Daniel Seiler - Partidele Politice Din Europa

ABC 3

L.

P ARTID:E:LE P()LITICE DIN EUROPA Tradiicere de Eugenia Zainescu 'Ptefata de Sorin Bocancea

Daniel Seiler, Les Partis Politiques en Europe, Presses Universitaires de France, 1978

© Institutul European la;;i pentru prezenta editie in limba romana PRINTED IN ROMANIA

ISBN 973-586-136-4

EUROPEAN 1999

DESPREO A PARTIDELOR POLITICE Caracterul de multiplicitate pe care fl prezinta realitatea sociala, economica .# politica a Europei, fl detennina pe orice observator sa caute ace! punct privilegiat care construirea unei cit mai fidele reprezentari a continent. Jmaginea amintitei multiplicitati pare sa-.'ji aiba originea in eterogenitatea populatiei ce traie.'jte fn spa{iul european. diferenfele etnice par a ie.'ji in evidenfa cu atft mai mult cu eft se vorbcyte de o Europa unita. Se poate constata o tendinta centrifitgala a diverse/or etnii, contracarata Invocarea proiecfiei ideii unei noi Europe ne arata, de fapt, o !ipsa - nu dore:;ti ceea ce ai deja. in perpetua confruntare diferenfelor ramfne unitatea doar fn dorinfa. Riibujizirile par{ilor fn acest fi·agil fntreg care este Europa, ne determina sa jim circumspectifata de celebra teorie a ,sfir:jitului istoriei". Se pare cii rezervorul de istorie, manit deseori §i .. butoiul cu pulbere" al Europei nu s-a golit inca. Diversitatea inti/nita ia nivelul vietii politice stat a solicitat, partea istoricilor §i pc•lit'ol(:JJ_~-ilor sistematizare §i ordonare, care sa u:ptreze ml·ett?Q"
Partidele politice din Europa

DANIEL L. SEILER

a acestuia. #!l'lOm- ~,,,u,,;,.~ construie:;te :;i Daniel nr·nt11ru:l.n

lucrare modesta de care se vorbe:;te citat nu este altceva decft de cochetarie al autorului. ,Jvfodesta" lucrare este mai decft un simplu al cetiii'eamttlui. Volumul de informafii pus in joe :;i, mai ce tin de metoda urmarita daca aceasta este sfnt elemente ce vin da de·pC.'isi?$1'e nivelul pe care autode dimensiunea pe care Seiler ne-o supune atenfiei fn mod explicit vom surprinde elementul dur al lucrarii. Dimensiunea de al ceta{eanului" este doar vfrful icebergului. Nu ni se doar o inventariere, w1 nomenclator, ci, indeosebi, jactorii ce genereaza partidele politice din Europa. nrPl11ntn de .cu_;tu'CU.rt, este cea care ne conduce spre unele nrJnJ•-itiPi partidelor politice. Conform acesteia, a a fast afectata de trei revolu{ii succerevo!u.tw na{ionala, revolu{ia industria/a :ji cea intenw{ionala. Aceste muta{ii au divizat sistemele clivajele ce au na{ionala a cauzat centru industriala

rP>.'nntnn

:ji

6

vajul capitali:;ti I muncitori pe axa fimc{ionala :ji sector primar I sector ter{iar pe oxa teritorial-culturala. Acestea sfnt cele patru Revolu{ia internationala a produs .'ji ea o (reformi:;tilcomuni.;ti), dar acesta afecteaza doar latura muncitoreasca a unui clivaj amintit, de aceea, clivajul determinat de aceasta revolutie este, Aceste coordonate vor cc•ns:titui tw•1don1eJVJtzli din Europa. ca nu intra fn aceasta schenu.'i :ji ortodoxa, o fntreprindere necesitfnd, dupa autorului, n 0 analiza genetica se completeaza prin aplicarea de noi coordenumirea, :ji partiduo aplicarea de tir;o,loJ.?:h'i care tocmai se consti" maracini:;ului ". fe.no•nien•zd ~,,.,.; 7'1 ~ nu f:;i are justificae,x:pi'rcltcln?a lui sfntem purtafi spre modisrnlrrurn ale vie{ii sociale, economice ale autoru! afirma ca ,paradigma CGif1(7e)'JUta pentru a face cunoscuta cc•n.s:telai'ia :;i a§a cum s-a tradus ea in sisteme!e in Occident :ji in unui sistem reprezentativ deschis maselor politice sint semne ale uneori, sfntem tentati sa le catalogam unor persoane. 1Vici elementul ,, fnsa acesta se manifesta acolo Acest teren intereseaza acton. Dincolo de nrun"PJ?tr; unui joe al siglelor, ,ghidur' lui Seiler data, un clivaj produce focaliastfel de forfa se origineaza fntr-o este reactiv. De aceea, pentru a cunoa:;te este necesara gasirea conflictului ce l-a generat. Sau, :;i invers, daca vrem sa analizam porni de la care-! traduc. numarul Europa iptJlclf?;iG

7

DANIEL L. SEILER

la un moment dat, timp nu trebuie negl.lJat. actul constant- el este al " , de aceea, lucrarea lui Seiler se poate numi §'i Geneza politice din Europa. Pornind de la modelul propus de care ne poate ajuta sa patrundem mecanismele vietii politice occidentale, putem incerca sa gindim conditiile ce ar face vc•si•bila aplicarea acestui model/a a unui stat ortodox. Lucrarea lui Seiler ne-a dat deja sa recunoa§'tem inca un clivaj propriu Europei.· eel dintre Ortodoxie §'i Occident. Deci, inceputul este facut.

So:rin BOCANCEA

INTRODUCERE Doua constatari se impun observatorului interesat sa analizeze fenomenul partizan: irnposibilitatea ignorarii acestuia ~i caracterul sau european dmninant. Un fapt este astazi bine precizat: partidele politice constituie conditia sine qua non a democratiei. Pluralismul partidelor ~i lupta lor pentru cucerirea puterii, prin procesul electoral, sint piinea cea de toate zilele a democratiei liberale. Fie ca o laudam, fie ca o contestam, viata politica nu nmi poate fi conceputa !n afara partidelor politice. Unii autori italieni calificau aceasta situatie drept partitocrazie, iar generalul de Gaulle o nmnea, cu un oarecare dispret, ,regimul lor". In zadar legislatorul a incercat sa-i anuleze prin procedeul referendmnului sau prin alegerea directa a pre"edintelui Republicii. In zilele noastre, se poate pretinde ca sistemul partidelor funqioneaza n:l~i bine decit in 1958 cind doar Partidul Comtmist Francez era un partid bine organizat. Austria, Finlanda ~i Islanda, trei tari in care pre~edintele este ales prin vot universal direct, tree printr-o situatie asen1anatoare, ~i au partide puternice "i bine structurate. Chiar Elvetia, tara alegerilor prin referendum ~i a democratiei directe, nu constituie o exceptie de la regula: Parlamentul federal este format din nu mai putin de paisprezece partide, intermediari ai vointei politice a cetatenilor. A doua constatare care se i1npune este ca, daca existenta partidelor constituie tm fenomen aproape planetar, in batrina Europa

9

DANIEL L. SEILER


ele ocupa un loc Daci'i ne raportam la democratiile occidentale, observam di Statele Unite, Noua Zeelanda ;;i Australia au, de fapt, doua partide (pentru aceasta din urma tam, tmtd dintre ele este o federatie) destul de asemanatoare intre ele. Cu patru partide, Canada o exce].Jti'e. - 0 asemenea diversitate se explica prin istoria vechiului continent, bogata 1n conflicte ;;;i lupte ale :fractiunilor politice. Fiecare din aceste state o cultura politica complexa, un fel de memarie colectiva care pastreaza urmele confnmtarilor din trecut. Totu~i, aceste culturi politice nu apar ca o colectie de fenomene unice. Se constata, intr-adevar, analogii: atita timp cit conflictul dintre clase ;;i disputa Biserica i Stat vor provoca efecte similare in tarile catolice, influenta luptelor se face simtita intr-o forma asemanatoare atit in Scandinave cit :;;i in Europa Central-Rasariteana. $tiinta politica va gasi astfel, in Europa, terenul eel mai potrivit pentm studiul politice. Parlamentului european vot universal intare;;;te ~i 1nai mult caracterul de laborator politic. pentm prima data in istorie, fenomenul electoral limitele strimte ale Statl~llH-natn.tn;::. ,0 piata comuna a partidelor va vedea oare intr-un viitor, lumina zilei? Parlamentul european ales continua sa oglindeasca, in ciuda sc.rutinelor succesive, diversitatea intereselor natic)nctle. In pofida unor asemanari de netagaduit pe care le presistemele de partide, cum vor putea partidele ;;i sa depa;;;easdi de cultura Ce reJ::m;:z.iJGta tia cre;;tina pentru m1 irlandez sau un englez? Pentru un belgian sau un fi-ancez, conservatoris1rml n-ar constitui decit o etichetare care fiecare este gata sa o atribuie adversarului? :;>i aceasta fiira a aminti gaullismul sau alte nationale cum ar fi populismul irlandez sau na}ionalismul base. Desigur, nUineroase au un trecut ~i s-au

tat in intreaga Europa, dar ele au suferit Pv'olntH adesea divergente ~i, di..'lcolo de ase1nanarea denumirilor, realitatea este alta. Faptul ca aceleia;;i reu~e;;te oare sa mtareasca suficient legaturile dintre Partidul Socialist Francez :;;i Partidul Socialist German? Ce ofera ~tiinta politica cetateanului interesat ce-:;;i dore;;te un ghid care sa-i pennita sa se regaseasca in maracini;;ul partidelor politice din Europa? Foarte putin, de fapt. de mai sus ra1nin tara raspuns, rnai ales daca acesta nu cunoa;;;te engleza. Aceasta lucrare modesta i;;;i propune sa umple tocmai vidul aminiit. Studiul se va articula in doua parti, inegale ca mtindere. Prima parte i..ncearca sa stabileasca o tipologie a partidelor politice clasificate pe familii ;;i care acopera intreaga Europa Occidentala. Cea de a doua parte, cea mai scurta, dar cea 1nai prospectiv~ va trata rarile Europei Centrale, care ie~ind di..'l ,socialismul real" ;;i-au rcinnodat legaturile cu traditia occidentala pentru a-;;;i construi liberale. Aceste State, a caror este de a adera la Europa comunitara, fonneaza o intelegere, grupul de la Vi;;egrad.

10

P ARTIDELE POLITICE DIN EUROPA 0 scurta trecere in revista a literaturii consacrate partidelor politice ne dezvaluie faptul di tipologia partidelor se fondeaza pe unul din urmatoarele trei criterii: denumire, ideologie sau organizare. Anumiti cercetatori continua sa sustina ca termenul liberal este un cuvint ce imbraca aceea:;;i acceptiune atit in Scandinavia ( unde cuprinde partide dintre cele mai religioase) cit :;;i in ltalia (unde desemneaza un partid anticlerical). De asemenea, ei considera ca termenul democrafie crqtina este acela:;;i :;;i atunci c!nd desemneaza drepta in Germania, centrul in Italia :;;i sunga catolica :;;i sindicala in Belgia. Alti cercetatori, mai avizati, au incercat sa disptma partidele pe axa ideologica, simboli;;ata prin continuum-ul dreapta-stinga. Operatitmea este u:;;oara in cazul Frantei, Gennaniei sau Portugaliei, dar cum stau lucrurile in cazul Belgiei, Italiei sau Tarilor de Jos? Unde se situeaza democratia cre:;;tina? La centm, ar raspunde adeptii axei dreapta-sunga. Dar democratia cre:;;tina italiana :;;i nmneroasele sale orientari care se intind de la dreapta conservatoare pina la stinga sindicala se situeaza cu adevarat in centru? Da, prin programul sau care-i pennite sa fie pivotul tutumr combinatiilor guvemamentale. Nu, prin baza sa electorala ~i militantii sai, caci programul de centru al Denwcratia Cristiana este de fapt rezultatul unui laborios compromis intervenit intre oameni de stinga, de centm :;;i de dreapta. Separarea ei in ,polul"

13

Partidele politice din Europa pro;2~resi:st :;;i eel al o confinna. este asemanatoare Belgia, un catolic de stinga, care va mihta pentru PS daca ar locui la Lille, va milita pentru aripa stinga a democratiei ere:;; tine dadi ar locui in Mouscron (ora:;; belgian situat in zona socio-economica din partea de nord a metropolei ~i de care il despart doar kilometri). Acelea~i probleme se pun ceea ce-i prive~te pe militantii partidelor nationaliste basce, scotiene sau ai partidelor ~i ele grupeaza in jurul unei cauze specifice burghezi, tarani :;;i muncitori, peroane de dreapta, de centru :;;i de stinga. Oare este cu adevarat reductibil la partid de Criteriul de organizare propus de caire Maurice Duverger se dovede~te eel mai pertinent dintre cele trei. ~i totu:;;i, el nu accepta decit in parte fenomenul partizan. Anrr-,aoevar. evol'Utla organizatiillor politice demonstreaza azi ca in categoria ,partide de masa" intra nu numai partidele cmnuniste :;;i social-democrate, ci :;;i cele regionaliste :;;i agrariene. Este oare rezonabil sa refuzi conservatorilor britanici titulatura de ,partid de masa" atunci cind numara mai multe milioane de membri ~i tind sa se ralieze unor categorii ca: ,pmiid attn
1

Partidul am·ape-tout desemneaza un partid ce cuprinde toate categoriile de alegatori :;;i I sau de simpatizanti.

14

interesant de observat ca cea mai in analizarea diacronica a partidelor politice o au eumpenii, nu cei din Staiele Unite. Semnalam, in 1vlarea Britanie, lucriirile lui Jean Blondel, Richard Rose :;;i Derek Urwin; Norvegia, lucrarile lui Stei..J. Rokkan :;;i Hemyk V alen; Otto K.irchheimer ill Gennania, iar in Franta cele ale lui Maurice Duverger, Georges Lavau ;;i Jean Charlot. Deci, pe aceastii linie se 1nscrie prezenta tipologie. Partidele vor fi abordate in maniera diacronica, in de istorice in care se afla, :;;i maniera sincronica, in functie de structura electoratului lor. Paradigma celor patm clivaje fundamentale, in 1967 de catre Stein Rol
POLITICE

PARTIDELOR EUROPA

Vom aborda, confonn sche1nei adlOJ:ltate, partlde.Lor politice. scl:lcm<~l teoretice a lui Rokkan, ~i la vom stabili o tipologie genetica a familiilor de partide din Europa Occidentala.

'--"' "F""'"'u pacrtJid(~lo•r

p•oiltice poate fi abordata mai multe Lctplr.r ve~te dezvoltarea, ea ra~;p!ndrrii largi a lTI•Oderni,>:at·u; aceasta teorie introduce in explJ:catre midi; totu~i, aplicarea acestei ca un proces liniar sau, eel examineaza functia <:nru'b:ri'i

17

Partidele po lit ice din Europa

DANIEL L. SEILER

tice, o

v~· u·~-.<~·~ care explidi originea diferita a fied:lrui

Lavau a ilustrat aceasta, in ,tribunarda" a Parti-

prin Comunist. Perspectiva schitata de regretatul Stein Rokkan combina pozitiile istorico-conflictuale ale dezvoltarii politice ~i functionaliste. In acest fel, se evita, in mod judicios, riscmile pe care le-ar aplicarea separata a acestor temii. Ea constituie, dupa parerea noastra, cea 1nai interesanta teorie care descrie geneza sistemelor de partide in Europa Occidentala.

In viziunea lui Rokkan, evolutia politica a Europei a £.Jst afectata din punct de vedere istoric de trei revolutii succesive: revolutia industriala ~i revolutia internationala. Primele doua ~i-au exercitat efectele concomitent din punct de vedere istoric. Aceste doua revolutii au conturat sistemul politic intr-tm plan care unnare;;te doua axe conflictuale: o axa flmqionala si o axa ,teritorial-culturaHi". Astfel, revolutia na}ionalil gener~aza pe axa functionala clivajul Biserica I Stat, iar pe axa teritorial-culturala, centru I Revolutia industriala adauga 1mpartirii precedente, pe de o parte, pe axa flmctionaH'i, clivajul capitali:;;ti I muncitori iar pe de alta parte, pe axa teritorial-culturalii, sector primar I sector secundar. Cit prive:;;te revolutia internationala, aceasta nu afecteaza decit latura mLmcitoreasca a clivajuiui dintre capitali:;;ti :;;i muncitori, pe care o 1mparte in st'i'nga cmnunista ~i cea necomunista. lntuitia ftmdamentala a lui RokklliJ. este, tara mdoiala, prezentarea clivaj dintre centru ~i periferie. Intr-adevar, daca prezenta celorlalte trei clivaje se poate regasi in intreaga literatura

8

consacrata clivajelor in Em·opa, acesta din un11a se poate scinda in clivaje de ordin lingvistic, etnic ~i regionaL Perspectiva lui Rokkan ofera o structura unica, subsmnind aceste fenomene diverse. Tocmai aceste patru clivaje fundamentale, descrise cu minutiozitate de Rokkan, dau na~iere diferitelor partide politice. Configuratia particularn a diferitelor clivaje creaza combinatii specifice fiecarei tari, reflectind conditiile istorice care le influenteaza. Unele clivaje nu apar decit in anumite tari sau grupuri de tari bine stabilite, ill timp ce altele, mai ales clivajul capitali:;;ti I muncitori, se regasesc in toate sistemele politice europene. Pentru noi, multitudinea de clivaje :;;i intrepatmnderea lor au condus la dezvoltarea pluripartidismului ca ~i a sistemului electoraL In cele ce unneaza, vmn prezenta, de la aceste patru clivaje, tipologia familiilor de partide in Europa Occidentala. Fiecarei familii ii corespund pa11.ide politice exprimind o latura particulara a tmui clivaj.

III. Acest

familii, adica cite doua pe fiecu e:x:ce~pi~Ia r 1""" "' 1'" dintre sectorul primar t;;I o subfarnilie: aceasta din unna rezultrnd din de revolutia internationala asupra clivajului

Ciivajul Biserica I Stat. Rezultat al revolutiei nationale culturala, Biserica I Stat ii pe sint ~i sociale a Bisericii, in timp ce sint separatiei Bisericii de Stat, ca ~i a secularizarii vietii

;;;i deci de

19

DANIEL L. SEILER

Partide!e politice din Europa

i:;;i gasesc deanoc:rapa cre:;;tina este lnosteJ:nnclliltico-reli~~icm~;e din trecut. Pentru antic:ienc:all, fi numita laica, seculara sau chiar radicala caci radical :;;i radicalsocialist constituiau, 1a inceputul seco]ului, cea mai mare mindlie a lor.

im;tit1J!iOJmliz::tt :;;i deci neutralizat, fie a condus la independent<}, ca in Irlandei, Islandei ;;i Maltei. la 1nceputul anilor '60, constatam in tarile occidentale o reaparitie a clivajului lntre centm :;;i periferie, concretizata pr1ntr-o noua reconsiderare a periferiei. Din 1961 asistam la trezirea mi~ci'hilor flama:nde, scotiene ;;i galeze pentn1 autonomic, in acela:;;i timp in care se creau Adunarea Valona ;;i Partidul celor din Quebec. In Spania, ca !;>i in Italia, clivajul centru/periferie constituie un element important ]n sistemul politic.

Clivajul Biserica I Stat, care nu trebuie confundat cu un razboi religios, i-a pus In opozitie pe detinatorii :;;i pe adversarii controlului ecleziastic asupra vietii sociale, mai ales 1n domeniul educatiei :;;i doar subsidiar 1n domeniu1 sanatatii. Alternativa pmpusa este monopolul de stat :;;i laic asupra acestor institutii. Aceasta situatie este specifica tarilor catolice sau minmitatilor catolice putemice :;;i poate duce !a o importanta segmentare a societatii pe ansamblu, cum ar fi cazul Ta1ilor de Jos, Belgiei,-Elvefiei :;;i Austriei. Importaqa sa a crescut in mod considerabil in ultimele doua decenii :;;1 numeroase partide s-au realiniat altor planuri de clivaje.

2. Clivajul centru I periferie. A vind o origine culturala :;;i rezul('md chiar din revolutia nationala, clivajul centn.1/ Pc~rifeJn.e 'i:i pune in opozitie pe centrali:;;tii fie fie cu autonomi:;:tii sau federali:;;tii. acest clivaj 191 gasesc ongmea doua familii politice. Pe latura centrala gasim care sustin Statul :;:i pe care le vom numi de centru, iar pe latura vmn gasi pe care le vom numi etJaonatic•nclli~;te :;;i regionaliste. Revolufia :;;i de taurire a Statului-natiune n-au tacut altceva sa puna opozitie, 1ntr-o maniera fi.mctim;aia, Biserica ;;i Statu11n ceea ce prive:;;te controlu1 ~i mecanismelor de socializ:rre. Acestea s-au ciocnit, :;;i cultural, de periferiilor, adica a care, din punct de vedere e.tnic, Imgvtsnc difereau cultura care impunea centnll tauntor al a afectat numeroase tari in secolul 1Tecut :;;i fie s-a vazut

20

3. Clivajul sector primar I sector secundar ~i tertiar. A v!nd origine socio-economica :;;i rezultind din revolutia industriala, clivajul sector prinlar I sector seetmdar :;;i tef!iar ptme in opozitie interesele ora:;:enilor, comerciantiior :;;i industria:;;ilor cu cele ale taranilor. Acest clivaj cupdnde, de fapt, o singura familie. Doar apararea intereselor economice ale populatiei mrale va forma o familie politica specifica: cea a partidelor agrariene. Un singur partid ocupa spa~iul urban: Partidul Elvetian al Automobili:;:tilor. Clivajul intre sectorul primar ~i sectorul secundar s-ar putea citi, in tenneni marxi~ti, ca o opozi~ie rntre sectoarele de productie ramase precapitaliste :;;i restul sectoarelor de produqie. Mai concret, acesta pune Jn opozitie taranii :;;i lumea agricola cu industriile de preiucrare :;;i distribu}ie precum :;;i cu societatea indus:;;i urbana in generaL majoritatea cazurilor, acest clivaj nu se traduce !n termeni partizani. Opozitia se situeaza sau se limiteaza, eel mai adesea, la nivelul jocului gmpurilor de presitme. Dintre diferitele motive care vom retine doar doua: dezechilibml intre laturile nevazuta a unui alt clivaj, eel dintre Biserica :;;i Stat. Puterea societatii industriale capitaliste explica !ipsa partidelor ce pr01noveaza interesele societatii urbane; acolo unde sint partide agrariene, acest rol ll joaca partidele conservatoare - carora li se adauga 'in Danemarca partidele radicale. Ar fi gre:;;it sa consideram familia liberala

21

DANIEL L. SEILER

Partidele po!itice din Europa

conservatoare drept mediatoarea laturii industriale ~i urbane a clivaju!ui. Din contra, acolo unde nu exista nici partid agrarian, nici cre~tin democrat, conservatorii sint cei care sustin vointa politica a taranilor, ca ]n cazul Angliei sau Frantei. In tarile catolice, credinta religioasa a taranimii face din aceasta din urma o sustinatoare fidela a democratiei ere:;: tine. Crearea partidelor care sa apere interesele agricultorilor apare ca un tenomen conjunctural. Acesta se limiteaza la Scandinavia ;;i Elve~ia unde se regasesc doua elemente favorizatoare: protestantismul :;;i o autonomic istorica a taranilor fata de aristocratia fimciara. Vom gasi, astfel, partide agt·ariene in Suedi~ Norvegia, Finlanda, lslanda ~i 1n anumite cantoane elvetiene. Chiar de la rncepuml anilor '80 asistam la o rena;;tere a acestui clivaj sub forma opozi}iei dintre ecologi:;;ti ~i sectoarele secundare '?i ter(:iare.

Clivajul dintre proprietarii mijloacelor de detinatorii de averi in :;;i muncitori, este eel mai dintre toate fenomenele care afecteaza societatea industriala capitalista. Marxismul a racut din acesta motorul istoriei :;;i numero:;;i mai ales francezi, 1-au considerat drept unica axa a politice. Oricm·e ar fi cititorului ceea ce prive:;;te marxismul sau teza axei conunice, acesta va trebui sa ca acest dintre proprietari :;;i muncitori ca fiind in Europa Occidentala. cu exceptia acest clivaj marcheaza in principal sistemele partidelor din toate tarile europene :;;i el este eel care, astazi, pune Inca bazele distinctiei dintre dreapta :;;i stlnga.

4. Clivajul proprietari I muncitori. Fiind de origine socioeconomidi :;;i rezultind din revolutia industriala, clivajul capitali;;ti I muncitori pune in opozipe interesele proprietarilor mijloacelor de productie :;;i de schimb cu cele ale muncitori1or :;;i ale altor proletari. Doua familii politice foarte importante din Europa i:;;i au originea chiar in acest tip de chvaj. Pe latura ,proprietari" intilnim partidele care fac recunoscuta vointa politica a mediilor de afaceri, industriale, financiare sau comerciale care 1e munim fie ,dreapta clasica" ca in Franta, de exemplu, fie ,partide burgheze" cain Scandinavia. Noi le vom numi partide patrimoniale avind in vedere ca trasaturile lor dominante comune sint apiirarea economiei de piata :;;i a ortodoxiei liberale. Pe latura ,muncitori" gasim partidele care fac cunoscuta vointa politica a celor ce muncesc :;;i in special a mi~carii sindicale ;;i cc•OlJeratis.te. Acestea sint numite dnd de ,stinga", cind ,sociacalifica drept ,partide mtmcitore:;;ti", dupa baza sociologica, fiindca numitorul lor comun il constituie clasa muncitoare organizata.

22

5. Clivajele aparu.te din revolu.fia internationala. A vindu-~?i originea in afara tarilor Europei Occidentale, revolutia internationala s-a manifestat in doua moduri: in primul rin.d, ea a dus la aparitia sub-clivajului refonni:;;ti I cmnuni~?ti. Acest sub-divaj nu a afectat decit latura muncitorilor a clivajului economic, pe care a impar~it-o :intre partizani :;;i adversari ai revomse din 1917. Prabu~?irea lumii comuniste i-a dat lovitura de gratie. In al doilea rind, aceasta marcheaza profund tarile Europei Centrale care au fost nevoite sa supm1e timp de patruzeci de ani partidul unic ~i capitalismul de stat, bazat pe planificarea centralizata (vezi a doua parte).

IV. Conduzii

Paradigma celor patru clivaje Revolutii Axe Teritorial Functional

1Vational Clivaje Centru I Periferie Biseridi I Stat

Industrial C!ivaje Rural I Urban Capitali:;;ti I Muncitori

23

DANIELL. SEILER

schemei lui Rokkan la geneza din Europa ne da posibilitatea sa familii pu:te1mi.c ancorate in clivaje :;;i intr-un sub-cliv<~:ilor in Europa, aceste familii de dele muncitore:;;ti ?i aliatii lor, patrim•onia!e, cre:;;tina, autonomi:;;tii, centrali:;;tii, arlti,;:;h;ricalii :;;i, in sfir:;;it, proclw:atmrii. capl1tole sint consacrate acestor de inmortanta lor electorala. V om dez~oltate' in tarile membre ale insista asupra Uniunii Europene ~i in noscute de cititorul francez franceze, fiind considerate bine cunoscute, sint tratate 1na1 succint; ele sint prin raportarea celorlalte emopene la acestea. va constata ca Turcia este ex~lusa din acest studiu ce se limiteaza la Europa Occidentala. In ciuda pr•;:tf~ntiilor sale, Turcia apartine Asiei :;;i nu Europei. In ceea ce prive:;;te Ciprul :;;i Grecia, schema lui Rokkan nu se prea poate n5lrl'1r1F•Inrlor ~i clientelare. Ba mai mult, :l:olosirea unui astfel de model in cazul ortodoxe o tratare mai :;;i care depa:;;e:;;te

Partidele muncitore:;;ti ar trebui sa fie cele mai cunoscute cititorului. atit istoria cit :;;i ideologia acestora sau tipul lor de organizare au flicut - :;;i continua sa faca - obiectul a numeroase studii :;;tiintifice, apologetice sau uneori denigratoare. Faptul ca este vorba de o familie de partide a carei vocatie universalista s-a afinnat am prin discursul sau ideologic cit :;;i prin geografica, explica, in parte, interesul cercetatorilor :;;i anali:;;tilor. De fapt, muncitore:;;ti apar ca tm fenomen con1plex, ilustr·eaza foarte bine limbajului polile desemnihn :;;i ele se desemneaz3_ cu diteriti tenneni socialiste, social-de1nocrate, 1nuncitore:;;ti - care, . de tari, epoci sau exprima fie realitati distincte, fie, fel de bine, pot fi snlOI1mi1e. La aceste probleme vom raspunde delimitind mai it1tii terenul comun al tuturor partidelor muncitore:;;ti, pentru ca apoi sa trati:im caracteristicile care permit clarificarea diferitelor tipuri de partide ce vor fi exmninate succesiv_ Vom incheia acest inventar prezentind partidele de stinga nemtmcitore:;;ti, partidele claselor de mijloc sau partidele de alta origine raliate socialismului.

25


DANIEL L. SEILER

L Tdisaturile comune

legaturile s-au mentinut, dar In concurenta cu cele care uneau sindicatul ;;i PC. In Franta, SFIO a intretinut mai intii relatii strinse cu CGT

In ciuda diversitatii de ordin national :;;i a diverideologice serioase, familia de muncitore'}ti :;;i aliatii sai ofera o imagine mai unitara decit alte curente politice. Aceasta rezulta din trasaturile constitutive comune care fac ca diversitatea ce o caracterizeaza sa fie precmn ramurile care rasar din acela;;i trunchi. Evidentiem doua trasaturi constitutive: actinnea mi;;carii sindicale :;;i rolul In:ternaticmnt,~lrn-

Actiunea mi~carii sindicale. Partidele muncitore;;ti au luat na;;tere din mi'}carea muncitoreasca, adica din mi;;carea protestatara ;;i de aparare a intereselor clasei muncitoare, care a aparut 'in secolul al XIX-lea o data cu crearea sindicatelor :;;i a cooperativelor. Aceasta mi;;care, plecind de la baza, deci din intreprinderi, s-a treptat-ireptat pe Gradul de in,:lifen~n1a a diferitelor sisteme politice fata de revendicarile muncitorilor va determina, mai repede sau mai lent, mi;;carea sindicaUi sa-;;i la inceput, ca apoi sa-i organizeze partid politic.

~i

apoi cu For~a muncitoreasca dupii riizboi. Caracterul moderat al acestei ultime centrale a detenninat PS sa incerce o aliantli cu CFDT, de origine cre;;;tin-democrata, dar tara prea mult succes, in timp ce in Spania legaturile !ntre sindicate :;;i partide se slabeau.

2. Rolul lnternatiomdei. Fiindca partidele

munciiore~ti 1~1

au originea in actiunea clasei nmncitoare organizate, ar trebui sa se dezvaluie trasaturi istorice :;;i sociale specifice fiecarei natiuni.

Caracteristicile lor ~i organice comune provin din aqiunea socialiste. Aceasta ;;i-a dat sa coordoneze efortul partidelor, cei mai puternici ajutind pe cei mai slabi, sa le dezvolte pretutindeni '}i sa le inzestreze cu 0 ideologie, 0 strategie ;;i un de organizare asemanatoare. Cu toate ca inten1ationalismul lor era sincer, partidele muncitore~ti s-au izbit de realitatea in careia au capitulat in 1914. S-a reconstituit a Doua lntemationala, apoi a Treia, dar lucru1ile nu au mai fost niciodata ca inainte: rolul asumat de Partidul Laburist, provenit din mai putin de va conduce la o catre diversitate sancdeclaLratiile de la Frankfurt din 1951.

Aceasta origine sindicala va marca intotdeauna partidele muncito-

re:;;ti, dar 'in grade diferite, in tunqie de impactul obtinut prin sciziunea comunista. Partidele gennane, austriece, britanice ~i scandinave exprima totdeauna vointa poiitica a lumii sindicale cu care piistreaza legiHuri foarte str!nse. In anumite cazuri, pmtidele au adoptat modelul de organizare a! ,partidelor indirecte", adica un membm se afilieaza partidului prin aderarea sa sindicat. Chiar acolo unde mi~carea comunista sau democrat-cre;;tina a subminat monopolul sindical al panidelor muncitore:;;ri, acestea au rinut legaturi str!nse cu o central3. sindicala, ar tl. cazul Belgiei (FGTB), Spaniei (UGT), Talilor de Jos (J"~VV). Acolo unde exista o centraHi sindicalii unica, ca In P01tugalia, ::au o centrala comuna stingii comuniste

26

~i

Ceea ce ramine in urma efortului istoric al Internarionalei socialiste se exprima prin doua trasaturi bine definite.

In

r'lnd, tipul

de organizare, adoptat de partidele muncitore:;;ti, ramine acela:;;i: cu excerria dizidentilor de dreapta, toate pmiideie muncitore:;;ti constituie partide de mase, u:;;or centralizate :;;i care respecta destul de mult tendinfele spre pluralism. In al doilea rind, mitul internationalismului ram1ne viu, in ciuda unor profi.mde divergente. Iar rolul sentimental ;;:i simbolic al Intemationalei socialiste ramine important pentru fiecare dintre aceste partide. Chiar putem afirma ca acestea nu au incetat sa creadii in ea. Trandafiru!

