Dezvoltarea limbajului

Dezvoltarea limbajului, comunicarea verbală şi formarea limbajului citit-scrisului Suport de curs

Dezvoltarea cognitivă a limbajului copiilor de vârstă pre colară Bazele metodei de dezvoltare a limbajului copiilor de vârstă vârstă pre colară 1. Obiectivele i con inutul dezvoltării limbajului copiilor de vârstă pre colară

Care sunt caracteristicile dezvoltării limbajului copilului ? Înț elegerea elegerea vorbirii și dreptul de proprietate e o modalitate importantă de socializare a unui copil - iniț ierea ierea sa în s ocietatea umană Înț elegerea elegerea vorbirii coerente a altora, altora, textului din carte permite copilului de a adera la marea moștenire culturală a poporului păstrată prin limbă. Înț elegerea elegerea vorbirii permite de a o considera considera un instrument instrument esenț ial ial de cunoaștere a lumii: ilor, căr ț ților, copilul primește o mulț ime ime de cunoștinț e din povestirile adul ț ilor, i lor, socializarea cu colegii și cu maturii. Posesia vorbirii inteligibile pentru pentru cei din preajmă oferă o comunicare comunicare completă completă valoroasă valoroasă cu alţii: permite să-şi împărtăşească gândurile, să clarifice și să sporească cuno știnț ele ele lor. Abilitatea de a vorbi, de a comunica comunica ajută copilul să devină comunicabil, comunicabil, să depăşească depăşească timiditatea, să dezvolte încrederea în sine, ajută la formarea trăsăturilor de caracter. Stăpânirea vorbirii - cea mai importantă condi ț ie ie pentru a avea succes în școală, în cazul în care este necesar să fie capabil să asculte și să înț eleagă eleagă discursul pedagogului, textul din manual, pentru a putea să -și exprime gândurile sale corect și complet. Întârzierile în dezvoltarea vorbirii duc la dificultăț i serioase în procesul de învă ț are. are. Activitatea de vorbire - este un con ț inut inut unic și un mijloc de autorealizare a copilului în activitatea sa, manifestările sale de creativitate individuală, reprezentând diferite calită ț i de iativă , vitalitate, independenţă si creativitate , autonomia și capacitatea de a face interes, iniț iativă alegerea potrivită. Conceptele de bază sunt metodele de concept de " limbă " și " vorbire ".

Orientarea în concept Limba - un sistem de semne verbale, dezvoltat de omenire și destinat pentru comunicare. Limba - un fenomen social, în care se reflectă și se păstrează experien ț a istorică a genera ț iilor iilor anterioare. Născîndu-se, copilul nimereşte în atmosfera limbii finale, în care vorbesc oamenii din jurul lui. Dezvoltarea limbajului poate fi văzută văzută ca un proces proces de dezvoltare treptată a copilului şi aplicare a limbii materne, capacitatea de a o face face un mijloc de comunicare și de cunoaștere. Asimilînd limba maternă, copilul primește experienț a socială și istorică a generaț iilor iilor conservate în limbă. Prin urmare, urmare, dezvoltarea vorbirii se realizează realizează în unitate cu dezvoltarea altor procese psihologice, în special în unitate cu gândirea. Vorbirea - acesta este un proces psihologic al persoanei, astfel încât ritmul de dezvoltare a limbajului, calitatea va depinde de starea și capacităţiile individuale vocale ale copilului, caracteristicele de dezvoltare dezvoltare a funcț iilor iilor psihologice. Metoda de exprimare a copiilor pre școlari

dezvoltarea eficientă, în timp util a limbii materne a fiecărui copil, ț inând presupune dezvoltarea inând cont de ile individuale. Este necesar să se rezolve următoarele probleme. vârsta lui și capacităț ile Care sunt obiectivele specifice de dezvoltare a vorbirii copiilor de vîr stă pre colară? Sarcina principală principală de dezvoltare dezvoltare a vorbirii copiilor preșcolari este formarea discursului. În termenul de " discurs conectat " este inclusă ideea de coeren ț ă logică, exprimată de vorbitor. În discursul conectat se realizează unitatea de co nț inut inut de gândire și de exprimare. S.L.Rubinştein ial toate comunicările din con conț inutul numește discurs conectat un discurs în care în mod substan ț ial inutul subiectului se reflectă în planul de vorbire. Discursul coerent coerent - este o exprimare a gândurilor, dorinț elor elor sau sentimentelor în vorbire înţelese de ascultător. ia principală a discursului coerent - comunicabilă: prin discursul coerent coerent copilul copilul Funcț ia comunică cu educatorul, părin ț ii ii și colegii. Discursul de comunicare implică: ie coerentă a conț inutului inutului de gânduri gânduri a conlucutorului, pentru pentru cea mai bună - o declaraț ie înț elegere elegere a celor mai recente con ț inuturi inuturi de declaraț ie ie ( funcț ia ia de mesaj ); -necesitatea de motiva ț ie ie și convingerea interlocutorului să acţioneze într - un anumit mod pentru a atinge rezultatul ( func ț ia ia de stimulare ); iile, atitudinea faţă de ceva ( func ț ia -necesitatea să -și exprime impresiile, sentimentele, emo ț iile, ia expresivă ). ia de planificare a discursului coerent implică selecț ia ia fondurilor, determină și Funcț ia controlează ordinea de interacț iune iune umană în oricare dintre activită ț ile ile pentru realizarea obiectivelor sale.

În ce forme se dezvoltă discursul disc ursul coerent al unui copil? iune socială, necesară pentru schimbul de gânduri, Discursul dialogic - o formă de interacț iune în cepe dezvoltarea de exprimare impresii între două persoane. Aceasta este prima formă, cu care începe coerentă a unui copil. Aceasta presupune dezvoltarea a trei grupe de competen ț e. e. 1 . Abilităț ile ile vorbiri: să asculte și să înț eleagă eleagă în mod corect ideea de interlocutor, inter locutor, să formu leze răspunsul la o hotărâre exprimîndu -şi corect gîndul; să schimbe subiectul după gândul iunii verbale, verbale, să susţină susţină tonul emo emoț ional interlocutorului a interacț iunii ional al dialogului, pentru a asculta discursul său și să controleze normativitatea ei, dacă este necesar necesar să facă modificări. modificări. 2 . Abilitatea vorbirii de etichetă: să se angajeze într -o -o conversaț ie ie ( a ști când și cum să înceapă o conversaț ie ie cu persoane cunoscute și străini ), să menţină şi să finiseze o comunicare (să iativă, să dovedească punctul său de vedere, să -și exprime atitudinea faț ă de manifeste iniț iativă, subiect, să compare, să propună exemple, să riposteze, să evalueze ); să se adreseze în mod corespunzător corespunzător interlocutorului pentru ai atrage atenț ia, ia la discuţie, ia, la întâlnire, la salut, invita ț ia acordul sau refuzul, reclamaţii, simpatie, aprobare, felicitare, recuno știnț ă , cînd îşi ia rămas bun. 3 . Abilităț i de comunicare nonverbală: utilizarea adecvată a mimicii, gesturilor, ţinutei. colectiv. La vârsta preșcolară Discursul polilogical – vorbirea vorbirea cu participarea la d iscuţii în colectiv. discursul polilogical este necesar în discu ț ia ia copiilor într-un joc comun, atunci când elaborează un plan colectiv de cercetare și de producț ie. ie. În plus abilitatea vorbirii polilogice presupune ine în exprimare să găsească abilitatea de a urma tema, a nu pierde firul conversaț iei, iei, a se reț ine propriul loc în replica lor. Discursul monolog- este un fel de discurs extern, în care se efectuează implementarea consecventă, consecventă, logică de gândire ca o expresie coerentă, al cărui con ț inut inut este clar din context.

