1
Comunicarea didactica
Termenul de comunicare isi are radacina in latinescul „communuis”, de unde verbul „communico”, care inseamna a face ceva impreuna, a pune impreuna, a amesteca, a uni. Esenta comunicarii consta in relatia dintre indivizi, in schimbul de informatii, de semnificatii. Teoria generala a comunicarii precizeaza ca orice comunicare consta in deplasarea unei cantitati de informatii de la un element la altul, cand este vorba de acelasi sistem, sau de la un sitem la altul, cand este vorba de sisteme diferite. Privita ca proces, comunicarea este transmisia si schimbul de informatii intre persoane. persoane. Comunicarea Comunicarea se institui instituiee intre doi poli: emitatorul emitatorul si receptorul, receptorul, intre care se afla un canal de transmitere a mesajului. Schema de comunicare dintre doua persoane e urmatoare: 1. Emitator; 2. Codul (sunet, (sunet, cuvant, cuvant, gest, imagine, imagine, cinetica cinetica,, pozitie); pozitie); 3. Canalul Canalul de comunicare comunicare (auditiv, (auditiv, vizual vizual,, tactil, tactil, olfact olfactiv); iv); 4. Mesajul; 5. Receptorul; 6. Conexi Conexiune uneaa invers inversaa sau feedba feedback-u ck-ul. l. Intre emitator si receptor circula un mesaj, alcatuit din cuvinte, semne, sunete, imagi imagini ni.. Mesa Mesaju jull treb trebui uiee este este tran transp spus us intr intr-u -un n cod (sis (siste tem m de semn semnee si regu reguli li de combinare), care trebuie sa fie comun cel putin in parte emitatorului si receptorului. Limba reprezinta codul fundamental, impreuna cu mijloacele neverbale de exprimare (mimica, gesturi etc.). Emitatorul Emitatorul realizeaza realizeaza operatia operatia de codare (care presupune presupune transforma transformarea rea elementelor mesajului intr-un sistem referential de semne bine selectate pentru a putea fi recunoscute recunoscute de receptor), receptor), iar receptorul receptorul efectueaza o operatie operatie de decodare a elementelor elementelor informationale din cod.
2 Feedback-ul este un element foarte important in comunicare, deoarece permite partenerilor implicati in comunicare sa verifice daca ideile sau emotiile transmise au fost impartasite in modul in care s-a intentionat. In circuitul complex al comunicarii se pot produce o serie de erori, care tin de actul decodarii, de incongruenta codurilor de la emitator la receptor sau erori care apar in timp ce mesajul traverseaza canalul. Aceste erori au fost numite cu termen generic perturbatii. Acestea pot fi fizice (de exemplu, zgomotele), semantice (aparute ca urmare a alegerii defectuoase a cuvinteor), sintactice (provenite din modul de structurare a frazei), psihologice (experiente anterioare nefavorabile, timiditate), sociale. Pedagogia studiaza fenomenul comunicarii ca relatie stabila intre partenerii actului educati educational onal.. Astfel Astfel,, comuni comunicar carea ea pedagog pedagogica ica este este o forma forma specif specifica ica a coumun coumunica icarii rii umane, care mijlocest mijlocestee realizarea realizarea activitati activitatiii de educatie, educatie, indiferent indiferent de continuturi continuturile, le, formele sau partenerii implicati. Comunicarea didactica este o forma a comunicarii pedagogice, prin care se vehiculeaza continuturi specifice diferitelor discipline de invatamant, in vederea generarii unui act de invatare. Prin comunicarea didactica se urmareste: •
Realizarea Realizarea unor obiective obiective pedagogice pedagogice (transmit (transmiterea erea si asimilare asimilareaa informatie informatiei, i, rezolvarea de probleme, formarea unor capacitati, atitudini, sentimente, evaluarea rezultatelor etc.);
•
Vehicularea unor continuturi purtatoare de instruire;
•
Genera Generarea rea invata invatarii rii si dezvol dezvoltar tarii ii prin prin implic implicare areaa activa activa a elevul elevului ui in actul actul comunicarii. Luminita Iacob este de parere ca „o posibila definitie a comunicarii didactice se