!n m1na, emblema PS, a fost preluat de

socialiste, cain Italia (CGIL),

27

DANIEL L. SEILER

partidele o1andeze, belgiene, luxemburgheze :;;i - 1n urrna referendurnu!ui din 1975 - de ditre Cornitetul Laburist Britanic pentru Europa. Intemationala a recomandat, apoi, :;;i altor partide rnernbre sa-l adopte.

3. Programul politic. Oricare ar fi dintre ele privind doctrina sau chiar ideologia, partidele muncitore:;;ti un program comun care le deosebe:;;te net de toate celelalte Alit cit :;;i programele vor avea drept trasatura comuna grija afirmarii muncii asupra :;;i apararea intereselor materi.ale :;;i morale ale muncitorilor, vointa de a interveni in functionarea 1necanis1nelor economice in scopul asigurarii tmei mai btme redistribuiri a veniturilor :;;i refuzul de a considera drept dogma autoritatea Celelalte elemente, cum ar fi, socialismul, planificarea economiei, importanta pietei etc. sint contingente :;;i difera in functie de tari sau

II. Familia politica formata din muncitore~ti se prezinta sub fonna unui arbore cu un tn.mchi unic :;;i solid, dar cu ramuri care se dezvolHi in direqii diferite. Va propunem o clasificare a acestor ramuri in funqie de criteriile istorice :;;i geografice. In deosebim patm mari istorice in sinul mi:;;d'irii muncitore:;;ti europene, la care putem adauga citeva cazuri Ele corespund, in plus, unor arii bine delimitate. Le vom desemna dupa numele emblematice care insotesc na~terea lo:r. Este vorba, in orcline cronologidi, de tradipile: cartiste, democrat-socialiste, social-democrate :;;i comuniste.

28


cartista ~i laburismul. Este fonna cea veche de organizare adoptata de mi:;;carea muncitoreasca intr-o actiune politica. Trei sint aspectele care deosebesc partidele prov~nite din aceasta traditie: rolul sindicatului, organizarea '?i ideologia. Aceste partide :i:;;i au originea in mi:;;carea sindicala a carei emanatie politica o reprezinta. J'v1i:;;carea sindicala joaca un esential, la inceput ca 1notor apoi, de foarte multe ori, ca un factor in~ibator. Or~an~zarea partidelor de traditie cartista plL'1e pe pnmul plan smd1catele: acestea adera. in mod colectiv la partid cu caracter indirect. Celelalte g~upe sau societati libercu.geta~oare adera la partid un stil ideologic propn~. D1~ ~unct de vedere ideologic, cartismul a adoptat de prima data o lm1e fluctuanta, chiar sincretica, care s-a concretizat in programe ce prezentau raportul de forte dintre diferitele orientari ~nterne. Ca1:tismul este specific insulelor britanice ~i regimunlor supuse mfluen!elor lor. Mi:;;carea cmtista engleza este o aventura uirnitoare care i-a fascinat chiar :;;i pe Marx sau Lenin. Aceasta 1ni:;;care a format, 1ntre 1838 :?i 1856, o federatie in jurul ,Cmtei poporului", esenta mi~carii muncitore:;;ti britanice - sindicate, societati rnuncitore:;;ti de ajutor reciproc. societati socialiste etc., ca :;;i deputati :;;i cluburi ,radicale" care militau pentru democratie. ,Carta poporului" era o ceren; in :;;ase puncte care revendica, printre altele, votu!_universal al barbatilor; a fost supusa Carnerei Comunelor care a respins-o, in contra celor trei rnilioane, apoi :;;ase milioane de se1nnaturi. Cartismul a coalizat asociatiile muncitorqti nascute din tulburarile si'ngeroase dintre 1817-1838, cum m·- fi ,rnasacrul Peterloo" din 1819, ,.Conspiratia Cato Street" din 1820 sau mi:;;carile constante ale luddi'jtilnr, cei care stricau ma:;;inile; toate acestea fiind reprimate cu o bmtalitate rara. Cealalta nebuloasa a coalitiei mi§carea radica!a, s-a nascut pe de o parte din societatile care st;~ti~ n~au Revolutia franceza, din sociali§tii utopici ai lui Robert Q,;ven:;;i dm rn1:;;carea cre:;;tin-sociala sau socialist-religioasa. Cartismul, care se putea baza pe :;;ase deputati, dintre care Lovett :;;i Place, avindu-1 ca

29

DANIEL


SEILER

leader pe Fergus O'Connor, deputat de York ;;i director a! ziarului Northern Star, ziar a! mi;;carii, s-a ciocnit de refuzul :;;i egoismul claselor conducatoare. Nedorind ;;i neputind sa-:;;i asume puterea prin foJ1a, cari:ismul s-a slabit p!na Ia disparitie. Membrii sai s-au rep!iat 1ntr-o actiune sindicaia 'i'n cadrul unor grupari marxiste. !V1i:;;carea muncitore~sca britanica a ramas, din punct d~ vedere politic, demobilizata p'ina la sfir;;itul secolului al XIX-lea.

A) Partidele laburiste. Simbioza dintre elementele politice, sociale si ideologice ce constituie mi~carea muncitoreasdi ~i stinga care ca;acterize~za laburismul este datorita ca Partidul Laburist a renuntat sa rnai aiba o doctrina structuratiL Programul reflecta deci de forte de moment intre curentele socialiste, social-democrate :;;i sindicaliste. ldeologia se exprima, in acest caz, la nivelul tendintelor, organizate in grupuri restrinse - ca in cazul Tribune - sau in constituante oriak ca, de Fabian Society sau IndeLabour Party sau Social Democratic Federation de mientare marxista care disparuse. Un astfel de ideologic este insotit de un filozofic ~i religios rnult mai accentuaL Astfel ca Partidul Laburist L11 mod mai muHe voturi de la minoritatea catolica dec!t oricare alt partid. La Glasgow exista q legatura statistica 1ntre a fi catolic, a irlandeze ~i a clubul de soccer celtic din Glasgow! Laburismul n-a putut evita tensiunile dintre sociali:;;ti ca Aneurin Bevan, apoi Tony Benn sau Ian Nikardo, de o oarecare orientare marxista. ;;i social-democrati ca Hugh Gaitske!l, apoi Roy Jenkins. Importanta a:ripii de stinga a fost mare: fiind la putere, pmiidul a mers foarte depmie ca!ea na}ionalizarilor. Harold \Vilson, de doua ori prim-ministru, era vechi bevanist care a evoluat sp•-e un relativ pragmatism.. Ajunsa !a putere sub conducerea lui l'vfichael Foot, st'inga dura a determinat, prin

extremismul ;;i anti-europenismul sau, plecarea mai multor vechi mini;;-

tri ca Shirley Williams, David Owen, Rogers :;;i Jenkins, pe atunci pre~edinte a! Comisiei din Bruxelles, :;;i care au format Partidul Social Democrat Acesta, aliat mai intii cu liberalii, ulterior a fbzionat cu ace:;;tia, diviz!nd opozitia In beneficiul Tories-ilor 1 • Ca urmare a unei pierderi electorale, puterea a trecut i'n mlinile generatiei unnatoare dar a ramas la stinga, partidul preferi:ndu-1 pe Neil Kinnock in locullui Roy Hatters ley. Kinnock a purees, :;;i nu tara succes, la redresarea partidului, asigur!nd

reintoarcerea sa Ia Europa recurgind la tehnici!e de comunicare politica. El i-a cedat Iocul lui John Smith - personalitate marcanta provenita din aripa de dreapta a partidului- dupa semi-e:;;ecul electoral din 1992. Decesul nea:;;teptat :;;i prematur al lui J. Smith 'in 1994 a adus In fmntea labm·i~tilor o generatie de quadras :;;i un nou leader foarte ctmoscut, Tony Blair, mcmbru al Bisericii anglicane ;;i pmiizan a! economiei de piata.

B) modelul britanic au luat na~tere Partidul Laburist lrlandez Partidul Laburist Maltez. Primul este din toate punctele de vedere asemanator fratelui sau mai mare, mai putin sHibiciunea sa: este eel mai mic dintre partidele mtmcitore~ti ale Unitmii Europene. Acesta nu atrage nici majoritatea votului salariatilor, n1
1

Tories- nume dat membri!or Partidului Conservator Englez.

31

DANIEL L. SEILER succesul guvemului Attlee 1 din 1945, au facut din laburist_TI em model :;;i pentru mi:;;dirile de rezistenta :;;i pentru oamenii ~ti'ngn cat:hc~ :;;1 socia1iste care s-au stabiiit la Londra in timpu1 razbomlm. Dupa Ehberare Leon Blum lmpreuna cu Daniel Mayer au devenit purtatorii lor de ;uv!nt dar s-au izbit de un exces de ,patriotism de partid" din partea SF10 ]n timp ce crearea MRP, cre:;;tin-democrat, !nchidea portile in aceasta directie. Din acest program nu a mai ramas decit ,anen;ic~" 1JDSR unde Fran<;ois Mitterrand :;;i-a fticut debuh1l carierei militare. In Belaia Uniunea Democratica Belgiana a 1nt1mpinat acela;;;i refuz al soc~li~tilor in ciudaavizului favorabil al omului de stat P. H. Spaak :;;i, fiind sustinuta numai de sindicatele crqtine valo~e, exp~nenta a esuat. In schimb, J:n Tarile de Jos, social-democratn au fuztonat cu 1~iscarile din Rezistenta :;;i ~i-au deschis portile catolicilor formind Pa;tidul Muncii, PvdA. Totu:;;i, PvdA nu corespundea modelului cartist initial, sane g!ndim numai !a relatiile cu Biserica. 2. Traditia democrat-socialisHi. Aparuta de mai bine de deceniu, 'in unna cartismului, traditia democrat-socialista este forma precoce ~i de organizare a mi:;;carii 0 muncitore:;;ti. Partidele din aceasta traditi~ se deo~ebesc prin patru trasaturi distincte: ruptura neta de 1_m:;;carea smdicala, tipul de organizare, rolul intelectualilor :;;1 _ _ de de idei". Partidele democrat-socialiste se orgamzeaza pe llnga mi:;;carea sindicala, ostila sau sce~tidi: care, fiind _anar~ic sindicalista sau cre~tina, pastreaza o at1tudme rezervata fata de Organizarea democrat-socialista, lipsita de concurs al sindicatelor, are de suferit chiar ;;i acum. plus, dezvoltarea lor a fost de multe ori frinata, in plin av'int, de o ltmga pe:rH)a1da dictatoriala: al doilea lmperiu, inabu;;irea Comunei, dictatura lui Franco din a lui Salazar in Portugalia, fascismul in ltalia. Sint doua trasaturi care marcheaza organizarea


democrat-socialista ~i care au rezistat social-democratizarii dorite Pede o inceputul secolul al XX-lea de Internationala a parte iejeritatea ei, o varianta subtire sau supHi a partidului de mase pe care Jean Charlot o nume;;te partid de militan{f. Pe de alta parte, importanta ale~ilor, a liderilor ;;i ~efilor: curente personalizate In Franta, ,filipismo" :in Spania. In al treilea rind, militantii ~i ale~ii au tm profil diferit de eel intilnit !n partidele de cartista sau social-democrata. Nivelul lor de instruire este mai inalt, iar 'invap.torii, ca ~i intelectualii, sint predominanti: ,barbo~ii" din grupul PS in 198 sau PSOE in 1982. Hugues Portelli a fost primul care a dat numele de ,,neo-radical". Concept lipsit de pertinenta comparativa, dar care Franta exprima exact ceea ce vrea sa spuna. In ultinml rind, predominarea elementelor intelectuale, adaugata la putinul interes fata de problernele de organizare, pun pe pri1n-plan dezbaterea ideilor in dauna altor considerente. Gustul pentru ideologie dar ~i raspindirea ideologica: democrat-sociali;;tii fi:ancezi, italieni ;;i spanioli au trecut astfel de Ia proudhonis1n la marxism, de la reforma la revolutie ;;i de la revolutie la gestiune. Autogestionari in anii '70, au cedat betiei ,anilor fric" ;;i realismului gestionar. De la ,schimbarea vietii" la ,francul puternic" in Franta, de la marxismul de tip nou al lui Alfonso Guerra la monetarismul lui Boyer :;;i Solchaga, de la ,batrinulleu" Nenni la omul de afaceri Craxi, cite schimbari intr-un timp a:;;a de scurt! Originea democrat-sociali:;;tilor urea p!na in timpul Revolutiei franceze din 1848 :;;i partidului condus de Ledru-Rollin, candidatullor la primele ,prezidentiale" din istoria alegerilor din Fran}a. Ei stringeau !a un loc vechi republicani de stinga ai lVfonarhiei de Iulie (Ledru-Rollin, Lamartine) :;;i sociali:;;ti a:;;a-numiti ,utopici" de cau·e rnarxi:;;ti, cum ar fi muncit01ii A!beti ;;i Louis Blanc sau ,fhrieri:;;tii" (Victor Considerant), dar :;;i cre:;;tini precum Buchez. Primii se pretindeau urma;;ii iacobini-

1 Attlee, Clement ~ om britanic nascut la Londra in 1883, lider al partidului laburist, ori;m-tr1inistn11ntre 1945~ 195 L

32

33

DANIEL L. SEILER


lor marii Revolutii ~i babouvismului 1 , ceilalti intruchipau tendintele

de transformare, ca fiind aspectul esen~iaJ a! ]\.1ovida. Gratie sprijinuiui material ;;i tehnic al SPD ~i ajutat de carisma lui Felipe Gonzales, PSOE a ajuns ia putere in 1982 ~i a adus o schimbare Ia care nici nu se visa; !nvat!nd din gre;;;elile guvernului l\1auroy, el a practicat un refonnism studiat ;;;i pmdent, mentinindu-se in fnmte In ciuda criticilor :;;i dizidentelor. Lui i se datoreaza integrarea Spaniei in Europa, precum ~i, datorita NATO, modemizarea Armatei. Sociali:;;tii portughezi au fost mai putin noroco('i :,;i au ie:,;it slabiti din luptele impotriva comuni:;;tilor ;;i a st!ngii militare autoritariste. Datorita lor, Portugalia a renunjat !a dmmul spre lumea a Trcia alcglnd Europa. Dc:;;i au fost indepartati de la putere de ciitre liberali de mai bine de un deceniu, revenirea lor nu va intirzia.

individualiste rezultate din ,aristocratia muncitoreasca" ;;i din grupurile de

me:;;te~ugari.

Organizarea lor a fost de scmta durata dar foarte buna:

~i totodata a federatiei de Solidarite republicaine. La originea organizarii gasim reteaua ouc;;c'''Hl secrete - La Charbonnerie, de exemplu - :;;i care a dediz-..:;t lovitura de Stat a lui Louis-Napoleon Bonaparte. Modelu! a fost preluat din Italia- Carbonari- ;;;i s-a raspindit, de asemenea, In Spania

atit in jurul grupului parlamentar La .Montagne

'?l

Partidele ,. majoritare ". ciuda obstacolelor istorice care au oprit dezvoltarea lor- anarho-sindicalismul, Statui autoritar, marea sciziune comunista- democrat-sociali;;tii au cunoscut o perioada favorabila intre anii '70 ~i '80, ajung1nd majoritari in Portugalia (unde dintre sociali:;;ti au fost ale;;i pre~edinti ~i 1n Spania. Ei au ;;tiut sa se foloseasca de noul curent al Golden Sixties ;;i de aparitia tendintelor postmaterialiste. Partidele socialiste franceze :;;i portugheze ;;i PSOE au beneficiat de conducerea unor oameni de Stat de excepca: Fran<;ois Mitter:rand, Mario Soares ;;;i Felipe Gonzalez. Ei au ~tiut sa transforme aura intelectuala a programului autogestionar in ~tiin!ii a guvernarii. Preluat de oameni O;>i de grupuri straine spiritului SFIO, Partidul Socialist Francez a fost mult timp ca un far al socialismului latin. Aparliniei de stinga care propovaduia ruptura cu capitalismul pentru ,a schimba via!a", el a reu:;;it sa-:;;i dezamageasca partizanii fiindca a creat prea mari sperante cu toate di aveau un bilant guvernamental onorabil. Preluat !a Congresul din Suresnes de un grup de intelectuali tine~ri din interiortll :;:i care proveneau din mediile catolice, vechiul 1

Socialista Obrero Espana! a aparut, chiar din perioada

Epigoni, avortoni §i decaden{i. lnflorirea partidelor socialiste de stlnga, provenite din social-democratie sau din elemente exterioare partidului, se explica prin parasirea socialismului de catre anumite partide muncitore;;;ti. Este vorba de un fenomen conjunctural care se exprima partide putin durabile. Singurele care au rezistat au fost dele socialiste de stinga norvegiene SV care au luat fiinta dupa primul reterendUln privind aderarea la Comtmitatea Statelor Europene. Insa nu trebuie sa le confundam cu formatiunile scandinave cu care, in aparenta, se aseamana, dar care sint de origine comunista. in Franta, Ali§carea Ceta{enilor a lui Jean-Pierre Chevenement nu s-a mentinut decit gra~ie Partidului Socialist Partidul Socialist astazi practic disparut, reprezinta un caz exceptional de care s-a naruit fiind erodat de coruptie. Creditat cu 32,3% din voturi in 1919 ;;i av!nd 156 de sedii, el obtinea cu 20,8% din voturi In 1946, mai mult dec'it aliatul sau din Partidul

Comunist

babouvism - doctrina lui Gracchus Baboeuf ;;;i a discipolilor spre instaurarea unui comunism egalitar.

34

35

DANIEL L. SEILER


Structura electorala a partidelor labudste, democrat-sodaliste ~i social-democrate a UE {in "/o)

3. Traditia social-democrata. De data mai recenta decit celelalte doua precedente, traditia social-democrata apare in ultima treime a secolului al XIX-lea. Partidele provenite aceasta traditie se deosebesc prin patru trasaturi distincte: intemationalismul, marxista, legatura cu sindicatele tipul de organizare. Partidele social-de1nocrate s-au unit la initiativa Internationalei din 1864 sau au fost profund transformate de aceasta. Ele au practicat un internationalism solidar pina la razboiul din 1914 care a dus la dezme1nbrarea acestei uniuni. Partidele au incercat de doua ori sa reconstituie lntemationala a ll-a prin practicarea unei solidaritati active fie cu vechile partide aflate alHidata in dificultate ca cele din Peninsula Iberica fie cu cele din Europa Centrala aflate acum in dificultate. Ele d:sta~oara o bogata activitate atit in grupul socialist al Parlamentului European cit ;;;i in cadrul Partidului Socialist European pe care-1 sustin materiaL Internationalismul a implicat, printre altele, o lunga colaborare cu marxismul care le-a servit drept dogma ~i pe care au J',J.cercat sa-l raspindeasca ~i sa-l impuna tuturor partidelor muncitore~ti. Abia in 1951 lnternationala a acceptat, prin declaratia sa de la Frankfurt, ftmdamentele umaniste :;;i cre~tine alaturi de cele marxiste. Apoi, social-democratia, la initiativa marxi~tilor, a strins legaturile sindicatele. 0 legatura la fel de putemica ca in cazul trad'itiei cartiste dar functionind in sens invers: sindicatele erau veritabila curea de trans1~isie in cadn!l partidului. Afinitatile sint, inca, foarte puternice - mai ales in Suedia- iar cele doua ramuri ale mi;;;;carii muncitore:;;ti merg in paralel. Organizarea social-democrata corespunde partidului de mase care poate conta pe grupuri distincte - tineri, femei etc, Pina in anii '60 acestea puteau fi considerate sozial-ghetto parteien.

!Vfuncitori

Firi

1975 Marea Britanic lrlanda

70,8

68,3 32,9 49,5 27,5 47,7 Portugalia 52,7 Germani a Danen1arca 52,5 58,7 Belgia Tarile de Jos 58

!990 44 64,6 27,1 41,7 23,8 33,3 34,4 49,8 42.6 30,9

Salariati

1975

Cadre

1990 197J

1990

Jndependenr/

1975

1990

23

30,4

2.5

14,6

8.8

15,5

17 ,l 44,8 27,2 44,3 33,3 35,9 41,4 24,8 20,5

26,7 41,9 23,7 42 27 34 36,8 39,7 42,1

3,7 8 2,4 6,5 0,6 4,4 0,6 10 15,9

8,1 22,5 12,7 7,4 10,5 24,1 0,8 6,3 21,6

13,4

23 22,3 35,6 21,6 13,5 14,2 9,3 7,9

14 29,2 21,9 36,2 29,2

24,7 20,2 24,7 21,4

Sursa: G. Colome, op. cit., p. 27 Opozitia tata de sistem a fost benefica pentru acesta din urrna dici Partidul Socialist Italian slabind, a acceptat intrarea lui in jocul guvernamental din 1963 1n favoarea apertura sinistra dorita de Aldo 1'v1oro :;;i de cre;;tin-democrati. Antrenat treptat in v1rteju1 creat de Prima Republica, PSI a reu;;it sa-;;i. pastreze o oarecare demnitate atita timp cit a fost condus de ,vechii" sociali;;ti adepti ai lui Pietro Nenni, cum ar fi Sandro Perteni sau Martino. Spirited modern a dat lovitura de gratie Partidului Comunist Italian aduc1nd in fnmtea sa pe Bertino Craxi, un politician cinic ;;i afacerist care a ,golit" partidul de intregul sau continut in numele eficientei. Incarnind imaginea ,duru1ui Craxi", Pre:;;edinte al Consiliului din 1983 p1na in 1987, membm al CAF, CraxiAndreotti-Forlani, vor fonna un triumvirat transpartinic care va donmi, din nefericire, mai mu1t de un deceniu, la fel ca l\1ichelis, ministrul Afacerilor Exteme ;;i play-boy cu fizic de gori1a.

ce cuprinde: agricultori, pescari, profesiuni liberale, cadre concluc:er·e :;;i patroni.

.._.cnc.c;vu"

36

Daca cartismul este de origine engleza iar curentul democrat-social este francez, social-democratia este de origine gennana. Sozialdemo-

37

DANIELL. SEILER


kratische Partei Deutschlands 1ntruchipeaza protoripul de partid socialdemocrat. Mai !ntli ca propovaduitor al ortodoxismu!ui marxist :;;i ca loc a! dezbaterilor doctrinale de o calitate intelectuala nemai1nt!lnita 'in alta parte, unde s-au confnmtat Bernstein 'in numele revizuirii doctriRosa Luxemburg in numele revolutiei :;;i Kautsk-y in numele ortopractic!nd, pina Ia Kurt Schumacher, un marxism verbal; Congresul de Ia Bad-Godesberg din 1959 acesta a ajuns, un deschis mturor :;;i pmiator al reformei sociale.

ciar al ,modelului suedez" !-au tacut sa apara 'invechit in ochii reforeuropeni fata de ,modelul german". SPD i~i pastreaza inca prestigiul de'?i a trecut in opozitie !n !982; numele ,Bad-Godesberg", devenit proverbial, inseamna lm aggiornamento necesar pentru partidele muncitore:;;ti, demonstrat prin fapte de troika Brandt- erou antinazist, simbol a! tenacitatii berlineze ~i con~tiinta SPD-ului- \Velmer - vechi comunist ~i strateg organizator- ;;i Helmut Schmidt cre:;;tin angajat ~i om de Stat; dupa un lung drum in go!, SPD a regasit o noua troika formata din generatia ,fiilor lui Brandt", Scharping, Lafontaine, Engholm care ~i-au aratat competenta prin guvemarea Landuri lor. Partidul Social-Democrat din Austria, relnnoit in anii '60 de Bruno Pittermann ~i cancelarul Kreisty, corespunde mai bine tipului ideal de partid cu majoritate absoluta, dec!t SPD; ocupa postul de cancelar dupa 197 L In 1958, partidu! austriac (SPO) a renuntat Ia austro-marxism :;;i Ia anticlericahsm pentru a se sitLia pe pozitii reformiste. Acest pmiid care altadata a fost eel mai anticlerical dintre toate partidele muncitorqti, nu a ezitat sa prezinte drept candidat Ia pre~e dintia Republicii un vechi conducator al Mi~carii Catolice studenteC?ti. Trebuie sa subliniem faptul ca daca SPO practica un reformism moderat, Austria poseda, dupa razboi, un sector nationalizat fomie important Partidul Laburist Norvegian, DNA, care a apartinut cindva 1nternationalei comuniste, este condus de o femeie, doamna Go Brundtland ~i pare sa fi fost de neclintit cind a trebuit sa conduca o Norvegie J:mpar!ita !ntre tendintele populiste :;;i izolationiste - majoritare - ;;i tendinta sa pro-europeana. Feminismui aparent al DNA nu poate sa ascunda putemice!e retele familiale ~i veritabilele dinastii politice.

Partidele majoritare. Lipsite de concurenta, aceste partide au renuntat la convingerile lor marxiste, mult timp propovaduite, :;;i au acceptat sistemul socio-ecoi-tomic existent pe care doreau sa-l 1mbunatateasca in avantajul muncitorilor. Dar nimic din organizarea lor- este vorba de partid de masa- :;;i nici din baza sociala nu deosebe~te partidele social-democrate de echivalenfii laburiste. Acestea se caracterizeaza atit prin pluralismul filozofic cit :;;i religios. Din conim, daca in sinul partidelor social-democrate cu majoritate absoluta exista diterite orientari, inclusiv de construire a socialismului, influenta acesteia din urma s-a dovedit a fi foarte slaba. Doar patrll social-democratii au cunoscut bucuria de a fi majoritare. Cea mai puternica a fost cea suedeza, cea mai renumita a fost cea germana, la care trebuie s-o adaugam pe cea austriaca, iar Pmiidul Norvegian al Muncii completeaza aceasta panorama. Partidul Muncitoresc Social-Democrat Suedez, SAP - Sverige Social Demokratiska Arbetareparti- se aseamana foarte mult cu Partidt!l Laburist Englez prin aceea ca este un pmiid indirect ale cami sindicate sint membre, dar relatia partid-sindicate difera. SAP a fost din totdeauna mai moderat. Stat--providenta, Suedia are un sector nafionalizat modest. Social-democra1iile suedeze se caracterizeaza prin doua aspecte: introducerea politicii-model a social-democrariei, keynesismul- introdus de G. Myrdal - combinat cu dialogul social ~i de a fi eel mai m1te:rnic muncitoresc din Costul finan-

38

mi~tilor

Partidele social-democrate minoritare. de social-democrat minoritar este specific anumitor piri nordice. De fapt, este un caz al tipului ,social-democrat majoritar". Tensilmea creata in sinul societatii a :llicut ca elementele socialiste nesatismcatoare sa rupa unitatea muncitoreasca. Rezultatul se traduce slabire a Partidului Social-Democrat care-~1 caracterul majoritar. Partidele social-democrate

39

DANIELL. SEILER

din Danemarca, Islanda ~i Finlanda precum ;;i corespund acestui tip. In cazul Finlandei, Partidul Comunist ;;i aliatii sai joaca rolul Partidu1ui Socialist de stinga. Exemplul eel mai dramatic al pierderii puterii de catre un patiid muncitoresc este ilustrat, tara J:ndoiaEi, de socia1-democratia danezii, Socialdemokraterna. Dupa ce a av1.1t lTlajoritatea absoluta 'in Folketing, acest partid abia mai detine o treime. Nemultumit de a se afla 1ntre dizidentii sociali:;;ti, SF :;;i VS, acest partid are de suferit din cauza unei sciziuni a dreptei, centrul democratic. Social-democratii au cunoscut suferintele opozitiei - timp de zece ani - :;;i bucuriile guvemarilor !n coa1itie.

C) Partidele social-democrate , consociative ". Este vorba despre partideie din Benelux unde social-democrapa s-a infhmtat cu segmentarea societatii in ,grupuri" datorita religiei. Pentru ea, aceasta 1nsernna luarea considerare a unei puternice mi;;d'iri sindicale cre;;tine care 1n Belgia sint mult mai numeroase decit sindicatele socialiste! Dupa ce au crezut in disparitia acestor organizatii condamnate chiar de sensul istoriei marxiste, socialdelnocratii din Benelux au ales intre reinnoire ~i resemnare. Laburi:;;tii olandezi :;;i sociali;;tii flamanzi au optat pentru prima solutie, in timp ce sociali:;;tii valoni ~i luxemburghezi s-au mulJ:tnnit cu rolul de aripa muncitoreasdi a ,lumii" sau de ,stilp" laic. Dupa razboi, Partij van de Arbeid - PvdA - a adoptat modelul englez al Partidului Laburist schimb!ndu-~i numele din Partid Social

Partide!e politice

Europa

In Belgia, din cauza probiemelor religioase, Partidul Muncitoresc a reu~it sa obtina majoritatea absoluta de:;;i, aceasta tara, 'lmpreuna cu Suedia, are cele mai multe sindicate din Europa. Conducatorii PS

s!nt con:;;tienti de acest aspect :;;i au g'indit inca din 1969 ,,Adunarea Progresi:;;tilor", un fel de front cornun 'intre ei :;;i stlnga democratiei cre:;;tine. Pina 'in prezenL aceste tentative au ramas tara efecte directe. Odata cu scindarea social-democraFei pe considerente lingvistice, aripa flamanda, devenita Socialistische Partij, SP, a 1ncercat o transfonnare dupa rnodelul olandez care includea cre~tinii de stinga ai grupului Doorbrak, dar tara sa ajunga la puterea colosului cre~tin-democrat flamand. SP tTebuie sa faca fata, astazi, scandalurilor legate de finanj:area sa oculta. Situatia este ~i mai tragica 'in cazul PS belgian francofon care, decapitat de falimentul afacerii Agusta, legata de asasinarea fondatorului Andre Cools, participa la alegerile din 1995 tac!nd sa urce in prima linie partide de mina a doua, adesea tara importanta. PS foarte bine organizat ~i, in urma renuntarii libera!ilor la anticl~rica lism, mediator important al ,grupului" laic, a neglijat restructurarea lui. Partiduf Afuncitoresc Socialist Lwwmbwghez, moderat, anticlerical ~i guvernamental este contestat atit ca mediator al laicilor de catre democrati cit :;;i ca expresie a clasei muncitoare de catTe social-cre:;;tini. D) Dizidenfele de dreapta. Tentativele racute de nartidele socialiste pentru a-:;;i moderniza doctrina au daunat ;ripii lor social-democrate. Dar, cel1nai adesea, relatiile cu comunistii au dus la mptura. In cazul Danemarcei, nepL;tinta social-del~o cratilor de a elabora politici noi a nemultumit nu numai sociali:;;tii, ci :;;i aripa de dreapta a partidului. .

Democrat 1n Partid Laburist :;;i a organizat trei ,comunitati de lucru" in s!nul lui: una catolidi, una protestanEi :;;i una 1.nnanista (laid.) corespunz1nd celor trei ,st!lpi" traditionali, dar tara sa obtina majoritatea. Evolutia spectaculoasa care rnarcheaza, dupa conciliu, catolicismul Tarilor de Jos, pennite Partidului Laburist sa-:;;i faca mari sperante, sustinute de altfel de rezultatele alegerilor din 1971 :;;i 1989.

40

41


SEILER

DANIEL

Rezultatele electorale ale partidelor muncitore;;ti, democratsodale 1?i social-democrate (media 'in procente) Tari Marea-Britanic Irlanda

1960-1973 1974-1989 46 14,5 16,8*

Portugalia Germani a Austria Norvegia Suedia Dane1narca

Elvctia Tarile de Jos

41 46,3 42,9 46,8 38,7 30 24 24,3 25,9

1980-1989

34,3 9,3 38,2 32,3 30,6 40,2 48,1 38,7 43,9 3L8 27,2** 24,9

29,2 8,7 45,2 34,7 272 39,4 45,4 37,4 44,5 30,9 28** 25,4

22,7

20,7

31,5

3!

A nul

ultimul scrutin 34,4 19,3 38,6 17,6 29,3 36,4

(1992). (1992) (1993) (1993) (1991) (!994)

34,3

(1989)

25,5 28,3 18,5 24

(1991) (1995) (1991) (1994)

* SFIO 1970. ** Doua partide PS :;;i SP. Sursa: G. Colome, op. cit., p. 30. De fapt este vorba de un fenomen conjunctural. Formatiunile de acest tip nu mai exista decit in Danemarca, unde un deputat socialdemocrat, foarte populaml Erhardt Jacobsen, :;:i-a parasit partidul pentm a forma Centml Democratic care se opunea cre;;terii fiscalitatii directe. Devenit un ,partid-balama" ~ el guvema foarte bine atit cu conservatorii c1t :;;i cu social-democratii ~ acest partid seamana cu un PME de tip familial: dupii retragerea fondatomlui, fiica sa, J\1imi Jakobsen, a preluat conducerea.