Academicianul L. L. V.Şcerba pe bună dreptate dreptate a numit monologul sistem organizat organizat de gândire, înveşmîntat într -o formă verbală. Monologul este caracterizat prin caracteristici cum ar fi integritatea ( unitatea de temă ), design structural ( diferit în func ț ie ie de tipul de monolog ), logica ( conectivitate ), volumul de vorbire , fluentă ( pauze lungi inutile) . Monologul necesită manifestarea fenomenului fenomenului de autonomie în stabilirea temei, con ț inutului inutului și formelot de exprimare . La vărsta preşcolară , copiii încep să stăpânească cele patru forme a discursului de monolog . 1 . Povestea - narativă . Scopul este – a a transmite într- o secven secvenț ă logică conț inutul inutul evenimentelor interlocutorului. Structura poveştilor narative : - expoziţia - descrierea situa ț iei iei și actorilor înainte de ac ț iune iune ; - intriga - cauza evenimentelor, evoluţiile ; - punctul culminant - tensiunea superioară a activităţii; - izolarea - etapa finală de dezvoltare a evenimentelor, finisarea lor . 2 . Povestea - descriere. Scopul - de a provoca în mintea interlocutorului imaginea mai vie a entităț ii ii descrise sau a obiectului. El nu percepe structura rigidă. Structura pove știi va depinde de obiect și semnificaț ia ia sa pentru narator. De exemplu, la descrierea obiectulului povestirea de viaț ă începe cu scopul de a structura fiecare piesă, dar în cele din urmă sunt indicate caracteristicile individuale ale subiectului. În descrierea naturii obiectului de artă este logic să se înceapă prin a exprima experienţele estetice, atitudinea de valoare la acest subiect. Este comun faptul că povestea începe cu numele obiectului, și apoi alocate caracteristicile caracteristicile individuale şi şi semnificative. Vorbitorul Vorbitorul este în căutarea metaforelor insistente verbale pentru ilustrarea ilustrarea caracteristicilor. 3 . Povestea Povestea contaminării - textul mixt. Baza contaminării narative, completată de descrieri detaliate, digresiuni de la linia poveştii principale sau o combina ț ie ie de descriere și raț ionament. ionament. 4 . Vorbirea- raț ionament ionament - cea mai comple xă formă de monolog. Scopul său e în baza conț inutului inutului cunoscut analizat dintr-un anumit unghi, calea logică de a ajunge la anumite concluzii. Sarcina ca ra ț ionament ionament – a a-l implica pe ascultător pentru a se ata șa la desfășurarea activităţii mentale și a face concluzii. Vorbirea - raț ionament, ionament, apare la pre școlari în trei forme: - vorbirea - dovadă, al cărui scop este de a convinge interlocutorul, să fundamenteze opiniile sale, a-i prezenta ascultătorului concluzia. Logica vorbirii - dovada: lansarea tezei , analiza fenomenului și prezentarea argumentelor, formularea concluziilor; - planificarea activităț ilor ilor verbale; - Discurs explicativ.

În ce con inut se soluţionează problemele dezvoltării discursului la copiii de vîrstă pre colară ? În fiecare grupă grupă de vîrstă vîrstă se realizează realizează sarcina principală principală a dezvoltării dezvoltării vorbirii la copii. copii. Acest obiectiv reflectă un aspect al dezvoltării vorbirii coerente. Astfel, în prima grupă mică dezvoltarea limbii vorbite: capacitatea de a intelege vorbirea cu care se confruntă, să se implice ii, să-și exprime gândurile lor prin intermediul limbii. În a doua într-un contact individual cu al ț ii, grupă mică sarcina principală este dezvoltarea vorbirii în baza con ț inutului inutului textelor literare,

privirea imaginilor, examinarea examinarea obiectelor , obiectelor naturii. Extinderea posibilităţilor de ilor cognitive ale copiilor copiilor permite familiarizarea cu regulile regulile de etichetă vorbire și abilităț ilor formele politicoase de comunicare. Aceasta include de asemenea, modificarea condi ț iilor iilor de individuală cu un copil de doi ani din al doilea grup, educatorul educatorul comunicare: de la comunicare individuală trece la comunicarea cu un colectiv de copii. O astfel de comunicare necesită necesită capacitatea unui copil de a asculta interlocutorul, să nu -l întrerupă, să aștepte rândul lor să vorbească în discu ț ia ia colectivă. deosebită în activitatea de dezvoltare a vorbirii vorbirii La vârsta preșcolară mijlocie o atenţie deosebită educatorul o acordă acordă dezvoltării iniț iativei iativei vorbirii şi independenţei copilului atît în procesul de comunicare cît şi în discursul de monolog. La această vârstă copilul este deja capabil de a stabili iativă de a comunica cu adultii si colegii. un scop în activitatea activitatea de vorbire: a manifesta ini ț iativă La vârsta preșcolară superioară sarcina principală a discursului este de a iden tifica și dezvolta abilităț ile ile individuale ale copiilor în î n activitatea de vorbire. Această problemă este asociată cu dezvoltarea vorbirii creative în diferite forme de exprimare: în construirea și menț inerea inerea unui dialog, inventand poveşti poveşti creative scurte, compunerea compunerea copilărească, copilărească, discu ț iiii colective vizînd subiectul de joc, vizionarea vizionarea desenelor animate animate etc. Manifestări creative pot fi observate observate atît în conț inut, inut, cît și în mijloacele de transmitere. Astfel, în procesul de compunere a poveştilor copilul selectează de sine stătător și combină evenimentele din experienţa proprie şi din literatură sau cu ajutorul imaginaț iei, iei, își creează propriile sale imagini complexe ale personajelor, evenimentelor, și construiește linia de subiect. Bogăț ia ia mijloacelor de exprimare asimilate ional să le combine combine la amenajare şi şi prezentare a povestirilor povestirilor sale, a permit de a selecta selecta și raț ional poveştilor, ghicitorilor. Astfel, activitatea educatorului în dezvoltarea discursului coerent al copilului presupune realizarea unui sistem armonios de complicare treptată a sarcinii de îmbunătăț ire ire a vorbirii de dialog, monolog și polilogic în fiecare grupă de vârstă. A doua sarcină este dezvoltarea vorbirii - îmbogăţirea vocabularului copiilor. Activitatea pedagogului în această direcț ie ie implică soluț ionarea ionarea mai multor probleme: probleme: - îmbogăț irea irea și activarea vocabularului prin diferite păr ț ți de vorbire; aspectului semantic al conceptelor conceptelor cuvântului la nivelul înţelegerii; înţelegerii; - asimilarea aspectului - dezvoltarea expresivitîţii lexicale prin asimilar ea ea epitetelor, similitudinilor, metaforelor și frazelor figurative. ionarul, cu copiii este construită în conformitate cu principiile Metodica lucrului cu dic ț ionarul, sistemului, care implică percepț ia ia și cunoașterea obiectului ca un sistem integrat în rela ț ia ia dintre proprietăț ile ile sale și calitate. Aceasta include cele patru direc ț ii ii în activitatea unui educator. Prima direcț ie ie este legată legată de organizarea activităț ilor ilor de asimilare a copiilor, denumirea subiectelori și obiectelor și acț iunile iunile lor. Realizarea acestei tendinţe începe în primul an de viaţă si devine principală în al doilea și al treilea an. La baza baza asimilării denumirii denumirii obiectului stă stă ia holistică nediferen ț iată iată a obiectelor din mediul alăturat şi efectuarea opera ț iunilor percepț ia iunilor simple. Principalele forme de muncă cu privire la punerea în aplicare a con ț inutului inutului din primul și al doilea an de via ț ă sunt situaț iile iile de joc asociate cu demonstrarea subiectului, folosirea Leagănul", et c. În al treilea și al jucariilor si jocurilor didactice didactice " Cine locuiește în casă ? ", " Leagănul", patrulea an de viaţă, copilul continuă să afle numele numele noilor obiecte. În acela același timp educatorul

