“Comunicarea reprezintă un proces de viaţa esenţial, prin care animalele şi oamenii generează sisteme, obţin, transformă şi folosesc informaţia pentru a-şi duce la bun sfarsit activităţile sau viaţa”(Brent D. Ruben) Comunicarea este un transfer de informaţie între un emiţător şi un receptor, în urma căruia, informaţia transmisă transmisă şi captată este înţeleasă şi interpretată în acelaşi mod de către cele două părţi. Dicţionarul explicativ al limbii române ne oferă mai multe sinonome pentru cuvântul cuvântul comunicar comunicare: e: înştiinţare înştiinţare,, ştire, veste, veste, raport, raport, relaţie, relaţie, legătură. legătură. Ea se referă la transmisie şi schimb de informaţii între oameni, la circulaţia de impresii, trăiri afective, judecăţi judecăţi de valoare, comenzi comenzi cu scopul de de a obţine modificări modificări comportam comportamentale entale la indivizi, indivizi, manifestate, în reprezentările, cunoştintele acestora. In forma umană, comunicarea atinge punctul punctul maxim, maxim, avandu-se avandu-se in vedere: vedere: complexit complexitatea atea procesulu procesului,i, formele, formele, conţinutur conţinuturile ile şi nivelurile comunicării cat şi diversitatea codurilor, canalelor, sistemelor, modalitaţilor în care ea se produce. Comunicarea are un numar mare de clasificări. Una dintre cele mai frecvente diferenţieri utilizate are la baza noţiunea semnelor utilizate în codarea informaţiei şi canalul predilect predilect de transmitere transmitere a mesajului mesajului astfel astfel rezultat, rezultat, şi e clasificată clasificată in comunicare comunicare verbala, comunicare nonverbala, comunicare paraverbala: - comuni comunicar carea ea verbal verbalaa – infor informaţ maţiil iilee sunt codat codatee şi transmi transmise se prin prin interme intermediu diull cuvint cuvintelo elorr sub aspect aspectul ul foneti fonetic, c, lexical lexical sau morfos morfosinta intacti ctic, c, este este cea mai studiată formă, deşi este devansată de celelalte forme, poate fi orală sau scrisă, folosindu-se canalul auditiv şi vizual. În cadrul acesteia, informaţia circulă unidirecţional, adică de la emiţator la raceptor, acesta fiind pasiv; - comu comuni nica care reaa nonv nonver erba bală lă – info inform rmaţi aţiaa este este codi codific ficat atăă şi transm transmis isăă prin printr tr-o -o diversitate de elemente care ţine de postură, mimică, înfaţişarea partenilor. Aceast mod de comunicare implică gestica, indicatoare sugestive, descriptive, expresive, privirea şi distanţa, toate acestea pot influenţa conţinutul mesajului; - comu comuni nica care reaa para parave verb rbal alaa - info inform rmaţ aţia ia este este codi codifi fica cată tă şi tran transm smis isăă prin prin intermediul elementelor prozodice şi vocale care însoţesc vorbirea în general, dar care au semnificaţii aparte : elemente caracteristice ale vocii(varstă, sex, temper temperamen ament), t), debit, debit, pauze, pauze, ritm, ritm, partic particula ularit ritaţi aţi de pronun pronunţie( ţie(def defect ectee de vorbire, grad de cultură, zona din care provine), intensitatea vocii, starea afectivă. Însă toate cele trei forme ale comunicării umane sunt în simbioză, comunicarea paraverbală şi nonverbală pregătesc terenul pentru mesajul verbal.
