trecut undeva, cândva, printr-un lucru asemănător. …Ziua aceea nu anun a nimic special...Am stins lumina i m-am întors pe partea dreaptă, oarecum uimită că ochii nu mi se mai închideau de somn, ba chiar pot spune că aveam o senza ie de prezen ă con tientă i odihnită ca la momentul trezirii. Atunci, brusc, am sim it în urechi un zgomot ca de motoare. Nu era agasant cum e cel produs de ma inile în mers i părea oarecum altfel decât ceea ce auzisem până atunci. Asta nu era tot. Am constatat cu mirare că, a ezată fiind pe partea dreaptă, în loc să văd în fa a mea, cu ochii larg deschi i, doar peretele, vedeam în acela i timp, foarte clar, i fereastra 88


din spatele meu. Am privit detaliile peretelui, dar vedeam i detalii prin fereastră, casa vecinilor, de exemplu. Mi-am dat seama că văd peste tot, dintr-o pozi ie care mi-ar fi limitat, în mod normal, totul doar la perete. Iar tot atunci am început să simt că din capul meu ie ea ceva ce era parcă atras de un aspirator invizibil, un fel de vârtej pornind undeva, în sus, cu o direc ie precisă. …Am rostit în gând: Sfântă Marie, Maica lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi, păcăto ii, acum i în ceasul mor ii noastre, Amin! Cu noua mea vedere care continua să cuprindă tot spa iul camerei, de i eu nu-mi schimbasem pozi ia, am văzut la capul patului, pe noptieră, o cea ă alburie, asemeni unui nor, întruchipând silueta Sfintei Fecioare. Zgomotul de vibra ii a încetat brusc i am sim it cum uvoiul acela de energie, care se ridica din cre tetul meu, este atras la loc. Eram culcată tot pe partea dreaptă, dar de această dată ochii mei vedeau doar peretele. Nu, nu dormisem, a a cum s-ar bănui. i nici nu o luasem razna. Universul răspunsese în maniera lui întrebărilor mele i se jucase pu in cu incertitudinile în care mă încurcasem. i cea mai bună dovadă este faptul că nu m-am speriat. Din contră, eram foarte lini tită...lângă mine, în această lec ie care îmi fusese predată cu umor i blânde e, stătuse permanent Preasfânta Fecioară, să mă asigure probabil că dincolo de grani ele umane sunt lumi i zodii care a teaptă cumin i i tăcute să ne reîntoarcem în ele pentru a le descoperi i restul splendorilor pe care, 89

Din afara corpului

odată cu fiecare întrupare, am amânat să le descifrăm...Odette Sofronescu

Cap. 33 Ce bine- i stă cu gândul ăsta! - Am avut o revela ie! Gândurile sunt hainele noastre interioare. A a cum haina de pe noi, în func ie de calitate, stil, comoditate i culoare, ne face să ne sim im mai mult sau mai pu in frumo i, senini, sobri, deschi i, etc i să adoptăm caracterul potrivit inutei. Singura diferen ă este că inuta aceasta interioară este una pe care o putem schimba oricând, dintr-un număr infinit de inute toate gratuite, la dispozi ia tuturor. O putem îmbunătă i, pune în mi care, o putem dărui, îmbrăcând astfel i pe altcineva într-un ve mânt frumos. i totodată inuta aceasta pe care noi o alegem, gândul, ne pune pe noi în ine în ac iune, ducându-ne în sala de bal unde participan ii adoptă acela i stil vestimentar. - Cam a a este, sis; îmi răspunde Lauren iu. Tu ce por i acum? *** Am adormit dar mă treze te zgomotul televizorului, care a rămas fără telespectatori, Gabi fiind i el în lumea viselor de ceva minute bune. Închid televizorul, este târziu, dar nu mai pot adormi la loc. 90