organizează situaţii situaţii de studiu cu papuşi didactice, didactice, care permit să fie folosit un vocabularul vocabularul destul de bogat în uzul casnic. Al doilea domeniu de activitate cu dic ț ionarul ionarul implică crearea condiț iilor iilor

pentru asimilarea cuvintelor ce indică proprietăţile si calitatea obiectelor, scopul scopul lor, structura, localizarea spa spaț ială, ială, calitatea materialelor din care sunt confecţionate obiectel e. Aceasta începe în al patrulea an de ă, și conț inutul inutul principal se stabileşte în al cincilea an - în grupa mijlocie. Asimilarea acestui viaț ă, ilor copilului la această vârstă în percep ț ia conț inut inut se stabilește pe dezvoltarea capacităț ilor ia iată a obiectelor: abilitatea de a vedea păr ț ț ile diferenț iată ile și detaliile subiectului, să se concentreze pe una dintre caracteristici, să facă abstrac ț ie ie de alte semne. În acest caz, vocabularul copilului alimentat, în mod semnificativ se îmbogăţeşte cu adjective, adverbe. Pentru punerea în aplicare a celei de a doua direcţii a lucrului cu dic ț ionarul, ionarul, se organizează situaț iiii de educaț ie, ie, examinarea, compararea obiectelor, determinarea proprietă ț ilor ilor și calităț ilor ilor obiectelor și materialelor. Pentru vizualizare cu copiii, sunt selectate obiectele cu cu piese structurale distincte, u șor de înț eles eles pentru copil, numirea și structura simplă. Atunci când se aleg subiecte importante se ia în considerare utilitatea practică a cuno știnț elor elor despre structura lor pentru succesul în activitatea copiilor . Vocabularul copiilor se completează completează prin includerea cuvintelor care denotă nu numai numai proprietăț ile asemenea, denumirea denumirea activităţilor de investigare care care permit să ile și calitatea, dar, de asemenea, fie stabilite. Investigînd, copiii vor învăț a calităț ile ile obiectelor, cum ar fi duritatea sau moliciunea, netezimea sau asprimea suprafe ț ei, ei, temperatura ( rece, cald sau fierbinte ), greutatea ( grele sau ușoare ) caracteristici, transparente sau netransparente. Ei înva ț ă să efectueze şi să denumească corespunzătoare de investigare: a stoarce, a călca, călca, a cântări, a se uita prin obiect, etc. activităţile corespunzătoare Identificarea proprietăț ilor ilor subiectelor ( putere, fragilitate, ruptură, încreț itură, itură, scufundare, topire, ardere, înec, înec, a bate, etc. ) solicită efectuarea acț iunilor iunilor mai complexe ( a sparge, sparge, a distruge, a cădea în apă, a lovi, a arunca, etc ). Organizarea activită ț iiii cognitive a fiecărui copil ială pentru soluţionarea cu succes succes a sarcinii. Este imposibil de a asigura dezvoltarea dezvoltarea este esenț ială elor despre calităț ile copiilor prin asimilarea cuno știnț elor ile și proprietăț ile ile tuturor obiectelor. Mult mai important este de ai dota pe copii cu abilită ț i cognitive ce le permite de sine stătător să ină cunoștinț e. e. La vîrsta mijlocie şi superioară copiii fac cuno știnț ă în mod activ cu obț ină proprietăț ile ile materialelor: nisipului, argilei, zăpezii, lutului, hârtiei ( și variantele lor ile și calităț ile ), textile ( și variantele lor ), lemnului, metalului, cauciucului, materialului plastic, sticlei. În acest caz, vocabularul este îmbo găț it it cu adjective: lemnos, metalic, lutos, nisipos etc. Cunoașterea proprietăţilor obiectelor și posesia abilităț ilor ilor de a identifica aceste caracteristici permit să compare compare obiectele. În acest acest caz, vocabularul vocabularul copiilor se îmbogăţeşte îmbogăţeşte cu adjective adjective comparative ( mai mult, mai tare, mai puternic, mai transparent, tr ansparent, și așa mai departe ), în discursul copiilor începe să fie utilizată comparaţia comparaţia ( lâna mai groasă decât bumbacul , rochia de lână e mai caldă decât cea de bumbac, pantalonii sunt mai lungi dec ât pantalonii scur ț ți, i, prin urmare, aceştea vor fi mai calzi ). Al treilea domeniu de activitate cu dic ț ionarul ionarul implică dezvoltarea copiilor prin asimilarea cuvintelor care denotă generalizarea specifică și generică. Această linie de lucru cu dic ț ionarul ionarul începe în al cincilea an al vie ț ii ii și devine principal în grupa de varstă superioară. La vîrsta preşcolară medie, copiii sunt capabili capabili să combine într -un -un grup și să numească cu un cuvânt obiectele care au aceleaşi caracteristici superficial similar. La varsta preşcolară superioară copiii asociază într - un grup grup obiectele cu caracteristici caracteristici interne comune. În acest acest caz, este important ca copilul să ignore aspectul aspectul și să se concentreze pe