1
Finalitatea Finalitatea actului de comunicare comunicare,, conştientă conştientă sau nu de „actorii” „actorii” relaţiei, relaţiei, a permis permis delimitare delimitareaa altor tipur tipurii de comunicar comunicare: e: -
comuni comunicar carea ea accident accidentală ală se caracte caracterize rizeaă aă printran printransmi smiter terea ea întampl întamplătoa ătoare re de informaţii, ce nu sunt vizate expres de emiţător şi care, cu atat mai puţin, sunt destinate procesului de învaţare dezvoltat de receptor; - comunica icarea subiecti ctivă are drept car caracteristică faptul că expri primă direct direct(( verbal verbal,par ,parave averbal rbal ori non nonver verbal bal)) starea starea afectiv afectivăă a locuto locutorul rului, ui, din necesi necesitate tateaa descărcă descărcării rii şi reechil reechilibr ibrării ării,, în urma urma acumul acumulării ării unei unei tensiu tensiuni ni psihice; psihice; com comunic unicar area ea inst instrrume ment ntal alăă apare pare atu atunci nci can cand sunt sunt reun reunit itee o seri seriee de particulari particularităţi: tăţi: scop precis, precis, un anumit anumit efect în comportame comportamentul ntul receptorul receptorului, ui, capacitatea de a se modifica, este un tip de comunicare dominant în actul didactic. Comunicarea pedagogică sau educativă are drept scop producerea, provocarea sau introducerea unei schimbări la receptor şi, ca urmare, ea ea trebuie să se adapteze recepto receptorul rului.C ui.Com omuni unicar carea ea pedago pedagogic gicăă sau educati educativă vă ajută ajută la realiza realizarea rea femome femomenul nului ui educaţional, pe cand comunicarea didactică este o formă particulară şi obligatorie în vehicularea conţinuturi determinate, specifice unui act de învaţare sistematică, asistată şi este baza procesului de predare – învăţare a cunoştinţelor. Comunicarea didactică este o comunicare instrumentală, direct implicată în susţinerea unui proces sistematic de învăţare, este o formă de interacţine profesor – elev, prin care care profesor profesorul ul trnsmite trnsmite mesajul mesajul său didactic, didactic, folosin folosindd procesul procesul de de predare predare – învăţare învăţare – eval evalua uare re,, în scopu scopull reali realizar zarii ii obie obiect ctive ivelo lorr cadr cadruu şi a obie obiect ctive ivelo lorr de refe referi rinţă nţă,, din din programele programele şcolare şcolare.(Stoic .(Stoicaa M.) Într-o definire mai concludentă comunicarea didactică este „un transfer complex, multifazial şi prin mai multe canale al informataţiei între două entităţi(indivizi sau grupuri) ce-şi asumă simultan şi succesiv rolurile de receptori şi emiţători semnificand conţinuturi dezirabile în contextul procesului instructiv – educativ”. Este o comunicare instrumentală, direct implicată în susţinerea unui proces sistematic de învăţare. (Constantin Cucos) Trebuie precizat că, accepţiunea largă a comunicării didactice, nu apar restricţii de conţinut, de cadru instituţional sau privitoare la parteneri. Nu prezenţa „personajelor” profesor – elev dă unei comunicări caracterul didactic, ci respectarea legitaţilor presupuse de un act sistematic de învăţare. Schema oricărei comunicări didactice cuprinde: - factori factoriii (acto (actorii rii/pe /perso rsonaje najele/ le/age agenţii nţii)) comu comunic nicării ării ; - dista istanţ nţaa din dinttre aceş aceşttia ; - aşez şezare area fac factorilor; - canal canalul ul de tran transm smit iter eree a me mesa saju julu lui; i; - cadrul cadrul şi contex contextul tul instit instituţi uţiona onall al al comu comunic nicării ării;; - tipu ipul de de co cod fo folosit; - situa ituati tiaa enun nunţiat ţiativ ivăă ; - repert repertori oriile ile activ activee sau latent latentee ale emiţ emiţător ător – recept receptori orilor lor;; - retr retroa oacţ cţiu iuni nile le prac practi tica cate te;; - fact factor orii ii de de brui bruiaj aj.( .(Co Cons nsta tant ntin in Cuc Cucoş oş))
2
