UNIVERSITATEA SPIRU SPIRU HARET HARET FACULTATEA DE SOCIOLO SOCIOLOGIEGIE-PSIH PSIHOLO OLOGIE GIE DEPARTAMENTUL DE PSIHOLOGIE, SOCIOLOGIE ŞI ŞTIINŢE ALE EDUCAŢIEI SPECIALIZAREA: SOCIOLOG SOCIOLOGIE IE
PSIH PS IHO OLOG LOGIA COPILUL ILULU UI CU CU PĂ PĂRIN RINȚ I PLE PLEC CAȚ I ÎN ÎN ALTĂ Ț ARĂ
COORDONATOR COORDONATOR ŞTIINŢIFIC: (Lect. univ. dr. Dan Rosca) ABSOLVENT: (Lazăr I. Corina)
BUCUREŞTI 2012
CUPRINS INTTRODUCERE I..CAPITOLUL 1 ASPECTE ASPECTE GENERALE........ GENERALE...................... ............................ ............................ ............................ ............................ ............................ ............................ ............................ ............................ ...................... ........ II.CAPITOLUL 2 RELAŢIA PĂRINTE COPIL ÎN CONTEXTUL SEPARĂRII PĂRINŢILOR......................................................... 2.1 Relaţia părinte părinte – copil și bunăstarea psihologică psihologică a copilului............... copilului............................. ............................ ............................ ............................ ..................... ....... 2.1.1 Dinamica Dinamica relaţiei părinte părinte copil: atribuiri, atribuiri, ataș ament ș i comunicare............. comunicare........................... ............................ ............................ ...................... ........ 2.1.2 Relaţia părinte părinte – copil, bunăstarea bunăstarea copilului ș i situaţia financiară financiară a familiei............................. familiei........................................... ................... ..... 2.2 Copiii în contextul contextul separării separării părinţilor ș i de părinţi................. părinţi............................... ............................ ............................ ............................ ............................ .................... ...... 2.2.1 Efectele Efectele divorţului asupra copiilor................. copiilor............................... ............................ ............................ ............................ ............................ ............................ .......................... ............ 2.2.2 Copii în familii transnaţional........... transnaţional......................... ............................ ............................ ............................ ............................ ............................ ............................ ........................... ............. 2.3. Mediul familial ș i îngrijirea alternativă...................... alternativă.................................... ............................ ............................ ............................ ............................ ............................ .................. .... 2.3.1. Sănătatea Sănătatea sși bunăstarea bunăstarea copilului............... copilului............................. ............................ ............................ ............................ ............................ ............................ ............................ .............. 2.3.2. Educație.......................... ie........................................ ............................ ............................ ............................ ............................ ............................ ............................ ............................ ............................ ................ 2.3.3 Protectia si ocrotirea drepturilor copilului în mediul familial........................ familial...................................... ............................ ............................ ................... ..... 2.3.4. Rolul familiei în educatia copilului................ copilului............................. ........................... ............................ ............................ ............................ ............................ .......................... ............ 2.3.5 Dezvoltarea și educarea educarea copilului în familie................ familie.............................. ............................ ............................ ............................ ........................... .......................... ............. 2.4 Îmbunatatirea Îmbunatatirea relatiei parinte-copil.......... parinte-copil........................ ............................ ............................ ............................ ............................ ............................ ............................ ........................ .......... III CAPITOLUL 3. ROLUL FAMILIEI FAMILIEI ÎN VIAŢA VIAŢA COPILULUI. DIVORŢUL DIVORŢUL ȘI MIGRAŢIA MIGRAŢIA CA PROCESE PROCESE CE POT POT AFECTA RELAŢIA PĂRINTE PĂRINTE COPIL…………………………………………………………………………… COPIL…………………………………………………………………………… 3.1 Perspective teoretice asupra divorţului…………………………………………………………… divorţului………………………………………………………………………... …………...
3.2 Teorii despre migraţie………………………………………………………………………………………… 3.3 Teorii despre efectele divorţului asupra copiilor……………………………………………………………… copiilor……………………………………………………………… 3.4 Relaţia părinte – copil în contextul migraţiei…………………………………………………………………. IV CAPITOLUL 4. CALITATEA CALITATEA RELAŢIEI RELAŢIEI PĂRINTE – COPIL COPIL ȘI MODIFICAREA MODIFICAREA STRUCTURII STRUCTURII FAMILIEI…………………. 4.1 Efectul separării de părinţi asupra stimei de sine…………………………………………………………....... 4.1.1 Premise teoretice…………………………………………… teoretice………………………………………………………………………………………….. …………………………………………….. 4.1.2 Metoda și eșantion………………………………………………………………………………………… 4.1.3 Rezultate, discuţie și direcţii viitoare de cercetare………………………………………………………... 4.2 Relaţia părinte copil și adaptarea copilului: o abordare cantitativă…………………………………………… 4.2.1 Teorii și cercetări anterioare………………………………………………………………………………. 4.2.2 Metodologie……………………………………… Metodologie………………………………………………………………………………………………. ………………………………………………………. 4.2.3 Rezultatele cercetării……………………………………………………………………………………… 4.2.4 Discuţie: rezultatele în contextul altor cercetări…………………………………………………………... cercetări…………………………………………………………... 4.3 Consideraţii finale…………………………………………………………… finale…………………………………………………………………………………………….. ……………………………….. V CAPITOLUL V. CONCLUZII……………………………………………………………………………………………………… BIBLIOGRAFIE…………………………………………………………………………………………………… ANEXE……………………………………………………………………………………………………………..
INTRODUCERE
„Cine „Cine îl vede vede pe copil copil cum creș te? Nimeni! Numai cei cei ce vin din din altă parte spun: spun:
„Vai,ce a crescut!” Dar nici mama,nici tata un l-au văzut văzut cum creș te…”
Antoine de Saint-Exupery
Instabilitatea socio-economică din România şi tranziţia interminabilă au determinat pe mulţi mulţi dintre dintre români români să plece plece la la muncă muncă în străinătate străinătate pentru a-şi putea putea întreţ întreţine ine famili familia. a. Desigur, cîştigurile obţinute sînt importante atît pentru familie cît şi pentru economia românească, însă această migraţie spre vest are şi aspecte mai puţin dorite. Acestea ar fi destrămarea familială şi „abandonul“ copiilor la bunici sau la alte rude, cu consecinţe psihologi psihologice ce grave grave în în timp timp pentru pentru aceşti aceştia. a. Trecutul ne arată că şi în perioada comunistă foarte mulţi părinţi au fost nevoiţi să lucreze pe şantiere, în alte oraşe, şi să lase copilul în grija bunicilor. Aceştia din urmă au avut dintotdeauna un rol foarte important în educaţia şi creşterea copiilor, dar după revoluţie au un rol şi mai mare, pentru că foarte mulţi români, aproape două milioane lucrează în prezent în străinătate, dintre care majoritatea au şi unul sau mai mulţi copii. Fenomenul migraţiei a stârnit multe controverse nu numai în cercurile politice, ci şi în straturile societăţii, adică la nivel interpersonal, divizând fizic si emoţional prieteni, familii şi comunităţi. Efectele negative ale emigrării se observă şi asupra familiilor care, de multe ori, se destr destramă amă,, se micşor micşoreaz eazăă rata rata natali natalităţ tăţii, ii, se încura încuraje jează ază viaţa viaţa libert libertină ină reducâ reducând nd num număru ărull căsătoriilor şi creşterea vârstei de întemeiere a familiilor. Deplasarea unuia dintre membrii familiei pentru o perioadă în străinătate poate să ducă la modificări de roluri şi funcţii în familie: unul dintre membrii familiei rămaşi în ţară preia funcţia funcţia de cap de familie. Efortul membrilor membrilor familiei familiei de a îndeplini îndeplini sarcinile celui celui plecat plecat este adesea resimţit negativ. Parţial, succesul şcolar este influenţat de resursele familiei copilului (financiare, educaţionale, timp liber, atenţie şi ajutor acordat copilului pentru munca şcolară, sprijin afectiv, supraveghere). Plecarea unui părinte sau a amândurora în străinătate pentru o perioadă mai lungă de timp poate determina apariţia unor probleme în performanţa şcolară, în măsura în care funcţiile îndeplinite de părinţi nu sunt preluate de altcineva. Este, însă, posibil ca efectele negative ale plecării unui părinte în străinătate să poată fi diminuate de efectele pozitive ale plecării plecării cum ar ar fi: creşterea creşterea nivelulu niveluluii de trai, posibil posibilitate itateaa mai ridicată ridicată pentru pentru copil copil de a călători călători în afara ţării şi contactul cu o altă cultură.
Emigraţia românilor în strănătate, la muncă, are efecte mai grave decât le-ar fi putut prevedea prevedea autorităţile autorităţile De-abia acum autorităţile autorităţile au început monitorizarea monitorizarea fenomenului. fenomenului. Primele victime ale fenomenului sunt copiii, a căror fragilitate emoţională îi expune la riscuri mari. Doi din trei copii care au părinţii plecaţi la muncă în străinătate resimt acut lipsa dragostei acestora. Copiii respectivi, spun psihologii şi sociologii, dezvoltă personalităţi dizarmonice şi, în consecinţă, este posibil ca, odată ajunşi la maturitate, maturitate, să formeze o generaţie generaţie de adulţi cu probleme probleme de integrare integrare socială. (Huditeanu, A., 2001, p. 112)
REZUMAT
Scopul Scopul în sine al al acestei acestei lucrări lucrări este este de a determina determina influen influen ța migra migra ției familie familieii (unul (unul sau amb ambii ii părin părinți) asupra asupra copii copiilor lor rămași in țară. ară.
Pentr Pentruu a înțeleg elegee aceast aceastăă lucrar lucraree trebui trebuiaa făcută făcută o introd introduce ucere re în psiholog psihologia ia copi copilu lulu luii și def defin init ităă fami famili liaa ca ca și con conce cept pt,, rela rela ția dint dintre re copi copiii și pări părinn ți și car caree est estee rol rolul ul familiei în formarea formarea copilului copilului ca și adult. adult. Pentru Pentru a atinge totuși scopul lucrării lucrării s-au aplicat aplicat o serie de intrebări intrebări sub forma de chestiona chestionarr atât unor grupuri de copii cu vârste vârste cuprinse între între 6-18 ani, locuitori locuitori a-i ora șului Câmp Câmpia ia Turz Turzii ii,, cât cât și unor unor gru grupu puri ri de de pări părinnți plec plecaa ți din din țară ară în Spa Spania nia la mun muncă că lăs lăsân ându du-- și copii acasă. În urma acestei metodologii s-a descoperit că sunt destule familii destramate din cauza cauza migr migraație dar dar făcând făcând o compa compara rație cu alt altee zone, zone, nu este este un ora ora ș atât atât de afec afectat tat de de acest acest proces. proces.
CAPITOLUL 1. ASPECTE GENERALE ”Petrecem primele 12 luni cu copii nostri pentru a-i invă invăț asă meargă meargă ș i să vorbească, iar următoarele 12 luni spunându-le să stea jos și
să tacă”
Phillys Diller
Studiul dezvoltării umane Studiul dezvoltării umane încearcă să răspundă la întrebarea de ce oamenii se schimbă în timp şi de ce ei rămân aceiaşi. Studiul dezvoltării umane, în general şi al dezvoltării copilului, în particular surprinde particularităţile de vârstă şi individuale, felul cum apar şi se manifestă manifestă diversele diversele procese procese şi însuşiri însuşiri psihice. psihice. Dezvolta Dezvoltarea rea proceselo proceselorr cognitive cognitive,, afective, afective, voliţionale, a însuşirilor personalităţii se realizează în cadrul unei relaţionări specifice în care putem putem surprinde, surprinde, pe de o parte, parte, particula particularităţil rităţilee de vârstă, iar pe de altă parte, particulari particularităţile tăţile individuale.
Psihologia copilului studiază legile de dezvoltare a psihicului copilului, încercând să stabilească în ce măsură acest proces este continuu sau în etape, în ce măsură influenţează ereditatea şi în ce măsură influenţează socialul, ca mediu specific omului. Mult Mult timp timp s-a crezut crezut că dezvol dezvolta tarea rea copil copilulu uluii este este un proces proces conti continuu nuu,, liniar liniar,, iar adolescenţa, de exemplu, nu este un stadiu de dezvoltare, copilul fiind considerat un adult mai mic. Noţiunea de "stadiu de dezvoltare" apare mai târziu şi defineşte totalitatea trăsăturilor specifice unei anumite etape de viaţă comune pentru copiii de aceiaşi vârstă. Legat de această abordare apare termenul de dezvoltare stadială (stadialitate) . În dezvoltarea copilului, de la 0-18 ani, s-au stabilit mai multe etape/stadii. Chiar dacă aces aceste te etap etapee nu sunt sunt iden identi tice ce ca limi limită tă de vârs vârstă tă în toat toatee abor abordă dăril rile, e, dife difere renţe nţele le sunt sunt nesemnificative. Şcoala românească de psihologie consideră că dezvoltarea psihică a copilului cuprinde următoarele perioade: o 0 –1 an - sugarul o 1 – 3 ani - copilul mic (prima copilărie) o 3 – 6 ani - preşcolaritatea o 6 – 11 ani - şcolarul mic o 11 – 14 ani - pubertate o 14 – 18 ani - adolescenţă
domenii Pentru a studia mai uşor dezvoltarea copilului trebuie să avem în vedere trei domenii principale. Această divizare este foarte utilă pentru studiu, dar trebuie să ştim că foarte puţini din factorii acestor domenii aparţin numai unuia, în general ei interacţionându-se.
1. Dezvoltarea fizică include tot ce ţine de dezvoltarea corporală (înălţime, greutate, muşchi, glande, creier, organe de simţ), abilităţile motorii (de la învăţarea mersului până la învăţarea scrisului). Tot aici sunt incluse aspecte privind nutriţia şi ş i sănătatea.
2. Dezvoltarea cognitivă include toate procesele mintale care intervin în actul cunoaşterii sau a adaptării adaptării la mediul mediul înconjurăt înconjurător. or. În acest acest stadiu stadiu includem includem percepţia, percepţia, imaginaţia imaginaţia,, gândirea, gândirea, memoria, învăţarea şi limbajul. 3. Dezvoltarea psiho-socială este centrată asupra personalităţii şi dezvoltării sociale ca părţi ale unui întreg. Dezvoltarea emoţională este şi ea analizată, exprimând impactul familiei şi societăţii asupra individului.
Factorii care determină dezvoltarea psihică a copilului Dezvoltarea psihică a copilului este un proces extrem de complex. La sfârşitul acestui proces proces trebuie să găsim omul matur, matur, "înarmat" "înarmat" cu tot ceea ce-i permite adaptarea adaptarea la societatea societatea din care face parte. Acest proces este unul activ, dinamic care se realizează ca o consecinţă a influenţei factorilor externi (mediul social, educaţie etc) asupra particularităţilor individuale ale copilului. Toţi aceşti factori interrelaţionează, importanţa fiecăruia dintre ei devenind decisivă. Ereditatea, mediul social şi educaţia sunt consideraţi factori importanţi în devenirea umană.
Ereditatea Repre Reprezi zint ntăă zest zestre reaa nati nativă vă,, un spec specifi ificc biol biolog ogic ic ce gara garant ntea ează ză o anum anumit ităă formă formă diferenţiată de adaptare şi de reacţie. Avem în vedere trăsăturile cunoscute sub numele de "predispoziţii native", rezultat al dezvoltării biologice complexe de-a lungul generaţiilor. Privite în acest fel aceste trăsături reprezintă punctul de plecare al dezvoltării, condiţie fără de care acest proces n-ar putea fi parcurs. Faptul că zestrea nativă poate fi atât de asemănătoare la un moment dat (gemenii univitelini) nu explică însă traiectoriile individuale ale dezvoltării lor. Acest lucru subliniază ideea că ereditatea condiţionează procesul dezvoltării dar că nu este suficientă pentru evoluţia omului.
Mediul social
Termenul de ”mediu” exprimă totalitatea cerinţelor sociale şi a relaţiilor în care trăieşte şi acţionează copilul. Factorii care ţin de mediul social se grupează în două categorii: "mediul imediat" - familie, rude, şcoală, educatori - micro-sistem "mediul social" în general - societatea cu particularităţile social-istorice - macro-sistem
Micro-sistemul şi macro-sistemul nu sunt identice, deşi ele se interacţionează în multe puncte, puncte, în mod diferit, diferit, de la o etapă de vârstă la alta. Aşa se explică explică de ce la copiii copiii care trăiesc trăiesc în aceiaşi societate există atâtea diferenţe de dezvoltare.
Educaț ia Educaţia este factorul decisiv care acţionează asupra copilului. Acest proces permanent şi contin continuu uu nu se referă referă doar doar la educa educaţia ţia intel intelect ectual ualăă (inform (informati ativă vă şi formati formativă) vă) care care se realizează în instituţii de învăţământ, ci la toate influenţele care modelează copilul în vederea creării unei personalităţi cât mai armonios structurate. Educaţia trebuie să asigure adaptarea optimă a copilului la cerinţele societăţii, bazându-se pe potenţialul p otenţialul individual.
CAPITOLUL 2. RELAŢIA PĂRINTE COPIL ÎN CONTEXTUL SEPARĂRII PĂRINŢILOR
"A determina un copil să aibă încredere în
el reprezintă prima mare provocare a părinților și a educatorilor" educatorilor" (Duclos, G.)
