METODICA EDUCARII LIMBAJULUI CURS 1 12. 10. 2009 DEFINIREA DOMENIULUI SI SPECIFICUL DISCIPLINEI ştiinţe umaniste Def .:.: Procesul informativ, instructiv, instituţionalizat ; se sprijinǎ pe cercetǎrile unor ştiinţe (psihologie, pedagogie, didacticǎ) prin intermediul acestora desǎvârşindu-se şi modelându-se P umanǎ. * Didactica generalǎ (gr. didactikos) este ramura pedagogiei care se ocupa cu: - Teroria generalǎ a instrucţiei; - Sisteme de învǎţare ; - Formele de organizare - Mijloacele, scopurile procesului instructiv Relaţia pedagog-elevi, - Relaţia stabilind principiile didactice , formulate încǎ din secolul al XVII -lea de fondatorul ştiinţei, pedagogul ceh, Jan Amos Comensky . *Metodica (gr. methodos) este o didacticǎ specialǎ , particularǎ, precizând: - condiţiile; - metodele şi -procedeele adecvate însuşirii unei materii de învǎţǎmânt . Dupǎ Şt. Bârsǎnescu, metodica stabileşte: - locul materiei respective în cadrul planului de învǎţǎmânt; - scopul şi sarcinile ei instructiv-educative; - programarea conţinutului, formelor, mijloacelor de predare- învǎţare; - raportul dintre elev şi materia respectivǎ. Este deopotrivǎ o ştiinţǎ explicativǎ şi normativǎ (în sensul de acord cu legislaţia în vigoare). *Metodica activitǎţilor de educare a limbajului presupune aplicarea principiil principiilor or didactice didactice la specificul educǎrii limbajului la preşcolari . Acest specific al activitǎţilor de educare a L desfǎşurate în gradiniţa de copii este dat de: - IDEALUL EDUCAŢIONAL. - particularitǎţile de vârstǎ şi de dezvoltare ale preşcolarilor şi de - caracteristicile limbajului. reprezentând modelul/ prototipul prototipul dupǎ care * Idealul educaţional este expresia aspiraţiilor societǎţii, reprezentând trebuie format orice copil, orice tânǎr cu ajutorul educaţiei . În cadrul Curriculum-ului preşcolar, obiectivele care vizeazǎ idealul edcuaţional se referǎ la: - asigurarea dezvoltǎrii normale şi depline a preşcolarilor, prin valorificarea potenţialului fizic şi psihic al fiecǎruia, ţinând seama de: - ritmul propriu de dezvoltare a copilului; - nevoile sale afective; - activitatea sa fundamentalǎ: JOCUL; - dezv. capacitǎţii preşcolarului de a intra în relaţie cu mediul, de a-l cunoaşte şi de a-l stǎpâni prin explorǎri, exerciţiu, încercǎri, experimente; - stimularea pentru dobândirea cunoştinţelor, capacitǎţilor, aptitudinilor necesare activitǎţii viitoare în şcoalǎ/ ulterior în societate. Prin învǎţare, preşcolarul se realizeazǎ întâi o fomǎ de instruire instituţionalizatǎ a copilului. De aceea, trebuie create cond. Optime pentru ca ei sǎ se manifeste activ, dirijaţi de educator. Se are în vedere atâtegalitatea de şansǎ la intrarea în învâţǎmântul şcolar cât şi socializarea copilului şi sporirea achiziţiilor în domenii experienţiale diverse. Limbajul – Limbajul – deseori confundat cu limba sau interpretat în accepţiuni diferite: Emanuel Vasiliu: Vasiliu: “Limbajul – un fragment de limbǎ naturalǎ”. Franz Bopp (Şcoala) susţinea cǎ limbajul este o aplicaţie a limbii şi cǎ limba este condiţia necesarǎ a limbajului. ”
Ferdinand de Saussure: Ferdinand Saussure: Limbajul este un fenomen; fenomen; el reprezintǎ exerciţiul unei facultǎţi care se gǎseşte în om. Limba este ansamblul formelor concordante pe care le îmbracǎ acest fenomen într-o colectivitate. distinge între limbaj ca facultate sau aptitudine de a *** “Filosofia de la A la Z”(1994/1999): distinge construi un sistem de semne şi limbǎ , care este instrumentul de comunicare propriu unei comunitǎţi umane. Enciclopedic, Bucureşti, Bucureşti, 1998, p. Norbert Sillamy ( Dicţi Dicţionar onar de psiholo psihologie. gie. Larousse. Ed. Univ. Enciclopedic, 180):“O limbǎ reprezintǎ un ansamblu instituit şi stabil de simboluri verbale sau scrise , propriu unui grup social şi susceptibil de a fi bine sau greşit tradus într-un alt limbaj . Azi nu mai poate fi acceptat cǎ limbajul este rezervat doar fiinţelor umane, întrucât animalele posedǎ propriile propriile lor mijl mijloace oace de comunicare comunicare (ţipete, grohǎituri, grohǎituri, mugete etc. ) care însoţesc reacţiile reacţiile afective”. afective”. Vezi Cliff Baxter- studii despre limbajul plantelor; Emoto Masaro – studii despre cristalizarea apei aflatǎ în diferite încǎperi. Limbajul delfinilor şi legǎturile cu autismul şi tratarea acestei a cestei boli, netratatǎ de medicina alopatǎ. Limbajul nu este strict apanajul omului. Se presupune cǎ şi obiectele au posibilitatea de stocare a mesajelor (pietre, cristale, apa). Apotropaic – usturoiul, ţine spiritele rele la distanţă S1 13. 10. 2009 T. Vianu, “Dubla intenţie a limbajului şi problema stilului”: “ Prin limbaj omul comunicǎ şi se comunicǎ ”. ”. Copilul mic pronunţǎ primele cuvinte prin imitaţie , repetând dupǎ un model auditiv, fǎrǎ sǎ cunoascǎ semnificaţia cuvintelor. Pânǎ la pronunţarea primelor cuvinte, sugarul dispune doar de mimicǎ, ţipete, sunete pentru a-şi exprima stǎrile afective. Spre sfârşitul celei de-a doua luni de viaţǎ, copilul emite sunete deosebite faza gângureşte şi repetǎ vocalizele , gǎsind plǎcere în aceastǎ activitate ( faza faţǎ de ţipetele de dupǎ naştere. El gângureşte ). Dupǎ aceastǎ etapǎ, reacţia circularǎ este specificǎ lunii a 6a, iar din luna a 9a începe gânguritului ). dobândeascǎ un vocabular imitarea modelelor sale auditive . Acum începe sǎ înţeleagǎ unele expresii şi sǎ dobândeascǎ pasiv. La un 1½ construieşte pseudo-propoziţii, iar la 2 ani formeazǎ propoziţii propoziţii corecte . Din acest moment, moment, îmbogǎţirea vocabularului se face rapid , cu condiţia integritǎţii organelor sale nervoase, senzoriale şi motorii, precum şi a aptitudinilor intelectuale, dezvoltate dezv oltate fiziologic. Astfel, achiziţiile lingvistice cresc de la cca. 100 de cuvinte (la 20 de luni), la 300 de cuvinte (la 2 ani) şi aprox. 