Comunicarea didactică este privită şi consideratăca model de formare a capacitatilor comunicative ale elevilor ocupă un loc central în demersul educaţional, dat fiind faptul că în faţa şcolii sarcina pregătirii copiilor pentru autoinformare permanentă. Conceptul de comunicare didactică reprezintă un demers pedagogic complex care presupune o interacţiune între două entităţi( indivizi ori grupuri) care provoacă reacţia formativă a obiectului sau subiectului educaţiei evaluabilă în termeni de feed-back extern şi intern. Competenţa comunicativă reprezintă un nivel de performanţă bazat pe cunoştinţe, capacităţi şi atitudini precum şi un optim motivaţional care dermină eficienţa subiecţilor în activitatea de comunicare. Ea poate fi definită ca un schimb de mesaje, cu conţinut specific, între cadru didactic şi elevi. Se realizează oral (cea. 70% din timpul destinat instruirii), în scris, pe cale vizuală şi chiar prin gesturi. Scopul comunicării didactice este multiplu: - tran transm smite itere reaa şi asim asimil ilare areaa info inform rmaţi aţiei ei;; - rezo rezolv lvar area ea de prob proble leme me;; - adop adopta tarea rea unor unor deciz decizii ii refe referit ritoa oare re la stra strate tegi giile ile dida didacti ctice ce,, tehn tehnici ici de învăţare, orientare şcolară şi profesională; - evalua evaluarea rea rezultate rezultatelor lor.. formare formareaa uno unorr capacit capacităţi, ăţi, conving convingeri eri,, sentime sentimente nte şi atitudini. Comunicarea didactic[ are o serie de caracteristici: - dimens dimensiun iunea ea explic explicativ ativăă a discur discursul sului ui didacti didacticc este pronun pronunţat ţată, ă, deoarece deoarece el vizeaza înţelegerea conţinutului propus, condiţie primară şi obligatorie pentru cntinuarea procesualităţii învăţării; - structurare structurareaa comuni comunicării cării didactice didactice conform conform logicii logicii pedagog pedagogice,fară ice,fară a face face rabat rabat criteriul adevărului ştiinţific, are ca primă cerinţă facilitarea înţelegerii unui adevăr, şi nu simpla lui enunţare; - rolul activ pe care care îl are profes profesorul orul faţă de de conţinut conţinuturile urile ştiinţifice ştiinţifice cu cu care care va opera, acesta va acţiona ca un filtru, el va selecţiona,organiza şi personaliza conţinuturile literaturii de specialitate, ţinand cont de programă şi manual; - pericolul pericolul transferării transferării autărităţii autărităţii de de statut statut asupra asupra conţinu conţinuturil turilor or,sub ,sub forma argumentului autărităţii; - o serie serie de part particu icular larităţ ităţii de ritm, ritm, de de formă formă,, de conţin conţinut; ut; - person personali alizare zareaa comunică comunicării rii didac didactice tice face face ca acelaşi cadru cadru insti instituţ tuţion ional, al, acelaşi acelaşi conţinut formal, acelaşi potenţial uman să fie explorate şi expoatate diferit şi cu rezultate diferite, de profesori diferiţi. Comunicarea didactică stă la baza oricărei intervenţii educative. Conţinutul Conţinutul cognitive predat – învaţat în procesul didactic şi influenţarea formativă(asupra capacităţilor operaţionale, formării morale, estetice etc.) presupun o interacţiune permanentă între educator şi educat. Funcţionalitatea conexiunii inverse informează permanent emiţatorul despre efectele comunicării asupra partenerului: invăţătorul ”citeşte” reacţiile eleviloi, iar elevii “citesc” atitudinea invăţătorului cu privire la reacţia lui şi fiecare dintre locutori îşi adaptează conduita comunicaţională ulterioară în funcţie de ceea ce receptează. Astfel comunicarea didactica este bilaterală, elevul este în egală măsură cu educatorul, agent al comunicării didactice. Predarea ca formă de comunicare didactică este un sistem de operatii de selectare, ordonare şi adecvare la nivelul de gandire a elevilor, a unui conţinut
3