Pentru că stând a a în lini tea întunericului din dormitor, simt vibra iile, vibrez. De data aceasta însă, observ o schimbare: vibra iile nu mai par a fi atât de puternice, de sinistre, ci vibrez plăcut. Gândind că ceva urmează să se petreacă, rostesc în gând: - Sunt protejată de Dumnezeu, Iisus Hristos i Sfântul Duh. Sunt înconjurată de Lumină. Dumnezeu, Sinele, Lumină. Dumnezeu, Sinele, Lumină. Imediat, constat că de i îmi lăsasem ochii închi i, pot vedea. Văd spa iul din cameră care se desfă oară de jur-împrejurul corpului meu sub forma unui arc de cerc, i îl văd tot deodată, ca un singur punct. Văd întunericul din dormitor, pentru că lumina este desigur închisă. Constat imediat că vederea mea este una provenită dintr-o sursă diferită de cea a ochilor fizici, i provine de la nivelul frun ii. Mă gândesc dacă experien a aduce i altceva, i rostesc din nou: - Sunt înconjurată de Lumină. Dumnezeu. Nimic în plus, totu i. i atunci îmi spun că în acest caz, experien a este suficientă. - Gata. Vreau în corp. Nu chiar imediat, îmi dau seama că de undeva de la câ iva centimetri de deasupra corpului, cobor spre el i în el lin, u or, ca o plutire, i întâlnirea cu trupul meu se produce blând. Sunt în corp, dar mă simt în continuare diferit, sunt sigură că nu s-a terminat, închid ochii i mă gândesc la Dumnezeu. 91

Din afara corpului

(desen: când ai în eles cât de greu de simplu e) - Interesant. Po i să-mi detaliezi? - În clipa în care asociez ce sunt ( i anume A Fi), cu aspecte, atunci devin ceea ce nu sunt, dar ajung să cunosc. Cunoscând, capăt perspective asupra a ceea ce nu sunt (asupra lui tu – lumea/exteriorul), i asupra a ceeea ce sunt. Pendularea aceasta creează dualitatea. - Îmi place cum vezi i cum în elegi lumea, Corina. - Mul umesc. Citeam din cartea „Puteri paranormale care se trezesc în fiin ă prin practica yoga” (Swami MahaSiddhaAnanda), că eul se manifestă prin trei direc ii: voin a, cunoa terea i iubirea. Adică noi ne 92


raportăm la noi în ine i la exterior, în func ie de cât vrem, cât cunoa tem i cât iubim. For a (curajul), care este dată de voin ă, pleacă din fiecare dintre noi, i ine strict de noi în ine, iar prin cre terea acestei for e ajungem să cunoa tem mai mult, să iubim mai mult, i prin urmare să manifestăm din ceea ce suntem cu adevărat, la o scară mai mare. Dacă nu cre tem această for ă (voin a), noi singuri suntem cei care ne impunem limita cunoa terii, experimentării i iubirii, i prin urmare...ceea ce experimentăm aici în via a aceasta, nu este un traseu prestabilit de divinitate, soartă, destin. Totul ine de voin a noastră i de cum ne raportăm i gestionăm noi fiecare aspect care ne iese în cale. - De aceea se spune că suntem creatori. Pentru că avem puterea de a crea i de a ne conduce propriile vie i a a cum dorim. - Exact, Gabriel.

93

Din afara corpului

Cap. 34 Exerci iu de voin ă; transcenderea gândului; de vorbă cu un hipnoterapeut  Dragă Corina, ai cerut să ai aceste abilită i, i prin urmare, i s-au dat. Secretul este să folose ti întotdeauna Lumina, ca să ai doar experien e plăcute i benefice. Intrând în Lumină i mergând dincolo de ea, vei avea experien e absolut extraodinare. - Î i mul umesc că nu m-ai uitat, Elena. - Există riscuri dacă nu folose ti Lumina înainte de a te extinde din corp. A a că, adu- i Lumina alb-aurie în corp, înfă oară-te în ea, iar când vei sim i că începi să te extinzi din corp, roagă îngerii (pe Arhanghelii Mihail i Gavriil) să te înso ească în Lumină, iar tu imaginează- i că te duci în sus, spre cer i spre soare. Ceea ce î i imaginezi, experimentezi la nivel subcon tient. Concetrându-te pe cum arată soarele, vei intra, de fapt, în Lumină, unde nu numai că e ti în siguran ă, dar Lumina reprezintă intrarea în Realitatea Ultimă, în universul infinit de energie pur pozitivă care este, de fapt, realitatea supracon tientă, unde cu to ii ar trebui să mergem noaptea când corpul doarme. Este, de fapt, raiul descris de religie, unde ar trebui să ne întoarcem noaptea pentru a ne cură a energetic, pentru a ne încărca cu energie pozitivă i a accesa toate informa iile de care avem nevoie pentru ca via a noastră 94