În societat societatea ea actuală actuală și cu atât mai mult mult în cea de mâine, mâine, succesu succesull se bazează bazează pe încr încred eder erea ea în sin sine, e, auto autono nomi miee și u șurin urința de a crea crea rela rela ții. ii. Adevă Adevărat rataa măsură măsură a stări stăriii unei unei națiuni iuni este este conside considerat ratăă aceea aceea care urmăre urmărește cât de bine bine serve serve ște copiil copiilor or ei, asigu asigurând rându-l u-lee star starea ea de bine bine care care le le dă sens sensul ul de de a fi fi iubi iubi ți, val valori oriza za ți și cu adev adevăra ăratt incl incluu și în fami famili liaa și soci societ etat atea ea în care care s-au născu născut. t. Stăpâ Stăpâni nire reaa em emoo țiilo iilorr și depri deprind nder eril ilee de rela rela ționa ionare re sunt consi conside derat ratee vitale vitale în secol secolul ul schimb schimbări ării.i. În aceste aceste condi condi ții, părin părin ții au nevoi nevoiee să înve țe să aibă încred încredere ere în ei înșiși și în copiii copiii lor. lor. Psihologia copilului copilului s-a schimbat. Creșterea numărului de copii cu profile atipice atipice de dezvoltare confirmă din ce în ce mai mult faptul că astăzi ei au nevoie de un alt mod de rela relaționare ionare,, de alte stimu stimulăr lări.i. Studii Studii recent recentee susțin că dezvolta dezvoltarea rea sănătoa sănătoasă să a copilu copilului lui,, echil echilibr ibrul ul său mintal mintal și emooționa em ionall depi depind nd de efic eficie ienn ța rela relațiilo iilorr timp timpur urii ii.. Dat Datăă fiin fiindd imp impor orta tann ța rel relaa țiilo iilorr în copi copilă lări riaa timpur timpurie, ie, perioadă perioadă extrem extrem de bog bogată ată în transfo transformă rmări ri cu impac impactt durabi durabill de-a de-a lungu lungull vie ții adultului, acestea acestea trebuie să reprezinte o prioritate absolută pentru pentru orice societate, societate, pentru părin ți și pentru sistemele sistemele de formare profesională ale ale celor care sunt responsabili responsabili de educa educa ție.
Procesul structurării şi devenirii psihosociale a sistemului personalităţii se subordonează şi este determinat de reţeaua relaiilor individului cu ceilalti oameni si cu institutiile sociale. Procesul formarii personalitatii include în mod organic si construirea unor mecanisme interne de constientizare, evaluare si ierarhizare a semnificatiilor diferitelor categorii de relatii. În cursul devenirii si existentei sale, individul parcurge diverse clase de relatii definitorii pentru pent ru personalitat personalitatea ea sa, relatii de filiatie, filiatie, relatii scolare, scolare, relatii relatii profesionale profesionale,, rela relatii tii de asociere asociere extrascolara si extraprofesionala, relatii interumane generale (relatii de prietenie, relatii de dragoste), relatii transpersonale (relatii cu divinitatea, cu universul valorilor culturale), etc. Relatia primordiala în care fiinta umana este integrata prin însusi procesul genezei sale este aceea de filiatie, de rudenie. Pe lânga dimensiunea fizica, relatia de filiatie are si o dimensiune functionala ce consta în satisfacerea de catre parinti a trebuintelor primare ale copilului.
De ase aseme menea nea,, imp import ortant antaa în dez dezvol voltar tarea ea ge gener nerala ala a per perso sonal nalita itatii tii cop copilu ilului lui est estee
si interactiunea si comunicarea cu proprii parinti. Astfel, " în functie de felul în care mama si tatal îsi înteleg si îsi joaca rolul în primii ani de viata ai copilului, dezvoltarea psihica a acestuia
poatee fi stim poat stimulata ulata,, acce accelerat lerataa sau dimpo dimpotriva triva,, întâr întârziata ziata,, frânat frânata, a, fiind desfa desfasurat surataa în manie maniera ra echilibrata, armonioasa ori cu producerea unor dezechilibre si dizarmonii ce-i vor periclita mai târziu modul de relationare cu cei din jur si integrarea normala în viata sociala si profesionala ” Parintii reprezinta primii mentori reali în viata copilului, ei furnizându-i primele repere de orientare în lume, primele informatii si învataturi despre lucrurile si fenomenele din natura si din societate, primele sfaturi, norme si reguli de conduita. Având în vedere ca parintele este principalul manager al relatiei filiale, el trebuie sa asigure evolutia acestor relatii atât în continut, cât si în forma, modificându-si expectatiile, cerintele si comportamentele în concordanta cu dezvoltarea fizica si psihica a copilului. În îndeplinirea functiilor lor, parintii trebuie sa tina seama de o serie de principii ale "parintelui model”:
1. Sa dai copilului copilului un sentiment sentiment de securitate; securitate; 2. Sa dai copilului copilului sentimentul sentimentul ca este dorit si iubit; 3. Sa eviti amenintarile, amenintarile, pedepsele fizice fizice exagerate; 4. Sa-l înveti pe copil cu independenta independenta si sa-l determini sa-si asume asume responsabilitati; responsabilitati; 5. Sa ramâi calm si sa nu te socheze socheze manifestarile instinctuale instinctuale ale copilului; copilului; 6. Sa fii tolerant tolerant si sa eviti eviti conflictele; conflictele; 7. Sa eviti sa-l faci faci pe copil sa se simta inferior; 8. Sa nu-l împingi pe copil dincolo dincolo de ceea ce este este natural; 9. Sa respecti respecti sentimentele sentimentele copilului; copilului; 10. Sa raspunzi cu franchete la întrebarile întrebarile copilului; 11. Sa te intereseze activitatile activitatile copilului, chiar daca nu consideri ca e ceva util; 12. Sa tratezi dificultatile dificultatile copilului fara sa-l sa-l consideri anormal; 13. Sa-i favorizezi cresterea, cresterea, progresul, fara sa hiperprotejezi. hiperprotejezi. Cresterea si educarea copiilor, precum si ceea ce înseamna "bun" pentru copil se afla într-o dinamica continua de la o cultura la alta, de la o perioada la alta. În prezent, prin întelegerea procesului de dezvoltare a copilului, cât si urmare a îmbunatatirii conditiilor de viata în societate, în sarcina parintilor se pot stabili anumite functii deosebit de importante si totodata decisive pentru dezvoltarea copilului, indiferent de contextul cultural sau istoric. Astfel, în 1988, Killen Heap stabilea urmatoarele functii de baza ale parintilor , strâns legate una de cealalta: 1). Abilitatea de a percepe copilul în mod realist
Modul în care este perceput copilul are urmari asupra atitudinii si comportamentului fata de el. Cu cât parintii sunt capabili sa perceapa mai realist si mai diferentiat, cu atât este mai mare sansa de a se apropia de el într-un mod adecvat nevoilor si potentialului sau. O percepere relativ realista este dependenta de activitatile observabile ale copilului si de nevoile acestuia aparute la diferite nivele ale dezvoltarii sale. Cu greu se poate obtine o percepere reala a copilului în fiecare moment. Abilitatea parintilor de a-l percepe realist variaza în functie de starea si felul în care atitudinile si comportamentul copilului îi afecteaza. De cele mai multe ori, asteptarile parintilor cu privire la proprii copii îi împiedica sa vada calitatile reale pe care acestia le poseda. În acest sens, de un real interes este modul în care este perceput copilul percepere perce pere pozitiva sau nega negativa tiva - deoa deoarece rece parintii relationea relationeaza za cu copilul în modu modull în care îl percep. perce p. În ace acest st deme demers, rs, copil copilul ul va intro introiecta iecta perce perceptia ptia parin parintilor tilor asupr asupraa lui si pe masu masura ra ce timpul trece, se va percepe pe sine "bun", "destept", "binecuvântat" sau "rau", "prost" ori "blamat", asa cum îl percep parintii. 2 ). Abilitatea de a accepta ca este responsabilitatea adultilor sa satisfaca nevoile copilului si nu invers
În primul si în primul rând parintii, adultii sunt cei care trebuie sa satisfaca nevoile emotionale, nevoile de liniste, îngrijire si apropiere ale copilului. Parintii se manifesta realist în legatura cu satisfacerea nevoilor copilului atunci când, prin comportamentul lor, îi transmit copilului ca este normal ca ei sa-i satisfaca nevoile de baza. Exista însa situatii în care propriile nevoi ale parintilor sunt antrenate în relatiile parinti-copii, situatii ce duc la cereri nerealiste si la o lipsa de recunoastere si respect fata de nevoile copilului. Aceasta face ca parintii sa se raporteze la copil de parca el ar fi mult mai mare. colabor area copilului 3). Abilitatea asteptarilor realiste fata de colaborarea
Asteptarile realiste privind colaborarea cu copilul joaca un rol decisiv în dezvoltarea copilului, deoarece aceste asteptari pot stimula, provoca si confirma. Cu toate acestea, uneori, ele pot fi prea mari sau prea mici si, în consecinta, pot conduce la sentimente de insatisfactie sau lipsa de stimulare. O asteptare relativ realista este în concordanta cu vârsta copilului, cu resursele si dezvoltarea sa. Rareori parintii au perspective complet realiste cu privire la colaborarea cu copiii lor, deoarece acestea depind de cunostintele despre copii, asteptarile si pretentiil prete ntiilee pe care care ei ei însisi însisi le-au le-au trait. trait.
4). Abilitatea de a se angaja pozitiv în interactiunea cu copilul Este hotarâtor pentru copil ca parintii sa fie capabili sa se angajeze pozitiv în relatia cu el, în dezvoltarea, învatarea, jocul, tristetea si bucuriile lui. Un angajament predominant pozitiv este în concordanta cu nevoia copilului de îngrijire, de a i se raspunde, de stimulare, de structurare si fixare a limitelor initiativei. Este important ca într-un asemenea angajament pozitiv, pozi tiv, adultul adultul sa-l accepte accepte pe copil copil asa cum este el si sa îi faca placere, placere, sa ia initiativa initiativa pentru pentru stimularea copilului si sa puna limite fara a respinge sentimentele acestuia. În acest sens, Maurice Debesse spunea ca cea mai buna cale de a creste un copil, consta în a sti sa ne bucuram bucu ram de copilul copilul nostru nostru asa cum cum este el. el. Spre deosebire deosebire de angajam angajamentul entul pozitiv pozitiv,, cel negativ negativ este deosebit de îngrijorator, asa cum este si lipsa de angajament sau angajamentul puternic exag ex ager erat at.. Li Lips psaa an anga gaja jame ment ntul ului ui po poat atee du duce ce la un at atas asam amen entt ne nese secu curiz rizan ant,t, în ti timp mp ce angajamentull puternic exagerat poate sa împiedice dezvoltarea pe mai departe a copilului. angajamentu 5). Abilitatea parintilor de a avea o relatie empatica cu copilul Capacitatea de empatizare este o componenta importanta a adoptarii si executarii rolurilor roluri lor pate paternale rnale,, care permi permitt armon armonizare izareaa inte interrelat rrelatiilor iilor famil familiale iale.. "Abil "Abilitate itateaa empa empatica tica faciliteaza intercomunicarea în modelul familial, scurtcircuitând adesea canalele informationale verbale si conferind comunicarii un grad de identitate, identificare si transfer afectiv unic, autentic si original".Relatia empatica a parintilor cu copiii presupune trei elemente: ·
abilitatea de a diferentia si de a da un nume gândurilor si sentimentelo sentimentelorr copilului;
·
abilitatea de a prelua rolul acestuia din punct de vedere mintal, de a se pune în locul copilului;
·
abilitatea de a raspunde în functie de sentimentel sentimentelee copilului. Abilitatea parintilor de a se pune în locul copilului, întelegerea modului în care acesta
experimenteaza situatiile si nevoile, este centrata în evaluarea functiilor parintesti. Aceasta abilitate este decisiva pentru gradul în care parintii sunt capabili sa raspunda copilului, nevoilor sale si sa se abtina de la revarsarea frustrarilor zilnice, a stresului asupra copilului. Abilitatea de a-si face griji realiste în ceea ce priveste copilul este importanta pentru rolul parintesc si determina capacitatea capacitatea de a îngriji copilul fizic si emotional. Abilitatea empatica de a se pune pe sine în locul copilului constituie baza unei asemenea îngrijorari realiste, însa empatia parintilor
este conditionata si de gradul în care acestia sunt capabili sa-si aduca aminte de propriile lor experiente. Empatia paternala permite parintilor sa presimta si sa anticipe cel mai corect reactiile copiilor lor în anumite situatii, precum si sa se "patrunda" emotional de suferintele, esecurile, bucuriile bucu riile si si succese succesele le acestora. acestora. Disponibilitatea empatica a unor parinti nevrozati sau imaturi poate avea însa efecte distorsionate în întelegerea, cunoasterea si evaluarea starilor, reactiilor si posibilitatilor copiilor lor, asupra carora pot proiecta propriile defecte, nelinisti, complexe de inferioritate sau de superioritate, anxietati sau aspiratii nerealizate, ceea ce conduce nu numai la o înrautatire progresiv progr esivaa a relat relatiei iei cu copiii, ci si la impe impedime dimente nte si dizarmonii dizarmonii în maturizarea maturizarea si dezvoltarea dezvoltarea personalit perso nalitatii atii ace acestora. stora. satis facerii nevoilor de baza ale copilului, înaintea celor 6). Abilitatea de a da prioritate satisfacerii proprii
Pentru ca un copil sa se poata dezvolta fizic, emotional, intelectual si social, trebuie sa-i fie satisfacute nevoile de hrana, îngrijire, stimulare, securitate si stabilitate, nevoia de a explora mediul înconjurator, nevoia de joaca si companie a altor copiii într-un cadru sigur. Daca parintii pot satisface aceste nevoi ale copilului, se poate spune ca propriile lor nevoi nu sunt atât de imperative încât sa nu le poata da la o parte. 7). Abilitatea de a-si înfrâna propria durere si agresivitate fara a o rasfrânge asupra copilului
Aceasta functie depinde de caile prin care parintii au de a face cu frustrarea si agresiunea, precum si de felul în care aceasta se rasfrânge asupra copilului. Este vorba, în acelasi timp, de expresia verbala si fizica a frustrarii si a agresiunii si cuprinde atât frustrarea si agresiunea provocate de copil, cât si de alti factori din viata lor. Un anumit grad de abilitate de a tolera conflictele si frustrarea este decisiv în rolul parintesc. Este inevitabil ca si copiii sa-i frustreze pe parinti. Totalitatea factorilor determinanti ai conflictelor si frustrarilor, atât din cadrul familiei, cât si din afara ei (de exemplu de la locul de munca), nu fac altceva decât sa se rasfrânga asupra copilului atunci când abilitatea parintilor de a prelua conflictul si frustrarea este limitata.
Putem Put em spu spune, ne, pe baz bazaa ce celor lor exp exprim rimate ate ant anteri erior, or, ca în cad cadrul rul rel relati atiilo ilorr par parint intiicopiii, climatul familial joaca un rol decisiv. Cuprinzând ansamblul de stari psihice, moduri de relationare interpersonala, atitudini, nivel de satisfactie, etc., climatul familial caracterizeaza grupul familial, ca grup social mic. Acest climat, care poate fi pozitiv sau negativ, se interpune ca un fi filt ltru ru în înttre inf nfllue uent nteele edu duca cati tioona nale le exe xerc rcit itat atee de pa pari rint ntii si ac achi hizzit itii iile le psihocomp psiho comportam ortamenta entale le
realizate reali zate
la
nivelul nive lul
personalit perso nalitatii atii
copilului copil ului,,
trasaturile trasa turile
psihocomp psiho comportam ortamenta entale le ale copilul copilului ui fiind influe influentat ntatee de trasaturile trasaturile pe care le are are familia familia în care traieste. Pentru a avea valente formative pozitive, relatia parinti-copil trebuie sa fie cât mai bine adecvata adecvata la indiv individual idualitat itatea ea copilului copilului si la spec specificul ificul situatiil situatiilor. or. Orice unidimensio unidimensionare nare si orice exces, nu pot avea decât un efect negativ asupra desfasurarii procesului de formare a personalit perso nalitatii atii copil copilului. ului. "O relatie centrata pe hiperprotectie si dragoste sufocanta conduce în timp la construirea unei personalitati slabe, lipsita de initiativa, pasiva, abulica, debusolata si fara mijloace psihice proprii proprii de întâmpina întâmpinare re si abordare abordare a eventual eventualelor elor obstacole obstacole ale vietii. vietii. O atitudine atitudine hiperevaluativa hiperevaluativa si hiperlaudativa favorizeaza aparitia îngâmfarii, a complexelor complexelor de superioritate, a egoismului, individualismului individualismului si dispretului pentru cei din jur. La rândul sau, o relatie creata univoc pe hiperseveritate si hipercoercitie va determina construirea unei structuri fie timorata si depresiva, fie irascibila, rautacioasa, razbunatoare, rigida. O atitudine depreciativa, depreciativa, minimalizatoare minimalizatoare si nihilista va favoriza instalarea neîncrederii neîncrederii în sine si formarea complexelor de inferioritate, cu consecinte nefaste asupra adaptarii si integrarii mai întâi în activitatea scolara, iar mai târziu, în viata sociala" Din punct de vedere psihologic, este considerata ca fiind optima relatia în care ambii parinti parinti îsi sincroniz sincronizeaza eaza,, în limitele limitele rationale rationale,, tratamentul tratamentul aplica aplicatt copilului. copilului. Evide Evident, nt, nu se poate poate pretinde pretinde o sincroniza sincronizare re perfecta, perfecta, firile celor celor doi parinti parinti fiind sensibi sensibill diferite, diferite, însa o corelare corelare cât maii strâns ma strânsa, a, obtinu obtinuta ta chiar chiar prin prin efort efort delibe deliberat rat,, se impune impune cu neces necesita itate te.. Disoc Disocier ierea ea si discordanta comportamentala a parintilor în relatia cu copilul se poate manifesta în doua forme: mama hiperprotectoare si tatal exigent sau mama hiperexigenta si tatal hipertolerant. În aceste situatii, copii pot aborda moduri preferentiale de relationare cu fiecare dintre parinti: parinti: afectiune afectiune si atractie atractie fata de unul, indiferenta, indiferenta, raceala raceala sau chiar apatie apatie fata de celalalt celalalt..