poate structura pe ideea ca aceasta este o comunicare instrumentala, direct implicata in sustin sustinere ereaa unui unui proces proces siste sistemat matic ic de invata invatare” re” (Iacob, (Iacob, 1999). 1999). In acest acest intele inteless sunt sunt eliminate restrictiile de continut (pentru ca invatarea este in egala masura centrata pe dobandirea dobandirea de cunostinte, cunostinte, deprinderi, deprinderi, motivatii motivatii,, atitudini atitudini etc.), de cadrul institutional institutional (comunicare didactica poate exista si informal), sau cele privitoare la parteneri. Intradevar, precizeaza autoarea, nu prezenta prezenta personajelo personajelorr „profesor„profesor-elev/ elev/elevi elevi ii imprima imprima
3 unei comunicari specificul didactic, ci respectarea legitatii proprii unui acti sistematicde invatare. Schema oricarei comunicari didactice cuprinde: •
Factorii comunicarii;
•
Distanta dintre acestia so dispozitia asezarii lor. Ambele sunt importante pentru precizarea particularitatilor canalului de transmitere a mesajului;
•
Cadrul si contextul institutional al comunicarii, ceea ce imprima, automat, un anumit tip de cod: oficial, mass-media, colocvial, didactic, secret etc.);
•
Situatia enuntativa (intreviu, dezbatere, lectie, sesiune stiintifica etc.);
•
Repertoriile active sau latente ale emitaor-receptorilor;
•
Retroactiunile aplicate;
•
Elementele de bruiaj. Specificul comunicarii la clasa este determinat de cadrul institutional in care se
efectueaza si de logica specifica a invatarii, ca modalitate fundamentala de instruire si educare. Comunicarea didactica are mai multe caracteristici, prin care se deosebeste de akte forme de ale comunicarii umane:
•
Dimensiunea explicativa a discursului didactic;
•
Structurarea comubicarii didactice conform logicii pedagogice, cu scopul de a facilita intelegerea unui adevar si nu simpla lui enuntare;
•
Select Selection ionare areaa si organi organizar zarea ea continu continutur turilo ilorr predat predatee de catre catre profes profesor, or, acesta acesta ghidandu-se dupa programa scolara si manual;
•
Combinarea comunicarii orale cu cea scrisa;
•
Combinarea comunicarea verticale (profesori-elevi) cu cea orizontala (elevi-elevi) in forme organizate sau spontane;
•
Finalitatea accentuata a comunicarii, subordonata obiectivelor didactice urmarite (Iacob, 1998). In specificul comunicarii didactice se inscriu si urmatoarele: efortul profesorului
4 de a prezenta intr-o forma logica materialul de predat, de a-l face inteligibil pentru elevi, ceea ce in comunicarea curenta dintre doi sau mai multi parteneri se resimte mai dificil. Cu alte cuvinte, in comunicarea didactica acest efort al educatorului devine sau trebuie sa se configureze intr-o veritabila aptitudine didactica (Paun, 1982). Acelasi lucru se poate spune si despre realizarea persuasiunii si a convingerii. Acestea dobandesc forta necesara numai datorita calitatilor personale ale educatorului. Forta lor isi are izvorul in temeinica pregatire de specialitate a profesorului, in capacitatea lui de persuadare si in cunoasterea particularitatilor individuale si de grup ale elevilor. Un aspect, de asemenea, specific comunicarii didactice, este pericoul transferarii autoritatii de „statut” asupra „continuturilor” prin argumentul autoritatii. „Comunicat „Comunicativita ivitatea”, tea”, componenta componenta esentiala esentiala a aptitudinii aptitudinii didactice, este astfel astfel instrumentata incat opereaza constructiv. La unii profesori exista o adevarata dispozotie comunicativa si de influentare cu componentele ei: vorbire expresiva, gestica, capacitate de demonstratie instructiva si logica, adecvare la timpanul mediu al elevilor, expuneri semnif semnifica icativ tivee si inteli inteligen gente, te, dialod dialodul ul colocv colocvial ial antren antrenant ant,, totul totul concent concentran randu-s du-see pe activitatea mentala a copilului (Popescu-Neveanu, 1982). Specificul comunicarii