4. Traditia comunista:

substitut functional al social-

lfi~e•nl!fi!'n~tiPi,'! Intorc:indu-ne in timp, traditia comunista apare

soci
In afara caracterelor generale care defmesc :;;i mlmcitore:;;ti social demoCl·ate, cele comuniste ofera aspecte care le deosebesc net. Aceste trasaturi specifice sint: intemationalismul, organizarea :;;i ideologia. Aceste trei aspecte sint exierioare logicii naturale a celor ce muncesc. Dupa Lenin, ideologia spontana a clasei muncitoare este de tip ,tr·adle-un1om1;ta"' Mi:;;carea comunista este deci rezultatul voluntarismului revoal tmui grup de ai Partidului J'vluncitoresc Rus: boi:jevicii. Am putut vedea ca, in cazul pa1tidelor muncitore~ti, aqiunea Internafionaiei se conjuga cu cea a mi:;;carii sindicale. In ceca ce prive:;;te partidele comuniste, Internationala a III-a a fost agentul principal al creiirii lor. Ba mai mult, In primele doua decenii ale existentei lor, aceasta le-a mode!at, le-a ;,lefuit dupa un model unic :;;i le-a impus o disciplinii de fier. Internationala comunista, la lnceputurile ei, putea fi considerata democratica, eel putin in privin}a elaborarii tmei linii politice unice, prin partidele membre. Ea s-a transformat, sub conducerea lui Stalin, in oficina aparatului de Stat al URSS 1nainte de a disparea; de-acum inainte, toate relatiile dintre partidele-surori vor trece prin PCUS. Intemationa!ismul va primi o lovitura serioasa o data cu apari;ia ,eurocomunismului" In anii '70. Kominternul va modifica radical organizarea social-democrata a partidelor conmniste. Partide!e comuniste s-au organizat dupa modelu! inventat de Lenin ~i adoptat de partidul sovietic. Acest tip de organizare este denumit de catre cei interesati ,centralism democratic". Este vorba de o versiune ierarhizata, centralizata :;;i disciplinata a pa1tidului de mase. Acest model a fost uniform adoptat de dizidentii de stlnga care au parasit pa~iideie muncitore:;;ti pentru a crea fonnatiuni comuniste. Cit despre partidele muncitore;;ti care, spre 1920, au aderat la lntemationala a III-a, s-au vazut supuse centralismului democratic ~i disciplinei de fier a Kominternului. Acestea au fost radical transfonnate :;;i epurate, ca

1

42

trade-union (In tari!e anglo-saxone)

sindicat muncitoresc.

43

DANIEL L. SEILER


cazul partidului francez, sau n-au !nt1rziat sa se destrmne, ca 1n cazul

dizboi, i-a luat apararea lui Tito :;;i a condamnat interventia sovietica

Partidului Laburist Norvegian. In perspectiva dezvoltata de Lenin, aspectele pe care le vom denumi ,internationalism" ;;i ,organizare" prelungesc ideologia. Caci g!ndirea fondatomlui URSS constituie partea cea mai frumoasa a strategiei revolutiei. In acest sens ea o cmnpleteaza admirabil pe cea a lui Marx

din 1956 !n Ungaria. Fiind exclus in 1958, el a !nfiintat Socia!istisk Folkeparti, SF, care rara greutate a obtinut voturile la care cornuni:;;tii danezi nici macar nu visasera. Cazul din Finlanda a fost timp considerat ,special", dar comuni;;tii, initial destul de independen}i iar mai apoi aliniati politicii moscovite, au fuzionat cu stinga socialista formind din 1980 Alianta Democrata Populara din Finlanda, SKDL,

>,>i Engels, punind bazele ideologiei partidelor comuniste.

Conflagratia care a provocat in1plozia lmnii con1Lmiste f,'i a URSS a obligat pmtidele comuniste sa se redefineasdi in raport cu trei criterii de baza. Aici vorn gasi novatorii, ortodoc:;;ii :;;i integrif,'tii, in functie de raspunsurile date. A) Precursorii. Inflorirea socialiste de st'inga in Scandinavia (,titoi~tii" danezi) se explidi prin abandonarea socialisrnului de d1tre anumite partide nmncitore~ti. lntrebarea majora nu este oare: de ce aceste dizidente au cunoscut succesul 1n annmite tari? Raspunsul este siinplu: este vorba de partide comuniste sau dizidente cmnuniste care s-au rupt de Moscova 1nai devre1ne pentru a fuziona cu diziden}ii de stinga ai social-democratiei. Acela~i lucru a avut loc in Danema:rca cind PC a disparut de pe scena politidi ;;;i dud socialif,'tii populari au intrat Folketing dupa 1960 ~i in Parlamentul European dupa 1979. Finlanda ~i Islanda au partide de acela:;;i. tip care pot participa la coalitii guvernamentale. Incepind cu 1938, in Islanda, comuni:;;tii s-au 'indepartat de Komintern pentru a forma Partidul Socialist Unificat 1mpreun3 cu sociali:;;tii independenti. Dupa evenimentul din 1968 de la Praga, ei s-au rupt definitiv de Iv1oscova. Tntre timp, o noua fuziune a av,>tere Althydhubandalag, Alianta Danenmrca, Aksel Larsen, eroul Rezistentei, devenit :;;ef al PC dupa

44

dupa multe dispute !ntre opozantii eurocomuni>,>ti ;;i sociali:;;ti :;;i ,ortodoc:;;i". In 1985, dupa modelul Perestroika, ,stalini:;;tii" :;;i-au racut propriul partid, 1n vreme ce eurocomuni:;;tii PC in 1970 pentru a adera doar la SKDL. In 1991, odata cu caderea comunismului, cele trei partide s-au destramat aderind la un nou partid, A!ianta de St!nga, VAS, care a ob}inut l 0% din voturi in 1991, ca a poi, 1n 1995, sa reu>,>easca sa intre la guvernare.

B) Prin aceasta ortodoqi care au sa se foloseasca de o sore socialism :;;i au ie~it de sub tutela moscovita tara ,sa darin;e ~andrarnaua", adica pastrind controlul aparatului comunist pentru a-1 refonna. Punctul de constituit condamnarea invaziei sovietice din din 1968, urmata de europene ajungindu-se la o transforntare :;;i o refacere a pa.rtJtdtJltn sub o noua denu1nire. Partidul dreptei ltalia, ex-PCI, stinga suedeza ~i lnitiativa per la Catalunya in Spania au dcn1onstrat aceasta evolutie. Partidul far al refonnei cmnuniste ra1nlne Partito Democratica della Sinistra, centru al ,polului progresist" :;;i la care au aderat, 1n 1991, 80% dintre membrii PCL :;;ansa istorica a PCI a fost A. Gramsci, un teoretician original ;;i occidental: fiind inchis de cati-e fasci;;ti, el nu a putut fi condamnat de Stalin. Discipolul sau Togiiatti, doar formal aliniat J\1oscovei, a practicat o politica independenta ;;i realista (apropiindu-se de catolici etc.). U:;;oara deta;;are fata de URSS a fost realizata de Berlinguer datorita caruia PCI a obtinut cele mai multe voturi.

45

DANIEL L. SEILER


Refmma partidului s-a desavlr~it sub Achilie Ochetto, POSului, care a demisionat in 1994 in urma e~ecului electoral al ,polului progresist". Succesoml sau a fost Massimo d' Alema, mai circumspect ~i mai flexibil. Toate partidele politice din Europa Occidentala au avut lor, adesea exclu~i. Aceasta retcnma a cunoscut-o ~i PC :suedez ale carei aspiratii spre independen}a dainuiau demult !?i care, dupa 1960, a sustinut PCI in cadml comunismului international. De lndata ce a fost cunoscuta intentia PCI de a renunta la modelul comunist, omo!ogul lui suedez s-a grabit, in 1990, sa-:;;i schimbe mnnele in Partid de stinga. Ultimul partid comunist important care s-a de marxism-leninism, Partidul Catalan - PSUC - fuzionind cu sociali~tii autonomi ai Frontului Popular, a beneficiat de un statclt de autonomie fata de PCE. La initiativa liderului sau, Rafael Rib6, un intelectual de tipul lui Berlinguer, coalitia electorala lnitiativa per care regrupa PSUC ~i dizidentii sociali:;;ti precum :;;i de st1nga s-a trans format In partid politic. IC, aliata st!ngii unite spaniole, are o puternica pecete catalana.

situatia electora!a care s-a mai redresat, dar 1n ce masura? Comuni~tii spanioli, eurocomuni~ti vechi, ~i-au pastrat identitatea, dar nu au Ia.cut niciodata uz de ea: ei s-au reimpartit dupa aparitia coalitiei, lzquierda unida, care a avut succes in r'indul electoratului. Partidul comunist fiind interzis in Elvetia inca din anii '30, militanj:ii sai au putut sa ascunda problema de fond pentru a pastra forma: Partidul Elve}ian al Muncii care se mentine In Consiliul National.

Jrt,,rf,'lr•
Partidul Comunist Francez, PCF, este eel mai putemic :;;i eel mai comunist ortodox. Chiar dad. ','i-a modificat fonna de organizare, acesta a ramas fidel modelului comunist, asum1ndu-~i istoria. Foarte fidel Moscovei, acesta a evitat un viraj eurocomunist in de PS (Uniunea stingii) ~i de puterea din care a anii '70 fa cut in 1981, ca apoi sa se gaseasca !n pozitie de inferioritate ce a incercat o strategie de 1nfnmtare. Sub conducerea lui G. \!larchais, acesta a incercat sa evite infiingerile, reactionlnd doar la epua reu!?it sa stabilizeze rari ~i excluderi. Succesoml sau, Robert

46

lntegri'}tii. Este vorba de fonnatiunile ramase fidele dogmei comuniste impotriva tuturor :;;i a orice. viziunea Mihail Gorbaciov este singurul raspunzator penl.ru destramarea URSS iar evolutia din Rusia ii indrepla\e~te sa creada di lucrurile mergeau bine in aceasta tara pe timpul comunismului. Doar doua partide comuniste integrisie au putut avea deputati nationali ~i chiar europeni. Este vorba de Partidul Comunist Portughez care a dimas de neclintit ~i Rifondazione Comunista creata de minorita}ile care au refuzat transformarea PCI in PDS. La Strasbourg deputa[ii lor stau alaturi de celelalte doua partide comuniste ortodoxe. Partido Cumunista Portugues, PCP, a ramas fidel dorintei de a constmi socialismul ~i principiilor marxism-leninisnmlui. La alegeri, el se prezinta sub aparentele unei ,coali}ii democratice unitare" pe care o domina. PCP este incomprehensibil, chiar Ia.ra sa ne referim la :;;eful sau istoric, Alvaro Cunha!, care :;;i-a lasat amprenta chiar :;;i dupa retragerea lui in favoarea lui Carvalhar. Erou ~i chiar martir al Rezistentei !mpotriva lui Salazar, Cunha! vedea Potiugalia ca pe o tara ce provenea din Lumea a Treia ;;i a pactizat in timpul revolutiei ,garoafelor" cu militarii progresi~ti pentru a impune o conceprie prea putin occidentalil despre democra(ie. Rifondazione Conwnista a cunoscut o cu totul nostalgicilor care refuzau alta experienta. RC a luat na:;;tere la PDS, lui dar :;;i a vechilor ,berlinguerieni" sau ai din fostul PCI Ia care se mai pot adauga marxistdin extrema stinga trotskistii sau maoista.

47


DANIEL L. SEILER cre~tina

Rezultatele electorate ale postcomuni~tilor

Tari Danentarca

Finlanda ls!anda !tali a Sucdia (Catalonia)

o>

/0

AD

8,3 11,2 14,4 20,4*

1990 1995 1991 1994

8,1

1992 1991 1993 1991 1994 1991

Italia 8,8 Pormgalia * % obtinut pe liste

Numclc partidului Socialistik Folkcparti Vasemmistolletto banda lag Democratico della Sinistra

Izquierda Parti communistc fran<;ais Parri suisse du travail Rifondazionc Comunista Partido Comunista Portugucs

Tip A A B B B

c c c D

D

Partidele comumste au disparut din celelalte parlamente ale tarilor europene. Faptul ca ele mai exista in anumite cazuri demonstreaza ca prezenta lor traduce realiUiti autonome prin comparatie cu experienta leninista ;;i sovietidL Transformarea PCI in PDS :;;i remmtarea acestuia din unna la aspectele SPicCJtlc~e comunismului au adus in ltalia adevarata democratie. egala :;;i chiar in Franta, aparitia unei veritabile mai mult de o evolutie a cmnuniste care au renuntat la centralismul demo~ratic - in loc sa se indeparteze de co~unism - decit de cea a democrat-sociali;;tilor care aveau o organizare slaba :;;i o ideologie care oscila intre romantismul revolutiei ;;i un reformism fascinat de raiders ;;;i alti condotieri.

III. Partidele aliate Alaturi de partidele muncitore:;;ti, aliniate pe lor, intllnim anumite partide care-;;i au originea intr-o alta traditie politica. Pe de o parte se afla de origine democrat-

48

care, raliindu-se socialismului, se situeaza chiar la ga partidului socialist sau laburist. Pe de aha pm1e se afla dele claselor de mijloc al caror liberalism reformator, munit !?i social-democrat, le-a detenninat sa :tad'i cu :;;i chiar cu comuni~tii.

Diferite partide de st1nga, chiar de extrema-st!nga, :;;i de origine catolica au cunoscut, in numeroase }ari, o existenta mai mult sau putin scurta. Renunt:lnd la radacinile lor sociale, ele au 1ntruchipat, pentru un timp. o nona dreapta. Ce! mai vechi este Partidul Politic Radical Olandez care a intrat !n Alianta St!ngii Verzi. Primaml cre:;;tin-democrat al ora:;;ului Palermo, Orlando, a creat un partid de acest tip, Rete, o retea antimafia, un fel de extrema-st!nga moraHi, membru al .,polului progresist", slab din punct de vedere electoral- cu exceptia Siciliei - dar influent intelectual. La cealalta extremitate a spectrului politic de stinga se aflau pmtidele laice, chiar anticlericale, ramase ostile partide!or burgheze. In Franta, Mi;;carea Radicalilor de St!nga, MRG, care regrupeaza radicalii fideli ,Programului comun" din 1973 ;;i alianrei PS-PCF, s-a golit treptat de substanta pentru a se transfonna in sindicat de ale:;;i care de raportul voturiior celor de st!nga din al doilea tur de scrutin. 1994, MRG 1;;i schimba numele cu eel de Radical alegindu-:;;i un conducator celebru: Bernard Tapie. Alleanza demucratica !nfiin~ata initial pentru a-1 sustine pe l'v1ario Segni 1n tentativa lui de a schimba sistemul politic italian, a trebuit sa remm}e Ia a deveni marea forta centrist-reformista pentn.1 a se transfomm In sustiniitorul moderat PDS in cadml ,.Po!ului progresist". Dupa plecarea lui Segni, AD a regrupat militantii din mediile laice, adesea vechi republicani sau sociali~ti. Echivalentul olandez al radicalilor de stinga ar fi Partidul Demokraten '66, un partid anti-establishernent, fondat !n 1966 de doi tineri energici din Partidul Liberal: M. M. Gruyters ;;iVan Mierlo. Punlnd accentul pe reforma institu}iilor - sistem electoral, alegerea directa a :;;efului guvernului etc.- programul D '66 se asemana foarte mult cu tezele aparate in Franta, In aceea;;;i perioada, de clubul JeanMoulin.

49

Dar contt-ar MRG, D '66 a ~tiut, gratie pr:agrm;mul:ui mului sau, sa intruchipeze modemizarea ~i schiint•area n!ndu-se ca ,a patra marime" - a!aturi de laburi:;;ti, cre:;;tini :;;i de - 1ntr-un sistem de partide foarte La MRG :;;i D putem adauga lor, legata istoric de cooperativele :;;i ecologica ea este partenera sociali;;tilor. AI :;;i D '66, ca ~i partidele cre:;;tine de st1nga, se caracterizeaza printr-o tendinta ,postmaterialista" foarte accentuatiL

PARTIDELE

PATRI~10NIALE

Este greu sa dai un mune partidelor care vin in sprijinul capitali:;;tilor :;;i al capitalului. Unii le numesc ,de dreapta" dar acest tennen ambiguu semnifica, in anumite tari, ,dreapta religioasa", ori aici este vorba de o dreapta economica. In Franta, ltalia sau Spania, ele fonneaza ,dreapta". Altii folosesc tennenul de burgheze", eel mai exact din punct de vedere istoric, dar strain vocabularului francez. Scandinavii :;;i elvetienii le numesc ,,burgheze". l\1area Britanie se prefera termenul de ,conservator"; dar cum sa vorbe:;;ti de conservatorism despre partid care, prin Doamna Thatcher :;;i Major, a dus la transformarea profunda a structurii sociale a tarii? Daca observatorul se opre:;;te la ansamblul partidelor politice care constituie centrul :;;i dreapta in Europa, are o impresie diferita decit eel care a studiat in profunzime partidele muncitore:;;ti. Cum se face ca o familie unita ailt din punct de vedere al scopurilor dt :;;i al mijloacelor a dus la na:;;terea :;;i 'inflorirea Lmor fonnatiuni distincte? Toti oamenii politici :;;i toate politice care constituie europene au un numitor comun: ata:;;amentul de societatea liberala, de libera initiativa :;;i de economia bazata pe profit. In definitiv, ata:;;amentullor fata de libera :;;i de ill()~tenirea patlrinJonitJlLti cit :;;i di unui oatrlll11C)niu, chiar modest, constituie eel mai bLm argmnent al electoraiului lor, justifica alegerea demunirii de ,pmiide pattrtmDrnaJen

51

DANIEL L. SEILER


Ca ~i in cazul pmiidelor muncitore;;;ti, vom face efortul de a descurca maracini:;;ul semantic :;;i istoric ce inva1uie partidele patrimoniale, incerc1nd sa depistam mai intii trasaturile lor comune, apoi variantele interne, pentru a trece apoi la fonnele extreme.

sa intervina miunde ;;i oricind. Rolul autoritatii centrale trebuie sa se rezume la a completa, dar niciodata la a 1nlocui initiativa privata".

Trasaturile comune Partidele patrilnoniale se regasesc intr-un comun, reflectare a bazei lor sociale, ea istoriei. 1. Programul politic. Daca factorii care concura la impartirea ei in diverse partide nu nimic din ceea ce nu poate fi reconciliabil, aceasta datoreaza unitatea pr·ofsr
52

Viziunea ideologica a partidelor patrimoniale a devenit dominanta dupa destriilnarea sistemului sovietic. Ceea ce o distin.ge de cea a epigonilor lor este raminerea la dreapta din punct de vedere al credintei, ini~iativa privata fiind situata deasupra in.terventiei puterilor publice. Diferente intre metode pot exista ~i intre partide, dar chiar :;;i intre tari: ele considera rolul serviciilor publice ca fiind subsidiar, iar existenta sau inexistenta unui sector care sa se sustraga legii economiei de piata ca fiind corolara. 2. Baza sociaHi. Programul unitar al partidelor patrimoniale consta in baza lor sociala, care le face sa fie mediatori privilegiati ai lmnii industriale :;;i de afaceri. Cu exceptia Angliei, unde dogmatismul conservatorilor a sfir~it prin a phctisi city-ul, patmnatul intretine, in intreaga Europa, legaturi foarte strinse cu partidele ce apara interesele capitali:;;tilor. Eforturile facute de anmnite guverne de stinga de a se face agreate de patroni, au e:;;uat mereu pina in prezent. Plecind de la 1.m nucleu conducator ,burghez", partidele patrimoniale au devenit adevarate attrape-tout. Din punct de vedere al electoratului ei regrupeaza pe toti proprietarii obiectivi sau subiectivi_ Masa lor de manevra a fast formata mult timp din ,independenti" - comercianti, me:;;te:;;ugari, liber profesioni~ti, patroni ai PME - dar el s-a diversificat cuprinzl'nd toti salariatii care poseda un patrimoniu pe care spera sa-l transm.ita mo:;;tenitorilor. 3. Origine. Partidele care a para cauza capitali:;;tilor au luat na:;;tere in secolul al XLX-lea doua traditii ideologice foarte diferite, dar care au ajuns acela:;;i ptmct. Prima, elitists. :;;i ostila

53

DANIEL L. SEILER


partici1parii maselor populare, fie ierarhiile aristocratice ;;;i puterea regala, fie stabilirea unei plutocratii cenzitare. A doua, a luptat pentru instaurarea unei veritabile democratii liberale bazata pe votul universal. mi:;;carii muncit~re:;;ti :;;i pe:n(~ollul pe care- I reprezenta aceasta pentru au apropiat cele doua traditii pina la confundarea lor.

~ A) Partidele :~wjoritar~. Anumite partide conservatoare aparatoare_ ale_ putern regale :;;1 dominate de nobilime s-au adaptat votulm umversal mai bine decit adversarii lor liberali, pina la ?unctu~ de a_ se substitui lor ca mediatori principali ai lumii mdustnale :;;1 de afaceri. Ostilitatea lor fata de burghezie i-a fiicut adesea pe conservatori sa mobilizeze taranimea :;;i chiar sa se mtereseze de soarta muncitorilor, victime ale ,individualismului :;;i egoismului liberalilor". Pentru aceasta, Biserica le-a acordat sprijinul, ceea ce le-a adus succesul in alegeri. Convertita la liberalism, uneori inver~unata - ca in cazul Tories-ilor- ,dreapta ciasica" poate astfel sa mobilizeze pentm a apara ordinea socio-economica stabilita nu numai burghezia, ci ~i !i'iranimea, clasele de mijloc :;;i chiar unele segmente importante ale care apartineau stingii, cum ar fi sala:;;i muncitorii nesindicali:;;ti. Studiile de sociologie electorala efectuate atlt in Marea Britanie de catre R. Rose, cit :;;i in Franta de CEVIPOF demonstreaza ca ,efectul ramine determinantul esential al votului dreptei. Mult timp dreapta a trebuit sa recurga la irational precum :;;i la valorile legate de traditie, de religie sau de Astazi, pregnanta economice, cre:;;terea individualismului :;;i inmultirea comportarilor hedoniste, u:;;ureaza sarcina conservatorilor pentru care apararea a economiei de constituie terenul Europa doar trei tari au o dreapta majoritara. Marea Britanie ;;i Gennania prezinta o exceptie cac1, m celeialte ale vicisitudinile istoriei au divizat mai mult sau mai pu{in, dreapla in diverse fonnatitmi politice.' Probabil ca in timpul domniei franchiste, Spania s-a deta:;;at de trecutul ei compus din mai multe curente de AsHizi, Partido popular condus de Jose Maria Aznar pastreaza influenta acestora.

II. Maurice Duverger a descris clasic care a permis diferentierea istorica a partidelor care sustin interesele capitali;;;tilor. La inceput, parh•je],e opuneau liberalilor, de cuv1nt ai burgheziei. partidelor muncitore:;;ti a creat ,dilema liberalilor". Trebuia oare sa se faca corp comun cu adversarul de ieri pentru a evita lul nou sau trebuia sa se alieze noilor veniti pentru a combate du:;;manul istoric? Cei care au optat pentru prima strategie sint liberalii, in ce a doua strategie a fost aleasa de catre radicali.

1. Partidele conservatoare. In secolul al XlX-lea, paru,1e1e conservatoare erau nobilimii ~i ale Bisericii. Ele s-au format pentru a lupta impotriva Revolutiei franceze ~i pentru apararea vechiului regim, reprezentind dreapta istorica. Clericalismul care le-a adus Bisericii altadata se spunea ca Biserica anglicana era partidul conservator care se roaga -, capacitatea de a 1nobiliza lmnea rurala, ca ~i 0 bnni'i le-a sa democratizarii. sa mentina in mod onorabil :;;i uneori chiar sa majoritatea absoluta.

54

55


DANIEL L. SEILER partide realizeaza unitatea or?anidi ~ de:tirl~il:or1lor liberal: CDU CSU !n Gennama, Part1dui vator 1n Marea Britanie ;;i Popular Spaniol infiintat de M. Fraga Iribarne. . CSU- Uniunea Cre;;tin-Democrata Bavareza- pare sa fie eel mal de dreapta partid dintre partidele conservatoare. Contrar surorii ei, CDU, ;;i siglei, CSU s-a definit chiar de la infiintare ca fiind conservatoare, statutul partidului dovedind aceasta. Cit despre CDU, acesta s-a c~n stituit, dupa razboi, ca un autentic partid cre:;;tin-democrat - cupnnz1nd, ca o particularitate, o aripa protestanta. Totu:;;i, evolutia sa, sub impulsul cancelarilor Adenauer :;;i mai ales al lui Erhardt, 1-a determinat sa se distanteze atlt de clericalism (CDU a u:;;urat, de exemplu, procedura de divm1) c'it ;;i de interventionismul socio-economic, caracteristici ale democratiei cre:;;tine (,economia sociala de piata" definita de premieml Erhardt 'a fost un exemplu clasic al ortodoxiei li~erale?. Se poate constata ca baza electora1a a CDU este aceea a unm partld de dreapta cu vocatie majoritara, ca in cazul Partidului C~nservator :_:sn~ tanic. CDU are cele mai multe afinitati cu acest partld, dar tara sa cunoasdi derivele ultraliberale ale omologului sau britanic. Partidul Popular spaniol, mult timp suspectat din cauza mo:;;tenirii fra~
vie}uirea partizanilor dintre conservatori ~i liberali. In mai multor realinieri, conservatorii au devenit mediatorii lumii industriale ~i de aface1i - burghezia, conducatori indrumatori - in timp ce liberalii reprezentau interesele burghezii ~i ale claselor de mijloc urbane liber-profesioni~tii, cc•mcer·ciauttii :;;i me:;;te~ugarii - ca :;;i ,nestingisUi" a cr
B) Conservatorii care s-au .specializat. Lung_a domnie a puterii regale mentinuUi in Suedia pina in 1917 a as1gurat supra-

aristocrati: Giscard, printul Poniatovski :;;i contele d'Ornano, pintre cei

56

Anii '80 ;;;i inceputul anilor '90 au fost de bun augur pentm conservatorii scandinavi care au cunoscut o ascensiune fata de rivalii lor liberali :;;i radicali. Liderii lor, Paul SchlUter In Danemarca :;;i Carl Bildt in Suedia, au condus guverne de coali!ie intre pmtidcle burgheze.

C) ,,Dreapta orleanista". Daca conservatorii i~i afla radacinile intr-o dreapta care a apartinut traditiei ~i contra-revolutiei, tmii dintre ei s-au apmpiat de liberalii moderati pentru a creea o sensibilitate politica pe care Rene Remand a numit-o ,dreapta orleanista", tennenul de desemnind partizanii lui LouisPhilippe, ,regele burghez". Este vorba de un fenmnen caracteristic tarilor latine care nu au o democratie cre~tina putemica: Franta, Spania - tari in care aceasta dreapta exista sub Republidi- ~i Portugalia. Conform tezei lui Rene Remond, mo;;tenirea dreptei orleaniste este asumata de ,giscardienii" Pmtidului Republican. Sociologic vorbind, Partidul Republican numara printre fondatorii ei un numar mare de mai cunoscuti fiind, Ia.ra sa-l uitam pe Jean de Broglie.

57

DANIEL L. SEILER Putem sa includer11 in acela:;;i grup CDS-u1 urmeaza aceea:;;i linie ca :;;i Tories-ii, insa tara sa electoraH\, nici organizarea lor.

2. Partidele In mod contrar rivalilor lor conservatori, liberalii s-au gmpat pentru a apara interesele burgheziei. Ei au intruchipat mult timp ,stinga", nume pe care 1-au pastrat in Danenmrca. Uneori ata;;ate regimului cenzitar, alteori derrlocrate, partidele liberale au pastrat intotdeauna o structura elitista, respingind autoritarismul plebiscitar, care-i punea in pozitie de inferioritate fata de conservatori. Foarte rar au avut pretentia obtinerii unei majoritati.

A) Un partid liberal majoritar: Partido social democrata. Un singur partid liberal european a reu:;;it sa aiba un guvern majoritar. Este vorba de Partidul Social Democrat Portughez fondat de Sa Carneiro :;;i condus cu succes de Anibal Cavaco e Silva. Acest rezultat se explica prin accederea tirzie a Portugaliei la democratie: spatiul politic al apararii intereselor capitali:;;tilor a fost cu greu cucerit de democratii liberali care au redus echivalentul portughez al PP - CDS-ul- la limita subzistentei. Fondatorii PSD __:Palma Carlos, Sa Carneiro- apartineau opozitiei iiberale mai mult sau mai putin tolerata de Caetano, succesorul lui Salazar. In urrna revolutiei ,garoafelor" din 1974, ei au format Partidul Popular Democrat, care conducea destinele pri1nului guven1 dernocratic din Portugalia. In 1975, acesta a !ncercat In zadar sa intre in Intemationala socialistil. Din 1977 s-a indreptat spre dreapta, aliindu-se cu CDS. IV1oartea accidentala a lui Sa Carneiro :;;i inlocuirea lui cu Cavaco e Silva a adus PSD in centml e~ichierului politic pennitindu-i sa guverneze singur.

58


B) Declinul liberalilor. Acest declin este rezultatul succeselor obtinute de Partidul Conservator. Libemlii germani ;;i britamn, prin;;i o dreapta ;;i o stinga, ambele majoritare, au fost obligati sa lupte pentru a-:;;i rnentine o precara identitate de centru. Dupa disparitia liberalilor germani- FDP - din Parlamentul European, supravietuirea lor in Bundestag depinde numai de bunavointa electoratului CDU, care ii aduce ,votul secundar". Totalmente legat de CDU, partidullui Genscher ';)i Kinkel tinde sa devina apendicele de centru al unei coalitii CDUCSU-FDP. Marea Britanie, radicalizarea Partidului Laburist, dar mai ales a Tories-ilor a eliberat un spatiu centrist pe care liberalii de1nocrati au incercat sa-l ocupe, contrar scrutinului majoritar care favoriza mentinerea la putere a dreptei. In Danemarca, stinga liberala- Liberate Venstre- ';'i-a gasit adevarata vocatie in a mediatiza vointa politica a agricultorilor. Ea a reu:;;it sa stringa :;;i voturile categoriilor celor mai religioase ale societatii daneze. In Franta, tendinta centrista sau moderata, se regase:;;te in Centrul Social-Democrafilor creat de Jean Lecanuet. CDS a rezultat din regruparea, in jurul vechilor cre';)tin-democrati, a diferitelor tendinte ale dreptei ;;i centrului. El pretinde Partidului Republican rolul de motor in sinul UDF (Uniunea pentru Democratia Franceza), confedera!ie giscardiana pe care a unificat-o atit cu acesta din unna cit ~i cu Partidul Radical. 3. Partidele radicale. 0 parte a burgheziei, sensibila la trecut (ea fonna, aWidata, "stinga"), nu a ezitat sa se angajeze intr-o politica de colaborare cu 1ni;;carea n1tmcitoreasca. In anmnite cazuri, aceasta colaborare a ajuns pina la comuni~ti. Totu;;i, evolutia sa pe termen lung a :facut ca partidul ce o reprezinta sa treaca de la alianta socialista la blocul burghez jucind rolul de ,pivot". Radicalii danezi au avut o noua tentativa de a adopta o

59


DANIEL L. SEILER

cu conservatorii in favoarea celei cu social-democratii. Chiar :;;i omologii lor suedezi :;;i-au oferit serviciile guvernuiui social-den10crat pe care, insa, acesta le-a respins. Stinga radicala daneza- det Radikale venstre- ilustreaza eel mai bine cazul radicalilor care, confruntati cu ,dilema liberalilor", au optat pentru alianta cu stinga. Ei au ajuns astfel la putere ca sustinlHori ai social-democratiei. In 1968, ace~tia au optat pentru alianta cu conservatorii ;;;i liberalii; astazi se pare ca, trecind de la coalitia numita ,trifoi cu patnt foi" la cea numita ,trifoi cu patru foi ro:;;ii", ei practica o strategie de centru. Aceasta ar fi :;;i dorinta Partidului Poporului, Folkepartiet, care, in fata puterii mi;;;carii muncitore;;;ti suedeze, a tinut intotdeauna un discurs radical in timp ce guve1na cu cei de dreapta. Anumiti radicali au rarnas fideli aliantei socialiste :;;i de aceea !i vom studia o data cu sociali:;;tii. Exista totw;:i o exceptie pe care regimul adunarii bazat pe sistemul referendar care predomina in Elveria nu ne pennite s-o !ncadram la stinga sau la dreapta, :;;i anume: Alian{a lndependenfilor. Acesta este un partid al claselor de mijloc care, adesea ]n problema sociala, a votat cu stlnga. Progranml sau, ,capitalismul social", :;;i politica sa militara a plasat Alianta la centru-dreapta. De fapt, aceasta se va orienta dnd Ia stinga, c'ind la dreapta, in func}ie de cantoane, dar cu o preferint:a neta spre stlnga. Si Franta a avut ,Radicalii sai de stinga" prin MRG, devenit Radical sub conducerea lui J. F. Hory, care a recn1tat pe omul de afaceri, Ben1and Tapie, ca prezentator-vedeta. Partidul Radical nu poate fi considerat un partid politic autonom, ci mai degraba un apendice al PS. Chiar dadi dorim sa-l tratam cape un partid, trebuie sa-l incadram in funqie de PS.