Aceste relationari induc în sfera inconstientului anumite tensiuni latente, care în anumite situatii pot rabufni într-un într-un conflict conflict deschis deschis între între parinti parinti si copii. copii. Probleme deosebite în structura si dinamica relatiei parinti copii apar atunci când în cadrul cadrul aceste acesteia ia se man manife ifesta sta anumi anumite te fenom fenomene ene psihop psihopato atolog logice ice:: tendin tendinte te sau forme forme ale ale sindromului discordant, trasaturi de personalitate isteroide, maniacale, psihotice, etc.. Lucrurile se prezinta cel mai grav atunci când asemenea tare apartin parintilor, fie doar unuia dintre ei, fie amândurora. În asemenea cazuri, copilul sufera influente si tratamente care îi pot periclita profund profund echilib echilibrul rul neurops neuropsihic, ihic, predispunâ predispunându-l ndu-l si pe el la tulburari tulburari simila similare. re. Probabil ca nu exista o alta relatie interpersonala cu o încarcatura psihologica atât de puternica puternica si de complexa complexa ca relatia dintre dintre parinti si copii. copii. Pecetea Pecetea pe care parintii parintii o lasa asupra structurii si profilului spiritual-moral al personalitatii propriilor copii se mentine toata viata. Datorita locului pe care-l ocupa parintele în sistemul relational al copilului, acesta din urma va tinde spre o anumita idealizare a celui dintâi si corespunzator, va emite exigente deosebite în ceea ce priveste statutul lui social si moral. În principiu, influenta imaginii parentale asupra formarii personalitatii copilului se poate realiza în doua forme: a)
în form formaa co conso nsonant nanta, a, împi împing ngâând evo evollutia utia pe perso rsonal nalita itatii co copil pilului ului în în dire direcctia descoperirii si identificarii cu modelul parental. "Modelul parental ideal se caracterizeaza prin înalt nivel de organizare si coeziune, echilibru, nivel înalt de adaptare si integrare, cadru relational optim, afectiune, sprijin, colaborare, cooperare, etc."
b)
în forma disonanta, disonanta, impulsionân impulsionândd evolutia personalit personalitatii atii copilului copilului în directia îndepartarii sau negarii modelului parental prin: - hipercompensatie pozitiva, copilul tinzând sa depaseasca valoric
imaginea si statutul parintilor; - hipercompensatie negativa, copilul tinzând sa anuleze statutul parintilor parintilor,, constien constientizâ tizându-si ndu-si capacitat capacitatea ea de a-l atinge atinge.. Influenţa părinţilor asupra formării copilului ca viitor om cu respect faţă de cei ce-l educă se simte încă din perioada grădiniţei. Nu de puţine ori se întâlnesc copii care nu respectă cerinţele educatoarei sau care fac aprecieri necuviincioase la adresa ei. De cele mai multe ori, aceşti copii vin din familii care au obiceiul de a ponegri autorităţile locale, şefii de la locul de muncă sau chiar educatoarea sau învăţătoarea copiilor mai mari. Copilul este obişnuit deci, cu lipsa derespect. Aceşti copii, de multe ori, refuză să vină la grădiniţă. Discutarea cadrului didactic îndirecte făcute de către părinţi sădesc în
sufle sufletel telee copiil copiilor or neînc neîncred redere erea, a, frica.A frica.Atun tunci, ci, când când unii unii copii copii pov povest estesc esc acasă, acasă, de exemplu, că educatoarea nu-i apreciază lucrarea cafiind cea mai bună, părinţii fac afirmaţia celor protejaţi. Dacă copilul nu spune primul poezia las erbare, părintele nu caută cauza, ci acuză educatoarea că ar fi lipsită de tact pedagogic. Desigur că, în felul acesta,
copilul
îşi
pierde
încrederea
în
educatoarea
şi
devine
nepoliticos,nemaisupunîndu-se cerinţelor acesteia şi reacţionând greşit.Copilul nu se educă numai prin îndemnurile părinţilor, ci şi prin exemplele personale pe care părinţii le oferă acestuia. Există multe cazuri când părinţii intră în grădiniţă fără să salute personalul personalul care lucrează lucrează în incinta incinta acesteia acesteia.. Prin firea lucrurilor, lucrurilor, copilul copilul trebuie trebuie să găsească înimediata sa apropiere, realitatea corectă a persoanei de care sunt ataşaţi, realitate care să-i inspireconduita. Desigur că, aceste exemple de conduită se corectează pe parcurs, parcurs, se îmbogăţesc îmbogăţesc,ajun ,ajungând gând chiar chiar să se modifice. modifice. În acest acest proces, proces, intervin intervin grădiniţa, şcoala, societatea carecontribuie la modelarea personalităţii copiilor. Prima etapă în acest proces de organizare şi formare a membrului societăţii este reprezentată, însă, de identificarea cu personalitatea tatălui sau a mamei.Lipsit de un model, de un exemplu cu care să se identifice în propriul său cămin, copilul va găsi astfel de modele în afar fara acestuia, într-o persoană valoroasă pentru el, cum ar fi , de exemplu:educatoarea, învăţătoarea.Din nefericire însă, adeseori, copilul care este lipsit de autoritatea părintească pozitivă şi eficientă îşi va afla prieteni printre indivizii străzii. În acest caz, efectele negative pot fi prezisecu corectitudine.Copiii provin din familii care se deosebesc între ele prin condiţiile de trai, prin gradul de cultură al părinţilor, fapt care îşi imprimă pecetea asupra caracterului şi conduitei copilului
2.1 Relaţia părinte – copil și bunăstarea psihologică a copilului Bunăstarea copilului, ca un domeniu de specialitate al asistentei sociale, a devenitmult mai complex decât in secolul al XIX-lea, când forţele erau concentrate pe“salvarea” copiilor de părinţi părinţi săraci săraci sau violenţi, violenţi, plasâ plasându-i ndu-i pe aceşti aceşti copii copii in in instituţi instituţiide ide un un tip sau altul altul.. In timp, timp, politi politicil cilee si practi practicil cilee in dom domen eniul iul bunăst bunăstării ării copilu copilului lui au dezvo dezvolta ltatt un model(patern) care a evoluat gradual. Bunăstarea copilului a devenit o forţa dominanta si influenta in dezvoltareaprofesiei de asistenta sociala.
Schimbările sociale rapide din ultimule decenii au determinat un proces de inovaţiesi adaptare a servicilor oferite de agenţiile pentru ocrotirea copilului si familiei.Aceste noi cerinţe reflecta îngrijorarea publica in legătura cu statutul familiei puternic perturbat de efectele unor noi schimbări sociale, industriale si economiceproduse intr-un ritm foarte rapid. r apid. Câteva dintre aceste aspecte s-au manifestat in: •
Forme familiale alternative;
•
Migraţia şi divorţul;
•
Modele diferite de creştere/îngrijire ale copilului;
•
Intrarea accelerata pe piaţa muncii a femeilor cu copii foarte mici ;
•
Dezvoltarea făra precedent a familiilor având drept cap de familie femeia si afamiliilor de adolescenţi;
•
Creşterea oficiala a cazurilor de copii abuzaţi si neglijaţi;
•
Copii si familii fără locuinţa,etc. Toate acestea au determinat o noua abordare a specialităţii bunăstării copilului a
determinat de asemenea nevoia urgenta de personal competent in sistemul serviciilor sociale pentru pentru copil si familie. familie. Deci, Deci, bunăstare bunăstarea, a, ca specialit specialitate, ate, se refera la copii, copii, la nevoile nevoile si probleme problemele le lor. Se refera la societate societate si influenta influenta acesteia acesteia asupra asupra copiilor, copiilor, la familii, familii, guverne, guverne, agenţii/organizaţii agenţii/organizaţii siprofesionişti. Bunăstarea se refera la ceea ce facem pentru copii si cum facem sa le fie copiilor mai bine. bine. Bunăstare Bunăstareaa copiilor copiilor este dependent dependentaa de interacţi interacţiunea unea dintre dintre aceştia aceştia si mediul mediul lor înconjurător. Bunăstarea este centrata pe familie f amilie deoarece familia este cea mai dominanta partea mediului copilului. Familia este instrumentul major de furnizare a bunăstării copiilor. Familia este aceea care satisface nevoile de îngrijire sociala, educaţionala si desănătate ale copilului. Familia este aceea care negociază cu întreg mediul înconjurător pentru a se asigura ca nevoile copilului sunt satisfăcute Întreaga societate se implica atunci când familiile dovedesc incapacitatea de aasigura bunăstare bunăstareaa copilulu copiluluii Acest lucru se poate întâmpla in cazul nevoilor deosebite ale unui grup special decopii, ca de exemplu copiii cu handicap, nevoi care foarte uşor pot depăşi resursele familiei. Sau se poate poate întâmpla întâmpla deoarece deoarece familii familiile, le, având având resurse resurse foarte reduse reduse saudisfu saudisfuncţio ncţionalit nalitatea atea majore, majore, nu pot satisface satisface chiar chiar si standarde standardele le minime minime de îngrijireal îngrijirealee copilului, copilului, ca de exemplu exemplu in cazul cazul copiilor neglijaţi sau abuzaţi.
Scopul primar al sectorului de bunăstare sociala este sa consolideze/susţină viatade familie si in familie a copilului.In cadrul bunăstării sociale, bunăstarea copilului, in relaţia cu copilul are un rol dublu:furnizarea de servicii primare directe, adresate copiilor cu nevoi specialesusţinerea specialesusţinerea si elaborarea unei politici p olitici pentru bunăstarea tuturor copiilor. Serv Servic icii iile le pent pentru ru bună bunăst star area ea copil copilul ului ui repre reprezi zint ntăă una una dint dintre re forme formele le organ organiz izat atee deco deconv nvin inge gere re a soci societ etar arii ii desp despre re valo valori rile le copi copillului ului si ale ale fami famili liei ei si de asem asemen enea ea despredrepturile copilului dea se dezvolta ca o fiinţa umana si ca un viitor cetatea al societaţii respective. Asistenta sociala are un rol deosebit de important in realizarea conexiunii dintrecopii, familii si bunăstarea sociala. Bunăstarea copilului continua sa fie unul dintre domeniile din cadrul bunăstării sociale incare asistenta sociala este profesiunea dominanta.Mai mult decât multe alte agenţii/instituţii sociale, instituţiile pentru bunăstarea copiluluisunt/sau trebuie sa fie dotate si administrate de asistenţi sociali care sa fie conduşi defilozofia ca cea mai buna cale de a ajuta copiii este aceea de a sprijini, de a consolida side a suplimenta eforturile familiilor. Intervenţiile asistenţilor sociali in familie trebuie făcute cu foarte multa grija pentru a evitaacele acţiuni care ar putea slabi familia naturala.
2.1.1 Dinamica Dinamica relaţiei părinte copil: atribuiri, ata șament și comunicare comunicare Începe probabil înainte de a ne naşte, când suntem înăuntrul mamei şi începem să nefacem simţită prezenţa. Odată veniţi pe lume, înaintăm în viaţă purtând această trebuinţă – să ne simţim în siguranţă. Calea pe care o urmăm – formăm legături emoţionele puternice cu un “altul special”. El este Celălalt de care avem nevoie, celălalt care netrebuie pentru a ne simţi în siguranţă.Mugurele de încredere bazală cu care pornim la drum se dezvoltă odată cu noi şi neformează în mod paradoxal să existăm ca fiinţe autonome prin grija celuilalt. Este oînvăţare minunată în care înveţi să depinzi de celălalt – mamă pentru a supravieţui, apoisă te încredinţezi celuilalt – părinte pentru a fi îngrijit, asigurat, apoi să te laşi în seamaceluilalt – iubit pentru a fi conţinut şi mai apoi să fii pe rând susţinător şi susţinut înraport cu partenerul de viaţă În stud studiu iull ataş ataşam ameentul ntului ui piat piatra ra de hota hotarr este este pusă pusă de Bowl Bowlby by,, de la înce începu put, t, fără fără tăgadă:“Ataşamentul este vital pentru fiinţa umană, ne însoţeşte din leagăn până în mormânt”. Nevoia Nevoia de ataşament ataşament se întemeia întemeiază ză ca trebuinţă trebuinţă primară, primară, înnăscută, înnăscută, comună comună oamenilor,d oamenilor,dar ar
existentă şi la animale (imprinting).Bowlby întemeiază iniţial primaritatea ataşamentului pe argumente etologice: legătura deataşament este vitală în supravieţuirea individului şi apare deci ca rezu rezult ltat at al sele selecţ cţie iein inat atur ural ale. e.Ul Ulte terio riorr Fair Fairba bairn irn vine vine dinp dinpre re psih psihan anal aliz izăă să confi confirm rmee primaritat primaritatea ea relaţion relaţionării ării în raportcu raportcu principi principiul ul plăceri plăcerii.i. Înainte de orice investire în obiect există necesitatea vitală deataşare de mamă (în completitudinea ei psiho-corporală) şi acest contact precede oricealtă raportare a pulsiunii către satisfa satisface cerea rea nevoil nevoilor or corpora corporale le neces necesare are vieţii vieţii.Înt .Întrea reaga ga trilog trilogie ie a ataşa ataşame mentu ntului lui pe care care o fundează Bowlby vine să corecteze conceperearelaţionării ca secundară satisfacerii pulsiunilor bazale. bazale. Odată depăşit primul an de viaţă, relaţia de ataşament capătă noi semnificaţii pentru perioada perioada copilăriei. copilăriei. Ataşament Ataşamentul ul are acum două funcţii – aceea aceea de refugiu securizant securizant însituaţia însituaţia în care copilul se simte speriat, bolnav sau ameninţat şi aceea de bază securizantă ce-i dă copilului un sentiment permanent de siguranţă de la care poate porniîn explorarea ambientului. Relaţia
de ataşament
se structurează
între copil şi părinte ca relaţie
asimetrică,complementară, în care rolurile celor doi sunt fixe: copilul este cel care primeşte îngrijire îngrijire,, părintele părintele – cel care oferă.Copilu oferă.Copilull are acum ca punct de reper prezenţa prezenţa unui îngrijitor îngrijitor bun şi a unei relaţiiin relaţiiinterpe terpersonal rsonalee care-l încuraje încurajează ază să simtă şi să înveţe care care sunt conseci consecinţele nţele propriilor propriilor luiac luiacţiuni ţiuni în lume. lume. Rolului conţinător al părinţilor – ca şi cuplu în faţaambivalenţei afective a copilului în urma pierderii relaţiei exclusive cu mama.Capacitatea lor de a rămâne conectaţi cu copilul în faţa presiunilor pe care el letraversează reduce semnificativ anxietatea acestuia şi permite integrarea integrarea sentimentel sentimentelor or dedragoste dedragoste şi ură resimţite resimţite faţă de părinţi. părinţi. În plus, plus, dacă relaţia dintre părinţi părinţi e bună, copilulre copilulrecâştig câştigăă sentimentul sentimentul securităţii securităţii în ciuda ciuda mixturii mixturii afective afective de care tocmai am vorb vorbit it.U .Urm rmaa bene benefi fică că sau sau dure durero roas asăă a ace acestui stui stad stadiu iu se va regă regăsi si ma maii târz târziu iu în capac capacita itate teain aindiv dividu idului lui de a se relaţio relaţiona na cu alţii alţii semni semnific ficat ativi ivi.. Mai Mai exact, exact, relaţi relaţiile ile diadic diadicee suntindicatori ai ataşamentului insecurizant, în timp ce relaţiile triadice se regăsesc în stilul securizant de ataşament. Cum îşi formează copilul, apoi mai târziu, adultul, relaţii securizante de ataşament şi înultimă instanţă prin ce diferă individul securizat de cel insecurizat?Prin răspunsurile pe care şi le dă la două întrebări majore: 1. Sunt o persoană valoroasă şimerit să fiu iubit? 2. Sunt ceilalţi semnificativi semnificativi din viaţa mea mea de încredere încredere şi capabili să-mi ofere suport?