didactice este imprimat apoi de caracteristicile relatiei profesor-elevi la clasa. In activitatea la clasa profesorul competent conduce cu pricepere dialogul cu elevii, astfel incat el influenteaza cu tact pedagogic personalitatea copiilor si, in acelas acelasii timp, timp, tot cu tact tact pedagog pedagogic, ic, se lasa lasa el insusi insusi influent influentat at de person personali alitat tatea ea acestora, stimulandu-se, deci, reciproc. Astfel, elevii vor recepta mai eficient mesajul pornit de la profesor, iar acesta, la randul lui, prin intrebarile si interventiile elevilor, va obtine un feedback adevarat in legatura cu eficienta si defectiunile actului de predareinvatare. Analizand arta vorbirii la clasa, in unele lucrari se sublineaza si mijloacele prin care ea se realizeaza. De exemplu, important este si modul in care se „frazeaza”. Astfel, „frazarea in doua sensuri” nu numai ca deranjeaza receptorul, dar induce si neclaritate in transm transmit iterea erea mesaju mesajului lui.. De aceea, aceea, calita calitatea tea mesaju mesajului lui este este asigur asigurata ata prin prin aleger alegerea ea „cuvintelor de valoare”, evitandu-se astfel confunziile si neclaritatile. Modul in care sunt construite construite frazele frazele comprima comprima o structura structura logica, clara comunicarii comunicarii profesor-e profesor-elev, lev, intrucat intrucat
5 „cuvantul in sine nu e nimic fata de ideea care il domina, ea fiind aceea care da valoare si semnficatie” (Saucan, 1999). In comunicarea la clasa este recomandabil ca elevii sa fie deprinsi sa asculte. Laura Stefan (2003) spune ca ascultarea este importanta nu doar pe plan personal, asa cum arata sintagma „cunoasterea este putere”. O buna ascultare poate ameliora calitatea climatului afectiv din clasa. Ascultarea este importanta in toate tipurile de comunicare didactica. Comunicarea la clasa prin intrebari si raspunsuri si-a demonstrat pe deplin eficienta si specificitatea. Ea stimuleaza activitatea intelectuala a elevilor, le provoaca trairi afective pozitive, ii implica mai mult in realizarea sarcinilor scolare si creeaza un climat adecvat pentru desfasurarea procesului de predare-invatare. Printre caracteristicile comunicarii didactice mai retinem: •
Are un pronuntat caracter explicativ (se acorda mare importanta intelegerii de catre elevi a mesajului);
•
Este structurata conform logicii pedagogice a stiintei care se preda;
•
Ca emit emitat ator or si rece recept pteor eor prof profes esor orul ul are are rol rol activ activ;; el filt filtre reza za info inform rmat atii iile le accesibiliz accesibilizandu-le andu-le,, organzandu-le organzandu-le si, mai ales, personalizandu-l personalizandu-lee in functie functie de destinatar si de cadrul in care se transmit;
•
Domina comunicarea verbala initiata si sustinuta de catre profesori (60-70%) precum si tutelarea de catre profesori a actului d e comunicare;
•
Este Este evaluat evaluativa iva si autoev autoevalua aluati tiva, va, in egala egala masura masura pentru pentru educat educat si educat educator, or, tintind atingerea finalitatilor propuse, acoperirea nevoilor si intereselor elevilor (Ciobanu, 2003). Realizarea comunicarii didactice presupune o minima zona comuna intre
repertoriul profesorului si al elevului. Sporirea progresiva a partii comune a celor doua repertorii repertorii,, observabil observabilaa indeosebi indeosebi la nivelul nivelul elevului, elevului, este efectul unui proces de invatare invatare generat de actul comunicarii. Raporturile de comunicare stabilite intre profesor si elevi produc o serie de rezultate ce pot fi grupate in trei categorii (Dumitriu, 1998): •
Rezult Rezultate ate cognit cognitive ive-con -concre creti tizate zate in achizit achizitii ii de cunost cunostint inte, e, metode metode de lucru, lucru, strate strategii gii rezolu rezoluti tive; ve; modifi modificar carii de opinii opinii,, mental mentalit itati ati,, judecat judecati; i; formar formarea ea de