4. Dreapta in sistemele nepolarizate. In anumite tari din Europa, ca de eX111plu ltalia, Suedia, Benelux, conflictul de clasa nu a ~eu:;;it sa polarizeze complet viata politica. Italia :;;i Tarile de Jos, prezenta unui partid cre~tin-democrat, capabil sa atraga

60

electoratul tuturor claselor sociale, a fost de natura sa impiedicc aceasta polarizare. in Belgia, acest fenomen este chiar de eiectul prezentei partidelor regionaliste, a carer baza electorala este ,interclasista". Partidele burgheze sufera eel mai mult din acestei situatii care le reduce adesea la o parte neinsemnaUi. Belgia :;;i mai ales in Tarile de Jos, ele au beneficiat de rolul de alternativa pentru stinga. Dar, lasind de o parte marimea lor, nimic nu ne perrnite sa deosebim acest tip de partide de conservatorii britanici, de CDU-CSU sau de PP-ul spaniol. Din aceasUi categorie mai fac parte: cele doua partide liberale belgiene, liberalii olandezi ~i elvetieni precum ;;;i Forza ultima 1ntreprinsa de Silvio Berlusconi. In Belgia, Tarile de Jos :;;i ltalia, existenta clivajului dintre Biserica ~i Stat ~i anticlericalismul original liberalilor, au impiedicat constituirea unui mare partid conservator. 0 data cu venirea anilor '60 ~i cu deschiderea spre stinga a cre~tin-demo cratilor belgieni ~i italieni, fractiunea conservatoare a acestor partide s-a orientat spre liberalii care au renun!at la anticlericalismul lor secundar, dar tara sa cunoasca succesul pe care 1-a avut Forza ltalia treizeci de ani Inai tirziu. Belgia ;;;i Tarile de Jos ,liberalii"
DANIEL L

SEILER

plecind de ia societatea sa bancara - Fininvest- :;;i de la cercurile de suporteri ai AC l\1ilan, celebra echipa de foot-ball, proprietate a condotierilor. In ceea ce prive:;;te liberalii elvetieni, ace:;;tia sint siabi pe plan tederal, dar puternici in cantoanele din Geneva, Vaud :;;i Neuchatel. 5. Conduzii. Unitatea dreptei in sinul unui mare partid majoritar constituie un fenomen destul de rar in Europa. Istoria politidi. a vechiului continent ofera o asemenea bogatie de evenimente, incit antagoni:;;tii conflictului de clasa fie s-au fragmentat, fie :;;i-au vazut alegatori atra:;;i cind de partidele clericale, c1nd de cele agrariene. Cit prive:;;te multitudinea de sigle ;;i demnniri, rezultat al evenimentelor istoriei, aceasta nu reu;;;e:;;te sa mascheze un ata;;ament comun la libera •n·•tt,,r.uc. la concuren[a, la beneficiu :;;i la autoritatea din intreprinderi. Intensitatea variabila manifestata de acest ata;;;ament, precum :;;i lor de deschidere de schimbare creeaza mai degraba curente diferite in sinul diferitelor partide dec'it partide distincte. Legaturile cu patronatul, pe cit de strinse in Scandinavia, ranlin foarte oficioase, ca sa nu spunem clandestine, in tarile latine. Unele partide de dreapta sau de extremadreapta se mai bucura de favomrile patronatului :;;i i~i extrag resursele in de la membrii lor, constituind o serie de cazuri aberante.

IIL Aceasta scurta analizare a conservatorismului liberal ar ramine incompleta daca nu am aminti citeva elemente exacerbate ~i extreme. Ele pot 1mbraca fie forme nostalgice :;;i reactionare, fie forma revoltei , a sectoarelor de cla-

62


sele de mijloc, fie, in sfir:;;it, cea a anarhismului de dreapta care se traduce prin lipsa simtului civic al celor bogati. 1. sau dreapta extrema. Ter:nenii s1nt mai ptqin clari :;;i mai dec!t ar putea parea. Fenomene ca fascismul :;;i continuatorii lui, care nu semnifica ,nici dreapta, nici stinga" dupa lui Zeev Stemhell, vor fi studiate impreuna cu partidele na1:i011aliste. Vom pastra termenul de ,extrema-dreapta" san, altfe! spus, extrema a denumi vechii reaqionari, conservatori rama:;;i valorilor traditiei lor, care intmchipeaza dreapta a lui Rene Numai l'vfi:;carea pent;-u Franfa, MPF, a Philippe de Villier a putut sa aiba la Paris ;;i la Strasbourg, ace,;;tia dlnd dovada de un real dt:nam1sn1. 2. ,P01.11jadi~tii". Aceasta categorie cuprinde mlnia me:;;te:;;ugarilor :;;i comerciantilor cale altadata in numeroase ~~r~~~,o~''= dupa chipul imtptttecmici1ilclr 3. Partidele nascute din revolta celor lnstariti. Alte fenomene, mai recente, au In Scandinavia, !nscriindu-se in parlamentar: este de revo!ta celor mai precis o contestare radicala :;;i iresponsabila privind direct. Aceasta vine din partea burgheziei ;;;i a categoriilor de salariati cele mai bine rett-ibuite. Asemenea exista in Danemarca :;;i iar din 1990 le :;;i In ele poarta denumirea de Partid :;;i, 1n caz, Noua Democratie. Cel mai dintre este Pmtidul Danez, fondat de avocatul Mogens '-""'"' u 1h nea fiscala, :;;i al carui succes electoral a racut In I 973. Aspectul sau consta !n faptlll ca acest !~i pastreaza, cu cei -a! do ilea partid de Ia din 1977, dar cu cei de jos, reprezentanti in Parlament. Aspectul eel mai amuzant al programului fondator al lui va ram!ne, tara indoiala, doctrina privind annatei daneze printr-o inregistrare care ne predam", In mse:;;te bine!nteles.

63

CLIVAJUL I STAT: PARTIDELE CLERICALE ANTICLERICALE Confuzia creata de denurnirile ,dreapta" :;;i ,stinga" se datoreaza in principal influentei conilictului dintre Biserica :;;i Stat. Pentru Inulti istorici, catolicul socialist A. de Mun, neobosit aparator al cauzei Intmcitore:;;ti, va fi ire1nediabil incadrat la dreapta. Dimpotriva, Emile Combes, ale carui conceptii sociale tradau egois1nul burghez al secolului al XIX-lea, se va vedea rar contestat ca fiind un mn de stinga. Motivul este si1nplu: anticlericalisinul 'inver:;;unat al ,taticului Cmnbes". Toate tarile catolice din Europa Occidentala precmn :;;i eterogene, cmn ar fi Germania, Tarile de Jos t;;i au trait aceasta confruntare. Numai lrlanda face exceptie de la regula. Conflictul dintre Biserica :;;i Stat a atins, in secolul trecut, un ase1nenea paroxism incit putea depa:;;i conflictul de clasa. Astfel s-au creat, sub impulsul episcopatului, partide care s-au dezvoltat vointa catolici1nii. Puternic inradacinate intr-o retea de sindicate :;;i de organizatii sociale, cooperatiste :;;i cuiturale, aceste partide au reu~it sa grupeze lmnea catolidi ~i sa frineze expansiunea partidelor 1nuncitore!:?ti. Ca in cazul acestora din m·1na !:?i a partidelor comuniste, clericalii s-au organizat dupa 1nodelul partidelor de mase. Acestea insa nu au 1ntirziat sa sirnta contradiqiile dintre aripile lor muncitore~ti t;;i burgheze: numai influenta Bisericii a reu~it sa le men~ina unitatea. Dupa eel de-a] doilea razboi mondial, partidele catolice au avut o tentativa de deschi-

65

DANIELL. SEILER


dere adoptind filosofia ,per:;;m1alista", foarte la moda pe atunci, deven:ind cre~tin-democrate. In Franta, legaturile Bisericii cu dreapta monarhista au impiedicat crearea unui mare partid catolic. Fondarea MRP a avut loc prea tirziu, iar acest partid, cu radacini slabe, n-a cunoscut niciodata succesul sai belgieni sau italieni. Dadi partidele cre~tin-democrate au devenit prin excelenta partide de guvemare, in Belgia, Italia :;;i in de Jos, nu acela:;;i lucru putem spune despre cele anticlericale. De fapt, specific anticlericale au fost infrinte de dezvoltarea parti~delor muncitore:;;ti care, in tarile catolice- ~ mai putin in Irlanda ~, au preluat o parte din obiectivele lor. Redusa doar la o dreapta a curentului ,laicist", majoritatea anticlericale au preferat sa se reorienteze. Dintre cele doua familii de partide care au clivajul Biserica I Stat, numai democratia cre:;;tina mai exist<1 ca toqa politidi importanta. De aceea, ea va constitui obiectul prim~ipah~lc•r analize, mai ample, din acest capitol.

avut o legatura instabila cu dreapta europeanii prin Partidul Popular European. Cu ajutorul acestei analize putem reformula ideile de pma acum. Sintem de parere ca denumirile partidelor nu constituie tm criteriu valabil de clasificare :;;i atunci vom lua in considerare normele utilizate mai des. Trasaturile care deta~area democratiei cre:;;tine sint, in ordinea unnatoarele: ,interclasismul", ,orizontalitatea", pozitia ,balama" :;;i programul politic. V om vedea ca aceste trasaturi distincte schiteaza o familie de partide, a carei imagine foarte omogena nu ~fera tipuri particulare. In plus, vom contura ~i pericolul unui posibil declin al democraliei cre:;;tine anumite tari.

Dintre toate familiile existente astazi in Europa, nici una nu este mai ri'm inteleasa de politicieni decit democratia cre:;;tina. Faptul ca ea a dispamt, virtual, de pe scena politica franceza, pe cercetatori adudi aminte de MRP din 1945 :;;i de legaturile lui cu CFTC pentru a o intelege. Cit despre angloo privesc ca pe ceva mu lt prea exotic. La aceasta adaugfun, faptul ca tm pmtid cre:;;tin-democrat notabil, german, s-a tra..nsfonnat 1n conservator fara sa-:;;i schimbe nici denumirea, nici 1egaturile sale internationale. Sub sa, Unitmea Europeana a a

1. Tdisaturiie comm1e A) ,lnterclasismul ". Partidele cre:;;tin-democrate reflecta, destul de fidel, structura sociala a comunitatii catolice, :;;i anume, faptul ca ele dispun de o baza militanta :;;i electorala care se raspinde~te !n ansamblul claselor sociale. Alegatoml care voteaza pentru democratia cre:;;tina nu ia aceasta hotarire de apmienenta sa la burghezie, la clasele de mijloc sau la clasa muncitoare, ci de de in comunitatea catolidi. Aceasta poate fi de natura mai mult so,cic~lo;gic:a decit spirituala. Am vazut ca pmiidele burgheze majoritare puteau atrage o parte din electoratul muncitoresc. Cazul cre~tin-democratiior este foatie diferit. Atunci clnd working-class Tories se manifesta printr-o con:;;tiinta de clasa slaba ~i printr-o absen}a a sindicalizarii, muncitorii cre~tin-de mocrati patiicipa la clasa muncitoare organizata. Democratia cre:;;tina se sprijina pe organizaTiile sindicaie putemice ~i revendicative, privilegiu pe care-! impart cu partidele muncitore:;;ti. Acolo unde, cain cazul Flandrei, clasa muncitoare nu s-a decre;;tinizat, cre:;;tin-democra!ii ob(in mai multe

67

DANTEL L. SEILER


voturi de la proletari decit Partidul Muncitoresc. Daca dreapt~ are un anumit procentaj de muncitori p 1intre alegatorii ei, acest numar scade fomi:e repede cind se ajunge 1a aderenti sau militanti. E1 aJtmge apro~pe de zero atunci c!nd nu retinem decit grupuri1e par1amentare. Gru~un:e · d em ocr ate numara , dimpotriva. un nrocentaj reprezentat1v de cre;;t1n'

cunoscute d1:sp1utEole intre curentele care au dus la destramarea Democratiei Cre~tine iar multiplele fraqiuni ale acestui pivot nu se datoresc, toate, clientelismului. De fapt, Jnitiativa Democratica, care a stat la tendintelor Fanfani :;;i Moro, a fost o mi~care organizata ~i articulata ideologic; acela§i lucru se poate sptme ;;;i despre gruparea de stinga, munita Base. Cazul Partiduhd Social-Crefjtin valon (PSC) este ;;i mai clar: doua familii ~i-au disputat aici puterea: o aripa sindicala :;;i tma burgheza. Primele se recunosc in Jacques Delors, in timp ce celelalte doua se situeaza la dreapta e;;ichierului politic belgian. In aceea:;;i maniera, pacifist-evangheli:;;tii :;;i conservatorii au divizat democratia cre:;;tina olandeza.

>

c

•

• •

•

•

•

sindicalisti muncitori. Socia1i;;tii belgieni ca ;;i comun1;;tn. rtahem au recunos;ut, de altfel, caracteml specific al democratiei cre:;;tme.

al parti1deJlor cre:;;tin-dernocrate este

ridice anumite pr,oblerne.

De fapt, curentele care divizeaza democratia cre:;;tina exprima ideologii contrare. Biserica nefiind capabila de a stabili un cadru politic univoc, credinta cre;;;tina poate oferi viziuni asupra lumii care se situeaza la poli opu:;;i. Etienne Borne distinge trei ideologii dife1ite 'in sinul catolicismului francez: integrismul, democratia cre:;;tina ;;i progresismul de fapt o dreapta, un centru ;;i o stlnga. Aceste ideologii diferite care pot fi denumite prin diferiti termeni se regasesc, In grade diferite, partidele cre:;;tin-democrate din Europa. Practic, cu exceptia c'itorva clemente integriste, dreapta cre:;;tin-democrata este pragmatica ;;i puj:in ideologica; nirnic nu o deosebe:;;te de liberalism. In mod paradoxa!, se regasesc in Evanghelie; foarte ideologicii, aceasta orientare intelectuaUi este cunoscuta sub numele de progresism sau de radicalism cre:;;tin In Tarile de Jos ;;;i Austria.

In ciuda caracterului eterogen al ideologiei, democratia cre:;;tina a rezistat mult timp exploziei. Citeva dizidente de stinga din care mai supravietuiesc doar ni:;:te fonnatiuni in Tarile de Jos f,'i in ltalia au ,cosmetizat" istoria sa pina cind criza italiana a dus la destramarea Democrazia Cristiano. Urma:;;ul lui don Sturzo, pmiid al lui Alcide de Gasperi ~i al lui Aldo Moro, dar :;;i al lui Giulio Andreotti, DC a fost eel mai renumit

68

69

DANIEL L. SEILER


dintre partidele cre:;;tine. E1 nu a putut insa rezista tulburarilor provocate de prima Republica italiana. Alegerile din 1994 J-au gasit impartit intre cele trei alian}e electorale care :;;i-au disputat voturile italienilor. St!nga gmpa ,polul progresist" fonnat in jurul PDS. Este vorba de Crisziani sociali. Dreapta, condusa de Onofiio, constituia Centrul Cre~ tin Democrat, aliat al lui Berlusconi in sinul ,polului libertatilor", timp in care Centrul se impartea 'intre vechea casa, redevenita Partito Popolare Italiano, PPI :;;i Pactul Italia al lui l\1ario Segni, care forman o alianta de circumstanta. urma alegerilor, procesul de sciziparitate s-a prelungit, despartind PPI de secretarul sfm general Buttiglione, interesat sa se alieze cu Berlusconi. Majoritarii au fonnat impreuna cu progresi:;;tii (PDS ere.) un pol de centm-stinga al carui lider, Romano Prodi ~ un ,Jacques Delors italian"~ ii era apropiat.

cele doua razboaie mondiale, clnd !mpreuna cu liberalii, clnd cu sociali;;tii sau cu toti Ia un loc. Din 1944, social-cre:;;tinii au participat Ia toate guvemarile cu exceptia guvernu!ui de coali!ie fonnat din toate partidele laice impus In 1945 de ,Question Royale" :;;i de coalitie !ntre par-

C) Pozi{ia , balama ". Partidele clericale dezmint teoria matematica a ,partidului care atribuie functia de tip ,balama" unui partid rnic. fapt, daca interclasismul lor include conflicte de interese lupte ideo1ogice, acesta poate prezenta ~i anumite avantaje. realitaie, formatiunile cre~tin-democrate au profitat mult timp de pe unna eterogenitatii ideologice ~i sociale. lor, rezultatul laborioaselor tratative intre curentele opuse, reprezinta tot atitea compromisuri acceptate de diferitele in unna constituirii unei coalitii guvernamentale. De aceea, atlt in Benelux cit :;;i in Italia, democratia cre~tina constituie pivotul marii majoritati a guvernelor, iar rezultatul participarii guvernamentale dupa instaurarea votului universal este impresionant. Din 1945 :;;i p!na la dispmitia sa, DC a condus destinele Italiei. In Marele ducat de Luxemburg, cre';>tin-sociali:;;tii (PCS) au condus toate guvemele, cu exceptia legislaturii dintre 1974~ 1979. In Tarile de Jos, Partidul Catolic Popular, KVP, :;;i apoi Adunarea Democrat-Cr.;::;;tina, CDA, au facut parte din toate combinatiile electorale din 1919 pina 1n 1994.

70

In Belgia, Partidul Catolic a fiicut parte din

toate guvernele dintre

tidele anticlericale. Ace:;;tia au condus toate guvemele, cu exceptia perioadei 1947~ 1949, c!nd a fost lider P. H. Spaak, :;;i a anului 1973, cind a condus E. Leburton. Dupa federalizarea Belgiei, CVP, Partidul Popular Cre:;;tin Flamand, detine postul de prim-ministru. In Austria, dupa razboi, guverneie au fost conduse de populi:;;ti ~OVP) In alianta cu social-democratii, singuri p!na Ia victor·ia SPO care, in 1971, a deschis epoca Kreisky. 1987, Austria a revenit Ia Propmgsystem-ul !ntre cele doua mari partide, dar rolul conducator a apartinut sociai-democratilor, populi:;;tii fiind pu~i in inferioritate prin cre:;;terea votului nationali:;;tilor.

Analizind tipul de alianta incheiata de cre9tin-democra!i, constatam o cotitura la inceputul anilor '60.In timp ce din 1945 pina in 1960 ace9tia s-au orientat spre aliante guvernamentale cu liberalii, dupa 1961 observam ca orientarea lor s-a l'ndreptat spre centru-stinga, unindu-se cu partidele muncitore9ti. Deplasarea centrului de greutate al dEan:oc;r
1

Vatican II~ prima sesiune a consiliului ecumenic tinuta Ia Roma "in

1962.

71

DANIEL L. SEILER

interese1e re1[el•B1C)f de ]wvi'd,anoirlt s;i saniiare instituite de Biserica catolica. CJ:e~;tiJL"l- 1je1n•ocratn vor inclina sa sustina anmnite valori ale moralei catolice. Totu:;;i, italienilor :;;i olandezilor arata ca in materie de legisla!ie divor~ul, avortul sau democratia cre~tina manifesta o anumita reticenta in realizarea concreta a afirmarii sale etice. 2. Partidele cre::;tin-democrate din Europa. In Austria, Belgia, Italia, Luxemburg, de Jos :;;i Elvetia partide care combina cele patru trasaturi constitutive ale cre:,;tin-democrat. Cel mai desavir~it a fost Democrazia Cristiana in Italia. Partidt!l Cre:;;tin Popular (CVP) din Flandra :;;i Partidul Social-Cre:;;tin din Valonia ii seamana perfect. Ambe1e se bucura de "1-'"JllH.U oute1m 1c al sindicatelor muncitore:,;ti. Toate dispun de sustinerea

fenna a or;2,aJI1i2~tnl<)r "~"''"'~·n... In Austria, Luxernburg, de Jos ~i Elvetia, cn~sl:m-m:omocratii s-au confi-untat cu o situa?e mai dificila. Caracterul reiigios , al muncitore:;;ti ~exercita_ o atrac}ie puternica asupra 1ni~carii sindicale cre~tine. In Austna, problema est~ dublata de existenta unui centru sindical unic ce includea tre1 sectiuni: socialista, cre:;;tina ~i comunista. In Elvetia, Partidul Demo~rat-Crestin ;;i-a pastrat origJtn2tll1:at
72


3. Spre un declin al cre~tine? Soarta Democratiei Cre:;;tine italiene care s-a destri'imat in diferite fractiuni repartizate in trei ,poli", apoi in doi, da de gindiL a tit mai muh cu cit omologul sau francez a avut altadata, soarta: prin:;;i intre dreapta :,;i stinga, cei din CDS au fost nevoiti sa se orienteze spre dreapta. Tipul de vot majoritar nu convenea unei familii politice situindu-se ,aiurea", nu putea s:'. aleaga intre dreapta :;;i stinga. lor in sisteme de partide - toate multipolare - a beneficiat de o situape revoluta unde importan!a mizelor politice o constituia logica confruntarii dintre clerici :;;i anti-clerici. Deschiderea partidelor anticatolice de credincios;i, declinul clericalismului, secuiarizarea societatilor occidentale, cre;;terea ]n for~a a ideologiei economice ~i a valorilor hedoniste, aparitia unui neo-paginism, ace~ti factori au concurai la slabirea democratiei cre:;;tine. Inca putemica in Benelux, dedinul sau electoral pare sa fie indepartat. In Germania Federala, CDU nu a reu~it sa cucereasdi pozitii putemice decit cu pretul renunt1ilii la programul sau initial. Dupa aparitia cre:;;tindeinocratii au devenit 1ninoritari la Strasbourg, in sinul grupului Partidului Popular European, un fel de super CDU, adica o fonnatiune conservatoare unde se mai afla citiva nostalgici ai democratiei cre:;;tine. Drumul parcurs de lvfi§carrza Populara Repub/icana este acela:;;i pe care 1-a parcurs DC, dar pe care MPR 1-a strabatut mai 'i'ncet. Dedinul sau a lnceput foarte devreme, chiar de !a crearea RPF de catre generalul de Gaulle :;;i a relansarii dreptei liberale prin fondarea Centrului National al Independenfilor (CNI) care a preluat din electoratul sau. Actul de deces dateaza din 1966 dnd cei proveniti din MRP au format, la initiativa lui Jean Lecanuet, Centrul Democrat care-i punea alaturi de conservatorii din CN :;;i de radicalii dizidenti. Aripa st'inga, condusa de Robe1t Buron, a fondat Objectif 72 care, in final, a aderat la PS. Dar chiar 1nainte de sfin;;itul sau, elementele cele mai de st!nga din MRP 1-au parasit din cauza politicii coloniale, in timp ce alti cre:;;tin-

73

Partidele demclcnlti, neavind incredere in acesta, au reconstituit Tfnara Ke,pul)f[C'a a lui Marc Sangnier care se va fonna !n cadrul PSU. Astfel ca vom de Georges Bidault ~i de extrema- Bemard Lambe11. Cazul CDU se arata a fi fom1e diferit: creata vechiului Zentrwn- sub presinnea aliatilor care se temeau de o Gerrnanie democrat atlt prode Karl Amold ~i Jakob Katzer, cit ~i Originahtatea ei consta in prezenta elementelor din contesanta" ~i antinazista, servind

conservatorilor protes-

tanti ai Pm1idului National Popular al lui Hugenberg, mult prea dispentru a putea sa-:;;i propriullor Dar CDU, sub 1u1 Jcuom lui Konrad Adenauer 9i Erhardt, continuat a! unc1 Ia abandonarea centrului in favoarea FDP. In stlnga care, impreuna cu Gustav Heinemann, s-a raliat

sa dreapt1 conservatorii hanovrezi din Deutsche Partei, Blocului iar spre 1970, parlamentarii de dreapta ai FDP. Succesele pe care le-au avut in landuriune!e 5i de tradi}ie !uterana ale fostei RDG - continua caracteml conservator CDU; chiar daca orientarea cancelarului Kohl este cre~tin-democrata acela~i lucru putem spune ~i despre Edouard Balladur iar majoritatea catolicilor practicanti voteaza in favoarea ei, dat pentru fhmceza, chiar daca H. J. R. cancelari pentru SPD In 1983 ~i

din Europa

care putea fi acceptat de orice partid cu exceptia celor care respingeau de Nucleul al PPE este fonnat dernoc:ratia din Belgia tl.aChristen DemoSocial Partidul Popular Itaiian in Italia ~i in Austria Ia care mai putem vechile cre~tin-democrate, reciclate: CDU-CSU si CDS. Daca acestea din urma se compm1a Ia ca ni~te ade~arate nu Iucru putem spune aliate conservatorilor din cadrul Uniunii Democratice Europene ele au sa fie inclusc in sinul PPE. Declinul italiene Ia care se adauga puterea ~i banii detinuti de CDU-CSU au fortat deschiderea u~ilor in favoarea cu exceptia britanicilor, fiind tott1~i in ceca ce este foarte Aceasta deschidere europeana a unci familii

a) PPE este o adunare dintre cele mai eterogene a carei coerenta se stabile~te,

spre

Nevr!nd

sociale inerente democra[iei cre;;tine, acest familii care, in anumite cazuri, ii sint foarte eel or Vaticana" sau

inventasera una din fonnele cele mai ori
74

•M•~~c;,.to+~

a fost in mare pa11e opera DC, a fost folosit

ei, deschiderile succesive

care i-au ramas strain e. Chiar din 1973,

ea a aparut- eel pu}in in Europa- ca o singularitate regionala, !otharinEa ar fi putut centm", deschiz!ndu-se autode PPE

tica

cu unele

aspecte In declin, obliga !a trei comentarii.

radicalilor

~i

agrarieni scandinavi. Dar s-a preferat orientarea spre dreapta, eea aleasa deCDU.

b) interel grupamai olandeza regmpa cele trei franceza se dorea diferita de

75

DANIEL L. SEILER

I\1RP. Gasim chiar =?i o echipa britanidi care stringea la un loc individualita}ile laburiste :;;i conservatoare. Principiul NEI se fonda pe ideologie =?i nu pe organizare. Sub impactul conservatorismului CDU-CSU, ai oportunismului in cre:;;tere al DC :;;i al agoniei MRP, echipele internationale au cedat locul Uniunii Iviondiale a Cre:;;tin-Democratilor, apoi In'C-ului care, regrupind partide, au dat dovada de un , 1axism" ideologic desavir:;;it. Doar conservatorii ram1n deoparte - in ciuda eforturilor CDU - celelalte cereri de adeziune fiind acceptate: ale na}ionali~tilor ale CDS din ~i ale dreptei greaca :;;i cipriota. ~,.. 1 ciuda pretentiei sale a fi un , rolul PPE a fost derizoriu in unna alegerilor din Acolo unde Germania, Benelux, Italia - un partid, membru al IDC, ducea o campanie deschisa, referinta la PPE nu lipsea, cu anumite discontinuitati totu:;;i, cain cazul tarilor de Jos unde ~ au demol_'strat un viu interes 'in a se distinge de CDU-CSU. In CDS dm a preferat sa-;;i asctt.'lda referintele europene, fonn1ndu-se cu pn:odld<::re pe listele giscardiene ( 1979) sau de centru (1989), conduse de Doamna Veil, sau in eel mai rau caz, pe listele uniunii de dreapta al carei mesaj contrazicea optiunca federalista a democratiei cre;;tine (1994).

4. Dezvoltarea Atunci cind

in Scandinavia. clerica1e au inceput sa intre in declin in unor

clericale in societatile vechi in Norvegia, acesta ramine marginal in Finlanda, Suedia si Danemarca. Aceste nu se inrudesc cu ,democratia ~re!?tina catolidi" decit prin lor a carui transpunere ideologica se dovede!?te mm mult fundamentalisHl, dadl. nu chiar teocratidL Provenit din Partidul Liberal, Partidul Popular Cre;;;tin Norvegian, foarte anti-european, dateaza din anii '30 ;;i apara valorile periferiei. Uniunea Cre:;;tin-Democrata (KDS) J:n Suedia, Liga Cre:;;tina din Finlanda :;;i Partidul Cre~tin Popular (KrFP) 1n Danemarca s-au fom1at

76

Partidele politice din Europa in anii '60 ca reac}ie 'lmpotriva unei

societa~i

pennisive, din ce in ce

mai straina valorilor morale ale cre:;;tinismului. Cele mai bune rezu!tate le-a avut Finlanda in timp ce in Suedia :;;i Danemarca reprezentarea lor parlamentara este amenintata de pragul electoral. Acestor partide le mai putem adauga micile forrnatiuni cum ar fi Partidul Popular Evanghelist (EVP) din Elvetia ~i trei partide teocratice, foarte mici, din Tarile de Jos.

5. Conduzii. Contrar a ceea ce ar putea duce la confuzia dintre siglele !?i denumirile partizane, exista un tip de partide cre:;;tin-democrate foarte dar definit :;;i deci nereductibilla nici o alta fainilie politica. Aceasta constatare nu va surprinde nici pe cititorii belgieni :;;i nici pe cei italieni. Ea se bazeaza pe trasaturile structurale clar observabile, !;>i nu pe denumirile partidelor, nici pe aliantele transnationale care depind, eel mai adese~ de alegerile tactice :;;i oportuniste.

IL Partidele anticlericale Existen~a partidelor a diror singura ratiw1e de a este aceea de a se opune Bisericii, puterii :;;i valorilor sale, constituie un fenomen care, acum, tine de domeniul istoriei. Liberalii belgieni, italieni ~i luxemburghezi 'i~i vor mel originile, precum :;;i o fraqiune a liberalismului francez. Franta, Spania :;;i Portugalia, anticlericalismul a constituit coloana vertebrala a republicanismului care s-a organizat de o maniera hegemonica atunci cind democratia cre:;;tina reprezenta o forta marginala inlr-un catolicism controlat de dreapta. In aceste trei tari, republicanismul anticlerical reprezinta un ,spatiu" parasit, fiind ocupat de cilire PS pe fondul unui consens slab. Versantul anticlerical al clivajului Biserica I Stat nu a intirziat sa fie atacat de conflictul de clasa

77

DANIEL L. SEILER


atunci cind autoritatea Bisericii i~i rnen}inea enoria~ii in sindicatele cre~tine. Na:;;terea socialismului a impra~tiat orice vis privind legatura laidi cu democratia cre~tina. Doar democratii luxemburghezi au riimas pe pozitiile lor ideologice, atenuate de accentuarea indiferentei fata de religie. Dupa ce au cunoscut o revigorare, prin contestarea valorilor iudeo-cre~tine in materie de avort, de drepturi ale femeilor ~i de permisivitate, Partidul Democrat a devenit, o data cu lini:;;tea regasita, mediatorul important al JlUppies postcre~tini ~i neomateriali:;;ti ai anilor '90. In schimb, Partito radicale al lui Marco Panella trebuie situat in latura postmaterialista, in opinia lui lnglehart. Foarte infliicarat ~i contestatar la inceputurile sale - anun!lnd altemativele - acest partid s-a situat in spatele drapelelor ,libertatilor" fluturate de Berlusconi.

tori laici pentru ammta :;;i spitale :;;i chiar de ,consilieri spirituali" retribuiti ca mini;;tri ai cultelor: un fel de cler laic. Vechiul Pat1id Liberal Belgian constituia In secolul al XIX-lea tipul eel mai desav!r:;;it de partid anticlerical, precum :;;i intinsele zone ale liberalismului italian ~i spaniol sau ale radicalilor francezi. Atit evoiutia Bisericii ci:t ;;i extinderea seculalizarii :;;i pericolul prezentat de stinga muncitoreasca au detenninat aceste partide sa renunte Ia ideologia lor virulenta pentru a deveni pluraliste din punct de vedere religios.

Forma particulara ~i agresiva a liberalismului, ideologia anticlericali:i poate parea unui observator anglo-saxon tot atlt de stranie ca ~i democratia cre~tina, a d'trei imagine in contrapunct o ofera, caci ea reprezinta, mai ales la origine, mai mult dec!t o vointa de secularizare a vietii politice prin separarea Bisericii de Stat. Doctrina anticlericalilor !mbraca forma unui rationalism voltairian ~i scientist, In care Jupta pentru progresui social ~i uman, contra obscurantismului merge p'ina Ia distrugerea Bisericii 'catolice, bastion al reactiunii, direia trebuie sa-i smulgi ,sufletul de copil". Dupa cum se poate constata, aceasta ideologie se indeparteaza de laicitate prin caracteml sau emotional care imbraca, Ia militanj:ii ei, aspectul unei fervori religioase. La aceste pm1ide trebuie subliniata, mai mult decit anticleiicalismul lor, atitudinea religioasa ~i, In acela:;;i timp, anticatolica. Aceste partide diferite 'i~i au originea in franc-masone1ia - anticatolica in tarile latine - care constituie o religie in opinia lui Durkheim. Aceasta religie dispune de o sub fom1a ciisatoriei civile :;;i mai ales a funeraliilor civile, dar ~i de o ,na:;;ie" laica, de un sistem de predare a moralei laice 1n ~i

78

prin radio-televiziune

~i

chiar, in Belgia, de anumiti predica-

Partidele anticlericale nu dispun de monopolul asupra a_11ticlericalismului, dar lui li se datoreaza existenta. Ele ofera, in schimb, complementul politic al democratiei cre~tine. Aceste douii familii provenite din clivajul Biserica I Stat au dat culoare vietii politice in majoritatea fiirilor catolice. Doar lsla-nda ~i Quebec au fiicut exceptie de la acestii regula din cauza unei lLmgi dominatii engleze.

