Subiectul 19 Ion Luca Caragiale – prozator
•
Perioada marilor creatii dramatice : comedii: O noapte furtunoasa (1879), Conul Leonida fata cu reactiunea (1879), O scrisoare pierduta (1884), D-ale carnavalului (1885) drama Napasta (1890) •
•
•
Perioda prozei scurte :
volumul Momente (1901) volumul Nuvele si povestiri (1908) In momente şi schiţe comicul e suveran In nuvelele se interferează elementul comic cu cel tragic •
•
•
•
Schita este o opera literara in proza de mica intindere, cu actiune simpla, infatisand un moment semnificativ din viata unuia sau a mai multor personaje.
Caracteristici:
Actiunea este simpla, concentrata, redusa la un singur episod care cuprinde punctul culminant si deznodamantul: Apar personaje putine, care sunt sumar caracterizate Modurile de expunere folosite sunt: - Naratiunea (principal); Dialogul (secundar); -
-
-
-
•
•
Cuprinde mici „scene” din viata cotidiana; Surprinde gesturi, atitudini, fapte, stari sufletesti, situatii caracteristice ;
Momente si schite – Caragiale
Exemple de schite : Un pedagog de scoala noua, Domnul Goe, Cadou, Vizita, Lantul slabiciunilor, Telegrama, Bubico, Cadou •
sunt mici instantanee de viata, dar care ofera o imagine complexa a societatii timpului
•
Surprind aspecte semnificative ale vietii intime si publice a personajelor
•
Reflecta tipologii de oameni variate si reprezentative pentru societatea vremii
Caracteristica •
esentiala a acestor proze este conciziunea: o
Se desfasora pe un spatiu tipografic mic, de doua-trei-patru pagini
o
Dialogul este foarte scurt , dar individualizeaza psihologii
o
Sunt prezente observatiile si comentariile autorului.
•
caracterul dramatic: prozatorul se bazeaza pe dialog, ele pot fi oricand dramaturizate.
•
reflecta viziunea critica, satirica a lui Caragiale a supra realitatii. Aceste proze scurte alcatuiesc un adevarat mozaic realist, satiric al societatii contemporane autorului.
•
sunt foarte variate din punctul de vedere al continutului si ne ofera o imagine cuprinzatoare a institutiilor, moravurilor epocii: scoala: Un pedagog de scoala noua, Dascal prost , Bacaloriat; o
o
educatia gresita din unele familii burgheze: Vizita, D-l Goe ; presa: Triumful talentului , Telegrame .
o
inmoralitatea vietii de familie : Tren de placere, Mici cadouri ;
o
demagogia politicienilor: Amicul X , Triumful talentului ;
o
•
justitia: Petitiune, Articolul 214, Arendasul roman , Tempora ;
comicul o
Vizeaza incultura, demagogia, prostia
o
Caragiale valorifica si in proza scurta o serie de procedee noi, ca de exemplu
oratoria,
rupturile la nivelul limbajului ( La caldura),
Exemplificare
libajul bombastic din presa.
Telegrame - schita •
Este o schita
•
autorul prezinta 22 de mesaje, transmise prin telegraf, iar toate adunate la un loc, alcatuiesc o intamplare ce a avut loc intr-un oras de provincie
•
personajele principale sunt : avocat Costachel Gudurau si directorul prefecturii locale Raul Grigorascu.
•
evolutia conflictului dintre Costachel Gudurau si Raul Grigorascu pun in evidenta personajul care isi doreste o functie si trebuie sa fie numit in ea indiferent de mijloace.
•
Costachel Gudurau informeaza pe primul ministru despre insulta pe care a suferit-o din partea directorului prefecturii locale care l-a injurat si la palmuit.
•
Ministrul justitiei cere ca acest caz sa fie anchetat.
•
La aceasta telegrama se adauga si alta aparuta in ziarul Aurora Romana cum ca directorul prefecturii intretine o relatie amoroasa cu o femeie, Atenaisa Perjoiu,fosta sotie a lui Albert Gudurau, acesta fiind nepotul lui Costachel Gudurau.
•
Corespondenta continua prin telegrame la care intervine si Iordachel Gudurau, fratele avocatului si care ii scrie insusi maiestatii sale regelui, cerandu-i sa faca dreptate fratelui sau.
•
Din raportul procurorului tribunalului X trimis tot telegrafic reiese ca Costachel Gudurau este vinovatul.
•
La intreventia ministrului de interne, Raul Grigorascu demisioneaza si totusi Costachel Gudurau este arestat, iar ministrul justitiei cere imediat lamuriri.
•
Grigorascu sprijinit de varul sau, generalul Grigorascu, este rugat sa ramana pe post, demisia fiind respinsa .
•
Totusi cele doua grupari continua sa se atace, iar Iordachel Gudurau scrie maiestatii sale ca fratele sau Costache a fost omorat in beciurile politiei.