1000 de cuvinte la 3 ani. Este necesarǎ însǎ existenţa modelului auditiv oferit de membrii anturajului sǎu ca şi dorinţa sa de a comunica. (Blaga a fost mut ca o lebădă până la 4 ani) Spre deosebire de celelalte vieţuitoare, omul nu se naşte cu limba învăţată, are nevoie de model auditiv pentru însuşirea limbajului. Sfaturi pentru lectoratele cu părinţii: să stea cât mai puţin în faţa tv să se joace cel puţin o dată pe săptămână: comunicare, muncă în echipă: Scrable, Gazan realizarea unei minibiblioteci modul de hrănire Putin din toate băuturile răcoritoare sunt foarte nocive, crează dependenţă să doarmă la orele Primele propoziţii alcǎtuite de copii au o structurǎ gramaticalǎ elaboratǎ dupǎ tipurile: 1. S + V: Mama pleci etc- dezacord 2. V + C: Bea lapte 3. S + C Pisica lapte Noi trebuie să vorbim corect pentru ca el, copilul, să perceapă distinct şi corect D. p. d. v. cronologic, între 0-3 ani- perioada infantilǎ (antepreşcolarǎ); 3-6/7 ani – vârsta preşcolarǎ; 6/7- 10/11 ani perioada şcolarului mic; ~ ~
~ ~
~ ~
~ ~
~ ~
~ ~
10/11-14/15 ani – perioada şcolarǎ medie ( preadolescenţa, pubertatea). Procesul trecerii de la o etapǎ la alta nu este liniar în ceea ce priveşte evoluţia, întrucât odatǎ cu progrese evidente au loc şi regrese. In Scrisorile metodice ” Viorica Preda arǎta înca din 2005 cǎ pot fi primiţi în grǎdiniţǎ copii de 2 ani daca au deprinderi formate referitoare la verbalizarea necesitǎţilor fiziologice. În etapa antepreşcolarǎ gândirea este intuitivǎ, prin imagini/ reprezentǎri, dezvoltându-se gradual, ca şi limbajul. Ritmul achiziţiilor ca şi volum al acestora este spectaculos şi se menţine pânǎ spre 6/7 ani. La 4-5 ani copilul nu realizeazǎ tranzitivitatea relaţiei A=B & B=C , atunci A=C (experimentele cu apa în pahare de diferite mǎrimi, dar în cantitǎţi egale şi cu mǎrgelele aflate în pahare de marimi diferite, dar egale ca numǎr). Dupǎ 6/7 ani rezultatele experimentelor s-au îmbunǎtǎţit simţitor, dar numai pe baza experienţei concrete şi nu abstracte. Pânǎ la vârsta şcolaritǎţii, copilul, mai cu seamǎ dacǎ a frecventat grǎdiniţa, înţelege şi transmite mesaje simple, dupǎ audierea unui text poate sǎ-l povesteascǎ sau sǎ-l rezume, distinge şi pronunţǎ sunete care compun cuvinte, utilizeazǎ un limbaj oralcât mai aproape de corectitudinea dpdv gramatical/ fonetic, fiind apt totodatǎ sǎ creeze el însuşi povestiri/ texte orale de micǎ întindere, utilizând elemente expresive. Achiziţiile lexicale sunt diferite ca volum şi vitezǎ de asimilare de la caz la caz. Pânǎ la vârsta şcolaritǎţii copilul trebuie sǎ recunoascǎ scrisul oriunde îl întâlneşte, sǎ-l diferenţieze de imagine/ non-scris; sǎ manifeste interes pentru citit; sǎ perceapă şi sǎ discrimineze între diverse forme geometrice, mǎrimi, obiecte, imagini, tipuri de contururi. El trebuie sǎ ştie sǎ utilizeze corect instrumentele de scris, stǎpânind deprinderile motrice elementare, ceea ce nu înseamnǎ cǎ preşcolarul va învǎţa sǎ scrie la grǎdiniţǎ. Curriculum= documentul care permite predarea în învǎţǎmântul preşcolar. Până la 3 ani → 1000 cuvinte Un cercetător a identificat la un copil de 5 ani cca 24000 de cuvinte în condiţiile în care cei mai mulţi specialişti folosesc între 3000-5000 de cuvinte 3. nov. Seminar
JUCĂRII
20. oct. Seminar 2 Jocul păpuşii – de realizat o păpuşă utilizând fie fire de lână, fie o şosetă, o lingură de lemn. Seminţe încolţite pentru păr. Faze importante, la ce folosesc. CRITERII ÎN ALEGEREA JUCĂRIEI; VALENŢELE PE CARE LE ARE ÎN DOMENIUL LIMBII ŞI COMUNICĂRII LIMBAJUL
Niv. I 2/3-5 ani: 2-3 ani gr. mică; 3-4 ani gr. mijlocie; 4-5 ani gr. mare Nivelul II 5-6/7 ani uşor de mânuit, uşoare să nu fie ascuţite materiale naturale, să nu fie toxice, neinflamabile frumos colorate RGOP să respecte realitatea: animale domestice adecvat colorate Criterii: estetic, igienic, didactic (de stimulare a achiziţiilor) - să promoveze dezvoltarea copilului - să-i exerseze simţurile (miros, văz, acustic) - să implice copilul în mod activitatea - să fie adecvată vârstei şi nivelului de dezvoltare intelectuală - să folosească mai multe abilităţi ale dezvoltării - să poată fi folosită interdiscipinar - să fie adecvată pentru a ajuta copilul să cunoască şi să înţeleagă culturi şi rase diferite →toleranţa: păpuşi albe, de culoare, asiatice - să fie complementară altor materiale din sala de grupă (Pinocchio – cartea, păpuşa) ~ ~
~ ~
~ ~
~ ~
~ ~
FORMELE LIMBAJULUI PREŞCOLAR
26. oct. Curs 2
Dpdv al iniţiativei de comunicare limbajul este activ şi pasiv Limbajul activ este cel în care este prezentă intenţia de comunicare şi acesta se realizează concret, întâi oral, ulterior şi în scris. În limbajul pasiv nu este prezentă intenţia de comuicare ci de recepţionare şi de înţelegere a emitentului de text oral şi/sau scris. El este mult mai bogat. Copiii ştiu mai multe lucruri decât le exprimă. Ei răspund la comenzi fără a răspunde verbal. Exemplu: Du-te la geam! Dificultatea de a pronunţa îi înhibă.