6 notiuni notiuni stiintif stiintifice ice si operatii operatii intelctual intelctuale; e; dezvoltarea dezvoltarea capacitatii capacitatii de perceptie, perceptie, intelegere si exprimare a informatiilor; •
Rezultate Rezultate afective-st afective-stari ari emotionale emotionale si motivation motivationale, ale, modificari modificari de atitudini, atitudini, dispozitii, interese; dezvolatrea de sentimente;
•
Rezultate comportamentale-invatarea de reactii adaptative, de conduite expresivemotionale, verbale si nonverbale; implicare in coop erare sau competitie. Prin efectele pe care le produce, comunicare constituie o conditie primordiala
pentru desfasurarea activitatii instructiv-educative. Procesul instructiv-educativ realizat in clasa presupune existenta unui sistem de comunicare comunicare cu doua circuite de baza: circuitul circuitul vertical vertical (stabileste (stabileste legatura dintre profesor si elevi) si circuitul orizontal (reflecta comunicarea dintre elevi). Pentru buna desfasurare a comunicarii pe ambele circuite, se paote stabili de comun acord cu elevii unele reguli, de tipul: „Fiecare asculta cu atentie ce spune profesorul sau ce ce spun colegii”, „Fiecare vorbeste cand ii vine randul”, „Criticam ideea ideea si nu persoa persoana”, na”, „Nu interu interupem pem persoa persoana na care care vorbes vorbeste” te”,, „Raman „Ramanem em la subiect”, „Nimeni nu monopolizeaza discutia”. Elevii se simt mai responsabili sa respecte anumite reguli in comunicare pe care le-au stabilit ei, prin negociere cu colegii si cu profesorul. In functie de codul folosit de catre profesori si elevi se diferentiaza intre: comunicarea verbala, nonverbala si paraverbala. Comunicarea verbala in practica didactica ia forma limbajului oral sau scris. Prin Prin comuni comunicar caree verbal verbala, a, care care presup presupune une un mesaj mesaj codifi codificat cat prin prin cuvint cuvinte, e, sunt sunt transmise si insusite informatii din diferite domanii ale cunoasterii. Se prezinta sub forma de expunere, discurs, dialog. Eficacitatea acestei forme a comunicarii este conditionata de: structurarea logica a continutului, precizia si claritatea exprimarii, adecvarea mesajului la nivelul experie experiente nteii de cunoas cunoaster teree si lingvi lingvisti stice ce a interl interlocu ocutor torilo ilor, r, calita calitatea tea operat operatiei iei de decodare la nivelul receptorului. Continuturile instruirii sunt transmise preponderent prin acest tip de comunicare, insa nu se limiteaza la acesta. In timpul interactiunii didactice, profesorii
7 si elev elevii ii schi schimb mbaa cu prec precad ader eree mesa mesaje je pe cale cale verba verbala la,, dar dar folo folose sesc sc si cale caleaa nonverbala/paraverbala. Comunicarea nonverbala permite schimbul de impresii, atitudini, trairi, asteptari si exprima un continut subiectiv individual sau de grup. Mesajele afective comunicate pe cale nonverbala (prin gesturi, mimica, pozitia si miscarea corpului) care insotesc mesajele exprimate verbal, au o semnificatie distincta. Comunicarea nonverbala modifica, nuanteaza sau chiar schimba semnificatia comunicarii verbale. B.M. Garnt si D. Grant-Hennings (1977) disting doua mari categorii de miscari ale profesorilor in procesul educational (apud Cretu et al, 2005): •
Miscari de instruire-care au statut de parti componente ale actului de predare si comunui comunuica ca semnif semnifica icatii tii esenti esentiale ale.. Exempl Exemple: e: indica indicarea rea tablei tablei si fixare fixareaa privi privirii rii spre spre un elev, elev, aruncar aruncarea ea privir privirii ii asupra asupra clasei clasei,, batere batereaa palmel palmelor, or, miscarea capului in sens afirmativ sau negativ;
•
Miscari personale sau de autoreglare-care nu ajuta direct actului educational, dar il insotesc. insotesc. Exemple: Exemple: aranjarea aranjarea cravatei, cravatei, fixarea fixarea ochelarilo ochelarilor, r, aranjarea aranjarea parului.