unitatea de produs combinate într-un termen generic. La vârsta pre școlară acces la un astfel nivel de generalizare este posibil în procesul de formare a acestor termeni generici, cum ar fi mobila, felurile de mâncare, îmbrăcămintea , transportul, legumele, fructele, etc. Este necesar să se dezvolte mintea unui copil de a găsi independent caracteristicile esen ț iale iale ale obiectelor comune , compila și a exprima rezultatele gândirii sale în discurs. Asimilarea acestor generalizări generice nu este scopul educatorului. Acesta este doar un mijloc mijl oc de dezvoltare intelectuală cognitivă, operaț ională ională a copilului și dezvoltarea discursului său. La La vârsta superioară superioară dezvolte capacitatea capacitatea copiilor de a clasifica: vesela este este pentru preșcolară, este important să se dezvolte cantină, bucatarie, bucatarie, ceai; hainele sunt de vară, iarnă, iarnă, transportul - de pasageri și de marfă, precum și - terestru, subteran, de apă, aer, etc. Principalele forme de organizare a copiilor pentru punerea în aplicare a celui de-al treilea domeniu al lucrului cu dic ț ionarul ionarul sunt situaț iile iile educaț ionale, ionale, exerciț iile iile și jocurile în clasificare. Al patrulea domeniu de lucru cu dic ț ionarul ionarul implică dezvoltarea de noi sensuri figurative a cuvintelor cunoscute. Acesta începe la vârsta superioară, și e pusă în aplicare în mod activ de educator în grupa pregătitoare. Copiii Copiii se familiarizează familiarizează cu cu instrumentele limbajului expresiv: expresiv: metafore, comparaţii, personificări, polisemie (cuvinte cu mai multe sensuri ). Cel mai de succes este procesul de a ghici și de a compune ghicitori. ionarul, educatorul rezolvă toate problemele Prin implementarea acestui sistem, lucrul cu dic ț ionarul, pentru a îmbogăț i și a spori vocabularul vocabularul , clarificarea sensului sensului cuvintelor, învăț area area pentru a elege literatura artistică. înț elege Dezvoltarea pe scară largă a vorbirii presupune educaț ia ia culturii de exprimare exprimare a copiilor preșcolari. Educaț ia ia culturii de exprimare are are patru componente: componente: dezvoltarea auzului auzului

discriminarea caracteristicilor fonologice ), corectitudinea corectitudinea pronunţării și ( perceperea și discriminarea asimilarea abilităț ilor ilor de dezvoltare (posesia ritmului, tempoului de vorbire, puterea vocii, capacitatea de a schimba tonul, stabilirea dic ț iei iei clare, articularea, dezvoltarea respira ț iei, iei, vorbirea corectă, auzul fonematic, etc. ). Solu ț ionarea ionarea aceastei probleme începe la o vîrstă timpurie. În primii ani din viaț a unui copil, educatorul urmăre ște dezvoltarea auzului și aparatului de vorbire. La vârsta preşcolară mică, activitatea educatorului se asociază cu bază ale vorbirii copiilor. La varsta preşcolară preşcolară medie, producerea și activarea sunetelor de bază ia corectă legată de sunetele de fluierat, flui erat, începe activitatea continuă cu privire la pronunț ia asimilarea de pronunţare a sunetelor sonore. În grupa mijlocie educatorul dezvoltă abilită ț i care sunt importante pentru formarea intonării intonării expresive de exprimare. exprimare. În grupa superioară educatorul lucrează la articulare, dic dicț ie ie în unitate cu cu dezvoltarea dezvoltarea limbajului expresiv al copiilor. Dezvoltarea unui discurs corect gramatical implică trei aspecte ale muncii educatorului: ajută copilul să înveț e aspectele morfologice ale vorbirii, structura sintactică a expresiilor și stăpânirea unor moduri de formare a cuvintelor. Stăpânirea aspectului gramatical de exprimare prin mijloacele de imitare a discursului adul adulț ilor ilor și construirea de sine stătător a formelor gramaticale. Construirea de sine stătător a formelor gramaticale decurge în mai multe feluri , dar locul principal îl ocupă analogia. Datorită tendinţei de a imita discursul adultului, precum și ia lingvistică extraordinară, copiii de vârstă pre școlară, în general încep să utilizeze corect intuiț ia gramatica în formă de vorbire. Pentru copil e complicat să asimileze acele cazuri de gramatică ii de la regulile de limbă sau nu sunt adecvate pentru proiectarea analogică: care fac excep ț ii acestea sunt substantivele indeclinabile (cafea, subterane, etc ), substantivele feminine,

masculine și neutre ( jocul " Punguţa minunată" ), pluralul substantivelor în cazul genitiv. Dezvoltarea aspectelor sintactice de exprimare se realizează în comunicarea permanentă cu ii speciale create de educator. De exemplu: " scrisoare nefinisată" ( copilului i copilul și în situaț ii se propune să finiseze " rîndurile rîndurile neclare ")," Să scrie o scrisoare unui prieten care care s -a îmbolnăvit " ( copilul dictează textul scrisorii, care necesită formularea extinsă a gândurilor ), „De ce s-a întâmplat acest lucru " (vizualizarea imaginilor cu con ț inutul inutul problemei date, determinarea cauzei - efectul și reflectarea lor într-un discurs: " fata a mers la plimbare cu umbrela pentru că ploua ", " Afară e vânt puternic, d e aceea copacii se îndoaie " ). În anii preșcolari, copiii învaț ă despre diferite moduri de formare a cuvintelor inactivate: cu prefix, sufix, formarea cuvintelor compuse compuse prin fuziunea elementelor elementelor de bază. bază. Metoda cu prefix implică formarea de cuvinte cu ajutorul prefixelor ( prefixe ): "Ciupearca care crește sub mesteacăn , se numeşte (pitarcă) ", " Anea mai întîi va merge în vestiar și apoi înapoi în grupă ... " (va intra). Metoda cu sufix permite să formeze nume de animale tinere : pisicuţă, urs-ursuleţ. Este important important să se arate copiilor semnificaţia iepure - iepuraş, pisică - pisicuţă, animalelor care nu au un nume similar cu anumalele părinţi: calul - mânz, oile -miel, câinele căţeluş, etc. Metoda cu sufixe stă la baza formării formării numelor obiectelor ce obiectelor ce se atribuie la veselă ( painea este stocată într - un coşuleţ, și untul într-o untieră, sarea este stocată într –o solniţă, zahărul într -o zaharniţă ). Aceasta este şi formarea numelor numelor de profesii( construeşte casa casa un constructor, învaț ă copiii - ... ( profesorul ), persoana care schiază- cine este el ( schior ), și care verbele de la substantive: dar - a plutește în piscină ( înotător ). În mod similar, se formează verbele dărui, loc-a locui, acţiune -a acţioina, sunet -a suna. Formarea cuvintelor compuse e posibilă în exercitare: băiatul cu părul blond – cum cum este? ( blond ), iepurele cu urechi lungi cum este? ( urechiat ). Astfel de exerciț ii ii de formare și utilizare a unor unor forme gramaticale gramaticale contribuie la apari apariț ia ia interesului copiilor în formarea formarea propriilor lor cuvinte. Crearea cuvintelor cuvintelor noi - una dintre cele mai importante etape ale stăpânirii copiilor a formelor normative de exprimare, dezvoltarea limbii literare. elege fenomenele elementare de către copii a limbii și dezvoltarea vorbirii Sarcina de a în ț elege include auzul fonematic, pregătirea de alfabetizare, de învă ț are are pentru a citi, de formare a abilităț ilor materialului. ilor motorii fine și instruirea în tipărirea materialului. ionarea problemei de a pregăti copiii copiii să înveț e să citească și să scrie, pe baza unei Soluț ionarea metode de analiză și sinteză de sunet începe la vîrsta preşcolară mică. În grupa mică şi mijlocie educatorul pregăteşte pregăteşte copilul pentru audierea fonematică fonematică a sunetelor. In grupa de vîrstă superioară copiii asimilează termenii: vocală, consoană, consoana tare si moale și învaţă să le folosească în analiza sunetelor cuvintelor. In grupa de vîrstă superioară incepe procesul de învăț are are pentru a citi și tipări elemente de scris. Învăţarea copiilor să citească nu ar trebui să fie văzută ca un scop în sine de educator, ea ac ț ionează ionează ca unul dintre obiectivele de exprimare a copiilor, iar rezultatul muncii în învăț area area cititului poate varia de la un grup de copii, în func ț ie ie de posibilităţile individuale. Toate problemele de dezvoltare a limbajului sunt rezolvate rezolvate în unitate . Sarcinile sistemului de vorbire se realizează realizează prin dezvoltarea tehnologiilor discursului. discursului. 2. Istoria formării metodicii dezvoltării limbajului copiilor de vârstă pre colară