umană să fie a a cum ne-am planificat la nivel de con tiin ă. Ceea ce nu realizăm este faptul că, con tiin a, sufletul, nu doarme niciodată. Mergând în Lumină i dincolo de ea, vei trece din starea subcon tientă în cea supracon tientă i vei deveni un observator con tinent a cât de extraordinar de plăcut este să fii în acea stare de unitate în con tiin ă, în energia vibra ională de frecven ă foarte înaltă a Realită ii Ultime. Sentimentele pe care le trăie ti în acea stare sunt sublime, nu se compară cu nimic din ce trăim ca oameni. În starea aceea vei în elege care este natura ta adevărată, cum este organizat Universul i ce este, cu adevărat, divinitatea. Po i citi mai multe despre toate acestea în cartea mea “Acasă la Arborele Vie ii”. Te îmbră i ez i î i doresc experien e minunate! dr. Elena Gabor- autor al căr ii “Acasă la Arborele Vie ii” i instructor certificat de hipnoză i hipnoterapie.

95

Din afara corpului

Cap. 35 Către părintele tefan Damian  Scuză-mă că te deranjez, dar este ceva urgent!  Aaa, iar? Dar abia am vorbit...(îmi spun în mintea mea, parcurgând mai departe mesajul scris, primit de la Cristian)  Am un prieten care vine de departe...  Ok, i care e problema mea????? gândesc deja revoltată...continuând citirea  Nu are unde să stea i i-am sugerat casa ta.  Ce?? Mamă cât tupeu!! (sunt deja ro ie la fa ă de nervi) Ce neru inat! Ce e la mine acasă, hotel??  Numele lui este Iisus!...etc  Hai măi, că m-am i speriat! (îi scriu repede) Cristian, sunt sigură că pe lumea cealaltă, pozi ia noastră nu va fi determinată de numărul de distribuiri pe facebook a pozei cu Iisus. Dumnezeule, ce stupizenie....Când or înceta?

*** Sunt chemată în afara corpului meu, cu con tient cu tot, i mă regăsesc într-un plan vibra ional, sau într-o 96


masă de energie, ca o punte sau ca un punct de întâlnire între două lumi. Mă întâmpină o fiin ă îmbrăcată în haine preo e ti, strălucitoare dar simple, i îmi dau seama că ve mântul acesta este important, ca să pot găsi eu sensul a ceea ce urmează. Preotul se apropie de mine, i î i pleacă privirea asupra mea: - Câ i preo i crezi că există, care să aibă această deschidere spre îmbunătă ire? Întoarce-te, i fă ceea ce preotul acela te-a rugat! *** Încercând să-mi desfă or activitatea la birou, gândul meu cel mai insistent, îmi pulsează în minte ca un ciocănit i nu mă lasă să îndepărtez câtu i de pu in, experien a din noaptea trecută. Beau o cafea, i mă gândesc la week-end-ul care abia s-a încheiat i care a curs simplu i strălucitor precum ve mintele acelei fiin e. Asta pentru că eu i Gabi ne-am reînnoit jurămintele i ne-am cununat cumva din nou, ca o reîmprospătare, în sufrageria noastră, în papuci i haine de casă, în prezen a i cu ajutorul părintelui tefan Damian. La finalul acestei ceremonii, preotul mi-a adresat o rugăminte: - În curând voi participa la o întâlnire a preo ilor din mai multe regiuni. Eu simt să fac ceva mai mult i de aceea a dori să le prezint colegilor mei, cum anume consideră tinerii că ar putea Biserica să- i redobândească rolul i credibilitatea. Po i, Corina, să mă aju i cu câteva pagini? 97