La randul lor, si elevii recurg in comunicare la nonverbal. Reactiile lor nonverbale au o mare valoare de feedback pentru profesor, daca acesta le interpreteaza corect. Iata cateva astfel de miscari reflectate in comportamnetul elevilor la clasa: ridicarea mainii, balansarea capului in sens afirmativ sau negativ in timpul predarii, incretirea fruntii in timp ce profesorul explica. Posibilitatea de a decodifica aspectele nonverbale ale comunicarii didactice, de a interp interpret retaa corect corect miscar miscarile ile,, gestic gestica, a, expresi expresiile ile emoti emotional onalee de catre catre profes profesori ori si elevi elevi deopotriva, usureaza realizarea activitatii didactice si valorificarea mesajului pedagogic. In esenta, mesajele nonverbale sunt complementare celor verbale, reglatoare ale codului verbal, intaritoare pentru ceea ce se spune, substitutive pentru anumite aprti din mesaj sau chiar pentru intregul mesaj verbal. Comunicarea paraverbala insoteste exprimarea verbala si o nuanteaza prin elementele ei prozodice si vocale, cum ar fi: caracteristicile vocii, particularitatile de pronuntie, intensitatea rostirii, ritmul si debitul vorbirii, inotnatia, pauza. Utlizate adecvat, aceste elemente confera expresivitate comunicarii didactice.
8 Expresivitatea este capacitatea de exprimare adecvata si sugestiva, intr-o situatie data, a unei idei sau a unei stari pshice (Slama, Cazacu, 1973, aoud Cretu et al., 2005). Expresivitatea faciliteaza comunicarea si ii confera autenticitate. Modul cum sunt pronuntate cuvintele, ritmul expunerii au rolul de a incarca emotional continutul de idei tarnsmis, de a-i implica afectiv pe elevi in activitate, de a amplifica puterea mesajului transmis. Pauzele intre cuvinte, propozitii, fraze sau chiar tacerea pot fi „exploatate” in sensul cresterii gradului de interes al elevilor. Cele trei ipostaze ale comunicarii pot actiona simultan sau succesiv. La un moment dat comunicarea se poate centra in jurul unui singur canal (de exemplu, cel verbal) pentru ca celelalte canale (mimica, gestica, miscare) sa sustina realizarea sensului celor expuse. In acest caz, aceste canale servesc functiei metacognitive, care suprabegheaza si regleaza comunicarea realizata prin canalul de baza. Dezirabil este ca in comunicarea didactica sa se realizeze o
convergenta functionala a canalelor de
transmisie, pentru a asigura o comunicare eficienta. Vorbirea clara, expresiva, ingrijita, insotita de elemente nonverbale si paraverbale adecvate, confera comunicarii didactice calitate, prestanta si eficienta.
9
Bibliografie
Ciobanu, O. (2003). Comunicarea didactica. Editura ASE, Bucuresti.
Cretu, D., Nicu, A., Mara, D. (2005). Pedagogie. Formarea initiala a profesorilor . Editura Universitatii „Lucian Blaga”, Sibiu.
Dumitru, G. (1998). Comunicare si invatare. Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti.
Iacob, L. (1998). Comunicarea didactica, in Psihologie scolara, Cosmovici, A. & Iacob, L. (coord.). Editura Polirom, Iasi.
Paun, E. (1982). Sociopedagogia scolara. Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti.
Popescu-Neveanu, P. (1982). Personalitatea pedagogica, II, in Revista de pedagogie, nr 9
Saucan, D.-S. (1999). Specificitatea comunicarii didactice in contextul comunicarii interumane, in Competenta didactica. Editura ALL Educational, Bucuresti.
