Sistemul renal - adaptarea la efort Anghel Ana Maria Universitatea de Medicina si Farmacie Craiova Facultatea de Medicina Anul 2, Seria A, Grupa 1 2012
Generalitati • Intretinerea vietii si activitatii celulare reclama necontenit transformari metabolice locale si generale, necesare: generarii de energie pentru desfasurarea lor, pentru turnover-ul citoplasmatic. • In urma acestor procese metabolice rezulta insa, alaturi de energia necesara, si o serie de produsi intermediari si finali care trebuie indepartati din organism. • Eliminarea este ceruta de toxicitatea lor sau de faptul ca, acumulandu-se in cantitate mare, ar impiedica buna desfasurare a proceselor biologice tisulare.
Modificarile excretiei in efortul fizic In timpul efortului, se remarca: Scaderea diurezei Cresterea fosfaturiei Acidifierea ph-ului urinei Cresc eliminarile de creatina si creatinina, clorura de sodiu, ioni de Mg si Ca Albuminurii Glucozurii
Diureza scade în timpul efortului fizic deoarece : -efortul stimulează eliberarea de adrenalină care produce vasoconstricţie, care la rândul ei scade filtrarea glomerurală. - prin transpiraţie : stimularea secreţiei de hormon antidiuretic (printr-un mecanism de feedback) care favorizează reabsorbţia tubulară şi deci urina finală scade. Fosfaturia normală este în jur de 2g 0/00. - >7g 0/00 indică un efort epuizant - <5g 0/00 indică un randament mai slab
Variaţia pH-ului urinii. Devine mai acid datorită prezenţei acidului lactic în cantitate mai mare. Eliminarea de creatinină şi de creatină creşte, deoarece ele nu pot fi refosforizate; dupa efort însă va creşte cantitatea de acid uric eliminat. Albuminuriile de efort sunt considerate normale dacă nu au valori mari şi dispar după 4 ore de la încetarea efortului, cum ar fi de exemplu în fotbal (66 mg%), canotaj (90mg%), patinaj viteză (65-92 mg%), alergare pe 100m (26,2 mg%).
Glucozuria absentă în mod normal în repaus, apare şi persistă încă în starea de start şi dupăîncetarea efortului în box, situaţie în care se constată şi o hiperglicemie pe aceeaşi durată.
Clorura de sodiu este în cantitate mai mare în urină după un efort fizic; pentru restabilirea echilibrului hidro-mineral se recomandă administrarea de apă sărată după încetarea efortului. Creşterea sodiului şi clorului urinar, peste normal, după efort, se asociază cu neadaptarea la efort sau stare precară de antrenament. La un efort de aceeaşi intensitate, indivizii antrenaţi elimină cantităţi mai reduse de clorură de sodiu (0,5 g0/00), decât cei neantrenaţi (2-3 g0/00). Eforturile statice determină eliminări urinare crescute de fosfaţi, aminoacizi şi creatinină, comparativ cu eforturile dinamice.
Sindromul urinar de suprasolicitare se manifestă printr-o creştere a eliminărilor de fosfaţi, uree, aminoacizi şi o proteinurie de lungă durată după terminarea efortului (10-20 ore).
Scăderea în greutate •
•
•
Prin transpiraţii abundente se obţin scăderi în greutate de 1-3 kg fără urmări dăunătoare asupra organismului, deoarce sunt pierderi de apă şi de grăsimi din ţesuturi Scăderi mai mari de 4-5 kg se obţin prin băi de aburi şi regim alimentar vegetarian, fără sare. În general eforturile din diferite sporturi duc la o scădere în greutate cu atât mai mare, cu cât durata lor este mai lungă: 200-300 de grame în canotaj, 600-800 de grame după un meci de box, 1-3 kg după un meci de fotbal; aceste scăderi atestă solicitarea glandelor sudoripare deoarece diureza este mult diminuată.
Bibliografie • Haulica, I., Fiziologie umana, Ed. Medicala, Bucuresti, 2009 • Lector univ. Dr. Gabriela Raveica, Lector univ. Gheorghe Maxim