Din afara corpului

- Sigur că da. Am să încerc. *** Pentru ca Biserica să poată răspunde nevoilor noilor genera ii de tineri, va trebui să producă o schimbare cu referire la perspectiva din care aceasta, ca institu ie, îl prive te pe Dumnezeu. Asta pentru că tinerii din ziua de astăzi cu adevărat nu au întors spatele Bisericii pentru că nu L-ar recunoa te pe Dumnezeu, ci dimpotrivă, pentru că ei dezvoltă o rela ie de prietenie cu Creatorul, i pentru că trăindu-L în inimile lor i manifestându-se din acest loc, au ajuns la o cunoa tere a compasiunii, solidarită ii, omeniei, cinstei, la un nivel mult mai ridicat. Tinerii au făcut din Dumnezeu un prieten, un aliat, privindu-L ca fiind Iubirea necondi ionată, care nu ine cont de rasă, de sex, de religie, de statut. Fenomenul care se desfă oară în zilele noastre i de care reprezentan ii Bisericii trebuie să devină din ce în ce mai con tien i, este acela că în sufletele oamenilor are loc trezirea la scară tot mai mare. Oamenii nu sunt mai păcăto i, ci sunt mai aproape unii de ceilal i. Nu doar tinerii, ci sufletele de toate vârstele se caută, comunică, împreună formând o biserică prin gândul lor reunit, dar i individual, prin rugăciune i medita ie. Pe de altă parte, nu este vorba că tinerii în general au încetat să meargă la biserică, însă ei nu au nevoie să fie observa i. Ei nu se conformează unui orar, unui obicei sau unei reguli. Tinerii doar î i ascultă inima, astfel că 98


orice zi, orice oră i orice minut, este momentul potrivit pentru rugăciune i medita ie. . Pentru a răspunde nevoilor tuturor oamenilor pe care îi reprezintă în fa a Lui Dumnezeu, Biserica trebuie să- i desfacă bra ele cu adevărat în fa a acestora, dar i în fa a vie ii în general i a tuturor fiin elor, îmbră i ând în acest fel mai mult, Creatorul către care ne îndeamnă. Biserica nu a pierdut doar legătura cu tinerii, ci cu oameni de toate vârstele. Frica i pedeapsa, sunt no iuni pe cale de dispari ie în construc ia sufletească, asta pentru că omul tinde să se apropie de Dumnezeu, prin ceea ce El este, i nu prin amenin ări care nu fac altceva decât să pună la îndoială însă i semnifica ia Iubirii. Pentru ca preotul să vină în ajutorul persoanelor pierdute înainte de a pă i pe Cale (bulversate, epuizate, răpuse, ame ite de tenta iile materiale, manifestările egocentrice, mijloacele distructive de alinare a suferin elor produse de singurătate, neajunsuri i abandon), trebuie să se amestece printre oameni, a a cum Iisus i-a împlinit misiunea divină. Preotul trebuie revină la condi ia omului umil, simplu, i să facă dovada menirii sale de mesager al lui Dumnezeu. Pentru că doar atunci când îi vorbe ti omului de acolo de unde el se află, inându-l de mână ca un prieten de încredere, cu vorba domoală, nesupus judecării, ci ascultării, doar atunci când îl respec i i pe cel mai sărac, mai murdar, mai pierdut dintre semenii tăi, i îl sim i ca fiindu- i egal, respectând în aceea i măsură fiecare formă de via ă creată de Dumnezeu, doar atunci lucrarea ta poartă în sine Lumina. 99