informaţional şi de transmitere a lui, folosind anumite strategii didactice, în scopul atingerii obiectivelor pedagogice. Prin comunicarea didactică se realizeaza interacţiunea profesor – elev şi o serie de relaţii care influenteaza procesul de predare : relaţii de schimb informaţional, de influenţare reciprocă, de cooperare, simpatetice faţă de emiţătorul mesajului didactic. Comunicarea eficientă trebuie să intrunească anumite condiţii : - conţin conţinutu utull relevan relevantt al mesajel mesajelor, or, infor informaţi maţiee actuală, actuală, bine bine struct structura urată tă şi organizată, selectată potrivit particularităţilor clasei şi în timpul afectat momentelor lecţiei; argumentare logică, exemple riguros selecţionate, limbaj corect şi riguros, nivelul de conceptualizare adecvat elevilor; - mo modul dul de de prezente prezentere re : coerenţ coerenţăă logică, logică, strate strategie gie de abord abordare are variat variată, ă, adecvat adecvatăă conţinutului şi scopului, alternarea strategiilor ( inductivă, deductivă, analogică ), implicare afectivă prin exprimarea interesului, pasiunii, convingerea copiilor de autoritatea şi competenţa învaţătorului; - stilul stilul stimula stimulator, tor, incitant, incitant, antrenant, antrenant, atrăgator atrăgator al exprimării exprimării verbale, verbale, pentru pentru a crea o ambianţă favorabilă comunicării; - concor concordan danţă ţă între între expri exprimar marea ea verbal verbalizat izatăă si limbaju limbajull trupul trupului; ui; - empati empatiee pentru pentru a putea putea imprim imprimaa circulaţ circulaţiei iei infor informaţi maţiona onale le sensul sensul dori dorit; t; - tact tact în comuni comunicar caree pentru pentru a putea putea preveni preveni disto distorsi rsiuni unile: le: mod mod politi politicos cos de adresare, incitant, stimulator, pentru a putea capta atenţia copiilor şi bunăvoinţa bunăvoinţa lor de de a asculta asculta şi de a participa participa activ activ la comunic comunicare. are. deprinderile, le consolidează în funcţie de relevanţa informaţiei primite. În actul comunicării, receptorul – elev îşi valorifică conoştinţele, priceperile priceperile şi deprinderi deprinderile, le, le consoli consolidează dează în funcţie funcţie de relevanţa relevanţa inform informaţiei aţiei primite primite.. Faptul că informaţia primită aduce ceva nou pentru elev îl determină să-şi concentreze atenţia, să se implice cu toate capacităţile intelectuale, afective, volative si atitudinale pentru a recepţiona recepţiona corect corect mesajul mesajul,, a-l înţelege înţelege şi a-l interpret interpretaa corect. corect. Dorinţa Dorinţa lui de de a afla ceva nou îl determină să asculte activ, iar această dorimţă depinde de calşitatea emiterii şi de măsura in care elevul este stimulat să-şi exprime opiniile proprii. Eficienţa comunicării didactice depinde şi de o serie de factori tehnici. Astfel, calitatea canalelor de informare favorizează schimbul de mesaje, previne distorsiunile şi pierderile de informaţii Formarea competenţei comunicative presupune un nivel de performanţă bazat pe cunoştinţe, cunoştinţe, capacitaţi capacitaţi şi atitudini atitudini şi un nivel optim optim educaţional educaţional care care determină determină eficienţa subiectului într-o activitate. Şi este la fel de importantă atat pentru educatori cat şi pentru educaţi. educaţi. Comunicarea didactică este eficientă atunci când, atât profesorul cât şi elevii respectă anumite cerinţe: a) ale ale prof profes esor orul uluui: claritatea mesajelor; - precizi preciziaa acest acestora ora (evita (evitarea rea formul formulării ării ambigu ambigue); e); - utiliz utilizare areaa unu unuii limbaj limbaj adecvat adecvat şi accesibil accesibil elevilo elevilorr (potri (potrivit vit nivelul nivelului ui lor de înţelegere, corespunzător vârstei); - stru structu ctura ra log logic icăă a mesa mesajel jelor or tra trans nsmi mise se;; - prez prezen enta tare reaa inter interes esan antă tă a mate materi riei ei pre preda date te;; - asig asigur urare areaa unui unui clim climat at adecva adecvatt comu comunic nicări ării.i.