După forma de epxrimare, limbajul este intern si extern Limbajul intern se desfăşoară în sfera lăuntrică, mintală, e asonor, centrat pe înţelesuri, pe imagini şi pe idei. Este rapid, îl anticipează şi îl proiectează pe cel oral şi pe cel scris Limbajul extern este adresat unor destinatari din exterior şi se realizează prin limbaj oral şi scris. La preşcolar el se realizează în 3 variante: solilocviu, monolog, dialog. Solilocviu = vorbirea cu voce tare, cu el însuşi. Este considerat fiziologic până la 5/6 ani; apoi este un semn al retardului sau al unei patologii Monolog – limbaj oral dar cu cineva (îi vorbeşte păpuşii, vorbeşte pentru cineva, face morală) Dialog – presupune un schimb reciproc de mesaje între participanţii la comunicare indiferent de nr. lor
Indicatorii limbajului oral, care permit o descriere a acestuia sunt: Volumul lexical: mare sau redus (incitarea copilului pe teme diferite) • • Corectitudinea: - fonetică (cum pronunţă) gramaticală (acordul corect) - lexicală (se referă la proprietatea termenilor: ştie despre ce vorbeşte sau doar repetă fără a înţelege semnificaţia. • Fluenţa • Diversitatea vocabularului – poate deţine informaţii în mai multe domenii: vieţuitoare, ştiinţific Rapiditatea realizării sau frecvenţa cuvintelor pe minut: cât de repede răspunde, numărul de cuvinte • pe minut Tempoul : regulat, sincopat • Tăria sau forţa pronunţiei furnizează adesea informaţii despre starea sănătăţii • Claritatea dicţiei : are o dicţie bună (expresivitatea limbajului) • • Intonaţia – modulează unde este cazul (expresivitatea limbajului) Gradul de melodicitate – unii copii cântă enunţurile, nu le permite să fie expresivi • Timbrul vocii • Noi acţionăm asupra tuturor formelor de limbaj dar ne interesează ca cel activ, extern, oral să aibă achiziţii. Educaţia nu are în vedere doar comunicarea sau schimbul de mesaje verbale ci pentru a fi eficientă acţiunea noastră trebuie să pornim de la actul educaţional (amenajarea spaţiuui educaţional ar fi un factor care să aasigure condiţii propice, optime sau dimpotrivă, acţiuni educative). Astfel o cerinţă estenţială a noului curr centrat pe nevoile, interesele şi dezvoltarea globală a preşcolarului se referă la crearea unui mediu educaţional de natură să permită dezvoltarea liberă a acestuia punând în evidenţă dimensiunea interculturală şi pe cea a incluziunii sociale. Dezvoltarea liberă a copilului trebuie urmărită în domeniile prevăzute în documentele curriculare, concretizându-se în: - dezvoltarea fizică, sănătateşi igienă personală - dezvoltarea socio-emoţională
-
dezvoltarea capacităţilor şi aptitudinilor de învăţare dezvoltarea limbajului, a comunicării şi crearea permiselor citirii şi scrierii dezvoltarea cognitivă şi cunoaşterea lumii. În alţi termeni, mediul educaţional trebuie să ofere condiţii de siguranţă, securitate şi igienă, de socializare pentru copil dar şi de dezvoltare a capacităţilor de învăţare şi stimulare a achiziţiilor lingvistice şi ştiinţifice în general. În acest sens Ghidul unei bune practici pentru educaţia timpurie a copiilor de la vârsta de 3-6/7 ani recomandă amenajarea în sala de grupă a următoarelor zone: - bibliotecă - ştiinţă - artă - joc de rol - jocuri de masă - construcţii Uneori însă spaţiul limitat nu permite amenajarea tuturor acestora şi atunci în împărţirea sălii de grupă trebuie amenajate cel puţin 2 colţuri : al bibliotecii şi al păpuşii (distincte). Celălalte zone pot fi amenajate împreună sau chiar în afara sălii de grupă. Nu se confundă colţurile cu centrele tematice. Centrul tematic este locul unde expunem materiale legate de tema proiectului astfel încât copiii le pot privi, mânui, se pot juca cu ele, li se citeşte despre ele, să poată adăuga produse noi, procurate sau realizate de ei înşişi. Astfel, pe un dulăpior, pe un raft, pe o cutie de carton poate fi expus titlul temei şi materialele legate de aceasta. Procurarea acestor materiale aferente fiecărui centru tematic se va face de către educatoare cu sprijinul părinţilor RAEDPP în urma studierii cu atenţie a temei propuse. Se poate apela în acest sens la o bibliotecă publică, la cea a instituţiei, la muzee, la persoane fizice pentru succesul activităţii având în vedere ca ele să fie interesante, stimulative, în acord cu tema proiectului şi totodată într-un nr. echilibrat. Biblioteca trebuie să conţină cărţi diverse dar să aibă toate o trăsătură: ilustraţiile color, lucioase (sunt mai igienice), aspect esteic, scris mare. Cărţile se schimbă în funcţie de temă şi de ceea ce dormi să realizăm Locul cărţilor → se observă mai ales ceea ce este la nivelul ochilor. Poziţia cărţiilor, a jucăriilor trebuie alternată. Trebuie să existe şi reviste pentru copii, imagini, materiale pentru pictură Dacă preşcolarul nu a luat contact cu cartea până la 4 ani există riscul ca pe viitor şansele să citească să fie minime. De aceea este necesar acest colţ distinct al bibliotecii. Cărţile trebuie aranjate estetic; - să permită selectarea în funcţie de vârstă, interesele copiilor - să putem să introducem treptat materiale noi. Prin distribuirea materialelor pe centre de activitate se crează o atmosferă de lucru spontană, prin joc, pe parcursul zilei sau săptămânii, avându-se în vedere asigurarea posibilităţilor de opţiune pentru copii. Dacă se observă că nu vrea să coopereze, îl întrebăm la ce centru vrea să participe.
27 oct. Seminar 3 MATERIALE DIDACTICE ~ PLANŞE TAXONOMIA PLANŞELOR. - se pot clasifica după mărime, tematică, nivelul de vârstă căruia i se adresează (niv. I-II) Pentru niv. I : planşele au: - un nr mic de lemente pentru o planşă, max. 3 elem. - setul pentru această vârstă: 1-2 -3 planşe max - sunt fidele realităţii - elementele sunt de mărime mare Taxonomia: după domenii, discipline: pluridisciplinare după calităţi exterioare după obiectivele urmărite: obiective care vizează ed. moral civică, cunoaşterea mediului, ed. religioasă, etos naţional etc. tipărite sau confecţionate. Avanajele celor confecţionate: pot fi mult mai adecvate activităţii concrete se pun exact elementele care trebuie le dau copiilor exemplu concret de realizare a materialului plane însoţite de alt material didactic (cărţi, CD, jetoane etc.) Exită 2 modalităţi de expunere a planjelor: 1. pe orizontală, la nivelul privirii copilului 2. câte 1 sau dacă se pun toate, se acoperă şi se descoperă câte una (de preferat să se pună pe rând) ~ ~
~ ~
~ ~
~ ~
~ ~
Calităţile ce trebuie să întrunească planşele: clare şi fidele cu realitatea pe care o sugerează să nu fie mohorâte, terifiante să fie suficient de mari pentru a fi observate de toţi copiii viu colorate să prezinte siguranţă pentru copii respectarea propoziţiilor fidelitate faţă de text (Ileana Cosânzeana – blondă, cu ochii albaştri) ~ ~
~ ~
~ ~
~ ~
~ ~
~ ~
~ ~
Tipuri de activităţi în care se pot utiliza planşele: activităţi integrate, cu elemente subsumate mai multor domenii experienţiale activităţi liber alese lectură după imagini jocuri didactice: - de asociere (să asocieze cu jetonul) poveşti amestecate (să separe jetoanele din poveşti cunoscute – niv. II 5-6/7 ani) pentru exersarea atenţiei şi verbalizare: Ce diferă? ca material didactic suport în cadrul unor activităţi comune: memorizare - pentru receptarea unor poveşti (repovestire) crearea unor poveşti: planşe pentru povestri cu început dat în fixare şi consolidare: planşele pot fi amestecate: cerinţă aşezarea în ordinea petrecerii evenimentelor chiar şi în feed-back. ~ ~
~ ~
~ ~
~ ~
~ ~
~ ~
~ ~
Edituri care redactează planşe: TehnoStar, Tudor, Diana, Aramis, Coresi.