CLIVAJUL CENTRU I PERIFERIE: PARTIDELE DE CENTRU

Familia centralista regmpeaza partidele nascute din v"-"'""~"'cu de edificare nationalii Aceste partide diferite par sa fie, prin chiar originea lor, eel mai greu de mcadrat mtr-o tipologie europeana: nu transpun ele realitatea nationala in ceea ce are ea ireductibil? Cu toate acestea vom 1ncerca, dincolo de diferentele de cultura politica, sa desprindem citeva constante care disting partidele centraliste de cele de dreapta, unde avem tendinta sa le situam cu prea multa u;;urinta. Apoi vom schita profilul al principalelor partide care compun aceasta familie. ocupa de citeva forme extreme.

I. Trasaturi distinctive

In ciuda origi.."'1.alitatii specifice care marcheaza fiecare partid de centru, se pot desprinde citeva trasaturi constante :;;i anume: pozitia de dreapta, o anmnita inclinatie spre stinga, caracterul popular ;;i attrape-tout ;;i programul politic. 1. Pozitia de ,d1·eapta". Partidele de centru impart numeroase pozitii particulare ale liberalismului economic. Mai mult chiar, in urma confrunta1ilor cu privire la tipui de societate, cen-

81

DANIELL. SEILER

s-au plasat in tabara apari"itorilor capitalismului. Rene Remond a stabilit intr-o lucrare excelenta ceea ce leaga gaullismul de . Expansiunea centrali;;tilor impiedica fie formarea unui partid de dreapta liberal, ca in cazul lslandei sau fie slabe~te putemic cain cazul aceasta Daca partidele de centru prezinta afinitati incontestabile cu dn~alJta - ~i chiar cu dreap!a autoritara - ele nu prezinta deloc anumite trasaturi specifice care sa ne determine a recuza ca 011U>J.H"' epitetul de conservator care li se atribuie cu atita

partidele de centru au luat na;;tere sub fom1a unor ,fronturi" sau ,adunari" care aveau drept scop unirea cetatenilor cu ideologii diferite in ce viza unitatea nationala. Realizarea acestui deziderat 1i determina sa coopereze, la inceput, cu foqe1e pe care le numim ,de stinga". Bonapmiismul a fost 'in perioada 1815-1848 o componenta a stingii franceze ~i chiar a stingii clandestine care era aliatul Republicanilor. Abia sub conducerea lui Napoleon al HI-lea s-au risipit echivocurile in ceea ee-l Initial, boulangisrmtF era o inventie a radicalilor, iar sa exercitata asupra anumitor sociali~ti este dovedita istoric. Gaullismul i~i are originea in rezistenta impotriva nazi~tilor, pe atunci a fost dusa impreuna cu comuni~tii. Organizatiile se bazeaza pe un numar de militanti ~i responsabili rasocialiste. Fine Gael din Irlanda i~i are radacinile in torde Eliberare 2. 0 anumita

1

Rene Remond, Les droites en France, Paris, ~

82

nume dat

mi~carii

Partidele politice din

ma sa initiala. Unul din ~efii acestui partid, Garret Fitzgerald, a preconizat cindva transfonnarea aspectului sau pmiizan 'h1 Partid Social-Democrat. acea perioada, Fitzgerald !acea opozitie in interiorul partidului contra lui L. Cosgrave, de orientare puternic conservatoare. Evolutia progresiva a partidelor de centru le-a tacut sa devi.11a, pretutindeni, mediatorii intregii sau macar a unei a lumii industriale ~i de afaceri. ceea ce prive~te gaullismul, trebuie subliniat ca aceste relatii au fost rareori bLme in timpul generalului de Gaulle. Abia sub pre~edintia lui Georges Pompidou ~i mai tirziu a lui Jacques Chirac partidul gaullist a ci9tigat favomrile patronatului spre deosebire de giscardieni sau centri;;ti. ciuda legaturilor lor cu capitali:;;tii, centrali~tii aveau ?i o aripa de stinga, mai autentica ~i mai radicala decit red Tories. De aceea nu este nici exceptional, nici surprinzator sa constatam ca centrali9tii au tacut coalitii guvernamentale cu partidele muncitore~ti. Dupa razboi, generalul de Gaulle a guvemat Franta impreuna cu comuni~tii, iar SFIO a luat parte la primele guveme ale Republicii a V-a. lrlanda, Fine Gael a guvemat cu laburi~tii pentru a oara. lslanda, Partidul Lrdependentei s-a coalizat cu social-democratii. Astazi, Philippe Seguin mai prezinta inca aceasta sensibilitate fata de RPR. 3. Caracterul ~i Spre deosebire de liberali, partidele de centru smt partide populare. Acestea, mediatoare ale burgheziei mici ~i mijlocii ~ sau, pentru a folosi vocabularul leni.rilst, ale burgheziei nationale - au un numar de voturi ale muncitorilor. Ele ajunge, ca :;;i cre~tinaeJtnC)Cralll. pina la orgarizate, dar mtr-0 masura mai midi decit aces tea din urma. u.pcu1w.. centraliste corespund intocmai tid atz'rarJP--tnw fonnat mai inainte de Otto 1\_lTCJGneuner;

83


DAN1EL L. SEILER

propun sa adune 1ntreaga unui vag :;;i unificator. Unanimisnml lor avut un mare succes :,;>1, m orice caz, o baza electoraHi sociala diversificati'L La aceasta vom rnai adauga alte doua tras2,turi de o parte, aceste partide se bucura de o sustinere foarte importanta din partea electoratului din zona geografica ce poate fi denumita metropola sau centru. Pe de alta parte, aceasta sustinere se poate repercuta uneori printr-un sprijin venit din zone1e cele mai nea9teptate, cum ar fi Bretania sau Alsacia. centralist a fost la inceput strict nationalist, anume acela de a :fauri Statul-natiune. Pentru aceasta, toate diviziunile sociale, etnice sau religioase sint prezentate ca antinationale; insa, aceasta trasatura, le poate conferi un caracter destul de autoritar. Procesul de edificare odata incheiat face ca sa se indrepte mai ales spre modernizare, singura garantie a nafionale in lumea actuala. Afinnarea este aceea care explica interesul pentru o politica sociala, motivata de refuzul de a imparti natiunea in clase antagoniste. De asemenea, afinnarea nationala :;;i importanta Statului justifica caracterul interventionist al economice a acestor care adesea se opun imperialismului economic al mmilor puteri 9i actiunii societatilor multinationale straine. in ceea ce prive:;;te integrarea europeana, atitudinea lor este cu atit mai rezervata cu cit este vorba de o natiune importata 9i cu atlt mai favorabila din partea conducatorilor p;:rrtid\~lcJr care actioneaza in cadrul unei tari mici.

84

II. Partidele de centru Cititorul sceptic sau mai putin indulgent privind tipologiile ne va repro~a de a fi stabilit o categorie masura" pentru a introduce :fenomenul gaullist, ireductibil in realitatea europeana. Speri'iln ca tabloul pe care-1 vmn prezenta sa-i anuleze obiectilmile. Fiecare din partidele prezentate exprima etosul national propriu tarii sale ~i toate prezinta caracteristicile principale aratate mai sus. Acest tablou cuprinde RPR-ul francez, Fine Gael din lrlanda, Partidul de lndependenFi lslandez, Partidul Maltez, Partidul Radical .Democrat :;;i FPO austriac. In srnul familiei de partide de centru, membrul eel mai important ~i eel mai de notorietate este, :fara rndoiala, mi9carea gauHisHi, refonnulata de Jacques Chirac intr-o adunare n1ca, RPR. Gaullismul are atit o organizare cit 9i o baza sociologica diferita de cele ale partidelor liberale ~i conservatoare, care fonneaza ceea ce se nume:;;te ,dreapta clasica". Din punct de vedere al electoratului, gaullismul prezinta un caracter popular indiscutabil: acesta grupeaza cu guler prna la partea nesindicalii a patmilor muncitore~ti. Acest fenomen se concretizeaza prin succese pe care UNR le-a adus strngii in 1958 :;;i 1962, succese care s-au imnultit dupa ci~tigarea prezidentialelor, in 1965, de catre de Gaulle :;;i mentinute de UDR pina la alegerile din 1968, suferind o oarecare emzitme dupa legislativele din 1973. Mi9carea gaullista, mai in1eresata de politica sociala deci:t de liberalism, prezinta o aripa de strnga care o deosebe:;;te :;;i mai mu1t de dreap1a clasica. Din ptmct de vedere al organizatii, atit RPF cit :;;i UNR-UDT, UDR sau RPR, constituie un tip intennediar intre partidul de cadre :;;i partidul de mase pe care Jean Charlot il nume:;;te partid de alegatori.

85

DANIEL L. SEILER


Cititorul a pmut constata di nu definim difetitele sigle de care uza gau!lismul: acestea constituie ele insele un lntreg ansamblu de simboluri. Gaullismul s-a mai intii prin aspectele specifice RPF-ului (Russemblement du apoi, l'n timpul ,traversarii de;;ertului", prin acelea social-republicanilor, URAS nefiind recunoscute de general; in 1958, el rena:;;te sub fonna LiNR care fom1eaza, In 1962, LJN~-lJTIT devenita In 1967 a V-a UTI. Evenimentele din 1968 au intarit aceasta mi;;care care-;;i ia numele de lJDR (Union pour la de la Republique) nume prea dur care va suferi o u:;;oara se va numi de acum incolo doar ,D" lnsemn'ind ,democratic". sfir~it, Jacques Chirac va remodela gaullismul ' lui, fond1nd in 1976, RPR sau R<
sificat din punct de vedere social, ajungind pina Ia anumite paturi muncitore;;ti din afara sindicatelor, de:;;i el mediatiza vointa marii bur-

Fine Gael, partidullrlandei tmite, se leaga, istoric :;;i sociologic, de familia partidelor de centru. Totu:;;i, sistemul de partide al Republicii Irlanda dezvaluie o situatie mai apropiata de consens dec!t in cazul Frantei, caracteristicile partidului fiind deci mar accentuate.

ghezii indreptata spre posibilitatile dezvoltarii economice oferite de Comunitatea Europeana. Pmtidul are :;:i o aripa de stinga, minoritara dar dinamica, care, animata fiind de G. Fitzgerald, se vrea europeana, reformatoare, interesata de ,social-democratie" :;;i doritoare sa separe Biserica de Stat. Aliata Partidului Laburist, intre 1973-1977, !ntr-o coalitie guvernamentala, Fine Gael a Incercat sa foloseasdi dinamica integrarii europene pentru a pune capat dependentei economice a !ilrii de Regatul Unit :;;i sa industrializeze un tinut 'Inca rural :;;i putin dezvoltat. In ceea ce prive;;te problema Irlm1dei de Nord, pmiidul se situeaza pe o 'in pozitie moderata '?i, confonn traditici lui, ostila IRA.. aiegerile din iunie 1977 !-a determinat sa unneze un proces refom1ist care a tacut ca liderul aripii progresiste sa ia locul conservatorului Liam Cosgrave, deplasind in acela;;i timp pa1iidul de la dreapta catre centru. In Ulster, democrat-unioni:;;tii - DUP - ai pastorului Paisley au provenit din centralism.

Fine Gael rezulta din fuzionarea, 1n 1933, a trei partide antipopuliste ;;i antirepub!icane. Ce! mai important din punct de vedere electoral, Cumman na nGaedheal, reprezinta o fractiune a IRA :;;i a Sinn Fein care accepta tratatul ce crea Statu! liber al Irlandei ;;i consacra divizarea insulei. Tnvingator al razboiului civil din 1922, partidul a dus o politica de

fa}a de IRA dublata de o politica sociala =?i

economica austera ;;i conservatoare. Al doilea grup fondator, Blue Shirts (Cama:;ile albastre), a adus noului partid dinamismul unei mi~cati de mase. Este vorba de proliferarea 1n Irlanda a fascismului european de care se distinge printr-un catolicism ,integral" foarte pronuntat, apropiindu-se \'n acest sens de Rexismul belgian. Al treilea fondator a fost Partidul Centru, grup agrarian, destul de retonnator ;;i care exprima

Partidul Radical Democrat fondat de invingatorii razboiului Sonderbund 1 , 'i:;;i are curentul nationalliberal care, spre 1848, a animat intelligentsia Germania, Austria ~i Elvetia. Asemanator liberale sau radicale din Europa, PRD din ofera o baza electorala mai lntinsa, mai diversificata ;;i mai impmianta. Zonele sale Mitteland, canioanele din ZUrich, Berna, Basel :;;i Vaud - coresptmd destul de bine centrului dezvoltat al Confederatiei. Mo;;tenitor allmei lungi FPO austriac seamana, dar, da dovada de o orientare pe care radicalismul elvetian nu a cunoscui.-o. Partidul lndependen~ei din lslanda - care a guvemat cu - ~i Partidul

interesele celei mai bogate paturi ale taranimii. unei zone geografice electorale elocvente Dublin este Ia estul Irlandei -Fine Gael pastreaza din trecutul lui sti!ul attrape-tolll

:;;i o organizare de tip partid de alegatori, electoratul sau, destul de diver-

86

se]JaJ~atista

m;~oilV2tta

formata din 'impotriva guvernului de generalul Dufour 'in urma razboiului civil din 1847.

87


DANIEL

Cu toate acestea, asista1n la aparitia unor tonne atenuate, sau mai putin conf;>tiente.

Nationalist din Malta completeaza seria de lat~n·a de centru a cJivajului ce pune in Traditia pangennanica a FPO- 'inscriindu-se J:n traditia Deutschnational- a permis ,acapararea" sa de catre un 1ntreprinzator politic populist :;;i demagog, Jorg Haider. Acesta din unna a acumulat capital atit vechile fonduri ale comertului pangermanic :;;i chiar filonazist, eft :;;i din sloganul cunoscut ;;i inter;;anjabil l'Autriche aux Autrichicns. Prin acestea, el fiicea legiitura cu formele extreme ale centralisn1ului.

III. Centralismele extreme Inrudirea dinire fonnele extreme ale bonapartismului :;;i fascism a fost stabilita de Zeev Sternhell care a :facut din primul tata1 celui de-al doilea, o teza cam radicala, dar care stabile:;;te afinitatile. Este evident ea eentralismul stato-nationalist impins la extrem euprinde un monism politic absolut earui deviza nazista rezun-ta programtil: ein Volk, ein Reich, ein Fiihrer (un popor, un stat, un conducator). Fascisrnul real, Stato totale, totalitarismul lui J\1ussolini ~i Hitler reprezinta o tentatie a absolutului care intelege sa stabileasca o relatie de fuziune 1ntre Stat :;;i societate, lntr~chipate in persoana ~ef~1lui; un paroxism politic unde se intilnesc, intr-o sinteza totalitara, anti-etatismul eel mai inver~unat ~i etatisnTul absolut, care nu ad1nite nici o fonna democratica: vointa generala se exprima prin unul singur. Aceasta n-are nici o legiHura cu extrema-dreapta reactionara, chiar daea unii adep!i ai acesteia din unna au fost sedu:?i la fel ca unii oameni de stinga. Totalitarismul, eel care s-a bazat pe eultul ~e:fi.J lui ce intruchipeaza nat]unea, stato-nationalismul etnic, eeniralisinul, autoritarismul, autarhia econmnica etc. mai exista in stare pura, eel putin in Europa Oecidentala. Aeesta s-a dezvoltat in Est pe tema purif1earii etniee.

Neo-fascismul. Provenit fascisin, neo-fascisrnul a tras invataminte din e~ecul aeestuia din urma. Alleanza nazionale din Italia, ca :;;i Frontul National :;;i lor, reprezinta, fiecare in felul sau, eforturile de aggiornamento a traditiei bonapartiste fata de realitatile actuale. Tlnjind o lunga perioada de timp dupa Duce 1 , discipolii sai s-au regrupat 1n jurullui Almirante :;;i al teoreticianului Pino Romualdi sinul MSI- Mi:;;care Social Italiana. Fiind luata sub aripa unui lider t!nar si stralucitor, Gian Franco Fini, :;;i proclamata ,postfascistif', MSI s-a d~zvoltat pentru a rena:;;te in A!leanza nazionale care a sustinut din plin democra}ia. Bine organizata, putemidi in sudul subdezvoltat a! Peninsuiei, AN :;;i-a cucerit respectul prin participarea la guvemul Berlusconi 'in 1994. Ea s-a cmnportat ca un partener loial :;;i un sustinator fidel al coalitiei. Conceptul de postfascism este dintre cele mai abile: renunta la trecut fiira a fi nevoie sa-l renege, prezentind o imagine moderna :;;i deschisa prin Fini, trezind in acela;;i timp nostalgia autoritatilor prin nepoata Ducelui. Frontul NaJional al lui Jean-Marie Le Pen, foarte critic la adresa AN, nu se considera postfascist fiindca are pretentia de a fi strain fascismului. Fondat de catre activi:;;tii nationali:;;ti care au intrat !n politica 'in !upta pentru Algeria franceza, Frontul National apara nationalismul extrem, ostil integrarii europene gasind In fenmnenul emigr,rii ~i insecuritatea data de :;;omaj un teren fertil. Cu un electorat fonnat din oamenii de rind, cu o treime din electorii sai care-:;;i dau voturile candidatilor de stlnga in al doilea tur de scmtin, populist :;;i organizat 'intr-un partid de mase disciplinat, FN constituie o premiera !n Franta, aceea a unui partid care prezinta caracterele sociologice ale fascismului italian adaptate apocii, adica, curatat de referintele explicite Ia autoritarism :;;i la Statui absolut. FN belgian al Dr. Ferret, a cihui violenta verbala exprimata 'impotriva emigrantilor depa:;;e:;;te pe 1

88

Duce - titlu acordat lui Mussolini.

89

cea a modelului sau francez, face efortul de a-~i face un capital- ~i nu tara succes - din mediatic al ,efectului Le Pen" asupra belfrancofoni: ale;;ii sai s-au stabilit la Bmxelles, din 1991, ~i la Strasbourg, dupa 1994.

2. Xenofobii. Locul Iasat gol de imigratie, de Jorg Haider ~i de FPO :;:i care pennite, in ~i 1n Belgia romana, revenirea neofascismului, este ocupat, in Tarile de Jos :;;i in Ll ·vc:c,a. de un nationalism primar care face din emigrant tapul ispa9itor a tot ce merge rau: de la :;:omaj pina la problemele de mediu. de orice trenlt iascist :;;i de referinte explicite privind doctrina nationalista, mani{est1ndu-~i puiemic convingerile democratice, discursurile acestor partide emigranlasa sa se dezvolte un rasism care nu se regase~te in mod explicit nici in mo in i"-.N italiana. elvetieni vechea Nationale Aktion gegen die Volk und Heimat - sint expe11i in materie de populism anti-emigranti. Considerind Elvetia ca o insula amenintata din toate piii1ile sau ca pe o barca supraindircata, democratii elve}ieni au adaugat nevroza lor de identificare anti-europeana Ia obsesia privind refugiati". Aceea§i tematica o regasim in Olanda, Ia Pmiidul de Centru condus de Hans Janmaat care trebuie sa tina piept unei di:t~idente, democratii de centru, al cami discurs se apropie intr-o maniera mai ,clasidi" de retorica neo-fascista. UL>~c:rjn;fulu.i'ung von

PERIFERIILOR: PARTIDELE AUTONOMISTE Ca 9i in cazul partidelor de ceniru, care au rezultat tot din mii;>carea de edificare :;;i pmiidele care apara periferia au diferite ,coloraturi" in funqie nu numai de caracteristicile nationale, dar :;;i de particularitatile locale. Tipul de periferie se dovede9te a fi la fel de important: partidele vor fi mai mult sau mai diferite daca factorul de identificare ce mobilizeaza periferia este lingvistic, religios, regional sau combina mai multe din aceste elemente. In afara de acesta, caracterul, n1ai mult sau mai putin recent ori mai mult sau mai putin institutionalizat al afecteaza ideologia ;;i baza sociologica a partidelor ,periferiste". Astfel ca ideologia acestor partide va imbriica tmeori forma unei con~tiinte nationale: etnia sau comunitatea religioasa domi_nata se afirma fata de Statul-natiune dominator ca o entitate nationala distincta, care revendica fie independenta, fie reata~amentul fata de patrie sub forma unui sentiment autentic, ca in cazul iredentismului. Anumite partide prezinta o de reactie periferica i'rrmr,tr;'"" traditie, adesea natic•mtlio;t-l:eJrltr·ali!sti1. Reac\ia ar fi legitima in catolice ~i teocratica in regiunile protestante. Uneori, arsenalul ideologic folosit de centm va fi intors i'm!PC>trJlva lui de ci'itre pe:riJferie. In alte afirmarea o ruptura mai radi'-"cJmtLil, mr ,periferistii'' va pnot~:;sta l:Jnp>otnva concep•tulUl de Stat natiune: el va considera diversitatea nala ca fiind un suveran din care emana puterea ~i va

91

DANIEL L. SEILER


inscrie realitatea regionala ca element de baza in cadrul unei mi:;;cari de unitate europeana, chiar cu tendinta spre o unitate mondiala. Aceasta doua forma adoptata de ideologia periferisHi poate fi calificata drept nationalista sau federalista integrala. In rind vom incerca sa desprindem t:rasaturile comune ale periferiste. Odata schitat lor, vom desprinde citeva tipuri particulare de pe~ril'eria.

tureaza sub fonna de partide de mase de social-de1nocrat oferind un larg evantai de politice :;;i, chiar mult partidele cre:;;tin-de1nocrate, ele pot servi drept refugiu pentn.1 stinga socialista parasita. Similitudinea dintre partidele periferice ;;i cele cre;;tin-democrate se releveaza in ceea ce prive;:te baza electorala. Spre deosebire de cre:;;tin-democrati, ele sint partide attrape-tout :;;i au baze tarane:;;ti solide, iar spectrul larg social le pennite sa ajunga pina la clasele munciiore~?ti simbcalizate. De asemenea, vmn constata ca practica religioasa reprezinta un factor determinant important in acordarea votw-ilor ,periferi~?ti lor". In tinuturile catolice ele vor fi deci surse importante pentn1 partidele cre:;;tin-democrate carora le vor disputa favoarea atit masele de credincio:;;i, cit :;;i cele mrale. In lrlanda :;;i tinuturile basce, ele se vor substitui cre:;;tin-democratilor. Aceasta concurenta va antrena chiar :;;i partidele mlli1.citore:;;ti din Scotia, Tara Galilor :;;i Euskadia. ln Irlanda de Nord, periferi:;;tii au luat locul acestora din unna.

Trasaturi comune Din marea diversitate care afecteaza partidele ce apara periferia se desprind citeva irasaturi constante. Caracteristicile lor majore sint: raspindirea geografica, orizontalitatea :;;i anti-centralismul. l. Raspindirea geografica. Daca se poate determina zona de raspindire a centrali'?tilor - metmpola ;;i m·iile dependente - sarcina este mult U~?Urata pentru detenninarea zonelor cu fonnatiuni periferice. Electoratullor se afla in zone precise :;;i limitate. Mediullor transparent poate veni 1n sprijinul sociologilor pentru a localiza regiunile care constituie periferia, caci aria lor geografica se limiteaza, eel mai adesea, la o regiune. De exemplu, Fianna Fail se bucura de o cvasipozitie de partid unic in vestul Irlfu"""ldei. Partido Nacionalista Vasco nu se gase:;;te decit in tinuturile basce, Volksunie in Flandra sau Plaid Cymnt in Tara Galilor. Cit p1ive:;;te pariidele protestante olandeze, acestea se gasesc Frise. in nordul tarii sau 2. Orizontalitatea. Din punct de vedere al organizarii :;;i al tendintelor interne, partidele periferiste se apropie foarte mult de partidele cre:;;tin-democrate. Ca :;;i acesiea din unna, ele se struc-

92

3. Anticentralismul. Definirea programului politic comun tuturor tipurilor de partide populare :;;i periferiste ar fi tautologica. Exista atitea forme :;;i varieta~i de periferii! Dar, daca nu pare a fi :liuctuoasa de!mirea unui progrrun periferist, l-am putea descoperi in termeni negativi. Partidele care apara periferia se recunosc prin aversiunea lor fat-a de Statul-natiune centralizator. Aceasta respingere centralismului prezinta consecinte politice, culturale :;;i socio-economice. Din ptmct de vedere politic, autonorni:;;tii nu au incredere in puterea centrala ~?i in birocratie. Ei militeaza pentru descentralizarea, federalizarea sau autonomia regiLmii lor. Ei apara granitele locale sau municipale :;;i zonele intern1.ediare in generaL Din punct de vedere cultmal, periferi:;;tii apara traditiile :;;i obiceiurile locale, graiurile regionale :;;i dialectele precum :;;i valo93

DANIEL L. SEILER

rile sau populatiei mrale. Din punct de vedere socioeconomic, ei se opun capitalismului prin apararea celor numi!i mici", dar nu 1n tenneni de lupta de clasa. Acestui populism social i se datoreaza favoarea claselor intennediare dintre ~i munca: muncitori independenti, comercianti, me~te ~i tarani. Ostilitatea fa!i"i de marea burghezie se traduce doua moduri ~i anume: a) prin populismul propriu-zis, care este ~i eel mai vechi: destul de confuz, el se opune exceselor ~i industrializarii 'in numele trecutului; b) prin fYViJLHE»L'u' de data mai recenta, acest mod preconizeaza un fel de socialism autogestionar ~i foarte-descentralizat care constituie contrapunctarea economica a federalismului. Unele dintre aceste s'i'nt preocupate de apararea mediului. Tendintele populiste :;;i autogestionare pot coabita in cadrul aceluia~i

Se disting trei tipuri diferite de partide periferiste: tipul na}iotipul na)onalitar ~i neo-centralist. Primul se deosebe:;;te caracterul non-etnic 'in timp ce celelalte doua sint marcate de pe1ioada tormarii lor sau de o structura economica particulara. 1.

nationalist-populist. Partidele ,legitimiste ale peridin peisajul al Europei Occidentale. Ele au dat na~tere - dupa modelul carlismului base sau al iacobismului irlandez - unei con~iiinte autonomiste care a incercat discurs inventat de centru. difera in funqie de gradul de indeplinire al pro-

Partidele politice din

Partidele institufionalizate. Este vorba de partidele care ,au reu~it". Ele se manifeslli in tarile in care au fost nevoite sa lupte pentm cucerirea independentei lor. acest caz, de exemplu in Irlanda sau Norvegia, centrul urbanizat a fost Gontaminat din punct de vedere cultural ~i economic de vechea metropola. fenomen mtimplat ~i in Anglia ~i Danemarca. Astfel di . i~i are originea in aspiratia cea mai intransigenta a mi'?carii de independenta. Odata independen~a cucerita, continua sa lupte pentru autenticitatea nationala, culturala, lingvistidi ~i religioasa a Firii. Fianna Fail din Irlanda nu-~i pierde !ncrederea ca va reusi sa re!nvie practicarea dialectului gaelic -· limba oficiala a Irlandei, ·care nu mai este vorbita declt de 70.000 cetateni din vestul insulei- ~i se opune atit introducerii divortului cit :;;i avortului. Daca pmiidul de stinga norvegian, Venstre, este eel mai vechi partid de tip populist, astazi eel important este Fianna Fail, partid majoritar in Republica Irlanda. Fondat de Eamon de Valera, eroul carismatic al independen(ei irlandeze, Fianna Fail- care s-ar traduce prin ,luptatorii destinului" - i~i are originea in apararea celei de-a doua IR.A., dupa riizboiul civil din 1922. Republicanii intransigenti, care acceptasera jocul electoral, s-au regrupat In spatele lui Valera pentm a fonna un partid, un amestec ciudat de trasaturi progresiste - sustinerea Frontului Popular in timpul razboiului din Spania, legislatie sociala avansata, nationalizari, imp01ianta acordata echipelor colective ca :;;i serviciilor publice, precum ~i trasaturi conservatoare - clericaiism, cenzura, izolare fata de Occident, anti-industriaiizare etc. Aceste ultime trasaturi au fost treptat atenuate de succesorii lui Eamon de Valera. Actualmente, FF ramine principalul irlandez care adesea guvemeaza singur sau impreuna cu Succesul lui in rindul paturilor modeste ale populatiei irlandcze a fucut sa scada din puterea Partidului Laburist. Anumite mai ales cele din Vest, au Fianna Fail. In Estul urbanizat al Irlandei, pmiidul trebuie sa faca fata , 0oncurentei ~I e! reprezinta aici patiidul saraci ~i al c!aselor de ce in Vest de un mono~

94

95

DANIEL L

pol care face din el un partid dominant, pentm a nu spune un partid unic. Dintre toate partidele politice ale }arilor Comunita}ii Europene, Fianna Fail este eel mai originaL

B) Partidele cu progrmn ,neterminat". Unele periferii au luat cuno;;tinta identitatea lor mai tirziu. Altele au trait infringeri politice care au provocat un rend al con:;;tiintei lor. Acest grup de partide cuprinde Vlaamse Volksunie (VU), Partidul Nationalist Base (PNV) ;;i Sinn Fein. Volksunie (Uniunea Popu!ara Flamanda), partid nationalist flamand, a mo;;tenit o traditie ,cangrenata" de influenta pangennanica pe care nazismul a 1ncercat sa o insufle atlt asupm flamingantismu!uil, cit ;;i asupra mi;;;carilor frizone sau chiar bretone. Din aceste doua incn1ci;;;ari, 1ni;;;carea flamanda ;;;i-a pastrat gustul pentm unifonne, tobe, stindarde ;;;i parade, ca :;;i dorinta de a obpne din partea guvemului belgian mnnistierea totala a flamanzilor condamnati pentru colaborarea lor cu nazi;;;tii. Dar, Ia origine, este vorba de o mi;;;care democratica ;;;i populara, 1ncadrata de membrii din r1ndu1 clet-icilor catolici ;;;i al intelectualilor proveniti din clasele de mijloc urbane. De c!tiva ani 1ncoace, a reu:;;it sa scape de sechelele anilor 1930-1950, dar cu pretul unei dizidente, in 1978, care a racut sa se vorbeasca de ea: Vlaams Blok. v1J, condusa de un lider nationalist, Bert Anciaux, 1niliteaza pentn.1 desavir;;;irea unui Stat flan1m1d in sinul federalismului belgian. Cele doua tendin!e, populiste ;;i nationaliste, coabiteaza :;;i 1n alte doua fonnatiuni. Fondat de Sabino Aran~ Goiri -tatal mi;;;carii culturale basce Partido Nacionalista Vasco (PNV) - el este decanul de virsta al partidelor nationaliste populiste ;;;i se aseamana fomte rnult cu irlandez. Catolic ;;i chiar clerical, el a luptat 'in tabara republicanilor in timpul razboiului din Spania. Independent prin idealul sau, PNV reprezinta in 1nod ce1t o forfa conduc!nd Cornunitatea Autonoma Basca chiar de Ia crearea acesteia, actualmeme afl]ndu-se in coalitie cu sociali;;tii. 0 alta particularitate a acestui partid o constituie, pe l1nga organizarea sa excelenta, faptul de a fi 1ntretinut legaturi de colaborare cu un sindicat autonomist, STV, Solidaritatea Muncito1


SEILER

rilor Basci. De aceea:;;i factura, dar mult mai radicala in ce prive:;;te mijloacele, este ;;;i Sinn Fein in ultima sa forma. Formal, este vorba de eel mai vechi partid irlandez - fondat in 1902 - practic, de un cach-u legal a! IRA din Irlanda de Nord- dupa numeroase epuraxi :;;i dizidente. 0 data cu prelungirea razboiului civil, de aproape decenii, partidul - a! ca1-ui nurne 'insemnna !n dialectul gaelic ,singuri printre noi" - a devenit organizatoml, de fapt ;;;i 1nediatm-ul, ghetourilor irlando-catolice din Belfast :;;i Derry. Cei doi lideri actuali, Gerry aceasta Adams ;;;i Martin McGuinnes, au crescut :;;i s-au forrnat atmosfera de lupta pent1-u independen!a ;;i au intrat in politica ca soldati ai IRA. Pe buna dreptate se poate pune !ntrebarea: ce deosebe;;;te etno-nationalislnul periferiei de nationalisinul pur :;;i daca nu cumva aceste partide provin mai degraba din familia de centru. Nationalismul periferiei ar fi un centralis1n care n-a putut 'inca sa se constituie !n Stat. Totu:;;i, aceste nationalisme m>tagonice se deosebesc prin contextul socio-politic 1n sinul carora s-au forrnat. Astfel ca nationalismul de centru va fi universal sau eel putin aspirJ:nd sa se extinda, acela al periferiei va fi particular. Primul va fi in acela~i timp elitist ~i uniformizator :;;i va sustine vointa politica a burgheziei reformatoare. Cel de-al doilea va fi democratic ~i va fi mediatorul claselor mijlocii provinciale :;;i rurale. Nationalismul de centru va fi expansionist ~i dominator; eel at periferiei, va fi dominat ~i u:;;or precapitalist. Unul va insoti in fine dreapta clasica, iar celalalt se va alatura altor mi~cari de emancipare, mai 1ntii democratice apoi socialiste, suferind influen~e

succesive.

2. Tipul nationalitar. Anumite partide periferiste se aliniaza pe pozitii de stinga. Este cazul fonnatiunilor provenite din "trezirea" senti1nentului regional, care a avut loc in Europa prin anii '60. Fenomenul regional a izbucnit in tari din diferite motive, mobilizarea periferiei nu se racuse inca. opozitie

.J1arningantism- n1i;;care pro-cultural a flamanda.