4
b) ale elevilor: - sa aibă capacit capacitate ate de concent concentrar raree (pentru (pentru a putea recepţ recepţion ionaa şi înţeleg înţelegee mesajul profesorului); să po posede cu cunoştinţele an anterioare ne necesare în învăţării care ur urmează; - să fie moti motiva vaţi ţi pentr pentruu a învă învăţa ţa (în gener general al şi la un anum anumit it obiec obiectt de studiu, în particular); - să cunoas cunoască că limbajel limbajelee utilizat utilizatee de profeso profesorr ( sau de calcula calculator tor,, în cazul instruirii asistate de acesta). Cunoştinţele, modul de gandire, vocabularul, deprinderile, priceperile şi con conduite itele communic nicative sunt dobandit nditee prin instrucţie şi educaţie aţie şi îmbogăţite/perfecţionate prin autoinstruire,autoeducaţie. O importanţă deosebită în activitatea cu elevii o are capacitatea empatică a profesorul profesorului, ui, constituin constituindd o premisă premisă a optimizării optimizării relaţiilor relaţiilor şi o condiţie condiţie a comunicării comunicării eficiente. eficiente. Capacitatea Capacitatea empatică are un potenţial psihofiziolog psihofiziologic ic înnascut, înnascut, dar se realizează realizează şi se dezvoltă în procesul cunoaşterii interpersonale şi, dacă subiectul îşi propune, prin antrenare autodirijare. Din perspectivă psihopedagogică relaţia comunicaţională este strans legată de activitatea de învătare. Factorii determinanţi ai comunicării, după Abric, se grupează în trei categorii de variabile (psihologice, cognitive, sociale ale comunicării). Sintetizand complexitatea procesului de comunicare De Peretii, Legrand şi Bonifa Boniface ce emit emit anumit anumitee “avertis “avertismen mente te practi practice ce pentru pentru regula regulariz rizarea area comuni comunicări cărilor lor,, a transferurilor şi înţelegere” într-o activitate de formare în învăţămant. Comunicarea didactică reprezintă “un demers axiomatic al activităţii de educaţie care presupune un mesaj educaţional elaborate de subiect( cadrul didactic), capabil să provoace reacţia formativă a obiectului/subiectului educaţiei(elevului), evaluabilă în termini de conexiune inversă internă şi externă”. Comunicarea didactică reprezită activitatea cadrului didactic privind: - consti constitui tuirea rea unui unui proi proiect ect pedag pedagogi ogicc viabil viabil în sens sens curri curricul cular; ar; - elab elabor orare areaa me mesa saju julu luii educ educaţi aţion onal al ţina ţinand nd cont cont de part partic icul ular arit ităţi ăţile le de varstă varstă a elevilor , campul psihosocial etc; - focaliz focalizarea area mesajul mesajului ui educ educaţio aţional nal asup asupra ra fiecă fiecărui rui elev; elev; asigurare repertoriului comun cu elevul prin raportarea corelaţieie subiect – subiect simultan la nivelul de comunicare intelectuală – afectivă – motivaţională. - stapan stapanire ireaa deplin deplinăă a conţin conţinutu utului lui mesa mesajul jului ui educ educaţio aţional nal;; - valori valorific ficarea area depl deplină ină a mijlo mijloacel acelor or de emis emisie ie a mesaju mesajului lui educ educaţi aţional onal.. Perfecţionarea continuă a canalelor de comunicare a mesajului educaţional, controlabil controlabilee din perspectiva perspectiva efectelor efectelor realizate realizate în conformitat conformitatee cu obiectivele obiectivele concrete asumate. Randamentul comunicării didactice nu se reduce la formularea conţinutur conţinuturilor ilor verbale. verbale. Dacă prin componen componenta ta verbală se exprimă un anumit conţinut conţinut în acelaşi timp, prin componenta para şi nonverbală se exprimă atitudini. Dintre formele şi tipurile de comunicare didactică se remarcă limbajul cu funcţii funcţiile: le: de comuni comunicar care, e, cognit cognitivă, ivă, expres expresivă, ivă, de semnal semnalizar izare/av e/avert ertizar izare, e, persu persuasiv asivă, ă, practice practice – operaţional operaţională, ă, de reglaj şi autoreglaj autoreglaj,, de control control şi autocontr autocontrol. ol. Urmează Urmează apoi comuni comunicare careaa non nonver verbal bală, ă, audioaudio-viz vizual uală, ă, limbaj limbajul ul trupul trupului, ui, comuni comunicare careaa parave paraverba rbală, lă, retroacţiunea etc.