3 nov. Seminar 4 JETOANE
Ed. Tudor: Spune ce face! Ce a greşit pictorul? Când se întâmplă? – anotimpuri Jocuri: Eu spun una, tu spui multe; Găseşte mama şi puiul Jetoane puzzle: Meseriile, Să învăţăm alfabetul Fluturii vin la flori Ce face mama şi cu ce? Hrana animalelor Animalele domestice şi foloasele lor Ed. Aramis: Alege şi grupaţi, Alege şi potriveşte – păsări şi animale domestice sau sălbatice Ed. Diana: fructe, Flori, Mijloace de transport, Cu mine te întrece, Loto cu flori, Dimineaţa, La bibliotecă, Memo (joc nemţesc) Ed. Delta: Isteţii şi alfabetul buclucaş (jetoane+puzzle) Ed. Prut: Animale magnetice amuzante, Ne pregătim pentru orele de scris şi citit Ed. Teora: Mă joc cu magneţii, Să ne jucăm cu markerul şi magneţii Ed. Tehnoart: Animale şi păsări domestice, Insecte şi alte vieţuitoare
TAXONOMIE realizate – manual - de tipografie, de edituri specializate care sunt verificate de OPC, Min. Sănătăţii. Avantaje: - le adaptăm demersului didactic - îi oferim copilului un model de executare manuală Dezavantaje: - calitatea, multitudinea cullorilor - expresivitatea desenelor tematice: Ce face – acţiuni/ sporturi practicate după nivelul de vârstă/ grupă - niv. I: mari, elemente putine - lucioase, să poată fi desinfectate periodic jetoane însoţite/ nu de alt material didactic: planşe, cărţim magneţi, marker mărime: mici A5, B5, A4, cărţi de joc, piese de remi formă, structură ce permite asamblarea lor câte 2 - dreptunghiulare - pătratice - neregulate domeniile în care pot fi utilizate: - activităţi concepute integrat - jetoane prepondenrent concepute pentru educarea limbajului - jetoane pentru cunoaşterea mediului, activ. matematice obiectivele prioritar urmărite Odată cu manipularea jetoanelor se realizază un antrenament motric. Atenţia voluntară ← atenţia involuntară după materialul din care sunt confecţionate: plastic, carton, bambus (uşor de dezinfectat, mai rezistente, mai uşoare) în funcţie de jocul în cadrul căruia e integrat: - jocuri didactice lingvistice pentruformarea pluralului, pentru identificarea omonimelor, pentru realizarea enunţurilor - jocuri didactic de asociere, matematice
Dezinfectare cu ultraviolete, cu spirt Lectoratul cu părinţii: - se recomandă să se joace cu părinţii cel puţin o dată pe săpt. un joc de cuvinte - să discute cu copiii despre activităţile desfăşurate - să asculte activ şi eficient ceea ce le spun copiii - să răsfoiască împreună cărţi şi reviste pentru copii - să corecteze vorbirea copiilor cu tact - să încerce să păstreze contactul vizual-tactil prin comunicarea orală (să se privească în ochi) Mituri de stagnare/ asimilare în ritm scăzut al conţinutului: - fraţii îi pun la dispoziţie totul şi îl împiedică să mai vorbească - băieţii vorbesc mai târziu - dacă o familie e bilingvă, atunci performanţel lingistice sunt mai puţin evidente Copilul nu vrea să vorbească: traumatizaţi, stresaţi, intimidaţi, bolnavi, timizi. - se cere ajutorul unui psiholot/ logoped - dezvoltă capacitatea de receptare a mesajului: să construiască după indicaţii, să ordoneze culorile, după mărime, formă etc. - creşte şi atunci va vorbi - 90% din populaţie e timidă, dar doar 40% se consideră timidă Amenajarea spaţiului în grădiniţă este un element cheie în educaţia timpurie. Construirea ataşamentului Abordarea incluzivă în copilărie: fără discriminare Asigurarea tranziţiei de acasă la creşă, creşă la grădiniţă, grădiniţă la şcoală Copilul nu disociază gluma de real.
~ ~
~ ~
-
-
ROLURILE CADRULUI DIDACTIC Crearea unui inventar al varietăţii de roluri ale educatoarei în educaţia timpurie Descirerea calităţilor/ profilului unui educator Observator înţelegerea evoluţiei dezvoltării fiecărui copil în plan cognitiv, socio-emoţional, fizic şi al limbajului; organizează şi planifică activităţile ulterioare pe baza inregistrărilor proceseului de observare conceprea şi utilizarea unor modalităţi de comunicare a informaţiilor obţinute părinţiolor copiilor Organizator proiectează activităţile, le organizează se asigură de buna lor desfăşurare având în vedere situaţia concertă din unitatea şcolară, spaţiul, vâsta (grupă omogenă, heterogenă), timpul, materialul didactic de care dispune Facilitator în urma observării comportamentului copilului trebuie să le ofere un feed-back mai ales să-i incurajeze, să le stimuleze participarea dând dovadă de optimism pedagogic la ed. limbajului trebuie să faciliteze comunicarea stimulând copilul să răspundă întrebărilor, să formuleze el întrebări să îi formeze capacitatea de a povesti (un fapt, o situaţie de viaţă) şi de a repovesti un text literar Evaluator – optimism pedagogic - să ţină seama de particularităţile individuale ale copiilor pentru a veni în întâmpinarea nevoilor acestora evidenţiindu-i global iar individual doar în sens pozitiv. Model de blândeţte, de receptivitate, respectul pentru copil promovarea încrederii în sine empatia
-
acceptarea prin utilizarea pronumelor, prin comunicarea cu toti copiii, prin identificarea punctelor forte şi valoriziarea acestora.