Metodologia de dezvoltare a limbajului î şi are originea în antichitate. În tratatele filosofice ale lui Socrate, Platon, Aristotel sunt indicaţii practice practice cu privire la pregătirea pregătirea copiilor pentru dezvoltarea artei retorice. ie deosebită a fost acordată studierii surselor religioase, în scopul de a În Evul Mediu, o atenț ie elepciunea divină. În epoca rena șterii, revine ideea de antichitate despre înț elege elege înț elepciunea despre primatul de exprimare și necesitatea de a dezvolta abilită ț i de elocven ț ă a exprimării gândurilor în mod logic , în mod clar , în forme captivante pentru ascultători. dezvoltarea metodelor de exprimare au fost lucrările lui Ia.A. O importanț ă deosebită pentru dezvoltarea

ilor ", el oferă un program de dezvoltare a Comenski ( 1592-1672 ). În cartea " Școala părinț ilor vorbirii copiilor, care se bazează pe studiul posibilităţilor copilului. Mijloacele eficiente de exprimare, Ia.A. Comenski considera imitarea discursului adultului, zicalelor ritmice în grădiniț ă, ă, poeziilor, fabulelor, reportajelor, poveștilor despre animale. O importanț ă deosebită este acordată familiarizării cu literatura de specialitate, care îi permite copilului să se alăture frumuseţii limbii materne, și mai târziu ( în școală ), să stăpânească abilită ț ile ile oratorice, sau capacitatea de a " vorbi frumos". frumos". Cel mai valoros în ideile lui Ia.A. Comenski a fost argumentarea principiului unităț iiii cognitive și dezvoltarea limbajului. centrală devine necesitatea necesitatea studierii în limba maternă. Ia.G. În secolul al XVIII-lea, ideea centrală ie elementară a susț inut inut că toate cunoștinț ele Pestalozzi (1746-1827), în teoria sa de educa ț ie ele rezultă din trei abilităţi fundamentale ale omului asociate cu sunetul și o unitate care constituie elementele oricărei cuno știnț e complexe. Cea mai importantă este capacitatea de a pronunţa sunetele, pe care se bazează utilizarea corectă a cuvintelor, ceea ce este baza de formare a discursului. Ia.G.Pestalozzi Ia.G.Pestalozzi identifică trei etape ale activităţii pedagogice pedagogice în dezvoltarea vorbirii vorbirii copiilor: învăț area area sunetului, învăț area area cuvântului , învă ț area area vorbirii. El a dezvoltat un sistem de ii pentru dezvoltarea cognitivă și abilităț ilor exerciț ii ilor de vorbire. În viitor, aceste idei s-au dezvoltat în Europa de Vest ( F. Froebel ) și în ţară ( K. D. Uşinski , E.I. Tiheeva )în pedagogie. La începutul secolului al XIX-lea cel mai mare impact asupra dezvoltării teoriei și practicii în instituţiile de învăţămînt preşcolar a avut-o F. Froebel . El a considerat dezvoltarea vorbirii, vorbirii, ca parte a dezvoltării dezvoltării intelectuale și sociale, și a sugerat organizarea or ganizarea comunicării libere a unui copil cu persoane diferite în cursul unor astfel de activită ț i comune, ca monitorizare, jocul și mesajul cunoștinț elor elor în cursul jocurilor didactice didactice cu daruri. În formarea procedurilor interne ale vorbirii, un rol deosebit îl are K.D.Uşinski ( 1824 -1870 ) ă. În baza întregului El este considerat considerat fondatorul metodelor de dezvoltare a limbajului, ca științ ă. sistem de învăț ământ ământ a lui K.D.Uşinski s -au bazat pe două principii fundamentale :educa ț ia ia etnică și de dezvoltare. În limba maternă K.D.Uşinskii a văzut un m ijloc de dezvoltare a caracteristicilor psihice, morale și artistice ale copilului. Dezvoltarea vorbirii este interpretată ca un proces de dezvoltare a limbii materne, și se bazează pe sarcina centrală de educa ț ie ie a copiilor. K.D.Uşinski definește, de asemenea, scopul ini ț ial iei în limba maternă: ial al educa ț iei dezvoltarea " darului vorbirii ", sau capacitatea de a- și exprima gândurile într -o formă corectă, stăpânirea celor mai bune forme ale limbii con ț inute inute în operele folclorice și literatura artistică, materne. dezvoltarea gramaticală, logicii limbii materne. ionarea fiecărui obiectiv K.D.Uşinski oferă metodologia metodologia de lucru, care include include Pentru soluț ionarea ii pentru a dezvolta darul vorbirii, lectură și analiza textelor literare - cele un sistem de exerci ț ii area regulilor de gramatică bazate pe analiza practicii mai bune ex emple ale limbajului, învă ț area discursului.