•
Amenintat de ministrul justitiei procurorul tribunalului X il elibereaza pe Costache care se impaca cu Raul Grigorascu, iar acesta se logodeste in seara urmatoare cu Atenaisa Perjoiu.
•
In acelasi timp in urma decesului procurorului, Raul Grigorascu trimite o telegrama domnului consilier de la Bucuresti, prin care cere numirea lui Costachel Gudurau pe postul de procuror.
•
Costache Gudurau primeste din partea sefului de cabina numirea oficiala de postul
de procuror al tribunaluilui X. •
Conflictului dintre Costachel Gudurau si Raul Grigorascu nu face altceva decat sa puna in evidenta personajul care isi doreste o functie si trebuie sa fie numit in ea indiferent de mijloace.
•
Caragiale a creat aceste mesaje pe care le adreseaza cititorului oferind astfel imaginea unei lumi cat mai apropiate de cea reala .
•
Domeniu de viata vizat de acest conflict este de ordin privat si institutional.
•
Cele doua personaje au nume semnificative
•
Pentru a demonstra superiotatea sociala Raul Grigorascu iscaleste frantuzste Raoul Grigorascho in timp ce Costache Gudurau prin diminuarea numelui din Costachel in Cotel si prin numele Gudurau adica de la verbul a se gudura demonstreaza exact ceea ce este.
Nuvela este o creaţie epică în proză de dimensiuni medii cu un singur fir narativ şi cu un conflict concentrat la care iau parte puţine personaje cărora li se realizează un portret complex. •
Acţiunea nuvelei o
are un singur fir narativ.
o
are un subiect structurat pe momentele subiectului.
o
are un conflict puternic interior şi exterior, principal şi secudar.
o
•
Acţiunea are un ritm alert, nu se insistă asupra detaliilor.
Personajul de nuvelă o
apare, de obicei, un singur personaj principal
o
se pune mai mult accentul pe caracterizarea personajelor decât pe
o
o
acţiune. Personajului de nuvelă i se realizează un portret complex se utilizează mijloacele caracterizării direct, sunt prezentate de narator, şi indirecte, care reies din: vorbele rostite, din faptele sale, din gândurile lui, din atitudinea celorlalte personaje faţă de el, din descrierea lumii în care trăieşte şi din prezentarea aspectului exterior.
•
•
modul de expunere o
dominant este naraţiunea
o
apar si descrieri,dialogul şi monologul.
sunt utilizate figuri de stil şi procedee artistice. o
o
o
Tehnica narativa înlănţuirea (redarea faptelor una dupa alta, cronologic) se caracterizează prin oralitate mijloace artistice: cuvinte şi expresii populare, regionalisme, propoziţii interogative şi exclamative
Nuvele si povestiri – Caragiale
Exemple de Nuvele si povestiri: O faclie de pasti, Doua Loturi, La hanul lui Mânjoală
•
In nuvele Caragiale se dovedeşte a fi un foarte bun analist al stărilor obscure ale subconştientului.
•
În nuvele sale Caragiale urmăreşte mai ales instalarea unei stări de criză, şi evoluţia gradată spre un punct culminant, tragic, dramatic.
•
Meritul autorului constă în urmărirea minuţioasă (amănunţită) a celor mai mici schimbări sufleteşti.
Tematica nuvelelor este variată: o
Nuvele psihologice: În vreme de război, O făclie de Paşte, Păcat
o
Nuvele fantastice: La hanul lui Mânjoală, Calul dracului, Kir Ianulea
o
Nuvele sociale şi psihologice: Două loturi
În majoritatea nuvelelor chiar şi în cele fantastice există un fond realist
Exemplificare “O făclie de Paşte” – nuvela psihologica
•
tema nuvelei este transformarea în demenţă a sentimentului de frică ajuns la
paroxism. •
Leiba Zibal, hangiu în satul Podeni, este ameninţat de argatul său Gheorghe cu jaful, în noaptea învierii.
•
•
Podenii sunt într-o regiune bântuită de paludism şi Zibal suferă de malarie. Atacat într-adevăr în noaptea hotărâtă, Zibal se salvează ţintuind şi carbonizând la flacăra lămpii mâna criminală introdusă printr-o gaură tăiată în uşă
•
•
echilibrul său sufletesc, pus la o încercare aşa de grea, cedează. Autorul descrie in detaliu gestica si starile personajului: “o sudoare de moarte scăldă tot trupul lui Zibal; omul se-nmuie din încheieturi şi încet încet se lăsă să cază în genunchi”; gestul lui Leiba Zibal de a opri limba ceasornicului care ţăcănea în perete
•
Teroarea sub care se desfasoara existenţa lui Zibal nu este studiată doar sub aspect fiziologic ci ca o dramă cu implicaţii sociale: traumale lui Zibal nu pot fi separate de condiţia evreului într-o orânduire socială care stimula ura rasiala.