-
9 nov. Curs 3
OBIECTIVELE CADRU - se exprimă prin verbe la infinitiv - urmăresc rezultatele aşteptate ale subiecţilor învăţării pe parcursul mai multor ani Obiectivele cadru – preşcolari dezvoltă capacităţi de exprimare orale, de înţelegere şi utilizare corectă a semnificaţiilor structurilor verbale orale educarea unei exprimări verbale dpdv fonetic, lexical, sintactic (ar trebuie gramatical) dezvoltarea creativităţii şi expresivităţii limbajului oral dezvoltarea capacităţii de a înţelege şi transmite inteţii, gânduri, semnificaţii mijlocite de limbajul scris Neajunsuri : există situaţii în care ar trebuie să formăm deprinderi de exprimare orală; de aceea ar trebuie ca OC să fie formarea/ dezvoltarea (OC1); la OC2 ar trebuie dpdv fonetic, lexical şi gramatical la OC4 – prin limbaj scris n urealizat de preşcolar ci să fie apt să recunoască şi să-l discrimineze ca purtător de mesaj scris, că are o semnificaţie. Exemplu: Coşul cu fructe – Umberto OC3 – dezvoltarea creativităţii la preşcolar este greu de atins. Ei le fac involuntar (taie ficat în ciorbă – îl ficăţtesc; se joacă cu bulgări – se bulgăresc) ~ ~
~ ~
~ ~
~ ~
OBIECTIVELE DE REFERINŢĂ
- verbe la conjunctiv - v. ultimul obiectivele de referinţă- profa. nu e de acord Motive: de ce copiii preşcolari nu trebuie să sţie literele: de ce nu se învaţă scrisul în grădiniţă Nu prevede programa expres acest lucru (ci să îl înţeleagă) Nu există în grădiniţă mobilier conceput pentru învăţarea scrisului (lumina să vină din stânga) Nu există instrumente de scris destinate preşcolarului Emiterea mesajului scris se poate face numai după exerciţii de motricitatea mâinii ceea ce ar însemna un timp substanţial alocat unei astfel de activităţi neprevăzute în programă Muşchii flexori ai mâinii nefiind pregătiţi pentru un astfel de exerciţiu activitatea ar fi cronofagă (plictisitoare, impropriu) ceea ce ar însemna preluarea din timpul alocat altor activităţi prevăzute în curriculum În cazul însuşirii incorecte a emiterii scrisului înlocuirea unui astfel de comportament (ulterior în şcoală) ar fi mult mai greu de realizat decât introducerae unui comportament nou (exemplu: directia de execuţie a unei litere, cifre) În cazl învăţării scrisului cu majuscule există 3 dezavantaje: - acesta echivalează cu ridicarea vocii - solicită cu precădere efectuarea liniei frânte, nu curbe - copilul nu ar mai fi motivat să scrie cu minuscule (litere mici) atâta timp cât ştii cu majuscule întrucât grădiniţa nu este obligatorie, învăţarea scrisului în grădiniţă în loc să se facă în spiritul egalizării de şanse la intrarea în şcoală, ar constitui o discriminare faţă despre copilul care nu a frecventat grădiniţa. Activităţile de educare a limbajului în grădiniţă, deşi este prevăzută să se desfăşoare în 1-2 activităţi, în fapt, deţine o pondere mult mai mare întrucât preşcolarii utilizează limbajul oral în toate tipurile de activităţi curriculare şi extracurriculare beneficiind de un model auditiv oferit în cadru instituţionalizat de educatoare dar şi de o dirijare cu tact a activităţilor lingvistice în sensul însuşirii corecte a termenilor şi a
structurilor gramaticale ale limbii dar şi în ceea ce priveşte îmbogăţirea şi nuanţarea lexicului. Se poate chiar afirma că educarea limbajului copiilor în grădiniţă se face permanent, indiferent de tipul activităţii sau de moment. Activitatea de ed. a limbajului, în realitate, se realizază continuu (în absolut toate activităţile şi greşelile se amendează când sunt făcute). Organizat, 3 sunt principalele modalităţi de concepere a activităţilor de educare a limbajului: 1. pe baza unui material suport intuitiv (iconografic) 2. pe baza unui suport – text literar 3. în situaţii comnicaţionale special create, gen timpul povestirilor pornind de la experienţa concretă dar şi personală a copilului sau de la anumite situaţii contextuale Exemplu: La farmacie: Salutul ( formula iniţială), Vă rog, Mulţumesc, Salutul de plecare În cazul folosirii materialului iconografic acesta trebuie mai întâi intuit şi apoi verbalizat prin recunoaşterea imaginilor, formularea propoziţiilor despre acestea, descriind fiecare element din diverse imagini.
10 nov. Seminar 5 MATERIAL DIDACTIC CĂRŢI UTILIZATE ÎN GRĂDINIŢĂ
Nivelul I 3 ani: cărţi pliante: Ridichea uriaşă, Motanul încăţat cărţi ilustrate; poze ieşite în relief cărţi cu texte foarte scurte, imagini mari cărţi cu animale sălbatice culorile →obiectele cărţi cu animale care au în relief şi blăniţe, pielea animalului cărţi cu surpriză cărţi de colorat, cu imagini duble şi pe o pagină şi pe cealaltă. Copiii trebuie să coloreze după model (imaginea în oglindă). Desene mari pentru copiii mici cărţi de colorat pentru băieţi: maşinuţe, vapoare pentru fete: sirene, păpuşi cu ghicitori: răspunsul face trimitere la colorarea obiectului de colorat şi de numărat La joacă Legende, povestiri istorice Tematice: anotimpuri Cântăm şi colorăm Poezii T. Arghezi Animale mari şi mici – textul în versuri Basm versificat – despre omidă de la stadiul de vierme la fluture Pentru copiii mai mari: animale sălbatice/ domestice pliante corpul uman: imagini, explicaţii casa – încăperi, mobilier Planeta noastră – fenomene, continente despre păsări – atlas cum se hrănesc animalele Pământul, Cerul Cărţi ~ pentru jocuri pentru desenat, decupat, lipit enciclopedii truse pentru detectivi (gr. mare şi pregătitoare) libr. Diverta truse pentru vrăjitori dicţionare vizuale pentru învăţarea limbii străine în grădiniţă pentru origami (nu folosim forfecuţă f. mică/fină tangram cărţi cu divese forme: ouă de Paşti, cruce pentru cele religioase, casă cărţi muzicale, care confirmă/ infirmă soluţiile într-un set de grile cărţi pentru alfabetizare, realizate cu o literă poziţionată central şi celelalte mai mici cărţi pentru alte tipuri de activităţi. Cărţile trebuie aşezate la nivelul vizual al copiior Există numeroase cărţi destinate doar educatoare: curriculum culegere de texte literare pentru serbari ghid de bune practici pt activitati practice indrumatoare ~ ~
~ ~
~ ~
~ ~
~ ~
~ ~
~ ~
~ ~
~ ~
~ ~
~ ~
~ ~
~ ~
~ ~
~ ~
~ ~
~ ~
~ ~
~ ~
~ ~
~ ~
~ ~
~ ~
~ ~
~ ~
~ ~
~ ~
~ ~
17. nov.
Criterii în selecţionarea jucăriilor: - estetic - sănătate şi securitate - didactic
Seminar 6 JUCĂRII
În funcţie de materialul din care sunt confecţionate: - plastic, hârtie, pluş, lemn, latex, mixte, textil După profesiile desemnate: - tâmplar, doctor/ asistentă, coafeză, croitoreasă, bucătar, profesii artistice (inst. muzicale, inst. pentru ed. plastică), de grădinărit, - pentru jocuri recreative (popice) - mijloace de deplasare: pilot, poliţist, mecanic de locomotivă - jucării de magie - pe sexe: pentru fetiţe: cosmetice, de cusut; pentru băieti: micii meşteri - de telecomunicaţie - lego: permit orientarea în spaţiu, combină armonios culorile, verbalizează ceea ce au realizat, le exersează îndemânarea - caleidoscop - forme de nisip şi de apă. Aceste jucării pot fi utilizate diverse activităţi: - captarea atenţiei şi orientarea ei - la activităţile liber alese - la activităţile de grup ca observator sau ca personaj în joc de rol - la anumite jocuri de rol - la activităţi matematice Sarcini combinate: mai multe mingii: să le numere pe cele verzi/ roz Să selecteze din personaje pe cele pozitive şi să argumenteze (grupa mare şi pregătitoare) La activităţile integrate. Tema Anotimpuri: toate elementele ce se potrivesc cu un anotimp dat. La grupele mixte: activităţile cu cei mici se termină mai repede decât cu grupa mare Origami, tangram, puzzle Fiecare manipulare a jucăriilor trebuie însoţită de expşicaţii, copiii trebuie să fie încurajaţi să verbalizeze. Corectarea se face prin repetarea enunţului. Se insistă pe vorbirea în propoziţii. Acţiunea de comunicare prin limbaj este una permanentă în grădiniţă pentru că se realizează în cadrul fiecărei activităţi nu doar în cele alocate explicit educării limbajului. Activitatea comună e activitatea educativă organizată şi condusă de educatoare, desfăşurată de toţi copiii dintr-o grupă regulamentar constituită într-o perioadă de timp determinată în scopul parcurgerii unei teme din programă şi a concretizării obiectivelor urmărite. Activităţile comune se numeau activităţile obligatorii pentru că la ele participă toţii copiii: Povestirea Convorbirea Lectura după imagini Jocul Memorizarea Durata variază de la o grupă la alta fiind determinată de timpul stabilirii atenţiei în acord cu particularităţie de vârstă. Asfel pe nivelul I, activitatea durează 15-20 min. Niv. II: ajung până la 30-35 min.