Bowl Bowlby by (197 (1973) 3) iden identi tifi fică că tras traseu eull cătr cătree form formar area ea mo mode dele lelo lorr secu securi riza zant ntee de ataş ataşam amen ent.t.Pă Părin rinţi ţiii care care recu recuno nosc sc şi răspu răspund nd adec adecva vatt nevo nevoil ilor or de comf comfor ort, t, sigu sigura ranţă nţă şi explorareindependentă a copilului reuşesc să-i transmită acestuia starea de siguranţă. Copilul
dezv dezvol oltă tă astfe astfell un mo mode dell pozi poziti tivv desp despre re sine sine însu însuşi şi şi îi va perc percep epee pe ceil ceilal alţi ţi ca fiin fiindd deîncredere şi suportivi. În măsura în care părinţii resping constant nevoile copilului de protecţie şi comfort şi seinterpun explorării independente copilul îşi formează un model de sine – ca lipsit devaloare şi incompetent, iar pe ceilalţi îi percepe ca nefiind de încredere şi incapabili desprijin. Insuccesul continuu în satisfacerea nevoilor de siguranţă pune bazeleataşamentului insecurizant (M.West & Sheldon-Keller). În plan afectiv-emoţional el esteexprimat prin sentimente intense de furie, suferinţă, anxietate, vinovăţie şi tristeţe.În gândirea ataşamentului este implicit aspectul primordial al relaţiei în raport cu membriidiadei. Părinte şi copil sunt împreună într-un fel de dans (C.Clulow) în care percepi dinafară simetria sau asimetria lui.Părintele securizant ştie să recunoască nevoia copilului de contact şi să-i răspundă într-unmod “bun” pentru el – există deci simetrie între exprimarea nevoilor şi oferirea de grijă. Părintele insecurizant nu va şti să-i răspundă copilului într-un mod bun sau îi va oferiaceste îngrijiri inconstant, lăsându-l într-o stare de nesiguranţă. Simetria nu mai existăaici. Printre anomaliile care duc la insecurizare stau parentalizarea copilului, schimbarearolurilor părinte/co părinte/copil, pil, rejecţia, rejecţia, abuzul abuzul fizic sau psiholog psihologic, ic, inconsist inconsistenţa enţa în îngrijire.O îngrijire.O concluzie concluzie mai drastică apare pentru psihologia dezvoltării, din cercetările asupraataşamentului (P.Cowan & C.Cowan): stilul de ataşament al părinţilor tinde să se regăsească în stilul de ataşament al copiilor lor. Transmiterea transgeneraţională se produce atunci când nu există alţi factori care să contrabalanseze contrabalanseze “moştenirea”. Între copilărie şi maturitate ne interesează ce se întâmplă cu adolescentul din punct deve devede dere re al nevo nevoii ii de secu securi riza zare re.. Pent Pentru ru el celă celăla lalt lt secu securi riza zant nt înce încete teaz azăă de a ma maii fi părintele/ părintele/bunic bunicul/ ul/ alt memb membru ru al familiei familiei nucleare nucleare şi este regăsit regăsit (sau cel puţin căutat) căutat) în persoana persoana celui celui mai bun prieten prieten sau altui adult adult semnificativ. semnificativ. Criteriil Criteriilee sunt ca celălalt celălalt să fie mai puternic puternic şi mai înţel înţelept, ept, să ştie mai mai bine bine cum cum să facă faţă faţă vieţii. vieţii. Este Este acum acum un prile prilejj de mod modific ificare are,, îmbog îmbogăţir ăţire, e, nuanţa nuanţare re a stilul stilului ui de ataşam ataşament ent construitîn copilărie. Dacă vor fi sau nu schimbări depinde de experienţele trăite în acest stadiu şide modificări modificări semnificat semnificative ive de relaţionar relaţionaree în familia familia de bază. Oricum, sunt de întrevăzut întrevăzutnoi noi experienţe şi percepţii pozitive sau negative care au greutate în această schimbare.Experienţa primului primului iubit iubit sau a prietenul prietenului ui cel cel mai bun poate poate securiza securiza la la fel de bine. bine. Părint Părintele ele rămâne rămâne ca “figură “figură de ataşam ataşament ent în rezerv rezervă” ă” – Weiss Weiss,, repera reperatt de obice obiceii după dupăca cant ntit itat atea ea gene genero roas asăă de disp dispon onib ibil ilit itat atee pusă pusă în acţi acţiune une în “regi “regim m de hopu hopuri ri”” sau sau
dupădictonul “mă simt în relaţie cu fi-miu/fi-mea de parcă aş călca pe ouă”. Adolescentul învaţă pentru mai târziu ceva despre intimitate şi importanţa de a însemnaceva pentru celălalt. Deja tânărul pune bazele relaţiei de ataşament cu egalii – în relaţia romantică de cuplu şiîn relaţia de prietenie. Pentru adult relaţia securizantă are noi dimensiuni: este simetrică, mutuală, reciprocă. Adultul poate să schimbe în mod flexibil ipostazele: este pe rând cel care asigură şi celcare are nevoie să fie asigurat. Partenerul “în nevoie” caută în mod clar sprijinul celuilalt,iar suportul primit primit îl reconfortea reconfortează, ză, îi dă echilibrul echilibrul emoţional emoţional pentru pentru a se întoarce întoarce laactivit laactivitatea atea normală. normală. Partenerul care oferă sprijinul este deschis şi receptiv la semnaleleceluilalt, recunoaşte că acesta are o nevoie, interpretează corect nevoia lui şi îi dă în timputil un răspuns adecvat. Se poate ca răspunsul său să nu ia exact forma solicitării primite,el este cu toate acestea adecvat atâta timp cât ia în considerare bunăstarea partenerului şia relaţiei ca întreg. Figura de ataşament este în mod distinct “acela cu care plănuieşti să-ţi împarţi viaţa; celmai apropiat om, cu care împărtăşeşti problemele şi sentimentele tale cele mai intime;omul de care poţi depinde şi pe umărul căruia te poţi sprijini”.Ataşamentul la adult are ca funcţie principală principală protejarea protejarea de pericole pericole prin asigurare asigurareaa uneirelaţ uneirelaţii ii de susţinere susţinere mutuală mutuală cu un altul altul spec specia ial. l. Nevo Nevoia ia de proxi proximi mita tate te fizi fizică că în rapo raport rt cu part parten ener erul ul secu securi riza zant nt este este în ma mare re măsurăînlocuită acum de apelul la reprezantările interne ale ataşamentului. În momente de stre stres, s,ad adul ultu tull auto autono nom m recu recurg rgee atât atât la apro apropi pieerea rea de part parten eneerul rul de viaţ viaţă, ă, cât cât şi la “rezervorulintern” de siguranţă, mai ales ca parte a reglării afectelor negative.Activarea acestei zone interioare securizante o facem fie apelând la imagini şi gânduricomfortabile, fie prin comportamente care ne relaxează: o baie fierbinte, cuibăritul în pat,muzica, filmul sau cartea preferată preferată .Variantel .Variantelee patologic patologicee ale comportam comportamente entelor lor de securizare securizare includ includ alimentaţi alimentaţiaa compulsivă, abuzul de substanţe, masturbarea compulsivă sau auto-agresivitatea auto-agresivitatea deliberată. Neglijare Neglijareaa emoţiona emoţională lă conteaz conteazăă foarte mult în dezvolt dezvoltarea area copilu copilului lui deoarec deoarecee ea influenţează negativ negativ formarea preconcepţiilor copilului copilului despre relaţii, afectează abilitatea abilitatea lui de a folosi folosi aceste viziuni viziuni preconcepu preconcepute te în învăţare, învăţare, de a construi construi relaţii de prietenie prietenie şi relaţii apropiate. Neglijarea în perioadele timpurii de vârstă afectează şi capacităţile înnăscute de protecţie protecţie şi abilităţil abilităţilee dobândite dobândite de convieţuire, convieţuire, inclusiv, inclusiv, a celor celor de cooperare, cooperare, de percepere percepere a „sinelui”, a competenţelor competenţelor de viaţă independentă, etc. etc. Un rol fundamental în dezvoltarea copilului îl are tipul de ataşament. Se descriu mai multe tipuri de ataşament, printre care ataşamentul asigurat şi cel neasigurat; cel nesigurat poate avea mai multe forme (anxios, ambivalent, evitant (de suprimare), dezorganizat şi altele.
În cazul unui ataşament asigurat (stabil) atitudinea din partea părinţilor în creşterea şi educarea copilului este una clară, armonioasă şi statornică, racordată la necesităţile copilului. Dacă au loc unele incidente incidente interrelaţionale, interrelaţionale, ele se recuperează eficient şi în scurt timp. Copilul percepe aceste relaţii ca pe unele valoroase, el se simte în atenţia şi grija părinţilor. părinţilor. Acest Acest tip de de atitudin atitudinee părintea părintească scă şi de de percepere percepere a acestea acestea de către copil constitui constituiee o condiţie condiţie optimă pentru pentru achiziţia achiziţia capacităţilo capacităţilorr de funcţionar funcţionaree independentă independentă şi de utilizare utilizare a relaţiilor pentru a învăţa. Procesul de învăţare este totdeauna influenţat de emoţii, natura şi extinderea achiziţiilor corelează cu calitatea calitatea îngrijirilor şi cu perceperea copilului, cu opiniile sale sale despre el şi despre ceilalţi. Un ataşament anxios se formează în cazul când responsabilităţile şi atitudinile pozitive ale părinţilor în creşterea copilului nu sunt statornice, erorile educaţionale nu sunt recuperate planifica planificat,t, ci doar ocazional ocazional.. Copilul percepe percepe inconsecvenţ inconsecvenţaa atitudinilor atitudinilor părinteşti, părinteşti, părinţii părinţii sunt impredictibili în acţiunile şi atitudinile lor. Copilul simte că este apreciat de către către părinţi ca valoare, dar această atitudine nu este este percepută percepută de către el ca una statornică statornică;; el atrage atenţia atenţia sa către părinţi, părinţi, dar ea nu este obţinută obţinută cu regularitate. El are nevoie de a atrage continuu atenţia către sine şi de a reconfirma aprecierea de sine ca valoare. Aceste circumstanţe, în care copilul este nevoit de a atrage continuu atenţia şi de a depăşi neîncetat anxietatea pot conduce la o accelerare a proceselor de învăţare. Un ataşament ambivalent se creează în cazul când principiile de creştere şi educare a copilului sunt neclare, nestatornice, carenţele educaţionale sunt recuperate ocazional. În acest caz, caz, senz senzaţ aţii iile le copi copilu lulu luii sunt sunt confu confuze ze:: nesi nesigu gura ranţă nţă în apre apreci cier erea ea sa ca valo valoar are, e, frică frică,, incertitudine. El „cerşeşte” atenţia părintească şi atitudinea bună, dar aici predomină frica şi închiderea în sine. Acest tip de ataşament poate influenţa învăţarea în mod variat, copilul ar putea putea să aibă aibă performa performanţe nţe la la şcoală şcoală mai mai bune bune decât decât în cazul cazul învăţării învăţării indiv individual idualee cu părinţi părinţii.i. Tipul evitant (de suprimare) de ataşament
se formea formează ză în cazul cazul când atitu atitudine dineaa
părinţilor părinţilor faţă de copil copil este este consiste consistent nt negativă negativă,, frecvent, frecvent, chiar chiar agresivă. agresivă. Copilul Copilul pierde pierde senzaţia senzaţia de siguranţă, nu se simte susţinut, este speriat, el nu se mai aşteaptă a fi apreciat ca o valoare. În urma unui astfel de ataşament are loc declinul socializării copilului, afectarea învăţării şi dezv dezvol oltă tării rii cogn cognit itiv ive, e, feno fenome mene ne care care însă însă se redu reducc odat odatăă cu spor sporire ireaa capa capaci cită tăţi ţilo lorr de autoinstruire. Aceşti copii pot atinge performanţe bune în unele domenii selective, de exemplu, lucrul cu calculatorul. Ataşamentul Ataşamentul dezorganizat dezorganizat se formează în cadrul
unei atmosfere consistent abuzive.
Copilul are o percepere confuză a acestor relaţii cu părinţii, este copleşit de sentimente de neajutorare şi de lipsă de apreciere a sa ca valoare. Are dificultăţi de dezvoltare cognitivemoţională şi în susţinerea relaţiilor, capacităţi reduse de integrare în şcoală. Comunicarea este în strânsă legatură cu atasamentul, daca atasamentul nu este unul asigurat, comunicarea dintre copil si păarinte va avea de suferit, fie nu va exista fie va fi prea intensă, de multe ori copilul incercând sa atragă atenţia părinţiilor comunicând.
2.1.2Convenţia Drepturilor Copilului -Adoptata in anul 1989 de către ONU-
Principii generale Art. 2: Nondiscriminarea Statele membre trebuie sa se asigure ca toate drepturile sa fie aplicate tuturor copiilor fora excepţie. Statul trebuie sa protejeze copiii de orice forma f orma de discriminare. Art. 3: Interesul superior al copilului Statul trebuie sa asigure îngrijiri adecvate atunci când părinţii sau alte persoaneresponsabile nu reuşesc sa o facă. Art. 6: Supravieţuirea si dezvoltarea copilului Statul are obligaţia de a asigura supravieţuirea si dezvoltarea copilului. Art.12: Respectul asupra opiniei copilului Copilul trebuie sa-si exprime opinia in orice chestiune sau procedura ce îl afectează Drepturi civile si libertatea Art.1: Definiţia copilului Toate persoanele sub 18 ani cu excepţia cazului când prin legi naţionale majoratuleste atins la o vârsta inferioara. Art.7: Nume si naţionalitate
Dreptul de a avea un nume la naştere si de a i se asigura o cetăţenie. Copilul este înregistrat imediat după naştere si are din acest moment un nume, dreptul de a dobândi ocetăţenie si in măsura posibilului, dreptul de a-si cunoaşte părinţii si de a fi f i crescut deaceştia. Art. 8: Păstrarea identitarii Obligaţia statului de a proteja si de a restabili identitatea copilului (nume, cetăţenie,legături familiale) Art.13: Dreptul la exprimare Dreptul copilului de a obţine si difuza o informaţie si de a-si exprimaopiniile cu excepţia cazului când acest fapt ar viola dreptul altuia. Art.14: Libertatea de gândire, conştiinţa si religie Dreptul copilului la libertatea de gândire, conştiinţa si religie, sub îndrumareacorespunzătoare a părinţilor părinţilor si si legilor legilor naţiona naţionale le Art.15: Dreptul la asociere Libertatea de a se întâlni cu alţii, de a infinita sau de a adera la asociaţii cu excepţiacazului in care ar viola drepturile altora. Art.16: Protejarea vieţii private Dreptul la protejarea vieţii private a familiei, a domiciliului si a corespondentei Art.17: Acces la informaţie adecvata Încurajarea copiilor de informare si difuzare a informaţiei in concordanta cu bunăstarea, înţelegerea între oameni
Mediul familial si îngrijirile alternative Art.9: Separarea de părinţi Dreptul copilului de a trai cu părinţii cu excepţia cazului când aceştia suntincompatibili cu intere interesel selee lui superi superioar oare; e; datori datoriaa statul statului ui in cazul cazul in care care o aseme asemenea neasep separa arare re rezult rezultaa din acţiunile statului. Art.10: Reunificarea familiala Dreptul copiilor si părinţilor de a paraşi si de a intra in propria tara pentru a se reunisau pentru a menţine relaţia copil-părinte Art.11: Transferul ilegal si împiedicarea întoarcerii
Obligaţia statului de a încerca sa prevină si sa ia masuri pentru soluţionareacazurilor de răpire sau reţinere a copiilor in străinătate de câtre un părinte sau o terţapersoana. Art.18: Responsabilitatea părinţilor Ambii părinţi au responsabilitate primara comuna in creşterea copiilor, iar statultrebuie sa-i sprijine Art.19: Protecţia împotriva abuzului si neglijării Obligaţia statului de a proteja copilul de forme de maltratare săvârşite de cătrepărinţi sau alte persoane persoane în îngrijire îngrijireaa cărora cărora se afla afla si de a aplica aplica programe programe preventive preventive side tratament tratament Art.20: Protecţia copilului fara familie Obligaţia statului de a oferi protecţie speciala copiilor lipsiţi de mediu familial si de aasigura îngrijire corespunzătoare din partea altei familii sau instituţii Art.21: Adopţia Adopţia se face numai in interesul superior al copilului cu toate garanţiile necesaresi cu acordul autoritarilor competente. competente. Art.25: Revizuirea periodica a plasamentului Dreptul copiilor plasaţi de câtre stat de a li se evalua periodic acest plasament Art.39: Îngrijirile de recuperare Tratamentul adecvat pentru refacerea si reintegrarea sociala a copiilor victime aleconflictelor armate, torturii, maltratării sau exploatării.
Educaţie, recreare si activitatea culturale Art.28: Dreptul la educaţie Educaţia gratuita si obligativitatea, cel puţin a învăţământului primar, administrareadisciplinei şcolare, respectând demnitatea umana a copilului Art.30: Copiii din grupurile minoritare Dreptul la propria cultura si de a practica propria religie si limba Art.31: Recreare, joc si activitatea educative Dreptul copiilor la timp liber, joc si participarea la activitatea culturale si artistice
Protecţie speciala Art.22: Copiii refugiaţi Protecţie speciala copiilor refugiaţi sau care căuta sa botina statutul de refugiat;obligaţia statului de a coopera cu organizaţiile competente ce asigura protecţie si asistenta Art.23: Copiii cu dizabilităţi Dreptul la îngrijire, educare si îngrijire speciala sp eciala pentru realizarea maxima deautonomie posibila, viata deplina si activitate in societate Art.40: Justiţie juvenila Respectarea drepturilor umane ale copiilor presupuşi sau dovediţi a fi comis undelict, dreptul la un proces juridic intentat, inclusiv asistenta juridica sau de alta natura,dreptul la proceduri legale si încredinţarea copiilor delicvenţiunor instituţii speciale, numai in cazuri speciale. Art.32: Munca copilului Protejarea copiilor de angajarea intr-o munca ce poate constitui un pericol pentrusănătatea, educaţia si dezvoltarea lor, stabilirea de vârste minime de angajare, stabilireacondiţiilor de angajare. Art.33: Abuzul de droguri Protecţie împotriva folosirii drogurilor si a narcoticelor si implicarea in producţia sidistribuirea lor. Art.34: Exploatarea sexuala Protecţie împotriva exploatării sexuale si a abuzului sexual, inclusiv prostituţia siimplicarea in pornografie pornografie.. Art.35: Vânzare, trafic si răpire Îngrijiri pentru sănătatea si bunăstarea copilului Art.6: Viata, supravieţuire si dezvoltare Dreptul la viata si obligaţia statului de a asigura supravieţuirea si dezvoltareacopilului. Art.24: Sănătate si servicii de sănătate Dreptul la sănătate si accesul la servicii sanitare cu accent deosebit pe îngrijirileprimare si preventiv preventivee ale sănătăţii, sănătăţii, educa educaţie ţie sanita sanitara ra si diminu diminuarea area mortalităţi mortalităţiii infantile infantile.. Art.26: Servicii de securitate sociala Dreptul copilului de a beneficia de masuri de securitate sociala Art.27: Standard de viata
Responsabilitatea părinţilor de a asigura copilului un nivel de viata adecvat sidatoria statului de a asig asigur uraa ca acea aceast staa resp respon onsa sabi bili lita tate te sa fie real realiz izab abil ilaa si apoi apoi real realiz izat ata, a, la nevo nevoie ie prin prin recuperarea pensiei alimentare. Convenţia Drepturilor Copilului-abordare prin prisma drepturilor
Nevoi….Copiii au NEVOI Aceste nevoi presupun o OBLIGAŢIE socială şi sugerează elaborarea unor STANDARDE
pentru pentru a fi indeplinit indeplinitee uniform uniform
Drepturile…
Prin DREPTURI standardele pentru acţiunile permise şi interzise devin obligatoriidin punct
de vedere juridic.
Drepturile înseamnă tratamente juste sau echitabile. Ele înseamnă decizii corecte,luate în
conformitate cu standardele şi codurile instituite de o autoritate legitimă.
Existenţa unor drepturi consfinţite prin lege impune RESPONSABILITĂŢI şiOBLIGAŢII
diferiţilor factori, printre care şi statul, în sensul asigurării respectării,protejării şi îndeplinirii acestor drepturi.
Astfel, când o ţară ratifică o convenţie internaţională privind anumite drepturi, ea îşiasumă
responsabilitatea responsabilitatea internaţională pentru aceste drepturi faţă de întreaga sapopulaţie.
O aborda abordare re “bazat “bazatăă pe dreptu drepturi" ri" doreşte doreşte să asigu asigure re recuno recunoaşt aştere ereaa şi susţine susţinerea reaace acesto stor r
responsabilităţi şi obligaţii, asigurându-se astfel satisfacerea nevoilor copiilor.