Punctele de vedere ale lui K.D.Uşinski au stat la baza metodologiei vorbirii interne, continuînd în studiile E.N. Vodovozova, E.I.Tiheevoa, E.A. Flerina. În istoria științ ei ei despre dezvoltarea vorbirii copiilor se definesc cinci perioade : anii 1918perioada modernă. 1940, 1940-1953 , 1953-1989, 1989- 2010 în perioada Anii 1918-1940 Formarea și dezvoltarea unei metodologii știinţifice îşi are începutul în 1918. Anii o perioadă de justificare științ ifică, ifică, evaluare ideologică, revizuirea mo ștenirei pedagogice. Caracterul deosebit deosebit a fost ideea rolului rolului de lider al literaturii în dezvoltarea dezvoltarea limbajului copiilor preșcolari. Literatura de specialitate a fost stabilită ca singurul mijloc eficace de dezvoltare a a limbajului copiilor. În această perioadă, pentru crearea operelor literare pentru copii, au fost atraşi mulţi dintre cei mai buni scriitori și poeț i ai vremii: S.Ia.Marşak , C. I.Ciukovskii , V.V. Bianchi și alţii. Această etapă în dezvoltarea metodologiei este legată de activită ț ile ile științ ifice, ifice, sociale și practice ale E.I. E.I. Tiheeva ( 1867-1944 ). Pe baza ideilor pedagogilor, E.I. Tiheeva justifică necesitatea de a lua în considerare dezvoltarea vorbirii c a o problemă majoră în educaț ia ia și dezvoltarea copilului de vârstă preșcolară, a formulat scopul activităţii în grădini ț ă în această iune, a determinat baza teoretică a metodologiei, a elaborat subiectele principale: principale: secț iune, dezvoltarea discursului în primii ani din din viaț a unui copil, vocabularul copiilor , ocupaț ia ia pe cuvântul viu. Influenţe importante au avut lucrările E.A. Flerina ( 1889-1952 ). Ea a dezvoltat metodologia folosirii expresiei artistice artistice în dezvoltarea vorbirii copiilor, a propus metode de conversaț ie, ie, vorbire, citire și povestire a textelor literare. În manualul său " Cuvântul viu în instituţia preşcolară" au fost reflectate rezultatele cercetărilor L.A. Penevska, Penevska, O.I. Soloviova, Soloviova, M.M. Konina, N.S. Karpinskaia. Astfel, Astfel, se formează formează metoda de crea ț ie ă, o ie de exprimare ca o științ ă, disciplină academică și un ghid practic pentru activită ț ile ile educaşionale. educaşionale. Perioada 1940-1953 se caracterizează prin apariţia abordărilor teoretice psihologice, apari ț ia ia unei noi metode metode de cercetare cercetare experimentală psiho - pedagogică și consolidarea roluui instrumentelor de învăț are are activă în practica de exprimare a copiilor pre școlari. Punctul de cotitură în dezvoltarea poziț iilolr iilolr teoretice a devenit cercetarea A.M. Leuşina, Rubinştein. Colaborarea Colaborarea realizate sub îndrumarea proemi nentului profesor psiholog sovietic S.L. Rubinştein. psihologului și educatorului, care vizează studierea dezvoltării vorbirii coerente a copiilor discursului preșcolari în condiţiile efectului pedagogic, a permis descoperirea genezei discursului coerent, noilor caracteristici ale dezvoltării vorbirii copilului, pentru a stabili condiț iile iile pedagogice necesare. A fost revizuit obiectivul pentru dezvoltarea vorbirii copiilor în grădiniț ă și instalarea unui nou sistem de probleme de vorbire. Reeşind din funcț ia ia comunicativă de exprimare la vîrsta preşcolară, scopul scopul principal a devenit devenit dezvoltarea discursului ca un un mijloc universal de de comunicare al copilului | cu alte persoane. Pentru a realiza acest obiectiv, este necesar să se rezolve o serie de probleme, printre care care este formarea vorbirii coerente a copiilor. Soluț ionarea ionarea altor sarcini de vorbire ( dezvoltarea vocabularului, vocabularului, structura gramaticală, cultura sunetului vocii ) ajută la perfecţionarea perfecţionarea vorbirii coerente coerente a copilului în măsura măsura maturizării. A.M. Leuşina îi aparţine elaborarea unei noi teorii fundamentale a nara ț iunii, iunii, care a făcut schimbări majore în revederea acestor tipuri de sarcini sarcini de vorbire. Astfel Astfel de tipuri metodologice, au fost fost realizate şi în interviurile cu copiii. A.M. Leuşina a arătat că rolul întrebărilor educatorului într -o -o conversaț ie ie cu copiii nu este acela de a restabili r estabili faptele cunoscute

copilului, punând întrebări, educatorul încurajează copilul să stabilească noi rela ț ii ii și formularea ie teoretică expresiilor noi la un nou nivel de cuno știnț e în cauză. Aceasta a fost o condi ț ie prealabilă pentru dezvoltarea dezvoltarea în continuare a metodei de discuț ii ii euristice în lucrul cu copiii prescolari. Datorită cercetărilor A.M. Leuşina Leuşina în 1940, metodologia dezvoltării vorbirii în cele din urmă ă, angajîndu-se într- o bază teoretică solidă. a ieșit din limitele înguste și a devenit științ ă, it mult. A fost inclusă secț iunea Conț inutul inutul s-a îmbogăț it iunea " Crearea unui discurs coerent al copiilor preșcolari ", elaborat de A.M. Leuşina. Sub influenț a cercetătorilor N.A. Gvozdeva, M.E. Hvatţeva, E.I. Radina, C.F.Arkin a fost sporită atenț ia ia asupra sunetului și gramaticii. Înainte de război, un impact asupra îmbunătă ț irii irii în continuare a metodologiei de dezvoltare a discursului a avut-o lucrarea R.I. Jukovskaia, Jukovskaia, care a examinat problemele problemele de percep percep ț ie ie a umorului, metodele de formare a discursului expresiv . O contribuţie contribuţie în dezvoltarea mai detaliată și profundă a secţiei " Lucrul Lucrul cu dicț ionarul ionarul " au avut- o rezultatele cercetării E.A. Grebenşcikova, Grebenşcikova, care a subliniat rolul deosebit de redare a educaţiei senzoriale pentru a stăpâni vocabularul de preşcolari. ială, la creaţia populară ca agent principal al educaţiei copilului și Ideea revenirii la starea ini ț ială, ifică și practică în manualul A.P. Usova dezvoltarea discursului a găsit o compilaț ie ie științ ifică " Arta populară în grădini ț a" a" ( 1947 ). Astfel, de la începutul anilor 1950, în abordarea aspectelor metodologice de exprimare a copiilor tot mai mult și mai mult loc ocupă metodele de predare, iar în formele de lucru cu cu copiii - domină lecţia. fost marcată de de începutul aprobării ideilor de rol lider în dezvoltarea Perioada 1953-1989 a fost și educarea copilului și punerea punerea în aplicare aplicare a lucrării A.P. Usova Usova " Educaț ia ia în grădiniț ă." ă." Vorbirea a luat locul activităţii de reflecț ie ie și era luat în considerare studiul din punctul de vedere al posibilităţilor de de a transmite conț inutul inutul asimulat ca indicator şi rezultatul de dezvoltare. Ca un produs secundar al acestui rezultat de cercetare sunt luate în considerare în cercetările dedicate problemelor de educa ț ie ie senzorială și dezvoltare a copiilor ( V.I.Loginova ), ei de muncă ( G.P.Leskova, G.P.Leskova, 3.N. Borisova, G. V.Gruba), educa ț ia ia morală în instruirea for ț ț ei procesul de comunicare comunicare ( T.I. Babaeva, Babaeva, A.V. Bulatova, Bulatova, M.I.Timo șenko ), jocurile ( R.M. Rimburg, P.G. Samorukova, F.V. Izotova ) dezvoltarea artistică a copilului ( I.L. Gusarova, N.M. Zubareva, Zubareva, N.A. Kurocikina, D.I.Vorobiova ), familiarizarea familiarizarea cu fenomenele fenomenele naturale ( A.K. Matveeva, L.M. M anevţova ). În studiile sale, V.I. Loginova și discipolii ei, realizate în 1970, au dezvoltat un nou con ț inut inut a programei de dezvoltare dezvoltare a vocabularului vocabularului copiilor preșcolari. Pe baza principiului sistematic în domeniile identificate au fost determinate di recţiile lucrului cu dicț ionarul ionarul cu copiii preșcolari. Posibilitatea asimilării conceptelor și semnificaț iilor iilor conceptuale a unui cuvânt de pre școlari continuă să fie studiate sub conducerea V.I. Loginov și în anii 70-80 într-un con ț inut inut diferit: lumea obiectivă ( cercetările G.N. Bavîkina, L.D. Şcerbatîh ), lumea naturală ( cercetările N.N. Kondrateva, L.Ia. Musatova, T.A. Markova ), lumea socială, ( L.A.Mişarina, S.F.Sudarcikova, S.F.Sudarcikova, N.M.Krilova, M.V. Kruleht Kruleht ), lumea artei ( O.N. Somkova, Somkova, O.V. Akulova Akulova A.G. Gogoberidze Gogoberidze ). Astfel, perioada de formare a metodologiei de dezvoltare a vorbirii (1953- 1989) a fost marcată de următoarele realizări: - declaraț ia ia de idei a rolului educaț iei iei în dezvoltarea vorbirii copilului preșcolar;