Din afara corpului

Dar toate acestea nu sunt deajuns, pentru că Iubirea este o lucrare continuă, ca un râu care curge curat. A a i Preotul. Trebuie să se simtă a fi părintele cuvintelor pe care le roste te, i să le îngrijească atunci când le eliberează, când le dăruie te, îngrijindu-se de ele i ajunse la destina ie, acolo, în sufletul credincio ilor. El trebuie să- i ducă misiunea mai departe i să nu se mul umească cu doar câteva suflete strânse la slujba de duminică. Este important ca el însu i să se afle într-o continuă îmbunătă ire, tocmai pentru ca lucrarea sa să sporească.Preotul trebuie să depună toate eforturile pentru a eviden ia tinerilor beneficiile spirituale ale acestei căi i nu prin prelegeri, amenin ări, scenarii înfrico ătoare. Preotul va trebui să ac ioneze! Biserica trebuie să înve e să Meargă, demarând i angajând tinerii în ac iuni de binefacere, îndreptându- i împreună privirea către cei nevoia i, către animale, către natură. Doar plantând un copac cot la cot, împreună, cu acela i efort i în acelea i condi ii, elevul i dascălul fac dovada reu itei prin genera iile ce vor urma, i care vor gusta din fructul primului răsad. Oamenii sunt respin i de atitudinea impunătoare, costisitoare, nedreaptă, judecătoare i rasistă a celor mai mul i dintre reprezentan ii bisericii, care pledează pentru valori pe care ace tia nu le urmăresc, nu le respectă, rugându-se în încăl ări aurite, la Fiul Lui Dumnezeu ce a umblat descul . Lumea se va schimba, sufletele vor fi în cele din urmă salvate, pentru că omul nu a renun at în inima sa nicio clipă la Dumnezeu. 100


Prin urmare nu este nevoie decât de Iubire. De iubire pentru celălalt. De simplitate, de compasiune, de grijă, de aten ie. Toate acestea sunt uneltele pe care Dumnezeu le-a plantat în sufletele noastre, ca adevăratele icoane i acatiste. Atunci când Biserica se va îndrepta ea însă i cu totul către Dumnezeu i va îndeplini Iubirea în acest fel, nu doar că va restabili legăturile pierdute, dar îi va câ tiga cu adevărat i pe cei care încă îi mai privesc construc ia. - Nu tii ce impact a avut! Corina, discu iile pe baza acestei scrisori, s-au prelungit două ore. De i foarte mul i dintre ei i s-au pus împotrivă, câ iva au rezonat i au aprobat, i asta este foarte important. Totu i, se putea citi ceva diferit, în ochii tuturor. Doamne ajută! *** Tu i cu mine poate că în elegem că legătura noastră cu Dumnezeu nu are nevoie de intermendiari. Există însă în această epocă a cunoa terii, încă, prea mul i oameni care trăiesc la nivelul minim de dezvoltare i deschidere, de la cei educa i numai cât să înve e munca primară necesară supravie uirii, până la cei educa i în diverse domenii, dar rigizi în privin a cunoa terii de sine, a vie ii, prin educa ia primită i înrădăcinată prea adânc. Pentru că oamenii ace tia există i pentru că acum i aici e clar că nu putem eradica sămân a preo ească, mă gândesc că o putem împinge spre schimbare, mai ales că 101

Din afara corpului

oamenii despre care am pomenit, sunt la nivelul la care, se aga ă de un păstor. Reu ita individuală este o falsă reu ită. Există to i ceilal i, i putem încerca măcar să contribuim la maturizarea lor, noi ce avem deja binecuvântarea deschiderii către cunoa tere. - Corina, religiile au fost întotdeauna folosite ca o formă de a comercializa puterea! Cea mai mare parte a oamenilor din toate timpurile, a ales să se teamă de Dumnezeu în loc să-I permită Lui Dumnezeu să zâmbească prin fiecare dintre ei! Suntem într-o epocă a cunoa terii i suntem suficient de maturi pentru a în elege că legătura noastră cu Dumnezeu nu are nevoie de niciun servitor! Eu m-am născut musulman, dar m-am putut îndepărta de religie i mi-am putut păstra legătura cu Dumnezeu, fără a exista nevoia unui intermediar. În zilele noastre, tot mai mul i oameni se trezesc, iar eu sper să fiu unul dintre aceia, care îi ajută pe al ii să iasă la lumină. Mohamad Hoteit