96

97

DANIEL L. SEILER

Partidele polit ice din Europa

cu 1nobilizarile de tip sau religios, dimensiunea economica joaca rolul de motor in noua tTezire a con~tiintei regionale. Contestarea Statului-natiune este dublatii de o contestare a capitalismului centralizator. Partidele nationalitare vor a~tepta, fimctie de contextulin care se lupta, fie repartizarea pe regiuni a efecte]or ~i instrumentelor cre~terii econmnice, fie mentinerea controlului local asupra resurselor. A:rnestecul partidelor periferiste in domeniul raporturilor de produqie, de distributie ~i de schin1b a dus la afectarea considerabila a coeziunii acestor partide. Pe de alta parte, aceasta i1nplicare le pune in raport de concurenta cu sociahste, social-democrate ~i chiar cmnuniste, ba mai rnult, afectlnd- acolo unde ea exista- den1ocra~ia cre~tina. Cel mai vechi dintre aceste particle este Esquerra Republicana aripa stinga ~i socializanta a mi~carii catalane. Aici nmi putem adauga partidul base Eusko Alkartasuna, SDLP, !'Union vald6taine ~i, intr-o fonna n10derata, o serie de partide regl<::>naltste spaniole.

Party condus de Gerry Fitt ;;;i Partidul Nationalist, burghez !?i pupn activ, care a asigurat interimatul lntre 1920 ~i independenta Irlandei de Nord. Anumite partide nationaliste sint moderate at!t in ce prive:;;te scopurile dt :;;i mijloacele. Celrnai interesant este [/nion Valdotaine, mediator al francofoniior din Val d'Aoste, regiune cu statut special in cadrul Republicii italiene. Adepti ai federalismului integral, UV a avut o putemica contributie la instaurarea cooper3xii dintre forrna!iunile autonomiste nu numai in Italia- ea va veni In sprijinul legilor lombarde ;;;i venetiene - ci in toata Europa. PSdA, Partidul Sard de Actiune, este eel mai puternic aliat a! UV, in timp ce SVP-ul gennanofon din Sud - Tyrol-Haut-Adige -, intotdeauna un singuratic, fusese c!ndva aliat cu Democratia Cre!?tina (DC). Partidul Andaluz, al primarului Seviliei, F. Rojas Marcos, a fost llll.dt tirnp, pentru Spania, eel 1nai apropiat de vointa federalista de a face din regiune locul de depa:;;ire a Statuluinatiune, care e perceput ca fiind !nvechit. El evolueaza azi spre o misiune mai na}ionalista unde identitatea andaluza se inra;;;oara in trecutul ei rnauric. Pariidul Aragonez Regionalist (PAR), mai moderat, dar strict regional, rep1·ezentat In Parlmnentul spaniol chiar de !a prirnele alegeri de1nocratice, se bazeaza pe o 1ninoritate nationalista care spera sa transfonne PAR in Partid National Aragonez. De;;;i altadata a format un regat dupa tnodelul Aragonului, Navara nu a cunoscut aceea:;;i ispita: Uniunea Poporului Nava;·ez (UPN), de factura regionalista in peisajul spaniol, pare mai preocupat sa se deta!?eze de basci, dec!t sa se afin11e 'in fata Madridului. In Spania, partidele regionaliste sint foatie numemase fiindca multi dintre ale;;ii locali ;;;i regionali ai fostului UCD, partid de centru-dreapta creat de Adolfo Suarez din perioada de Transici6n, au refuzat sa adere la Pmiidul Popular, prea conservator, :;;i s-au repliat pe ,iocal". Mai exista un pmiid nationalist, radical privind scopurile ;;;i mijloace!e: Herri Bataszma, unitatea poporului. HB este o coalitie de mai multe partide dintre care ANV, eel 1nai vechi dintre aceste~ - Actiunea Na~ionalista Basca c;-eata dupa modelul ERC catalan- dateaza 'din perioada Republicii ;;;i serve;;;te, mai ales, drept cadru legal pentn1 ETA militara, organizatie am1ata antifianchista :;:i pro independenta. HD av1nd

Fondatata de Macia, adunind voturile anarhi;;;tilor ;;i conducind Generalitat de Catahmya in timpul Republicii, ERC, stmga republicana catalana, este cea mai veche dintre partidele periferiste de tip nationalitar. Supravietuind franchismului, ERC nu-:;;i va mai regasi niciodata pozi}iile de altadata. Esquerra, partid care putea trece drept un sustinator al vechilor luptatori republicani in razboiul civil reveniti din exil, dar condusa de un t]nar lider dinarnic Angel Colon~, s-a transfonnat ;;i s-a indreptat spre independenta. Partidu! base, Eusko A!kartasuna, fondat de C. Garokotxea - primul pre:;;edinte al guven1ului autonom base dupa restaurarea democratiei- plec!nd de la stinga nationalista a PNV, are rnulte triisiHuri cornune cu ERC. Pentn1 a com.p!eta tabloul partidelor nationalitariste, care s!nt radicale in ce priv~te scopurile, dar moderate 'in ce prive:;;tc mijloacele, trebuie sa adauga1n aici Social Democratic Labour Party (SDLP) mediator al majoritarii catolice din Ulster, care a tost creat 1n 1969 prin fuzionarea Tvfi;;;carii pentru Dreptmile Civiie condusa de John Hume actualul lider al SLDP -- cu Republican Labour

98

99

DANIEL L. SEILER 1989~ !994

stringe

de lS%1 din


:;;i Ia Strasbourg,

basce :;;i conduce primariile.

3. Tipul neo-centralist. Atunci cind vorbim de nrponLtnJte centru I periferie, necunoscatorul i:;;i imagineaza un centru dinamic :;;i puternic care domina o periferie marginala, sih-aca :;;i dependenta. Aceasta a fost J:ntilnita, mutatis mutandis, pina in prezent. Or, istoria are simtul umorului :;;iii place sa dejoace pina :;;i schemele cele Jnai stabile. S-a intlmplat ca centrele militare sa se impuna, inaintea industria1e, periferiilor mai bogate :;;i mai dezvoltate economic. Adesea, din ideologice, sau centrul politic a fost separat de centrul econon>ic, sau un ceneconomic nou :;;i rival s-a dezvoltat in cadml unei regiuni pina atunci periferice. Acestor cazuri ,de stmci1Jra" le mai putem adauga un element care apare in unna unor evenimente sau chiar accidental: este cazul Scotiei, in strinsa legatura cu Anglia, care, in 1707, :;;i-a vrndut independenta pentru o strachina cu linte. Convergenta Democratica din Catalania (CDC), a lui Jordi Pujol, reprezinta dinamismu1 noii burghezii catalane :;;i a noilor paturi 'in plina dezvoltare. Aliata Uniunii Democratice ~de factura cre:;;tin-democrata ~ In cadml Convergencia i Uni6, CDC a devenit prima fm1ii in cadml Parlamentului Catalan, !n tirnp ce M. Pujol conducea desrinele vechiului Generalitat dupa revenirea la alegerile democratice. Ita!ia s-a nascut din aqiunea unui Centru format de triunghiu1 Milano-Torino-Genova ;;i al carui Regat Piemontez a fost virful de lance politico-militara. Din motive care tineau de simbolurile nationale ;;i de o proasta conceptie geografica, capitala a fost stabi1ita 1a Roma, ora:;; pontifical :;;i purtator a! rama:;;itelor imperiale, dar arhaic ;;i, inca de pe timpul Statului papal, locu\ celei rnai mari con.1ptii politico-administrative. Cu timpul, populatiile mi1enaru1ui Regat al Neapolelui :;;i al Sici1iei, redus Ia statutul de pelifetie, ;;i-au luat revan:;;a nu numai prin intennediul Mafiei, Camorei :;;i alte N'Draghetta, ci ~i prin stap1nirea unui aparat de stat centrahzat.

100

Nordul, locomotiva economica a Peninsulei, incearca 0 dubla dezamagire; aceea de a fi ,vaca de muls" a ,Romei hoate" -· Statu! ~ si a ,taranilor" din Sud, pe de o parte :;;i pe de altii parte, de a se vedea ma~ginalizata politic. Acesta este moiivul contesta)ilor legilor din ltalm de Nord: Lega veneta mai int1i, apoi Lega lombarda care emigrat In ~iemont ~i la Genova, adunare care a format, la initiativa lombarzilor, Lega Nord (Liga din Nord). Sus~inuta de PME ;;i av1nd un caracter interclasist, Lega este un partid autonomist, viziunea sa politica fiind aceea a unui federalism total ca ;;i cea a Vald6tains-ilor iar conceptiile sale econ01nice fiind cele ale unui liberalism 1nodera~ dupa modeiul CDC catalan :;;i al majoritatii formatiunilor neo-centraliste. Trebuie sa evitam s-o judecam dupa stilul zgomotos al sefului si tnbunului ei, Umberto Bossi, un fel de goian, a! dirui limbaj ~olorat adesea tnvtal ~ ,la lega ha la dura" ~ pune capat academismului toscan al discursului politic italian. Unita datorita lui Berlusconi, pe care aceas~a l-a inlaturat, Lega, care se situeaza in centru :;;i nu !a dreapta, a ev1tat caderea In xenofobie, spre deosebire de Blocul Flamand __ Vlaams Blok ~care leaga strlns conceptul de independenta de xenofobia cea mai radicala. Aceasta legatw·a cu deriva fascista ~ contaminat mi:;;carea nationa!a flamanda !ntre cele dona razboaie mondiale. Aceste aspecte au fost combatute de Volksunie, dar nu au disparut complet ~i exprimarea lor prin i'vfars op Brussel au dus Ia 0 contra-mobilizare a bru.xellezilor. C!ndva centrul unui Stat cemralizat, alti'idata ora:;; fla1nand :;;i apoi francez, capita!a belgiana a fost expusa atit vointei flamande de redob!ndire cit :;;i cerintelor val one de emancipare. r ro~J tu/ Democratic al Francofonilor Bruxellezi, PDF, lncearca 1nca din 1964 sa apere Bruxelles, laudfnd solidaritatea cu valonii. Scottish National Party, fondat In anii '20, a ramas marginal atlta timp dt s-a limitat la sfera culturala. Descoperirea petrolului in largul coastelor sco~1ene a sen,it drept p!rghie in dezvoltarea SNP !n timpul Golden Sixties _Prin_ sloganul: do you wish to be rich Scotts on poor British. Cnza :;;1 ann sumbri din timpul guvernarii Thatcher au subminat nartidul, ha11uit intre aripile de dreapta :;;ide stlnga. Excesele Tories-il~r au provocat o trezire brusca a populariei britanice, care, in Scotia. beneficiaza In mod egal de SNP. , ,

;i

101

Conclnzii Pe linga rnarea diversitate culturala, care militeaza in favoarea periferiilor constituie o tot de omogena ca :;;i cea a partidelor muncitore:?ti. Cele trei tipuri diferite de ._,~,"-Jf-''U'"'-'' de fapt, unor 1nomente istorice distincte. Vl--"-""'"'u~u ''""·}'"'·'"L'"JL, democratic :?i este rodul curenal secol. El va afecta n''"''i'ir·" flamande ]a fel ca ~i fundamentalismul testant care s-a izbit de populismul an1erican. N
CLIVA.JUL SECTOR PRilVIAR I SECTOR SECUNDAR ~a Clivajul care pune in opozitie pe proprietarii din societatea industriala ~i pe cei ai lumii urbane pe de o parte, cu interesele rurale :;;i cu aparatorii naturii de cealalta parte, reprezinta un fenmnen mult timp necunoscut de tarile francofone. Atita ti1np cit a dimas la stadiul precapitalist, acesta nu a afectat dec1t Scandinavia, Elvetia :;;i Europa Central-Rasariteana. El a aparut ca un caz special in tarile care n-au cunoscut feudalitatea Norvegia, Suedia, Finlanda, lslanda, Elvetia protestanta- gratie unei taranimi libere sau din cauza instalarii tardive a unei ,a doua iobagii". in acest caz, mobilizarea s-a racut impotriva nobilimii (aspect tratat in partea a dona a lucrarii de fata). Nu vmn retine aici decit cazul tarilor rara nobilime sau cu o nobilime strict razboinica. V om face deosebirea dintre contra-mobilizarea impotriva pietei ~i aparitia unui contra-atac lansat ill numele valorilor productiviste.

torii ei.

Revolutia industriala :;;i stabilirea unei economii reglata de piata s-a racut simtita ;;i pe teiitoriul national. lndustrializarea :;;i capitalismul au rfunas mult timp localizate ill ora:;;ele :;;i zonele industriale. Logica siste1nului se baza pe integrarea aetunularilor precapiialiste, care au rezistat indelung, antrenind astfel o serie de

103

DANIEL

SElLER

cc:nsecin1~e

economice, culturale :;;i, in final, ecol
In Suedia, agrarienii au fost, pina la sfir:;;itul anilor '50, aliatii permaneq:i ai pmtidului muncitoresc. Chiar ;;i astazi, pmtidul lui N. Hildinn va duce o campanie impotriva centralelor nucleare, pentn.l descentralizare :;;i apaxarea mediului. Acest partid care, in ciuda declinului populatiei n1rale, nu a incetat sa-~i mareasca numarul de parlamentari, se situeaza cu adevarat !n centrul e:;;ichierului politic In Finlanda, Partidul de Centru - din care provine Pre~edintele U. Kekkonnen - nu a ezitat sa se bazeze la prezidenJiale pe ajutorul comuni:;;tilor, lupt!nd impo104

Partidele politice din Europa triva social-democratiei. El reprezinta, de altfel, axa vietii politice finlandeze unde joaca un rol destul de asemanator cu eel al Democrafiei Cre.·pine din Italia, ceea ce-i permite sa faca parte din toate coali!iile ~i sa ob\ina adesea postul de prim-ministrrL Agrarienii islandezi ai Partidului Progresist beneficiaza de aceea:;;i pozitie de centru, ceea ce-i pennite liderului N. Agustsonn sa-;;i men}ina portofoliu! de ministru a! Afacerilor Externe, at!t 1ntr-o coalitie care include comuni:;;ti cit :;;i intr-o coalitie de centru-dreapta. Partidele norvegiene :;;i elvetiene afla mai deg~~aba la centnJ-dreapta~ In Norvegia, Partidul de Centru s-a nascut din mi:;;carea marilor producatori agricoli 1n timp ce micii producatori au ramas fideli fie vechiului Venstre, fie creO?tinilor populari, adica formatiunilor periferiste. In Elvetia, Unhmea Democratica de Centru rezulta din fuzionarea Partidu!ui Tiiranilor, Jvfe.yte:;:ugarilor .yi Burghezilor, pe de o pmte, ~i din radicalii de st!nga, pe de alta parte. Daca UDC se situeaza Ia stJ:nga liberalilor, fata de cre:;;tin-democrati, radicali ~i Alianta Independentilor, el se afla mai Ia dreapta. Forta lui numerica !i pennite sa faca parte din guvernul federal elvetian.

Bilantul agrarienilor este semnificaiiv, mentinrnd, acolo unde ei existau, preturile agricole nu munai la o cota superioara cursului pietei mondiale, dar :;;i fata de eel pmcticat in interesul CEE. Astazi, GATT amenin}a ace;;ti agricultori nelasindu-le o maiJa manevra in viiior. Suedia :;;i Finlanda au optat pentrr1 Europa, centrali;;;tii fiind mairezervati, in tim.p ce :in Norvegia ei au conducerea mi;;carii impotriva adera1ii. Celalalt pLmct al agrarienilor 11 constituie politica privind mediuL Este suficient sa te plimbi prin Finlanda, Islanda, Norvegia, Elvetia sau Suedia pentru a observa ci'i aceste vel de dezvoltare econmnica dintre cele mai tara sa distruga cadrul natural. Acest ne pennite sa intelegem logica ecologi:;;tilor care se reflecta L'l domeniul protec~iei natmii. 2. Partidele ecologiste. Partidele ecologiste sau verzi s-au nascut in mediul mban prin con;;tientizarea efectelor puternicu-

105

Partide!e politice din

DANIEL L. SEILER

lui dezechilibru natural de logica economiei de pia!ii. uuuwctw ruraia disparind ca societate distincta, iar agricultura fiind integrata in sectorul agro-alimentar, taranii ~i terenurile agricole, care pastrau ,natura culturala", caracteristica peisajului european, nu mai indeplinesc aceasta functie. Au mai urmat ~i alte aspecte nocive care nu wnstau numai in murdarirea a~e zfunintelor sau in transfom1area lor in crescatorii de animale pe baza de antibiotice sau hormoni ~i nici doar in destramarea stratului de ozon. Aceste aspecte nocive ating mai direct viata eurofenomenele de seceta :;;i inundapi care rezulta din industrializarea agriculturii. Ecologi~tii au intrat pentru prima data intr-un parlament dupa alegerile din Elvetia, din 1979, cu un deputat din Gmpul de Proal Afcdiului. Doi ani mai tirziu au intrat in Parlamentul belca sa se extinda in parlamentele din toata Europa, cu exceptia Spaniei ;;i Portugaliei. In 1995, o noua etapii istorica a tost depa~iHi o data cu inu·area ecologi;;tilor in guvemele finlandeze. Principalele formatiuni ecologiste sint: Partidul Ecolocare pa:rticipa la guvemarea diferitelor cantoane, pentru Organizarea Luptelor Originale, ]n Belgia francofordi, AGALEV - a trai altfel in Flandra- Griine in Germania, Liga Ecologista in Finlanda, Milj6)n Suedia, Verzii ltalieni, membri ai ,polului progresisf' ai Primariei din Roma, la care mai putem adauga V erzii olandezi $i luxemburghezi.

gismului de dupa anii '68. Spiritualismul precapitalist :;;i postmaterialismul, rezultate din prosperitatea anilor '60, au luptat !mpreuna in scopul denuntarii ,productivismului" devastator. Nu este vorba de orice fel de st!ngism, ci de curentul libertaire reformat ~i contra-cultural care este intmchipat de Beat Generation §i de Hippies. Aces tease caracterizeaza prin denuntarea culturii occidentale ~i a modelului industrial in foiosul culh1rilor orientale, in particular cea a indiei; adica respingerea viziunii prometeice in scopul gasirii echilibrului ~i annoniei intre om ~i mediul 'inconjurator. In aceasta privinta les provos din Amsterdam, pacifiO?ti non-violenti, libertini ~i dorind - dupa expresia proverbialii a lui Alphonse Allais - sa mute ora~ele Ia tara, reprezinta, prin intrarea lor in Consiliul municipal al metropolei olandeze, prima traducere poiitica a unci mi:;;cari care poate fi numita o alternativa. Cu exceptia Elve}iei, unde ele exista ca atare, alternativele au unit mi~carea verde, care in Germania, Tarile de Jos ~i Luxemburg formeaza un curent sau o caracteristica specifica. Pe linga alternativele non-violcnte este important sa distingem cm·entul zis ,a! antinuclearilor", de origine maoista eel mai adesea, uneori anarhista §i intotdeauna violentii, care a devenit cunoscut 'in urma manifestarilor epopeice de la Larzac, Kaiseraugst sau de la aeroportul din Frankfm1. El s-a dizolvat in totalitate in curentul alternativ ~i s-a in particle, lasind mme care afecteaza nu numai ideologia, dar ~i practicile militante de tip sectar. Acestea din urma stau la originea procesului de autodistrugere, responsabil de e~ecu! Verzilor francezi, 1n ciuda unci conjuncturi favorabile.

EcolcJgism.ul, curent politic nou care provine dintr-un vechi clivaj, o fericita sinteza intre noutate ~i traditie, !ntre trasaturi de El gmpeaza pe cei care au pierdut impo~ide

reu~qte

adica dreapta Jegitimistii, pe de o pat1e, proudhonista, pede alta parte. El reconciliazii Jean-Jacques cu cei ai lui Louis Bonald. Pe llnga forj:ele ecologismul mai cuprinde ~i o parte din mo~tenirile stin-

106

II.

o reactie productivista?

a sector sector secUt'ldar ~i a rfunas malt tirnp neocupat. Toiu'?i, teona exista; ea are :;;i un tata: Saint-Simon, ;;;i mnneroase premune: tehnocratie etc. Pe deasupra, mai putem adauga ±ara concursul oamenilor de stat de talia 107

lui Jean Monnet sau sabile. C<)n:tig;uratJa istoridi a vrut ca proprH;tanl orodtuc:trvJ~;mului sa fie intotdeauna recmtati fie de partidele muncitore;;;ti, fie de partidele Acestea au o tmiune sacra pentru a dezvoltarea de razboi pin a :in anii '80 ~i care a contribuit la asigurarea fastului glorio;;;ilor ani '30. Doar Ungaria a mai cunoscut, inainte de n:izboi, un partid urban (vezi partea all-a). Cu o tloare nu se face primavara, dar crearea Partidului Elvetian a! Automobili:;;tilor, devenit Partid al Libertatilor, marcheaza un eveniment. Este vorba de o reaqie anti-ecologista, care a demarat o data cu dezvoltarea automobilismului - lupta !mpotriva limitariior de viteza, a centurii de sigurantfi sau a taxelor care majoreaza pretul carburantilor :;;i pentru adaptarea ora:;;elor !a automobil; acesta a trecut cu mare viteza apa1ind libertatea absoluta a individului de a polua- apararea fumatului- :;;ide a cauza daune colectivitatii care este n1gata sa-:;;i asume costurile. Reprezentat in Parlamentu! elvetian, 'in mai multe cantoane gennanice, acest partid anunta un fenomen care, p1na in prezent, se manifesta in peisajul european unde con:;;tiinta ecologica este cea mai putemica.

CONCLUZII ap]lic2irii para<:ilg;nlJel lui Rokkan, am putut desp1nnde opt familii de partide politice existente ill Europa de Vest. Acestea corespund celor patru linii de clivaje detenninate istoric, dar nu se in mod pe continent. Daca muncitore;;;ti sint foarte bine reprezentate - cu exceptia lrlandei -, nu acela;;;i lucm putem spune despre alte fonnatiuni. in Irlanda nu exista de Aceasta este unita in Marea Britanie ;;;i in Gennania, unde este majoritara, in timp ce 'in Danemarca :;;i Franta ea este divizata; cre:;;tina nu mai exista dec:it in Italia, Austria, Benelux etc. Aceasta repartizare precum :;;i reali.11ierile care survin in sistemele de partide due la citeva reflectii sumare: a) Dupa razboi, s-a putut constata declinul democratiei cre:;;tine. De mai bine de zece ani, l\1RP a disparut de pe scena politica franceza. In Germania Federala ea s-a realiniat pe pozitiile conservatorismului liberal, iar in ltalia a suferit o cadere vertiginoasa dupa o perioada de straJucire. Ea va corespunde unei anumite din Europa, unei ,Em·ope negre" care simbolizeaza fie Sfintul lmperiu, fie reteaua de Cetati-State guelfe, funqie de epoci. Nu este sigur daca Alsacia a fost cea care a constituit ultimul stavilar de al J'v1RP in declin sau dadi s-a mentinui eel mai mult timp ca veche mo;;;tenire a Zentrumul-ui intr-un CDU din ce in ce mai conservator. Mo;;;tenire intruchipata de cancelaml Kohl care impartea, impreuna cu Fran-;:ois Mitterand, speran~a efemera dea-l vedea

109

DANIEL L. SEILER

Partide/e politice din Europa

pe Jacques Delors pre~edinte Republicii. Delors, Kohl, Franyois sa propuna candidaMitterand ~i Edouard Balladur s-au tura cre~tin-democratului flamand Jean-Luc Dehaene in fruntea Comisiei europene. Aceasta alianta a ,Europei celor ~ase" catolica, a fost centrata de John Major, conservator pur singe, caci el gasea pe omologul sau belgian nu numai prea tederalist, dar adesea prea dirijist pent.ru gustul sau. Cre:;;tin-democratul belgian, vechi cercetator in serviciul studiului sindicatelor cre~ tine, a continuat politica Partidului Socialist Francez, in unele locuri vechea politica a JOC. Dincolo de asta, realinierile partizane ale vechilor solidaritati au ramas. Fie vis-a-vis, fie alaturi de Europa tripolara, se 1ntinde Europa cu ie~ire la Atlantic - Marea Britanie ~i Danemarca. Este acea parte a Europei bipolare, care a cunoscut altadata puternice conflicte ~i care as1azi este lini~tita. Sudul catolic s-a deosebit mult de Nordul protestant cultivind clivaj Biserica I Stat bazat pe consideratii ce vizau dinastia, identificind, stinga, conservatori masonici de rang ca Emile Com·bes sau Alejandro Lerroux acolo unde, :in Nord, marxi~tii atei ~i sociali;;tii cre~tini combateau sub denumirea mai degraba de Brothers decit de Camarades. Refrenele lnternationalei au amutit, iar ,stlnga salariala" infrunta ,dreapta patrimoniala" av'ir1d cifre ~i statistici previzionale sprijin, lasind deoparte consideratiile de spiritual. c) Se mai poate inca rep era traseul care se estompeaza cetul cu incetul al unei Europe a liberi ~i mindri. Ea se caracterizeaza prin prezenta centri~tilor care nu mai si'ni cre~tin democrati, ci agrarieni. centru i nPntPniP afecteaza periferiile: Islanda, dar ~i Corsica. Acest clivaj nu ameninta mai putin tarile e1erogene sau ce1e cu un Stat slab: Belgia, Spania, ltalia, constituind, prin cele doua laturi, actuala In bi:polm·izan:,

caracter pe care-1 imparte cu mi~carea ecologista. De data mai recenta, aceste ultime partide reprezinta tm traseu inca imprecis. tinde sa se dezvolte in sistemele tripolare marcate de democratia cre:;;tina- Benelux, Halia, Alsacia- de agrajeni - Finlanda, Suedia- sau de amindouaDupa 1970 ramine care se ptme datarita turbulentelor care afecteaza sistemele de partide din Europa. Aceasta problema este inca prematura: nascute din revolutiile istorice, clivajele participa pe toata durata politicii. In Europa, problemele noi se pun inca in tenneni traditionali ~i, atunci cind mutatiile afecteaza stabilitatea sistemelor de partide, noile partide readapteaza adesea idei foarte vechi.

10

PARTIDELE POLITICE DIN EUROPA 0 data cu destramarea Imperiului sovietic, o serie de tari au revenit la democratie. Unele dintre ele aveau o experienta eel putin egala cu cea a occidentale. Altele, descopera democratia, dar ;;;i unele, :;;i altele au fost profund marcate de experienta socialismului real. Modelullui Roldan, pe care-l folosim pentru a geneza sistemelor de pmtide, nu hrane:;;te nici o ambitie universala: el vizeaza Europa Occidentalii El retine o revolu}ie, numita nationala, care rupe unitatea cre:;;tinismului roman care perpetueaza lmperiul Occidental: Reforma, creaioarea bisericilor ;;;i nationalismul, combinind-o cu o a doua revolutie, numita industriala, unde expansiunea economica este adusa de un capitalism privat :;;i de piat~i. Modelul se dovede:;;te a fi inoperant acolo unde nu exista nici catolicism universalizant, nici Reforma, nici capitalism, ;;i nici societate industriala liberala; ne vom limita deci, la tarile din grupul Vi~egrad.

In primul rind trebuie specificat faptul ca tarile studiate apartin Europei Occidentale, adica se afUi la vest de linia ,Tallin-Dubrovnik", linia de frontiera care separa Imperiile romane Occidentale, pe de o parte ~i Orientul cre;;tin, de cealalta. IVIarele romancier ceh, I'v1ilan Kundera, vorbind despre tara lui, spunea ca termenul de democratii populare ale Estului se sprijinea pe o tripla minciuna: !n primul r1nd nu era vorba de democratic, apoi ele nu erau populare ~i, 'in sfir~it, pentru ca nu se situau Ia Est. Constituirea glaciaJunii sovietice ~i supravietuirea Irnperiului colonial tarist au :;;ocat profund observatorii care uitasera un aspect esential: o pmte a Occidcntului se gasea inciusa, dupa 1945, 113

DANIEL L. SEILER ln categoria ,Tarilor de Est" constituind, de altfel, obiect ~tiintitic pentru o 'intreaga serie de politologi specializati in aceasta regiune. Dupa destramarea Imperiului Sovietic, politicienii :;;i jumali~tii au descoperit, cu uirnire, existenta unei I\.1ittel De fapt, doua categorii ale vechii geopolitici au reaparut dupa ,dezghetui" politic survenit in Est: Baltice - Estonia, Letonia, Lituania - :;;i Europa Centrala Polonia, Cehoslovacia, Ungaria, Slovenia, Croatia - realitati a caror p~;0tPnt~ o ascunsese blocul orientaL Confruntate cu probleme grave, aceste tari reveleaza pe de o parte, un minimum de consens p1ivind regu§i o dezbatere politidi reala privind marile proiecte ;;i, pe lile de alta parte, capacitatea de a da o clasa po!itica altemativa. Restaurarea democratica va scoate la ivea!a prqftmzimea inradacinarii ei in alternanta, adica victoria sociali~tilor in Ungaria ~i in Lituania :;;i revenirea reciclati in Polonia. Alternanta impregnata de civilitate: acceptata de opozitie, nu cuprinde nici o ruptura bruta!a in diferitele de politica; o altemanta de tipul Pierre Beregovoy $i Edouard Balladur, care a dat dovada de o profunda maturitate politidL Mica Slovenie pem1is luxul de a-~i inaugura democrafia printr-o coabitare, alegind ca pre:;;edinte pe fostul comunist Milan Kucan :;i o parlamentara anticomunista, avindu-l ca prim-ministm pe Peterle. in al doilea rind, nu ne mai putem lmpiedica de vechile tradij:ii. Boemia, tara cu vechi radacini occidentale, i§i vede istoria conftmdata cu cea a Sfintului-Imperiu, apoi cu a Austriei. independenta Cehoslovaciei s-a instaurat aici un autentic sistem care se structureaza pe cele patru clivaje ale lui Rokkan. Polonia, mult timp dominata de Rusia, cunoa;;te, intre cele doua razboaie mondiale, un muitipartidism extrem, cultul omului puternic, totul 1ntretaiat de lovituri militare. l'n a! treilea si ultimul daca ar trebui sa desenam sistemele panidice ale din Europa Occidentala, nu ar trebui sa uitam impactul pe care l-a avut socialismul real de aproape o jumatate de secol, asupra sistemului economic, devenit un soi de capitalism de ~,.,~,-n;., centrahzat, precum ;;i impactui.asupra mentali-

GENEZA PARTIDELOR DIN EUROPA CENTRAL-RASARITEAl~A Pentru a putea fi adaptata realitatii noilor democratii occidentale rezultate in wma prabu~irii socialismului paradigma lui Rokkan trebuie transformata, dar de o maniera confom1a logicii sale interioare, ~i de aceea trebuie mai intii precizata logica sa.

I. Fideli paradigmei lui Rokkan, ii limitam influen,a la Lcuuua Occidentala. Adica, in cazul vechilor ce au cunoscut ,tL'1 socialism real", dupa expresia lui Fernando Claudin, pina la Tarile Baltice ;;;i cele din Europa Centrala. 0 asemenea delimitare ne pennite sa intelegem de ce aplicarea modelelor de inspiratie rokkaniana se ara1a dificila in cazul pmiidelor grece~ti ~i cipriote. Plasarea lor in contextul realitatii balcanice ne permite sa sesizam multe lucruri care necesita o investigare comparativa care depa~e:;;te obiectul prezentei reflectii. ,Dacii trebuie sa invatam ceva din aceasta istorie a Boemiei, ar fi cain nici tm caz n-o putem in!elege ignorind evolqia paragenerala a Boemia este in Europa, cultura ei este uuJ~J·~ruua • lata ce scria un istoric ~i disident ceh care insista de asemenea, in i!lo tempore non asupra

Vom mai intii scurtele limitari ale modelului ca sa le aplicam Central-Rasaritene. 114

5

DANIEL L. SEILER

istoriei Boemiei pentru a i'ntelege istoria . Mai adauga di Slovenia, de exemplu, a 'imparta:?it istoria occidentainca timpul iui Carol eel Mare. Polonia, Republica Ceha, Ungaria, Slovacia ~i Slovenia au la a imperiilor centrale. Aceste tinuturi au cunoscut un regim reprezentativ cu alegeri 9i libera competitie intre partidele politice. Contrar Gennaniei, Austriei sau Italiei, Cehoslovacia a trait ]n cadml unei politici exemplare. Cit prive9te Ungaria 9i Polonia, cadrul politic dintre cele doua razboaie mondiale s-a dovedit a fi mai democratic decit in Portugalia. Ungaria impreuna cu Slovacia, Boemia :;;i Slovenia~ alipite Austriei, ca 9i Polonia, Galitia austriaca :;;i Si1ezia 9i Poznania ~ supuse Gennaniei, poseda traditii partidice care se regasesc pina in secolul al XlX-lea ;;;i, din acest motiv, la sistemul de partide ale Europei Occidentale. Oprindu-ne asupra momentului de dinaintea preluarii puterii de catre comuni:;;ti 9i aplicind paradigma lui Ro:Ll(an, sesizam clar doua aspecte. In primul rind, modelul se aplidi acestor tari la fel ca :;;i altor state din Europa Occidentala, regasind aici cele patru clivaje. In al doilea rind, ele prezinta, dupa modelul Scandinaviei sau periferiilor maritime, trasaturi care pe1mit delimitarea unei regiuni bine profilate. Aceste trasaturi s!nt: importanta clivajelor urban I rural ;;i centru I periferie. 1. Importanta divajului urban I rural. Europa grupului Vi:;;egrad imparte !mpreuna cu Scandinavia faptul de a avea sau de a fi avut pa1iide agrariene. Ungaria a fost singura tara care a avut un partid ce apara interesele populatiei urbane, mi;;carea poglar, ce cuprindea intelecmali pe care Fraw;:ois FejtO i-a numit ,urbani:;;ti ai anilor '30".