5
Comunicarea cadru didactic- elev nu se reduce la un schimb verbal care angajează, angajează, doar forţele forţele intelectual, intelectual, ea are şi o importanţă importanţă afectivafectiv- emoţională. emoţională. Subtextul emotiv al vorbirii, calitatea gesticii şi a mimicii vin să sporească forţa de influenţare educativă a conţinuturilor verbale. Comunicarea didactică constituie baza pe care se desfăşoară procesul de predare predare – învăţare învăţare – evaluare. evaluare. În cadrul interacţiunii interacţiunii didactice se creează mai multe tipuri de relaţii, care facilitează, sau pot să blocheze eficienţa comunicării. Dintre acestea enumerăm: - relaţia relaţia de de schimb schimb info informa rmaţio ţional nal,cu ,cu condi condiţia ţia ca acest acestaa să fie înţe înţeles les;; - rela relaţia ţia de infl influe uenţa nţare re reci recipr proc ocăă a comp compor orta tame ment ntul ului ui,, pe baza înţele înţelege geri riii şi acceptării mesajului transmis şi receptat; - relaţii relaţii socio socio afect afective ive între între emiţăt emiţător or – profes profesor or şi şi recept receptor or – elev; elev; - relaţii relaţii democ democrat ratice, ice, de coope cooperare rare prof profeso esorr – elevi şi de coope cooperar raree între între elevi,în elevi,în cadrul comunicării didactice sau educaţionale. Blocaje de comunicare, sau distorsiunea informaţiei se pot produce cand: - emiţato emiţatorul rul nu stăp stăpane aneşte şte conţi conţinut nutul ul mesaju mesajului lui dida didacti cticc transmis transmis;; - mesaju mesajull nu este expus expus clar, clar, inteli inteligib gibil, il, siste sistemet metizat izat;; - emiţăto emiţătorul rul vorbe vorbeşte şte prea prea încet, încet, prea prea tare tare sau sau prea prea reped repede; e; - nu prezi prezintă ntă la încep început ut scopul scopul mesaj mesajulu uluii şi nu creeaz creeazaa motivaţ motivaţii ii pentru pentru a starni starni interesul pentru comunicare; - emiţăto emiţătorul rul nu nu sincro sincronize nizează ază difer diferitel itelee tipuri tipuri de de comuni comunicare care;; - mesaju mesajull transmi transmiss nu coresp corespund undee cu interese interesele le elevilo elevilorr sau cu probl problemel emelee ce le au de rezolvat; - mesaju mesajull didac didactic tic este prea prea cunos cunoscut cut sau prea prea abstr abstract; act; - comuni comunicare careaa este numai numai unid unidire irecţio cţional nală, ă, produc producand and pasi pasivit vitate ate;; - elevii elevii nu sunt sunt anga angajaţi jaţi în în comuni comunicare care pri prinn dialog dialog sau sau întrbăr întrbării retoric retorice; e; - elev elevii ii nu au cuno cunoşt ştin inţe ţele le nece necesa sare re pent pentru ru a înţe înţele lege ge me mesa saju jull dida didact ctic ic sau sau acestea nu au fost fixate temeinic şi ca urmare se produc interferenţe.(Marin Stoica) D. Sălăvăstru (2004) arată că barierele care stau în faţa comunicării didactice sunt de o într-o mare diversitate şi le sistematizează în funcţie de natura elementului structural afectat relaţie de comunicare: a) blocaje determinate de caracteristicile persoanei angajate în comunicarea didactică; b) blocaje determinate determinate de relaţiile social-valor social-valorice ice existente între participanţ participanţii ii la relaţia de comunicare didactică; c) blocaje determinate de canalul de transmisie; d) blocaje blocaje determ determina inate te de partic particula ularită rităţile ţile dom domeni eniulu uluii în care se realizea realizează ză comunicarea didactică. Competenţa comunicaţională a profesorului este într-o oarecare măsură înnăscută,dar mai ales dobandită, prin voinţă şi efort pedagogic. Această competenţă are mai multe caracteristici: inteligenţa(ca instrument de cunoaştere,înţelegere şireuşită în rezolvarea problemelor sau a situaţiilor de instruire şi educaţionale), memorie, capacitatea de comuni comunicar care, e, gandir gandiree logică, logică, spirit spirit de obser observar vare, e, imagin imaginaţie aţie constr constructi uctivă, vă, atenţie atenţie concentrată, dicţie.