- dezvoltarea conț inutului inutului nou a teoriei și metodologiei metodologiei lucrului cu dicț ionarul ionarul bazat pe formarea sistemului de cunoștinț e despre lume; problemelor - dezvoltarea noilor recomandări și metode psiho- pedagogice în soluţionarea problemelor dezvoltării vorbirii în activităţile cu opere de artă de diferite genuri; - dezvoltarea și implementarea în practică a metodelor de instruire în realizarea diferitor păr ț ți de vorbire; - apariț ia ia programelor moderne de dezvoltare dezvoltare a cursului metodologiei de dezvoltarea dezvoltarea a discursului pentru studenţii din instituţiile superioare de învăţămînt. Începutul perioadei perioadei următoare în istoria de dezvoltare a tehnicilor de vorbire (1989 (1989-2010) este ia unui nou concept a educaţiei preşcolare și un nou val de cercetare privind dezvoltarea apariț ia ite în trei zone: structurală - studiul limbajului. Conform clasificării clasificării F.A. Sohina ele pot fi împăr ț țite problemei asimilării nivelurilor structurale a limbii: fonetica, lexica, gramatica. gramatica. A.N. Bogatîriova, V.V. Gherbova, M.S.Lavrik, V.I. Loginova, G.M. Liamina, A.I. Maksakov, A.A. Smaga, F.A. Sohin, E.M. Strunina, V.I.Iaşina și alţii . ) funcț ionalitatea ionalitatea - studiul privind iei de comunicare a vorbiri ( N.F. Vinogradova, O. S. Uşakova, etc. ), cognitive – formarea funcț iei cercetarea posibilităţilor și condiț iilor iilor de asimilare asimilare elementară a limbajului ( M.M. Alekseeva, G.P. Beliakova, N.S. Varenţova, N.V. Durova, L.E. Jurova, S. N.Karpova, L.N. Nevscaiaa, F.A. Cohin, G.A. Tumacova D.B.Elikonina, etc ). În această perioadă, au fost studiate problemele de dezvoltare a expresiei expresiei creative individuale a limbajului. ( O.V.Akulova, O.V.Akulova, V.N. Androsova , L. V.Voroşnina, L.M. Gurovici, N.A.Orlanova, A.I. Polozova, O.N. Somkova, L.A. Taler, S.N.Ţeitlin, etc. etc. ). În programele complexe complexe variate de educaţie educaţie și dezvoltare a copiilor cubeul", "Dezvoltarea", "Originile" ), apărute în acest moment, preșcolari ( "Copilăria", "Cur cubeul", obligatorie era secț iunea iunea ce trasa sarcinile de dezvoltare a tuturor aspectelor legate de vorbirea vorbirea copilului.

Perioada modernă se caracterizează prin dezvoltarea unei metodologii de sc himbare a conț inutului inutului și tehnologiei activităţii educaț ionale ionale pentru dezvoltarea vorbirii. În ceea ce privește ele pentru a structura structura programul global global de bază în învăț ământul ământul preșcolar, a fost necesar să cerinț ele se revizuiască și să se corecteze tradi ț ia ia a bordărilor internaț ionale ionale ale procesului educa ț ional ional în centrele de îngrijire a copilului. iunii programului " Dezvoltarea vorbirii copiilor" pentru educator a apărut În locul secț iunii domeniul de învăț ământ ământ "Comunicare". Conț inutul inutul domeniului educaț ional ional , "Comunicare" are ca scop stăpânirea metodelor de proiectare și proprietăț i de interacț iune iune cu alte persoane . În comparaţie cu sec ț iunea iunea tradiţională a programului educa ț ional, ional, conț inutul inutul educaț ional ional al noului domeniu de " Comunicare " pune - o gamă mult mai largă de sarcini în fa ț a unui educator. E nouă necesitatea de de a aborda problemele problemele de vorbire numai în contextul activităț ilor ilor pentru copii ( jocuri , cercetări în activitatea activitatea de muncă muncă , experimentare experimentare ), netransformînd-o în curriculum după iune. Acest lucru necesită tehnologii noi și dezvoltarea limbajului forma și metodele de interac ț iune. de comunicare a copiilor pre școlari. 3 . Tehnologii moderne de dezvoltare dezvoltare a limbajului li mbajului copiilor pre colari Se iau în considerare caracteristicile de proiectare a procesului pedagogic, dezvoltarea vorbirii ia tehnologiilor de formare a calităț ilor prescolarilor într -o comunicare și în direcț ia ilor subiective a copilului în activitatea discursului .

Formarea procesului pedagogic, pedagogic, care vizează dezvoltarea dezvoltarea vorbirii începe c u o definiț ie ie a scopului său. Scopul educatorului cu privire la dezvoltarea vorbirii este de a stabili competen ț e de ială - capacitatea sa de a rezolva jocuri, activită ț i educaț ionale, comunicare iniț ială ionale, de uz casnic prin discurs. Realizarea acestui obi ectiv implică deț inerea inerea vorbirii ca un mijloc universal de comunicare a copilului cu oamenii din jur: pre școlarul de vârstă superioară poate interac ț iona iona cu oameni de diferite vârste, sex, gradul de familiaritate. Acest lucru implică deţinerea limbii, formulele de etichetă în vorbire , capacitatea de a se concentra pe caracteristicile de interlocutor , pentru a lua în considerare considerare condi condi ț iile iile în care are loc comunicarea. Competenţele de comunicare presupun exercitarea calită ț ilor ilor subiective ale copilului prescolar în procesul procesul de comunicare comunicare și activităţii de vorbire - interes în comunicare și selectarea preferinț elor elor în alegerea partenerului pentru comunicare, precum și o manifestare a ini ț iativei iativei și activitatea în organizarea comunicării, independenţei independenţei și impar ț țialitatea iei, ialitatea în cursul conversa ț iei, manifestarea de creativitate și originalitate în declaraț ia ia pentru a men ț ine ine interesul interlocutorului. La alegerea tehnologiei trebuie să se orienteze la următoarele cerin ț e: e: - orientarea tehnologiei nu se concentrează pe formarea abilităţilor de comunicare, dezvoltarea unei culturi de comunicare și de exprimare; -conț inutul inutul tehnologiei este orientat spre adaptarea pozi ț iei iei subiectului în comunicare comunicare și activitatea de vorbire; - tehnologia ar trebui să fie de natură de promovare a sănătă ț ii; ii; tehnologiei este centrată pe orientarea personală personală de interac ț iune - baza tehnologiei iune cu copilul; - punerea în aplicare a principiului rela ț iilor iilor cognitive și dezvoltarea limbajului copiilor; - organizarea organizarea practicii în discursul activ al fiecărui copil în diferite activităţi, ț inându-se inându-se cont de vârsta și caracteristicile individuale. Rolul principal în organizarea activităţii de comunicare îl au următoarele tehnologii: proiectarea activităţii, activităţii, dezvoltarea creativită creativităț ii ii verbale pentru copii, interacț iunea iunea de grup, activitatea de cercetare, crearea unui portofoliu pentru copii , colecț ionarea, ionarea, tehnologia informaț iei iei și comunicării. Logica proiectării și implementării tehnologiilor educaț ionale ionale și dezvoltarea comunicării şi ii copiilor include următoarea secven ț ă a etapelor. vorbir ii 1 . Etapa motiva ț ională ională. Obiectivul fazei - stimularea interesului în activităț i , necesitatea

copiilor în comunicare.