102


Cap. 36 Mesajul - Hai, vino! E momentul să prime ti un mesaj! - De ce nu le-ai spus de întâlnirea cu mine? De ce nu leai spus că am fost acolo, i i-am a ternut în pumnul tău de copil semin ele cunoa terii? Acolo, pe drumul acela, în urcare de la bun început. De ce nu le-ai spus că te-am dus în locurile în care eu am crescut, i că ne-am plimbat amândoi descul prin vremurile acelor locuri, ca doi prieteni vechi i buni? i-a fost teamă de judecată i ru ine să crezi că e ti cine e ti cu adevărat. Ceea ce voi to i sunte i! De ce nu le-ai spus că eu am venit de fiecare dată, indiferent de ordinea în care mă rea ezai pe altarul tău? Să te ghidez spre mai departe, în locul acela de pe Cale, unde în elegi, că rezolvarea vine doar din inimă, i nu din minte, prin cultivarea respectului de sine i de to i ceilal i, cu blânde e. - Eu sunt un maestru; discu ia ne este întreruptă de acest chip pe care nu-l cunosc, dar ine să se prezinte. Rămân neclintită, mai mult ca un martor a ceea ce experimentez, când Iisus î i continuă mesajul spre a mi-l înmâna: - Există mae tri, e adevărat. Au existat i vor exista în toate timpurile. Dar cel mai mare maestru dintre to i, pentru fiecare dintre voi, poartă acela i nume: Eu Sunt. E ti Tu. Tu e ti Calea, Adevărul i Via a. 103

Din afara corpului

*** Am trăit 35 de ani, ca o singură zi repetată dureros de răbdător, pentru mine. Aceea i zi pe care o trăiesc, probabil, de mii de vie i. În pragul celei mai grele lacrimi dinaintea orelor adormirii, am în eles. Cu inima. Că ziua aceasta nu este despre reu ita unei femei în încercarea de a da na tere unei noi vie i. Nici despre reu ita unei so ii, în străduin a de a perfec iona în continuu semnifica ia existen ei unui parteneriat, în raport cu altele. Nici despre experien a în afara corpului a unui suflet, o experien ă care să ocheze i să aducă admira ii. Ziua aceasta, pe care o scriu de 35 de ani, este despre tine. Despre fiecare tu din mine, pe care nu l-am în eles. Pe care nu l-am ascultat, pe care nu l-am îmbră i at i pe care nu l-am acceptat pentru că există pur i simplu, a a cum este, într-o perfec iune aleasă de Dumnezeu. Cine sunt eu să te judec? Cine sunt eu, să- i spun cum ar trebui să trăie ti, să fii, să iube ti? Când fiecare nod al acestei croieli, este făcut special, ca fiecare dintre noi să în eleagă. Ceea ce are fiecare de în eles. Mul umesc so ului meu pentru blânde ea i dragostea sa, i pentru că a ales să fie personajul principal al vie ii mele. Mul umesc mamei mele, pentru cele mai frumoase patru cuvinte pe care le-a rostit din inima ei, i pentru că a ales să fiu eu, unul dintre ele. Familiei mele întregi, fra ilor i surorii, pentru că tiu că indiferent de 104


orice, alegerea de a împăr i cu ei acela i sânge, a fost cea mai frumoasă alegere pe care am luat-o împreună de înainte de a ne na te, i pe care nu a schimba-o nicicând. Socrilor mei, pentru sacrificiul i efortul supraomenesc, de a aduce în lume un suflet strălucitor, destinat mie. Fra ilor mei în spirit, prieteni, confiden i, care mau îndrumat să scriu această carte, care m-au încurajat să continui, care m-au ascultat, m-au răbdat i m-au în eles i fără de care (indiferent că apar sau nu men iona i în aceste pagini), eu nu a fi ajuns aici. D-lui Ionel Bota, pentru interesul i încrederea acordată acestei căr i, ce mi-au dat curajul i drumul către ultimul Mesaj. i dacă va fi ca sufletul căr ii să primească un corp prin care să vorbească mai departe, eu am încredere că totul va fi conform voin ei divine. Dintre cei care mi-au permis să mă sprijin de inima lor, care au ajutat la crearea acestei zile i pe care iam men ionat sau i-am citat în aceste pagini: Elena Gabor (autor al căr ii „Acasă la Arborele Vie ii” i instructor certificat de hipnoză i hipnoterapie), Odette Sofronescu, Monica Poka, Lauren iu Vasilescu, Gabriel Vasilescu, Gabriel Dumitrescu, Cristian T. Ionescu, Daniela Crăciunoiu, Mohamad Hoteit, Părintele tefan Damian, Mirela Preda, Amalia Pavel i Manuela Marin. Vă mul umesc! Începe o nouă Zi !