2.1.3. Programe care asigura dreptul la sanatate al copilului
Conform prevederilor Conventiei Internationale a Drepturilor Copilului 1.Programul de ingrijiri prenatale :asigura o maternitate fara risc evaluare medicala si medicosociala periodica pentruasigurarea dezvoltarii normale a fatului si asigurarea sanatatii mamelor consiliere pentruun stil de viata
sanatos orientat catre eliminarea factorilor de risc (fumat, alcool) si o bunanutritie pentru gravida si nou-nascut puternica orientare catre promovarea alaptarii 2.Programul privind depistarea precoce a unor vicii saudeficiente la fat si nou-nascut depistarea unor posibile malformatii sau vicii de dezvoltare in timpul sarcinii depistarea lanastere a unor boli (screening (screening neona neonatal) tal) care care prin prin tratame tratamentul ntul preco precoce ce aplica aplicatt pot preveniapa preveniaparitia ritia bolii 3.Programul de planificare familiala: f amiliala: permite permite planificare planificareaa sarcinilor sarcinilor in mome momentul ntul dorit de catre cuplu cuplu si realizare realizareaa unui intervalintergenezic intervalintergenezic optim 4.Programul de examinari periodice profilactice pr ofilactice al copilului: evalu valuar arii peri period odic icee ale ale dez dezvol voltarii arii copil opilul ului ui si depi depist star area ea pre precoc coce a impa impacctului ului medic me dicoso osoci ciala alasup supra ra acestu acestuiae iaexam xamene ene me medic dicale ale de bilant bilant ale starii starii de sanata sanatate te la sugar, sugar, prescola prescolar, r, scolar, scolar, student student 5.Programul national de imunizare: administrarea unor vaccinuri care pot, prin imunitatea creata, sa protejeze copilul deaparitia unor boli, sau de evolutia grava a acestor boliImunizari obligatorii:Vaccinarea BCG (previne T.B.C)Vaccinarea pentru prevenirea Hepatitei B (Hept.B)Vaccinarea pentru prevenirea rujeolei (pojarului) – A.RVaccinarea pentru prevenirea poliomielitei (paralizia infantil`)- A.PVaccinarea pentru pentru prevenir prevenirea ea difterie difteriei,i, tusei tusei convulsiv convulsivee si tetano tetanosulu suluii (D.T.P) (D.T.P) Rolul asistentului social in asigurarea dreptului la sanatate: -depistare -depistareaa precoce precoce a grupurilor grupurilor populatio populationale nale,, comunitat comunitatilor ilor si indivizil indivizilor or cu risc crescut crescut deimbolnavire datorita influentei mediului social-consiliere pentru un stil de viata sanatosconsiliere si sprijin pentru adresabilitatea si accesul la serviciile de sanatate Principii ,de protectie a drepturilor copilului in legislatiasi practica serviciilor sociale in Romania -Protectia drepturilor copilului este garantata prin lege in Romania : • Constitutia, • Codul Codul familieiC familieiConve onvenţia nţia Organizaţ Organizaţiei iei Naţiunilor Naţiunilor Unite Unite cu privire privire ladrepturil ladrepturilee copilului, copilului, ratificată prin Legea nr. 18/1990, • Legea nr.272/ 2004 si reglementarile ce au derivat din aceasta -Interesului superior al copilului
este principiul calauzitor in toate masurile luate infavoarea copilului in primul rind de catre parinti, parinti, alti alti reprezentanţi reprezentanţi legal legalii ai săi, precum precum şialte şialte persoane persoane care care au responsa responsabili bilitati tati legale legale fata fata de copil -Răspunderea pentru creşterea şi asigurarea dezvoltării copilului revine în primul rândpărinţilor, aceştia având obligaţia de a-şi exercita drepturile şi de a-şi îndeplini obligaţiilefaţă de copil ţinând seama cu prioritate de interesul superior al acestuia.- Comunitatea are obligaţia de a spriji sprijini ni părinţi părinţiii în realiz realizare areaa obliga obligaţii ţiilor lor ce le revin revin cupriv cuprivire ire la copil copil,, asigur asigurând ând servic servicii ii necesare - Principiul interesului superior al copilului va prevala si în toate demersurile şi deciziilecare privesc privesc copiii, copiii, întreprinse întreprinse de de autorităţil autorităţilee publice publice şi de organism organismele ele private private,, precum şi în cauzel cauzelee soluţionate de instanţele judecătoreşti. -Intervenţia statului este complementară; autoritatile statului de la toate nivelele suntobligate să implice familia în toate deciziile, acţiunile şi măsurile privitoare la copil şi săsprijine îngrijirea, creşterea şi formarea, dezvoltarea şi educarea acestuia în cadrulfamiliei. - Termenii folositi uzual in activitatea de protectie p rotectie a drepturilor copilului sunturmatorii : a) copil - persoană care nu a împlinit vârsta de 18 ani b)familie b)familie - părinţii şi copiii acestora; c)familie extinsă - copilul, părinţii şi rudele acestuia până la gradul IV inclusiv; d)familie substitutivă - persoanele, altele decât cele care aparţin familiei extinse, care, în condiţiile legii, asigură creşterea şi îngrijirea copilului; e)planul individualizat de protecţie - docume documentu ntull prin prin care care se realiz realizeaz eazăă planifi planificar careas easerv ervici iciilo ilor, r, presta prestaţii ţiilor lor şi a măsuri măsurilor lor de protecţie protecţie specială specială a copilului, copilului, în vederea vederea integrăriic integrăriicopil opilului ului intr-un intr-un mediu mediu familial familial stabil stabil permanent permanent,, f)planul de servicii documentul prin care se realizează planificarea acordării serviciilor şi a prestaţiilor, necesare pentru pentru integra integrarea rea copilul copilului ui in familie familie g)reprezentant legal al copilului - părint părintele ele sau persoa persoana na desem desemnat natăă potriv potrivit it legii legii săexer săexercit citee dreptu drepturil rilee şi să îndepl îndepline ineasc ascăă obligaţiile părinteşti faţă de copil;
-Principii aplicabile in garantarea drepturilor copilului :a) respectarea şi promovarea cu prioritate a interesului superior al copilului; b)egalita b)egalitatea tea şansel şanselor or şi nediscr nediscrimina iminarea; rea; c)primordialitatea responsabilităţii părinţilor cu privire la respectarea şi garantareadrepturilor copilului; d)respectarea demnităţii copilului; e)ascultarea opiniei copilului şi luarea în considerare a acesteia, ţinând cont de vârsta şide gradul său de maturitate; f)asigurarea unei îngrijiri individualizate şi personalizate pentru fiecare copil; g)asigurarea stabilităţii şi continuităţii în îngrijirea, creşterea şi educarea copilului, ţinândcont de originea sa etnică, religioasă, culturală şi lingvistică, în cazul luării unei măsuri deprotecţie; h)inte h)interpre rpreta tarea rea fiecăr fiecărei ei norme norme juridi juridice ce referit referitoare oare la dreptu drepturil rilee copil copilulu uluii în corela corelaţie ţie cu ansamblul reglementărilor din această materie.
CAPITOLUL 3. ROLUL FAMILIEI IN DEZVOLTAREA DEZVOLTAREA COPILULUI. MIGRAŢIA PROCES CE POATE INFLUENŢA RELAŢIA PĂRINTE-COPIL ,,Copilul ,,Copilul are nevoie nevoie de familie, familie, dar nu de orice fel de familie”
Andre Berge 3.1.Rolul familiei în dezvoltarea copilului Familia, mediu prioritar pentru creşterea şi educarea copiilor.
Prin Prin cara caract cter erul ul său său stab stabil il şi coer coeren entt fami famili liaa este este me medi diul ul educ educog ogen en prima primar, r, cu valenţeformative esenţiale pentru dezvoltarea normală a copilului. Apartenenţa copilului la familie estecondiţionat de siguranţa afectiv materială si afectiv esenţială pentru dezvoltarea psihică,înd psihică,îndeose eosebi bi în etapele etapele timpurii timpurii ale evoluţiei evoluţiei acestuia acestuia.. Din această această cauză cauză separarea separarea copilului defamilie poate determina perturbări grave ale echilibrul lui biopsihic. Familia este cel mai adecvat mediu de structurare intelectuală, afectivă si volitivă a personalit personalităţii ăţii copiilor, copiilor, climatul climatul şi atmosfera atmosfera familială familială devenind devenind cadrul cadrul de ambianţă ambianţă materială,spirituală i afectivă în care se vor forma copii. De aceea, eventualele carenţe materiale ale
mediul diului ui şi clim climaatulu ului
fami famillial ial,
infl influe uenţ nţeează
în mo modd
neg negativ ativ dezvolt voltar areea
psihocomp psihocomportam ortamenta entală lă a copiilo copiilor. r. În prezent, familia ca unitate socială s-a modificat foarte mult atât la nivel structural, cât şi la nivel atitudinal în sensul creterii ratei divorţurilor şi a tensiunilor şi conflictelor intr intraf afam amil ilia iale le.. Situ Situaţ aţia ia exis existe tent ntăă pe plan plan fami famili lial al se poat poatee răsfr răsfrân ânge ge nega negati tivv asup asupra ra maturizăriifizio-psihice, fiziologice şi sociale a copiilor lăsând sechele în structura psihică şi de personalit personalitate ate a acestora. acestora. În familiile familiile de astăzi, astăzi, legăturile legăturile sunt mai puţin puţin durabile, durabile, pe considerentulcă oamenii nu mai acceptă să convieţuiască împreună dacă nu se înţeleg bine, nici măcar dedragul unui copil, faţă de care au anumite responsabilităţi. Se vorb vorbeş eşte te tot tot ma maii mu mult lt desp despre re exis existe tenţ nţaa unei unei ade adevăra vărate te ,,cr ,,criz ize” e” a fami famili lieei moderne.Această stare critică fi determinată de inversarea rolurilor soţ-soţie, de dispariţia unor roluritradi roluritradiţiona ţionale, le, de problemel problemelee materiale materiale,, sau de absenţa absenţa părinţilor părinţilor din cadrul cadrul căminului căminului pentruînde pentruîndeplini plinirea rea sarcinil sarcinilor or socio-profe socio-profesiona sionale, le, ceea ceea ce dete determină rmină o mai mai slabă slabă preocupa preocupare re a lor, lor, pentruedu pentrueducaţia caţia copiilor. copiilor. Motivaţia de a deveni părinţi Motivaţia de a deveni părinţi apare la un moment dat în evoluţia cuplurilor stabile. Pentrua duce la îndeplinire aceasta sunt necesare însă ajustări economice, sociale şi psihologice alefamiliei. Motivaţia variază considerabil de la o cultură la alta. Uneori copilul este investit curolul de a menţine coeziunea familiei. Alteori este privit ca o ”datorie” a familiei.Există trei forme ale dorinei unui cuplu de a avea copii şi anume motivaţia biologică, socială şi personală. Motivaţia biologică biologică
a sentimentului matern are la bază instinctul de reproducere(perpetuarea
speciei). Motivaţia biologică este stimulată neurofiziologic şi de aceea, se manifestăidentic la toţi indivizii, fiind puţin influenţată de factorii de mediu.
Motivaţia socială socială nu este mai puţin importantă. Dragostea de mamă este pentru copil osursă de
secur securita itate te social socială, ă, dar şi o condiţ condiţie ie esenţ esenţial ială, ă, care care transf transform ormăă copilu copilull într-o într-o fiinţăs fiinţăsoci ocial ală. ă. Interacţiunea mamă-copil începe foarte precoce (de la naştere) şi este considerată unexemplu de interacţiu interacţiune ne socială. socială. Natalitat Natalitatea ea unei societăţi societăţi este influenţat influenţatăă multifacto multifactorial, rial, dar ţineşi ţineşi de cultivarea sentimentelor de afecţiune faţă de copii. Dragostea faţă de copii este mai ales un produs produs al culturii culturii şi nu al naturii, naturii, pentru pentru că acest acest sentiment sentiment se spiritualiz spiritualizează ează prin educa educaţie ţie.Bu .Bucur curia ia de a-ţi vedea vedea prelun prelungit gităă viaţa viaţa într-o într-o fiinţă fiinţă nou nouă, ă, bucuria bucuria de a asista asista la achiziţiilesurprinzătoare ale copilului, satisfacţia de a fi contribuit la naşterea unui om care să devină utilsocietăţii, iată o parte din motivaţia socială a dragostei de mamă. Motivaţia personală personală nu este lipsită de interes. Se ştie că dragostea pentru copii este oconstantă a
vieţii psihice feminine, iar afecţiunea faţă de copii este un proces dominant în psihicul femeii. Copil Copilul ul reprez reprezint intăă expre expresia sia suprem supremăă a autore autoreali alizări zăriii unei unei femei, femei, concre concretiz tizare areaid aidei eiii de permanenţ permanenţă, ă, dincolo de hotarele hotarele existenţei existenţei personale. personale. Copilul Copilul schimbă schimbă complet rolul şi statutul statutul de până atunci al femeii, pe care o transformă în mamă. Nu numai statutul social almamei se modivică, ci şi auto-evaluarea. După naşterea copilului, femeia capătă un ţel precis şi anume acela de a creşte şi protejanou protejanouaa fiinţă, fiinţă, şi întreaga întreaga ei viaţă personală personală va fi marcată, marcată, până la sfârşit, sfârşit, de acest acest eveniment. Naşterea unui copil este un element psihofiziologic de echilibrare şi implinire a personalit personalităţiife ăţiifemeii meii.. Din cele mai vechi vechi timpuri timpuri se cunosc cunosc efectele efectele corectoare corectoare ale maternităţ maternităţii ii asupratemperamentului femeilor. Naşterea presupune un stress biologic (schimbări fiziologice dramatice) şi uneori, un stres psihosocial, fiind necesare noi responsabilităţi şi readaptări emoţionale. Responsabilitatea deosebită a femeii faţă de sarcina şi destinul viitorului copil fac din naştere o problemă de psihologie socială. Naşterea trebuie să devină un act responsabil, care să decurgă într-un climat psihic de calm şi încredere. Femeia va trebui să ştie că la naştere există durere, dar că aceastaeste suportabilă şi acceptabilă. Numai anxietatea o amplifică, dându-i o coloratură patologică. Dacă un cuplu parental pierde unicul copil din cauza unui accident sau a unei boli incurabile,evenimentul este interpretat invariabil ca o dramă, iar foştii părinţi fac mari eforturi pentrured pentruredobând obândirea irea unui unui copil copil “înlocuit “înlocuitor”. or”. Riscul Riscul este maxim maxim pentru pentru famili familiile ile cu cu copil copil unic. unic. Deşi nu este demonstrată existenţa unei “baze” biologice a dragostei tatălui faţa de copil,aceasta există şi derivă mai ales din calitatea relaţiei cu mama copilului. Intervin însă şi alţifactori cum ar fi gradul lui de cultură şi educaţie, compararea socială, experienţa personală deviaţă, sentimentul de mândrie masculină (copilul se constituie ca o dovadă indubitabilă aviril avirilită ităţii ţii). ). Ob Oblig ligaţi aţiile ile pe care care şi le-a le-a asumat asumat la întem întemeie eierea rea famili familiei ei fac ca tatăl tatăl să se
impliceimediat după naştere în îngrijirea lui cu dragoste, iar societatea modernă promovează modelul parental de creştere a copilului. Doar în culturile cu model tradiţional aceste sarcini revin revin înexcl înexclusi usivit vitate ate com compar partim timent entulu uluii femini femininn al famili familiei, ei, înţel înţeleas easăă într-un într-un sens sens larg larg (coabitarea maimultor generaţii, care se implică în creşterea şi educarea copiilor). Caracteristicile parentalităii. În viaţa majorităţii adulţilor, unul dintre momenteleimportante este acela în care ei devin părinţi. părinţi. Conceptu Conceptull de “parental “parentalitate itate”” tinde să se substitui substituienoţi enoţiunil unilor or de “maternitat “maternitate” e” şi “pat “pater ernit nitat ate” e” pe care care le subo subord rdon onea ează ză.P .Par aren enta tali lita tate teaa este este o noţi noţiun unee cu o sferă sferă larg largăă de cuprindere, cu un nivel de generalitateridicat. Ea desemnează rolurile sociale ale părinţilor, responsabilităţile şi drepturile lor în raportcu proprii copii. Rossi, 1968 (apud. Turliuc, 2004) a identificat patru caracteristici aleparentalităţii: - Presiunile culturale asupra persoanelor căsătorite de a avea copii, sunt foarte mari înspecial asupra asupra femeil femeilor. or.-- Parent Parentali alitat tatea ea a deven devenit it o chesti chestiune une volunt voluntară ară,, în condiţ condiţiil iilee dezvo dezvoltă ltării rii mijloacelor contraceptive şi a înseminării artificiale. Ea poate totui să apară ca o consecinţă a unui act sexual întâmplător, neprotejat care a fost realizat din alte motive. Astfel, există un număr marede căsătorii care apar ca efect al sarcinilor întâmplătoare, nedorite. - Statutul parenteral este irevocabil . Din momentul în care dobândim acest statut, suntemlegaţi de el pe viaţă. Este greu de părăsit statutul de părinte, care nu încetează nici după uneventual divorţ al soţilor. Există puţine roluri atât de slab definite precum sunt cele parentale.Indivizii sunt extrem de slab pregătiţi pentru a le pune în act. - Pregătirea pentru rolurile parentale este cel mai adesea formală şi sporadică, iar liniilecare ghidează interacţiunile dezirabile părinte – copil şi conduita a ceea ce constituie un “bun părinte” părinte” sunt vagi. Atitudini Atitudinile le părinţilor părinţilor nu sunt abstracţii, abstracţii, ci realităţi realităţi trăite şi amintite amintite de copil prin compo comportame rtamentul ntul acest acestor or personaj personaje, e, mama mama şi tatăl, tatăl, care sunt sunt esenţi esenţiale ale pentru pentru el. el. Aceste Aceste atit atitud udin inii se dive divers rsif ific icăă şi se colo colore reaz azăă la infi infini nit. t. Cei Cei doi doi pări părinţ nţii pot pot avea avea ace aceeaşi eaşi atitudinefundamentală de acceptare sau de inacceptare şi o pot exprima în mod diferit, sau asemănător.Paternalitatea şi maternitatea au luat o nouă înfăţişare; diversele funcţii legate de ele auajuns să fie îndeplinite fie de un soţ, fie de celălalt, sistemul alternării sarcinilor practicânduse pe o scară destul de vastă. Rolul mamei în dezvoltarea personalităţii copilului.