La step se lucrează pe centre copiii având o libertate mai mare →durata activităţii durează până la terminarea sarcinii. Pentru apropierea de învăţământul primar, pentru copiii din grupa pregătitoare activitatea poate fi mărită la 40-45 min în sem. II. Când grupa nu e omogenă (vârsta/ dezvoltarea capacităţii de învăţare), educatorul va adopta un ritm mediu dar va recurge şi la instruire diferenţiată şi individualizată adică va trasa sarcini adecvate ca şi grad de dificultate atât copiilor cu performanţe scăzute cât şi celor care se pot simţi subsolicitaţi sau pot trăi sentimentul inutilităţii participării la activitate. Cele mai numeroase sarcini vor fi formulate sub formă de întrebare astfel încât copiii să nu se plictisească şi să-şi poată valorifica experienţa personală lucrând în ritm propriu. Câte personaje au fost în poveste (să le numească) Să povestească ce s-a întâmplat într-o anumită secvenţă Ce ai fi făcut dacă erai în locul unui personaj. Învăţământul frontal presupune o planificare riguroasă a temelor din programă respectând principliul structurării sistematice a cunoştinţelor (gradat de la simplu la complex). Cu cât o activitate de învăţare implică mai mulţi analizatori sau receptori sau se adresează copiilor pe mai multe căi cu atât şansele de înţelegere şi retenţie sunt mai mari. Adică ne adresăm şi auzului şi văzului şi tactilului. Avantajele activităţii comune: - educarea atenţiei şi autocontrolului - se estompează diferenţele dintre copiii care au un self-esteam exagerat sau sunt inhibaţi/extrovertiţi, sub/supraapreciaţi. Nr. activităţilor comune de educarea limbajului este fix pentru fiecare nivel: I (3-5 ani): o activitate pe săptămână II: 2 activităţi pe săptămână Acestora li se adaugă activităţi opţionale: max. una la niv. I, max. 2 la niv. II. Pentru grădiniţă cu program prelungit, având în vedere activitatea de completare: 2 activităţi pentru niv. I, 4 pentru niv. 2
23. nov. Curs 4 CONVORBIREA – o activitate complexă bazată pe metoda conversaţiei fără suport intuitiv punându-i pe copii să-şi exprime independenţa utilizând cuvinte intrate în lexicul lor activ pe baza experienţie acumulate anterior. - pentru a participa la convorbire, preşcolarii trebuie să–şi concentreze atenţia pentru a recepta mesajul, pentru a înţelege subiectul abordat sau întrebările, să-şi selecţioneze cunoştinţele în vederea formulării răspunsurilor potrivite dar şi mijloacele lingvistice pentru formularea corectă şi logică a răspunsurilor şi să-şi efectueze operaţiile de generalizare necesare pe baza analizei, sintezei, comparaţiei şi abstractizării. Succesul aceste activităţi presupune: a) Planificarea activităţilor de vorbire b) Alegerea temei (atractivă, accesibilă, de interes pentru copii) c) Crearea unor situaţii diverse de viaţă d) Accentuarea caracterului formativ e) Elaboraea unui plan de discuţii Taxonomia convorbirilor 1. în funcţie de scopul didactic: convorbiri pentru fixarea cunoştinţelor convorbiri pentru sistematizarea cunoştinţelor convorbiri pentru verificarea cunoştinţelor ~ ~
~ ~
~ ~
2. în funcţie de tematică: convorbiri referitoare la natură (despre anotimpuri, plante, animale) convorbiri referitoare la viaţa cotidiană (În familie, La grădiniţă, De ziua mamei) convorbiri asupra unor aspecte tratate în opere literare ~ ~
~ ~
~ ~
Etape: 1. introducerea în activitate: evocarea unor evenimente, stări, impresii sau a unor diafilme, audiţii deja realizate. Această etapă trebuie să îndeplinească 2 condiţii: să le suscite interesul; să-i pregătească treptat, să-i apropie de tema tratată 2. convorbirea propriu-zisă pe bază de plan care să conţină principalele puncte de discuţie sau întrebări adresate copiilor Beţişorul vorbitor – numai cine are bagheta magică are dreptul să vorbească. 3. încheierea activităţii: concluzii, intonarea unui cântec, joc de rol/ aplicativ. Copiii sunt corectaţi cu tact, prin repetarea corectă a enunţuluide către educator. Aproape toate activităţile comune se sprijină pe convorbire (mai puţin memorizarea) ~ ~
~ ~
POVESTIREA – alături de joc, constituie o modalitate foarte plăcută pt copii de activitate educativă dezvoltând gândirea logică, memoria voluntară, atenţia, imaginaţia şi limbajul. Ea cunoaşte 2 forme: povestirea educatoarei povestirea copiilor Povestirea educatoarei presupune o expunere orală a unei opere literare fiind de fapt o repovestire. În Metodica activităţii de educare a limbajului în învăţământul preşcolar a F. Mitu şi Ştefaniei Antonovici se precizează „copiilor de 3 ani le sunt accesibile atât povestirile realiste, cât şi cele fantastice care corespund nevoilor de cunoaştere şi de afectivitate şi care le pot influenţa comportarea” ( p31) Taxonomia: după tematică se pot referi la: copilărie anumite aspecte din viaţa adultului (asumare de roluri) universul mărunt al necuvântătoarelor ~ ~
~ ~
~ ~
aspecte realiste îmbinate cu cele fantastice. La grupa mică , povestirile vor fi scurte, accesibile, atractive inducându-le preşcolarilor sentimente şi stări afective pozitive. La grupa mijlocie , pe lângă aceste elemente, preşcolarii vor fi familiarizaţi cu diverse aspecte ale vieţii din natură menite să le influenţeze pozitiv comportamentul. La grupa mare , povestirile vor fi complexe, stimulându-le creativitatea şi exersarea capacităţii de comunicare elaborată. După planificarea judicioasă a activităţii de povestire, pornind de la obiective, se selecţionează conţinuturile, se studiază atent textul în vederea accesibilizării lui copiilor, se întocmeşte un plan cu succesiunea episoadelor, cu expresii literare din text şi se pregăteşte un material didactic auxiliar. Se asigură climatul adecvat activităţii şi se pregăteşte materialul didactic. Introducerea în activitate vizează captarea atenţiei şi orientarea interesului copiilor pentru subiectul abordat. În ideea orientării atenţiei pe parcursul povestiri, se trasează o sarcină preşcolarilor precum: la sfârşitul povestirii să motiveze titlul sau să enumere personajele. Anunţarea titulului si a autorului Expunerea se face clar, accesibil, cu un ritm moderat şi expresiv. Expresivitatea se realizează prin: schimbarea ritmului vorbirii în funcţie de punctuaţie prin pauze logice, psihologice