Partidele politice din Europa mana foarte mult, partidele p.raniste se deosebesc de cele agrariene scandinave prin populismul lor. Taranimea era identificata cu tot popmul - aceasta tormind majoritatea ~ iar emanciparea uneia se confunda cu democratia. Din punct de vedere economic, populi~tii se afla mai 1a ,stmga" :;;i, In acela;;i timp, mai la ,dreapta" dec!t agrarienii scandinavi. De factura anticapitalista, ei cauta o ,a treia ca!e" lntre liberalism :;;i socialism: comunitarismul conform valorilor traditiei tarane:;;ti. in fond, nuanta este de natura istorica: taranii liberi din Finlanda, Islanda ~i Suedia se deosebesc de vechii ;;erbi. Europa Central-Rasariteana a fost marcata de mentinerea unei a doua iobagii in avantajul marilor domenii. 2. Importanta cHvajului centru I pedferie. Daca Boemia, Ungaria ;;i Polonia au fost regate de prestigiu sub Vechiul Regiin, atlt ,Trezirea nationalitat:ilor" cit ;;;i revolutia industriala le-au gasit incluse in marile imperii multinationale. In cazul tarilor ca Irlanda, Islanda sau Malta- piri cu ie:;;ire Ia mare~ Statu! este de factura mai recenta :;;i ramine marcat de lupta pentru independenra: clivajul centn1 / periferie este deci, 1n mod logic, de o mare importanta.

In conduzie, stalini:?tii s-au folosit de periferia Europei Occidentale 1n avantaj ul razboiului rece 1 • Regimul politi~ ;;;i economic pe care 1-au impus trebuie luat in consideratie ~ putea intelege recenta a noilor partide lntelegerea lor cere o a modelului lui Rokkan.

Transformarile pe care Centrale, despartind-o de

comunista le-a adus

Ultima sa expr~mare Jibera 'lnainte de a-!;;i intra in hainele staliniste a fost Partidul Cetatenilor. Cu exceptia celor finlandeze, dirora li se asea1

J. Macek, Histoire de la Boheme, Paris, Fayard, 1984, p. 359.

116

,occidentalitatea" Europei Centrale in lui Rokkan, Rokkan, ,Revue internationale de pcditiq1Je comparee", 2(1), 1995.

117

DANIEL L. SEILER

elude intr-un rasaritean, au luat forma unei revolu!ii. Care este importanta sa? Cum i:;;i exercita efe~tele. conform celor doua axe ale modelului lui Rokkan, teritonal :;;1 nal?

Importanta celor patru decenii de real". Ar fi absurd sa tratezi din Europa Centrala ca :;;i cum istoria lor ar incepe o data cu instaurarea socialismului real, dupa cum ar fi tot atit de absurd sa sociologice :;;i economice provocate, timp de mai mult de trei decenii, de comunism. Daca a fost adus cu camioanele armatei sovietice sau daca a fost rezul1atul unei lovituri de a PC, po>pl!tlm·e a constituit rezultatul unei veritabile revolutii. Au fost instaurate o economie fondata pe de Stat :;;i carea centralista, colectivizarea care, in Polonia de exemplu, sectorul agricol; de asemenea, sociala cuprindea toate legate de sanatate, educatie :;;i cultura, de petrecere a timpului liber, in vreme ce dictatura - a din punct de vedere teoretic - dar a IY'"' '"''"'u'''" e;;i secretarului sau asigura intreaga de guvernare. A~ipt:cu::lc fundamentale care conduceau viata omusocietate au fost modificate: politica, socia1ul, econornicul ;;i culturalul. Aceasta a marcat in profiJnzirne oamenn in mentaiitatea lor, in atitudini :;;i comportament. Jesirea din sistemul comunist nu se face printr-o simpla trasatura de cm;dei. Aceasta implica o revolutie tot atit de profimda ca ~i cea care a dat na~tere regimului precedent. Nu este suficient sa instaurezi instirutii democratice nentn1 a instaura ~i democratia. Trebuie sa se treaca

~~

0

cu\tura a ;asiviti'qii, a supunerii, la o cultura ceta!eneasdL Nu

este sa nroclami vointa de a stabili o economic de piata sau ae pune in vinz~re patrimoniul Statu lui pentru ca o ,m1na invizibila"

sa

Partidele politice din Europa c!nd se pune problema deschiderii catre o democratic reprezentativa, caci trebuie satisracute minimum trei cerinte: una tine de domeniul economic ~i doua de domeniul cultural. In primul lind, se pune problema capitalismului tara capitali;;ti ~i tara capital. Ram'ine capitalul strain, dar acesta nu are un caracter filantropic :;;i, neinteleg!nd sa cumpere totul ~i la pret mai bun, economia de piata risca sa rimeze cu economia dependenta. In al doilea rind,se impune necesitatea unei duble revohqii culturale: pe de o parte, abandonarea unei mentalitati birocratice pentru a ajunge la un spirit lntreprinzator

~i

pe de alta parte,

ruperea cu aceasta ,apatie sociala" ~i !nlocuirea cu un sistem de va!ori fondat pe rise, incertitudine ~i teama pentru ziua de m1ine. Pentru regiunile cum ar fi Boemia-Moravia ~i Galitia, ca :;;i pentn1 multe din tarile provenite din Imperiul Habsburgic, se pune problema rcdob"lndirii vechilor valori pe care regimul comunist le-a distnrs. Pentru tarile care au suferit jugul tarist, acest efort are o cu totul altii amploare: se pune problema de a le 1ntemeia. in toate cazurile, trebuie creat sau reCI·eat un capital care n-a existat niciodata cu adevarat sau care a fost c!nd expropiat, dnd exilat.

lnstaurarea occidentale poate u:;;or conceputa: sint suficiente alegerile libere :;;i legi adecvate. Mai greu este s-o faci sa este imposibil fara un sistem de valmi, de mentalita!i atitudini care se mtme~te cultura cetateneasdi. Iniroducerea unei economii de este, din punct de ~edere tehnic, mai dificila ~i se supune unor economice necesare, dar ~i suficiente pentru di aceasta impune pn~ccmd,itii de ordin cultural, de modificare a valorilor, menta~i atitudinilor, atlt la antreprenorii cit :;;i la muncitori. 0 adevarata revolutie continua sa se sub ochii no:;;tri: ea atinge politicul,' socialul, economicul :;;i culturalul; este care ';)tim :incotro vrea sa se •uu"'"!J''""' dar ;;tim cu ce va incepe.

introdudi economia de pia1;a. Sarcina pare chiar mai grea atunci

18

119

DANIEL


SEILER

Nu putem avea nn~tent1a lor in fostele delTii::JCJratii r:1ormllare fara sii-i acordam un loc preponderent acestei geneze.

numai de parti,de]le viabile care actiO>ne~aza le, chiar de partidele comuniste din cadrul acestor sncie:ta1ll.

2. Modelut celor patru ne face bile conflictele ~i clivajele a:;;a cum s-au tradus ele in sistemele de partide, in Occident :;;i in timpul aparitiei unui sistem reprezentativ deschis maselor. Pentru a ie~i din acest cirnp de aplicatie foarte 1ngust este important sane deta:;;am de senstll riguros al cuvintelor pentru a De fapt, chiar Rokkan ne araHi drumul pe care trebuie sa-l un11am. a propus conceptul de revolutie pentru a explica na:;;terea partidelor comuniste. Acesta i-a lui Jean Charlot ideea unui al cincilea clivaj, care ar pune in opozitie partidele totalitare ~i partidele specializ;He ca rezu1tat al unui clivaj 1ntre stat :;;i societatea civi. Totu~i, oricit de importante ar fi fost, internationaHi :;;i transformarile sale ulterioare - trotkismul, maoismul, titoismul- n-au afectat decit latura ,muncitori" a clivajului capitali:;;ti I muncitori. Pe linga acesta, cont ~i de regulile taxonomiei, observam ca este vorba de un sub-clivaj care cuprinde o sub-familie de partide. Daca prezenta unui clivaj stat I societate civila, rezu1tat din revolutia internationa1a nu se justifica in cazul democratiilor occidentale, acesta are o mare importanFi in democratiile populare. In calitatea sa de pmiid unic, Partidul Comunist :;;i-a schimbat caracterul de indata ce a eliminat sau ~i-a supus rivalii. El se transforma 1ntr-un Partid-Stat, care se deosebe~te radical nu

o criza profunda in care In 1ntreaga societate se rastoarna v21!orile, un proces de destructurare ;;i restmcturare care afecteaza cca mai marc parte a rela}iilor sociale. In modeiul prezentat de Rokkan. revolutiile reprezinta variabile §i nu constante, numarul lor nu este !imitat :;;i, conform naturii lor, exprima istoria fiecarei societa}i in singularitatea ei. Generalizarea moclelului clivajeior Ia tarile care nu apartin Europei de Vest implica observarea minutioasa a evenimentelor cu caracter revolutionar care antreneaza mutatii sociale susceptibile de a da na:;;tere unor clivaje partizane. In schimb, cele doua axe relevate de Rokkah :fimqionala :;;i teritorialii- reprezinta structuri, in sensu! eel mai puternic al cuvintului. Acestea corespund dimensiunilor timp :;;i spatiu, constituind sistemul de axe imuabil care regleaza modul de perceptie al

Ceea ce s-a !nt!mplat !n Est constituie o veritabila

i J. M. Chadot, Les groupes po!itiques dans leur environnemcnt, 1n l'vf. Grav'litz, J. Leca (com·d.), Traite de science po!itique, vo!. 3:

adica

fenomenelor.

In cazul tarilor care reprezinta periferia orientala a Europei Occidentale, revolutia internationala a lasat in um1a contradiqii, conflicte, care au rezultat atit din modul de produqie cit :;;i din cultura non-materiala. Pe de o parte, pe axa teritoriaJa, este vorba de reconstruirea unui regim :;;i a unui Stat de drept care nu avea traditie decii in Cehoslovacia; pede alta parte, pe axa func~ionala, se ptme problema construirii ih71ei economii de piap'i. Sistemul de partide traduce atit reafimmrea rama~i!elor antecomuniste, cit :;;i conflictele nascute din prabu:;;irea comunismului. Pentru tranzitie se deci, un model de 2 x 3, revolu:tia in1ternaticm
'action politique, Pa1·is, PUF, 1985.

20

121

Revolu{ii Axe Teritorial Funqional

1Ya{iona!e Clivaje Ccntru I Pcrifcrie Biscrica I Stat

Jndustrhtle Clivaje Rural/ UTban Capitali§ti i 1\hmcitori

lnterna(ionale Clivaje Stat I Socielate civila Minimali~ti Maximali~ti

L-..•;:;vv••~,pa

internationala astfel, pe axa teritorial-culturala, clivajul stat I ~ocietate civiHi, care pune in ,partidele totalitare" cu ,partidele democrate", in timp ce pe axa functionala ea se traduce prin clivajul minimali;;ti I maximali:;;ti, 'care pune opozitie ,partide1e sociale" cu ,partide]e liberale". Patru familii de partide, care se opun doua cite doua, se adauga astfel ce1or opt care compun peisajul politic al tarilor occidentale.

REVENIREA LA VECHILE CLIVAJE Devenite independente sau recapatindu-:;;i dupa 1919, tarile din Europa Centrala, cu exceptia Poloniei mse;;ti, au cunoscut o politica :;;i partizana presarata cu mai multe sau mai putine incidente datorate tenta!iei fasciste :;;i autoritare care a afectat multe taxi europene. Nimic din acestea nu o ~i cele doua pe1ioade politice au putut fi analizate ca sistem de partide prin paradigma celor patru clivaje. Aceasta este valabila chiar :;;i in cazul alegerilor libere de razboi. Este interesant de constatat ca ,post-comunismul" se dovede;;te a fi, in ceea ce prive:;;te partidele politice, de aceea:;;i factura ca ;;i mi:;;carea de Eliberare din 1944: anmnite partide supravielfmesc, altele :;;i renasc in care ocupa aceea;;i latura a Din punct de vedere teoretic, clivajele rezultate din revolutia 112LtH)mlla n-ar fi trebuit sa fie modificate de domnie a comunismului. Sa ne reamintim ca acesta din mma cuprinde, pe axa functionala, clivajul Biserica I Stat, iar pe axa teritorial-cultumlil, clivajul centm I periferie. In schimb, Pl1nt
123

DANIEL L. SEILER

secolul trecut, problema nationala constituia o miza in a Centrale ;;i in occidentale - inclusiv Finlanda - care apartineau Rus. Numerof?i marxi;;ti, 1ncep1nd chiar cu l'v1arx, ii vor consacra o intreaga literatura, remarcl'ndu-se astfel Rosa Luxemburg precum f?i losif Stalin, ce pentru sociali;;tii austrieci ea va purta denumirea de austro-marxism. Clivajul centru I periferie ;;i-a gasit principala traducere parlamentara f?i partizana in adunarile austro-ungar care cuprindeau cehe, croate, slovene etc. Cu exceptia Marelui Ducat al Finlandei care se bucura de statut aparte, cealalta putere care stapinea re:gitlnt:ca, lmlpeoritllRus, nu tolera ase1nenea fenomene. invingatori ai imperiilor centrale, au sa rezolve problema nationalitatilor prin sustinerea independentei Baltice f?i Poloniei, dar mai ales Imperiului Habsburgic. Departe de a o rezolva, ei n-au fiicut decit s-o extinda: Polonia, Cehoslovacia :;;i Ungaria se bucurau de o minoritate numeroasa, in timp ce regatul Serbiei, Croatiei, Sloveniei, devenit apoi Iugoslavia, prezenta aceeaf?i compiexitate naLticm
124

Partidele politice din Europa gennanogene, in timp ce Cehoslovacia se vedea eliberata de foni care le stateau !n cale. PennTl restul, PCL-r sovietica consta intr-o punere ,1a rece" a proble1nei, dar, dupa cu1n spune o istorioara care circula prin acel loc, este vorba de un frigider de tip sovietic, adica, se stridi repede 9i bine.

Doar Polonia mai ofera azi, ca :-;i alta data, o traducere coma I
In fenomenul de rede:;;teptare a nationalismelor In Europa ,Central-Rasariteana", acordam un loc aparte KPN-ului - K
125

DANIEL L. SEILER

Partideie politice din Europa

tatea Slovaciei", HZDS, condus de Vladirnir Meciar; cele doua forma(iuni au forolii 1n cadrul Parlamentului Republicii Slovace.

1n cc prive:;;te modu! de organizare. Unna:;; a] formatiunilor cre:;;tinsociale, care sub habsburgi au existat in Boemia-Moravia, !n Galitia, Slovacia, Slovenia ~i, binernteles, !n Austria :;;i Ungaria, Pa11idul Popular Ceb ~i Morav, fondat de Mgr Sramek- don Sturzo al cehilor- a jucat un rol imp011ant timpul primei Republici Cehoslovace ~i Ia !nceputul ce!ei de-a doua, plna la lovitura de la Praga. fn timpul riizboiului, Mgr Sramek va conduce guvemul cbiar :;;i din exi!, Ia Londra, iar dupii Eliberare, Pm1idul Popular ajunge sa ocupe Jocul trei la alegerile din 1946 dupa comuni:;;tii :;;i national-socia!i:;;tii ai pre;;edintelui Benes, dar lnaintea social-democratilor, !ntr-o configuratie care evocii inceputurile celei de-a IV-a Republici in Franta. Dupii lovitura de Ia Praga, din 1948, principalii conducatori sint ]nchi:;;i, exilati sau aruncati In miinastiri, ca in cazul lui ~1gr Sramek, !n timp ce !idem! extremei-stingi a pm1idului, abatele Plojhar, ajunge Ia conducerea a ceea ce va fi o simpia curea de transmisie a puterii comuniste. In 1968, gratie Primaverii de la Praga, Partidul Popular il 'indepihieaza pe abatele Plojhar, reia contactul cu organismele internationale ale democratiei cre:;;tine :;;i adopta un program axat pe o viziune cre;;tina a lumii, care este inclusa in traditia progresistii a cre:;;tinismului social. Acest pmiid a cunoscut un mare succes, dar normalizarea a pus capat acestei evolutii, readucindu-l, prin abatele P!ojhar, Ia functia de ornament a! unui pluralism de fatada. In urma ,Revolutiei de catifea", acest pattid a fost considerat disparut. Nimic mai fals caci, precum pasiirea Phoenix, Partidul Popular Ceh ~i Morav a nmoscut o adeviirata rena~tere care i-a deschis po11i!e Parlamentului. Acest partid, care a '?tiut cum este In opozitie, dar :;;i Ia putere, prezintii toate trasaturi!e den1•DcJmtiil
II. de razboi, mi;;carea muncitoreasca social-democrata pret1Jtindlern pe continentul european, tenantidericale. pur anticlericale se gaseau in Boemia, dar ;;i 'in Franta sau Belgia. De altfel, aproape 1ntreaga era ostila Bisericii: dainuiau vechi amintiri despre martirul Jan Huss ;;i se identifica catolicismul cu cauza habsburgilor. de Biserica Catolica s-a Polonia, din contra, fiind semn cataliaratat, chiar de la impiirj:irea zator al con:;;t1inte1 na1[io1uale. mai bine de patruzeci de ani de regim comunist, chiar exist•~n1a unor considerabile in centrala, atitudinea fata de catolicism si numaml este la fel de Inare. Princifocar de rezistenta, Biserica Catolica a , Respectul de care s-a bucurat, deterintr-a

In Polonia, unde Biserica a jucat imotdeauna rolul de contragreutate, asemenea legaturi existau cu democratia cre~tina: sub Gomulka si Gierek, episcopii sustineau !n mod deschis nu numai un cre~tin democrat- de;;i acestea erau interzise -, ci :;;i un gmp parlamentar de acest tip, Znak, al carui deputat a fost pemru un timp T. 1\1azowiecki. Pe llnga aceasta opposition a Bisericii, mai existau Pm:: ~i Asociatia Social. Cre:;;tina, colaboratori pe fata ai grupul Pax fii~1d legat de tendinta numita a partizanilor. cazui Republicii Cehe, democratia cre:;;tina constituie eel mai vechi cu reprezentare beneficiind de o continuitate realli

26

7,.., 1~t

DANIEL L. SEILER n1:1rli~inal, av1nd rolul de curea de transmisie dupa

_.l{ev,o!uttla de catifea" pn)g!·anrml

Partide!e politice din Europa j"ie acerba pentm a-:;;i atribui mo;>tenirea politica a PSL. Prelu1nd sigla

tin,-derrtocTat a fest

fosto.Jlui partid al lui Mikolajczyk, dar nu ;;i filozofia sa, ZSL

dizidentului Jan <'>,rnno·nr«k·v t;'uvemul slovac ~i a sa se care a cauzat numeroase dem()Crapei cre~tine, care a dus la ruptura cu mo;;tenirea lui Mgr Tiso.

in 1991 ceva mai multe voturi decit Solidaritatea Rura!a, ob}inind un

ci;;tigat

scor onorabil daca tinem cont de risipirea generala a vor-urilor. Gra}ie lidemlui sau, \Valdemar Pawlak, tlnar

~i

dinamic, de;;i lipsit de compe-

tenra, ;;i gratie unei organizari excelente, cochet!nd :;;i cu Biserica, PSL

III.

urban I

Europa Centrala a cunoscut chiar de la inceputurile democratiei o mi:;;care rurala foarte putemica :;;i cu o inclinatie populista :;;i comunitara. Polonia, Ungaria :;;i Cehoslovacia dif>Pl.tnea, fiecare, de unimportant partid agrarian, din care a s1rnr:3.v·;etmt comunismului doar al micilor propn<~tan din Ungaria. Acesta nu a mai cunoscut niciodata rezultatele din 1945, cind a obtinut 57% din voturi. Nostalgic '?i plin de ura faiii de trecut, partidul pare sa aiba ca singura ratiune doar retrocedarea imobilelor fo;;tilor proprietari expropriati de puterea comunista '?i, din aceasta cauza, ;;i-a atras simpatia persoanelor mai In virsta. Inainte de primul razboi mondial, Polonia

a redevenit mediatorul privilegiat a! mediului rural.

Ungaria poseda, printre altele, o traditie urbana, Poglars, pe care o adevarata problema de civiliza}ie o despartea de populism. Acest curent, reprezentat de Partidul Ceta{enilor, avea sa renasca in dizidenta contra lui Janos Kadar. Animat de intelectuali ,cosmopoliti", vechi elevi ai lui Lukacs, cum ar fi J. Kiss sau fiullui Rajk, acest curent s-a organizat in Alianta Democra1ilor Liberi, SzDSz. In cadrul SzDSz se regasesc doua curente: unui liberal care este dominant, celalalt se vrea socialdemocrat, dar obiectivul sau principal este occidentalizarea rapida a prin economie de pia}a :;;i printr-o schimbare a valorilor. 1994, acest partid a acceptat sa participe la guvernare impreuna cu Partidul Socialist.

avea un partid taranist impmtant, PSL, a! carui lider, Mikolajczyk, a condus guvemul de Ia Londra ;;i a 'intruchipat sperantele democratice in guvemul de uniune na}ionala impus de acordurile de Ia Yalta. Contrar altor state socialiste, Republica Populara Poloneza a pastrat un sector agricol privat, compus dintr-un numar mare de terenuri mici, sector putemic subventionat :;;i sustinut de puterea comunista. Pentnl a patnmde :;;i a atrage simpatia acestui mediu mral foarte populat :;;i putemic catolicizat, PC a preferat sa fondeze un nou partid fi:iranist, ZSL Dupa scrutinul semidemocratic din 1989, acest partid compus din comuni;;ti cu ,obraz subtire", a surprins pr:in alianta sa cu Solidarnosc, adudndu-i pe fo;;;tii lui mentori 'in pozitia de minoritari.

IV. In unna caderii regimurilor comuniste, observatorii s-ar fi a:;;teptat la o patrundere a social-democratiei. Dar nu s-a 1nt1mplat a;;;a. Faptul este surprinzator pentru Ungaria, unde Partidul Social-Democrat a jucat tm rol impmiant ill Revolutia din 1956, detinilld posturi cheie ill guvernarea lui lmre Nagy, ca l.n cazul Annei Ketly care a fost ministrul iuacerilor Exteme. lnsa social-democratia a lipsit de la ,intilnirea" cu tranzi}ia ca :;;i cum comunismul fusese ratiunea sa.

Intre 1989 :;;i 1991, intre ZSL ;;i Solidaritatea Rurala a fost o competi-

128

129


DANIEL L. SEILER

De asemenea, au lipsit conservatoare :;;i liberale de dinainte :;;i de dupa razboi. Acest surprind~ fo~rte daca democratiile populare nu au lichidat nici fiz~c, mc1 cultural vechile clase :;;i pe capitali:;;ti, in schimb ele au d1strus pati.-irrloDe aici incapantatea niul care le conferea puterea :;;i lor de a rezista staliniste, la care se adauga :;;i incapacJtatea lor de a se regrupa: noii foarte adesea, din vechea nomenklatura. Doua fac excep}ie de la aceasta teiidln\<1, ti)nntndu-:;;1, pentru una, sau creind din nou, pentru alta, un veritabil ~nuncitoresc. Este vorba de Polonia :;;i Ungaria. Polml!a. Unia Pracv, UP, uniune laburisti'i, rezulta din fuzionarea Soli~ aripa stl'nga a Solidarnosc, cu independentii :;;i reformatori. UP a un la 1nceput modest :;;i a supravietuit schimbarii modului de votare. Parti~ul Socialist Ungar, MSZP, majoritar, s-a bucurat de o soclaldem
In

Po1onia, proletariatul a fost acela care, animat de Biserica, a

constituit vlrful de lance !n lupta contra ,Stamlui muncitorilor ~i raranilor": se cunoa~te activitatea dusa de Lech Walesa ~i de sindicatul Solidaritatea. Dupa alegerile din 1991, Polonia aparea ca singura tara din Europa centrala sau baltica care nu numai ca a pastrat, dar a ~i dat na~tere Ia doua partide care aparau interesele muncitorilor, expresie a miscarii muncitore§ti ~i sindicale: Solidaritatea ~i Solidaritatea Muncii. Pri~ul nu are pretenj:ia sa ia parte la coalitii ;;i la alte jocuri parlamentare, limit!ndu-se ]a rolul de ,cline de paza a! sindicatului". Cel de-2l doilea, Solidarnosc Pracy, din aripa sringa a mi~carii sindicale, este mai activ ~i a dat na~tere Uniunii Laburiste, UP. Polonia reprezinta un caz unde clasa muncitoreasdl, siaba 'inainte de razboi, a fost creata de catre capitalismul de Stat

;.;are

130

industrializat tara. In loc sa se atlrme

unui patronat

nul cre:;;tinismului social :;;i nu al marxismului promovat drept religie a Statului. Cel de-al doilea partid, lvfagyar Szocialista Part, MSzP, a fost creat dupa dizolvarea Partidului Socialist Muncitoresc Ungar ai lui Janos Kadar, m•entin:ut de succesorul sau, Karoly Grosz. El a fost creat de un gmp de persoane animate de aceea§i viziune al direi bilan! ram!ne impresionant; instaurarea democratiei reprezentative, moartea oficiala a comunismului, crearea Republicii Ungare In 23 octombrie 1989 - ziua aniversara a Revolutiei din !956 - realizarea unui program de privatizare :;;i, pe plan extem, prabu:;;irea c01tinei de fier. A venit o zi cind istoria a dat dreptate lui Imre Poszgay, Miklos Nemeth, Gyula Hom, Reszo Nyers :;;i Matyas Szuros, animatorii unei autentice revolutii organizata in sinul unui Pa11id-Stat cosmetizat de Janos Kadar. Aceasta poate ca ar fi e:;mat daca, in locul lui Kadar, reformi:;;tii ar fi avut in fata lor un om ca Gustav Husak ... Particularitatile tranzitiei ungure:;;ti :;;i politica prudenta dusa de Janos Kadar au racut ca Pmtidul Socialist l'v1uncitoresc sa se bucure de un curent refonnator care nu a fost, ca in alte pih1i, epurat :;;i care a triumfat dupa retragerea lui Kadar. Contextul venind in sprijinul social-democratilor prost deghizati, 1-a !ndepartat pe K. Grosz, succeson1l lui Kadar, :;;i a realiniat partidul devenit socialist, pe pozitiile social-democra}iei occidentale, dovedind prin acte concrete ca nu era vorba doar de juraminte pioase. Karol Grosz, el !nsu~i comunist reformator, dar pmtizan al unui model marxist al socialismului, va reconstitui partidul, dar rara sa se bucure de nici un succes electoral.

V. Conduzii Chiar dadi a ucis ~i a inchis VGLHJtvru, chiar dadi a torturat sau a supus or,gani;;.:aj,iile fadnd din ele niciodata un n-a putut nici sa slabeasca nici sa elimine interesele sociale care au izvor1t din manicheismul 13

DANIEL L. SEILER

de clasa. Aceasta de puterea de rezistenta a structurilor care, adesea, se fonneaza pe-o lunga perioada de timp; aceasta de asemenea ;;;i de ideologia ;;;i mentalitatea comuni:;;tilor care :;;i-au exercitat puterea. de rezisten}a fenomenului catolic, pe care au incercat cu insistenta sa-l slabeasdi, conducatorii comuni:;;ti :;;i-au inmultit, imediat dupa anii '50, aut concesii1e facute Bisericii, dt :;;i jignirile fata de sentimentul religios al ln alte paqi, marxiste fata de ,problema nationala" apare chiar de la inceputul secolului, acesta adaugindu-se faptului ca comuniste din Est dispuneau de o carte sfhqta: lucrarea, pe care tovara:;;ul Stalin o consacrase prob]emei nationalitatilor. Polonia, oportunismul Partidului a dus la mentinerea, perinde ad cadaver, unei politici demagogice in mediul ag~iclJlt<)ri]lor In schimb, puterea comunista :;;i-a implinit sarcina principala de distrugere a :;;i a tot ce constituia fundamentul puterii burgheziei. Pe l'inga aceasta :;;i cu scopul de a acredita ideea ca victoria cmnunismului insen1na trimnful ~i revenirea la putere a social-democratia a fost somata sa adere la PC, ca in Cehoslovacia, sau sa fuzioneze cu acesta in sinul unui pmiid muncitoresc unit, ca !n Ungaria sau Polonia. Mi:;;carea sindicala s-a vazut unificata in avantajul elementelor sale comuniste :;;i redusa la starea de instrument 'in serviciul regimului. Partidul Cmnunist nu s-a multumit doar cu atit; el a provocat valurile de epurari, purificarea succesiva a stingii - titoi:;;ti, combatanti ai rezistentei interne - a celor care eredean intr-o cale nationala spre socialism :;;i a altora care incetasera pur ;;i simplu sa se mai plinga. Se uita prea des faptul ca stinga a platit comunismului un tribut eel putin la fel de greu ca :;;i dreapta. Distrugerea socio-economica a vechii burghezii, asociata cu loboiomizarea clasei muncitore:;;ti, fac sa fie greu a vorbi serios

132


de o :;;i o stinga in Ungaria, Cehoslovacia sau Baltice. Doar Polonia ofera imaginea unei revan:;;e a modelului de analiza marxista asupra marxismului: 1n aceste capiitalisrnLtl de Stat, introdus de comuni:;;ti, a pus pe industrializare, dind na:;;tere, prin antiteza, proletariatului. Solidarnosc reprezenta singurul partid care apara interesele muncitorilor din Europa Centralii, iar laburi;;tii au prins ieren. restul, folosirea cuvintelor ,dreapta" :;;i ,stinga" demonstreaza un joe semantic al carui scop este de a intra, indiferent cum, in gindirea politica a Emopei Occidentale. Jocul este mai putin nevinovat dec!t ar parea: in spatele supunerii fata de ideologiile occidentale, se profileaza umbra unor fundatii putemice, legate de gennane :;;i distribuitoare generoase de fonduri. ln alte pa11i, e impmianta temperarea dezgustului provocat de experienta democra!iei populare, care a discreditat st1nga in RepuCeha mai mult decit in Ungaria. definitiv, in cei de ani de ,socialism real" a mai ramas nimic eel mai important al occidentale :;;i, dacii m Ungaria, Polonia sau Boemia ne place sa folosim cuvinte ca ,dreapta" ,stlnga", o retorica nerealista a dis!rus sensul. I Stat a rezistat mai bine in lunga perioada de stalinista ;;i neo-stalinista; totu:;;i, HYlPJLHL,u~<.n corrmlet a] ,democratiilor sovietice" din vest ar fintanci
133

CLIVAJELE POLITICE

Cele patru decenii de putere absoluta a Partidului Conmnist, dornic sa transforrne sau sa detennine societatea civila, au provocat o reaqie a acesteia din tmna care a 1nodificat profund natura partidului unic. Aceasta reactie a fost urrnata de aparitia, odata cu reinstaurarea democratiei, a unui divaj Stat I Societate civila. Se pare ca el este tranzitoriu i;>i legat de conjunctura politica in care s-a !acut revenirea la un regi1n reprezentativ. Un al doilea clivaj se instaureaza atunci cind se restabilei;)te functionarea unei economii de piata care, dupa patruzeci de ani de planificare centralizata, nu mai prezinia nimic ,natural".

Statui contra

socu~tatn

civile

Devenita oficial partid dominant i;>i considerata expresie a vointei politice a marxismului revolutionar avangardist, organizatia comunista ii;>i extindea reteaua de control teritorial in paralel cu aparatul de Stat pe care-1 domina. Epurat, reinnoit curatat in mod regulat de elementele sale contestatare, Partidul Comunist constituia culoaml inevitabil pentm toti cei care tinteau un post ce conferea o anmnita putere; instanta ftmdmnentaHi a Statului, el substituia functional atit clasa conducatoare in sensul dat de Mosca 1, cit ;;i bu;·ghezia. De aceea, el va pierde orice functie 1 Gaetano Mosca (1858-1941), polit<)log celebru prin ,teoria elitelor", opusa

politic italian. A ramas Pareto.