Mama îndeplineşte o funcţie primordială şi fundamentală, întrucât declanşează la copil, mecanismele cunoaşterii şi aleînvăţării. Mama este prima persoană pe care o va iubi copilul. Ea este prima lui dragoste,absolută şi totală; este prima relaţie cu altă persoană. Nu este deloc indi indife fere rent nt dacă dacă acea aceast stăă rela relaţie ţiees este te cris crispa pată tă sau sau rela relaxa xată tă,, dacă dacă acea aceast stăă primă primă drag dragos oste te decepţio decepţioneaz neazăă sau produce produce satisfacţie satisfacţie.Atit .Atitudine udineaa mamei mamei ca răspuns răspuns la dragostea dragostea copilului copilului influenţează relaţiile sociale şiafective de mai tarziu ale copilului. Atitudinea copilului faţă de alte persoane este determinată derelaţia cu această primă persoană care este mama. Semnificaţia pe care o vor avea avea pentru el maitârz maitârziu iu oamenii oamenii şi perspectiv perspectivaa în care el va considera considera raporturi raporturile le posibile posibile cu lumea, lumea, depind demamă; demamă; iubirile iubirile sale ulterioare ulterioare se vor înfăţişa ca un ecou al acestei prime iubiri. iubiri. Rolul tatălui în creşterea şi dezvoltarea copilului. Figura paternă, deşi mai puţinimplicată biologic, se fixează în conştiinţa copilului mai târziu decât figura maternă, însăcontribuie esenţial la crearea şi întărirea sentimentului de siguranţă şi de protecţie în copil,echilibrează potenţialul psihic al acestuia. Prezenţa tatălui, contactele copilului cu tatăl introducvariaţii, o modulaţie nouă în starea de contopire iniţială a copilului cu mama.Tatăl este acela care-l face pe copil să iasă din starea de nediferenţiere cu mama,determinând apariia primelor trasături de individualizare, care îl orientează dincolo de acel acel univ univeers ime imediat diat,, form format at din din sfe sfera ma mate tern rnă. ă. Rolu Rolull său său de într întreeţină ţinăto torr îi dă un prestigiu prestigiuconsi considerab derabil, il, iar tatăl este întotdeaun întotdeaunaa extrem de bog bogat at în ochii celui celui mic. În perioada actua actuală, lă,rol rolul ul de întreţ întreţină inător tor,, împărţi împărţitt de amb ambii ii părinţ părinţii antren antrenea ează ză o oarec oarecare are atenua atenuare re a prestigiu prestigiului lui patern. patern. În ciuda acestui acestui fapt, copilul este impresiona impresionatt de prestanţa prestanţa şi forţa tatălui, întotdeaunaconsiderabilă întotdeaunaconsiderabilă în raport cu aceea de care dispune el. Auto Au torit ritat atea ea ma mame meii se ma mani nife fest stăă ma maii dire direct ct şi ma maii cont contin inuu uu în viaţ viaţaa copi copilu lulu lui; i; tatălreprezintă autoritatea supremă. Tatăl îşi sporeşte valoarea prin absenţa lui, el este cel care ”seaflă în altă parte”, care munceşte în afara căminului. Ce face tatăl la birou sau la fabrică? Copilulmic nu ştie prea bine. Când acest tată mereu absent este acasă, venirile şi plecările, ocupaţiile luitrezesc curiozitatea şi dorinţa de imitaţie. Bucuria şi mândria ating culmea când tatăl îl asociază pe copil cu treburile lui, când ”lucrează împreună” sau când “îl poate ajuta pe tata”. Astfel, prelungeşte, extinde opera de iniţiere începută de mamă.Este esenţial ca copilul să nu simtă nici lacrimi, nici discordanţe, nici rivalităţi între părinţi, ale căror roluri sunt atât de strâns complementare. Tatăl şi mama sunt egali în concepereacopilului. Atât bărbatul cât şi femeia sunt înzestraţi pentru a-şi educa copilul. Copiii reuşiţi suntcei ai cuplurilor unite, care-şi
păstrează păstrează autonomia autonomia.. Familia Familia este necesară necesară copilului copilului cu condiţia condiţia caea să fie una sănătoasă, sănătoasă, atât tata, cât şi mama, să dea exemplu unor fiinţe autonome şi egale.Părinţii să-şi iubească copilul în mod normal, dăruindu-i autonomie şi sociabilitate. Părinţii nutrebuie ei înşişi să fie închişi în cercul familial, ci trebuie să fie deschişi spre viaţă şi lume. Influenţa climatului familial asupra copilului Climat imatul ul fami famillial ial este defi defini nitt ca fii fiind o ,,fo ,,form rmaaţiu ţiune psih psihoosoc social ială foa foarte rte complexă,cuprinzând ansamblu de stări psihice, moduri de relaţionale interpersonală, atitudini, nivel nivel desati desatisfac sfacţie ţie etc, etc, ce caract caracteri erizea zează ză grupul grupul famili familial al o perioa perioadă dă ma maii mare mare de timp”. timp”. (Mitrofan, I.,Mitrofan, N.). Climatul familial este sinonim cu atmosfera sau moralul grupului familial ca grupsocial mic. mic.Ac Aces estt clim climat at poat poatee fi pozi poziti tivv (bun (bun)) sau sau nega negati tivv (rău) (rău) şi se inte interp rpune une ca un filtr filtruu întreinfluenţele educaţionale exercitate de părinţi şi achiziţiile psiho-comportamentale realizate lanivelul personalităţii copiilor. Ocupându-se -se
în
cadrul
unor
cerce rcetări ări
de
influ fluenţa
climatului
fam familial
asuprarandamentului asuprarandamentului şcolar al copilului, M. Gilly precizează: ”Ipoteza noastră fundamentală este aceea că, orice copil are nevoie de un cadru general de viaţă aţă în care are să se sim simtă în sigur iguran anţă ţă.. Pentru tru aceas ceasta ta el are nevo nevoie ie de părin ărinţi ţi calmi,înţelegători, afectuoşi, destul de maleabili în raportul lor cu copilul, fără a da însă dovadă de slăbiciune. El are nevoie să simtă că părinţii se ocupă de el, că iau parte la micile lui necazuri şi la problemele care îl interesează şi că nu se dezinteresează de ceea ce se întâmplă la şcoală. Iar în acelaşi timp el are nevoie de un cadru de disciplină destul de ferm pentru a nu-l lăsa să-şiînchipuie că libertatea lui e fără margini şi totodată, să ştie că părinţii săi împărtăşescamândoi, împărtăşescamândoi, acelaşi nivel de exigenţă.”(M.
Gilly (1976), apud. Mitrofan, I.,
Mitrofan, N.). Factorii climatului familial sunt: 1. modul de raportare interpersonală a părinţilor (nivelul de apropiere şi de înţelegere,acordul sau dezacordul în legătură cu diferite probleme); 2. ansamblul de atitudini ale membrilor familiei în raport r aport cu diferite norme şi valorisociale; 3. gradul de coeziune al membrilor grupului familial; f amilial; 4. modul în care este perceput şi considerat copilul;
5. modul de manifestare a autorităţii părinteşti (unitar sau diferenţiat); 6. gradul de acceptare a unor comportamente variate ale copiilor; 7. nivelul de satisfaţie resimţit de membrii grupului familial; 8. dinamica apariţiei unor stări tensionale şi conflictuale; 9. modul de aplicare a recompenselor recompenselor şi sancţiunilor; 10. gradul de deschidere şi de sinceritate, manifestat de membrii grupului familial.,,Mediul familial- afirma Andre Berge- îl satisface pe copil în măsura în care răspundetrebuinţelor sale elem elemen enta tare re adic adicăă în mă măsu sura ra în care care este este un me medi diuu afect afectiv iv şi prot protec ecto tor, r, dubl dublăc ăcon ondi diţi ţiee indispensabilă pentru ca fiinţa tânără să înveţe să se construiască pe sine, să se situeze înraport cu ceilalţi, să se ”polenizeze” din punct de vedere sexual, efectuând fără pericol, primelesale experienţe sociale şi sentimentale” (A. Berge, apud. Maria Voinea). Comu Comuni nica care reaa are are un rol rol foar foarte te impo import rtan antt în favo favori riza zare reaa unui unui clim climat at fami famili lial al pozitiv.F pozitiv.Fieca iecare re partener partener are stilul stilul propriu în comunicar comunicaree într-o relaţie intimă, intimă, ceea ce conferă conferă o notă decomplexitate dacă ne gândim că diferitele metode de comunicare se îmbină cu stilurile specificeale celor doi parteneri, formând un adevărat sistem de comunicare. Un climat pozitiv favorizeazăîndeplinirea tuturor funcţiilor cuplului conjugal şi grupului familial la cote înalte de .,,Câtă âtă încărc încărcătu ătură ră afecti afectivă vă şi câtă câtă căldur căldură ă prezin prezintă tă ,,aca ,,acasă” să” pentru pentru cei cei care care eficienţă.,,C beneficiază într-adevăr de un climat favorabil! Aici ,,în sânul familiei”, individul este aşteptat, este preferat, este înţeles, preţuit, respectat, i se cere părerea, sfatul, opinia.”
(Mitrofan, (Mitrofan, I.,
Mitrofan, N., 1991). Dacă toate acestea la un loc devin factori motivaţionali, ei determină creşterea gradului deintegrare a conduitei copilului în viaţă şi în activitatea familială şi totodată, la sporirea unităţii şicoeziunii grupului familial. Fiecare membru apartenent familiei se simte din ce în ce mai atras de,,fo de,,forţe rţele le famili familial alee centr centripe ipete te”, ”, ceea ceea ce determ determină ină creşte creşterea rea gradul gradului ui de stabil stabilita itate te şi defuncţionalitate a unităţii familiale. Familia fiind un mediu afectiv şi protector asigură copiilor securitate, îngrijire, subzistenţă, sprijin material şi moral Relaţia copil-părinte. În cursul dezvoltării ontogenetice, fiinţa umană trece prin etapesuccesive care-i permit să treacă de la situaţia de dependenţă totală (biologică şi socială) la ceade independenţă. Perio Perioad adaa de gest gestaţ aţie ie este este rela relati tivv lung lungăă la om (280 (280 zile zile), ), timp timp în care care creş creşte tere reaa embrionului şiapoi a fătului este vertiginoasă. În această perioadă produsul de concepţie se află într-o dependenţătotală de organismul mamei, relaţie ce a fost comparată cu parazitismul din
biologie biologie.. În mome momentul ntul naşterii, naşterii, prin secţiune secţiuneaa cordonulu cordonuluii ombilical ombilical,, nou-născut nou-născutul ul devine devine independent biologic, dar este încă foarte dependent social. El are nevoie de prezenţa mamei, care este indispensabilă. Relaţia cu mama şiapoi cu familia transformă copilul într-un individ independent social social la sfârşitul adolescenţei. adolescenţei. Tânărul se poate separa însă de fam familie ilie doar atunci când a devenit şi independent economic. Perioada corespunde maturizării fizice, cognitive şi sexuale şi este considerată a fi vârsta de peste 18 ani. Până laaceastă dată, copilul se află sub controlul familiei, care îşi propune să-i rezolve toate nevoile lui, de lacele mai simple (hrană, îmbrăcămin îmbrăcăminte), te), până la cele mai complexe complexe (împlinire (împlinireaa personalit personalităţii, ăţii, programedu programeducaţio caţional nal adecvat şi integrarea socială). Abia după aceea sarcina familiei f amiliei s-a incheiat. Examinând situaţia cuplului părinţi-copii de-a lungul timpului, se poate spune că deşi din punct de vedere al trecerii de la dependenţă la independenţă a fiinţei umane nimic nu saschimbat, concepţia societăţilor şi a diferitelor culturi referitoare la relaţia părinţi-copii şi rolulde tutelă al familiei, a suferit modificări. Copiii necesită multă atenţie şi timp, iar aceasta ofertă în primii 3 ani este crucială pentrudez pentrudezvolta voltarea rea lor ulteri ulterioară. oară. Experie Experienţele nţele preco precoce ce activeaz activeazăă sinapsele sinapsele “adorm “adormite” ite” la naştere. naştere. Astfelcortexul vizual dovedeşte nivele remarcabile de activitate metabolică la vârsta de 2-3 luni,coincizând cu fixarea privirii şi primul zâmbet social, cortexul frontal devine activ în jurulvârste jurulvârsteii de 6-8 6-8 luni, luni, cortexul cortexul auditiv auditiv se activeaz activeazăă la auzul auzul vocii vocii mame mameii şi apoi apoi a fenome fenomenelo nelor r limbii materne. Învăţarea muzicii (cântatul la pian sau la vioară) produce o modificare de lungădurată a circuitelor neuronale şi, ulterior, judecata logico-matematică a acestor copii este netsup netsuperi erioar oarăă celor celor care care nu au benefi beneficia ciatt de studii studii mu muzic zicale ale.. Se demon demonstr strea ează ză astfel astfel că stimularea postnatală, mai mult decât factorii înnăscuţi, au un rol primordial în realizarea complexităţiiactivităţii creierului uman şi în ceea ce priveşte unicitatea persoanei. Dacă un copil trăieşte într-ofamilie disfuncţională şi este deprivat socio-familial, lobul temporal, locul unde sunt reglateemoţiile se dovedeşte inactiv metabolic şi copilul va suferi nu numai cognitiv, ci şi emoţionaldatorită lipsei de stimulare.Există în prezent pericolul scăderii/reducerii interacţiunii părinţi-copi părinţi-copii.i. Tehnicaal Tehnicaaliment imentaţiei aţiei artificiale artificiale a sugarulu sugaruluii a devenit devenit aproape aproape impecabil impecabilă. ă. Pe altă parte, parte, antrenarea antrenareafemei femeilor lor în activitat activitatea ea productiv productivăă ar putea putea să ducă la scăderea scăderea numărului numărului momentelor deinteracţiune mamă-copil. Învăţământul medical superior, medicii pediatri i de familie, psihologii, pedagogii şi consilierii colari au datoria profesională de a populariza în rândul pacienţilor cunoştinţele actuale privind importanţa şi complexitatea interacţiunii părinţicopii şirolul central al familiei ca mediu optim pentru creşterea, dezvoltarea şi educarea tinerei generaţii.
Stilul parental şi dezvoltarea copilului Părinţii pot avea un stil parental unitar sau divergent. R. Vicent conturează, privitor la primul primul aspect, aspect, câteva câteva tipuri de conduită conduită parentală parentală,, evidenţii evidenţiind nd şi efectele efectele asupra asupra personalit personalităţiic ăţiicopiil opiilor. or. Clasificarea stilurilor parentale după Vicent
Părinţii rigizi, impun copiilor ideile proprii, fără a ţine cont de
particula particularităţil rităţileindi eindividua viduale. le. Datorit Datorităă acestei acestei rigidităţi rigidităţi poate poate să apară apară o atitudi atitudine ne de infantil infantilism ism în cazul copiilor şio sărăcire a personalităţii acestora; Părinţ Părinţii ii anxioş anxioşi,i, care care exerci exercită tă o presiu presiune ne asupra asupra copii copiilor lor,, aceşti aceştiaa simţin simţindudu-se se
mereusupra mereusupraveg vegheaţi; heaţi; pericolul este ca această această anxietate anxietate să se transfere transfere în comportam comportamentu entull copiilor; Pări Părinţ nţii ii infa infant ntil ili, i, refu refuză ză să se defi define neas ască că în cali calita tate te de pări părinţ nţii şi să-ş să-şii
asumeresponsabilităţile în acest sens. Copiii cu astfel de părinţi riscă să fie în permanent excluşi de lacăutarea propriului eu; Părin Părinţi ţiii boem boemi, i, nu se impl implic icăă în creş creşte tere reaa şi educ educare areaa copi copiil ilor or,, putâ putând nd avea avea
dreptconsecinţe în dezvoltarea copiilor; delăsarea morală, lipsa unor repere adecvate; Părinţii incoerenţi, care sunt foarte instabili în modul de relaţionare, exigenţele
alterneazăcu perioade de neimplicare; copiii pot avea probleme de identitate şi de coerenţă în acţiuni; Părinţii prea indulgenţi, acordă copilului tot ce acesta îşi doreşte, ducând la apariţia
uneislabe toleranţe la frustrare din partea copiilor, însoţită uneori de un sentiment de vinovăţie; Părinţii prea tandri, creează un climat mult prea încărcat cu stimulente afective, ceea
cear putea genera comportamente deviante pe linie sexuală; Părinţii zeflemitori, îşi tratează copilul ca pe un obiect de amuzament, ceea ce ar
puteagen puteagenera era apariţia apariţia la aceşti aceşti copii copii a unor atitudini atitudini defensive defensive (batjocorit (batjocoritoare), oare), ironizante ironizante,, ducând larăceală afectivă.Referitor la categorie autoritară a părinţilor, şi în special a tatălui. R. Vicent stabileşte următoarea clasificare: O tată tatăll domi domina nato torr , are are o pers persoonali nalita tate te pute putern rnic ică, ă, este ste exige xigent nt,, ştie ştie să se afirm firme. e. Pretindeascultare şi respect, se impune şi ca urmare copiii devin timizi, inhibaţi, dar se pot manifesta manifesta şica persoane persoane rebele rebele şi autoritare autoritare.. Conflicte Conflictele le pot duce la ruptura bruscă bruscă a relaţiilo relaţiilor r între părinţi-copii; O tatăl tiran îşi manifestă autoritatea în salturi, fiind de fapt o persoană timidă, slabă.Izbucnirile sunt sporadice, generând copilului stări de inhibiţie, frică, instabilitate. Atitudineatatălui tiranic
duce la apriţia sentimentului de frustrare, care va genera manifestări agresive. Îngeneral, acest tip de atitudine generează o agresivitate latentă în cazul copiilor, care neputându-se manifesta în context familial, izbucnesc în diverse situaţii; O tatăl neimplicat este veşnic într-o stare de renunţare, nu se implică în educaţia copiilor,nu îi controlează. Lipsa controlului determină apariţia la copii a unor atitudini de non-conformare faţă de reguli.Aceşti părinţi autoritari operează cu o imagine devalorizată a copilului, el fiind unnedezvoltat (copilul-pitic) sau un sălbatic cu porniri necontrolate, care trebuie reprimate (copilul-sălbatic) sau un copil care trebuie să fie modelat după dorinţele părinţilor (copilulmarionetă). marionetă).Pute Putem m afirma afirma că majoritat majoritatea ea persoanel persoanelor or îşi dezvoltă dezvoltă stilul parental parental înainte înainte de apariţiacopiilor, însă cu certitudine în primii ani de viaţă ai acestuia. Acest stil parental reprezintă modulde structurare al familiei. Clasificarea stilulrilor parentale după Edwards R. Edwards (2001) descrie cele trei tipuri parentale: autoritar, democratic, precum şi celmixt: • Stilul autoritar. Aceşti părinţi sunt foarte stricţi, au multe reguli. Ei blamează, îşiceartă foarte mult copiii pentru a-i aduce pe drumul pe care îl doresc. Copiii nu au opinii şi nu auvoie să pună întrebări, ca urmare nu învaţă să gândească pentru ei înşişi şi nici să ia decizii.Copiilor le este, de regulă, frică de părinţi. Tinerii devin de foarte multe ori rebeli pentru a scăpade această rigiditate. • Stilul permisiv. În raport cu părinţii autoritari, cei permisivi au puţine reguli şi nuau limite clare. Aceşti părinţi cedează în faţa copiilor, dacă impun o regulă copiii o încalcă. Stilul prea permisiv permisiv duce duce la la haos, haos, copiii copiii fiind fiind cei cei care deţin puterea. puterea. Copiii Copiii cu astfel astfel de de părinţi părinţi suntob suntobişnui işnuiţi ţi să facă numai ce doresc şi nu vor respecta regulile. Sunt foarte egoişti şi răsfăţaţi. Părinţii care au un astfel de comportament o pot face din următoarele motive; au crescut, la rândul lor cu părinţi autoritari şi consideră că este mai bine fără disciplină:
permisivitatea este o reacţie faţă de educaţia lor rigidă, aspră;
sunt supuşi unui risc extrem şi nu au energia necesară n ecesară pentru a impune respectarearegulilor;
se pot afla frecvent sub influenţa alcoolului sau a drogurilor.