şi gramaticale schimbarea timbrului vocii în acord cu fiecare instanţă textuală (narator, personaje) prin varierea intensităţii vocii prin repetiţii prin mimică şi gestică cu ajutorul materialului didactic Expunerea poate alterna cu dialogul succint cu copiii sau cu întrebările retorice. Nu se recomandă atenţionarea prin formule Fiţi atenţi!, Ascultaţi!, Nu mai vorbiţi!, ci prin formule Să vedem ce s-a mai întâmplat!, Oare cine îl va ajuta pe. . . ? Încheierea activităţii se realizează prin fixarea conţinutului povestirii (reţinerea momentelor principale, prin sublinierea lor, prin repetarea lor) cu ajutorul imaginilor sau pe baza întrebărilor. Nu se repovesteşte textul în încheiere pentru că preşcolarii se plictisesc. Se poate încheia şi prin prezicerea numelor personajelor şi a celor mai reprezentative trăsături ale lor. Se integrează noile cunoştinţe în sistemul celor reţinute anterior, se asigură retenţia şi transferul (cum ar proceda dacă ar fi în locul unui personaj, să schimbe finalul povestirii). Se poate mima realizaera unor acţiuni ale personajelor, se poate realiza reprezentarea grafică a unor secvenţe ale povestirii. Povestirea copiilor – îmbracă 2 forme: - una de repovestire a povestirii educatoarei - de povestire creată de copii. Se urmăreşte exprimarea clară, inteligibilă, fluentă şi coerentă. Copiii trebuie să redea evenimentele în succesiunea lor, să identifice trăsături ale personajelor, să emită judecăţi de valoare asupra faptelor personajelor (să aprecieze dacă sunt pozitive sau negative, dacă e bine ceea ce au făcut), să exprime gânduri, impresii despre întâmplările şi personajele povestirii, să-şi motiveze preferinţele pentru un anumit personaj. Se mai poate realiza această repovestire: - pe baza unui material iconografic, - a unui plan verbal constând în prezentarea unor secvenţe pe care copii să le identifice, să le integreze în text sau doar să le continue - la repovestirea selectivă a unor fragmente: Cine s-a întâmplat când ursul a vrut să-şi tragă coada? Răspunsurile vor fi solicitate în enunţuri iar când solicitarea aceasta ar putea deveni obositoare, cadrul didactic va fi cel care va alcătui enunţul pe baza răspunsurilor copiilor. Încheierea activităţii se poate realiza prin joc precum: recompunerea unui puzzle cu imagini din poveste sau printr-o activitate de natură să-i relaxeze sau să-şi exerseze motricitatea. Povestirile create de copii pot fi create pe baza unor imagini cu început dat, pe baza uni plan dat sau după modelul educatoarei. Când utilizăm material iconografic acesta trebuie să fie în acord cu povestirea apelând la imagini uşor recunoscute de copii. ~ ~
~ ~
~ ~
~ ~
~ ~
~ ~
~ ~
~ ~
24. nov. Seminar 7 PĂPUŞA – orice păpuşă are povestea ei. - din lemn, porţelan, textile. - Ecologică din latex - Nu se folosesc păpuşi demontabile, să existe etichetă că nu sunt toxice Utilizare: - învăţarea pieselor vestimentare, îmbrăcare pe sexe - personje din realitatea contingenă sau din poveşti - marionete – îi ajută la dezvoltarea psihomotrică - gen mănuşi - fără faţă: fiecare copil îşi personalizează păpuşa selectând elementele componente - copiii îşi asumă roluri: devin vocea unei păpuşi - are rol de spectator, de invitat care vorbeste numai cu educatoarea - se pot realiza mici scenete. Se utilizează perioade scurte: o săpt. două după care se aduce una nouă. LECTURA DUPĂ IMAGINI – activitate comună Educarea limbajului se realizează prin observarea dirijată, receptare şi verbalizare. - solicită reprezentările copilului, experienţa sa de viaţă, conexiunea dintre diverse cunoştinţe pe care acesta le deţine şi spirit de observaţie. - se exerează gândirea şi operaţiile acesteia: analiza, sinteza, generalizarea şi abstractizarea. Copiii trebuie să privească imaginile, să le descrie, să le compare şi să le interpreteze în limbaj propriu. Materialul intuitiv selectat trebuie: să fie accesibil şi atractiv, să asigure realizarea obiectivelor cognitive şi afective, să îndeplinească cerinţele didactice presupuse de materialul iconografic în general (colorit, proporţia elementelor, aşezare în tablou, claritate, vizibilitate, cormatică vie, să fie lucios. . . ) să aibă o valoare estetică să conducă la formarea unor reprezentări corecte şi complete asupra aspectului studiat respectând în general adevărul ştiinţific dar să şi permită exersarea comunicării orale. Apelul la lectura după imagini se face în funcţie de prevederile programei şi nivelul de vârstă al copiilor. Etape: 1. Introducerea în activitate se realizează printr-o convorbire pregătitoare, printr-un element surpriză, printr-o ghicitoare al cărei răspuns să se refere la elementele din imagini, printr-o poezioară sau printr-o simplă povestire 2. Intuirea şi verbalizarea imaginii constă în orientarea prin întrebări ce solicită atenţia, argumentaţia, deducţiile realizate de copii precum şi predicţii ale acestora şi consecinţe ale acţiunilor reprezentate grafic. Numărul de planşe prezentate: una la grupa mică, 3 la gr. mij, 5 la grupa mare şi pregătitoare. Numărul de elemente din imagine: f. puţine la grupa mică, mai multe la grupa mare şi preg. Ce apare în imagini: personaje (recunoaştere, denumire), culori, poziţia în spaţiu, forme, mărimi. Ce acţiuni fac personajele – sădesc un pom – ed ecologică, reguli de igienă. 3. Încheierea activităţii se poate realiza prin găsirea unui titlu tabloului (dacă nu a fost dat la începutul lecţiei) - se rezolvă o sarcină dintr-o fişă de evaluare - printr-un joc de rol - prin alcătuirea unei scurte povestiri ~ ~
~ ~
~ ~
~ ~
~ ~
Planşele se expun pe orizontală şi pe rând (nu toate odată) Pentru ca şansele de retenţie să fie mai bune, trebuie să ne adresăm cât mai multor analizatori şi receptori. Imaginile pot surprinde aspecte din grădiniţă, familie, peisaje din vacanţă, despre copii, jocuri, obiceiuri şi datini, fapte, acţiuni etc. Se va urmări ca preşcolarul să formuleze răspunsuri corecte, clare, concise, complete care să denote înţelegerea imaginilor şi participarea activă la acest tip de activitate comună. În cadrul lecturii după imagini e la fel de important şi ca preşcolarul să formuleze întrebări cât să şi răspundă acestora, să fie şi emitent şi receptor.