Obiectivele în domeniul educa iei "Comunicarea"

Metodele şi conţinutul activităţii

Formele de interac iune

Dezvoltarea vorbirii de dialog şi polilogicale. Dezvoltarea Dezvoltarea abilităț ilor ilor informaț ional ional comunicative (capacitatea de a fi de acord: a se auzi şi a se

Metode de stimulare şi motivare a activităţii de vorbire şi comunicare a copiilor: momente de surpriză, crearea problemelor,

Socializarea, situaţii educaţionale de susţinere în activitatea de independenţă a copilului, examinarea colectivă a problemei

asculta reciproc).

situaţiilor, rezolvarea

Dezvoltarea abilităţilor de a disputa, a convunge, a avea aceleaşi opinii; Dezvoltarea abilităţilor de a se exprima

problemelor de cercetare, cercetare, gicirea gicitorilor etc.

2 . Etapa de acumulare a con ț inutului inutului în comunicare și vorbire. Obiectivul etapei- îmbogăț irea irea

opiniilor copiilor la această temă . Obiectivele în domeniul educa iei "Comunicarea"



Îmbogăț irea irea și intensificarea vocabularului, planificarea dezvoltării funcț iilor iilor de vorbire.

Metodele de lucru cu privire la conț inutul inutul de exprimare si comunicare, comunicare, metode intuitive: prezentarea( imaginilor, ilustraț iilor, iilor, obiectelor și jucăriilor ); demonstraț ia ia ( prezentărilor de calculator, filmelor video și animate), metode verbale : lectura ( texte artistice și educaț ionale ionale ), povestirea ( istorii din experienț ă , povești, poezii , etc ); metode practice: organizarea de cercetare, meșteșuguri, atribute pentru jocuri, etc; exerci exerciț iu iu de competen ț e; e; ghicirea integramelor, rebusurilor, mistere, scris, crearea colajelor

ia de învăț ământ ământ în Situaț ia care activităț ile ile educaț ionale, ionale, excursii , situaț ii ii educaț ionale ionale confirmate în comunicare și exprimare în momente de regim, situa ț ii ii de comunicare individuale şi în subgrupă, însărcinări, etc

Educarea iniț iativei iativei în vorbirea cognitivă şi procesului de cunoaştere. Dezvoltarea abilităț ilor ilor de a alege un partener pentru activităț i comune menite să sprijine și să ofere asisten ț ă în cadrul cooperării . Dezvoltarea abilităț ilor ilor de a lucra în subgrupe: a repartiza responsabilităț ile, ile, pentru a determina împreună secven ț a de activităț i pentru a depă și dificultăț ile. ile.

3. Etapa de asimilare a formelor de exprimare ș i abilităț ile ile de comunicare. Obiectivul etapeidezvoltarea abilităț ilor ilor de a transmite gândul în situa ț ii ii adecvate de discurs cu utilizarea utili zarea

formulelor etichetei de vorbire vorbire .

Obiectivele în domeniul

Metodele şi conţinutul


educa iei "Comunicarea"

activităţii

Dezvoltarea abilităț ilor ilor alcătuirii povestirii descriptive, povestirii contaminare , dezvoltarea vorbirii -, raț ionament ionament în procesul de a demonstra, explicarea și planificarea activităț ii, ii, dezvoltarea abilităţilor de a repovesti textele artistice și educaț ionale, ionale, dezvoltarea culturii sunetului în vorbire, discursului corect gramatical , interesului faţă de literatură

Metodele de asigurare a asimilării formelor de exprimare: repovestirea operelor literare, modelarea, povestirea după după schemă, modelul de poveste, analiza modelului de poveste, analiza planului narativ a monologului, povești, pregătirea diafilmelor, povestirea în comun, alcătuirea colectivă a povestirii narative, redactarea în subgrupe a povestirii, pe "echipe "echipe ", întocmirea povestiri pe capitole

Situaț ii ii educaț ionale ionale confirmate în procesul momentelor de regim; situa ț ii ii de comunicare în diferite tipuri de activităț i,i, jocuri comune verbale și didactice

4 . Etapă de crea ț ie. ie. Obiectivul etapeidezvoltarea autonomiei și creativităț ii ii individuale a copiilor în activitatea de vorbire și organizare a interacț iunii iunii cu adulț ii ii și colegii.



Situaţii educaţionale; situaţii educaţionale de asociere în centrul de activitate literară şi centrul de creaţie artistică; situaţii educaţionale de asociere în activitatea individuală; situaţii de comunicare în procesul pregătirii şi prezentării prezentării subiectului povestirii folosind jocurilor dramatice, de regie, Dezvoltarea capacităţilor artistice şi creative individuale jucăriile; alcătuirea teatrale, prezentarea ale copiilor. spectacolelor în diferite tipuri povestirii la o temă, după un proverb, gicitoare, gicitoare, după hărţile de teatre Prop; alcătuirea prin folosirea metodelor teoriei inventive de rezolvare a problemelor Dezvoltarea abilităț ilor ilor creative în povestirea, compunerea improvizaț iei iei verbale. Dezvoltarea abilităț ilor ilor de comunicare în procesul de afaceri, jocuri și colaborări creative cu colegii.

Alcătuirea povestirilor analogice; inventarea finalului povestirii (descriptive sau narative ); inventarea prelungirii și finalului povestirii; alcătuirea povestirilor şi poveştilor poveştilor după un plan şi schemă; alcătuirea


educaț ional ional însoț ite, ite, situaț ia ia de conducere în literatura de specialitate, temperatura, centru de activitate continuă

dezvoltarea abilităț ilor ilor prietenoase și constructive în activitatea de evaluare a autoexprimării și comunicării.

5 . Etapa rezultativă şi ş i de evaluare. Obiectivul etapei -



Îmbogăț irea irea opiniilor copiilor Metodele de evaluare a pedagogiei: analiza şi privind regulile de etichetă etichetă a pedagogiei: evaluarea adultului; analiza şi vorbirii. Dezvoltarea capacitatăţilor de evaluarea colegului; autoanaliza – autoevaluarea. a auzi și a observa avantajele iale de și dezavantajele dezavantajele de exprimare exprimare Metodele esenț iale ale colegilor; binevoitor să se evaluare: diagnostica de operare a abilităţilor de evalueze manifestările în vorbire şi comunicare vorbire a colegului

Formele de interac iune Situaţii educaţionale de susţinere; situaţia de comunicare

Dezvoltarea limbajului

Recommend Documents