• Stilul democratic. Aceşti părinţi se bazează pe principiul de a acorda şanse copiilor lor. Ei realizează o echivalenţă între obligaţii şi libertăţi. Au reguli simple şi concise rezonabileîn cazul încălcării acestora. Petrec mult timp discutând împreună cu copiii motivele pentru careau stab stabil ilit itee regu reguli lile le.. Copi Copiii ii care care cres crescc în astf astfel el de fami famili liii înva învaţă ţă că opţi opţiun unil ilee lor lor sunt sunt importante,învaţă cum să ia decizi. Aceşti copii vor fi independenţi şi responsabili.
•Stilul mixt. Cele trei stiluri parentale pot să nu fie distincte în viaţa de zi cu zi.Fiecare părinte poate poate trece prin fiecare stil, în mome momente nte diferite diferite ale zilei zilei sau ale existenţei existenţei sale.De sale.De exemplu, exemplu, o mamă democratică poate deveni permisivă când este foarte obosită. Majoritatea părinţilor au un stil dominat, pe care îl folosesc cea mai mare parte a timpului, dar circumstanţeleşi relaţiile dinami dinamice ce produc produc frecve frecvent nt o mixtur mixturăă a stilur stilurilo ilor.St r.Stilu iluril rilee parent parental alee pot afecta afecta dezvo dezvolta ltarea rea cognitivă a copiilor. Clasificarea stilurilor parentale după Baumrind Conform lui Baumrind (1980), cele trei stiluri parentale sunt: autoritativ (un stil de aîngriji copilul cerând şi dând explicaţii), autoritar (stil bazat numai pe cerere din partea părinţilor, fără a răspunde nevoilor copiilor) şi permisiv permisiv (stil caracteri caracterizat zat prin faptul faptul că părinţiidoa părinţiidoarr oferă, fără să ceară ceară nimic în schimb). schimb). Părinţii care nu se implică reprezintă alt stil parental,care a fost adăugat la celelalte trei. Aceste stiluri dau forma cogniţiei copilului. 1. Părinţ Părinţii ii autori autoritat tativi ivi asigu asigură ră copiil copiilor or afecţi afecţiune une,, atenţie atenţie şi autono autonomie mie.. Trasea Trasează ză limite limite şi pretenţii. pretenţii. Ei îi încurajea încurajează ză să fie independe independenţi nţi şi individua individualişti lişti,, îi implică implică în discuţiil discuţiilee familiale,care privesc problemele de disciplină şi de luare a deciziilor, ascultând cu răbdare, punctele punctele devedere devedere ale ale copilul copilului. ui. Aceşti Aceşti părinţi părinţi spun spun ,,Hai ,,Hai să vorbim vorbim despre…”, despre…”, lăsând lăsând copilul copilul să aibă propriile opţiuni, distribuie puterea, încurajează autocontrolul prin nepedepsirea excesivă acop acopil ilul ului ui şi îi core corect ctea ează ză comp compor orta tame mente ntele le inad inadec ecva vate te vorb vorbin indd despr despree sent sentim imen ente te şi alternative.Părintele autoritativ se implică efectiv în formarea cogniţiei copilului, încurajează motivaţiaintrisecă a acestuia. Acest stil de părinte este asociat cu maturitate socială, realizări acade academic mice,s e,stim timăă de sine sine înalt înaltă, ă, încred încredere ere în sine, sine, autoco autocontr ntrol. ol. Copiii Copiii sunt sunt com compet petenţ enţi,i, responsabili şiindependenţi. Familia care acordă autonomie copiilor şi este suportivă poate fi pozitiv pozitiv asociatăc asociatăcuu motivaţia motivaţia intrisecă intrisecă şi performanţa performanţa academic academică, ă, în timp ce familiile familiile supracontrolate saunecontralate saunecontralate sunt asociate în mod negativ cu aceste concepte. 2. Părinţii autoritari fixează standarde foarte înalte, pun valoare/pre pe conformitate şi aştea aşteaptă ptă supune supunere re fără întreb întrebări ări sau sau com coment entari arii.i. Sunt Sunt insens insensibi ibili li la nevoil nevoilee copilu copilului lui,, nu acordănici o opinie copilului, mergând până la descurajarea independenţei şi a individualităţii. Îşi Îşi pede pedeps pses escc copi copiii ii,, dacă dacă aceşt aceştia ia le pun pun într întreb ebări ări.. Aceşt Aceştii pări părinţ nţii spun spun:: ,,Fă ,,Fă cum cum spun spun eu!”.Caracteristicile unui astfel de părinte sunt: controlul total, el este întotdeauna şef, fixează regulirigide, nu îşi întreabă copiii, ci doar le spune, utilizează pedeapsa fizică şi umilirea pentru aobţi obţine ne coope oopera rare re,, schim chimbu bull verb verbal al este ste minim inim,, iau iau sing inguri uri decizii iziile le şi igno ignoră ră
sentimentelecopiilor. Copiii trataţi în acest mod vor deveni rebeli, nefericiţi, cu o stimă de sine scăzută,anxioşi, curiozitate intelectuală limitată şi vor reacţiona faţă de ceilalţi cu ostilitate şi frust frustra rare re.C .Cer erce cetă tăril rilee demo demons nstr trea ează ză că aces acestt stil stil pare parent ntal al prod produc ucee un copi copill care care are are o spontaneitate,curiozitate spontaneitate,curiozitate şi creativitate limitată. 3. Părinţii permisivi sunt calzi şi acceptanţi, dar nu impun limite copiilor lor. Neimpunându-şi controlul, aceşti părinţi le permit copiilor să-şi reglementeze propriu lcomportament, le permit copiilor să ia singuri decizii, indiferent de vârsta acestora. Aceşti părinţi au puţine cereri, administrează foarte puţine pedepse, nu fixează linii directoare, nu impun nici o structură. Aceşti părinţi spun ,,Vrei să vrei?”. Caracteristicile acestui tip de părinte suntimplicarea faţă de copiii lor, dar nu au reguli, cereri sau expectaţii. Acest stil de abordareafectează de asemenea în modd negati mo negativ, v, dezvo dezvolta ltarea rea cognit cognitivă ivă a copii copiilor lor.. Copii Copiiii tind tind să devină devinăima imatur turi,i, impuls impulsivi ivi,, inconstanţi în atingerea scopului, rebeli, cu stimă de sine scăzută, dependenţide adulţi şi se implică mai puţin în sarcinile şcolare. 4. Părinţii neimplicaţi sunt necontrolaţi, iresponsabili. Ei îşi rejectează copiii sau nu autimp sau energie pentru ei, datorită propriilor lor probleme. Deoarece copiii nu beneficiază degrija părinţilor, părinţilor, ei cresc devenind devenind ostili. ostili. Aceşti Aceşti părinţi părinţi spun: ,,Fă ceea ce vrei”, vrei”, deoarece deoarece nefiindimplicaţi în viaţa copiilor simt că nu au nici un drept să impună limite copiilor. Dezvoltareacognitivă a acestor copii este afectată în mod negativ. Cresc cu mari lipsuri în domeniul social şiacademic, iar mulţi dezvoltă un comportament delincvent. Un alt stil parental similar cu cel autoritativ este cel redirecţional. Acest stil este cel mai efic ficient
în
creşte şterea rea
copiilor.
Redirec recţionarea
const nstruieşte
stima
de
sine,
automotivarea,asertivitatea, îl învaţă pe copil să gândească, să înveţe din experienţă şi să ia decizii responsabile. Când redirecţionează, părintele îl îndepărtează pe copil de problemă şi îl implică în altăactivitate. Adolescenţii care provin din astfel de familii utilizează redirecţionarea pentru a avea performanţe academice înalte, o înaltă stimă de sine şi o înaltă încredere în sine.Stilurile parental parentalee afectează afectează dezvolta dezvoltarea rea copilului, copilului, influenţa influenţa acestora acestora fiind mai evidentă evidentă latrecerea latrecerea dinspre adolescenţă spre starea adultă. Copiii care provin din astfel de familii au o bunăstimă de sine, încredere în sine şi bune performanţe şcolare. Adolescenţii care au părinţiiautoritari asimilează mai puţine cunotine în şcoală, se implică în acte antisociale şi dezvoltă multe conflicte familiale. Climatul familial conflictual şi efectele asupra copiilor
Clima Climatul tul famili familial al joacă joacă un rol import important ant în expli explicar carea ea condui conduite telor lor antiso antisocia ciale le (în specia specialc lcond onduit uitaa parent parentală ală). ). Astfel Astfel,, atmosf atmosfera era din famili familiile ile dezorg dezorgani anizat zate, e, lipsa lipsa autori autorităţ tăţii ii părinţilor, părinţilor, acontr acontrolul olului ui precum precum şi şi a afecţi afecţiunii unii acest acestora, ora, ca urmare urmare a divorţu divorţului lui duce duce la la neadapt neadaptare are socială. Deasemenea, familiile caracterizate printr-un potenţial conflictogen ridicat şi puternic carenţate din punct de vedere psihoafectiv şi psihomoral afectează în mare masură procesul de maturizare psihologică şi psihosocială a personalităţii copiilor.Conflictul poate avea un efect pozitiv pozitiv în evoluţia evoluţia familiei. familiei. În măsura măsura care creştesem creştesemnifica nificativ tiv ca intensita intensitate, te, frecvenţă frecvenţă capătă capătă valenţe dezorganizatoare în cadrul familiei,devenind patogen, fiind un simptom al ,,sindromului disfuncţional familial”. Acest tip desindrom se poate manifesta atât în familiile organizate cât şi în familiile dezorganizate. Conflictua Conflictualitat litatea ea familială, familială, în concepţia concepţia lui A. Adler, Adler, reprezent reprezentată ată de ,,iritabilit ,,iritabilitatea atea părinţilor,v părinţilor,vrajba rajba conjugal conjugală, ă, lipsa de unanimita unanimitate te în problemel problemelee educaţie educaţiei” i” poate poate să dăuneze dăuneze dezvoltăriisentimentului de comuniune socială”, a cărui absenţă este incriminată ca factor cauzator alcomportamentelor deviante. Referitor la ,, obstacolele care apar în dezvoltarea socială a copiilor”, A. Adler, se referăla: problema răsfăţului (climat hiperpermisiv), problema inferiorităţii organice înnăscute şi problema problema controlul controlului ui absolut absolut asupra asupra copilului copilului (climat (climat hiperauto hiperautoritar). ritar). Acţiunea Acţiunea acestor acestor factoridiferă ca durată, extensiune, grad de intensitate, dar diferă mai ales în ceea ce priveşte emoţiile şireacţiile incalculabile pe care le provoacă copiilor.La un climat conflictual copiii reacţionează prin tulburări de comportament sau deafectivitate. Cu cât tensiunea este mai ridicată cu atât tulburările se extind şi se organizează totmai bine. Tensiunea este percepută în mod intuitiv de către copil ca având o anume semnificaţieşi chiar mai mult, alterează procesul de biopshihologic normal de dezvoltare. Principalele manifestări ale copiilor, datorate cadrul climatului familial conflictual,sunt: Insecuritatea
. Certurile dintre părinti sau simpla stare tensională (care consideră părinţiică nu transpare) induc imediat copilului insecuritate. Această insecuritate poate afecta simţulrealităţii, de care se leagă, precum şi sentimentul apartenenţei la o anumită realitate. Insecuritatea poate genera o serie de manifestări, precum: angoasă, agitaţie, eforturi de a atrage atenţia,tulburări psihice, atacuri defense in interiorul fratriei. Culpabilitatea.
Egoce Egocentr ntrism ismul ul infant infantil il (firesc (firesc până până în perioa perioada da de latenţ latenţă, ă, când când devin devinee posibi posibilă lă prima prima decentrare) constă în a se implica în tot ceea ce se petrece şi a raporta la sine(,,Dacă mama plânge plânge este din cauza cauza mea”). mea”). Astfel Astfel se pot dezvolta dezvolta sentiment sentimentee de culpabili culpabilitate tate înconştii înconştiinţa nţa
copilului, generând anxietate, depresie, melancolie, ajungând până la ideea că propriadispariţie ar fi soluţia problemei. p roblemei. Dezorientare Dezorientare spaţială, temporală temporală şi afectivă. afectivă.
Realiatea se organizează şi sestructurează pornind de la punctele de reper care sunt mai întâi familiale şi afective. Stabilitatearelaţiilor parentale îi permit copilului să îşi fixeze primele repere şi primele valori. Lipsa acesteistabilităţi va genera o dezorientare afectivă care se va manifesta printr-o difilcutate sauimposibilitate de structura a spaţiului şi timpului. Dificultăţile de de identificare.
Eul se construişte mai întâi prin identificarea cu părintelede acelaşi sex. Pentru ca această identificare să se realizeze este necesar ca relaţia să fie stabilă şi pozitivă şi ca diferenţierea de părintele părintele de sex opus să se facă fără a pune în discuţie discuţie securitat securitateale ealegături găturiii afective. afective. Stările Stările conflictuale împiedică realizarea firească a acestei identificări, putândavea consecinţe grave. Alterarea imaginii căsătoriei căsătoriei şi a familiei. familiei.
Aceasta se produce ca urmare a imaginii pecare copilul şi-o formează despre familia de provenienţă provenienţă şi care poate poate fi dominată dominată de stăriconfl stăriconflictu ictuale. ale. Frica Frica de căsătorie căsătorie reprezintă, reprezintă, de fapt, fapt, frica de a produce în mod inevitabil modelulnegativ al mariajului părinţilor şi de a suferi toată viaţa. Carenţa parentală în domeniul existenţialruinează valorile umane şi distruge semnificaţia viitorului. Carenţa de socializare
. Învăţarea rolurilor şi a relaţiilor sociale are loc, în primul rând înfamilie. Indiscernabilitatea rolurilor, instabilitatea relaţiilor afective, conflictualitatea pot generafie incapacitatea de a stabili relaţii sociale stabile, fie rejectarea societăţii, oricare ar fi aceasta. Divergenţa Divergenţa modelelor modelelor educative. educative.