135

DANIELL.

mediatoare intre societatea civila ~i societatea politica, pentru deveni o unealta de mobilizare in avantajul exclusiv al celei de-a doua. Acolo unde exista o societate civila, va aparea, din aproape 'in aproape, o mobilizare fmpotriva Statului totalita:r: Budapesta ;;i octombrie polonez din 1956, Primavara de la Praga, din 1968, evenimentele din Gdansk, in 1970 :;;i 1980, sint tot atitea evenimente revolutionare. In momentele numeroase cind a batut in retragere, contestarea surda i~i gasea refugiul !n Biserica ;;i in retelele semi-clandestine ale dizidentei. Odata cu venirea la putere a lui Mihail Gorbaciov, menghina puterii sovietice slabeste iar fenomenul partizan reapare chiar inainte de organizarea ;le~eri lor libere. De rapiditatea procesului de tranzitie va depinde gradul de diferentiere intre familiile :;;i partidele politice rezu1tate revolutia intemationala. Organizate destul de devreme, alegerile libere vor vedea contl:untindu-se partidul totalitar cu un mediator unic, ce exprima vointa societatii civile de schimbare. Acesia a fost cazul alegerilor din Polonia, din 1989, semicompetitive, dar libere, ;;;i al primelor alegeri din Cehoslovacia, din 1990, sau al partidelor din Ungaria, din 1988 ;;;i 1989. In schimb fiindca orocesul electoral venea sa confinne o tranzitie care deja era ;usa pe ~ine, rezultatele dezvaluie o configuratie multipolara, ca in cazul alegerilor din Ungmia din 1990. Partideie totalitare. Familia de partide totalitare se compune din partide comtmiste normalizate ~i, in
136


femei, de tineret etc. Partidul, a:;;a cum s-a prezentat, rebotezat social-democrat - SdRP - nu mai reprezinta decit un :fiagment din vechiul partid 1nuncitoresc tmificat - PZPR - ~i prornoveaza in primele rinduri elementele cele mai re:i:bnniste, Kwasniewski sau Oleksy. Nu aceea;;i este situatia ill cazul Partidului Cmm.mist Ceh - KSC - care, fiind mai puten1ic, a conservat o structura mai rigida :;;i mai impenneabila fa}a de schimbare, ceea ce nu l-a :impiedicat deloc sa obtina rezultate tot atit de bLme ca ~i partidele inrudite cu el, adica mai mult de 10% din voturile exprimate. L< Slovacia, Alianta Silngii, cupr]nzind o majoritate de cadre ale vechiului regim, este condusa de elemente refonnatoare, cmn ar fi Petr Weiss. Toate statele din Europa Centrala aveau partide social-demoCl·ate iar, dupa 1920, pattide comuniste. Tarile :;;i regiunile care au racut pmte din Austro-Ungaria aveau o social-democra{:ie tot atlt de putemica ca :;;i cea din Europa Occident/::tla. Adusa cu ,camioanele" Armatei sovietice, puterea co1n1.mista a dezvoltat un aparat de Stat care nu se aseamana prin nimic cu ceea ce noi am nurnit fenomen partizan. Trebuie sa acordfun un Joe aparte comunismului ceh: prima fonTmtiune politica a tarii cu mai mult de 40% din voturi dupa razboi. Acesta se inscrie i'ntrun caz Inentionat de Max Weber~~ analizat de Raymond Aaron: partidul monopolist, care-~i schimba caracterul odata aj1.ms la putere, eiimin!ndu-;;i rivalii. Fie ca puterea i-a fost acordata de o forta tutelara, fie ca :;;i-a cuce1·it-o singur, Partidul Comunist s-a grabit sa absoarba social-democratia, de~i el se multumea cu aliatii cre:;;tin-democrati sau cu altii care se supuneau vointei lui. ,Partidul" nu putea nici In ruptul capului sa accepte ca vreo alta fonnatiune, oricare ar fi fost ea, sa-i dispute statutul de reprezentant legitim al clasei muncitore:;;ti. Aceia dintre :;;efii social-democrati care au acceptat sa intre 1n joe, cum slnt Cyrankiewicz, Otto Grottewohi sau Fierlinger, s-au vazut recompensati penttu serviciile lor, altii au suportat represiuni atroce, care n-au fost egalate dec!t de cele suportate de comuni~tii ideali~ti, care au cazut pur :;;i simp!u !n dizgratie, adesea din motive tactice.

137

DANIEL L. SEILER


cornuniste pot conta pe ,rezervoru1" de voturi forVechile mat din toti cer care beneficiau de pe unna vechiului regim: nmnenclaturi:;;tii sau rnicii func}ionari. Exista intotdeauna pelicolul ca nurnarnl celor deceptionati de democratic sa se inmulteasca. In Slovacia :;;i, intr-o rnai midi masura, 1n Republica Ceha muncitorii formeaza un e!ectorat minoritar. In Po!onia, cinde rnuncitmii voteaza pe nariona1cato1ici sau nationali:;;ti, SLD este ata:;;at de politica promovarii economiei de Ia fe1 ca partidele provenite din Solidaritatea. Este adevarat ca el beneficiaza :;;i de sprijinul a numero:;;i intt·eprinzatori, vechi tehnocrati comuni:;;ti rama:;;i 1n fnmtea intreprindetilor lor :;;i convertiji de dragul capitalismului.

ea se na:;;te din convergenta fm}elor colective. Trei sint grupele reformatoare care se regasesc in cmTJ.itetele electorale :;;i intre ale:;;ii So!idarnosc in 1988. Cadrele din sindicatul NSZZ, Solidarnosc, mai intli, din care o parte, cea a lui Lech Walesa, rihnine in aqiunea sindicala :;:i-:;;i pastreaza libertatea fata de guvem; apoi, Intelligentsia catolidi care s-a fom1at 'in cadrul K~ unii dintre 1nembrii ei - de exemplu Mazowiecki avind o experienta parlarnentara cucerita In vechiul regim In cadrul grupului Znak; in fine, Intelligentsia necatolica, cea care a crezut, Ia inceput, in idealul comunist - eel 1nai cunoscut este istoricul Bronislaw Geremek, membru al PZPR din 1950 pina in 1968 - :;;i care s-a rupt de partid cind a descoperit adevarata natura a acestuia. Masurile antisemite luate sub acoperirea antisionis1nului, ca :;;i participarea Poloniei la invazia Cehoslovaciei din 1968, reprezinta motivele putemice de ruptmii intre PZPR ~i intelectualii sai. Fondarea KOR, de catre Adam l'v1ichnick :;;i Jacek Kuron in 1976, a cristalizat acest curent. C!nd ei inca mai 1ncercau sa schimbe din interior direqia Partidului Comunist i'ntr-un sens liberal, ace:;;ti ,.revizioni:;;ti" colaborau deja cu deputatii grupului catolic Znak; 1n 1977, KOR fonneaza o m·ganizatie mai larga, KSS-KOR - Comitet a! Autoapararii Sociale - care concretizeaza cooperarea !ntre cele doua opozitii refonnatoare, catolica :;;i laidi. afara celor trei curente fondatoare, Comitetu! politic So!idarnosc beneficia de sprijinul sindicatului cu acela:;;i nume :;;i de sprijinul episcopatului. Lupta fhtricida intre Lech \Valesa :;;i Tadeusz l'viazowiecki in unna prezidentialelor din 1990, a dus la destramarea Solidaritatii. Cele doua ,intelligentsias", catolica :;;i agnostica, s-au regasit pentru a sustine pe aceasta din unna, formind apoi Uniunea Dernocratica, in ce liberal-democratii au fost creatia succesorului lui l'v1azowiecki in postul de prim-ministru: Bielecki. De fapt, ei voiau sa-l sustina pe Leszek Balcerowicz, ministrul de Finante ale celor doua guverne de1nocratice ~i promotorul rnersului rapid spre libemlis1nul econmnic sau al de :;;oc". Convins ca este partidul intelectualitatii, KLD nu a cunoscut succesul electoral scontat de Golden boys de Kdansk cm·e-l anima. La 1nceputul lui 1995, UD :;;i KLD au fuzionat, fiind reunite de Baicerowicz.

2. Partideie democrate. Aceste partide au rezultat din diferite fonne de dizidenta contra conmnis1nului, care s-au reunit pentru a construi democratia !?i multe dintre ele au disparut ori s-au frag1nentat, diversele lor componente reclasl:ndu-se alte axe de clivaje. Nu este 1nai putin adevarat ca un zid desp.arte Partidul Comunist Ceh - KSC - de fonnatiunile provenite din izbucnirea Forumu1ui Civic. Ba chiar, in Polonia, apare, din punct de vedere genealogic, intre partidele postsindicaliste, pede o parte, :;;i post-comuniste, pede alta parte. Asistain, in aceasta tara, lao reformare a taberei democrate, eel din elementele sale nenationaliste, prin formarea Uniunii UL, ce regrupeaza Uniunea Democratidi- M. M. Geremek :;;i Kuron - :;;i Confederatia LiberalDelnocrata. Ungaria, Forumul Democratic MDF, este unul dintre ultimele democrate ale tranzitiei. Ca ~i Forumul Civic al lui Vac1av Havel, Solidaritatea mediatiza voin}a politica a !ntregii. societa]:i civile; ca :;;i acesta, ea s-a scindat sub ac:~i1.1nea curentelor centrifuge, li'is1nd un gol pagubitor, dar en diterenta ca in Po!onia diversele caracteristici privind dezvoltarea forje1or s-au Totu:;:i, atunci cind in Cehoslovacia geneza Pmtidului Democratic se manifesta 1nsumarea initiativelor individuale, In Polonia

138

139


DANIEL L. SEILER

lvlagyar Demokrata Forum, Forumul Democratic J\1aghiar, nu a cunoscut niciodata prosperitatea Solidarnosc sau al Forumului Civic Ceh al lui Vaclav HaveL :fiin!nd cont de structurarea so<~ietatii civile din marcata de clivajul ora:;;e I sate, IviDF reprezenta, mai ales, mediul rural :;;i ora~ele mici :;;i uLqHJ'-'''· adica imaginea unei Ungarii catolice :;;i provinciale. IviDF nu a ci:;;tigat alegerile din 1990, decaz1nd patru ani mai tirziu :;;i avind un viitor CO•lnnronrli~;. ivfagyar Demokrata Forum - 1\1DF - a fost creat In septembrie 1987 in urma unei reuniuni oficioase convocate la iniliativa lui Imre Pozsgay, comunist reformator, care va fi sufletul tranzitiei. Ca mi:;;care sociala ce dorea democratizarea !iirii, nu ca partid, 1\1DF a strins Ia un loc contestatarii membri ai partidului :;;i opozantii care accepta colaborarea cu ace:;;tia. 0 data cu cea de-a doua faza a tranzitiei, deschisa de comuni:;;tii refonnatori - Rezso Nyers, Imre Pozsgay - ajun~i la conducerea ,Partidului" ;;;i constituirea guvernului Nemeth, Fommul, profit1nd de legea din ianuarie 1989, care permitea multipartidismul, face inca un pas ;;;i se transforma In partid politic, av1ndu-! la conducere pe J. Antall. 1\1DF cuprinde trei curente. Primu! §i principalul curent se define:;;te ca ,linie nationala", iar ce1elalte se impun ca national-catolice. Este vorba de o tradij:ie politica ce i:;;i are radacinile in secolul trecut §i care imbina nationalismul cu ata:;;amentul fata de valorile catolice, combinatie pe care o regasim 1n Slovacia :;;i Poloni~ dar §i in Irlanda sau, altadata, In Quebec. Al doilea curent se vrea liberal ;;;i regmpeaza militantii cei mai ata:;:ati de ideea trecerii rapide la economia de piata, fara sa neglijeze !nsa problemele de natura sociala. Al treilea curent, considerat populist, se 1nscrie atlt in vechea tradi}ie a Europei Centrale, c!r :;;i Rasaritene (Narodniki in Rusia, de exemplu, o snnga rurala idealista :;;i intelectuala 1n ace]a~i timp, care opune capitalismul ;;;i socialismuli'n avantajul unei utopii comunitare agrariene).

140

II. Dilema pe care noile democratii trebuie s-o rezolve se pune in umatorii tenneni: cum sa construie~ti o economie de piata tara acumulare de tara adevarate circuite de distributie ~i cu un aparat de invechit ~~ d~pa~it, mtr-tm context financiar eel putin posac, lnmtlnd costmile sociale ~i umane care sint :;;i vor fi ridicate. Fa}a de aceasta mare :;;i dificila problema, un clivaj net apare :;;i delimiteaza clar optimi:;;tii, cei care cred ca echilibrul pietii va rezulta nu numai din privatizarea ~i pe scari.l larga a intreprinderilor, dar ~i din liberalizarea pretmilor, pe de-o parte, :;;i, pe de alta parte, minimali17tii, care vad o tTanzitie mai lunga, unde privatizarea precede liberalizarea pretmilor :;;i converiibilitatea monedei, totul supravegheat de Statu! care-:;;i asuma ro1ul de supraveghetor mai ales 1n domeniul sociaL in ceea ce prive:;;te tranzitia, primii se aseamana cu aparatorii utilitarismului benthamian, iar ceilalti, cu sustinatorii colbertismului francez, chiar dacii discmsul lor, marcat de fascinatia dezbaterii economiei occidentale, se refera cind la Hayek, sau la monetarism, cind la social-democmtie. Spre regretul sustinatorilor acestor doua doctrine, nici una, nici alta nu esie conceputa pentnt a asigura trecerea de la ,socialismul aplicat" la economia de piata :;;i nu constituie panacee; in fata ineditului situa~iilor nationale. economi:;;tii din Emopa Centrala ar avea prilejul originalitatii, de~i ei cauta sa se inspire din Inodelul occidental. 0 situatie inedita: fostul bloc rasaritean trebuie sa strabata- prin intermedin! deciziei politice :;;i !ntr-o perioada scurta de timp o cale care pentt-u Occident a durat mai multe secole, ;;;i asta 1n foamete, ,singe :;:i lacrimi". Singurul exemplu de trecere rapida la capitalism ramine Anglia, a carei revolutie a fost marcata de abolirea succesiva a sistemului elisabetan de proteqie socia!a ~i a Com Lavvs. Totu:;;i, aceste

141

DANIEL L. SEILER


evenimente s-au desta:;;urat pe durata a aproximativ o jumatate de secol :;;i sub unei veritabile clase de lntreprinzatori capitali:;;ti. Aceasta c!asa burgheza a putut prospera, initial, la adapostul putemicului Stat creat de regina Elisabeta :;:i a intemationalismului sau economic :;;i colonial. Altundeva, costul social pe care Anglia 1-a platit pentm dezvoltarea economica ar parea exorbitant astazi. De altfel, este de neconceput sa plate:;:ti un asemenea tribut- care ar implica absenta democratiei politice, absenta vecinilor mai 1nstariti :;:i inchiderea frontierelor Uniunii Europene fata de potenfialii refugiati economici; abia dar!mata, cmiina de il;r ar reapare sub fonna unui zid de argint sau chiar mai impenetrabil.

lui :;;i la idealul democratic european, ceea ce-i permite o puternica transforrnare tara riscul de a rani convingerile :;;i preferinte!e cultura!e, morale sau religioase. Acest aspect apropie ODS de stilul patiidelor Europei Continentale. 0 alta asemanare cu Occidentul ar fi profesionalismul. Partidul este condus intr-o maniera modernii :;;i eficace, propaganda lui este axata pe persoana lidemlui Vaclav Klaus, pe discursul sau simplu :;:i lipsit de ambiguitiiti, de altfel, existlnd :;;i un acord cu o finna americana de consulting politic in urma alegerilor din 1992. Discursul partidului civic 1mbinii cu abilitate referintele Ia I\1. Thatcher cu cele privind realismul lui Masmyk. At!t cit poate fi judecat, procedeul pare sa fie eficace: ODS-ul se afla, chiar de la crearea lui, in frunte, confonn tuturor sondajelor, care demonstreaza cii popularitatea lui V. Klaus nu se dezminte, !n ciuda manierei utilitariste :;:i expeditive cu care a reglat problemele cu Slovacia. Proillul militantilor ODS-ului exprima o trasiitul·a constanta: este vorba de oameni noi, care sub regi1nul precedent s-au dedicat sferei private asigurindu-:;:i reu:;;ita profesionala: Vaclav Klaus era unul dintre cei mai straluci~i experti ai Institutului de Previziuni Economice din Praga, ia1· Peter Cermak era medic. Ei sint fomie reprezentativi pentm atitudinea de mijloc a cehilor: ostili comunismului tara sa ajunga Ia dizidenta :;;i orienta}i ciitre Occident, in special spre Comunitatea Europeana. Optimi:;;tii s]nt flancati, pe aripa lor intelectuala, de partide chiar mai mici :;;i mai radicale; este vorba de FIDESz ;;i ODA. Aceste form:atiurii reprezinta pent1u economia de piata, intr-un context marcat de planificarea centralizata, ceea ce reprezenta PSU francez al anilor '60 pentn1 socialism 1ntr-un context capitalist... ODA ceha ~ Alianta Cividi Democratica - parea mai atriigatoare, iar Fiatal Demokratak Szovetsege (FIDESz)- mai originala. Ceea ce despmie ODA de marea sa rivala, ODS, !ine de o chestiune de sensibilitatc: natura ,dizidenta" a primei. Ea s-a nascut din dezbateri care, in cadru! dizidentelor, studiau economia de piata :;;i liberalisrnul economic, plec:ind de Ia lucrarile :;;i tem·iile care predominau !n Vest. ODA este ru1 partid de idei pentm care liberalismul constituie mai mult dec!t o viziune economica, o filozofie, Ia Hayek fiind expli-

1. P~utideJe care o tranzitie rapida: optirni~tii. Optimi:;:tii, sau maximali:;:tii, s-au impartit rapid in pa~ide pol~ tice datorita conceptiilor diferite in ceea ce prive:;;te ordmea p_ohdar urmarind o structura precisa. Ei apar observatoruhn ca doua versiuni care pot coexista: o varianta catch-all majoritara :;;i o varianta ,intelectuala", mai slaba electoral. Cele doua variante nartizane coabiteaza in Republica Ceha :;;i intre ele exista 'ambigue. In Po Ionia exista doar varianta ,intelectuala", dar aura ei nu se compara deloc cu cea a partidelor echivalente din sau Cehia. Din contra, in Slovacia catolica :;;i nationalista, entuziasmul pentru introducerea economiei de piata pare mai moderat :;;i incapabil de a crea un partid maximalist. Astfel di ODS, in Boemia :;;i flancat de ODA, FIDESZ-ul unguresc, prezinta aceasta structura care, incompletii in Polonia, se traduce contederatia liberala a lui Bielecki, cea care a intrat in Unitmea . a face fata comuni:;;tilor. ODS, Obcanska Demokraticka Strana ~ Partidul Civic DeJnocratic regrupeaza, in unna formarii lui in aprilie 1991, majoritarii din Ob!mpreuna cu conducatmul lor, Vaclav Klaus, ministrul de care 1ntruchipeaza, !n ochii cehilor, de a accelera ritmul trecerii Ia econornia de piata. Orientarea partidului este clar socio-economica, referinta sa la valori limitlndu-se la omu-

142

143

DANIEL L. SEILER cita. Ivlinistrul ceh al Privatizarii, T. Jezek, era un apropiat al dilugi'iruiui de pe muntele Pelerin, iar pentru ODA ata~amentul fata de econornia de piata semnifica o fervoare religioasa, in timp ce pentTu FIDESz ungu;esc acesta provine dintr-o pasiune iconoclasta. Tntr-adevar, straiuci\ii tineri intelectuali care o compun au 1nte!es ca trebuie sa ntpa cmnplet cu trecutul, fie el comunist sau precomunist, arundnd cu bucurie peste bord at!t socialismul c'it ;;;i valorile nationale :;;i catolice ale Ungariei din totdeauna, !ntr-o frenezie a schimbarii :;;i a unui avangardism modernist. I-am fi putut numi, mutatis ~mutandis, tineri ,anarcho thatcherieni" sau tineri ,libertarieni de st!nga" ... dadi ei nu ar fi facut un viraj conservator care sa duca la demisia liderului Gabor Fodor. FIDESz si ODA se bucura de prezen}a unor personalitati stralucitoare de pe s,cena parlamentara din Ungaria sau de pe scenele parlamentare :;;i guvernamentale din Republica Ceha.

2. JVIinimaH~tii sau partidele sodale. efervescenta cauzata de o unde altemeaza entuziasmul delirant :;;i nostalgia vechii adepte ale unei tranzitii mai lente au rezistat cu greu. se autoproclmna social-democrate, dar rara sa prezinte nici una din trasaturile istorice, sociologice sau morfologice ale muncitore:;;ti :;;i nici a fortiori ale social-democratiei. Cele care s-ar putea incadra aici au fost studiate 'in capitol~ll precedent, cum ar fi Uniunea Laburista din Polonia. Ne ram1ne sa tratam virtualii sau ,socialdemocrati" cehi, sloveni :;;i slovaci. Partidele de idei" revendicindu-;;i social-democratia europeana sau ;:·ezentat cu un total insucces ]a alegerile democratice. In Ungaria si in Cehia era vorba de organizatii!e ,in exil" ale vechilor partide dinaintea comunismului. In alte parti erau intelectualii :;;i economi:;;tii interesati sa conduca procesul de tranzitie spre econon1ia de pia'[a in mod progresiv ~' consider1nd modelul social-democrat :;;i economia mixta o cale rezonabila. Singuml lor succes, fomie modest de altfel, a fast SDSS care a obtinut locuri 1n parlament Ia alegerile slovene din


;;;i un modest 3,34% !a legislativele din 1992. In Republica Ceha, stralucirea Fommului Civic a eliberat energii: Valtr Komarek, fost prim ministru al ,Revolutiei de Catifea" :;;i fost responsabil a! Institutului de Previziuni Economice din Praga, a i'ncercat sa regrupeze pe

tofi ,,minimali:;;tii" reconstituind o social-democratie, CSSD, care a obtinut l ,25% din voturi, in timp ce omologul sau slovac, SDSS, condus de Dubcek, a c'i:;;tigat 6,09%, ambele in 1992. Este adevarat, cre:;;tin-democratii, populist-tarani~tii, national-catolicii, iar in Boemia ;;i Slovacia comuni:;;tii sau post-comuni;;;tii lncearca sa profite de deceptiile alegatorilor fata de economia de piata.

III. Concluzii Dificultatile politice '?i economice inerente tranzitiei au dat na;;;tere la multe resentimente :;;i, din acest motiv, la clivaje in Firile din grupul Vi:;;egrad. Avind o mare importanta inceputurile democratizarii, clivajul Stat/societate civila cunoa:;;te diverse forme. Acesta a disparut 1n Slovenia, in timp ce in Slovacia controversata a lui Vladimir Meciar, care polarizeaza partidele pro sau contra lui, a rastumat sistemul de aliante. in Republica Ceha, Forumul Civic al pre:;;edintelui Havel :;;i-a permis 1uxul de a declara comuni:;;tii gasindu-se situatia de a fi izolati :;;i in opozitie. Ungaria, MDF, care, impreuna cu sociali:;;tii a fost artizanul tranzitiei democratice :;;i care a pierdut in alegerile din 1994, se gase:;;te opozitie fiind obligat sa se realinieze. Destinullui este probabil acela de a prelua vechea flacara populista a partidului micilor proprietari, mult prea invechit. Daca aceasl.a s-ar inti:mpla, Ungariacare de la Kadar ~i ,sociahsmul gula'?ului" de!ine un mare avans fata de alte ,tari din Est" - ar fi trebuit sa fie tratata in prima parte imprem1a cu partidele celorlalte democratii occidentale.

1990 !n favoarea listei anticomuniste Demos. Ei au obtinut patru locuri

145 144

Dhnpotriva, in Polonia, revenirea la putere a vechilor cmnun'sti reciclati chiar aliati cu a cunoscut destule li~iti. Ruptu~~ intre unn'a~ii _ __ dirnine_ i~ca actuala. ciuda avansurilor pe care le fac hdern Inoderm~tl __ . . ,stingii dernocratice" deputat 1 ~ ~~11 :1nii Laburiste rarnin fenni, in ce democ_ra~~~entn~tn _Ir: materie economica din UD ii regasesc ,finah~t11 ~conm-r:1e1 de piata din KLD, pentru a front ant1comumst,

UL

CONCLUZII Peisajul oferit de sistemele de ale acestei periferii pe care o reprezinta Europa Centrala, expresia lui Jeno Szucs, se caracterizeaz-il prin contmurile inca Procesul de decantare a conflictelor ~i clivajelor - in lui Rokkan -, stabilizarea unui veritabil siste1n de sa nu fie nici pe departe tenninat. Aceasta constatare sa fie bine nuantati"i, caci fiecare tara a atins Lm alt nivel de dernocratizare. Acolo tmde exista tm nivel de cristalizare suficient pentru a face posibila o analiza politologica minima, adica :in Ungaria, Ceho-Slovacia ~i intr-o masura mai mica in Polonia, se pot trage citeva concluzii. raport cu partidele politice din Europa Occidentala, regiune pentru care cele patru tari studiate au constituit muH timp periferia, exista atit mptura cit ~i continuitate. Ruptura in sensul ca mai mult de patruzeci de ani de dominare a Partidului-Stat comtmist 9i de econon1.ie planificata au bulversat peisajul pe care-l oferea sistemul de partide. In acest sens, cmnu_nismul a ,ucis" sringa n1.uncitoreasca. N u nmnai ca a distms bogata traditie social-democrata care exista :in Cehoslovacia, Ungaria 9i Polonia, dar s-a destrarnat :in 1otalitate ca mi:;;care muncitoreasca purtatoare a unui program politic. Doar Polonia a vazut, prin democratia populadi, renascindu-se 0 mi~care lTil.mcitoreasca ce s-a mobilizat impotriva Statului. Burghezia saracita a asistat Ia disparitia partidelor care altadata mediatizau vointa lor politidi; dt despre cea care se constituie, ea nmnenclatura, eel putin pentru majoritatea ei.

147

complet noi s-au afinnat pentru a face fata mizelor inedite care due aparitia unei tranzitii spre modelul occidental - eel pu[in aceasta este intenpa- dar tara sa se :;;tie prea bine cind sau prin ce cai ea i;;i va 1;>i nici daca-1 va Continuitate exista prin regimul democratiilor populare. Anumite forme partizane vechi, cum ar fi populismul comunitar ;;i agrar al micilor unguri, au supravietuit comunismului nu numai prin partidul reconstituit, ci ;;i in cadrul Forumului Democratic Ungar. Democratia cre;;tina se mentine fomie bine ~i-:;;i amelioreaza tmeori fata de perioada de dupa razboi ;;i, in mod considerabil, de dintre cele doua razboaie. Dar este vorba in special problema nationaia :;;i de partidele rezultate din divajul centru/periferie, care ocupa primul loc al scenei politice. Aceasta situatie da culoare peisajului partizan al Europei Central-Rasaritene cu tonuri foarte cunoscute istoricilor :;;i care ne conduc 1ntr-un trecut speram indepihiat, dar intotdeauna sumbru.

BIBLIOGRAFIE Avril (P.), Essais sur Paris, Payot, 1990 Blondel (J.), London, Wildwood, 1978 Borella (F.), en Europe, Paris, Seuil, 1983 Bryce Les democraties modernes, Paris, Payot, 1924 Charlot (J.), Paris, A Colin, 1971 Daalder l'v1air (P.), rVestern European Party System, London, Sage, 1983 . Duverger (M.), Paris, A. Colin, 1976 Donegani (1.-M.), Sadoun (M.), La c!emocratie imparfaite, Paris, Gallimard, 1994 Galli (G.), I partiti politici europei, Milano, Mondadori, 1979 Lawson (K.), Tl1e Comparative Study of Political Parties. New York, St Martin Press, 197 6 . lYiair (P.), The West European Party-System, London, Oxford Univ. Press, 1990 Saint-Ouen (F.), Paris, PUF, 1990 Seiler De la comparaison Economica, 1986 Von Beyme (K.), Political Parties in J,Vestern Democracies, Aldershot, Gower, 1985 Agh (A), The of East Central European Parliaments, Budapest, Hungarian Centre of D<~Irtoc:racv Studies, 1994

149

DANIEL L. SEILER

Partidele pofitice din Europa

Mi.iller-Rommel (F.) et al., Small Parties in Western Europe, London, Sage, 1991 Caciagli (M.) et al., Christian Democracy in Europe, Barcelona, lCPS, 1992 Letamendia (P.), La democratie chrritienne, Paris, PUF, 1993 De Winter et al., Socialist Parties in Europe, Barcelona, ICPS, 1994 Seiler (D.-L.), Les portis autonomistes, Paris, PUF, 1994 Colome (G.) et aL, L 'Europe des communistes, Bruxelles, Complexe, 1992 Morgan (R.), Silvestri (S.), and Conservatives in Western Europe, London, Heinemann, 1982 Urwin (D.), From Ploughshare to Ballotbox, Oslo, University Press, 1990

Gray, John, Bucure~ti, Du Style, 1998 Hayek, Friedrich A., Ia;;i, lnstitutul European, 1998 Hagan, Trofin, Politico §i delntJc;c·aJ'ia. Sarmis, 1995 Iliescu, Adrian Paul Consen/atorismul anglo-saxon, Bucure~ti, All, 1994 Nica, Liberalismul .;i societatea moderna, Bucure~ti, Noua 1995 V<)K<~S11o1:t, Michael, Ra{ionalismul fn politicii, Bucure;;;ti, All, 1995

* *

*

Albert, J'viichel, Capitalism contra capitalism, Bucure$ti, Humanitas, 1994 Benoist, Alain, 0 perspectiva de dreapta, Bucure~ti, Anastasia, 1998 Doctrine politice contemporane, Ia;;i, Moldova, 1992 Chatelet, Fran<,;ois, Evelyna Pisar, Conceptiile politice ale secolului XA:, Bucure;;;ti, Humanitas, 1994 Cioaba, Aristide, Democratia. Putere $i contraputere, Bucure~ti, Noua Alternativa, 1995 Crick, Bernard, Socialismul, tliLlCUT•~;;;1:1, Dan, Petre (coord.), Doctrinele vcwtzd,C?Ic)r p•uttu<~<::, BllCl:ln~;;tl, Garamond, 1998 Ghermani, Dionisie, Despre at~Jnocratle. Dacia, 1996

150

Tama;;, Serg_it~, J?ic{ionar f!olitic. democrafiei ~i cultura czvlca, Bucure~tl, Casa de editura si presa , "ansa" SRL, 1996 , _,y Tismaneanu. Vladimir Noaptea totalitarii. ideologiilor radical~ fn secolul AX, Bucures:ti, Athena, 1995 y Voicu, George, Pluripartidismul. 0 Bucure:;;ti, All, 1998

teorie a democra{iei,

TABLA DE JVIATERH

Prefata ...............................................................................

5

lntroducere ..............................................·.. ... . . . ........ .. . . . .. ..

9

Partidele politice din Europa . .. .. . . ... . . .. . .. . . . ....... ......... .. . .

13

Aparitia partidelor politice in Europa ......... ... ....... I. Abordarea ... .. .. . . . . . . ... . .. ... . . . .. ... . . ....... .... Il. Paradigma eelor patru clivaje .. ... . . . . ... . . .. ..... .. ... . . . HI. Tipologia familiilor politice din Europa ........... IV. Concluzii ..........................................................

17 17 18 19 23

Apararea salariatilor: partidele

muncitore~ti

25 I. Trasaturile comune· ............................................. .

26

II. Tipologia partidelor muncitore~ti ...................... . IlL Partidele aliate ................................................. .

28 48

Apararea capitaii~tilor: partidele patrimoniale ... . I. Trasaturile comune ............................................. . H. Tipologia partidelor patrimoniale ..................... . IlL Dreapta protestatara ......................................... .

51 52 54 62

153


DANIEL L. SEILER

Clivajul Biseridi I Stat. Partidele dericale ~i anticlericale .................................................... ···· · · · ·· · L Democratia ere:;; tina .......................................... · · II. Partidele anticlericale ....................................... .

65 66

77

Revenirea ia vechile clivaje ................................... . I. Clivajul centru I periferie ................................... . IL Clivajul Stat I Biserica ..................................... . IlL Clivajul urban I rural ...................................... .. IV. Clivajul patroni I muncitori ............................. . V. Concluzii ..... --.- ..... -........ ..... -... -.--.--- ........... -..... .

123 124 126 128 129 131

~

,_

Cllh·aiul centru I periferie. Partidele centraliste ~i stato-nationaliste ................................................ . I. Trasaturi distinctive ........................................... . H. Partidele de centnl din Europa ......................... . III. Centralismele extreme" ..................................... .

81 81 85 88

Clivajele politice in tranzitie ................................. . I. Statui contra societatii civile II. Clivajul din tranziti~ econon~·i·~~·:::::::::::::::::::::::: III. Concluzii ......................................................... .

135 135 141 145

Aparatorii periferiilor: partidele autonmniste .... . L Tdisaturi co1nune ............................................... · II. Tipurile de partide ............................................ . III. Concluzii ......................................................... .

91 92 94 102

Conduzii .......................................................................

147

Bibliografie ................................................................ .

149

Clivajul sector primar I sector secundar ~i tertiar .......................................... · · · ·· · · ··· · · ·· · · · ··· · · · · · · · ·· 1.' Contra-mobilizarea antiproductivista ......... ········ II. Spre o reactie ,productivista"? .................. ········

103 103

Concluzii ···········································""························

109

Partideie politice din Europa central-.disariteana .....

113

Geneza partidelor din Europa central-rasariteana .................................................. I. Influenta modelului ............................................. evut!Ltlla internationala ....... ·· ···························

115 115 117

154

107

In aceea~i coleqie au mai aparut:

Nafionalismele europene, Paul Sabourin

Etnologia Etu·opei, Jean Cuisener

In curs de aparitie:

Deontologia mijloacelor de comunicare, Claude-Jean Bertrand

Daniel Seiler - Partidele Politice Din Europa

Recommend Documents