105

Din afara corpului

“Să nu crede i ceva doar pentru că a i auzit că este adevărat. Să nu crede i doar bazându-vă pe prestigiul tradi iilor, din cauză că ele au fost transmise de-a lungul multor genera ii. Să nu crede i un lucru pentru că este afirmat i repetat de multă lume. Să nu crede i ceva doar pe baza mărturiei cutărui în elept din vechime. Să nu crede i un lucru pentru că probabilită ile sunt în favoarea sa, sau deoarece o îndelungată obi nuin ă vă face să crede i că este adevărat. Să nu crede i ceea ce gândi i doar pentru că socoti i că o Fiin ă superioară v-a revelat aceasta. Să nu crede i nimic bazându-vă doar pe autoritatea celor mai în vârstă decât voi sau a învă ătorilor pe care i-a i avut. Însă acel adevăr pe care l-a i trăit, experiementat, sim it i recunoscut singuri, care este benefic pentru propria persoană cât i pentru ceilal i, accepta i-l i trăi i-vă via a în deplin acord cu el.” - extras din Anguttara Nikaya

106


Cuprins Decizia................................................................... …........ 3 Cap.1 Prima dată................................................................. 5 Cap.2 A doua oară?.............................................................. 9 Cap.3 A treia oară s-a aprins................................................ 11 Cap.4 u u mi-a venit în ajutor............................................ 13 Cap.5 Bătălia dintre mine i...min(t)e.................................. 15 Cap.6 Ajutor!........................................................................17 Cap.7 Zborul.........................................................................19 Cap.8 Îngerul de lângă mine.................................................22 Cap.9 O experien ă plăcută...................................................23 Cap.10 Ca între prieteni....................................................... 25 Cap.11 Glasul Lui Dumnezeu.............................................. 27 Cap.12 Ce urmează?.............................................................31 Cap.13 Chicoteli de râs în miez de noapte...........................33 Cap.14 Ce am învă at până acum.........................................35 Cap.15 Vis, sau întoarcere în timp?......................................37 Cap.16 Mă auzi?...................................................................39 Cap.17 Vizite în timpul nop ii i legături din alte vie i.........42 Cap.18 O fiin ă de lumină.....................................................44 Cap.19 Prima mea victimă în caz de...fantomă.....................48 Cap.20 Încrederea................................................................. 50 Cap.21 Buchetele de flori..................................................... 51 Cap.22 Se întâmplă ceva.......................................................55 Cap.23 Atât, i am adormit....................................................58 Cap.24 Ce-ai spus?................................................................62 Cap.25 Revela ie i karma.....................................................66 Cap.26 Clipa mor ii............................................................... 70 Cap.27 Spunei “diavolul” dacă vrei...................................... 74

107

Din afara corpului

Cap.28 În elesul.................................................................... 78 Cap.29 Universuri................................................................. 81 Cap.30 Fă-mi doar un semn.................................................. 83 Cap.31 Experian a în sine......................................................85 Cap.32 Odette........................................................................ 88 Cap.33 Ce bine- i stă cu gândul ăsta!.................................... 90 Cap.34 Exerci iu de voin ă; transcenderea gândului; de vorbă cu un hipnoterapeut.................................................................... 94 Cap.35 Către părintele tefan Damian.................................. 96 Cap.36 Mesajul......................................................................101

108

Din Afara Corpului - autor: Corina Mihaela Roman

Recommend Documents