Divergenţa de opinii dintre părinţi privind modul deaplicare al sancţiunilor şi al recompenselor privind privind regulile regulile pe care ar trebui trebui să le respecteg respectegenere enerează ază confuzie. confuzie. Poziţiile Poziţiile divergent divergentee ale părinţilor părinţilor pot acţiona acţiona ca factori factori de dezechili dezechilibrare brare îndezvol îndezvoltarea tarea personalit personalităţii ăţii copilului copilului,, acţionând ca factori predispozanţi pr edispozanţi ai delicvenţei. M. Reuther stabileşte zece principii educaţionale(1997) în vederea educăriicorespunzătoare a copiilor: 1. Atenţia. Toţi copiii în mod regulat au nevoie de atenţie. Este necesar ca ambii părinţi săfie ,,disponibili emoţionali”, acest aspect reprezintă cheia unei stime de sine crescute; 2. Înţelegerea. Copii trebuie să fie educaţi cu răbdare, compasiune, dar cu fermitate, pentru a asigura sănătatea emoţională, astfel încât atunci când vor fi într-o situaţie conflictuală sănu reacţioneze agresiv;
3. Exprimarea afecţiunii. Exprimarea afecţiunii şi a entuziasmului părintesc asigurăhrănirea emoţională a copilului, determină dezvoltarea stimei de sine, stimulează creştereanumărului de noi conexiuni neuronale în arii importante ale creierului; 4. Incluziunea. Un ataşament corespunzător în copilărie, îl învaţă pe copil să se simtăinclus şi să simtă valoare grupului (în primul rând sistemul familial), să aibă sentimentul decompasiune faţă de alţii, să fie responsabil; 5. Validarea. Tipurile de emoţii, chiar şi cele negative, joacă un rol r ol important în ceea ce priveşte sănătatea emoţională. Prin urmare, copiilor trebuie să li se valideze toate emoţiile,respingerea anumitor emoţii ale copiilor (de exemplu, exprimarea furiei) le poate cauza acestora probleme în ceea ce priveşte maturizarea afectivă. Dimpotrivă, exprimarea adecvată a emoţiilor îi va ajuta pe copii copii să să devină devină empati empatici ci faţă faţă de nevoil nevoilee altora; altora; 6. Structura. Copii care beneficiază de un mediu structurat, plin de compasiune şisecuritate emoţională au anse bune să-ţi dezvolte încrederea în sine, simţul apartenenţei. Părinţii care au flexibilitatea în a fixa limite pe parcursul procesului de maturizare al copiilor, le oferăacestora posibilit posibilitatea atea de a-şi forma forma limite psihici psihici şi fizice fizice solide, solide, dar şi flexibile. flexibile. Un mediuec mediuechilibr hilibrat, at, cu limite definite şi care nu sunt rigide, corecte, de bun simţ, neopresive şi negociabileeste ceea ce pare să aibă cel mai bun efect efect asupra asupra dezvoltări dezvoltăriii stimei stimei de sine a copiilor copiilor şi supradezv supradezvoltări oltăriii emoţionale; 7. Modelarea. Cea mai bună modalitate de a forma copiilor o sănătate emoţională este dea o mode mo dela la.. Este Este foar foarte te impo import rtan ant, t, în aces acestt cont conteext, xt, evit evitar area ea me mesa saje jelo lorr cont contra radi dict ctor orii ii (dublalegătură); 8.Împărţirea puterii/controlului. Orice copil sănătos emoţional îşi negociază cu părintelespaţiul personal, personal, pentru pentru a câştiga câştiga cât cât mai multă multă liberatat liberatate. e. Aceasta Aceasta este este o exprim exprimare are adecv adecvată ată anevoii anevoii de de independenţă, pe care o vor manifesta la maturitate. Împărţirea puterii este o metodă deînvăţare, care oferă copiilor ,,alegeri structurate”, ca o modalitate de a-i ghida în procesul deextindere a limitelor fizice şi psihice; 9. Expectaţii înalte. Pentru a-şi dezvolta abilităţile emoţionale şi cognitive este esenţial caun copi copill să-şi să-şi dezv dezvol olte te trăs trăsăt ătur uril ilee psih psihol olog ogic icee nece necesa sare re atin atinge geri riii scop scopul ului ui,, prec precum um şi o motivaţieadecvată. De aceea, este necesară mentinerea unor performanţe ridicate, dar care să nudepăşească posibilităţile copilului. 10.De .Dezvol zvolta tare reaa pers person onal ală. ă. Înse Înseaamnă că accept ceptâând că toat oate fii fiinţe nţele uma mane ne sunt unt predispuse predispusecăderi căderilor, lor, singurii singurii care care au succes succes în viaţă viaţă (personal (personal şi profesiona profesional) l) sunt cei cei echilibraţi echilibraţi emoţi em oţiona onali. li.În În plus, plus, dezvo dezvolta ltarea rea person personal alăă a părinţ părinţilo ilorr prin prin educa educaţie ţie,, privin privindd nevoil nevoilee de dezvoltare alecopiilor, le permite acestora să împartă sănătatea emoţională de nivel înalt cu ei
3.2. Migraţia familială şi consecinţele ei asupra copiilor Diferitele procese asociate globalizării au accentuat mişcarea în spaţiul internaţional. Pentru migraţie sunt importante nu numai distanţa geografică şi distanţa tehnică (distanţa influenţată demijloacele disponibile de transport şi comunicare) ci şi de distanţa socială. Înto Întotd tdea eaun unaa natu natura ra proi proiec ectu tulu luii de migr migraţ aţiu iune ne este este în rela relaţi ţiee cu situ situaţ aţia ia de viaţ viaţăă individua individual-fami l-familial lială, ă, experienţa experienţa de migraţiune migraţiune,, valenţele valenţele contextulu contextuluii comunitar comunitar-regio -regional nal şi capitalul disponibil. Fenomenul migraţiei a stârnit multe controverse nu numai în cercurile politice, ci şi înstraturile societăţii, adică la nivel interpersonal, divizând fizic si emoţional prieteni, familii şicomunităţi.Efectele negative ale emigrării se observă şi asupra familiilor care, de multe ori, se destr destramă amă,se ,se micşor micşoreaz eazăă rata rata natali natalităţ tăţii, ii, se încura încurajea jează ză viaţa viaţa libert libertină ină reducâ reducând nd num număru ărull căsătoriilor şi creştereavârstei de întemeiere a familiilor. Deplasarea unuia dintre membrii familiei pentru o perioadă în străinătate poate să ducă la modificări de roluri şi funcţii în familie: unul dintre membrii familiei rămaşi în ţară preia funcţia de cap de familie. Efortul membrilor familiei de a îndeplini sarcinile celui plecat este adesea resimţit negativ. Parţial, succesul şcolar este influenţat de resursele familiei copilului (financiare,educaţio nale nale,, timp timp libe liber, r, aten atenţi ţiee şi ajut ajutor or acor acorda datt copi copilu lulu luii pent pentru ru mu munc ncaa şcol şcolar ară, ă, spri spriji jinn afectiv,supraveghere). Plecarea unui părinte sau a amândurora în străinătate pentru o perioadă mai lungă detimp poate determina apariţia unor probleme în performanţa şcolară, în măsura în care funcţiileîndeplinite de părinţi nu sunt preluate de altcineva. Este, însă, posibil ca efectele negative ale plecăriiunui părinte în străinătate să poată fi diminuate de efectele pozitive ale plecării plecării cum ar fi: creştereaniv creştereanivelul elului ui de trai, posibilita posibilitatea tea mai ridicată ridicată pentru pentru copil de a călători călători în afara ţării şi contactul cu o altăcultură. Analizele cercetărilor realizate se vor axa pe studierea influenţei factorilor care ţin de caracteristicile familiei şi ale copilului pentru a vedea dacă familia, fără un ajutor din afară, are posibilitatea de a gestiona situaţia. Grupul care este cel mai dezavantajat din punct de vedere al performanţelor şcolare, de plecarea părinţilor în străinătate străină tate este grupul de copii cu ambii părinţi plecaţi,.această situaţie producând producând un efect efect negativ negativ mai mare decât decât statutul statutul social social scăzut scăzut sau structura structura destrămată destrămată a familiei aproape 500.000 de persoane, anual!
1.Necesitatea abordării migraţiei contemprane Se cunoaşte prea puţin faptul că emigrarea presupune în multe instanţe circumstanţe mai puţin plăcute. Ca orice vis, şi emigrarea este însoţită de un supra-optimism orb care percepe doar elemente elementele le propice propice unei astfel astfel de decizii. decizii. Am întâlnit întâlnit români români care au părăsit părăsit România România motivând cu rezolvarea unor probleme medicale şi nu au reuşit să şi le rezolve, ci, din contra şiau creat şi alte probleme, şi mai mari, de natură financiară. Am întâlnit români care, pentru a mânca o pâine mai bună, au muncit „ la negru" printre străin ăini
(Gre (Greccia,
Israe rael),
s-au -au
infil filtrat
în
comunitatea
europea peanăascunzându-
şi identitatea, au ajuns să muncească din greu în Europa Apuseană cu speranţa(realizabilă pentru pentru foarte puţini) puţini) că, odată odată şi-odată, şi-odată, vor intra în legalitate legalitate şi-şi vor duce toată familiacu familiacu ei, sau vor începe începe o familie familie nouă. Am întâln întâlnit it români români care au plecat plecat cu acte în regulă să presteze înstrăinătate servicii pe care nu le-ar fi prestat niciodată în patrie, sau cărora li s-a promis un anumitstandard al muncii şi s-au întâlnit cu un altul, inferior celui promis. Cunosc faptul că emig em igra rare reaa este este part partic icul ular ariz izat atăă pent pentru ru fieca fiecare re caz caz în part parte. e. Se pare pare că, că, indi indife fere rent nt de circumstanţele luării deciziei deemigrare, aceasta nu este o soluţie. Probabil că, generaţia tânară a României de astăzi este lamentabilde comodă şi disperat de indiferentă, tocmai pentru că nu cunosc semnificaţia cuvintelor „inaniţie",„deportare" sau „suferinţă" şi nu au trăit aceste stări în viaţa proprie.(Trebici, VL., Hristache, I.,1998, P.98)În soci societ etat atea ea demo democr crat atic icăă a cont contem empo pora rane neit ităţi ăţiii noas noastr tre, e, feno fenome menu null migr migraţ aţie ieii cuno cunoaş aşte te valenţenecunoscute valenţenecunoscute în vreuna din societăţile anterioare. Tocmai liberul arbitru şi dreptul la autodeterminare,atât de mult exploatate de societatea sec. XX, a ridicat posibilitatea interpretării migraţiei şi ca posibilitate ultimă de sancţionare a guvernării falimentare a unei naţiuni. Desfiinţarea frontierelor ca şi obstacole în calea liberei circulaţii a cetăţenilor Europei Apusene a fost posibilă numai în condiţiile stabilităţii economice din ţările ţăr ile semnatare şi a oportunităţilor egale de muncă şi viaţă.
2. Problemele emigranţilor români Majoritatea imigranţilor acceptă slujbe refuzate de autohtoni. Pentru firmele din ţările dedestinaţie, imigraţia înseamnă salarii mici şi profituri mai mari. Pe de altă parte, migraţia ilegalăaduce profituri de 10-15 miliarde de dolari organizaţiilor de traficanţi, aşa cum arată un raport alONU. Aproape jumătate din acestă sumă este estimată a proveni din tranzitul ilegal spre Europa a aproape 500.000 de persoane, anual! Majo Majorit ritat atea ea imig imigra ranţ nţil ilor or ileg ilegal alii nu au nici nici o educ educaţ aţie ie sauc saucal alifi ifica care re,, îngr îngroş oşân ândd considerabil numărul săracilor. Copiii născuţi din aceste familii nu au accesoficial la servicii medicale şi şcoli. Cei fără documente muncesc pe salarii mici, fără asigurări şi încondiţii
dificile. În anul 2000, numărul accidentelor de muncă în rândul emigranţilor era de 64.707, în timp ce în 2001 acelaşi număr a înregistrat o creştere de 11,7% (76.129). Dintre cele 800.680 de persoane care au permis de şedere legal, fiecare al zecelea suferă un accident de muncă (9,5%). În2000 şi-au pierdut viaţa în accidente de muncă 101 de străini; acest număr a crescut în anul 2001 la 125 de persoane (o creştere de 23,7%). Numărul accidentelor mortale depinde de condiţiile demuncă. Imigranţii care vin în Spania preferă să spună „da" în faţa altarului unor soţi aleşi din rândulspaniolilor, mai degrabă decât concetăţenilor lor. Deşi pare greu de crezut, este adevarat. 63% din numărul total de 173.038 imigranţi care s-au căsătorit în Spania între anii 1996-2004, au făcut-o cu persoane care aveau paşaport spaniol, conform datelor oferite. Lipsa accesului la ocupare a fost identificată ca cea mai mare barieră în calea integrării şi astfel cea
mai
importantă
prioritate
din
cadrul politicii naţionale a integrării. Lipsa abilităţilor lingvistice şi dificultăţile legate de recunoaşterea abilităţilor profesionale şi a calificărilor reprezintă bariere semnificative. Se înregistrează o serie de demersuri în vederea îmbunătăţirii consilierii privind locurile de munca pentru imigranţi. Forţa de muncă este decimată de emigraţie. Deficitul de forţă de muncă este real, se simte dince în ce mai mult, iar explicaţia, din păcate, nu stă în creşterea economică. Banii trimişi în ţarareprezintă pentru familiile rămase acasă, un venit suplimentar, dacă nu chiar unicul sprijin financiar.Valuta trimisă echilibrează deficitele produse de importurile masive, făcând ca moneda noastrănaţională să nu se devalorizeze. Satele depopulate astăzi vor deveni, probabil, probabil, atunci atunci când se vor întoarc întoarcee cei care le-au părăsit părăsit în căutarea căutarea unei slujbe, slujbe, localităţi localităţi prospere. prospere. După 2-3 ani, ani, emigranţii emigranţii îşigăsesc îşigăsesc joburi mai bune, bune, plătite cu salariul salariul mediu mediu de peste 1.500 de euro în UE şi îşi fac planuri să sestabilească definitiv acolo, cu tot cu familii, depopulând şcolile din România. Efectele negative aleemigrării se observă şi asupra familiilor care de multe ori se destramă sporind numărul divorţurilor,se micşorează rata natalităţii, se încurajează viaţa libertină reducând numărul căsătoriilor şi creştereavârstei de întemeiere a familiilor.
3. Problemele copiilor cu părinţi plecaţi Emig Emigra raţi ţiaa român românil ilor or în străn strănăt ătat ate, e, la mu munc ncă, ă, are are efec efecte te ma maii grav gravee decâ decâtt le-ar le-ar fi putu pututt prevedea prevedeaautor autorităţil ităţilee De-abia De-abia acum acum autorităţil autorităţilee au început început monitoriz monitorizarea area fenomenul fenomenului ui „Singur „Singur acasă". Primelevictime ale fenomenului sunt copiii, a căror fragilitate emoţională îi expune la riscuri mari. Doi dintrei copii care au părinţii plecaţi la muncă în străinătate resimt acut lipsa dragos dragoste teii acest acestora ora.. Copiii Copiiires respec pectiv tivi,i, spun spun psihol psihologi ogiii şi sociol sociologi ogii,i, dezvo dezvoltă ltă person personali alităţ tăţii
dizarmonice şi, în consecinţă, este posibil ca, odată ajunşi la maturitate, să formeze o generaţie de adulţi cu probleme de integraresocială. (Huditeanu, A., 2001, p. 112) O zi din viaţa unui copil cu părinţi plecaţi
Se trez trezeş eşte te dimi dimine neaţ aţaa şi nime nimeni ni nu i-a pregă pregăti titt micu micull deju dejun, n, cu o mâ mână nă mă mănâ nânc ncăă ce e laîndemână, cu cealaltă îşi îndeasă în ghiozdan cărţile şi caietele cu temele poate nefăcute. Alege dinmaldărul de haine ce nimereşte şi pleacă spre şcoală. Dacă are chef, ajunge şi la ore. Dacă seîntâlneşte pe drum cu „gaşca" în care a învăţat să fumeze, amână pe altădată mustrările profesoril profesorilor.Oric or.Oricum um n-are cine-l cine-l lauda lauda dacă ia o notă mare. După ce pierde pierde toată toată ziua cu nimicuri amăgitoare, se-ntoarce acasă, îi minte pe cei cu care a fost lăsat că n-are teme de făcut, mai pierde ceva vremeuitându-se poate la televizor, apoi adoarme întrebându-se când o să-l sune mama sau tata şi dacă părinţii lui se mai gândesc la el. Efecte pe termen scurt:
Perico ricolu lull este ma maii ma mare re la copiii piii mic mici, a căro cărorr pers person onaalita itate se form formeează ază de la începutdizarmonic. Mulţi dintre ei au tulburari de somn, devin agresivi, nu au încredere în ei din cauzalipsei modelului parental. Copiii din ciclul primar încep să mintă, să frecventeze grupuri stradale pentru că nu mai pot comunica bine cu ceilalţi membri ai familiei, încep să fie agresivi şi labiliemoţional. Elevii de gimnaziu, din cauză că rămân nesupravegheaţi de părintele păr intele de care obişnuiau săasculte, pot deveni agresivi verbal şi fizic, din cauza frustrărilor, a anxietăţii şi marginalizării careîncep să se manifeste. Aceste nereguli pot fi recuperate cu consiliere serioasă. Un copil din zecechiuleşte de la şcoala în mod constant după plecarea părinţilor la muncă în străinătate, iau note micişi pot ajunge chiar la abandon şcolar. (Pescaru-Baran, Adina, 2004, p. 89) E drept că o parte dincopiii celor plecaţi duc o viaţă mai bună graţie banilor pe care îi trimit părinţii. Şi totuşi, spun psihologii, banii nu ţin locul afecţiunii. Efecte pe termen lung:
Pe term termen en lung lung,, acea aceast staa gene genera raţi ţiee de copi copiii lips lipsiţ iţii de iubi iubire reaa pări părinţ nţil ilor or şi de armo armoni niaa familială poate deveni una de adulţi-problemă. Psihologii nu exclud posibilitatea ca unii să ajun găinfractori.Agresivitatea multor copii din generaţia „Singur acasă", refuzul lor de a accepta că au probleme, durerea cauzată de lipsa părinţilor îi transformă, la maturitate, într-o generaţie de adulţineintegraţi social. Copilul care creşte fără părinţi sau numai cu unul dintre ei va deveni un adult adult caren carenuu înţele înţelege ge sensu sensull căsăto căsătorie riei,i, nu vor avea avea încred încredere ere în instit instituţi uţiaa căsăto căsătorie rieii şi, în general, în oameni.Psihologii spun ca adulţii care au fost în preadolescenţă „singuri acasă" vor vor dori, dori, în genera general,l, me meser seriic iicare are să le aducă aducă bani bani rapid: rapid: fotbal fotbalist ist,, fotomo fotomodel del,, cânta cântareţ reţ,, dansatoare. Cei care au fost abandonaţi demici îşi doresc mai degraba meserii prin care să împartă dreptatea, cum ar fi cea de politist. Puţinidintre cei plecaţi cu lunile la muncă ştiu să
aleagă soluţii pentru copiii rămaşi în ţară. Lipsainformaţiilor este frapantă, adulţii neavând cunoştinţă de existenţa consultanţilor, a organizaţiilor neguvernamentale de la care ar putea primi câteva câteva sfaturi. sfaturi. Sunt copii care ajung în centre centre de plasam plasament, ent, pentru că părinţii părinţii plecaţi plecaţi la lucru peste hotare "au uitat" că au acasă nişte suflete care aunevoie de ei. O alta problemă care devine alarmantă: tot mai mulţi tineri, plecaţi la muncă înstrăinătate, pentru a strânge banii necesari să-şi cumpere o casă sau pentru a-şi asigura un trai mai bun, se întorc acasă cu grave afecţiuni psihice, singurătatea, lipsa celor dragi şi volumul mare demuncă sunt doar câteva dintre cauzele acestor boli. Ştim cu toţii în ce condiţii se munceşte înstrăinătate. Soluţii:
Există instituţii şi organisme, atât în ţară cât şi în străinătate, abilitate să se ocupe defenomenul migraţiilor, dar acestea nu au în vedere cauzele care duc la emigrarea persoanelor.Strategia Europeană privind ocuparea ocuparea forţei de muncă are ca scop o mai bună integrare a imigranţilor pe piaţa muncii muncii şi de a reduce reduce diferenţa diferenţa somajului somajului dintre dintre cetăţenii cetăţenii statelor statelor memb membre re ale UniuniiEuropene şi cei din terţe ţări şi insistă pe luarea de măsuri pentru transformarea muncii nedeclarate înangajare legală. Sunt încheiate acorduri între România şi unele ţările membre UE care reglementeazăşi organizează numai circulaţia forţei de muncă. Măsurile care ar trebui luate la nivel central, ar trebui să fie asigurarea unor venituri decente pentru familiile foarte sărace, acordarea de stimulentefinanciare sau în natură, dar şi mărirea numărului de asistenţi sociali care să se ocupe de copii rămaşiacasă astfel încât efectele emigrării asupra lor să fie cât mai mic. mic. (Mih (Mihăi ăile lesc scu, u, I., 1999 1999,, p. 176) 176) ÎnRo ÎnRomâ mâni niaa sunt sunt insp inspec ecto tora rate te şcol şcolar aree şi orga organi niza zaţi ţiii neguve neguverna rnamen mental talee care care se ocupă ocupă de preve prevenire nireaa şicomb şicombate aterea rea trafic traficulu uluii de persoa persoane, ne, de micşora micşorarea rea efecte efectelor lor em emigr igraţi aţiei ei asupra asupra elevil elevilor, or, de preve prevenire nire a abando abandonul nului ui şcolar şcolar şi a delicvenţei printre elevii cu părinţi plecaţi. Dar fenomenul migraţiilor contemporane, şi în special special emigraţia emigraţia româneasc româneascăă presupune presupune cauze cauze şi consecinţe consecinţe multiple şi diverse.De diverse.De aceea măsurile şi posibilităţile de prevenire şi combatere a fenomenelor negative pe care legenerează sunt numeroase, în funţie de fiecare caz în parte. Cea mai bună soluţie se află în fiecare dintre noi implicat în acest eveniment