Adaptarea la efort şi efectele asupra organismului
determină determină schimbări schimbări funcţional e, e, biochimice, morfologice şi în acelaşi timp ajută la educarea laturilor de personalitate. Între dozarea şi adaptarea efortului fizic există relaţii strânse de care trebuie să se ţină seama în conducerea meto metodi dică că a proc proces esul ului ui de antr antren enam amen ent. t. Proc Proces esel elee de adap adapta tare re la efor efortt se decla declanşe nşează ază numai numai atunci atunci când când excita excitaţii ţiile le ating ating o intens intensita itate te propor proporţio ţiona nală lă cu capacitatea de efort indiiduală. !n olum mare de excitaţii, fără ca acestea să aibă şi intensitatea minimă necesară, precum şi excitaţiile intense cu un olum minim nu pot faoriza adaptarea. Procesul de adaptare decurge cu atât mai bine cu cât dozarea se apropie de aloarea optimă dependentă de capacitatea organismului la efort şi de randament. "u cât ne îndepărtăm faţă de aloarea optimă #dozări mai mici sau mai mari$, cu atât efectul antrenamentului se reduce. %acă cerinţele depăşesc capacitatea organismului de efort sau dacă raportul dintre componentele olumului şi intensităţii este greşit, atunci capacitatea de adaptare şi cea de reglare scade, în consecinţă apare o stagnare sau o regresie a performanţei. Procesul de adaptare este rezultatul alternării corecte între efort şi odihnă & refacere. 'ub aspectul biochimic nu are loc numai refacerea resurselor consumate, ci urmează şi una generală peste nielul iniţial, ca proces de supracompensare, care este de fapt baza creşterii funcţionale a randamentului sporti. (daptarea organismului la efortul fizic este definită ca ansamblul reacţiilor sistemului biologic care menţin stabilitatea funcţională în cazul modificării mediului înconjurător şi are loc în mai multe etape) etape) Faza de decompensare , oboseală reziduală, epuizare mai mult sau mai puţin accentuată a rezerelor energetice şi o alterare a calităţilor fizice de iteză iteză,, forţă, forţă, coordo coordonar nare, e, percep percepţie ţie,, iteză iteză de reacţi reacţie. e. (ceast (ceastăă stare stare de oboseală prooacă transformări biochimice ale mediului intern. Faza de compensare , reenire, este cea în care are loc refacerea rezerelor organismului la alorile anterioare efortului. Faza de supracompensare supracompensare, de resinteză a rezerelor energetice la un niel superior nielului iniţial poate aea o durată ariabilă, ariind în funcţie de inten intensit sitate ateaa stimul stimululu uluii aplica aplicat, t, frec frecenţ enţaa antren antrename amente ntelor, lor, gradul gradul de încărcare a pregătirii şi calitatea metodelor metodelor de refacere postefort. care subs substa tanţ nţel elee tind tind prog progre resi si spre spre nie niele lele le Faza ondulato ondulatorie rie în care iniţiale. Faza de stabilizare a capacităţii de efort la la un niel nou, mai înalt decât nielul iniţial. Efortul fizic
•
•
•
•
•
*ste demonstrat experimental că aplicarea unor eforturi fizice repetate în condiţiile în care organismul nu a încheiat fazele procesului de adaptare conduce la nerealizarea adaptării şi în final la o stare de supraîncordare fizică şi la creşterea receptiităţii la îmbolnăiri. Pentru realizarea adaptării organismului la efort este indiscutabil necesar un antrenament sporti care să fie abordat pe principii fiziologice: accesibilitatea antrenamentului este capacitat capacitatea ea de acces acces la procesul procesul de antrenament, ceea ce presupune) standard sanogenetic, stare funcţională •
optimă a organismului şi capacitate de efort, motiaţie psihoafectiă, bază tehnico&materială, factori de macro&+microclimat adecaţi gradarea efortului fizic sub aspectul olumului, intensităţii, complexităţii factorilor tehno&tactici multilateralitatea antrenamentelor, folosind nu numai metode specifice ci şi de antrenament mental. continuitatea asigură un caracter sistematic antrenamentului. indiidualizarea în limitele posibilităţilor impuse de sportul practicat, existând ariantele ca un acelaşi efort să fie perceput diferit de indiizi) pentru unii să fie subdozat, pentru unii în limitele tolerate de organismul lor, iar pentru aţii să fie supradozat. utilizarea eforturilor susţinute în antrenament asigură perfecţionarea sistemelor funcţionale adaptatie) modificări ale homeostaziei, specializarea economiei organismului, ridicarea potenialului de efort. respectarea regulilor generale de igiena antrenamentului sub aspectul locului de desfăşurare, orarului, echipamentului, succesiunii de exerciţii. realizarea unei refaceri adecate tipului de sport şi consumului predominant ce a aut loc în timpul acestuia) refacere neroasă, neuro& endocrină, neuro&metabolică, cardio&asculară şi respiratorie, mixtă. •
•
• •
•
•
•
Efectele antrenamentului asupra aparatului locomotor
În timp, antrenamentele determină la nielul aparatului locomotor următoarele modificări) hipertorfia şi+sau hiperplazia fibrelor musculare, produse sub acţiunea intensităţii contracţiei sistematice şi a aproizionării insuficiente, iniţiale cu oxigen ameliorarea substratului energetic şi enzimatic al contracţiei musculare) antrenamentele de iteză şi forţă măresc substratul energetic antrenamentele de anduraţă stimulează formarea mioglobinei şi a depozitelor de glicogen creşterea numărului de capilare pe unitatea de secţiune musculară scăderea alorilor reobazei şi cronaxiei exprimă îmbunătăţirea excitabilităţii musculare. •
•
•
•
•
•
Efectele antrenamentului asupra sistemului nervos
În urma antrenamentelor la nielul sistemului neros se pot înregistra următoarele efecte) procesele de excitaţie şi de inhibiţie sunt mai intense, mai mobile, mai echilibrate îmbunătăţirea stabilităţii faţă de factorii perturbatori prin optimizarea localizării şi alternării focarelor dominante de la nielul scoarţei cerebrale •
•
creşterea gradului de percepţie la modificările mediului şi a celui de a elabora decizii, de a răspunde adaptat la stimuli ariaţi. •
Efectele antrenamentului sportiv respirator se pot sistematiza în:
asupra aparatului
- creşterea debitului respirator maxim - desfăşurarea economică a entilaţiei prin frecenţă moderată a mişcărilor respiratorii şi olum curent mare - îmbunătăţirea raportului entilaţie&perfuzie - creşterea intensă şi persistentă a consumului de oxigen.