Educatoare.ro.
5. dec. Seminar 8
JOCURI PENTRU ED. LIMBAJULUI - nr. sg/ pl substantivlui din diverse domenii: Eu spun una, tu spui multe - cronologie. Jetoane. Tipuri: - pentru exersarea noţiunilor gramaticale: sg/ pl Eu spun una, tu spui multe - pentru îmbogăţirea lexicului: fructe, legume, animale, anotimpuri - pentru dezvoltare spiritului de observaţie: Ce a uitat/ a greşit pictorul (2 jetoane: unul mare, altul mic şi copilul trebuie să le compare - pentru recunoaşterea cuvântului, cuvinte lacunare sub o imagine şi lipseşte o silabă (ma_na= maşina) - pentru recunaşterea literii, ghiceşte cuvântul care începe cu litera cu care începe cuvântul denumit de imagine (pe faţă: un telefon, pe spate: un tren) - puzzle cu litere: Creionul fermecat - joc magnetic cu personaje din poveşti: Să construim scene - joc pe calculator Proverbe Sunt jocuri ce folosesc un material suport şi în alte activităţi Foarte puţine jocuri propriu-zise. Există o diferenţă între joc şi activitate ludică. Jocul presupune sarcini didactice, reguli ce trebuie respectate, au numite elemente cu surpriză. Activitatea ludică promovează spiritul jocului. Orice activitate poate îmbrăca o formă ludică. MEMORIZARE 2 perspective: psihologie şi metodică Psihologie: Memoria este procesul psihic prin care se fixează şi se păstrează experienţa sub formă de amintiri Memoria presupune 3 faze: achiziţia, retenţia şi reactivarea, ultima având 2 momente: recunoaşterea şi reproducerea. Memoria preşcolarilor se caracterizează prin: caracter concret intuitiv plasticitate tendinţa memoriării pasive, involuntare fără stăpânirea proceselor de memorare. Conţinutul memoriei e reprezentat de imagini ale obiectelor, fenomenelor, situaţiilor, de trăirile afective, de scheme ale acţiunilor externe sau ale deprinderilor, de operaţii matematice, de analize gramaticale sau de alt tip, de cuvinte, de idei, reguli etc. Un om discriminează 3-4 mii de mirosuri dar nu toţi pot deveni experţi în industria parfumurilor. Există o memorie: olfactivă, o memorie a sentimentelor, a situaţiilor. - o memorie pasivă asupra căreia nu putem acţiona: ne amintim diverse fenomene naturale, fizice chimice - o memorie vizuală, auditivă. ~ ~
~ ~
~ ~
Cu cât angrenăm mai mulţi receptori în actul retenţiei, cu atât calitatea ei creşte Exemplu: teatru radiofonic şi teatru în sala de spectacol Tipuri de memorie: involuntară/ neintenţionată – cele mai multe amintiri se reţin astfel. Acţionăm asupra acestui tip de memorie, de aceea nu se zice copilui: Fii atent că apoi te ascult! Memoria voluntară presupune un efort suplimentar pe care copilul trebuie să îl facă. De aceea e recomandat să le orientăm atenţia, să le-o captam astfel încât copilul să devină interesat şi să nu conştientizeze efortul pe care l-ar face în memoria voluntară. Mecanică Logică presupune înţelegerea cauzalităţii, a legilor, a conexiunilor posibile între experienţa anterioară şi cunoştinţele noi dobândite. Trăinicia păstrării depinde parţial deMm: - materialul de memorat dacă e inteligibil sau lipsit de sens - condiţiile în care a fost achiziţionat - contextl în care s-au achiziţionat: amintiri plăcute sau neplăcute Pentru a putea achiziţiona ceva nou e firesc ca să se instaleze uitarea informaţiilor achiziţionate. Boala Alzaimer: săpun, fum, căpsuni. Pierderile sunt cauzate de uitarea normală şi necesară în anumite limite. Însuşirile memoriei: 1. volumul / cantitatea 2. elasticiatea – capacitatea de reorganizare a memoriei la primirea unor noi informaţii 3. trăinicia/ durata păstrării 4. fidelitatea memoriei – corespondenţa dintre informaţia memorată şi cea reactualizată 5. promptitudinea – viteza cu care se reactualizează informaţia necesară În funcţie de sarcinile didactice se apelează la memorizare ca activitate comună în activitatea: 1. de predare- învăţare 2. activitatea de fixare şi consolidare 3. de verificare a însuşirii poeziilor dar şi a altor secvenţe de experienţă -
-
-
1. Activitatea de predare- învăţare: anunţarea coodoatelor şi obiectivelor receptării textelor supus memorizării (titlu, autor, actualizarea unor cunoştinţe legate de conţinutul textului prin apelul la un material didactic divers recitarea model clară şi expresivă obţinută prin adecvarea ritmului vocii, marcarea accentului, prin pauze logice, psihologice şi gramaticale, prin mimică şi gesticulaţie poeziile simple de dimensiuni mici se învaţă global. Celălalte se învaţă pe unităţi logice e de preferat recitarea individuală, cea colectivă fiind permisă doar în cazul refrenului la încheierea activităţii când deja o ştiu pentru reglarea ritmului şi în cazul onomatopeelor 2. Activitatea de fixare şi consolidare recitarea pe roluri îmbinarea recitării individuale cu cea colectivă (în situaţii justificate) recitarea selectivă activitatea se încheie - cu intonarea unui cântec cu aceeaşi temă sau - cu desenarea unei teme legate de conţinutul poeziei - executarea unor mişcări/ pantonimă 3. Activitatea de verificare a însuşirii se prezintă un fragment sau toată dacă poezia e mică
-
se prezintă imagini/ obiecte asociate conţinutli poeziei solicitându-le preşcolarilor să recounoască şi să indice autorul şi titlul poezie - să continue poezia dacă versurilor selectate le urmează altele Recapitularea poeziilor învăţate: la început vor fi selectaţi spre reproducerea textelui copiii care se oferă, apoi se apează la recitarea în lanţ. Memorizării îi pot fi asociate diverse jocuri-exerciţiu precum: - să găsească alte cuvinte pentru a exprima acelaşi lucru ca în vers - să găsească anumite cuvinte pereche/ rimă: casă- masă 1. Textul model se prezintă expresiv 2. Ne asigurăm că preşcolarii au înţeles despre ce este vorba: întrebări pe marginea textului, explicarea cuvintelor necunoscute 3. Discuţie generalizatoare: dacă au văzut un căţel şchiop, dacă l-au îngrijit 4. Se reia recitarea poeziei 5. Dacă e poezie scurtă se trece direct la memorare spunându-se doar începutul versului 6. Dacă poezia are mai multe strofe: se recită prima, se învaţă. Selectăm pe cei care se oferă apoi îi încurajăm şi pe ceilalţi. - s-a învăţat prima strofă → se reia cu cea de-a doua strofă care apoi se scoate din context şi se învaţă. Ca să îi motivăm pe copiii să memoreze poezia trebuie să o ştim noi. La sfârşitul activităţii se recită integral.