•
Finalul nuvelei lasă loc unei interpretări libere : “Leiba Zibal a devenit sau nu goi?”
La hanul lui Manjoală - nuvela psihologica •
s-a publicat pentru prima oară in 1898, in Revista ilustrată “Gazeta Săteanului”
•
Textul a fost retipărit in volumele Momente (1901) şi Nuvele,povestiri (1908)
•
Tema nuvelei ilustrează mitul folcloric al vrăjitoarei malefice
•
Incipitul, sub forma monologului interior, conţine informaţia exactă referitoare la timpul şi spaţiul rea l şi anume că mai este „un sfert de ceas pană la hanul lui
Manjoală..”. •
Nuvela debutează cu planul real, prin monologul naratorului care este şi personaj in ipostaza călătorului
•
El se indreaptă către Popeştii-de-sus, la polcovnicul Iordache, unde socoteşte că va ajunge in jurul orei zece.
•
zăreşte „ca la o bătaie de puşcă” luminile hanului lui Manjoală si, prin flash-back şi aminteşte că omul murise de vreo cinci ani lăsănd afacerile nevestei sale, Manjăloaia, o „femeie zdravănă”, pe care gura lumii o bănuia de farmece.
•
in curtea hanului poposeau să se odihnească chirigii, avand căruţele incărcate cu
cherestea ori cu porumb. •
•
Dand calul unui argat, călătorul este intampinat cu bucurie de cucoana Marghioala Apoi ea dă poruncă să-i aşeze masa in odaie şi călătorului i se pare mai frumoasă ca niciodată.
•
O ştia de cand era copil, dar intre timp crescuse, se făcuse un „tanăr curăţel şi obraznic, mai mult obraznic dect curăţel” şi indrăzneşte să o ciupească şi să-i spună ce ochi frumoşi are. Este şi prima sugerare a tentaţiei la care este supus omul de către forţele malefice.
•
Spre surprinderea acestuia, cocoana Marghioala ştia că el trebuia să se logodească şi-l mustră pentru obrăznicie.
•
Aşezandu-se la masă tanărul vrea să se inchine dar observă că nu exista nici o icoană in incăpere, despre care hangiţa ii spune că nu ar folosi la nimic.
•
Cand acesta işi face cruce izbucneşte un răcnet de sub masă şi el crede că a călcat pe un cotoi bătran care se afla sub masă, iar cocoana se repede si deschide uşa ca să iasă afara „cotoiul supărat”, dar aerul rece stinge lampa. Credinţele populare spun că pisica neagră este una din infăţisările pe care le ia diavolul, iar graba cu care femeia ii deschide uşa insinuează un prim element al vrăjitoriei.
•
In intuneric, tanărul incepe s-o mangie şi să o sărute pe hangiţă, dar ii intrerupe jupaneasa, care aduce tava cu mancare şi o lumanare.
•
•
bărbatul se dezmeticeşte brusc şi intră in realitate. Argaţii se culcaseră şi ieşind pe prispa hanului, vede cu ingrijorarea că este „o vreme vajnică” iar in văzduh „urla vantul nebun”.
•
Deşi cocoana Marghioala incearcă să-l convingă să nu plece, acesta se duce şi şi ia un argat din grajd şi luandu-şi rămas bun o intreabă pe hangiţă cat are să-i achite iar aceasta ii zice că va achita cand se va intoarce, sugerand noi elemente ale colaborării femeii cu forţele malefice.
•
Tanărul incalecă şi pleacă de la han, iar afară viscolul izbucnise cu putere, iar frigul il pătrundea nemilos pe narator, inghetandu-i mainile şi picioarele.
•
Intamplările care urmează intră intr-un cadru fabulos, tanărul incepe să simtă „durere la cerbice, la frunte şi la tample fierbinţeală şi bubuituri in urechi”,
•
Se gandeste ca a baut prea mult şi regreta ca a parasit hanul in aceea seară.
•
Vremea se mai domoleşte, dar tot mergand el işi dă seama că in loc să meargă la deal
o luase la vale şi se rătăcise. •
Calul o ia la goană singur pe camp ca apucat de streche, iar mai apoi autorul află de la Gheorghe Nătruţ, paznic la coceni, că de fapt era tot la Hăculeşti, foarte aproape de hanul Manjoalei, şi innoptează acolo.
•
După un timp de la această intmplare, cand stătea la taifas cu socrul său, află că hanul lui Manjoală „arsese pană in pămant”, ingropand „ pe biata cocoana Marghioala”.
•
Bucuros că „ a băgat-o in sfarşit la jăratic pe matracuca”, Iordache il pune pe ginerelesău să-i povestească „pentru a nu ştiu catea oară” intamplarea ciudată prin care trecuse la hanul lui Manjoală.