6
Pentru perfecţionarea comunicării didactice, cadrul didactic trebuie să respecte anumite cerinţe; vorbirea co corectă, deschisă şi şi di directă (care previne sau re reduce di distorsiun iunea mesajelor); încurajarea feedback-ului din partea copiilor (pentru a cunoaşte în ce măsură mesajele transmise au fost corect recepţionate şi înţelese); ascultarea ate atentă, răb răbdăto ătoare şi înc încurajatoare a mes mesajelor pr primite etc. Prin caracteristica sa deinstrumentalitate, comunicarea didactică înglobează fenomenul de retroacţiune. Ca acţiuni recurente, propagate în sens invers – de la efecte la cauze, de la rezultate spre planurile iniţiale – retroacţiunile sunt principalele modalităţi care permit adaptarea interlocutorilor unul la celălalt,la situaţia şi, esenţial la finalitatea urmărită. Acţionand ca orice structură sistematică, principiul retroacţiunii are ca menire echilibrarea şi eficientizarea structurilor, dimensiunea sa adaptavivă fiind evidentă. Una din retroacţiuni este feed-back -ul,acesta are un caracter legic pentru procesul de invaţăm invaţămant ant,, îndepl îndeplini inind nd funcţ funcţia ia de contro control,l, de reglar reglaree şi autore autoregla glare re a infor informaţi maţiilo ilor r transmise, prin eliminarea la timp a unor eventuale perturbări şi distorsiuni. Prin feed-back se pot obţineinformaţii imediate şi autentice cu privire la reyultatele comunicării didactice şi a procesului de învăţare, luandu-se pe loc măsurile necesare pentru creşterea eficienţei. Există mai multe tipuri de feed-back: verbal, non – verbal, paraverbal, mixt, pozitiv, individual, colectiv etc. Primul tip de feed-back aduce informaţii de la receptor laemiţător şi reglează activitatea de transmitere a informaţiei. Al doilea tip de feed-back are drept scop să reglementeze activitatea dominantă a celui din urmă O altă retroacţiune este feed-forward , numită şi retroacţinea anticipată. Poate fi obţinutăprin inversarea ordinii clasice:informare – exerciţii practice. Dacă acestea sunt aşezate înaintea comunicării, elevii vor fi puşi în situaţia să caute. Comunicarea didactică este una din resursele majore ale procesului instructiv – educativ. Ea se în cadrul conţinuturilor latente ale procesului formativ, fiind, prin maniera şi nivelul nivelul realizării realizării sale, o sursă de potenţare potenţare sau diminuare diminuare a conţinuturi conţinuturilor lor formale. De aceea comunicarea didactică are o influenţă majoră asupra reuşitei sau eşecului şcolar Şi este considerată premisa esenţială a eficientizării învăţamantului în vederea reuşitei şcolare. EDUC. ŞELCOVOIU LUCIANA
Grădiniţa Mireni, com. Coroieşti
BIBLIOGRAFIE: 1. Pani Panişo şoar ară, ă, Ovid Ovidiu iu – Ioan Ioan,, 2006 2006,, Comunica Editur ura a Comunicarea rea eficient eficientă, Edit Polirom, Iaşi
Pedagogie gie şi psihol psiholog ogie ie, Editu 2. Stoica Stoica,, Marin Marin,20 ,2002 02,, Pedago Editura ra Gheor Gheorgh ghee Alexandru, Alexandru, Craiova
7
3.Cucoş, Constantin, 1998, Pedagogie, Editura Polirom, Iaşi 4. Cucoş, Constantin, 1998, Psihopedagogie pentru examenele de definitivare şi gradele didactice, Editura Polirom, Iaşi Pedago gogi gia a com comunic unicării rii, Edit 5. Şoitu, Şoitu, Laur Laurenţ enţiu, iu, Peda Editur ura a Dida Didact ctic ică ă şi Pedagogică, Bucureşti.
8
